Etica jurnalismului online. Drepturi de autor, licenţe, veridicitatea datelor

În mediul online, situaţia eticii este cu atât mai neclară cu cît libertatea de exprimare se situează la cel mai înalt nivel. Există o multitudine de oportunităţi de a manipula opiniile fără a se putea lua urma mesajelor, fără a se cunoaște calea parcursă de acestea, originea, destinaţia, scopul ori veridicitatea. Și aici, conceptul de etică ar trebui să existe la fel ca în orice alt mediu, însă realitatea dovedește că "scopul scuză mijloacele". Horst Avenarius, Președinte al Consiliului German de Relaţii Publice este de părere că „În acţiunile noastre avem două repere, legea și morala. Legea e impusă și obligatorie. Morala este liber asumată și necesară. Morala e mai aproape de nevoile noastre cotidiene.” Cele mai importante coduri de etică elaborate la nivel internaţional sunt: codul de etică PRSA (Public Relation Society of America), codul de la Atena și codul de la Lisabona. Practica a dovedit că acestea sunt cel mult citite odată, după care sunt date uitării în activităţile zilnice.

„Pe Internet suntem mai liberi”, tind mulţi să spună și, de ce nu, chiar așa e. Pe Internet putem fi anonimi, femei și bărbaţi de diferite vârste. Ne creăm și ne schimbăm „identităţi”. Și aruncăm cu opinii în stânga și dreapta. Unele legitimate, altele imposibile, certe că acest spaţiu ne permite uneori prea multe. Această libertate poate avea două feţe. Este un lucru măreţ că ne putem exprima liber fără să ne temem, în special când unele dezvăluiri sunt necesare, dar putem cădea uneori în capcana exagerărilor virtuale. Dacă nu sunt prea multe legi, ar trebui să ţinem totuși cont de regulile nescrise înainte să gafăm și să ne ascundem în spatele tastelor.

Autorii studiului From Quill to Cursor: Freedom of the Media in the Digital Era, au amintit următoarele aspecte:- cenzura pe Internet nu este o copie a cenzurii din media clasică, este mai difuză, mai puţin centralizată, mai răspândită și mult mai puţin tangibilă decât formele vechi de cenzură;- riscurile politice ale monopolurilor de Internet trebuie să fie luate în considerare, precum și mijloacele variate de acces trebuie să fie promovate și susţinute;- este nevoie să se ţină seama de vulnerabilitatea anumitor servicii pivot de pe net, în special de cele oferite de motoarele de căutare.

Etica pe InternetCa în orice alt tip de comunicare, este bine ca și în cea online să fie respectate niște reguli. Pe lângă mesajele clare, limbajul coerent și în limitele decenţei, fiecare mesaj sau e-mail trebuie semnat, iar semnătura să conţină elemente de contact. Bineînteles, mesajele de tip spam nu sunt iubite de nimeni. De asemenea, nici prea multe prescurtări nu sunt indicate, pentru că nu numai că pot deranja, dar pot să nu fie pe înţelesul receptorului. Bunul simţ nu trebuie lăsat la o parte atunci când navigăm pe Internet, chiar dacă acest mediu este foarte tolerant.

Etica pe net sau netiquette, cum spun cunoscătorii, reprezintă o convenţie a unor site-uri și forumuri, un set de reguli legate de comportamentul pe Internet, în special despre cum și ce ar trebui să se scrie pe Internet. Netiquette ne recomandă să nu uităm că, deși pe Internet suntem mult mai liberi în exprimare, unele aspecte precum pornografia infantilă, acordarea dreptului la replică, citarea corectă a surselor, respectarea copyright-ului, nefolosirea atacului la persoană trebuiesc tratate cu atenţie.

Etica onlineEtica în jurnalismul online nu este fundamental diferită de etica jurnalistică în general. Cu toate eforturile de a reglementa deontologic profesia de jurnalism, există încă perspective diferite asupra eticii jurnalistice.David Randall afirmă că etica depinde de câţi bani câștigi, de organizaţia în care lucrezi și de societatea în care trăiești.Problemele de etică sunt de 2 tipuri:1. cele care apar la nivel personal (de obicei reglementate prin cod deontologic).2. cele determinate de funcţionarea sistemului mass-media

1. La nivel personal sunt toate acele probleme pe care le dezbatem la școală sau de care auzim prin presă.

2. Fucţionarea sistemului media pune probleme de etică mai puţin vizibile, nereglementate deontologic și de obicei mai dificile pentru jurnalist. Un exemplu ar fi celebrele generice ale televiziunilor în cazul unor subiecte de presă “grase” cum ar fi inundaţii sau conflicte armate.

Probleme de etică în spaţiul virtual

Ca jurnalist online întâmpinaţi și probleme de etică specifice acestui spaţiu. 1. Jurnalismul online funcţionează non-stop, fără deadline pentru publicarea unui articol.Asta implică o presiune de a publica totul cât mai repede ca să apari online înaintea altora. De aici avem un interval de timp tot mai scurt între eveniment și publicarea unui material jurnalistic despre eveniment. Și riscul tot mai mare de a face greseli.2. Un articol de jurnalism online poate fi modificat/amendat/corectat permanent.

3. Care este responsabilitatea autorului pentru linkurile exterioare unui articol?Dacă este evident că nu suntem direct răspunzători pentru ceea ce este publicat pe alte site-uri, alegerea unui anumit link este aproape similară cu problema etică a corespondentului de război care alege unde să meargă, deci ceea ce să publice….4. Care este limita admisibilă a prelucrării digitale a unei fotografii sau a altui material multimedia?Un jurnalist de la Washington Post a fost concediat pentru că a realizat un colaj din 2 fotografii din Irak pentru a creea o compoziție mai reușită, fără să modifice în esență conținutul acelor fotografii. 5. Putem culege informații de pe forumuri sau camere de chat fără a ne anunța explicit prezența și calitatea de jurnalist?Știm că “undercover”-ul e periculos și împotriva principiilor jurnalismului.

6. Cât de mult ar trebui să ne manifestăm personalitatea într-un blog personal publicat în paralel cu materialele de jurnalism publicate pe site-ul organizației care ne plăteșteDin păcate sunt mai multe exemple de jurnaliști care au fost concediați datorită părerilor publicate în webloguri, păreri care nu coincideau cu politica editorială a organizațiilor media din care făceau parte.7. Cât de mult putem să ne folosim de capacitatea de a ghici anumite adrese URL sau de mail?În general adresele de email ale angajaților unei organizații/firme au aceeași structură (gen nume.prenume@companie.com). Dacă știm o adresă putem să le ghicim pe celelalte. Deasemenea putem ghici anumite adrese ale unor pagini web. Însă putem ajunge și la tribunal, așa cum s-a întamplat în cazul Reuters vs. Intentia, o companie suedeza de software.

Cultura internetÎn anii 90 s-a vorbit foarte mult despre cultura internet – “cyberculture”. Numeroase studii au încercat să analizeze atât codurile de comunicare online, semiotica interfețelor, producția culturală, transformarea limbajului, etc.Așa cum spune bine Wikipedia există câteva caracteristici de care ținem seama :- Este o cultură cognitivă și socială, nu una geografică- Creează comunități virtuale.- Este o cultură mediată de un ecran- Informația și schimbul de “knowledge” este foarte importantă- Dependența de tehnologie este foarte mare, așa încât producțiile culturale depind esențial de capacitatea autorilor de a folosi “instrumente”: software, hardware.- Legăturile culturale în comunitate sunt destul de slabe – o cultură fragilă.- Mediul cultural este foarte dinamic și unele producții dispar din centrul atenției foarte rapid.

I. PreambulFiecare persoană are dreptul inviolabil la libera exprimare atât timp cât acesta nu afectează drepturile fundamentale ale altor persoane.Media online este un instrument care aduce noi posibilități de comunicare și noi modalități de a servi publicul.Ca orice mijloc de comunicare în masă, media online trebuie să-și clădească credibilitatea, așa cum a făcut și media tradițională. Un mijloc prin care media online poate dobândi credibilitate și își poate spori calitatea este asumarea unor mecanisme de autoreglementare asemănătoare celor din media tradițională.Conținutul generat de utilizatori este o componentă esențială în construirea unor comunități online și în exploatarea potențialului de interactivitate oferit de Internet. De asemenea, conținutul generat de utilizatori este un element al mediei online ce contribuie la extinderea pieței ideilor, oferind posibilitatea de a aprofunda anumite teme de interes și conectând oameni cu interese asemănătoare.

Moderarea echilibrată a forumurilor de discuţii contribuie la îmbunătăţirea calităţii întregului conţinut, adăugând forţa și încredere elementelor de conţinut online, dinamizând dezbaterile. Prin contrast, dezbaterile nemoderate pot duce la insulte, atacuri la persoana și comentarii de calitate îndoielnică, care pun într-o lumină nefavorabilă produsul promovat.Demersul redactării unui cod etic pentru media online vine ca o alternativă la iniţiativele legislative recente care riscă să afecteze grav libertatea de exprimare. Legislaţia existentă conţine deja reglementări care sancţionează penal discursul ce incită la ură, xenofobia, negarea holocaustului sau promovarea ideologiilor fasciste.Acest cod etic trebuie văzut ca un set de aspiraţii și nu ca un set de reguli. Principiile etice prezente aici se aplică oricărei forme de conţinut online: text, audio, video, fotografii.

Societatea este diversificată atât din punct de vedere al culorii pielii, apartenenţei etnice, naţionalităţii, orientării sexuale, sexului cât și din punctul de vedere al opiniilor, viziunilor politice, religiei. Codul etic este un îndrumar bazat pe principii etice care stau la baza oricărei societăţi deschise, în care oamenii nu sunt excluși social pe baza etniei, culorii pielii, orientării sexuale etc.Codul nu are un mecanism propriu – zis de implementare. Implementarea principiilor etice existente aici se face prin asumarea acestuia de către fiecare actor implicat.

II. NormeÎn redactarea materialelor și moderarea comentariilor care menționează minorități și grupuri vulnerabile, jurnaliștii, bloggerii, administratorii paginilor web și moderatorii conținuturilor online, cu responsabilitate, vor:* promova libertatea de exprimare, încurajând dezbaterea de idei și discuțiile în contradictoriu, chiar și atunci când nu sunt de acord cu conținutul acestora;* respectă partenerii de dialog, combătând ideile, dar nu atacând partenerii de dialog!* descurajă discriminarea prin intermediul internetului. Insultele sau afirmațiile rasiste, homofobe, sexiste sau discriminatorii față de alte minorități sau grupuri dezavantajate și incitarea la ură sunt intolerabile;* evită incitarea la violență și la comiterea de ilegalități prin mesaje și comentarii;* respectă demnitatea semenilor lor și vor evita menționarea apartenenței la o anumită minoritate sau grup vulnerabil dacă acestea nu sunt relevante, indiferent dacă este vorba de o minoritate națională, etnică, rasială, religioasă, sexuală, de vârstă sau de dizabilitate, precum și orice alt criteriu care ar putea genera discriminarea;* evită utilizarea stereotipurilor și prejudecăților cu privire la rasă, vârstă, sex, orientare sexuală, religie, etnie, dizabilitate, statut seropozitiv sau orice alt criteriu; își vor identifica propriile stereotipuri și prejudecăți și se vor asigura că nu le afectează comunicarea;* respectă dreptul fiecărei persoane sau grup de persoane la autoidentificare/ de a fi numit așa cum își dorește;

Un draft pentru un cod etic onlineÎn redactarea materialelor despre minorităţi, jurnaliștii, bloggerii, administratorii paginilor web și moderatorii conţinuturilor online vor încerca:- să promoveze libertatea de exprimare, încurajând dezbaterea de idei și discuţiile în contradictoriu, chiar și atunci când nu sunt de acord cu conţinutul acestora- să respecte partenerii de dialog; polemizaţi, dar nu atacaţi partenerii de dialog.- să diminueze pericolul propagării discriminării prin intermediul mediei online. Atacurile la persoană, insultele sau afirmaţiile rasiste, homophobe, sexiste sau alte forme de incitări la ură sunt intolerabile; - să aibă grijă ca materialele postate pe site/forum/blog să nu incite la violenţă sau la comiterea unor infracţiuni;

- să respecte demnitatea și reputaţia semenilor tăi, indiferent de sex, nivel de educaţie, vârstă, apartenenţa etnică, religioasă, orientare sexuală sau politică; nu atrageţi atenţia asupra acestor aspecte personale dacă nu sunt relevante;- să evite utilizarea stereotipurilor și prejudecăţilor cu privire la rasă, vârstă, sex, orientare sexuală, religie, etnie, dizabilitate, aspect fizic sau statut social; Identifica-ţi propriile stereotipuri și prejudecaţi și asigură-te că nu îţi afectează relatarea;- să respecte dreptul subiecţilor implicaţi de a fi numiţi așa cum își doresc și să folosească denumirea respectivă în relatarea lor;- să menţioneze rasa, naţionalitatea, apartenenţa la o anumită minoritate (religioasă, lingvistică, sexuală) numai în cazurile în care informaţia publicată se referă la un fapt strict legat de respectiva problemă.

Concluzie: În mediul online, situaţia eticii este cu atât mai neclară cu cât libertatea de exprimare se situează la cel mai înalt nivel. Există o multitudine de oportunită i de a țmanipula opiniile fără a se putea lua urma mesajelor, fără a se cunoa te calea parcursă de acestea, originea, șdestina ia, scopul ori veridicitatea. i aici, conceptul ț Șde etică ar trebui să existe la fel ca în orice alt mediu, însă realitatea dovede te că "scopul scuză mijloacele".ș

Copyright vs. Proprietate intelectuală

Extras din LEGEA nr.8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe:Capitolul IIIArt. 7.

- Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt:a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;

c) compoziţiile muzicale cu sau fără text;d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele;e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;g) operele de artă plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, grafică, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului, precum şi operele de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;i) lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei în general.

Art. 8. - Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume:a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie;b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii intelectuale.Art. 9. - Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor următoarele:a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile şi invenţiile, conţinute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora;c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia;d) mijloacele de plată;e) ştirile şi informaţiile de presă;f) simplele fapte şi date.

Conţinutul dreptului de autorArt. 10. - Autorul unei opere are următoarele drepturi morale:a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţă publică;b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei;c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţă publică;d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa;e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de exploatare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării.Art. 11. - (1) Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.(2) După moartea autorului, exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 10 lit. b) şi d) se transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durată nelimitată. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.Art. 12. - Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată sau exploatată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii.

Art. 13. - Utilizarea sau exploatarea unei opere dă naştere la drepturi distincte şi exclusive ale autorului de a autoriza:a) reproducerea integrală sau parţială a operei;b) difuzarea operei;c) importul în vederea comercializării pe teritoriul României a copiilor de pe operă, realizate cu consimţământul autorului;d) reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuţie sau de prezentare directă a operei;e) expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografice şi de arhitectură;f) proiecţia publică a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale;g) emiterea unei opere prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit;h) transmiterea unei opere către public prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu;i) comunicarea publică prin intermediul înregistrărilor sonore şi audiovizuale;j) retransmiterea nealterată, simultană şi integrală a unei opere prin oricare dintre mijloacele citate la lit. g) şi h), de către un organism de emisie, diferit de organismul de origine a operei radiodifuzate sau televizate;k) difuzarea secundară;l) prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate sau televizate;m) accesul public la bazele de date pe calculator, în cazul în care aceste baze de date conţin sau constituie opere protejate.

Art. 14. - (1) Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înţelege realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere, în orice formă materială, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale a unei opere, precum şi stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice.(2) Prin difuzare, în sensul prezentei legi, se înţelege distribuirea către public a originalului ori a copiilor unei opere, prin vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.(3) Nu se consideră difuzare distribuirea către public prin împrumut, cu titlu gratuit, a unei opere, în cazul în care se realizează prin intermediul bibliotecilor publice.