etica nicomahică

1
Etica nicomahică este o scriere ce aparține lui Aristotel și apare ca fiind scrisă în jurul anului 350 î.Hr. Lucrarea este structurată pe 10 cărți, având ca subiect virtutea. Numele de Etica Nicomahică, provine de la numele fiului lui Aristotel, Nicomahus, despre care se consideră că ar fi editat cartea, având în vedere că aceasta fusese concepută de Aristotel drept curs pentru discipolii săi. Etica Nicomahica se aseamană în mare parte cu o altă scriere, Etica Eudemică. Atât Etica Nicomahică cât și Etica Eudemică încep cu discuția despre eudaimonia (fericire) și se încheie cu discuția despre virtute și ceea ce necesită oamenii pentru a-și trăi viața cel mai bine. Amândouă examinează condițiile în care slăvirea sau blamarea sunt potrivite și ambele vorbesc despre natura plăcerii și a prieteniei. În ciuda faptului că ambele lucrări exprimă același punct de vedere, este evident că una dintre ele reprezintă o versiune îmbunătațită a celeilalte, iar de multe ori este considerat că Etica Nicomahică este versiunea îmbunătățită a Eticii Eudemice. Aristotel, prin Etica Nicomahică este un deschizător de drumuri, până la el neamaifiind o abordare sistematică a eticii într-un tratat. Ideea principală cu care Aristotel își începe cartea este aceea că există diferențe de opinie despre ceea ce este cel mai bine pentru oameni și aceste diferențe trebuie rezolvate. Se pune intrebarea : Care este binele? Aristotel nu caută o listă de lucruri care sunt bune pentru că o astfel de lista ar fi ușor de întocmit. Aristotel caută binele drept binele cel mai înalt și consideră că acesta, oricare ar fi el, are trei caracteristici: este dezirabil în sine, nu este dezirabil pentru un alt lucru, și toate celelalte lucruri sunt dezirabile pentru el. Nimeni nu trăiește pentru un alt scop decât cel al binelui cel mai înalt pentru că eudaimon este cel mai înalt scop și toate scopurile subordonate, cum ar fi sănătatea sau bunăstarea sunt dorite pentru faptul că promovează binele și nu pentru ca sunt ele însele binele.

Upload: anisha-marginean

Post on 11-Nov-2015

220 views

Category:

Documents


2 download

TRANSCRIPT

Etica nicomahiceste o scriere ce aparine luiAristoteli apare ca fiind scris n jurul anului350 .Hr.Lucrarea este structurat pe 10 cri, avnd ca subiectvirtutea. Numele de Etica Nicomahic, provine de la numele fiului lui Aristotel, Nicomahus, despre care se consider c ar fi editat cartea, avnd n vedere c aceasta fusese conceput de Aristotel drept curs pentru discipolii si.Etica Nicomahica se aseaman n mare parte cu o alt scriere,Etica Eudemic. Att Etica Nicomahic ct i Etica Eudemic ncep cu discuia despreeudaimonia(fericire) i se ncheie cu discuia despre virtute i ceea ce necesitoameniipentru a-i tri viaa cel mai bine. Amndou examineaz condiiile n care slvirea sau blamarea sunt potrivite i ambele vorbesc despre natura plcerii i a prieteniei. n ciuda faptului c ambele lucrri exprim acelai punct de vedere, este evident c una dintre ele reprezint o versiune mbuntait a celeilalte, iar de multe ori este considerat c Etica Nicomahic este versiunea mbuntit a Eticii Eudemice.Aristotel, prin Etica Nicomahic este un deschiztor de drumuri, pn la el neamaifiind o abordare sistematic aeticiintr-un tratat.Ideea principal cu care Aristotel i ncepe cartea este aceea c exist diferene de opinie despre ceea ce este cel mai bine pentru oameni i aceste diferene trebuie rezolvate. Se pune intrebarea: Care este binele?Aristotel nu caut o list de lucruri care sunt bune pentru c o astfel de lista ar fi uor de ntocmit. Aristotel caut binele drept binele cel mai nalt i consider c acesta, oricare ar fi el, are trei caracteristici: este dezirabil n sine, nu este dezirabil pentru un alt lucru, i toate celelalte lucruri sunt dezirabile pentru el.Nimeni nu triete pentru un alt scop dect cel al binelui cel mai nalt pentru c eudaimon este cel mai nalt scop i toate scopurile subordonate, cum ar fi sntatea sau bunstarea sunt dorite pentru faptul c promoveaz binele i nu pentru ca sunt ele nsele binele.