23 Anul LI Blaj, la 14 Iunie 1941 cenzurat

Numărul 24

i «s

nostri,

de càrtj. eman

Rit ir i U à Li). S. in atj cj >arohul a loa

a, S.l, la pat

îierejli Dupi

het, li

i locul a P. S. j oriteli T deli i « e . -;u, can ini i » )d a ¡i-

1 tn per­

ii os» Inste

[fintile irelif

lin Ci •e an \; ñ» ¡une l¡ ra 4 £

i j u H :

i |aP«' j e c i * iperff I nu* ' • Lit i ìdrit ì

Itirf; nani ' Ilaria b ' i f

, «*>

»<

> a u » 1

¿ c é ' ;

f f l O P R l E T A R - e i R E C T O B

i ü G U S T l N P O P A

R e d « 4 l « ş l a d m i n i s t r a ţ i a

. I N S E R A T E

ccfosrn regulamen. de a-l i c s J f l a tarifuìai comer-

<jkl, categoria V.

;

REDACTOR

D U M I T R U NEDA

Foaie înscrisă I A Registrul de publicaţii al Trib. Târnava-MIcJ

sub Nr. 2—1938.

ABONAMENTE Pe un an . . . 200 Lei Pe 6 l u n i . . . 100 Lei Pentru s t răinătate 400 Lei

F e a i e bisericească-polîtlcă — Apare în fiecare Sâmbătă

s a dus păstorul... u n p o r t r e t

de Ierom. Augus t in P o p , O. S. V. egumenul mânăstirii Obreja

L'cm întâlnit entâia, oară în Blaj t&emult, faaniimti de elev..:Un suflet frumos şideli-M intf'tm trup firav: aceasta a fost fprima impresie tcare mi~a :şi rămas pană în sfârşit. •JUmtru sufletul aceluia, cam a fost MUropo-Uul Nicolescu, trupul, oricât de puţintel era, mstituianun balast, în sboml său spre i cui­nile înalte .ale gândirii. Iubea înălţlmMe, şi ftntru aceea, în anii săi de mnătate, ani de tai? ori putea, se arutsca cu e , deosebită pasi-m în fermecătoare excursii pe munţi, de^pe wfurile, cărora, într'o copleşitoare satisfacţie Wtuală, îşi, rotea privirile asaţpra regiunilor Wi^iate şi îndepărtate de sub picioarele lut

jubltor fmnatlc al naturii, Si descoperea 'mnuseţile şi Cuinele chiar şi îm.cele mai mici Tianmte ale <?:.* într'o vrabie, Satr'o insectă, utr'w strop.de rouă, şi gusta din plin bu-viriawizijorea ;de aici.

După- hucusia spirituală care isvoreşte *'i contactai cu Dumnezeu, nu este o bucurie * cunată decât aceea/ cam isvoreşte din con-«vplarea naturii, fiindcă şt cele nevăzute ale Kpnmmzeu se .vădesc, tn măreţia naturii,

U tMndsă în bumria pe care o dă natura, amestecă nici tin element omenesc, se

®tea ki adăpost de .orice patimă, duşmănie, iutate, viclenie, prefMcătorie, Josnicie ame-

Se avânta bucuros în singurătatea ,atât 'wbită, am putea zice eremitică, a camerei

itiii

Pe culmile înalte ale sfinţiei pure, şi a-

Vereu şi nestingherit în sferele tnalte ale

ii''for.

reni Ola"'

tu" 1':

si"' 1,

al'8

^ bucuros tributul său de timp, conteni-N adevărul, frumosul şl binele,

t Dar nu-t este dat omului pe lume să

tWrU. şi contemplărilor. . Mitropolitul Nicolescu în contactul său

Pomenii căuta să se menţină în acelaş spirit fn însărcinările numeroase primite dela

ţ^ril săi şt mai pe urmă, în demnitatea J(Is Episcop şi Mitropolit, adeseori a a-j w

t n contact nemijlocit cu aspra realitate omeneşti de pe pământ, cu patimile,

% r l t e ş i P r o c e d e e l e ei> asa> c u m s e ma~ \ Q î n s a t e & oraşe, aruncând acestea nu

V ? l u r i a t â t d e niari, încât ele ajun-•tpt P â n â l a t r o n u t arhieresc, de unde se a-'"0(lls

P°tonrea l o r - I n sutletul arhiereului s'a '">tin ^ HU V o i a s" tnceteze nicicând, lupta

Ua dintre lumea ideală, frumoasă, no* ^Undurilor în care petrecea cu predilecţie,

şi între iumm aspră, crudă şi dură care îi ce­rea eomoumiil imediat, de sute şi de mii de ori, în fekmsbe şi prea grele , chestiuni bisericeşti, pricinuite mu ^arareori de patima şi Infirmita­tea oamemilor, cufundate în cele pământeşti. Această luptă mistuitoare, care, mai ales în anii grei al Mitropoliei, s'a înteţit, i-a slăbit organismul, la consumat puterile, şil-afăcut suferind fără .si^ se ştie. , . ,

Intf'o astfel de dispoziţie psihică şi fi­zică, germenele mnei boale necruţătoare şi-a putut afla wi prielnic teren, încuibărindu-se în firavul şi delicatul trup al arhlereuluU mlstu-

. indu-l în strictul înţeles al cuvântului Sufletul iui (delicat însă, degajat de hai­

na de lut, lşi\tmai ales de .preocupările pă* mântene atâtde.îngzeunătoare de spirit, se va avânta de azi înainte cu deplină libertate spre cerul'lui Dumnezeu, plin de nebănuite frumu­

seţi. Dar şl aiei ,pe /pământ, spiritul lui va ttrăi mai departe Un tai ce acest, spirit; a rea-tlizat, ca o urmare a finescului său imbold spre ibbae şi frumos. Cqpod'opera artistică din Ca­tedrala dtn Lugoj, jpentmt care el a jertfit e-marm, era ca o reogiindwe a lumii sale sufle-teşfâ, — şi credem, că nu ne înşelăm, când spiumem că pictorul Mimoaescu s'a lăsat in­fluenţat şi de inspiraţiile $t avântul marelui Arhiereu. Acelaş lucru avea să se repete la catedrală din Blaj, dacă ar mai fi avut zile de trăit. In domeniul avânturilor spirituale, Mitropolitul Nicolescu ă înţeles frumuseţa Euha­ristiei, şi dacă cultul euharistie a luat în Bi­serica noastră un avânt atât de mare, aceasta se datoreşte mare parte şl Arhiereului Nico* lescu, sub îndemnul căruia s'a produs acest avânt.

Înţelegător al frumseţll eroismului cre­ştin, Arhiereul Nicolescu şi-a mat legat nu­mele încă de o frumoasă realizare de ordin spiritual, dorită de Conciliile provinciale, şi de opinia publică a Bisericii: restaurarea ord. S. Vasile în cuprinsul Arhidlecezei. S'au mai co­rect:, revenirea ordinului la matca sa fi­rească din Blaj, prin aşezarea noviciatului ace­stuia la Obreja lângă Blaj.

Ne oprim atet. Aceste mici crâmpee sunt de afuns, ca să schiţeze măcar aproximativ portretul Arhiereului dispărut, al cărui suflet am învăţat să-l cunosc în cursul anilor, dor­nic de-o lume mal senină, mai frumoasă decât cea de azi, o lume în care în sfârşit: prin o

moarte lină, cum i-a fost şi viaţa, a putut intra. — Pomenirea lui vie , va rămânea vie între noi.

F u n e r a l i i l e f m i t r o p . A l e x a n d r u

Trupul neînsufleţit al înaltului Ierarh a fost adus dela Castelul Mitropolitan la Cate­drală, pe umeri de clerici, Duminecă după vecernie, în procesiune religioasă, şi în cân­t ece de prohod. 1

Luni, Ia orele 9, s'a început sf. liturghie athierească, slujită de Preasf. Ion dl Lugojului şi Preasi . Vasile Aftenie, episcopul coadjutor, în sobor de preoţi, printre cari se aflau şi păr. Nicolae Brînzeu (prepozitul dela Lugoj), păr. I. Agârbiceahu (din capitlul clujan) şi păr. Cor. Tămâianu (din capitlul orădan).

Cu aces t prilej a alergat lume multă şi aleasă, bisericească şi mirenească, să* aducă ultimele omagii ilustrului defunct» Măjestătea Sa era reprezentat de lt. col. Dr. Petre C. Lazăr, iar Conducătorul Statului prin maiorul, Marin Alexandru. Din scaunul mitropolitan asculta sf.^ liturghie şi p rohodul . Excel. Sa Andrea 'Cassulo, 1 nunţiul apostolic. In stalurile canonicale erau Preasfinţiţii arhiep. Cisar al Bucureştilor, Pacha al Timişoarei, Marton Aron al Albei-Iulii, apoi AI. Lapedatu, membru al Academiei Române şi fost ministru, Ion Sandu, subsecretar de stat şi Dr. Preda dela „Astra". — Alte persoane de g reu ta t e : Prea-cuv. Teodor Scorobeţ, reprezentantul mitro­poliei sibiiene; Preasf. Francisc Nagy, epi­scopul reformat din Aiud; dd. Petre Angelian, pref. jud. Târnava Mică, Dr. Ionel Pop, gene­ral Bogdan, Dr. Alex. Pop, prof. univ., Victor Micu, primpretor, EmilNegruţiu, primarul Bla­jului, Gh. Muntean, fost vicar al Timişoarei, acum în pensie, şi Dr. Iuliu Raţiu, actualul vicar al Timişoarei; P. Augustin, A. Pop, egu­menul mânăstirii Obreja; P. Teodosie Bon-teanu, arhimandrit; Vaier Paveloniu, protop. Orăştie, Ioniţă Pop, protop. al Jului; Emil Tătar, protopop al Diciosânmărtinului, I. Simu, protopop Sebeş, Gh. Simu, protopop al. Dum­brăvenilor, V. Urzică, al Albei-Iuliei, Elie Magda, dela Alba-Iulia, V. Smighelschi, pr. pensionar dela Sâncel şi păr. Gh. Gânţa, actualul paroh al Sâncelului; Dr. Todoran, primarul Diciosânmărtinului, Victor Aaron, protop. Sibiului, Louis Barral, provincialul a-sumpţioniştilor din România, Cornel Oţiel din Abrud, Nic. Creţu prot. din Aiud, E. Arieşan din Făgăraş, prof. Ciumaşiu din Orăştie, Gruia din Teiuş şi alţii mulţi, pe cari e cu ne­putinţă să-i înşirăm fie şi numai cu numele. Doar că mai pomenim pe d. Eugen Hulea, pe păr. Iovanelli, canonic la Bucureşti şi pe păr. Borettini, secretarul nunţiului apostolic.

S'au rostit mai multe cuvântări ocazio­nale. Cel dintâi a vorbit păr: Dr. Victor Ma-

cavéiu, prepbzitul capitular din Blaj. Au mai cuvân t a t : d. Ion Sandu, subsecretar de stat la cul te ; Psf. Cisar; păr. arhim. Trandafir Sco-robeţ, care a reînviat amintiri din vremea îm­preună păstoririi cu răposatul în America de Nord; păr. Nicolae Brânzeu dela Lugoj; păr. Ion Agârbiceanu în numele bisericii române unite din teritoriul cedat; d. Dr. Preda, în nu­mele „Astrei", d. Nicolae Negruţiu, în nu­mele „Agrului", dna Emilia Hopârtean în nu­mele Uniunii Femeilor Române Unite din Arhi-dieceză, d. col. Ion Popu în numele armatei şi d. Emil Negruţiu, în numele cetăţenilor Blajului. — Aducem şi noi par tea cea mai mare a cuvântărilor acestora.

După terminarea cuvântărilor s'a format un cortegiu impunător, pe lângă toată ploaia care se vărsa cu nemiluita. In dangăt de clo­pote, cântece de clerici şi rugăciuni de preoţi, rămăşiţele pământeşti ale răposatului au fost duse la cripta arhiereilor dela biserica Insti­tutului Recunoştinţii, unde au fost aşezate spre veşnică.odihnă. Onorurile militare au fost date de o companie de vânători de munte din Aiud. — Periniţile cu decoraţii au fost purtate de ofiţerii: Ilie Ionescu, şi locotenenenţii Octa­vian Rădulescu şi Corneliu Cristian.

Celui adormit în Domnul să-i fie somnul lin şi îngerii pe aproape! In veci pomenirea lui!

lăsat în urmă un gol imens, care numai cu mare greutate va putea fi umplut cu o pre­zenţă plenară de neamul celei dispărute.

Pătruns de marea chemare latină a naţiei române, cucernicul ierarh. a îndurat, cu ne­sfârşită durere, urgia ce ne-a năpădit Ţara în cel mai trist an din calendarul neamului ro­mânesc: 1940. Şi poate, din acel moment până în clipa adormirii întru viaţa de veci, cea mai fierbinte rugă a sihastrului din cetatea Blaju lui se înălţa, ca fumul jertfei primite, pentru marea înviere a neamului Românesc în hota­rele Daciei Traiane. (Grigore Popa),

, A m u r i t Mi t ropol i tu l Blajului . ' Coti­dianul sibiian „Ţara" (13. VI41) aduce, din peana directorului său, la loc de frunte, elo­gioasele aprecieri de mai la va le : < In: noaptea de 5—6 Iunie s'a stins, în si­hăstria de muncă şi rugăciune a Mitropoliei de Blaj şi Făgăraş, dr. Alexandru Nicolescu, demnul şi luminatul reprezentant al bisericii româno-unite. In această fire, meditativă prin predestinare, se îmbinau deopotrivă fervorile credinţei, evlavia rugăciunii, cultul abstracţiu­nilor teologale şi ştiinţifice, dragostea faptei misionare şi neînduplecata luptă pentru drep­turile românismnlui. Ierarh de neştirbit pres­tigiu, cărturar de aleasă şi înaltă cultură, a-părător de prima .linie a sfintelor dreptăţi ro­mâneşti, Mitropolitul Alexandru Nicolescu a

Lângă sicriul unui prieten Cuvântui I. P. S CISAR, arhiep. Bucureştilor

Cum să nu încolţească gânduri de vecie în sufletul nostru, când stăm în jurul sicriului ce cuprinde rămăşiţele pământeşti ale înalt Prea Sfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit ro-mân-unit de Alba Iulia şi Făgăraş, Dr. Ale­xandru Nicolescu?

Sufletul său dornic de bine, de adevăr şi de înalt ideal, a părăsit meleagurile noastre şi a mers să se înfăţişeze Stăpânului cerului şi al pământului. Ii poate spune cu sinceri­tate : — Doamne, tu m'ai chemat, iată am venit, — dar am venit cu toată nădejdea la tine. Părinte ceresc, Domnul şi Dumnezeul meu, ca o slugă credincioasă, încredinţat fiind de promisiunea plină de mângâiere, că doreşti „ca unde eşti tu, acolo să fie şi cel ce ţi-a servit pe pământ". — Aceasta noi cu toţii i-o dorim, şi tocmai deaceea nu se tulbură sufletul nostru, pentrucă vede în moartea celor credincioşi împlinindu-se voia lui Dum­nezeu, —• şi pricepe bunătatea Celui de sus, care cheamă la sine câ teodată mai de tim­puriu pe acei, cari au suferit îndeajuns, cari au muncit după puteri şi cărora voeşte să le dea răsplata fericirii.

Aş spune cu poetul : — Cel pe care-1 privim, nu-i om de rând, ci a fost un Mitro­polit al României! A fost un vlăstar al Tran­silvaniei, — şi ştiu cât iubea această par te

Spetite a Ţării noastre, căci vorbindu-mi în rânduri de munţi şi codri, de văi ,şj l 2

îi străluceau ochii, faţa i-se înveselea s' ^ dus pe culmile munţilor de unde m ă s u j ^ rile cu privirea fermecată de frumuseţile întinate ale naturii.

za-ne -

Scrierile sale dovedesc că a adânc în tainele naturii, iar sufletul PĂTRUNS

SAU întrevedea măreţia şi splendoarea Fapt rului.

ager uito-

împreună cu decedatul ne-am adăpat] izvorul vieţii creştineşti, la Roma, şi n e . 3

însuşit ştiinţa teologică acum patruzeci j e

ani, — şi am aş tepta t cu nerăbdare să p0, nim înapoi, ca să lucrăm cu elanul tineret pentru Sfânta Biserică a lui Isus Hristos pământul nouă atât de drag. ' ^

Nu-i nevoie să amintesc meritele DECE. datului, căci sunt cunoscute. Bunul DUMNEZEU care i-a cunoscut chiar adâncimile SUFLETULUI să-i primească evlavia, ostenelile, rugăciunile şi intenţiunea sinceră cu CARE a VIEŢUIT, -iar noi nădăjduim să avem în locaşul FERICIRII un mijlocitor mai mult, care NU va ÎNCETA CU rugile sale pentru Sfânta Biserică şi PATRIA noastră, ca să revie BUCURIA păcii şi să IU-ceteze cât mai grabnic SBUCIUMUL sufletesc şi vremurile triste ce le trăim.

Ca prieten şi coleg ÎN cele spirituale cel decedat, voiu celebra mai multe sfinte liturghii pentru odihna sufletului său SI voiu aminti deseori pe cel ce, ÎN contra mer­sului firesc al naturii, mi-a luat-o înainte,

Rugaţi-Vă, Fraţilor, pentru cel ce NEA părăsit, ca mare să fie bunătatatea lui• DUM-nezeu! — Sufletul tău prietene ŞI Preot al Celui de sus, odihnească-se în pacea şi FERICIREA Domnului!

„P reo t a l B i s e r i c i i şi a l Neamului", Asta a fost f mitropolit Alexandru, şi aşak prezentat şi d. Nicolae Negruţiu; în numele Agrului, întristatei asistenţe, ce-i înconjura si­criul în catedrala Blajului, — A grăit d. Ne­gruţiu:-

Pe adormitul în Domnul, Mitropolit D' Alexandru Nicolescu, l-am cunoscut cu to

I FOIŢA „UNIRII" I l l l ! ' l l ] i r i l U I I I I | [ | | I I U I I I | l l | | l l l l | ! | | [ l l î l l N l n l l l l I I I ! l l l l I U I I I I ! [ | ! l l l l l l ! l ! I I l l l l l I I I I ! ! l l l l l t l ' l ! l l

f^equiem ^ M i t r o p o l i t u l u i A l e x a n d r u tfieoleseu

Se vaetă în sbor o rândunea, Un vultur se loteşte 'n largi orbite; Din bolta Ţării a căzut o stea, Un alt cârmaciu mormântul ne înghite.

Un alt apostol a căzut veghind In toiul unei nopţi cu noui dureri; Din paşii lui sfielnici se desprind Sublime căi, spre-a noastre primăveri!

El a plecat cu rana noastră 'n piept, Arzând mereu de-o sfântă nostalgie; Să ne implore dela Cel Preadrept Reîntoarcere din trista pribegie!

El a plecat cu tine 'n gând, Ardeal, Câmpia Libertăţii — având sub fruntel Ne-o spune surd al Tărnavelor val, Că inima-i era durerii punte.

Şi le-a trecut spre ceriuri, pas cu pas, T)urerile ce ne-au muşcat din ţară; Necunoscănd. în drumul lui popas. Căci doar purta a Neamului povară! ,

Se vaetă în sbor o rândunea, Un vultur se roteşte 'n largi orbite; i Ni-i fruntea azi'de amintire grea. — Un alt cârmaciu mormântul ne înghite!

Petru A n c a

După priveghiu i

Soarele apuse. M'am furişat, ca o umbră, printre cei din

jurul lui şi-am îngenunchiat lângă sicriu. Mi-am împreunat mâinile, mi-am închis ochii şi m'am rugat... M'am rugat cu sudori... şi cu lacrimi.

Noaptea şi-a ţesut cu mişcări domoale giulgiul peste întinderi. Orele au trecut încet una după alta... Când mi-am deschis ochii, soarele trimetea potop da raze peste Crucea lui Iancu. — M'am ridicat şi am ieşit . . .

In parc era un aer curat şi o pace de­plină.

încet, încet, în gând îmi veneau una câte una amintirile unei nopţi de veghe. — Uite- le . . . Şi acum le văd ca prin s i t ă , . . . îmi amintesc de ele ca prin vis. — V i n . . . v i n . . . acum sunt a p r o a p e . . . s'au aşezat pe bancă lângă m i n e . . .

— Da — acum îmi amintesc de t o a t e : ...Astă noapte cerul a plâns mult, mult, cu şuvoaie tulburi după cucernicul Vlădică.

Zările s'au îmbrăcat în veşminte moho­râte scăpărând fulgerări de lacrimi roşii.

Acum le văd dar pe toate . Fumul de «tămâie se inalţă cu forme vagi

de bra ţe ridicate în încleştată rugă. Murmurul preoţilor dela capătul mortului se împrăştie ca o mireasmă de smirnă într'un staul din Nazaret. Lumânările plâng cu lacrimi albe şi reci.

Oamenii plâng cu lacrim/ tulburi, cal1

Cerul p l â n g e . . . P l â n s . . . lacrimi şi i a r a

p l â n s . . . Se duce omul acela bun, glasul ace cald, mângâierile acelea binevoitoare, duce Vlădica şi'n urma lui plâng toate.

SÍ ;

Undeva pe cer s'a desprins o stea protecoa Undeva în sufletul meu a căzut o speranţ •••

*

In momentele grele prin care trec^ ţara noastră are nevoie de o lumina, om cu judecată sănătoasă. Până a c

a v e a m . . . blândăc

De azi mâna aceea firava şi trei" 1

iirP

va mai da binecuvântarea . . . De a z l

să ţesem mai deasă şi mai întunecoasa derola doliului peste sufletele n o a s t r e ' . n f j , , -

Focul razelor din soare n 1 ' ' 3 " ^ două boabe de diamant în şirul ce-mi curgeau peste obrajii palizi, unei nopţi de neodihnă. ]

Un clopot a hăuit undeva a ^ p a r

i n i -tr'un turn u i t a t . . . Şi gândurile speria fugit în noaptea din care au venit..

M'am ridicat şi-am plecat î m P l e

I o r u' mă . . . M'am dus pe cărarea amin1' r l

nopţi de pr iveghiu . . . •• rieJ Un clopot hăuieşte undeva d e P ^

parte, într'un turn u i t a t . . . din in" 1 1

CI*

'1

In gând mi-se ivesc vers u r i l e

U N I R E A »ag. 3

»4 e u n adevărat Mare Preot al Bisericii şi i m u l " ? s ă u - A v â n d 0 P r e g ă t i r e ştiinţifică C i o a r ă , "pătruns până în a d â n c u l : sufletu-f s ă u d e adevărurile religioase creştine, a '•''trăit întreaga sa via ţă în deplină concor-'•' tă cu prescripţiile morale ale acestei reli-Jiuni. Echilibrul dintre credinţa şi practica f f i i ' s a l e 1-a dus în mod firesc la un opti­mism d e nesdruncinat a tâ t în ce priveşte desti­ne neamului său, cât şi a bisericii sale. Opti-

isrnul acesta 1-a manifestat în mod deose-ijt în c e priveşte viitorul neamului său, în j p r e j u r ă r i l e tot aşa de grele, ca cele de as-j Z i , d i n toamna anului 1916, în împrejurările i i n e d e nădejdi d i n toamna anului 1918 şi „ a l t e multe ocazii, iar în ce priveşte bise-i c a s a : î n luptele, purtate totdeauna cu se -linătate şi cu siguranţă, convins de marele „1 d e refacere morală al bisericii în sinul -.eamului său.

„Asociaţia generală a Românilor uniţi" e alt omagiu mai profund ar putea să-i a-iucă în faţa schimnicelor sale rămăşiţe pă-lânteşti, decât asigurându-1 că membrii ei, ireoţi şi mireni deopotrivă, îi vom urma pilda, î ce priveşte adâncimea credinţii şi practica eligioasâ a vieţii noastre, şi că vom lupta, j tot restul zilelor noastre , cu acelaş opti-jism şi cu aceeaşi dârză încredere, pentru eintregirea ţării şi refacerea neamului no-

şi că vom munci pentruca Biserica unită a, Roma papală „viaţă să aibă şi mai multă i aibă.! . . .

Acest vot solemn îl însoţim şi de fier-inji rugăciuni, cătră Atptputernicul Şă'pân al ierurilor, pentru fericirea cât mai desăvârşită

a t â t de .meritată de marele său suflet de ucenic.— In veci pomenirea lui! .

dui". ş a h îmele ra si-. Ne-

it Dr , toţi

c a l * ] iară? acel' , SI

eceff-d e « ;

il t ;

r e l ) ' !

W

0 '

ini ore1

; e , r

mi-'

,

u p r a t o r n e o s

toele a rh ie reu-căr tu ra r Alex. Nicolescu IvăzUt de Ion Sandu, subsec re ta r de s t a t» 1

Stăm cutremuraţi în această măreaţă itedrală, în care au, răsunat acum aproape

h veac vorbele de : foc, ale • lui Simion Băr-

ffldva, u n d e v a , . . . Mă duc şi le frământ •% între buze : 1

Vlădica nostru de trei zile-i mort r'"^-''clopoteie de trei zile sună.

' ! Noroadele din văi s'adună / . ' '"*'• ;Gu|jale'n dehi-şi'n negru port, •

Vlădica de trei zile-i mort, , i- „ de trei zile clopotele sună.

Traian Dragoş

Contribuţia Bihorului 3 aş teptarea ' n a ţ i o n a l ă ş i c u l t u r a l ă

a R o m â n i l o r

in Bihor, episcopii români nniţi din Qradea l s t r aJerii culturali ai neamului la; graniţa

C i l de Vest. " " " ' " • ' ' . . , . . ^i-a 1,792.episcopul Ignare .Darabant,, in­ia

'H^erninarul .tiner,imei române din, Qra r

Pentru creşterea -viitorilor preoţi şi învă-0 r i fomâni gr,-cat.

La. 182Ş episcopul Samuil Vulcan, .înfiin-'^'ocarui de. cultură, liceul din Beiuş, în ,^ e ala., invincibilă, a etnicului românesc,

^ "? iMufi in ta t , mai; înainte Ia Blaj, şi mai l n u r»Şov, Sibiu, Arad, Năsăud şi Brad,

i „Se

t

n a.5te. freamătul agitaţiei de deştep-li.Jr5 ° v a l a §i unde se f ixează r temel ia de ¡¡,1, „ ? 1 i'teratură a scriitorilor rqmâni, entu

^>Cia ' " n a ş i

; $ a

: i n r Şinqai şi Matyr. .şi. a; discipolilor ! l l o r lor, dintre cari ' unii, ca ,Mau>

nuţiu, în faţa rămăşiţelor pământeşti ale ma­relui ierarh Alexandru Nicolescu, răpit prea de vreme din viaţă de-o boală nemiloasă, şi gândul nostru nemângăiat se îndreaptă către Cel Atotputernic, izvor de lumină şi dătător de viaţă. Nicăieri ca în faţa mormântului ce se deschide să înghită o fiinţă scumpă nu suntem mai pătrunşi de nimicnicia vieţii aceştia. Regi şi împăraţi, bogaţi şi săraci, preoţi şi vlădici, pe toţi deopotrivă-i cuprinde aripa morţii. Nu e nimic din ce atinge buzele şi de­getele noastre ca să nu moară. Ce-i pămân­tesc trece ca umbra, iar ce-i neperitor în fiinţa omenească rămâne şi viază în împărăţia luminii.

Dacă deplângem un trecător, fericim şi slăvim ce-i nepieritor în viaţa omenească. Ci sufletul marelui ierarh, purificat prin suferindă, străluceşte acum în lumea drepţilor „unde nu este durere, nici suspinare, nici umbră de întristare". Căci viaţa mitropolitului Alexan­dru Nicolescu a fost în întregime închinată bisericii şi neamului.

Crescut în vechea tradiţie de cultură a Blajului, în atmosfera de cald naţionalism care vibra la sfârşitul veacului trecut în orăşelul de pe Târnave, în preajma Câmpiei Libertăţii, unde pentru prima oară Românii ardeleni au afirmat cu tărie dreptul lor de viaţă naţio­nala, tânărul visător, desprins de pe plaiurile Ciucului, îşi găseşte aici mediul prielnic des-voltării sale. Fire înclinată spre viaţa contem­plativă, se leagă cu toată ardoarea sufletului său de rostul bisericii, în care vedea pârghia de existenţă a neamului nostru. E atras de strălucirea Romei, unde-şi complectează stu­diile la Institutul: „De propaganda fide", du­când pe malurile Tibrului nostalgia plaiurilor ardelene. Aici se deschid vederi noi şi largi orizonturi. Urmând exemplul marilor învăţaţi ai Blajului cari au prins din cetatea eternă focul sacru al iubirii de neam, tânărul' arde-lean cercetează cu hărnicie da albină: urmele

j1 l egâ®%6 trecutul Daciei. Iluminat de puterea " credflîţef'işi'stăpân pe-o vastă cultură, se în­

toarce * l a Blaj, "unde-şi începe apostolatul de profesor şi' misionar.

rescu, Laurian, Gh. Lazăr, Muntean e t c , trec ' Carpaţii, scutură jugul fanariot şi propagă, ' ideea unităţii naţionale, din ce apoi, cu timpul

I se naşte unirea principatelor, independenţa, || regalitatea, sfârşind cu unirea tuturor Româ­

nilor. Toate mişcările culturale din Bihor, A-

rad, Banat, Ardeal şi multe chiar din Princi­pate, sunt îndrumate, dirijate, şi ajutate de episcopul Orăzii, Samuil Vulcan, care din ple­iada cărturarilor pribegi, cari au găsit la el scut şi sprijin şi a învăţaţilor timpului său, adunaţi şi primiţi cu drag în aula sa, for­mează o adevăra tă academie, unică în senzul său, pentru descoperirea şi propagarea ade­văratului t recut naţional românesc şi dove­direa orjginei şi fiinţei limbii şi neamului înain­tea Occidentului şi a învăţaţilor europeni.

După revoluţia din 1848 a urmat timpul luptelor şi afirmărilor naţionale. Din complexul naţionalităţilor conlocuitoare şi coordonate nici una, nici chiar poporul maghiar, n 'avea hegemonia asupritoare faţă de celelalte na­ţionalităţi. — Din aceas tă egală valoare po­litică a rezultat egala îndreptăţire culturală şi economică pentru toate naţionalităţile, în teorie.

Unii din luptătorii naţionali au atribuit Budapestei şi mai mare putere politică, decât cea a concepţiei complexiste, alţii însă afir­mau sistemul federativ, Românii formând şi

Munca, priceperea şi devotamentul, de-puse'n serviciul bisericii şi neamului, i-au asigurat în scurtă vreme cele mai înalte po­sturi de conducere în biserica unită.

Chinuit de gândul de-a închega într'un mănunchiu pe Românii răsleţiţi din America, trece oceanul şi cutreeră aşezările româneşti pe care le strânge în jurul bisericii, ducând pretutindeni dorul patriei îndepărtate . Comu­nităţile înjghebate şi bisericile ridicate în a-ceastă vreme la Românii din America arată zelul şi spiritul organizator cu care era în­zestrat viitorul Mitropolit al Blajului.

Ca episcop la Lugoj şi mai târziu ca mitropolit al Românilor uniţi desfăşoară o bogată activitate, propovăduind cu zel cu­vântul Evangheliei şi organizând opera de asistenţă socială prin biserică.

Luptător neînfricat în slujba unităţii na­ţionale, a luat parte activă Ia consolidarea ţării în hotarele întregite, iar când s'a pus problema organizării bisericii unite în cadrul noului stat român, spiritul său clarvăzător şi experienţa sa bogată au indicat calea cea adevărată.

Intr'o vreme când luxul şi dorul de îm­bogăţire au pus stăpânire pe mulţi într'o socie­tate înclinată spre risipă şi plăcere, marele Ierarh al bisericii unite ducea o viaţă de ascet, în meditaţie, post şi rugăciune.

Va trece multă vreme şi figura Iui blândă, iluminată de-un gând ceresc, va stărui ca un îndemn şi o mustrare pentru generaţiile vii­toare. Viaţa lui curată de mucenic îl pune alături de cei măi mari ierarhi ai neamului.. Cărturar şi schimnic, după modelul marilor săi înaintaşi, amintirea Iui va rămâne veşnic legată de istoria Blajului, a cărui tradiţie cul­turală a reprezentat-o cu atâta demnitate, şi modestie.

Biserica unită şi ţara întreagă pierde pe unul din cei 'mai buni'fii ai ei. Golul ce-1 lasă în urmă se va simţi multă vreme. Naţiunea; recunoscătoare nu-1 va uita niciodată. Mie îmi revine sarcina dureroasă de a lua, în nu­mele Guvernului ţării şi în numele. Ministe­rului Culturii Naţionale şi al Cultelor, cel din

ei provincie autonomă. Dar,. toate>s, înzadar. faţă de „pumnul de fier al guvernului distru­gător de naţionalităţi", — care nu. lăsa să se realizeze nimic, — în praxă.

Decât în jumătatea a doua a veacului trşţ! cut tot mai mult se potenţează afirmarea con» • ştiinţei naţionale propagată de şcoala lat inistă^

Ideile de libertate alui Bălcescu, patrio­tismul lui Bolintineanu, şi îndrumările fulgeră-toare de răsvrătire şi desrobire alui Andrei Mureşanu din „Deşteaptă-te Române" au t re­zit ,mişcat şi îndrumat spre activitate tot mai potenţată şi mai pronunţată toţi cărturarii mai de seamă ai Ardealului, trezind în ei şi tot­odată în toţi cei ce simţeau româneşte, aspi­raţiile de viitor mai bun ale neamului ro­mânesc. .

Ca rod al activităţii lor se fondează aşe­zăminte culturale, ca de ex. la 1852 „Societatea Studenţilor Români", 1854—64 „Societatea de Lectură" condusă întâi de Al. Roman, reîn­viată de Iustin Popfiu.şila 1861 „Astra", cari contribuesc mult la solidaritatea culturală a studenţimii şi societăţii culturale din Bihor şi Ardeal, iar la 1865 „Familia* lui Iosiî Vulcan, apărută în Budapesta, la cari se mai adaugă l a J 8 9 2 „Societatea pentru Fondarea Teatru­lui Român" iniţiată şi condusă de Vulcan, cari toa te desvăluesc din norul uitării şi apără de influinţa cotropirii ucigaşe a Budapestei

comorile culturale ale neamulu i nostru.

e ţ i t ţ l a r e , •àrea Hi.

ne-

truns ager uito-

>atla e-am :i de por-

eretü s , pe

dece-ezeu,

•dnile i t , -ricirii t a c i )atria i ă ill­e s e şi

i l e ca sfinte şi-mi mei-

e . . ne-a|

Dum-Ceiui

icirea

1

Pag. 4 U N I R E A

urma rămas bun dela rămăşiţele ' pământeşti ale marelui Ierarh şi de a depune coroana celor mai pioase sent imente.

Fie-i ţărâna uşoară şi memoria binecu­vân ta t ă !

Integer vitae scelersique purus — P o m e n i r e a f m i t r o p . A l e x a n d r u —

de Dr. OH. PREDA

In numele membrilor Societăţii Cultu­rale „Astra", dau expresie celor mai distinse şi binemeritate omagii memoriei aceluia ce a onorat-o ca membru în comitetul central, ma­relui Ierarh, om de cultură şi bun patriot român, Mitropolit Alexandru Nicolescu.

Prin moartea sa Asociaţia noastră pierde pe unul din devotaţii pionieri ai operei cultu­rale creiată de marii arhieri ai vremurilor Andrei Şaguna şi Alexandru Şuluţiu.

Noi, cei de la conducerea „Astrei", ne obişnuisem să vedem tn I. P. S. S.' Mitropolit A. Nicolescu omul distins ca suflet, vast ca cultură, just în judecată, curat în conştiinţă, sincer în convingeri şi credinţe, demn şi bine­voitor în acţiuni, omul care prin graiu şi scris a dat pentru realizarea scopurilor , Astrei" tot ceia ce poate scoate din comoara minţii şi sufletului un profund cugetător, un înţelept apostol cultural şi un bun patriot.

De şi starea sănătăţii sale nu-i permitea să ia parte des la şedinţele comitetului central, totuşi urmărea cu deosebit interes activitatea noastră, dându-ne la diferite ocazii sfaturi în­ţelepte şi îndemnuri bune. Nu vom putea uita niciodată măreţele conferinţe şi discursuri cu care onora adunările noastre generale şi în care indica felul cum „Astra" poate progresa şi cum neamul românesc poate atinge culmile civilizaţiei. \

La adunarea generală din Blaj 1936 Ilus­

trul defunct exprimă odată mai mult stima şi dragostea pentru „Astra" prin cuvintele:

„Fericit este statul şi poporul in sânul cărora iniţiativa particulară are teren bogat de afirmare şi fericit este statul)'şi poporul român în sânul căruia o asociaţie culturală ca Astra se poate lua la întrecere cu altele pen­tru desăvârşirea morală şi culturală a nea­mului".

Cu viaţa sa modestă, austeră, a-şi putea zice ca a unui sfânt, cu figura sa blândă şi bi­nevoitoare, cu glasul său domol^ cu generozi­tatea Sa I. P. S. Sa a ţinut să-şi apropie şi să-şi câştige inimile celor ce-1 cunoşteau.

Opera sa plină de devotament şi de ab­negaţie pe toate terenurile, dar mai ales pe cel bisericesc şi cultural, aduce astăzi via grati­tudine a acelor ajutaţi şi şi sincerul r eg re ta i celor ce 1-a cunoscut şi apreciaţi

'' Lucrând constant şi în conformitate cu conştiinţa şi firea sa, marele dispărut poate servi ca exemplu de felul cum. un Iaalt Ierarh îşi poate îndeplini misiunea Sa.

I. P . S. Sa a activat şi pe teren naţional înstrunând şi orhestrând conştiinţele naţionale ale credincioşilor bisericii sale.

In numeroase, cuvântăriy dar mai ales în cea dela adunarea din Alba-Mia din 1938, a lăsat să se vadă cât de superioare îi sunt i-deile şi sentimentele pentru neam, ţară şi Tron.

I-a fost dat însă I. P.. S. Sale ca în ul­timul timp să adauge durerei sale corporale şi una sufletească prin ştirbirea ţărei şi t re­cerea unei părţi din neam, sub regim străin.

Sufletul său ,duce negreşit în înălţimile cereşti şi această durere a neamului nedreptăţit .

Pentru odihna sufletului său, noi care ştim ce-a fost şi ce a însemnat mitropolitul Alexandru NicQlescu pent ru biserică, neam şi ţară, suntem datori; să adresăm Celui a tot puternic cuvintele: Ne-ai dat, Doamne, grele în­cercări , pentru păcatele noastre. Priveşte jîrisa de astă dată cu îndurerare greşelile aduse d

In istoria sbuciumărilor culturale îşi are partea de leu fiul Holodului (Bihor) Iosif Vul­can,caretoată viaţa n 'a avut alt ţel decât cel moştenit dela strămoşul său, vlădicul Sa-muil Vulcan, rămas ca lozincă strămoşească:

«Vorbiţi, scrieţi româneşte, Pentru Dumnezeu!"

prin care să-şi servească neamul făcând şi scriind de toate pentru toţi şi pentru toate . Pentru acest ideal şi-a jertfit toată viaţa şi toată activitatea sa.

Deodată cu fondarea aşezămintelor cul­turale se începe propagarea deşteptării con­ştiinţei 'naţionale nu numai prin grai viu, ci şi prin scrieri publicate în ziarele şi revistele apărute în focarele de cultură: Braşov, Sibiu, Arad şi Oradea, cari făuresc primele arme ale izbânzii idealului naţional, cu cari con­form dezideratelor accentuate de V. Alexan­drii în „Cântecul Gintei Latine" (1878) inte­lectualii Ardealului subjugaţi încep luptă de­fensivă contra opresorilor neamului cu ten­dinţe de asimilare rămase zadarnice.

In 1880 Iosif Vulcan mută apariţia «Fa­miliei" dela Budapesta la Oradea, când deja svâcneşte în ea sufletul românesc de pretu­tindeni.

Pe când în mod tăinui t .se făcea anexa­rea politică a Bihorului la Transilvania, pe a-tunci şcolile şi societăţile de cultură desăvâr­şesc anexarea culturală a Bihorului la massa românismului universal, prin activitatea pu­blicistică a „Familiei" lui Iosif Vulcan, care tinde tot mai mult spre unificare politică şi culturală mult dorită şi văzu tă de noi.

vremuri şi împrejurări sau cele legate unora dintre noi. , ^ fta

Fă ca ele să nu mai aducă alte n

asupra Ţării şi neamului . Ştim Doam ^ ne-ai dat minte ca să»ne desbinăm J?V*Di . . . . . d t n > nici j ca să ne u râm şi nici braţe ca

Privirile păr | sesc ţ Budapes ta şi măcinând Carpaţii distrugători de neam (1914—18) stră­ba t prin Sibiu spre . Bucureşti, v

Tot în Bihorul nostru, la Oradea, biho­reanul Aure/ Lazar, văzând sosită clipa împli­nirii visului secular, întruneşte Comitetul Na­ţional Român la 12 Oct. 1918 în casa sa şi hotărăsc proclamarea independenţei Naţiunii Române din Transilvania şi Banat, care la 18 Oct. 1918 e cetită în Parlamentul Ungar de Dr. Al. Vaida.

Aşa s e împlineşte visul milenar şi drep­ta tea dumnezeească, unindu-se toţi fiii Nea­mului Românesc în o ţa ră bogată, mândră şi liberă sub un Rege, s tăpâni pe moşia strămo­ş e a s c ă jefuită'pe nedrep t de străinii cutropitori. * • - • • • • * • . • <ţ • • f • • '

Precum, după păcatu l din 1054, ne-a ve­nit pedeapsa care în par te s ' a ispăşit cu faptul dela 1700, aşa după păca te le dela 1918—1940 am primit lovitura din 6 Sept. 1940 şi cele an­terioare şi ulterioare. Pentru ispăşirea tuturor păcatelor din t recut şi a timpurilor de azi, co­mise în detrimentul familiei, neamului şi ome­nirii, şi contra tuturor legilor omeneşti, dum-heeşti şi bisericeşti, nu ştim câte lovituri mai avem de îndurat.

Dar credem că Dumnezeul Cel Preabun şi Preaîndurat, pentru rugăciunile strămoşilor, fraţilor şi fiilor noştri martiri, şi a orfanilor şi micilor copilaşi nevinovaţi , se va miluişi ne v a da mântuirea.

Ioan T ă m a ş

8 8 n e lovi» Indreaptă-ne deci Doamne mintea noa • adevărata unire, inima noastră spre ^ k

sita dragoste şi bra ţe le noastre spre c

S a V 5 ' -

ajutor pentru a duce cu toţii povara fo""5' cazuri a vieţii noastre trecătoare. De"

Fă Doamne ca micile deosebiri ce- • în părerile noastre şi în condiţiile noastTî viaţă, deosebiri ce par* aşa de mari î B

noştri , dar care s u n t egale înaintea ta, fie pricini de ură, de invidie şi de pérsw între noi. Fă Doamna ca acei ce autrunj coperit cu haine scumpe, să nu privească! sus pe acei ce-1 au acoperit din l âna^e i ¡ acei ce au mai puţin din din bogatulipăjj al Ţării sau din hârtia şi metalul rotund i visteriei, să nu invidieze pe acei ce se bucuri fără mândrie de ranguri şi bogăţii m \ K a t [

Fă Doamne ca acei ce sunt fericiţi dt lumina soarelui Tău. şi se cred poate-desăvâr. şiţi,. să îndrăgească şi pe acei ce caută o de sşvârşire şi prin lumina colturei.

Fă Doamne ca. toţi românii să, au uiteci sunt fraţi şi, dacă războaiele nu se-potoi fă Doamne ca aceşti fraţi să înţeleagă că t rebue să se nimicească unii pe alţi.

Fă Doamne ca, aşa precum în miile di limbi diferite se feinecuvintează opera Ta, ş şi în limba scumpă a ţărei mele să, aud ada-cându-se binecuvântarea pentru opera de uni» şi de reîntregire naţională, operă* pregătita di aţâţi eroi şi martiri cu atâtea sacrificii şi jertfe omeneşti.

Dă Doamne celor de acslaş neam cunjk t rup , minte ş i suflet sănătos ca să se poată a-răta vrednici de numele ,de Epmâ%? sg

— ( Fă Doamne că^işcăre/dia'nbiM-ţacre» a ş a c u m t r e b u e să luc rez^ pentru a aduc dihnă sufletului adormit i n t r a Domnul Mi polit Alexandru Nicolescu. *

Fié-i pirana uşoară!

: E x e m p l u y l u . Patentând ' pe trecutul -veşnicie, mitropolit Alexandru, d. primarul oraşului Blaj, a reliefat din M defunctului celea ce ur inează: s \

Naţiunea şi Biserica română greco-c'j lică, a pierdut încă un marcant în(' ' şi luptător credincios al aspiraţiunilor naţionale şi creştine.

Cetăţenii acestui oraş l-am. cunoscut frageda sa t inereţărne-aducem aminte cu» simpatie de elevul, preotul, profesorul, ^ nicul, episcopul şi mitropolitul, care a ft* Alexandru Nicolescu. — El a'ştiut.Intol prin felul lui de fi să câştige dra simpatia tuturora. i (

" î n Vis1

Trecerea din viaţa pământeasca » de veci, la o etate în care prin exemi de credinţă, abnegaţie, modestie şi c0D!*J naţională, putea să ne mai fie un exemP >(

în acestea zile de grea încercare ţiunea şi biserica noastră r o m â n e a i umple sufletele tuturor cetăţenilor acest de o adâncă şi sinceră durere. ^ . ^

Să dea Dumnezeu ca şi aceasta P ^ să trezească conştiinţa şi dragostea fle

j f , biserică şi ţară în toţi cetăţenii rom»" g ^ triei noastre, ca, cu toţi închegaţii * f: gură credinţă naţională creştineasca şa ^ tem vedea împlinite idealurile noastre-*^ ^ Iui nostru îndrumător, Dumnezeu sa ^ sufletul curat şi bun în locaşul de v e C ' i , i / drepţi. - Fie-i ţârîna uşoară şi m e B l ( > r

cuvântată.

24

1 V

•uimi

•Uíll]

« te. există tre de

ochii s i t u ecuţij Pul j. sea d-areì. si

Nr.2f U N I R E A Pag. 5

ad ti lucuti

•a i i ¡ti di săvâr-0 de.

lite ci ocoli,

cà i

ile di! Ta, aşi 1 ¡k 5 unin1

ita dt jertfe

, mine, oala*'

acre»1

luceo-Mit»

jţull

vieaf-

o-catfr uni ioas

ut MI

ca

leaoí tea f

i vi'!

îndrumător plecat pe veci -La stingerea din viaţă a f Mitrop. Alexandru -

„Cad frunzele, noi toţi c ă d e m Mâna de colo cade .

Ş i a l te le , ş i toate, rând pe rând. D a r es te Unul care ţine'n m â n ă c ă d e r e a asta, nesfârşit de blând"

Nu de mult, căutam să îmbrăcăm du­rerea în bucurie şi amarul în nădejde; dar iată că acum rana s e alătură la rană; su­ferinţa se înnoadă la suferinţă şi vestmân­tul durerii îmbracă durerile în care ge ­meau aşteptând mângâieri cari întârzie. *

Vedem că în inima noastră, a femei­lor din Reuniunile Mariane, s'a mai găsit loc pentru durere; şi iată că acest loc s'a grăbit a-1 ocupa o mai mare durere: căci tti-s'ă dus Păstorul, s'a dus îndrumătorul Reuniunilor Mariane; s'a dus păstorul şi animatorul lor. S'a prăbuşit candelabrul Bisericii, — „îngerul Bisericii*.

Se îndepărtează dela noi Mitropolitul nostru, căci a murit.

Clopotele Catedralei plâng din bron­zul lor, tânguire înt insă pe 6 durere atât de adâncă.

R murit Vlădica dela Blaj, răsună la răscruci, sunetul c e emană din clopotni­ţele bisericuţelor risipite în satele de pe câmpie, de pe dealuri şi de prin văi le mun­ţilor,1 unde a c u m ţăranele marianiste bat mătănii şi p lâng în şorţul lor de ţesătură.

Reuniunilor Mariane a vorbit adeseori, căci de câte ori v o r b e a . de Preacurata, nouâne-a vorbit.

Buzele cari au înşirat perlele a d e v ă ­rului la d iadema Preacuratei, litanii de slavă şi tropare de glorie au înşirat; buzele acestea"'s'au'înfrăţit c u tăcerea. Ele n u fflai surit pentru noi făclie de îndrumare, nici pravilă de poveţe .

Nu puteai v e d e a înalt Preasfinţite, ca acum după 19 veacur i împlinite de m â n ­tuire, Hristos s ă coboare tot în răceala de peşteri a sufletelor, i i i dorit să fim pio­nierele credinţei cuceritoare, ne-ai îndru­gat Reuniunile Mariane la cuminecare deasă şi adoraţie prelungită. Ctitor de su ­flete ai fost, ce'n palatul lor de cleştar, do-rit-ai să-1 pr imească cât mai des , pe Cel ce nu-1 încape lumea.

Dar moartea Părintelui s cump şi a Patronului Uniunii Mariane a Femeilor «ornâne Unite "din România e naşterea ••iii întru viaţa v e ş n i c ă , căci Mântuitorul pregătit loc î n c a s a Tatălui Celui ce pe Pământ n i zu i t - sV sa - igăsească loc în c a -s*le fiilor; s

Providenţială trecere la ce le v e ş n i c e zilele Sfintelor Rusalii , când Spiritul

jtfifc]

ila ra ñ

i i **

Slant coboară î n ce lé pământeşti , suf le-u l arhiereului blând şi înţelept s e înalţă

1 1 « l e cereşti. împovărate cu durerea pierderii P ă s ­ului ridstru, venim cunună de recunoştinţă

c

a tesecăm lacrimile noastre la împăratul Wulul, că să odihnească în pacea durerii Multe şi răsplătite de care avu parte aci

«1 p - f m â l i t ' sufletul mare al Arhiereului, ^storului şi al Părintelui nostru iubit.

Vt U n ® a Mariană a Femeilor Române d e

d i n întreagă Provincie" Mitropolitană li l ? a Iuliâ şi Făgăraş , prin delegatele IjjJJ* ghirlandă de onoare lângă -cată-h f , a ( iumbrit de flori, c u durerea fice-

' ^s icr iu l Tatălui. ^Ur S u P r c m omag iu şi recunoştinţă,

erate p lecăm genunchi i îtx faţa înalt

Preasfinţiei Voaste, Preabunul nostru Pă­rinte sfânt, rostind sfielnic un ultim salut marian: Cu blândul Isus, să ne binecuvin-teze Fecioara de Sus.

Emilia Hopârteanu n. Coltor

Te l egrame . Vestea morţii f Mitrop. Alexandru a stârnit regrete pretutindenea. Din toate părţile au venit telegrame de con­doleanţe. Dăm o parte din ele:

Congregazione orientale presenta vivis­sime condoglianze per .morte eccellentissimo Metropolita cui soave ricordo resterà sempre impresso nel cuore di tutti, ed assicura suffragi per anima eleta.

Roma. Cardinale Tlsserant Segretario

Superiori alluni collegio urbano Propa­ganda fide vivamente addolorati perdita illustre exalluno umlleno condogleanze suffragi pre­ghiere.

Roma. Rettore Brizi " " • * "

Proffondamnete colpiti scomparsa nostro presule uniamo filiale condoglianze dolore co­mune preghiamo compianto mitropolita e nostra chiesa.

Roma. Collegio Pio Romeno

Cu suflet copleşit de amar şi durere plâng cu eparhia întreagă : moartea marelui, bunului părinte, mitropolit Alexandru, scumpul nostru frate. Odihnească în pacea Domnului încunu­nat de lumină.

Episcop HOSSU.

Cu mare regret am luat cunoştinţă despre încetarea din viaţă á :I. ~P. S.Alexandru. Sin­cerelenoastre condoleanţe^ " " ' y j

NICODIM 1

patriarhul României

Profund impresionat de trecerea din a-ceastă viaţă a Inaltpreasfinţitului Mitropolit Alexandru, cu inima îndurerată iau parte la durerea Bisericii surori şi fac rugăciuni către Părintele.ceresc pentru fericita odihnă a su­fletului celui adormit ¡Intru Domnul, trimit re­prezentant al meu la^tnmormântare.

NICOLAE, ; ^Mitropolitul Ardealului.

Dumnezeu să odihnească cu aleşii împă­răţiei sale sufletul credinciosului vlădică A-lexandru a Blajului.

Craiova. :'~ Mitropolit NIFON. *

Cutremurat de ştirea morţii mitropolitu­lui Alexandru, Vă rog să primiţi expresiunea condoleanţelor mele pentru pierderea distin­sului şef al Bisericii noastre unite, preot cu­cernic, savant, erudit, bun român, luptător în vremurile de opresiune maghiară, el va rămâ­nea neşters în amintirea tovarăşilor de luptă de odinioară şi a credincioşilor săi care l-au iubit atât de mult pentru însuşirile sale preo­ţeşti.

Bucureşti. IULIU MAN1U *

Rog Biserica Unită să primească condo-léantele mele foarte sincere pentru pierderea Mitropolitului Alexandru Nicolescu a cărui personalitate distinsă am preţuit-o în deobşte foarte mult.

General R. ROSETTI • Aflu cu adâncă întristare dispariţia pre­

matură a înaltului Ierarh al Bisericii unite. El a slujit cu profund devotament şt cu mare

înţelepciune ţara şl Biserica cari îl vor purta eternă recunoştinţă. Mă asociez din suflet la doliul D-Vstră şi rog fiţi buni a împărtăşi fa­miliei expresiunea sincerelor mele condoleanţe.

George Mironescu. *

împiedecat în plecarea la Blaj, Iau parte pe această cale la durerea şi ireparabila pier­dere suferită de biserica română unită prea­mărind virtuţile româneşti şi creştineşti ale mitropolitului Alexandru. Neuitată să-l fie memoria.

Valertu Pop *

Adânc îndurerat de moartea mitropoli­tului Alexandru, rog conducerea Bisericii U-nlte să primească sincere şi respectuoase condoleanţe.

Iuliu Moldovan preşedintele „Astrei"

* Cu moartea Mitropolitului Alevandru Bl'

serica pierde un erudit iar eu un prieten, pri­miţi condolenţe sincere rugându-vă a le trans* mite şl familiei.

M. Th. Carada. *

Deplâng din toată inima moartea bunu­lui şi devotatului Mitropolit Alexandru N'ico-lescU. Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii săi.

Prof. Onisifor Ghibu Cu multă durere am luat cunoştinţă de

încetarea din viaţă a Excelenţei Sale Inalt­preasfinţitului Alexandru Nicolescu Arhiereu şt Mitropolit de Alba-Iulia şt Făgăraş Mă aso­ciez din adâncul sufletului meu la durerea ce o încearcă arhiepiscopia Dvs. prin pierderea acestui Mare fruntaş al Bisericii unite şi care a fost şi un ilustru fiu al Neamului.

Ministru Subsecretar de Stat: ........ .:_. Oteteleşeanu.

Cu mitropolitul Alex. s'a stins un om cult, evlavios şi iubitor al neamului său. Re­gret că nu-l pot petrece la cele veşnice pe ruda şi prietenul meu din copilărie. Odih­nească în pace în împărăţia drepţilor.

Octavlan Tăslăuanu. a

vIau parte cu toată inima la durerea ce încercaţi prin trecerea în veşnicie a marelui Mitropolit şi învăţat Alexandru, pilduitor de blândeţe bune şi înţelepciune, el a fost un sfânt printre cel sfinţi.

George Clpălamu y

* In numele românilor din Ungaria adânc

îndureraţi de pierderea atât de timpurie a i-lustrulul prinţ al Bisericii Române Unite şi a vrednicului caracter care a fost I, P. S. S. Mitropolitul Alexandru Nicolescu, vă exprimă condoleanţele noastre.

Prof. Dr. Emil Haţleganu • •»

Adânc îndurerat deplâng alături de toţi credincioşii Bisericei noastre moartea prema­tură a marelui român şi bunului nostru pă­rinte sufletesc.

General Boeriu. m

Adânc întristaţi de pierderea timpurie a Marelui Arhiereu şi ilustrului învăţat Dr. Alex. Nicolescu publicul acestui oraş care l-a în­conjurat cu deosebită dragoste se asociază cu profund regret la marele doliu a Bisericii unite şt vă roagă să-t primiţi sincerele condoleanţe.

Lugoj. . Primar: Lc. Col. loan Hidu. Secretar: Dr. Al. Vasîle.

* ^ Pun şi eu o lacrimă la catafalcul mare­

lui român şi apostol al iubirii deaproapeuil

0

P a g . 6 U N I R E A

care a fost Mitropolitul Dr. Alexandru Ni-colescu. Odihnească în pace!

Iuliu Gubariu *

Adânc îndurerat de moartea neuita tului mitropolit marele meu amic, rog a primi ex-presiunea profundelor mele condoleanţe. Dum­nezeu îl va aşeza printre drepţii săi.

Sever Bocu *

Luăm parte la adânca durere a Bisericii neamului românesc pierderea marelui mitro­polit Apostol şi Cărturar.

Drăgeşti . Părinţii franciscani,

Sunt nemângăiat pentru moartea înţe­leptului Mitropolit, marelui român, mucenicu­lui slujitor al altarului, scumpului prieten, mă asociez la doliul dvs. rugându-mâ pentru sufle­tul lui.

Timişoara. Secretar G-ral Dr. Ciupe *

Comunitatea Părinţilor Asumtionişti din Be'iuş se uneşte doliului Bisericii unite rugân-du-se pentru sufletul binefăcătorului dispărut

\ Nicolas.

L â n g ă c r u c e a lu i A l e x a n d r u Lupeanu-Melin . S â m b ă t a t r e c u t ă s 'a sfinţit noul m o ­n u m e n t ridicat, mu l ţumi t ă grijei păr . Iul iu Maior şi danii lor obşteşt i , la capul celui ce a îost Alexandru c â n d v a Lupeanu-Melin, d a s c ă l la şcolile Blajului şi ne în t r ecu t m a e ­s t ru al condeiului A lua t p a r t e lume mul tă , p rofesor ime şi e levi . P o m e n i r e a celui t r e ­cut la înaintaş i i î n c ă r t u r ă r i e şi apostojie a s c r i su lu i a făcut-o pă r . Ştefan Maneiulea, ca r e î n t ţ e altele, a s p u s şi a c e s t e a : , •.>

[... „Cont inuator al u n e i t radi ţ i i s c u m p e ' moş ten i t ă dela . s t r ă luc i ţ i i îna in taş i Cipar iu î Moldovănu ţ , iBunea şi alţii, d e a r ă s c o l faptele istorice a le t â r g u ş o r u l u i nost ru , de a ; desci f ra din s love le p ie t r i lor m â n c a t e d e d in te le vremii , ori din c u p r i n s u l ' b ă t r â n e ­

ilor acteivuitate de mu l t de c ă t r e cei de as tăzi , s b u c i u m u l - a t â t o r c r e a t o r i în t oa t e domenii le , cari ş i -au î n c h i n a t t ruda în -tr.egei lor vieţi i n u m a i înă l ţă r i i bisericii ş i n e a m u l u i sp re cu lmi câ t m a i s t ră luci te , A l e x a n d r u L u p e a n u a î n d r ă g i t p â n ă la pa­t imă . f igur i le ! luminoase $i' p l ine de h a r a l e cărtuvrarilor,. ca> şi fiinţa de a t â t ea ori p u -

\ ţ i n v c u n o s c u t ă s a u u i t a t ă a m ă r u n ţ i l o r m e ş ­t e şuga r i , ţ ă ran i lucră tor i or i şcolar i , c a r i s ' au p e r â n d a t v r e m e de d o u ă v e a c u r i p r in v i a ţ a cea de toate zilele a ctitoriei sfinte r id ica te de nemur i to ru l v l ă d i c ă Inocentul Micu Klein. ' : ' T \ '

Zile ş i , l iopţ i fn t regi a înch ina t el s tu­diului 'şi ctirioaşterii câ t m a i amăr iunţ i te .a Vieţii şO'bpeVelor ce lo r t r e i r e p r e z e n t a n ţ i a i şcoale i a rde lene . Lui G h e o r g h e Şincai , a r h a n g h e l u l u i cu g l a s de t u n e t sgudu i to r de a d â n c u r i , şi f run taşu lu i a p ă r ă t o r a d r e p ­tur i lor noas t re d e . n e a m . d e b ă ş t i n a ş p e s t e în t reg în t insul p la iu r i lo r s t r ă v e c h i i Daci i , s a u a lui Petru Maior cumin t e l e a lcă tu i to r de teor i i istorice, î h ca r i r e u ş e a să înfăţi-7 şeze î m p ă r ă t e e s c a n o a s t r ă o r ig ine r o m a n ă • pri b l ându lu i î n t r e cucern ic i i monah i , m u n ­citorului; cu h a r n i c e ,de a lb ină şi ev l av i e de schimnic .din pus t iu l Teba ide i , lui Sa-jnujl-,Micu, le-g dăru i t , L u p e a n u sbuc iumul (Ş.uîletuluivSău.fviguros înfăţ işat lumii p r i n

. j ţ ţ ţ ţqtQ^SQrisil ihtt^ilor:- .- lui de -bărbăţ ie . Dintre ac»şti l uce fe r i / a şeza ţ i pen t ru v e ş ­nicie?, p e eerulUiter i lor r o m â n e ş t i , a î n d r ă ­git î n deoseb i pe cel d in u r m ă , a c ă r u i "viaţă şi ac t iv i ta te l i t e ra ră a cău ta t s ă o

înfăţ işeze în f rumoase le pagini ale tezei sale de licenţă. ,,...'

[. . ']fltât de mul t a îndrăgi t A l e x a n d r u L u p e a n u inst i tutele noas te de cu l tură din aces t orăşel , î n c â t n imeni şi nimic n u l-au putut ispiti să le p ă r ă s e a s c ă . D e s g r o p â n d cu mâin i p ioase feţele t recutului b i s e r i ca şi şcoale lor b lă jene , A lexandru L u p e a n u s'a identificat cu tot sbuc iumul plin de m ă ­reţ ie al glorioşilor îna in taş i . Cunoscând , ca puţ ini alţii, lumea Blajului cu înfăptuir i le ei, el a trăit î n d u h a i evea cu ea, e p o c a s t ră luc i tă a şcoa le i a rde lene , a c u n o s c u t sbuc iumul iară d e s e a m ă n în t ru cup r in ­d e r e a cu o min te de om, a tu turor î n v ă ­ţătur i lor , ca re l-au mistuit pe Timpte iu Cipa r iu o v ia ţă î n t r eagă , a par t ic ipa t la t u m u l t u o a s a r e v ă r s a r e de e lan şi forţă m a ­nifes ta tă de r o m â n i în p r i m ă v a r a a n u l u i 1848 p e Câmpia Libertăţii , pen t ru a zdrob i l an ţur i l e u n e i ' r o b i i mul t i seculare , a desc i ­frat din ui tatele r â n d u r i a le actelor, l up ta d u s ă de v lădicul Şuluţiu p e n t r u c a u z a n a ­ţ ională , şi s'a î nch ina t î n fata m o n u m e n ­ta le i ope re i s tor ice rea l iza tă de Bunea , c r ea to ru l aces tu i gen, în temeia t pe m e t o d e ştiinţifice în Biser ica n o a s t r ă " .

„Vremuri noi-oaraeni noi!" Scriu şirele acestea sub impulsul artico­

lului păr. Neda, care ne-a prezentat tipul ga­zetarului netrebnic. O asociere de idei mă face, să arăt, că mai avem noi şi alte tipuri bas­tarde, pe cari opiniunea publică nu le poate menaja acordândule încrederea ei, doar ele sunt o adevărată pacoste naţională în mijlocul societăţii româneşti. Voiu trata de astă dată o anumită specie a l o r / c a r e mi-se pare foarte repulsivă şi foarte primejdioasă vieţii noastre publice. Această specie se caracterizează prin o notă proprie a ei, pe care uşor o vezi, căci o auzi la tot pasul abestor specimene, consti­tuind ea deviză lor declamată până la ultima grea ţă : „Vremuri noi — oameni noi!" Ârţă-goşi şi de fire' incompatibilă; cum suni , ; o-brăznicia pentru ei este un ăpanagiu congenital. Astfel ei ştiu să-si afişeze 1 deviza 1 bine aleasă şi răsunătoare, cu temeraritate şi"* insolenţă având rezervaţia mentală, ca prin acest gest al lor să te facă a crede, că ei reprezintă o valoare în arena publică română. In realitate ei însă sunt căpăţini goale, al căror creer n'a fost afectat de eforturi spirituale, cari i-ar fi putut produce o ciselare pe calea intelectului. Le repugnă cultivarea minţii şi sufletului şi îşi caută forţa în sforăeli şi agresiuni, pe cari le debitează cu atâta savoare, dar şi cu calcul îndeosebi la adunări, unde afişarea este mai rentabilă. Ei sunt cei mai refractari duşmani ai examenelor bineştiind, că acestea sunt mij­loace qiaasi radiologice, cari le luminează cra­niul desvălind cavitatea • interiorului aceluia, ţăsută cruciş — curmeziş cu pânză de paiah-gen. La noi însă fenomenul acesta nu sur­prinde. Este doar bineştiut, cum un regim po­litic al nostru dintr'o epocă de tristă pomenire destul de apropiată, scăpând din mână con­ducerea destinelor neamului, a adoptat poli­tica de stradă şi a scutit prin lege pe tineri de a face examen pentru admiterea în corpul advocaţilor. La noi deci însăşi conducerea de s ta t preconiza deviza: Cap ai, minte la ce-ţi mai t rebue!

Ei sunt cei mai veritabili campioni ai luptei dintre generaţii, care este elementul lor d e . viaţă. Ei îşi aleg victimile.din şirul băr­baţilor cari consţitue mândria neamului, pro­

babil pentru motivul, că binemeritaţii lui, — pe urma cărora n ar putea Paşi, pedecă pentru, aceşti strigoi î n năvala, ^ bună de a pune stăpânire p e toate o condamnă la dripire şi moarte p e r , f ^ aibă porţile deschise. U c asa

Tipul acestor cavaleri negri preconi înadins vorba d e : „Vremuri noi - ^ noi", — căci certaţi cu cultura morală^ 0 ' ală şi intelectuală, cum sunt, ei n u Vor noască trecutul meri tuos al altora, al 1 * ignorează fiind ruşinos, — prezentul îl

lor W,

deră că sunt ei, şi nimeni altul deci n j ! ! * altul decât ei, sunt îndreptăţiţi de a cuceri ^ torul ca monopol exclusiv al lor, ca astfel$Jt' mana societate să-i poarte în cârcă iar eî • se îmbuibe, să răstoarne ordinea morală, so. cială şi cea :de drept , să învenineze şi să tal-hăreăsct; transformând viaţa societăţii în Ceit

nw cele mai insuportabile torture de iad, ia, idemnitatea 3de om desfiinfându-o total. ; ' Iată încă o „neîncredere înţeleaptă'^ de acest tip, produs •: de o scremătură perverşi a naturii, Tipul acesta se revoltă împotriva -ordinfei: vieţii'-'pentru simplul motiv că acesta le cere şi lor muncă adevărată,•'• serioasă şi constructivă cum şi simţ de datorie şi disciplina,

Este o adevărată justiţie din partea r* turii, când între aceste tipuri vezi câte u cu obrazul tăiat, altul cu ochiul chior sau defect trupesc, justificând vorba latină: Ou natura notavit, ca în felui acesta să poţi vertiza binevoitor lumea cu o altă vorbă t ină : Hic, niger est, hune tu, Romane, cawM

Cum 'aceşti vântură-ţară şi perde-varăisj asumă o situaţie exemptă, considerândw creaturi noue, proaspet căzute din soare penta a produce o lume nouă, şi cum ei se m plac în a se ţinea în o splendidă izolare a lor, ei ar trebui să beneficieze de o îngrijire spe­cială pentru a f i ' la îndemâna vederii p * cUlui. Potrivit ar fi, 'ca ei să fie trataţi ca> proşii din evul mediu, cari camuflaţi din ere? t e t p â n ă î n tălpi, şi cu camilaveă trasă pe ţinând în mână o bâtă albă sau scân zisă â lui Lazăr, — pribegeau ca nişte dând" spectacolul că surit excluşi din so» •tatea civilă, neputând ei s a se apropie de™ oamenilor vii, cari îi ocoleau din' depai la auzul scârţâitoarei.

Şi oare pentruce mă frământă P e ^* şi pe fiecare om de bine, ivirea şi °Pfr*a ^ tor fiinţe de ne-oameni? — ^eaWC&^]it conştienta lor ei nu sunt în măsură ^ ţelege, ce va să zică „Vremuri noi — , noi", — o zicere aceasta, care P r - e S " p U

b c ' e S 1 | eşti în clar cu legile, cari d e t e r n î i n a . P ^ , , 0 j ' : cursului vieţii' societăţii omeneşti Ş1^ i a t , factorii operanţi asupra evoluţiei ei arcanele biologiei ei. Aşa se expli' ca, n 'au idee de frumuseţa vieţii f r U ^ care întotdeauna îndeamnă la opera co

ca trăi"

tivăz Şi când ei nu ştiu ceva să zica in Societate, cuceriţi de diavolul, ^ ^ î c i numai pentru opera negativa a sa care reprezintă spiritul distrugem- . ^

, Fiecare om, care şi-a trăit viat^. glăsuire cu imperativele dumnazeeş ^ duielile Societăţii creştine, e un f 0 " ' ^ , , es" lui un şir de acte de eroism. Caci * y , viaţa, cum mai grea nu poate * "^ptata-

de 10> rile de viaţă înţeleaptă, bine w se pierd în acel mare l a b o r a t o r ^ _ pe care-1 .constituie munca .totali, ^ ^ ^ tivităţii. în acest mare labora.tqn^ i j JD(iivi

ărW fie acţiunile de fiecare pas ale f i e C

fie ele de ordinea muncii f i z i c e , , c e

ordinei morale, şi spirituale, 5

ce»1

de minunat: în marele laboratoriu toate a ? a "nile indivizilor de natura muncii fizice

transformă şi ele în spirituale,: se ima-act ' u D

Se-alizează' c ^ c i "transformarea societăţii în t e

n S ul evoluţiei e de notă spirituală, astfel.însă absoarbe orice efort ce contribue ladesvol-e\ea ei şi trecâhdu-1 prin un proces, pe care [.am putea numi de fiziologie socială, îl asi-

ilează în acest sens spiritual. In felul acesta "e exteriorizează legătura atât de strânsă din­tre individ şi individ ca membri ai marelui „nanism viu, care este societatea. Aşa se pro-

evoluţia acesteia, iar solidaritatea dintre jrţile ei organice se continuă. Aşa se în-

tfmp'ă, că timpul precum îşi are infinitatea |Ui tot aşa are şi nota de continuitate, adecă curge dar nu se întrerupe. Această continui­tate o exprimă aşa de admirabil zicerea unei mari figu» din literatura universală, care e o m a x i m ă de aur şi pe care o citez aci: .Intre generaţiile ce se succedează, cum şi între popoa­rele ce se perindă unul după altul, stăpâneşte 0 solidaritate, şi în analiza finală omenirea întreagă va trebui să-şi dea socbata asupra succesiunii ce lasă trecutul. In valea lozafaiu­lui va fi anulat marele registru principal al omenirii.11

Aceste cuvinte, scrise cu spiritualitate, dar şi mai mult cu o profundă filosofie, ex­primă aşa de învederat continuitatea nemuta-

în cursul destinului omenesc. Această continuitate nu o poate atinge socoata obici­nuită a oamenilor, că la fine de an expirat serbează anul' nou, sau că Ia sfârşitul unui secol începe a număra un altul, trăgând oâ-reşcum o linie demarcaţională între unităţile adoptate de om ca măsură a timpului infinit,

care unitatea omenească neputându-1 cu­prinde, nici nu poate opera cu infinitatea lui ¡1 exigenţele vieţii omeueştî, căci infinitul riu etiimensiunej ci negaţiuriea ei. Tot aşa când )ameni geniali, iniţiatori ai unei mişcări so-(iale, produc transformări epocale în sens de promovare a desvoltării sociale, — timpul râ-

î acelaş, îndură însă schimbare evolutivă. Există deci o solidaritate între secoli, aşa

c u n a există şi între un an expirat şi cel de Wor, iar solidaritatea aceasta qare se identi­că cu continuitatea timpului, exclude distinc-;

* timp vechiu şi t imp nou şr ceeaee ar fi a fie timp nou, nu este decât evoluare în % iar evoluarea întotdeauna duce ceva şi l n trecut, pe care îl reportează şi leagă de "tor producând continuitatea inseparabilă din-^ timpul trecut şi celce vine. Viitorul nu

exista fără trecutul care îl pregăteşte, şi trecutul fără viitor, căci acesta îl poartă

s ânul său. Astfel un trecut fără viitor şi ] a vittor fără trecut ar trebui să atragă în-t l a rea existenţei.

în această unitate a timpului cu solidari-, a secolilor se desfăşură viaţa popoarelor, WA*6. ^ e o s e D l m generaţii, cari şi ele îşi au

etatea lor, şi le distingem numai pen-

Prin această prismă trebue să privim de­viza gălăgioasă: Vremuri noi — oameni noi, şi atunci opiniunea publică va şti să se fixeze în mod infalibil asupra întronării adevărului moral social, care trebue să îngenuncheze pe toţi răsvrătiţii împotriva lui.

' Dr . I u s t i n P o p

S c r i s o a r e a u n u i a d m i r a t o r . Răposatul Mitropolit Alexandru şi-a avut admiratorii săi în toate părţile Ţării, în toate straturile so­ciale şi la lume aparţinând şi altor confesiuni, nii numai celei pe care o mărturisia dânsul. Rândurile de mai la vale, scrise de-un militar, surit şi ele uria din multele dovezi de acest fel: — Lăsăm să urmeze 'o scrisoare edifica­toare :

Âtribuţiunt numeroase, în aceste vremuri turburi pentru noi, nu mi-au dat răgazul să niă concentrez, şi să-mi exprim durerea pro­fundă pentru pierderea înaltului Păstor care a-fost "mitropolitul Alexandru Nicolescu.

De departe, simplu necunoscut, am ad­mirat idealismul $i entuziasmul Său. Aceste calităţi manifeste ale sale au fost un mare sprijin moral pentru o mare parte din tine­retul ţârii, pe'care ă ştiut atât de bine sâ-l înţeleagă şi sâ-l ajute. • ' 1 M"

JVă rog să fiţi, domnule secretar, pe lângă Sfânta Mitropolie unită a Albei-lulii şi Fă­găraşului, interpretul durerii nemărginite' pe care ani simţit-o prin pierderea unuia dintre puţinii şi 'cef mai valoroşi sprijinitori şi lumi­nători ai sufletelor chinuite a generaţiei mele.

FOcşani, 11 Vl 1941. . " ' Locot. G . D imi t r iu

Scrisoare către absolvenţi

avem lipsă de ele ca de unităţi măsură-etapelor pe cari omul s'a obicinuit, ale

l e marcheze în istorie, infinită şi ea, dar într'o solidaritate care leagă genera-

j , e u n a d e alta. Să nu creadă deci Kentaurii K" ^ţăioşi, pe cari i-am tratat, că ivin-^ 8 i n istrul lor tip pe firmamentul bietului .^românesc, ei vor scoate ţara din ţâţâni !ri . p r°duc'e „vremuri noi cu oameni noi." % - 6 . ( i e Calciu nu pot stânjeni evoluarea i î n cursul ei. — Aceea se poate însă, % ? g U r ' c ^ e v o I u a r e a societăţii, urmând \ b e ° * i u n i i ' " v a distruge ca pe elemente îipl

n ' C e ' ce se pun de-acurmezişul legilor . a b ' l e ale naturei, create şi ele de Cel

' carni; U e ?te întreg universul.

Porţile şcolii se închid. Plecaţi acasă, ducând amintiri plăcute şi duioase. Mai du­ceţi , cu vói şi rodul seminţei aruncate de şcoală în sufletele voastre primitoare şi pre­gătite pentru o nouă viaţă, unde singuri vă veţi créa uri viitor ş i 'un rost in lume.

;•>:, -i. ; ; In ora despărţirii de băncile şcolii, fără 'să vrem, ne apare în i a t ă icoana , unui cuib gol1' şi-părăsit de puii, care de curând au ^tìiffàf în lumea largă; icoana-viitorului'vostru îh perspectivă. ' 1 -, «

Paserea face cuib,-cloceşte, iubeşte pui­şorii, pentru ca în- urmă -să se despartă de ei. Puii cres^ , ' se întăresc, fac pene şi arip"i,-sunt mări, nu mai încap în' cuib, trebue Să

-plece în larg, să-şi caute alte rosturi.* Tufişul, frunzişul* pădurea, natura îi ademeneşte, ,îi atrage spre libertate. Sboară, la început pe

. crengile din jur, sboară 'sf ioşi mai aproape, sboară apoi curajoşi fhiăi"departe. In urmă, uu instinct al lor, căruia nu pot să resiste, îi mână în lumea mare, unde îi ispiteşte necu­noscutul, cupola nemărginită a albastrului ceresc.

Cuibul cald şi moale de mai înainte le este insuportabil, le miroasă a căldură, a trup, a carne ; caută ieşire afară, în larg, caută Un alt mediu, o altă viaţă, mai liberă, mai potri­vită cu avântul lor sufletesc, cu spiritul lor expansiv, -tineresc. Nu pot resista, pleacă. Cuibul rămâne g o l . . .

Acest cuib gol ne lasă să pătrundem în tainele firii omeneşti, să înţelegem legea vieţii, a evoluţiei, a continuei mişcări; ne lasă să înţelegem despărţirea voastră de şcoală, care nu este altceva» decât o verigă din lanţul nesfârşit de formule căutate de,om în viaţa sa t recătoare şi schimbătoare, pentru

a ajunge la fericire. Ne laşă; să î n ţ e l e g e ^

dorul perpetuu al omului după schimbare, după nou.

Aţi trăit o viaţă de elev în şcoală, cea mai frumoasă parte din viaţa voastră . Nu vă daţi seama de aceasta şi vă pare bine că puteţi să o schimbaţi, înlocuindu-o cu alta, în aparenţă mai fericită, pentru ca la rândul său, o abandonaţi şi să căutaţi une mai nouă şi mai ademenitoare.

Să nu credeţi, că ieşind din şcoală şi intrând în viaţa nouă, la aparenţă mai liberă, mai plăcută, începe raiul fericirii visate de voi, fără profesori conducători, fără lecţii zi de zi, fără regulamente şcolare, fără restric-ţiuni şi îndrumări şi mai ales fără opriri dela pofte şi dorinţe nemărginite. Cuvintele Emi-nescu referitoare la „recea cumpănă a gân­dirii", care e înclinată în spre „clipa fericirii, ce din moartea ei se naşte şi o clipă ţine poate", rămân pururea actuale şi t rebue pă­trunse şi pricepute de absolvenţii, care pă­răsesc băncile şcolii.

Până acuma a fost şcoala mama voastră ocrotitoare şi buna voastră îndrumătoare în viaţă. Şcoala a plantat în sufletele voastre sentimente nobile, voinţa tare de a vă cul­tiva, de a face fapte bune, iubirea de neam şi de patrie, dragostea de muncă, spiritul de jertfă şi inspiraţia morală. Şcoala v 'a arătat cum e bine să înconjuraţi plăcerile, care plic­tisesc şi duc laruina trupească şi sufletească, la surmenaj şi desgust de viaţă. E v 'â inspi­rat convingerea şi credinţa tare, că a trăi înseamnă a munci şi a renunţa la lucrurile mici ' în faţa celor mari. . "

, In viaţa nouă în care intraţi, aveţi da­toria să clădiţi mereu pe convingerile, pe deprinderile bune sădite în sufletele voastre de. mama voas t ră crescătoare, de şcoala voastră, întocmai ca şi puţi crescuţi mari,

. care deprinzându-se cu sborul, după părăsirea cuibului, în care au crescut, mai ţin legătura cu mama lor şi dând din aripi se apropie de ea, pentru a-i mai hrăni a-i mai întări, a-i •mai îndruma,, ca în urmă, plini de avânt şi siguri pe puterea lor proprie, să plece în depărtări, să se despartă pentru totdeauna, ca să-şi îndeplinească rosturile lor în sânul nemărginitului, care este patria lor.

Plecând în viaţă, nici voi nu rupeţi de tot legăturile cu învăţătura şi îndrumările pri­mite ' în şcoală^'şi.' în jurîub'bisericii voastre, căutaţi să v-ă'.întăriţi.-şireînprospetaţi sufletul vostru sensibil prin cunoştinţe noi,' prin muncă serioasă, desâvârşiţ i-vă caracterul maleabil, prin fapte şi deprinderi bune:ş i nobile, ţ ineţi

1 daracterul cu trecutul şi; cu bătrânii păstră­tori ai înţelepciunii şi experienţei, ca în urmă, să puteţi intra plini d e - d e m n i t a t e în sanc­tuarul patriei voastre, care vă aş teap tă cu braţe deschise şi cu nemărginite posibilităţi de afirmare şi d e fericire. -.! < . ••

r Numai atunci veţi simţi, că patria este leagănul dulce al întregului neam românesc, numai 'atunci veţi simţi progresul şi fericirea voastră strâns unite cu ale patriei, 'munca voastră serioasă şi interesele 'voas t re ' s trâns contopite cu ale neamului întreg. :

Tineretul este nădejdea noastră, prin chemare^ sa spre un ideal românesc, spre zorile tainice ale vii torului 'asigurat de cele mai însufleţitoare visuri. ' ' ' 1

Avem o tradiţie politicianistă;' d e luptă şi gâlceava între fiii neamului, care ne-a adus dezastre şi crize. Boala politicianistă a con­taminat şi tineretul; care s'a crezut ^chemat şi capabil să facă politică înainte de a-şi pu­tea preciza năzuinţele, printr'o bună pregă­tire, prin însuşirea dragostei de muncăi prin-

Pag. 8 UNIREA

t r 'o autodisciplina şi prin respectul pehtru realizările înaintaşilor.

Dezastrul patriei avert izează şi îndeamnă tineretul la o benevolă şi conştientă sforţare patriotică, la o încaărare a lor cu trup şi su­flet şi cu energiile deş tepta te în şantierul de muncă disciplinată şi ordonată şi întemeiată pe lege. Fără pregătire serioasă, fără muncă disciplinată, fără spirit alturist, fără respect pentru trecut, nu sé poaté cgnşţiţui njmic so­lid, nimic nu se poa^e îndrepta spre biné.

Prof. E m i l P r a c u p

R a s a , N a ţ i u n e a ş i S t a t u l . Camera Fasciilor şi a Corporaţiilor Italiene a ţinut să prăznuiască deunăzi aniversara intrării Italiei în războiu. Cu acest prilej solemn Ducele a rostit" un mare discurs, atingând întâmplări politice, fapte de arme şi perspective de nouă orînduire a lumii europene. — Reţinem pre­cizările: .

''' ;îi „Dacă am fi voit, am fi putut împinge frontierele noastre déla munţii Velebiţi până la Alpii albanezi, dar atunci — după părerea mea — am fi săvârşit o e roa re ; fără a ţine seama de rest, am fi avut în interiorul nostru mai niulte sute de,mii de elemente alogene, fireşte ostile., Or, istoria veche, şi mai ales cea recentă, dovedeşte că statele trebue să urmărească a realiza maximul unităţii lor et­nice şi spirituale pentru a face să coincidă până la un anumit;punct cele trei elemente: rasa, naţiunea şi statul. ,

In orice caz, când rasa nu coincide cu geografia, atunci t rebue să se deplaseze rasa. — Schimburile populaţiei şi exodul unei părţi dintre ele sunt măsuri providenţiale, pentrucă ele fac să coincidă frontierele politice cu cele rasiale". ; ' . : : ' ' : . _. •,

Schimb de populaţie am vrut şi vrem şi noi. Astă şi pentrucă să se deie drept geo­grafiei faţă de cutare rasă care a trecut, cu violenţă şi fraudă, marginile geografice între cari ar fi fixat-o firea şi istoria sa. Se v a

' ţinea, oare, seamă, şi de aceas tă justă do­rinţă a noastră? O să vedem. Şi întru cât s'ar uita, o să facem să se ţină, neapărat, seamă. '

Pentru prestigiul preotului Rolul de păstor sufletesc e împreunat cu

multe regule de toată importanţa în con­duita preotului fie pentru ridicarea^ fie pentru scăderea prestigiului său.

Nu numai oii-ce viţiu, ci şi o scădere cât de neimportantă e comentată, şi răsucită în iei; şi chip numai pentru a denigra câ t 'mai mult vaza preoţească.. înţeleg aici pe cei răi şi dujmani ai statului; preoţesc. ; Chiar ^ de aceea e datoria primordială a fiecărui preot să fie atent nu numai la; faptele sale,; ci şi la vor­bele* cari deşi nevinovate pot avea urmări rele. Vi Nu sunt, râii-Gazurile când se aud preoţi

în societate prezetttâr^u-Şej .jeucpanelor cu cuvintele «sărut mâna* şi câte-odată chiar ;

sărutând preotul mâna doamnei . Aceasta pur­tare denotă o adevăra tă inconştienţă, d e s -fiinţându-se complet rolul de părintesufletesc.

Cum să te mai considere doamna din chestiune şi anturajul ei că eşti părinte, când însuţi te pui în rândul celor mondeni, a căror preocupare e să placă lumii?

„Eu din lume v 'am ales" (Ioan 15. 19) zice Mântuitorul, cari cuvinte sunt şi t rebue să fie normative pentru conduita în orice îm­prejurări a preotului. Preotul să fie privit cu alţ> ochi ca. omul, comun; adaptabil îm­

prejurărilor după vorba Sf. Pavel: tuturor toate m'am făcut, dar în acelaş timp plin de demnitatea chemării sale: „Aşa să ne soco­tească pe noi omul, ca pe nişte slugi ale lui Hristos şi ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu" (I. Cor. 4. l j . Cu considerare aceasta P. Piu XI în enciclica Ad cath. sacerdotii trage con­cluzia — de altfel firească — că preotul este alt Hristos.

De altfel aşa a fost socotit preotul de creştinii români din trecut, căruia îi sărutau mâna toţi, fără deosebire, de condiţie, ba ce e mai mult, în timpurile de grele asupriri, ale poporului din Ardeal, când preoţii nu se pu­ţeau deosebi de credincioşi decât prin barbă şi purtarea în toate zilele a mânecărilor dela ornate, erau cinstiţi cu vorba şi cu fapta de sărut mâna părinte.

Este deci o necesitate inexorabilă pen­tru preoţimea noastră, ca re deşi e căsătorită şi aşa mai uşor aplicată ia obiceiuri moderne, să-şi revizuiască conduita şi fără amânare să refuze a mai practica aceste convenienţe so­ciale, cari derogă demnităţii sale.

Atitudini cari contrastează demnităţii preo­ţeşti, ba profanează chiar şi sfinţenia casei Domnului, se pot remarcă ici şi colo la cele­brarea cununiei. Când se dă mirilor să guste din paharul comun, să îmbie şi să re t rage dela gura mirilor producând râs şi comentarii în asistenţă. Cel ce scrie aces te rânduri a asistat la o astfel de scenă chiar la cununia unui cleric. Şi aici e căzut să se curme ast­fel de lucruri bine ştiind că preotul nu poa te să fie în biserica şi în celebrarea tainelor decât plin de evlavie şi ; seriozitate. Le-am scris aceste din dorinţa profundă de a servi la îndreptarea unor scăder i rnici, dar cu ur­mări rele şi mari.

• ' ^.ùI>D, Un b i ser ican

Ştiri mărunte „Mini s teru l cu l tur i i n a ţ i o n a l e şi a l c u l t e l o r .

A ş a s e numeş te , de la 1 Iunie C;J ; fostul minister a l „instrucţiei , educaţiei , cul te lor ş i artelor", c a r e con­duce şco l i l e şi b iser ic i le , îngr i jeş te educaţ ia mora lă şi f izică a tineretului. D a c ă s'ar mărgini n u m a i l a a c e a s t ă sch imbare d e vorbe , i n o v a ţ i a n'ar î n s e m n a prea m a r e lucru. S u n t e m , din nenoroc ire , p r e a o-bişnuiţ i c u reformele verba le d e c â t să n e mai e m o ­ţ ioneze . As tă dată s t ă m î n s ă ş i î n faţa unor înoir i rea le , care ar putea î n s e m n a u n spor de b ine . Mi­nisterul v a avea trei s u b s e c r e t a r i a t e de stat , c u a-tribuţiuni ş i cerc de ac t iv i ta te b ine definitite: unul al şcoa le lor , altul al cul te lor ş i artelor, ş i al trei lea al „educaţ ie i e x t r a ş c o l a r e " . ' A c e s t a e nou. Ş i b ine venit . El c o n c e n t r e a z ă î n a c e e a ş i m â n ă întreaga acţ iune de educaré ş i cultural izare, îndreptând gre -şa la c e s e făcuse c u Straja ţării i , care răs turnase armonia ş i discipl ina şco l i i . — In colo , cadre le s in ­gure n u v a l o r e a z ă mult . Totul depinde de spiritul care l e v a anima. ' S e v a îno i c u adevărat ş i e l ? D a c ă nu , toată reforma v a fi o desi lusie în p lus ş i ar fi păca t .

A b s o l v e n ţ i i L i c e u l u i Sf. V a s i l e d i n B l a j , ser ia 1915—1916 (Dr, Ceuş ian — Dr. Dumitraş) , ur­m â n d a sărbători íá Bláj aníuersárea de 25anidela bacalaureat la Í5 August (Sft. Măria Mare) sunt rugaţi a-şi. c o m u n i c a a d e s i u n e a ş i adresa, D lu i Dr. Aure l Dumitraş: Bucureşt i III: Str. A l e x . L a h o v a r y Nr. 33, de la care v o r primi l a t impul s ă u deta l i i .— Cei ce c u n o s c şi adrese le a l tor c o l e g i ; n i - l e vor; c o m u n i c a .

A u t o m o b i l e — c a p e l e î n G e r m a n i a . Ziarele au publ icat ştirea că b i ser i ca romano-cato l ică din Germania a luat hotăr îrea s ă s e cons tru iască mai mul te automobi le s p e c i a l e , provăzute cu un altar şi înzes trate cu tot ce e d e l ipsă pentru sf. litur­ghie . A c e s t e b iser ic i , c a r e a u avantajul de a se d e p l a s a cu mare u ş u r i n ţ ă dintr'un loc în altul, vor t i fo los i te pentru neces i tă ţ i l e spirituale ale lagărelor.

T i p o g r a f í a î j e n n n a r u l m Blaj . ~~"

p r e c u m şi ale sa te lor ş i cătune lor mai r r Germania , care a v â n d prea puţini cred i n • ?e dla putut a v e a bucur ia d e a a v e a o biserică 0 ' 0 5 '"' i E u n mij loc atât de i n v e n ţ i o s , pe care de i P r 0 f l t i s . întrebuinţat ş i a m e r i c a n i i , c a r e va fi de 1

m a i a l e s pentru Sutele d e mi i de prizorf ^ , 0 l ° s

află pe pământul g e r m a n . l e n c* se

L o c a l e . D u m i n i c a a doua după R u

predica în ca tedra lă păr. . Ioan Floreă ^f^' tJ

A c a d e m i a Teo log ică . ' Pr°iesor |, — Pentru examenele de bacalaureat

s ' a « Io,, alfil,

m a t două comis i i . U n a e la l iceul debăet* la ce l de fete. Pr ima e prez idată de d. Dr'flT* dru Borza, a lăturea de c a r e sunt dd. pr.oi^or'l"1' jeni: Ştefan Manc iu lea , D i o n i s i e Maior, Ştefan P Grigore Pădurean , N i c o l a e Comşa, Fili'p p 0 D , p' Măt ie ş şi Gheorghe Pop . A doua e prezidată i Ştefan P a s c a (Sibiu) şi are ca membri p e dna v!' P o p o v i c i (Sibiu), S. G i z d a v u (Blaj), SemproniuM hal i (Blaj), E u g e n G a z d a (Dumbrăveni) , Emil c v e n e a (Dumbrăven i ) , Oct . Modorcea (Blaj), n r c

! !" D a n i e l e v i c i (Făgăraş) , ş i Gh. Vel ic iu (Blaj).;, ' {

f E l e n a C h i n e z u n . C e u ş i a n u , văduvă i preot şi m a m ă a d o i s p r e z e c e copii, dintre cari cihcl morţ i în trecutul r ă s b o i u mondial pe câmpul de

luptă , ori în u r m a c e l o r păt imite acolo, a trecut k ce le v e ş n i c e , în Blaj , în z iua de 10 Iunie, la vârsti de 7? de ani. Co laboratoru lu i nostru, păr. ThLivii Chinezu, care- i unuljdintre fiii adormitei în Domni î i t ransmitem şi pe a c e a s t ă calc condoleanţele noas' tre, iar răposate i Cel de s u s să-i facă parte cu a l e ş i i săi .

. R O M Â N I A Judecătoria de Pace Mixtă Mediaş, jud. Târnava Mare

Nr. G. 4044-3/940

Publ i ca ţ iune de l i c i t a ţ i e Subsemnatul delegat judecătoresc, prin aceasta

public că, în baza deciziunei cu Nr. 2566,938, a jude­cătoriei Dumbrăveni, dată în favorul Drului Ar t moşiu, avocat din Dumbrăveni, contra urmărituluiu dom. In corn. Şaroşul, jud. Tr. Mare. Nr. casei 155, pentru încasarea sumei de 1861 lei, cap. şi accesoriise fixează termen d e licitaţie pe .ziua de ora 16 la faţa locului, unde se vor vinde prin licitate publică judiciară^ o te leagă, fân şi o rândea, 'evalua* la suma de 2600 lei. In caz contrar şi sul) preţui* estimare. Î i

In cazul că aceste obiecte ar ti fost supra v chestrate şi de alţii, prezenta licituflb este ordonaţi» în favorul acestora.

Mediaş, la 28 Maiu 1941 ; Delegat judecate*

GrMiţr: OedrgeOaiiS

Spitalul de Stat Tâmăveni , judeţul Târnava^

Hi

Nr. 642 -1941 . ' , PUBLIC A Ţ I U N i E

Se aduce la cunoştinţă celor interesaţi că, ^ de 3 Iulie 1941, ora 11 dim., se va ţine în J ^ Spitalului de Stat Târnăveni a 2-a Z « « W P B

prin strigare, pentru vinderea unui căi murg, etatea 18 ani. .

Preţul de strigare vă fi de 2.000 Lei.^ . ^ Licitaţia fixată pentru ziua de 3 Iuiue n

din lipsă de concurenţi. Târnăveni, la 3 Iunie J941.

Medic primar director: I o a n D u m i t r e s c u .

Admini^'"

Corpul Portăreilor Tribunalului Purnbt^

Nr. 118-1940.

Publicaţie de licitaţi» â

Subsemnatul PortăreL prin aceasta PV^m' baza deciziunii Nr. G. 1898—1940 a T r a ian =f'

favorul reclamantului Dr. ^rS^'i Dumbrăveni în favorul , . • n - u « i » w l T repr. prin advocatul Dr. Vasi le Albu d î " ^ ^ l i ţ j V pentru încasarea creanţei de 2822 Lei şi ^ termen de licitaţie pe ziua de 18 I u n i e . urmâr'lc'. p. m., la faţa locului în Ormeniş, la dorn. ^ C. 9, unde se-vor vinde prin licitaţiune v ^ ciară 2 purcei, 1 car, 1 coteţ, 1 şopron, alte în valoare de 7400 Lei. est^

In caz de nevoie şi sub preţul de j Dumbrăveni, la 26 Mai 1941.

67 ( 1 - 1 ) (îndesi icifrabiD