Eugen Coca (n. 15.04.1893, Cureșnița, raionul Soroca – d. 09.01.1954, Chișinău)

a fost un violonist, violist, dirijor și compozitor din Republica Moldova.

A compus lucrări de scenă, simfonice, instrumentale de camera, corale,

vocale, muzică de film; a prelucrat melodii folclorice. Mai cunoscute sunt două

simfonii și două poeme simfonice. Una din capodoperele sale este opera Pasărea

Măiastră, bazată pe o legendă populară.

A existat o școală de muzică de zece ani care i-a purtat numele, care ulterior

a fost împărțită în două licee muzicale: liceul "Ciprian Porumbescu" și respectiv

liceul "Serghei Rahmaninov".

Biografie

Eugen Coca de mic a invățat să cânte la vioară cu tatăl său, Costache Coca,

lăutar renumit din părțile Sorocii.

A devenit violonist în orchestra Teatrului dramatic și în orchestra de muzică

populară condusă de lăutarul A. Poleacov (Chișinău, 1905-1908), studiind

concomitent vioara cu T. Grama și I. Finkel.

A fost apoi violonist în Orchestra simfonică din Eupatoria (1912-1913), în

orchestra Teatrului de opera Sibiriakov din Kostroma (1913-1914) și trupa S.

Zimin din Moscova (1914-1915).

În anii 1915-1917, a studiat vioara sub îndrumarea profesorilor Tall din

Moscova și Malișevski din Odesa. A fost violist în Orchestra simfonică „George

Enescu" din Iași (1919-1925). A luat lecții de vioara cu I. Finkel (1924-1926) și de

compoziție cu Gheorghi Iațentkovski (1932) la Conservatorul Unirea din Chișinău.

Eugen Coca a fost profesor de armonie, teorie și compoziție și dirijor la

Școala de muzică din Cetatea Albă; violonist la Orchestra Radio București (1934-

1940); dirijor al Orchestrei simfonice a Filarmonicii din Chișinău (1944) și al

Orchestrei Radio Chișinău (1944).

Membru al Societății Compozitorilor Romini (1935); membru al Uniunii

Compozitorilor din Republica Moldova, filiala U. C. din U. R. S. S. (1940).

Mențiunea II pentru Tablou simfonic (1936) și Mențiunea I pentru Capriciu român

(1937) la Premiul de compoziție „George Enescu". Maestru emerit al artei din

Republica Moldova (1946).

Eugen Coca a compus lucrări de scenă, simfonice, instrumentale de cameră,

corale, vocale, muzică de film; a prelucrat melodii folclorice. A avut elevi ca B.

Podgurschi (violonist). A colaborat cu: I. Dailis, N. Cereșnea, T. Iațentkovski, J.

Bobescu, G. Enescu, L. Feldman, V. Jianu, Gh. Manole, C. Țurcan, A.

Theodorescu, N. Propișcean, V. Boz, M. Duda, P. Bacinin etc.

Bibliografie

Predescu, L., Enciclopedia Cugetarea, București, 1940;

Compozitorul Eugeniu Constantinovici Coca, în: „Tineretul Moldovei", 7.

VII. 1946, Chișinău;

Manuilov, M., Eugeniu Coca, în: „Moldova socialistă", 10. IX. 1954,

Chișinău;

Manuilov, M., Evgheni Coca, Chișinău, 1955; idem, 1959;

Manuilov, M., Compozitorul și folclorul, în: „Cultura Moldovei", 10. III.

1957, Chișinău;

Manuilov, M., Compozitorul Eugeniu Coca, în: „Octombrie", nr. 2, 1955,

Chișinău;

Ceaicovschi, G., Eugeniu Coca, în: E. Coca, „Opere alese", Chișinău, 1960;

Tkaci, E., Compozitorul Eugeniu Coca, în: „Moldova socialistă", 16. IV.

1963, Chișinău;

Evghenieva, M., Cintăreț alplaiurilor Moldovei, în: „Cultura Moldovei", 18.

IV. 1963;

Teatralnaia ențiklopedia, vol. Ill, 1964, Moscova;

Țibulschi, I., Eugeniu Coca, în: Calendar de masă", Chișinău, 1967;

Eugeniu Coca, în: „Calendarul datelor memorabile ale Moldovei pe anul

1968", Chișinău, 1968;

In amintirea lui Eugeniu Coca, în: „Moldova socialistă", 13. VI. 1968,

Chișinău;

Eugeniu Coca, în: I. Caftanat, I. Flocea, „Carte de muzică", Chișinău, 1969;

Coca-Vrinceanu, 13. IV. 1968, Chișinău;

Ramova, F., Eugeniu Coca, în: „Moldova socialista", 3. IV. 1968, Chișinău;

Coca, M., Eugeniu Coca, în: „Enciclopedia sovietică moldovenească", vol.

Ill, Chișinău, 1972;

Grama, M., Eugenia Coca, în: „Cultura", 14. IV. 1973, Chișinău;

Vrînceanu, M., Muzică pentru popor, în: „Chișinău. Gazetă de seară", 14.

IV. 1973;

Eugeniu Coca în: I. Caftanat, I. Flocea, „Carte de muzică", Chișinău, 1974;

Eugeniu Coca (1893-1954). Indict personal de literatură, Chișinău, 1976;

Vasiliev, T., In fata unei orchestre nevăzute, în: „Chișinău. Gazetă de seară",

2. III. 1974;

Coca, M., Tatăl meu, în: „Literatura și arta", hișinău;

Bulat, N., Portativepe floarea sufletului, în: „Moldova socialista", 2. IV.

1983, Chișinău;

Păcuraru, I., Eugeniu Coca la 90 de ani din ziua nașterii, în: „Calendar

1983",

Ureche, E., Ochii pe care nu pot să-i uit, în: „Literatura și arta", 14. IV.

1983, Chișinău;

Nagacevschi, E., Eugeniu Coca, în: „Arta-92". Studii, cercetări și

documente, Chișinău, 1992;

Pereteatcu, A.,Amintirile sunt și ele un fel de intilnire, în: „Curierul de

seară", 4. V. 1993, Chișinău;

Ceaicovschi-Mereșanu, G., Obsedat de folclor, în: „Moldova suverană", 14.

IV. 1993, Chișinău;

Arabagiu, R., Muzica nu poate fi pusă pe trunchiul eșafodului, în: „Glasul

națiunii", nr. 20, 1993, Chișinău.

Serafim Buzilă , Interpreți din Moldova, Lexicon enciclopedic (1460-1960),

Chișinău 1996.