Evaluarea musculara

Evaluarea musculara ne ofer lamuriri pentru programul recuperator i anume:aprecierea valorii musculare disponibile pe care ne putem baza in programul terapeutic;sa intelegem modul n care slabiciunea muschilor afecteaza activitatile zilnice (ADL);

aprecierea necesitatilor pentru aparate si dispozitive de asistare ca masura compensatorie (baston, orteze);selectarea activitatilor posibile ale individului in functie de capacitatile musculare ale sale (ale restantului muscular);cunoaterea exact a muschilor ce trebuie reeducati.Evaluarea musculara se face intotdeauna dupa bilantul articular.

Scopurile bilantului muscular:ajuta la elaborarea atit a diagnosticului complet functional, cit si la precizarea nivelului lezional (maduva, plex, trunchi nervos) al bolii neurologice ;-sta la baza alcatuirii programului de recuperare si stabileste, secvential rezultatele obtinute prin aplicarea acestui program ;contureaza deseori prognosticul functional al pacientului.

Pentru executarea unui bilant muscular corect, snt necesare citeva conditii:un testator bine antrenat in aceste manevre si perfect cunoscator al anatomiei functionale a sistemului muscular;sa nu oboseasca bolnavul, eventual se face in sedinte succesivesa fie executat in conditii de confort: camera calda, liniste, pe o masa speciala de testare, prin pozitionari corecte ale pacientului etc retestarile sa fie facute de acelasi testator, ceea ce reduce mult din gradul de subiectivism pe care-1 implica orice bilant muscular (din partea pacientului, din partea testatorului)

Evaluarea musculara subiectivaPrimul contact cu deficitul muscular il luam prin anamneza asupra acestui deficit. Bolnavul ne va prezenta acuzele caracteristice.

Intrebarile medicului sau kinetoterapeutului trebuie sa completeze si sa lamureasca toate aspectele observatiilor si afirmatiilor pacientului.

Evaluarea obiectivaSe refera la examenul clinico-functional facut pacientului.a)Inspectia ne arata relieful muscular comparat cu cel opus sau cu relieful normal al acelei zone. Astfel apreciem de la inceput hipotrofia sau hipertrofia musculara.Inspectia maselor musculare a teritoriilor interesate trebuie sa aiba ca termen de orientare starea nu numai a musculaturii simetrice, ci si a musculaturii intregului corp, pentru a nu interpreta ca patologica musculatura subtire, fara relief, a persoanelor slabe sau longiline.

Palparea maselor musculare (in pozitii de relaxare) ne precizeaza hipotoniile sau hipertrofiile (contracturile) musculare. Si miscarea pasiva a segmentelor ne da informatii asupra acestor aspecte putand chiar sa deosebim o spasticitate piramidala (semnul lamei de briceag) fata de o rigiditate extrapiramidala (semnul rotii dintate).

Testarea fortei musculare

Exista mai multe tehnici de testare a fortei musculare:a) Testingul muscular manual sau bilantul muscular manual (metoda Fundatiei Nationale pentru Paralizie Infantila, 1946, prelucrat si generalizat de L. Daniels si C. Warthingham) este cel mai folosit.

Testul muscular manual apreciaza forta nu a unui muschi, ci a grupului muscular care executa o anume miscare (este una din partile negative ale testului).

Pentru fiecare grup muscular, testarea cere pozitionari deosebite pentru anularea gravitatiei (forta 0-1-2) sau, din contra, pentru implicarea gravitatiei (forta 3-4-5) cu sau fara rezistente suplimentare.

pentru o mai fina departajare a fortei musculare, s-a adaugat la cifra gradului acestei forte semnele ( + ) sau (-). Astfel, forta 3+ este evident mai mare decit forta 3, dar mai mica decit -4, care, larindul ei, este mai mica decit forta 4.

Executia bilantului muscular are cateva precautii deosebite si contraindicatii cum ar fi:dislocarile articularefracturile recentestari postoperatorii (locale)miozitele osifianteprocese infectioase si inflamatorii localedurerile intenseoperatiile pe abdomen (pentru musculatura abdominala)boli cardiovasculare severestari de oboseala locala sau generala.

Bilantul muscular, desi are o mare valoare clinica, ramne un examen care poate duce la interpretari gresite, datorita mai multor cauze:substitutiilor musculare, cnd miscarea este realizata nu de muschiul principal testat, ci de cei secundari, asa cum se intimpla in special in distrofiile musculare ; de obicei, substitutiile se pot evita printr-o foarte corecta pozitionare

valorii variabile a fortei dupa sex si virsta, dar si in functie de antrenament (unilateral) sau starea de oboseala ; in aceste situatii apre-cierea gradelor de forta 4 si 5 poate crea confuzii ;

incapacitatea stabilizatorilor unui segment de a fixa acel segment pentru a testa forta muschilor mobilizatori (spre exemplu, deltoidul nu poate fi testat daca omoplatul nu este stabilizat ca urmare a paraliziei sau traumatismelor fixatorilor scapulari)

musculaturii poliarticulare, care, trecnd peste mai multe articulatii, poate masca miscarea proprie unei articulatii (de exemplu, flexorii lungi ai degetelor acopera flexia propriu-zisa a pumnului

Cotarea bilantului muscularExiata o scala cu 6 trepte (50) pentru testarea fortei musculare.Forta 5(normala):muschiul poate executa miscarea pe toata amplitudinea contra unei forte exterioare (rezistenta opusa de testator), egala cu valoarea fortei normale. Aceasta,,normalitate" este apreciata prin comparatie cu segmentul opus, sanatos, sau, daca si acesta este afectat, pe baza experientei testatorului, care va tine seama de virsta, sex, masa musculara, gradul de antrenare fizica a pacientului etc. Testatorul va comanda pacientului : ,,Tine incercind sa-i remobilizeze segmentul spre pozitia de zero anatomic.

Forta 4 (buna):reprezinta capacitatea muschiului de a deplasa antigravitational, complet,segmentul contra unei rezistente medii. Se procedeaza la fel ca in cazul testarii fortei 5, cu aplicarca unei rezistente mai mici din partea testatorului.

Forta 3 (acceptabila):este forta unui muschi de a mobiliza complet segmentul contra gravitatiei.

Forta 2 (mediocra):permite muschiului sa mobilizeze segmentul, dar cu eliminarea gravitatiei. Testarea manuala a fortei 2 cere testatorului sa stie precis cum trebuie pozitionati pacientul si segmentul respectiv pentru a pune in evidenta forta ,,mediocra".

Forta 1 (schitata):reprezinta sesizarea contractiei muschiului prin palparea lui sau a tendonului sau observarea unei usoare tremuraturi a acestuia. Oricum, forta 1 a unui muschi este incapabila sa mobilizeze segmentul. Evident, nu poate fi sesizata decit contractia muschilor superficiali, care pot fi palpati.

Forta 0 (zero):muschiul nu realizeaza nici un fel de contractie.

Scorul de evaluare a fortei musculare Osserman

Explorarea tonusului muscularIn mod fiziologic muchii sunt intr-o uoar i permanent stare de tensiune muscular chiar i in condiii de repaus; este o stare de semicontracie. Se va explora tonusul de repaus, tonusul de atitudine i in timpul unei contraii voluntare.Tonusul de repaus. Se urmrete prin palpare consistena i tensiunea muchiului, extensibilitatea maxim a muchiului i rezistena la micarea pasiv impus de examinator.

Tonusul de atitudine (posibilitatea tonusului muchiului de a se adapta la o nou poziie). Acest tonus asigur poziia corpului printr-o serie de refelexe de postur general sau local.

Tulburrile de tonus muscular sunt hipertonia i hipotonia.Hipotonia survine in :leziuni ale nervilor perifericileziuni ale fascicolelor medulare ascendenteleziuni ale cerebelului

Hipertonia este:piramidal= contracturextrapiramidal=rigiditateSe poate intalni i contractura antalgic.

Hipertonia piramidala predomin pe flexori la membrele superioare i pe extensori la membrele inferioare- este elastic;dup micare pasiv membrul respectiv are tendina de a reveni la poziia iniial- caracteristic este semnul lamei de briceag: ce const n scderea brusc a rezistenei in cursul efecturii micrilor pasive.

Hipertonia extrapiramidala este uniform distribuit, cu o uoar predominan pe flexori se nsoete de semnul roii dinate. Acestase examineaz la nivelul bicepsului brahial .Examinatorul palpeaz cu mna stng muchiul n timp ce cu mna dreapt imprim micri de flexie/extensie ale antebraului pe brat. n hipertonia extrapiramidal se percep palpatoric 3-5 sacade.

apare si semnul blocajului lui Noica: bolnavul se afl n decubit dorsal, iar examinatorul efectueaz micri pasive de flexie-extensie la nivelul articulaiei pumnului. Continund s fac aceste micri pasive, invit bolnavul s ridice lent membrul inferior homolateral extins din genunchi de peplanul patului. n leziunile extrapiramidale ridicarea membrului inferior va determina blocarea total/parial a micrilor din articulaia pumnului.

Semnele de iritaie meningean :Iritaia meningean este caracteristic sindroamelor meningeene . Apare contractura ntregii musculaturiparavertebrale datorit iritrii arcului reflex).se evideniaz n primul rnd la nivelul musculaturii cefei (redoarea cefei ).Se examineaz prin flexia pasiv a capului pe torace. n mod normal mentonul atinge partea superioar a toracelui ; n cazul prezenei redorii cefei flexia pasiv este deficil i incomplet

Semnul KernigI -se execut n2 timpiExaminatorul flecteaz coapsa dreapt a bolnavului n unghi drept pe trunchi imenine acest unghi cu mna stng (pe genunchiul coapsei flectate); apoi cu mna dreapt aflat peclciul bolnavului,ncearc s aduc gamba n continuarea coapsei, astfel ca planta spriveasc la zenit. Semnul estepozitiv cnd extensia nu este complet.

Semnul Kernig IIExaminatorul cu mna stng pe spatele bolnavului icu mna dreapt pe genunchii lui, ridicbolnavul sau l ajut sse ridice n poziia eznd: dacmanevra produce flexia genunchilor, semnul este pozitiv.

Semnul Brudzinski al cefeiExaminatorul cu mna stng pe occiputul bolnavului i cumna dreapt pe torace (ca s-l menin n plan orizontal) flecteaz brusc capul bolnavului pe torace. n meningit apare flexia genunchilor.

Semnul Brudzinski controlateralExaminatorul flecteaz piciorul drept al bolnavului pe gamb, gamba pe coaps i coapsa pe abdomen; n meningit manevra produce flexia genunchiului de partea opus