SERENA BURDICK

PhtoLt/L &t/yLung

Uo oo*oo Lopon pooit

I

tfr

ANGLIA 1878

Uneori, in aceasti casi mare qi rece, mi prefac ci sunt un explo-

rator aflat intr-o expedilie, navigind printre coridoarele lungi ca

niqte riuri gi cercetind camerele imense ca pe niqte insule rimase

nedescoperite. Mi strecor pe sub mese gi s.Ir pe canapele. O iau pe

sora mea de mnni gi explorim impreuni inciperile. Dar aerul dinjurul meu este rece, cici ea nu se afld aici, iar cind privesc pustieta-

tea inconjuritoare, simt o durere in piept. O simt in preajma inimii,lucru care mi face si cred ci asta insearnni si ai inima frinti.

- De ce e totul diferit? o intreb pe mama.

Ea imi cuprinde obrajii in ciugul palmelor gi mi privegte cu

ochii ei ciprui, ati.t de calzi, incit a$ wea si-i ating.

- Eqti doar un copil, imi spune apoi. E prea greu ca si infelegi.

PARIS I87O

CAPITOLUL 1

Lui Aim6e nu-i spuseseri niciodati cum ajunsese Henri si locu-iasci cu ei. Nu-i impirtiEeau niciodatd lucrurile insemnate. poate

pentru ci era fate, igi imaginase ea cindva, gi numai bdiefii aveaudreptul si cunoasci adevirul, dar in cele din urmi infelesese c[uneori e mai bine ca anumite lucruri si rimini inviluite in mister.

in dimineaf a aceea rece de decembrie, c6nd Henri dispiruse,Aim6e stitea in pat, cu chipul ingropat in perni. in mina dreaptllinea piatra colierului gi-i mingAia cu degetele suprafafa fin6 girdcoroasi.

Ploua in ziua in care Henri gisise piatra. Era mare cdt undegetar, limpede precum cristalul gi presiratd cu nuanfe de roz.Erau copii pe atunci gi, {indndu-gi capul aplecat ca sI se fereascide ploaie, Henri ii aritase gaura perfecti pe care o avea in mijloc.Ceva mai tdrziu in seara aceea, prinsese piatra de un gnur gi i-opusese la gAt.

Aim6e igi indl{6 capul, apoi gi-l lisi din nou pe perni, acope-rindu-gi cu mAna nasul s,i gura. Nici mdcar aerul rece nu reugea siinliture mirosul fetid de fum lisat in urmi de salvele de tun.Respird in palmi gi-gi simfi respirafia umedi gi caldi, la fel ca gi

risuflarea lui Henri, ce-i mAngAiase buzele cu o noapte in urmi. igiamintea savoarea surprinzitoare a gurii sale, buzele-i sirate gilimba cutezitoare, ce incerca sd-i exploreze addncurile. iqi amintea

O FATAINAMURG 7

cum serutul devenea tot mai btand 9i mai lent gi cum picioarele ise topeau, gata s-o trideze in orice clipi.

DAnd la o parte plapuma cilduroasl de puf, Aimde slri din pat,

trigand in piept, printre dinfii inclegta{i, aerul cumplit de rece din

cameri, gi iqi puse in picioare papucii reci ca gheafa. Lui un gal de

pe spitarul unui scaun gi igi infbguri umerii in faldurile sale. O

razb de soare p6trundea timidi pe fereastri 9i scilda in lumina ei

mdnerele dulapului de haine, preftcAndu-le in mici vipdi liciri-toare qi azuril

Scoase din birou un bloc de desen Ei-l risfoi, poposind asupra

unui portret al lui Henri, cu trisiturile lui adolescentine ce incepeau

si prindi conturul maturitlfii. Avea un licir malilios in ochi, ce se

impletea cu o urm[ de teami, iar pe buze afiga un zimbet Eovditor'

Era desenul pe care i-l fbcuse pe cAnd avea paisprezece ani -Henri implinise deja gaisprezece - qi-l rugase cu insistenfi s[-Ei

scoati clmaEa.

- Hai, scoate-o! ii spusese ea' Este singura mea Eansl si desenez

un portret nud. Tu vei ajunge la Academie Ei vei picta cAte nuduri

vei dori. Eu voi rimine {intuiti aici qi voi desena piersici.

Aim6e luase o piersici de pe masa pe care o aqezase cu grijlprofesorul ei, domnul Camentron, pictor la renumita $coall de la

Barbizon, Ei iqi infipsese dinfii in fructul cirnos Ei trandafiriu'

- Aim6e! o strigase Henri, intinzdndu-gi bralul Pe masa strilu-

citoare din lemn de mahon Ei mustrind-o cu degetul. Cum o si

mai terminim tablourile fbr[ o piersici?

- Vom gterge una din desene gi vom susfine c[ am avut doar

dou[, ii rispunsese ea, ridicAnd din umeri. Camentron este mult

prea senil ca si-gi mai aduci' aminte.

Aim6e igi amintea razele calde de soare ce pitrundeau prin

ferestrele inalte, conferind imprejurimilor freamit qi savoare. igi

amintea dulceafa piersicii in timp ce-l privea pe Henri desfhcindu-9i

nasturii cimigii, trigAndu-9i cu grijI manqetele 9i scolAndu-9i

8 SERENA BURDICK

mdnecile de pe bralele lungi Ei sub$ri. Igi amintea cum se ftcuserogie in obraji cind ii vizuse pieptul costeliv gi lipsit de p6r gi cumpufnise intr-un rds absurd.

- Hai, deseneazi odat[, altfel o s[ ne prindi cineva! ii spuseseHenri, iar ea ldsase in castron sAmburele lipicios de piersicl gi iqiluase cutia cu creioane Cont6.

Henri fusese cel care o invifase pe Aim6e si deseneze cAndajunsese in casa lor.

,,Este o modalitate plicuti prin care te poli retrage in cochiliata', ii spunea el.

St[teau pe burtl, cu blocurile de desen in fafa lor, qi igi leginaupicioarele in aer. Aimde descoperise in curind ci putea sI redeaobiectele inconjuritoare cu o acuratefe uluitoare.

,,Excepfional", o incurajase Henri cAnd ii aritase desenul uneimaimule de juc[rie.

Aim6e igi muqcase buza de jos gi igi privise mdinile traversatede vene albistrui, simlindu-se invlluit[ de clldura laudelor sale.Era o copili slabi, cu chipul palid, cu buze subliri gi cu ochi cenu-gii. Nu avea nimic excepfional.

CAnd desenau, Henri ii depina povegti fantastice despre locuriindepirtate, iar Aim6e transpunea povegtile in imagini. Mai tArziu,pe c6nd incepuseri s[ se apropie de pragul maturitifii, iar picturacipdtase gi ea conturul profund al vArstei, vorbeau tot mai pulin. Lise pirea mai ugor sd pretindi ci se concentreazi, cind, de fapt,deveneau tot mai sfiosi. Nu mai exista nici urmi din nepisarea gi

nonqalanfa frafilor de sAnge, nici urmi de zeflemea sau de sarcasm.Dar ei nu erau frali de singe, ci doi prieteni care crescuserl impre-und in aceeasi casi, qi acest lucru marca o diferenfd imensi.

Dupi un timp, ticerea dintre ei devenise indispensabill. Oformi de comunicare mai valoroasi decdt arta lor, ocrotiti cugrij[ 9i tandre{e gi inviluiti in faldurile intimiti}ii. O clipi incre-meniti in timp precum momentul dinaintea unui sdrut. si asta ii

o FATA lit eltunc 9

atrisese la inceput - capacitatea de a fi atit impreuni, cdt 9i sin-

guri in acelagi timp.

Cu o zi inainte de disparifia lui Henri, Colette Savaray stitea in

salon, aranjindu-gi rochia cu miinile gi privind podeaua unde se

aflase cAndva covorul. Il scoseseri cu cAteva luni in urmi, impre-

uni cu restul pieselor de mobilier din Primul Imperiu Francez'

in mijlocul camerei, podeaua era mai strllucitoare dectt pe

margini, iar Colette iEi dldea prea bine seama ci nu avea si fie

deloc ugor si inlocuiasci covorul imens.

Privi inc[perea siriclcios mobilati. in mijloc trona o canaPea

imbrlcat[ in catifea, vlduviti acum de mesele ce-o strljuiau

cindva, iar in fafa ei se aflau doul scaune din lemn de nuc, aduse

din sufragerie, a ciror tapiferie rogie nu se armoniza deloc cu tape-

tul de pe pereli in nuanle de albastru qi auriu. Colette ura ecoul

camerei goale - sunetele ce risunau pretutindeni in preajma ei,

chiar qi pocnetul tocurilor sale.

Didu la o parte draperiile de brocart, Pe care le [ineau acum

rase la ferestre gi in timpul zilei. Praful plutea in vizduf ca o faqie

de tul prin lumina difuzd. Colette igi fluturl braful prin aer,

impriqtiind firicelele de Praf.

Un zgomot puternic se auzi pe hol, iar ea iEi duse mdLna la

piept, imaginAndu-gi ci un glonf stripunsese perelii casei'

Sunetul se auzi din nou, iar Colette incepu si radi. Era inelul

de metal de la uqa de afari.

- Marie! strigd ea, uitindu-se cind intr-o parte, cAnd intr-alta

inainte de a se a$eza pe un scaun. Marie! Bate cineva la uEi'

Nimeni nu le mai cllcase pragul de luni de zile. in ciuda orori-

Ior de pe strizi - soldali rinili 9i cai morfi -, faptul c[ nimeni nu

putea si intre sau s6 iasi din Paris o scotea din minli pe colette,

tlcind-o s[ se zbati ca un animal in cuEci. sunetul.ine]ului de

metal lovit de uqi ii insufla acurn pulini speranfi, in pofida stirii

10 SERENA BURDICK

deplorabile a casei sale. igi aranjd agrafele din pia dorindu-gi ca indimineafa aceea si fi acordat mai multi atenfie toaletei.

Menajera 1or, Marie, singura servitoare care le rimisese ali-turi, stribitu coridorul spre u$a de la intrare. Era o femeie intredoui vdrste, trupegi gi cu un pir roqcat, ce i se revirsa pe umeriintr-o cascadi de bucle rebele.

- Sunt aici, doamni, rispunse ea, trecAnd prin fafa salonului.Colette auzi apoi in vestibul pocnetul sabofilor din lemn ai lui

Marie gi zgomotul risunitor al zivorului de la uqi.Cind Edouard Manet intri in salon, Colette se ridici in

picioare cu un zAmbet riviqitor pe buze.

- Dumnezeule mare! exclami ea, intinzAndu-i mina. Oricevizitdreprezintd un motiv de bucurie, dar prezenla dumneavoas-

tri, domnule Manet, este o adevlrati incAntare.

- Doamni! spuse Edouard, sirutAndu-i mAna gi apoi elibe-rAndu-i-o.

Pirea mai slab ca de obicei in mantaua sa militari, dar avea

barba la fel de bogatl, iar ln ochii sii mici gi negri se citea aceeaqi

expresie voluntari gi incurajatoare. Chiar gi in weme de rizboi, era

imbrdcat impecabil - haina era bine periati, iar pantofii erau lus-

truifi gi strilucitori. Era un birbat impunitor, care umplea camera

cu prezenfa sa, qi acest lucru i se p[rea irezistibil lui Colette.

- VI rog s[ luafi loc! Abia agtept si aflu ce mai e nou, ii spuse ea,

aritAndu-i canapeaua gi agezAndu-se apoi gi ea pe un scaun.

Edouard iqi ocupi locul gi igi desflcu primii doi nasturi de

la haini.- Noroc cu variola, cu foametea gi cu salvele de gloanle ce ne

stripung ferestrele, altfel am pieri ingropali de vii sub sacii cu

nisip! ii rispunse el cu un zAmbet crispat pe buze. Ar fi trebuit siplecafi impreuni cu celelalte familii cdnd afi avut gansa s-o facefi.

incipifinate afi fost, trebuie si v-o spun. Ca gi familia Morisot.* Nu ne putefi invinui. Cine gtia ci prusacii vor fi atAt de aprigi

gi vor veni in numir atAt de mare? spuse Colette, aplecdndu-se

O FATAiNAMURG 1I

spre el cu mana pe piept. Eu, personal, nutresc vederi bonapartiste'

dar este evident ci Gambetta Ei noua Republici au fost lua[i prin

surprindere. Ne-am aruncat podurile in aer, pentru numele lui

Dumnezeu, qi tot n-am reuqit si-i oprim pe prusaci' Am auzit cl

Bougival gi Louveciennes au suferit pierderi imense' Tot acest

micel deplgeqte puterea mea de infelegere'

Colette nu era o femeie frivoli, aqa cum plrea adesea' ci extrem

de inteligenti. Iar Edouard o admira pentru asta'

- Mi-e teami c6 pierderea beteliei de pe Loara ne-a fost fatall,

spuse el. Nu gtiu cAt vom mai rezista' Practic ne impuqcim acum

unii pe al1ii, continu[ apoi, arltind fereastra cu capul' Nimeni nu

mai qlie cine se afli in fruntea armatelor' Se va ajunge in curind Ia

un rizboi civil daca nu se va incheia un armistifiu, iar asta va atrage

dupl sine capitularea necondifionati, adiugl el, intinzAndu-qi mii-

nile cu palmele deschise spre tavan, ca 9i cind prusacii aqteptau

ascungi printre grinzl

-M[carYompunecapitastfelacesteisuferinfe,spuseColette.- Cum vi descurcali cu mincarea?

_ incl nu murim de foame. Piinea integrall gi varza au ajuns

la dou[zeci de franci bucata. Ce n-aq da si mai beau nigte cafd au

lait cald!

Stind in fa[a lui Edouard, Colette aproape ci sim]ea savoarea

;i cildura biuturii delicioase. Pentru prima oari' dupi luni

intregi, nutrea convingerea ci lucrurile aveau si urmeze din nou

on fbgag normal. Fie ci urma si capituleze, fie c[ nu, Parisul avea

si supraviefuiasci acestui rdzboi, iar ea si-Ei reia seratele din

nopfile de joi. Sufrageria urma si fie din nou inlesatl de oaspe]i'

Iar casa ei avea si risune iar sub acordurile muzicii, ale rAsetelor

5i veseliei.

Edouard iqi ascunse gura in cluqul palmelor 9i sufli printre

degete un noriqor de abur.

- Ce face rana lui Auguste?

12 SERENA BURDICK

- Care rani? ii rispunse Colette, cu un gest nepdsitor al mii-nii. Piciorul i s-a vindecat de mult. Refuzi pur gi simplu si se deajos din pat.

- E cel mai c[lduros loc, spuse Edouard cu un zdmbet pe buze.$i-a frcut din plin datoria. Are tot dreptul sd se odihneasci. pentruca lucrurile si urmeze o cale mai buni, trebuie si ia mai intii oturnurr urati, adiugd apoi, ridicandu-se in picioare gi inclindndugor din cap. Doamni, v[ cer iertare pentru cd nu pot si stau maimult' Am vrut doar si gtiu ci suntefi teferi gi ci nu suferifi defoame. Copiii sunt bine, sper, addug[ apoi.

Afirma{ia ii pirea absurdd, cici nu mai erau deloc copii. Aim6eavea optsprezece ani, iar Henri avea sd implineasci douizeciin aprilie.

- Bine pe cAt se poate, ii rlspunse Colette. Continui sd pictezepini cind vor epuiza proviziile. O gtifi la fel de bine ca gi mine,nu-i aga? ii spuse apoi, cu un zdmbet pe buze, gindindu_se la por_tretul pe care Edouard i-l flcuse la comanda lui Auguste.

Tiei ani se aflase sub privirile scrutitoare ale lui Edouard, lucrucare ii conferise un sentiment plicut al propriei importahfe.

Dupd plecarea lui Edouard, Colette se duse in biroul soluluiei 9i rimase un timp in fala tabloului. Trecuserd aproape zece anide atunci. Era taniri gi frumoasi, cu pirul negru strAns intr-uncoc inalt gi cu miinile zvelte, impreunate in poala rochiei de unverde strdlucitor.

in tot acest timp, nutrise convingerea ci Edouard avea sd oseducS. la un moment dat, de vreme ce petreceau atit de multe oreimpreuni'. El lucra insd in ticere, gtergand cu fervoare contururilece nu-i erau pe plac gi adiugind cu minuliozitate tonalitefi care-lmullumeau. Cind il terminase, ii mulfumise pur gi simplu qi iqiluase rirnas-bun.

Colette se indepirti de tablou qi igi surprinse imaginea in gea_mul ferestrei. iqi plimbn degetele pe gat gi iqi intinse pierea cu o

O FMAIN AMURC 13

infrigurare ce nu era consecin[a rizboiului, ci a sentimentului ci era

prizoniera propriului ei trup. Schimbirile pe care le cunoa$t€ corpul

unei femei in zece atisunt realmente uluitoare. in primlvari avea si

implineasca treizecigi noui de ani. Pe cind era copild, o vizuse pe

mama ei acoperindu-Ei fa!a, in timpul noplii, cu felii de carne crudiL

ca si impiedice aparifia ridurilor. Releta lui colette presupunea alte

ingrediente - ou[, ap[ de trandafiri, alaun qi ulei dulce de migdale'

lucruri inaccesibile acum, in acest r[zboi dezastruos'

indepirtindu-se de propria imagine, ieqi din biroul sofului ei,

organizitcu migali, Ei simli un fior de dorin(i in timp ce gindul ii

zburi la Edouard.

A doua zi de diminea{i, pe cind soarele se ridica, strilucitor qi

crud, deasupra negurei de fum ce invd'luia oraqul, Henri se hotiri

si plece. Dormise doar cdteva ore 9i igi acoPerea acum ochii cu

braful, incercdnd s[ stivileasci astfel lumina puternici ce pitrun-

dea pe fereastri.

i" ti-p"t nopfii, avusese unvis, innegurat acum in incertitudine'

Dar nu fusese un vis, iar stanieneala ii stripungea acum sufletul.

$uieratulascutitalunuiglonlspulberiliniEteadiminefii'apoise aqternu din nou tiLcerea. Henri igi ascunse bra{ul sub plapumi'

lipindu-gi degetele inghelate de abdomenul gol' StAnd cu capul

inn\at pe pernl, vedea picioarele ldcuite, din lemn de cireg' ale

patului qi tapetul cu modele florale de pe tavan'

Ce bine ar fi fost s[ se intoarci pe o parte' s[-gi bage capul sub

plapuma calduroasi Ei si adoarmi din nou! Dar razade lumini ce

pitrundeapefereastrigiticereaceinviluiacasaiiSpuneaucderainci devreme - suficient de devreme ca si se strecoare pe furig,

firi si-l vadi nimeni.

Numiri pin6la trei, apoi, dand plapuma la o parte' se ridici in

capul oaselor. Aerul era atAt de rece, incXt ii spulberi pentru o clipi

spaima ce i se cuibirise in suflet.

14 SERENABURDICK

Nimeni nu mai aprinsese focul in camere de luni intregi. parisulse afla sub asediu de o suti de zile qi nu mai aveau ce si ardi.Pdstrau pentru gitit bruma de turb6 pe care o mai aveau, dar niciaceasta nu avea si le mai ajungi mult timp.

Trngnnd addnc in piept aerul ingheqat, Henri igi puse iute ciora_pii de lAni, maioul gi izmenele de in ce stlteau aruncate pe podea.scoase apoi dintr-un cufir o pereche de pantaloni din postav cudungi, o cimagi, o vesti gi o cravati. Ascunseseri dulapul de haineintr-un loc sigur, iar hainele sale, agezate in cuflr, erau acum moto_tolite. Dar nu mai avea importan{i.

Reugi cu greu si-gi lege cravata din cauza degetelor amorfite defrig gi se indrepti spre fereastri, privind cum un nor de fum negruse inil{a gerpuitor deasupra acoperiqurilor spre cerul senin. stradaera ciudat de pustie, iar drumul era acoperit cu o pojghiqn degheafi. Avea si fie o adevrrati aventuri si-l stribati, sim{indu-sedin nou nevolnic, ca atunci c6nd era copil gi se uita pe fereastradormiton,lui siu din Anglia. Atunci, ca gi acum, pnmintul era aco_perit de zdpadd cdnd pornise la drum gi acelaEi sentiment despaimi ii inviluia sufletul.

obuzele se pribuqeau asurzitor pe strizi, iar Henri isi ascunsefala in mdini. Degi nu era un om curajos, nu se temea ci ar fi pututsi piari lovit de un glonl rrticit sau inghefat in vreun gan{. Se temeade singuritatea cumpliti pe care trebuia s-o infrunte din nou, ace-eagi singuritate inspiimantitoare pe care o cunoscuse gi inainte dea ajunge aici.

se intoarse de la fereastri cdnd auzi zgomotde pagi pe coridor gise indrepti deznrdijduit spre pat, de parcr ar fi wut si se ascundi subel. Nu avea puterea s5-i infrunte pe colette sau pe Auguste gi cu atitmai pufin pe Aim6e, ai cirei ochi gravi gi sinceri fi sfrgiau sufletul.

Ivirul ugii sale pocni gi se ridici deodatd, dar nici cel care seafla de cealalti parte nu voia sd-l infrunte, cici ivrrul c6zu la loc,iar pagii se pierduri pe hol.