Liceul „Mihai Viteazul” IneuProf. Mang Teodora

Clasificarea evaluării evaluare iniţială, realizată la începutul demersurilor

instructiv-educative, pentru a stabili nivelul la care se situează elevii;

evaluare formativă, ( continuă ) care însoţeşte întregul parcurs didactic, organizând verificări sistematice în rândul tuturor elevilor din toată materia;

evaluarea sumativă, care se realizează de obicei, la sfârşitul unei perioade mai lungi de instruire.

Definiție Evaluare formativă susține învățarea prin

acordarea unui feedback prompt elevilor cu privire la stadiul atingerii rezultatelor planificate ale învățării și este însoțită de îndrumarea corespunzătoare, individualizată, a acestora. 

CaracteristiciEvaluarea formativă “realizează o diagnoză asupra

rezultatelor unei perioade de învăţare încheiate”, depistând “lacunele în însuşirea conţinutului” şi “dificultăţile de învăţare”;

 Evaluarea formativă promovează un nou demers în

cadrul căruia “interesează din ce în ce mai mult progresul elevului în timp, în raport cu obiectivele pedagogice dinainte definite”;

 Evaluarea formativă “permite o reglare interactivă” în

cadrul căreia “formatorul nu mai e interesat numai de rezultat, ci şi de procesul care conduce la acest rezultat.”

(I.T. Radu, 2000)

Evaluarea formativă Evaluarea formatoare iniţiativa îi aparţine

profesorului; acesta intervine asupra elevului;

   este exterioară elevului,

provenind din procesul didactic la care elevul nu are acces decât prin intermediul profesorului;

  se repercutează pozitiv asupra

schimburilor dintre profesor şi elev, din exterior.

iniţiativa aparţine elevului şi este orientată sau nu de către profesor;

  izvorăşte din reflecţia elevului

asupra propriei transformări, asupra propriei învăţări;

  este susţinută de motivaţia

interioară a elevului;  se repercutează pozitiv asupra

schimburilor dintre elev şi profesor, dinăuntru.

Scopul evaluării formative Evaluarea formativă are drept obiectiv general

susținerea învățării prin acordarea unui feedback prompt elevilor cu privire la stadiul atingerii rezultatelor planificate ale învățării și este însoțită de îndrumarea corespunzătoare, individualizată, a acestora. 

Obiectul evaluării formative vizează cunoştinţele, competenţele şi metodologiile

în raport cu o normă prestabilită, dar şi cu o sarcină mai complexă de învăţări ulterioare despre care elevul îşi face o reprezentare” (I. T. Radu);

se extinde şi asupra procesului realizat.

Funcțiile evaluării formative funcţia de constatare a rezultatelor şi de

sprijinire continuă a elevilor; funcţia de feedback; funcţia de corectare a greşelilor şi ameliorare şi

reglare a procesului; funcţia motivaţională.

Modalități de realizare a evaluării formative

observarea curentă a comportamentului şcolar al elevului;

fişe de lucru; examinări orale; tehnica 3-2-1; metode R.A.I.; probe de autoevaluare.

Avantajele evaluării formative orientează procesul de învățare desfășurat în clasă, fiind

centrată pe intervenția profesorului asupra elevului; se repercutează pozitiv asupra schimburilor dintre profesor și

elev; permite elevului să-și remedieze erorile și lacunele imediat

după apariția lor și înainte de declanșarea unui proces cumulativ;

oferă un feedback rapid, reglând din mers procesul; este orientată spre ajutorul pedagogic imediat; oferă posibilitatea tratării diferențiate (I. Cerghit); dezvoltă capacitatea de autoevaluare la elevi; reduce timpul destinat actelor evaluative ample, sporindu-l pe

cel destinat învățării; sesizează punctele critice în învățare.

Dezavantajele evaluării formative nu garantează de la sine că elevul a învățat; se desfășoară pe tot parcursul programului de instruire în

cadrul lecțiilor și la încheierea unui capitol, acoperind întregul conținut, conform programei, elevii fiind verificați din toată materia;

profesorul poate să întreprindă la timp măsurile necesare prevenirii unor insuccese șolare și să perfecționeze metodele de predare- învățare

pe baza unui feedback continuu, oferă elevilor informații cu privire la eficiența metodelor de învățare folosite de ei, având posibilitatea să le amelioreze sub îndrumarea profesorilor.

Notarea“Acest tip de evaluare nu se exprimă în note şi cu

atât mai puţin în scoruri” (I. T. Radu);nu realizează ierarhii şi clasificări între elevi;oferă doar premise pentru notare și orientează

profesorul și elevul asupra nivelului de achiziții ale învățării, la un moment dat.

BibliografieCerghit, I., Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri,

stiluri și strategii, Editura Aramis, București, 2002;Cucoș, Constantin, Pedagogie, Ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2002;De Landsheere, Gilbert, Evaluarea continuă a elevilor și examenelor,

Manual de docimologie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975;Radu, T. Ion, Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și

Pedagogică, București, 2000;Stoica, A., Evaluarea curentă și examenele. Ghid pentru profesori, Editura

ProGnosis, București, 2001;Stoica, A., Mihail, R., Evaluarea educațională. Inovații și perspective,

Editura Humanitas Educațional, București, 2006.