\. î/irecior mim c. uian, Prefectura Poliţiei uuj.

Cluj, Duminecă 22 Aprilie, 1928. 2 Lei exemplarul. Anul III. — Nr. tt

TINERIME! ROMÂNEABONAMENTUL:

P e u n a n . . . . . . . . . . . L e i 1 8 0 —P e u n j u m ă t a t e a n . . . . . . . L e i 9 0 * ~P e 3 l u n i .••-. . . . L e i 4 0 * —

ANUNŢURI DUPĂ TARIF SE PRIMESCLA ADMINISTRAŢIA ZIARULUI

CLUJ, STRADA REQINA MĂRIA No» 19

REDACŢIA:Cluj, Strada Regina Măria Nr. II. — Telefon 13—31

ADMINISTRAŢIA:Cluj, Strada Regina Măria Nr. 19. — Telefon 10—86

Pentru nedumeriţii.Mapele istoric italian, Ferrero,a carac-

terizat secolul al 19-lea (Waterleo 1815Marna 1914) ca o epocă de poveşti.Acest secol s'a bucurat de aşezarea ceamai rodnică — politică şi economică —care a fost vre-odată pe pământ. Undestin tainic împărtăşise toate privile-giile acestui fiu iubit.

Secolul al 19-lea a devenit marele se-col al monarhiilor. Un număr mic dedinastii dispuneau în 1815 de întreagaEuropa. In fiecare stat, Curtea era pu-terea supremă, căreia îi erau subordo-nate biserica, nobilimea, administraţia,oraşde, poporul,^ într'o utriJate coiw-rentă. Intimităţile din secolni precedent,tot'atâtea obstacole în fălea puterii destat, au dispărut.'

Insă triumful era prea apăsător. Gu-vernarea statului deveni din ce in cemai complicată. Prestigiul dinastiilor numai era de ajuns cu să dirijeze maşi-năria uriaşă a statului modern, careangaja la o muncă încordată şi ordo-nată masse, cu interese de multeoricontrare. Deja Talleyrand a sfătuitcapetele încoronate dela congresul dinViena, să dea popoarelor mai multă li-bertate, să impărţească cu ele respon-sabilitatea gravă a guvernărei. Numaidacă se vor lăsa sprijiniţi de popoate,pot domnitorii să-şi asume responsabi-litatea în domnie.

După 1848 una după alia, dinas-nastiile au pactizat cu democraţia, sis-temul parlamentar s'a generalizat şicele două principii, cel monarhic şi celdemocrat, s'au ajutat, deşi păreau că seluptă. Parlamentele au fost pentruCurţi o îngrădire şi totodată un instru-ment de guvernare, iar instituţiile mo-narhice au fost un sprijin, o călăuzăpentru democraţiile debutante.

Ce a mai rămas astăzi, după învăl-măşeala înfricoşată, din această aşe-zare minunată ?

întreg sistemul politic a fost com-plect răscolit. Cele mai puternice dinastiidin Europa, au căzut. Mai sunt încămonarhii, însă nu mai există un sistemmonorhic. La rândul lor, instituţiile de-mocratice se clătină în toată Europa,fiindcă nu se pot sprijini pe un sistemmonarhic solid. Singur sistemul eco-nomic subsistă încă şi continuă să pro-ducă bogăţiile de care lumea are ne-voie. Basmul a dispărut.

şPutem afirma că secolul al 19-lea s'aterminat şi pentru România. Cu moartearegelui Ferdinand şi cu abdicarea prin-ţului Carol, idea monarchică este com-promisă şi în Ţara noastră. Credinţamistică în dreptul divin al regilor amurii. Ceeace ifar fi un mare râu,dacă instituţiile democratice ar fi ajunsla vârsta de majorat. O clică oligar-hică odioasă lucrează însă din răs-

puteri ca aceste instituţii să moarădeja în faşe. '

Singurul principiu de autoritate, re-cunoscut în întreaga Europa, a rămasvoinţa poporului. Democraţia şi parla-mentarismul real sunt expresia ei. Fărăacestea^ autoritate, puterea e numai oforţă, care nu poate să impună ascul-tare timp îndelungat, nici prin celemai teribile ameninţări. Votul universalşi parlamentarismul nefalsificat, cutoate lipsurile lor, sunt unicele izvoareale legitimităţii. De aci înainte po-

poarele trebue să se conducă sin-gure. Popoarele trebue să înveţesă se ocupe singure cu domnia, cuguvernarea, daca nu vreau să ajungăsub un regim »1 fort ti brutale. Gu-vernarea aceasta a poporului nueste o fericire, ci o datorie. Po-poarele trebue să ajungă majorene!

In cadrul acestei preocupări, maipoate cineva să întrebe de ' rostulAdunării naţionale din Alba-Iulia?

Dr. Sabin Mureşan.

CONVOCAREPotrivit art. 37 din statute se convoacă congresul gene-

ral, al partidului Naţional-Tărănesc la şedinţa ordinară careva avea loc Duminecă 6 Mai 1928 ora 10 dimineaţa la:

ALBA-IXTLIAORDINEA DE ZI:

1. Darea de seamă asupra activitate! par-tidului şi parlamentarilor

2. Raport asupra planului de acţiune alpartidului

3. Propuneri pentru modificarea statutelor4. Alegerea comitetului central executiv5» Fixarea viitorului congresPreşedinte, — Secretar,

IULIU MANIU V. MADGEARUNOTA. — Potrivit art. 36 din statute, congresul general se

compune din:a) Delegaţii trimişi de comitetele judeţene în număr egal cu

numărul deputaţilor pe cari judeţul are dreptul să-i aleagă.b) Deputaţii şi senatorii actuali şi foşti deputaţi şi senatori

din ultima legislatură.c) Membrii comitetului central.d) Foştii miniştrii şi foştii şefi de resort.Toţi membrii congresului au drept de vot.In locul delegaţilor aleşi, în caz de imposibilitate a acestora

de a participa, vor veni supleanţii lor.Potrivit statutului, pot lua parte, în afară de delegaţii, cari au

drept de vot şi toţi membrii partidului.

StudentulProtagoniştii reînvierilor naţionale se

recrutau din generaţia tinărâ. Cenac-lurile, societăţile studenţeşti erau clu-burile de conspiratori naţionalişti. Ge-neroasa generaţie tinărâ a epocei 48-istea dat in b.ină parte garda tribuniloreroi, adevăraţi pui de lei in lupte sân-geroase şi martirii spânzurătorilor ma-ghiare. — Depozitarii fanatismului re-învierii din deceni în decenii au fosttineri, cari au urmărit cu o tenacitatedemna de admirat dezrobire.i românilor,lor studenţii universitari priveau ca ochestiune de onoare a servi marile ideicu tot elanul, cu toată fiinţa lor.

Azi însă studenţimea universitară parelipsită de un îndreptar şi apare în în-cinta durerilor naţiunii îmbrăcată într'oletargie apatică şi într'o indeferenţâ în-spăimântătoare. Ei permit ca mişcările alcăror înţeles adevărat ei nu-l înţeleg decâtnu mai la urmă, să fie finansate deguverne a căror existenţă se bazeazăpe teroare şi stări de asediu. Din ur-maşii protagoniştilor luptători pentrulibertăţi, pot ei azi să fie înhămaţi lacarul odios a unei autocraţii fără sea-mân. Oare s'a perimat cu totul no-ţiunea studentului istoric, a studentuluide altă dată ? Epigonii nu cinstesc pe-naţii credinţelor de odinioară! Tradiţiacredinţelor vechi a fost întreruptă, iarstudenţimea de azi nu găseşte firele rupte,poate nici nu le caută. Credinţe temei-nice azi nu poţi avea fără cunoaştereacredinţelor vechi. Credinţele noui, carin'au nimic din farmecul credinţelor deodinioară n'au sorţi de izbândă, suntfalşe şi netrebnice.

Nu mă îndoiesc, dacă studentul vacunoaşte istoria ultimelor două veacuri,atunci să mai fie robul unor fărămituride credinţe. Şi convingerile şi faptelevor fi altele, decât cele de până acum.Forţa generică a tradiţiei va da îndrep-tarul în mâna fiecăruia şi nu se vasimţi în dependenţă de potentaţi efemeri,forţa vitală a neamului va porunci fap-tele şi nu gesturile laşe a unor cara-ghioşi patriotarzi cocoţaţi în frunteaacestei naţiuni pe cari orice român îiureşte.

Azi când se formează formidabilulmarş al cămeşilor albe, când întreagănaţiune e pe calea virtuţilor străbuneîntr'o luptă de recucerire a drepturilorfurate, în aceste mari timpuri, oare poatelipsi studentul din primele rânduri? Potsă stea oare studenţii ca simplii specta-tori în loja comodă a indiferentismuluidelectându-se în lupta sufocantă ce odau părinţii lor, fără ca şi ei să steaalături de ei? -

Onoarea de student român pretinde'ca primele atacuri îndreptate să zugrumetriumful voinţei naţionale trebue să sesfărâme în peipturile lor.

Dr. Emil Pop

© BCUCluj

2. CHEMAREA Nr.

ANIVERSĂRID. M. Mahbilescu a „visat", pământul românesc şi-au dat mâna

„statul jubilar" român aşa cum'pentru eluptarea drepturilor pear trebui să fie după zece ani | cari constituţia le asigure doardela întregirea lui: un progres]pe hârtie; dar mai ales pentruuriaş în toate domeniile, • culmi-nând în înţelegerea şi mulţumireasufletească â tuturor cetăţenilor.Opera de unificare şi contopiresufleteasca a tuturor romanilor,unit geograf iceşte şi politiceşteacum zece ani, era complectatăcu atragerea şi contopirea accep-tată voluntar a minorităţilor încadru! intereselor superioare aleunei Românii-Mari, cu adevăratunice.

Dar d. Manoiiescu s'a trezit lajumătatea „visului" său desprefericirile României jubelare. S'atrezit in mijlocul realităţi crude,dar adevărate: o Românie jubi-lară, nu acea a tuturor fiilor ei,ci acea a partidului liberal. Noiam adaogă — dacă ilustru! eco-nomist ne-ar permite — şi aceaa partidului averescan.

Dar nu voim să stăruim aciasupra împrejurărilor istorice, câhegemonia partidului liberal afost posibilă mai ales ajutat depolitica absolut slugarnică a ge-

dăintiirea statului cu adevărat ro-mânesc. România-Mare a munciişi a cinstei, a progresului şi amulţimirii.

vechiului regim sus-inute de o camarilă, pe cât de

evidentă pe atai.de condamnabilă,s'au opus totuşi. Drepturile şi re-formele ce le-au consimţit odatăy

constrânşi, le-au zădărnicit apoiprin

Anul 1928, anul aniversărilor.Zece ani dela întregirea Româ-niei. Statul român organizeazăserbări de aniversare. Le-aînceput;aceea a Basarabiei; vor urma tBucoviniei şi a Ardealului, ceamai importantă. Dar statul, subactualul regim, nu va duce laserbările oficiale, de cât exact ofi-cialitatea şi beneficiarii ei. Gu-vernul liberal le organizează to-tuşi nederanjat decât doar deecourile neliniştătoare ale nemul-ţumirii şi mizeriei materiale şi mo-

neralului Averescu şi a aghiotan-tului inspirator, Goga. Nu vomaccentua îndestul împrejurarea că,mai ales complicitatea acesteigrupări politice de încurcă lumeaa zădărnicit, temporar ce-i drep-tul, emanciparea poporului românde sub jugul regimului liberaldela întroducerea votului obştescîncoace. De eâteori regimul libe-j

• ral slăbea, îi venea în ajutor gru-i părea liberaloidă averescană. Lip-

siţi cu desăvârşire de populari-tate amândouă partidele, liberalşi averescan, au uzat de mijloacecari au dus Ia situaţia de azi:nici progres, nici mulţumire; căci,întf'adevăr, ţara n'a fost scutităun ceas, de riouă ani încoace,de regimul liberal, direct sau in-direct. Partidul liberal în opoziţiesau la guvern, n'a fost o „frac-ţiune" inofensivă pentru ţară!

Sufletul poporului, ultragiat şltiranizat, a fost însă constant în-dreptat în altă parte. Adevăraţiireprezentanţi ai poporului au fostmereu scoşi de sub lege, mereuţinuţi (a rndex.

Popor şi stat au devenit douănoţiuni delimitate printr'o opoziţieexclusivistă. In vreme ce poporula luptat fără a-şi pierde răbdareaşi credinţa, statul s'a impus înformă celei mai Incapabile tiranii.Partidul „experienţelor" şi al „ca-pacităţilor" liberai, secondat dincând în când de b grupare aser-

' vită, a reprezentat permanent sta-tul împotriva poporului, care s'amanifestat cu toată vigoarea şiînţelepciunea rassei noastre prinpartidul naţional-ţărănesc. Parti-dele naţionale ale provinciiloralipite, contopite cu partidul ţără-nesc din Vechiul Regat, ambelereprezentanţii păturei nedrep-tăţite de veacuri de pe întreg

rale generale.Anul acesta îşi vor serba zece

ani de existenţă Cehoslovacia, Po-lonia şi Jugosiavia cîc. Unele auanunţat serii întregi de congresenaţionale şi internaţionale cu sco-pul justificării a zece ani de liber-tate, zece ani de muncă. Dar toateaceste state oferă, desigur cel maipreţios lucru, împăcarea sau por-nirea spre împăcarea sufleteascăa naţiunilor respective. E destulsâ amintim, că Cehoslovacia şiJugosiavia au regimuri parlamen-tare, cu năzuinţa fermă, de a ca-naliza toate forţele naţionale şicetăţeneşti într'o direcţie unitară:baza progresului şi a mulţumiriigenerale. In Polonia, bărbatul ado-rat de naţiunea întreagă, gene-ralul învingător dela Warsovia,mareşalul Pilsdusky realizează ooperă de mare progres.

La noi ? Românii

grupat toaie forţele naţionale în luptăpentru desrobirea poporului român.

Un neam ajunge în toată puterea lui

mărula propăşit doar cu nu-

Poporul român n'a dormit to-tuşi! In curând se va aduna laAlba-Iulia dovedind, mai mult caoricând, cât de mare e opfnfa Iulde a trăi unit şi liber.

Zss.

Spre Âlba-Iulia.Ţara românească de astăzi este pro-

dusul unui lung şir de lupte şi sufe-rinţe, de sforţări de sacrificii şi eroism.Strămoşilor le datorim acea ce suntem.Suferinţele lor ne leagă între noi maimult decât interesele noastre de astăzi.Faptele lor cele măreţe constituesc po^vestea neamului şi incheagă conştiinţanoastră naţională. Amintirea biruinţelorşi mai ales a suferinţelor indurate îm-preună cel mai tare ciment între fiiiunui popor.

Din acestea suferinţe şi lupte a luat

viaţă Partidul Naţional Român din Ar-dieal. Acest partid s'a constituit atunci,când poporul român de dincoace deCarpaţi, înăbuşit de jughul străin, sătulde suferinţe şi bogat în fapte eroice,dovadă acţiunea începută de Horia,Cloşca şi Crişan, continuată de mareleluptător Iancu, au aflat ca ultimul mijlocde luptă ieşire pe teren politic pentrucâştigarea indepedenţet politice a nea-mului românesc din Ardeal.

Partidul Naţional a devenit în scurttimp un început de acţiune, în care s'âu

atuncea, când şi-a constituit un sufletcolectiv. Şi acest suflet colectiv a fost,aci la noi, Partidul National.

Poporul român din Ardeal, care cu-noaşte pe deplin trecutul partidului na-ţional, care ştie prin câte peripeţiia trecut, cu câtă munca, jertfe, cucât eroism, s'a cucerit unirea neamuluiromânesc, simte încă o legătură, pro-funda între: el şi partid, are toată încre-derea în conducătorii lui şi este convinscă bine numii prin acest partid poateveni.

Partidul naţional, care în legăturăformata de cursul vremiior adaugă le-gătură actuală, cu fraţii săi, prin con-lopitea cu Partidul Ţărănesc din vechiaŢară e un partid tare, sigur de exis-tenţă şi în plină propăşire, cu mari as-piraţii în viitor.

Un partid politic, are viată atuncicând se grupează în jurul lui un numărîndestulilor de oameni energici, harnici,cinstiţi şi plini de dragoste de a munci

fără interese personale —; pentrubinele poporului, pe care are menireasăT. reprezinte şi sâ'l conducă.

Rase de giganţi au perit. Partide ştţân întregi s'au prăbuşit.

Rase de oameni de caracter vor trăi,atât timp cât va fi cu putinţă viaţaomenească pe pământ. Inteligenţa e unfactor de progres al civilizaţiei, dar rruapără un popor de invaziunile din afară,nici de; propria lui decădere. Şireteniao fi ia bună, ca să scoţi votul alegă-torilor cu minciună,, dar un parlamentieşit cu ajutorul baionetelor şi priti furtde urne, sau voturi, nu ;sâ poatemândri, că puterea lui a emanat delanaţiune. Ca urmare firească Guvernul,care stă în fruntea unui astfel de par-lament, nu poate sâ fie, decât corupt,hazliu mincinos, dâcz în afară, şi'îâş-n sufletului lui. Nu poate sâ aibă^ pu-terea de cohesiune în însuşi formaţiaui decum sâ aibă puterea de highegare

a neamului pe care vrea sal conducă.Şiretenia singură, nu garantează trăi-

nicia unui popor. Pnu şiretenie şi min-ciună se poate ajunge la îmbogăţirepersonală, nici decum ia una naţională.Prin şperţ, jaf şi furt se poate creao clasă de paraziţi sociali grupaţi într'unpartid politic, dar nici decum pro-păşirea şi îmbogăţirea ţârii. Parazitulsocial a fost şi este totdeauna duşmanulprogresului, care stă lipit pe şirea spi-nării neamului din care vrea să facăparte. Suge sângele poporului, precumrădăcina pomului suctil pământului.

Existenţa noastră, precumşi existentă ţării, depinde de condu-cătorii ei. •

deci căderealui şi a întregului său sistem de con-ducere de stat, a devenit o necesitatenaţională Căderea lui însă depinde devoinţa poporului şi a naţiunei.

Pentru aceasta Partidul Naţional-Ţă-rănesc, care este singurul partid deordine, şi singurul, care are căderea săia cârma ţării în mână, a convocat în-treaga naţiune română pe ziua de 6 Maia. c. la Alba-Iulia, unde poporul în-suşi va decide asupra sorţii guvernuluişi a conducerei ţării în viitor.

Veniţi deci fraţilor cu tdţii, la Alba-Iulia" să alungăm tirania şi minciunadela cârma ţării. Sâ întronăm legalitateşi dreptate, dela cari depinde întreagapropăşire a neamului românesc, printr'unGuvern ieşit din alegeri libere şi dinvoinţa naţională.

Să mergem, deci cu toţii în hainede serbătoare, plini de smerenie lavechea cetate făcătoare de minuni Alba-Iulia, izvorul şi lăcaşul mândriei noastrenaţionale.

Cu Dumnezeu înainte!V. Ib.

© BCUCluj

•Jt CHEMAREA Pag. 3.

Cenzura.Nu vrem să intrăm în discuţie cu

foarfecele Anastasiei, nu vrem să dis-putăm ilegalitatea sau legalitate cen-zurei, ci pur şi simplu sâ constatămcă ea este o monstruozitate fioroasă,o măsură abuzivă, menită să apere gu-vernul Că cenzuranu apară altceva decât

aceasta a intrat de mult în conştiinţaopiniei publice. Am spus-o de mult,au spus-o şi alţii şi acum o scoate.înrelief, o prezintă în toată goliciunea eidistinsul ziarist Nichifor Crainic.

Extragem câteva pasagii din articolul~dlui Crainic, apărut în „Curentul" din

14 crt. pentru a pune la probă inte-ligenţa cenzorului asasin de cuvinte şide idei şi „mare" meşter în prevertireâsenzului scrisului multilat. Cele ce ur-mează sunt textual reproduse din ar-ticolul citat, articol citit deja de toatălumea. Suntem deci jfoarte curioşi săvedem ce va forfeca Anastasia. Se ppaţeca cenzorul nostru să nu fi citit ar-ticolul în chestiune şi atunci î-1 reco-mandăm Călduros, pentru ca să-şi deaseama cum judecă un reprezentat mar-cant ai culturei româneşti, cum judecăîntreaga intelectualitatea şi opinia pub-lică a acestei ţări rostul cenzurei.

„Şi totuşi ea se aplică mai furios caoricând. Coloane întregi zboară în aerdesfigurând aspectul ziarelor. Cititorulneştiutor, sugestionat de vastele goluri

• albe, Ie va fi populând cu cele maiÎnfiorătoare fantome revoluţionare aleimaginaţiei sale. Orice loc cenzurat dinziar e astfel un izvor de alarmă pub-lică fiindcă vorbeşte, în muţenia lui,

cu totul alceva decât rândurile inofen-sive de care a fost despuiat. Priitaceastă cenzură iraţională guvernaisingur întreţine azi agitaţia spiritelorpe o chestiune intrată, de fapt in inac-tualitate. El vrea poate să creeze astfel,in public, aparenţa inexorabilei sale ne-cesităţi ca paznic al unei ordini con-stituţionale straşnic de ameninţate. Cenu face omul (sau guvernul) la dis-perare" !

„Adevărul e că textele cenzurate dinziare nu se referă la chestiunea închisă,ci exclusiv la incapacitatea guvernului,la situaţia lui penibilă, la eşecurile luicare cad unul după ultul — pentru ademonsti a batjocoritor dlui Vintilă Bră-tianu cât e de necesar regimul său. Dinlocurile albe cititorul nu trebue, deci,să înţeleagă decât un lucru : situaţia deneputinţă a guvernului. Cu cat aceastăsituaţie se agravează, cu atât cenzurase întide pe suprafeţe mai vaste, sim-bolizând totdeodată vidul creat în jurulacestei ţări şi vidul creat în interiorulei de cea mai secetoasă guvernare aRomâniei dela râzboiu încoace, latăce trebuie să înţeleagă cititorul pentrua nu se alarma de fantomele imaginaţiei.Cenzura actuală e cârja bietului schilod".

Ar fi de prisos să mai adăugăm ceva,la cele spuse totuşi ne rezervăm dreptulsă calificăm în sinea noastră orice„act de inteligenţă cenzorială" aşa cumsă cuvine.

Orice artico! din ziarul nostru trecutprin forfecăiada cenzurei se considerăde aci înainte ca o piatră de încercarăa inteligenţei, culturei şi bunului simţa cenzorului.

Maniule, Măria TaLa 'ndoialâ nu mai sta,Că ni cuţitul la os

Şi n'ai cui face ponos.Nimeni nu vrea să ne-asculteNe plângem la urechi surde,Ori ne ţin cu vorbe lateŞi minciuni neruşinate.Doar s'a 'ridura DumnezeuCa să-ţi mântui neamul tău!Ridică-fe ea un vântTot Ardealul străbătândŞi românii adunând.Chîamă-I şi pe MihalacheCu fraţii din ceea parteŞi pe toţi, cari vreau dreptate.Âdună-i la locul sfântToţi să facem jurământ,

Pe unu ca pe ălălait.Uri averescâh se'ntâlneşte la redacţia

reyiitei „Ţara Noastră" acolo undescrie cu monoclu din viţa Proştenilor,cu un flăcău din vestitul sat al friptu-riştenilor şi-1 întreabă:

„De unde eşti voinice"!— Dela» noi„Şi cum te numeşti" ?— Ca Unchiul.„Şi Unchiul tău" ?Ca mine,„Da pe amândoi cum vă chiamă" ?— Pe unu ca pe ălălait „Friptura*Ghiciţi cine a fost flăcăul ?

Centenarulliceului din Beiuşin 30 Maiu orăşelul românesc, Be-

iuşul, va fi centrul unor- serbări depioase aduceri aminte asupra începu-turilor de cultură românească în ţaraBihariei. — Va fi marea serbare de re-cunoştinţă faţă de o instituţie culturalăromânească, care în cursul unui veac,an de an înpărtăşia anafora sfântă alîmbei române gingaşelor vlăstare ro-mâneşti ameninţate de cel mai cumplitpericol, de desnâţionalizare.

Gândul bun ai arhireilor,. cari auînfiinţat şi susţinut acest liceu, muncagrea a iobagilor români de pe dome-niul episcopesc, cari cu râvnă purtaucărămizile şi tot materialul trebuinciosla edificare în aceasta mare zi vor firesplătite de pioasa recunoştinţă a ge-neraţilor, cari vor face pelerinaj laacest izvor creator de forţe româneşti.

Ca şi celalalte liceie româneşti dinArdeal şi liceul din Beiuş a avut seînfrunte vicistudinele unei domnii asupritoare a libertăţilor culturale şi pri-gonitoare a tot ce este românesc.

Dar generositatea oamenilor de inimăa făcut posibilă înfruntarea tuturoracestor neajunsuri. Ei au creiat fon-duri de înzestrare a liceului, internateunde elevii în bună parte erau între-ţinuţi gratuit. Aşa a luat fiinţă internatulMihail Pavel pentru uniţi şi internatulEmanuil Gojdu pentru elevii ortodocşi.! Desprind în note fugare câteva dateprivitoare la acest liceu, fala de odinioarăa Bihorului.

S'a înfiinţat în 1828. După revoluţia,din 1848 s'a luptat din greu pentru a-1menţine focar culturii româneşti, faţăde tendinţele de germanizare pornitedin Wiena.

Dela 1867 începând, această şcoalăa fost ameninţată de şovinismul unguresc,"căreia în 1885 i-a şi succes prin guver-nul dela Budapesta să închidă liceulsub motiv, că aici profesorii ar propo-vădui idea unirii tuturor românilor într'osingură ţară românească. A trecut şiacest pahar al amărăciunii, a fost golit,liceul nu peste mult şi-a redeschis por-ţile să primească sufletele dornice decultură românească.

In anul şcolar 1918—19 a fost de-clarat liceu românesc sub imperiul Sfa-tului Naţional Român.

Dela înfiinţare liceul a avut 140 pro-fesori ş| 22,732 elevi. Examen de ma-turitate (bacalaureat) au dat 2388 elevi,cari au trecut la Universităţi.

Aceste cifre sumare trădează secre-tul tăriei noastre prin care am pututîn părţile ungurene să rezistăm siste-mului de desnâţionalizare. ^<*c '

Românul a învins şi va învinge tot-deauna piedicile de orice natură, iargeneraţia crescută în acest liceu vaurma dramul drept, drumul românesc,cu, aceia tărie cu care liceul din Beiuşa străbătut lungul drum al unui veacplin de suspine şi dureri.

Rep. —

Cine ţine la convingerilesale ţine, şi îa partidul ce-i rep-rezintă părerile. Viaţa parti-dului o dă în bunaparte presa.Sprijiniţi deci presa partidului,plătind abonamentul.

Citi fi „Chemarea"}

Aviz.Toţi abonaţii noştri sunt rugaţi

a ne trimite abonamentul indi-când şi numărul abonamentuluicu care i-se trimite ziarul Cei,cari nu doresc a se abona să neretrimită numărul şi restanţa a-bonamentului, fără însă a rupeadresa de pe ziar, căci altcumnu-i putem şterge din controa-lele abonaţilor. -

Administraţia.

„Prin noi înşine"...perim.

Lozinca blăstămată, încuibată în con-ducătorii fără ispravă, face ca grosullumii ţării româneşti să se osândeascăîn sărăcie. Domnii „prin noi înşine"au chibzuit de zeci de ani încoace, caindustria ţării să ajungă în ghiarăleunor grosolani şi ca muncitorii folosi-tori ţării şi naţiunei^gă se stângă, us-cându-se ca bro£sţavpe pământ.

CWşinăul a fost mult hulit de pro-tivnicii noştri în timpul republicei mol-doveneşti, că n'are industrie, n'are fa-brici şi rupându-se de Rusia nu vaavea nici viaţă şi mai cu seamă unin-du-se cu România se va nimici cu to-tul. Noi însă Ie adeverim protivnicilor:că într'o ţară constituţională, cu con-ducători vrednici, să vor desăvârşi fa-brici industriale după ultima tthnică şiviaţa tuturor cetăţenilor va înflori. Insăce se întâmplă, prezicerea protivnicilorse împlineşte.

De zeci de ani, ne zbatem cheltuin-du-ne energia şi săcâtuindu-he aran-jând felurite fabrici şi tocmai la dricăDomnii „prin noi înşine'Ş te oblesc încap şi te trezeşti înmărmurii de ruşine,scârba, jale şt necaz.; Oare pentru a-ceasta ne-am unit ca numai să ne stan-gem viaţa în ţara românească?

Eu, ca muncitor, meşter-tehnic, amostenit mult la ridicarea şi desăvârşi-rea industriei în Chişinău, am aranjatmori, fabrici, ateliere după ultima teh-nică, şi mai la urmă, toată vlaga mi-ampus-o în desăvârşirea unei fabrici înindustria sârmei. Exact când se o'pu-nem în mişcare, Clujul ne refuză Săne mai libereze sârmă brută de preiu-

jcrat. Fabrica noastră poate prelucra 50de vagoane sârmă pe an, pe lângă careşi moldovenii s'ar deprinde, mulţi s'arhrăni şi Chişinăul s'ar mândri. Domnii„prin noi înşine", aceasta n-o vroesc,ca poporul numai să sufere şi ţara săse secătuiască.

latăi, primăvară, şi .numai unii vieridin jurul Ghişinăulut întrebuinţeazăpeste 20 de vagoane sârmă lucrată, carein Qtişinău lipseşte, de multeori .viilerămâft pe coaste de putrezesc strugurii,se sâiăcesc producătorii şi ţara pierde,din cauza, că industria sârmei să înă-duşe de domnii: „prin noi înşine".

Clujul, de ia 9 lei, ne-a ridicat fa14 lei chilogramul. Ne-am aruncat înCeho-Slovacia ca să ne procurăm 50 devagoane sârmă brută, ne-am lovit devamă şi tot atât ne costă. -Bacă gu-vernul rie-ar uşura vama, noi am e-xista şi am puteal'coocura cu speculaşi am folosi naţiunii. Insă cu marescârbă şi ruşine am fost nevoiţi să în-chidem fabrica, că nu mai putem e-xista cu afacerea „prin noi înşine".

Oare câştigă statul când se închid-fabricile cari sunt necesare naţiunei.

Oare câştigă statul, când viile mi- şidau roadă cuvenită şi de calitate bună.

Oare ce câştigă statul, când munci-torii fără lucru se iâmpesc şi huimă-cîndu-se de necaz s'aruncă la critne şirăutate. • •. •

Oare foloseşte 3>îaţiimii, ca .prelu-crarea sârmei, cuielor şi altele, să seconcentreze într'un centru şi în cele-lalte centre ale ţârii, să sufle vântulsâcătuirilor.

Oare de folos este, că numai unii,„prin noi înşine", să comerceze, şi sădicteze, dar masa capabilă să se pă-lească la soare, făcându-se cerşitori lacei „prin noi înşine". Şi ce folos, cânoi, la noi acasă... prin noi înşine....perim.

Teodor Jireghie.

© BCUCluj

Pag. 4. C H E M A R E A

Ca'n codru.Nu ştim dacă partidului liberal i-a

reuşit să ne reducă la traiul: ca'n codru,pentrucă aşa a intenţionat, ori că aşai-a eşit lucrul, fapt e că am ajuns aiciîn aceasta mizere soartă, la acest mod4e traiu preistoric.

Atunci eând lumea 'ntreagă s'aîtttim. la o nobilă intrecere şi rivalizare fnte-

lectuală, când popoarele întregului globse ascund în laboratoare şi instituţii şti—enţifice, fie pentru a pregăti „argamen*-tul" siguranţei zilei de mâine, fie pentrua-şi umplea pieptul cu o nouă distincţiebinemeritată, ţara românului nenorocitdoarme.... adânc, puţin, mult cât trăeşte,irăeşte ca'n codru.

Ţara cu vecini..-. anormali, ţaraanalfabetismului îngrozitor de mare, ţara„invidiată..." de străini, ţara unde sus-pinurile mulţimei sunt interpretate drepthohote de fericire, ţara fiscului nemilos,ţara ce nu-i înţeleasă de străinătate..,ea doarme... şi liberalii o „păzesc".Cum ? Aşa că orice avânt promiţătoreste înăbuşit în faşe, orice încercare demândrie naţională, orice curaj românesc,

,ÎI reduc la nimic, ba în cele mai multecazuri îl şi pedepsesc.

De nu ar fi aşa, cum se poate ex-plica abstinenţa noastră totală dela con-

cursul internaţional al popoarelor?Atunci cărui fapt se atribuie trista

împrejurare aproape simbolică, că înzilele când fala Germaniei setoasă denoui cuceriri, aeroplanul „Rremen" sepermanentizează în văzduh aproapedouă zile şi două nopţi, reuşind a sfidainfinitul Oceanului traversând colosul deapă cu o ignorare superbă, tot atuncila Galaţi un „Potez" abia face -câţivametrii de zbor şi se prăpădeşte pe teri-toriul oraşului ?

Când fala italiei, sfidătorul necunos-cutului geografic, dirijabilul generaluluiNobile „Italia" încearcă cu riscul vieţiiocuparea spirituală al fiordului pămân-tului, tot atunci n o i . . . ne mulţumimcu „sicriile zburătoare" ale lui LucienFabre. Dacă noi nu trăim ca'n codruatunci de ce la noi totul e apatic, dece totul e taxat numai prin prisma in-teresului imediat, de ce idealismul cuiatşi neinregimentat este alungat din" ma-nifestările de viaţă al poporului ro-mânesc ?

Dorim din "suflet să fim desminţiţi,căci reîntronarea ideaiiomuiui curat gatapentru orice jertfă stă în fruntea prog-ramului nostru.

Ţara întreagă — şi în primul rândnoi — vom datora cu vecinică recunoş-tinţă omului' care va şti să ne scoatădin impasul greu, din actuala noastrăsituaţie şi traiu ca'n codru.

D'Araure.

Visuri.Suntem un popor visător. Cu o rară

intuiţie ne zugrăvim visurile sufletuluinostru sentimental, le turnăm în poeziisau în proză impresionantă. Românule născut poet . . . . Îmi reamintesc dis-cursul răposatului Al. Conştantinescu

• cu ocazia unui congres al silvicultorilorcând înamoratul codrilor a cântat fru-museţa majestoasă a pădurilor noastre,seculare exaltat şi adânc mişcat găsindaccente de sinceră^jyjtoraţie şi pătrunsde farmecul s e d u ^ ^ ^ a l brazilor. Nuştiu de ce şi cumplrar am ertat 507 0

din păcatele reale şi presupuse aleregelui ghindei. Îmi închipuiam că unom, ori câte păcate şi viciu ar aveade altfel, care închină frumuseţii fores-tiere asemenea ode de preaslăvire, unom capabil de atâtea emotivitate nu poatefi chiar atât de rău, atât hain, cum îlcredea lumea. Să poate să fi greşit şicu lumea.

Şi totuşi când te gândeşti că în acelepăduri îşi tângue viaţa mizeră sclaviiliberi aparţinând naţiei dominante, poezia~şi visul se distramă şi tristeţa te cu-prinde. Realitatea e dureroasă.

Deunăzi a avut un vis ciudat M. Ma-nolescu, fostul secretar de stat la finanţe.A visat serbarea unirei în culori splen-dide,' de un un farmec inedit, a .lăsatsă treacă în revistă convoiul realizăriloreconomice şi naţionale, grandioaseleprogrese culturale şi imaginele cele maiseducătoare ale unei opere de civili-zaţie neperitoare. Atât doar că era u n . . .vis. Trezit la realitate dl Manolescu şi-adat seamă că partidul este ma-

rele vinovat că n'avem monedă aur-;Că n'avem o situaţie economică echi-librată ; o administraţie model; că n'avemsoşele şi trenuri electrice, că e crizăeconomică şi financiară; că armata nueste înzestrată cu cele necesare apă-rării naţionale; că unirea sufleteaseă-1

nu s'a realizat: că nu s'a făcut nimicdin aceace visase bietul om, din cauză jşi vina uzurpatorilor puterii de Stat. :

Prin ochii dlui Manoiîeseu am văzut jvisul serbării Unirii aşa cum şi-o în-chipuia orice cetăţean, am visat eeeacetrebuia să se realizeze în cei mai pre-ţioşi 10 ani de după Unire, timp cu de-săvârşire pierdut pentru consolidarea ţării.

Când vezi şi şti ce s'a făcut spreexp. în Republica Cehoslovacă şi îţi daiseamă ce nu s'a făcut la noi, te apucăo melancolie amorţitoare de energii şide iniţiative, o disperare şi ruşine imensă.

Aprecierile ziarelor streine asupraRomâniei sunt tot atâtea săgeţi veni-noase îndreptate contra orgoliului nostrunaţional, cărora nu le poţi răspunde| w ^ dezminţiri â la Rador, ci prin faptei

~<ii; ce ne putem mândri? Ce putemopune atacurile streine ? Desminţiriverbale!

Suntem un popor de visători. S'aîmplinit visul secular şi ce ne pasămai mult de lumea din jurul nqstru.Visăm visul lui Vintilă, visul fericireişi al abundenţei, al muiţumirei gene-rale, visul de consolidare interne şi deprestigiu extern. Fantezii visuri şi spumă,iată la ce se rezumă realizările na-ţional-liberale, i. Gr.

Scrisori dela Redacţie.Rubrică permanentă condusă de redactorul

nostru special: Tutankameh.Col. Lindbergh — New-York. Pe noi ne

lasă rece şi trecerea lui .Bremen" în America.Koi suntem ocupaţi eu chestiunile noastre. FacăEuropa şi America oo vreau .. . când o să aibenevoe de noi, o să ne cheme. Noi nu avem nevoede Europa, zice „psalmistul* Vintila la vers XIIşi cap... gol. Ai dori si ştii că ce va fi la Alba-îulia ? Acolo se ya aduna un fond — strânsnumai din banii naţionaliştilor ţărănişti — dincare fond se va cumpără dela Lucian Fabre unaeroplan (se va insista să fie „Potez") Şefii par-tidului liberal vor fi invitaţi să ia loc în el şi să„încerce" un zbor în America. Soartea zboruluiar putea îuteresa Europa, pentru noi ar fi de-stul să-i ştim plecaţi... Ca observatori, naţ.-ţărăniştii vor propune pe următori: Tancred, pe

englezul Friptowmir, pe Tischler, pe Groedl şialţi stâlpi mândrii ai neamului românesc. Lareîntoarcerea lor din America toata ţara i-ar săr-bători ţi sunt sigur că toată suflarea româneascăi-ar blagoslovi Fiţi buni Dle Col. Lindbergh,convingeai despre frurnuseţa sportului nobil alzburatului. Sfl nu le spuneţi insă că propunereavine dela noi că mie teamă că nu vor voi săzboare . . . şi zău că ţara s'ar uita cu drag laei şi i-ar binecuvânta urma (nu şi pe ei). Nuuitaţi typ-ul: „Potez ! ! !

Ţi-ţi. Co-sma. Adresaţi-vă dlui VilhelmSchărfer farmacist în Beiuş El de ex. şi-a cum-părat o farmacie la Beiuş fără să fie (nici azinu e) cetăţean român. In schimb după ce atrecut peste aceasta imposibilitate juridică, a ce-rut cetăţenia română, referindu-se la faptul, căeste proprietarul unui bun (farmaciei rezervaexclusiv cetăţenilor români. La noi vezi poţi argumenta şi în acest cliip.

Bihorul unguresc.Când drepturile minoritâţdor nu sunt

observate, se întăreşte idea revizuireitratatelor de pace, spune groful Bethlenal Ungariei.

Cum graniţele ungare cuprind, durere,şi azi chiar şi în punctele limitrofe ţăriinoastre un însemnat număr de români,eu ocazia Sf. Paşti, m'am deplasat înBihorul Ungariei spre 'a câştiga im-presn la faţa locului despre soarteaconsângenilor nostrii.

Ce am observat întrece cu mult aş-teptările mele.

Coborât la Biharkeresztes am povestitcu şeful gării — un român — româ-neşte, primind dela el lămuriri preţioaseasupra celor ce doream să găsesc eu ...In gară la chioşc urlacii strigau îngură mare: „Viitorul", „Universul",„Patria", „Chemarea" etc.

Jandarmii maghiari cumpărau tot câtedouă bucăţi... să le ajungă.

Interesându-mă mai deaproape degospodăria comunei, despre organizaţiaei, am aflat că în consiliul comunalsunt 15 români din numărul total de40 consilieri. Primarul a început 'să'nveţe româneşte.,. de dragul principiuluilui Bethlen, a lor.

Copiii românilor sunt duşi (in caz denesupunere) cu jandarmi la preoţii ro-mâni spre a se înfrupta de hrană suf-letească . . . pe româneşte.

Făcând mai multe deplasări prin co-munele locuite exclusiv de români... pelaBedeu,Santăulmic,Jaca, Vecherd, Darvaşş. a. am observat că dispoziţiile autorităţi-lor li se publică în trei limbi. In primulrând pe româneşte, apoi esperanto şila urmă... şi ungureşte. Preoţii românide acolo ajung deputaţi prin Cameramaghiară şi pot apăra interesele ro-mâneşti după toată şoapta sufletului lor.

Cea mai nobilă distracţie al româ-nilor din Bihorul unguresc sunt tur-heurile artiştilor şi amatorilor români,subvenţionaţi de guvernul dela Buda-pesta. Ungurii chiar şi cei ce nu cu-nosc nimic din limba lui Emineseu, se'n-bulzâsc la aceste spectacole... de dra-

gul principiului lui Bethlen.,~ spre ase respecta idea „auţoditermihărW.

Arşi putea, continuând în enâmă-rarea celor văzute'• acolo, 5$ încerc odescriere ironică pe contul sufletelorzbuciumate ale bieţilor români din Bi-horul lui Bethlen, dar e greu să tepretezi la aşa ceva. '

In loc de aşa ceva îl întreb pe gro-ful Bethlen de ce nu admite el a sutaporte din aceia ce se petrece în ori caresat şi oraş din Ardeal şi pe cari le-amredat la începutul acestor şire grăbite/deplasându-le ca întâmplate în ţara lui ?

Aşa că ceia ce pare logk şi naturalsă se întâmple ungurilor din Ardeal,a închipui acelaş lucru pentru româniidin Ungaria, egalează cu o absurditate.

Cine e mai îndreptăţit a cere rev*zuire în baza principiului „observăriiprincipiului drepturilor minorităţilor'' ?

Groful Bethlen nici de cât.• A. t . Bihoreana.

Un dialogîntre Unchiul Tata-fripturâ şi nepoţelulSilvio-friptomir, la cina de taină a averes-cânilor ţinută spre ruşinea oraşului Cluj

în Hotelul New-York. .

După ce nepoţelul Silvio îşi făcusedatoria de golan ce ie, a vorbit, astrigat, a ţipat, a dat din mâini, dincap şi picioare, zberând, cu indestinelegoale după hăpăiaiă Unchiul Gold-ist-a-ta friptură î-1 mângâie desmerdând-ulpe obrajii roşcovani şi îl întrebă:

„Ce-ai mânca tu acum, dragul Un-chiaşului" ?

— „Aş mânca plăcinte L— „Vai bune s, Doamne Sfinte!...D'ar fi cât de măricele,Ţi-ar ajuta Unchiul la ele!Şi ce-ai mai mânca, puiul tetii ?— „Da un pic de carne friptă" !— „Aoleo, carne friptă,Intr'o frigare de buget înfiptă ! . . .Dar unde-i, Doamne, friptura,Să-şi ungă şi tetea gura!Haci more destul, ce mai vrei amu ?— „Barem un ciolan de ros,Să fie cât de gros şi puturos,Numai să-mi alin puţineiAmu flămânzala"!— „Aoleo ce mai prost,Ciolan de ros în post ! . . .Apoi nu ştii tu dragu Tetii,Că noi suntem osândiţi la un post,Mare şi lung de unde numai eDrum de întors la putere" ! . . .— „Aoleo, Uncheaşule" !— „Haci moroca more!Mănâncă răbdări prăjite,Şi uitate la Broscoiul dela CiuceaCum înghite ia plăcinte"!...

Citiţi şi răspândiţi între prie-tenii Dv. ziarul „CHEMAREA"cel mai dârz ostaş în marealuptă de dezrobire definitivă

Cimilituri poîiticede SUTAŞU

GHICIŢI CE E:

Sluga-n mare bogăţie,Iar stăpânu'n sărăcie.

(Liberalul şi ţăranul)*

Am pus ouă de priveghetoareŞi-a eşit o lighioaie răpitoare..

(Votul farat)

Intr'o şandramaEste o muşama,Iar sub muşama:Mare puşlama!

(Partidul liberal)*

Avem un voinic stejărelToată ţara stă sub el.

(Partidul naţional-ţărăeesc>.*

Am o moară ferecatăMacină la ţara toată.

Torni o chilă:lai o mână;

Torni un vagon de grăunţelai o'sâtă detărâţe.

(Vistieria lui Viatiîă}..*

Am furat una de-o mie— Marş pe-un an la puşcărie!Eu furat-arh milioane— Luaţi loc mă rog, cocoane!

(Dreptate liberală);

T Citiţi şirăspândiţi

Ghemarea

Dumineca la6 MAI

Alba-IuliafJRedactor responzabii: Dr. Emil Pop. Tip. Naţională S. A., Cluj

© BCUCluj