VIA

ȚĂ

CR

EȘ

TIN

ĂV

IAȚ

Ă C

RE

ȘT

INĂ

Februarie 2016 CUVÂNTUL ADEVĂRULUI 17 8 CUVÂNTUL ADEVĂRULUI Februarie 2016

Pastor Iosif Nicolae IgnatBiserica Penticostală Sebeș, Alba

„El S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca

să ne răscumpere din orice fărădelege

și să-Și curețe un norod care să fie al

Lui, plin de râvnă pentru fapte bune”

(Tit 2.14)

oată viața lui, apostolul Pavel a fost Tun om pasionat în domeniul spi-ritual. Chiar și înainte de a-L cu-

noaște pe Hristos, el mărturisește că a fost însuflețit de o râvnă (termenul biblic sinonim pentru pasiune) nespus de mare pentru da-tinile strămoșești ale neamului său și pen-tru tot ce însemna religia iudaică (Gal. 1.14). După întoarcerea la Dumnezeu, Pavel a urmă-rit un singur lucru în viață: să-L cunoască pe Dumnezeu și să urmeze planul trasat de El pentru viața lui (Fil. 3:4-15). Și după cum a fost plin de entuziasm pentru tradițiile po-porului său, înainte de convertire, tot atât de înflăcărat a fost și pentru cauza nobilă a Evan-gheliei, după întâlnirea cu Dumnezeu, pe dru-mul Damascului. Ca un tăvălug, a început să predice, să scrie, să facă misiune, arând, se-mănând, udând, revenind apoi și culegând roadele muncii sale neobosite. Sunt consem-nate pe paginile Bibliei cele trei călătorii mi-sionare în care a străbătut pe uscat și pe mare poate mii de kilometri. A molipsit cu râvna lui pe toți colaboratorii săi, cu care a făcut echipă în călătoriile sale sau în celelalte lu-crări în care a fost implicat: Timotei, Tit, Sila, Barnaba, Luca, Marcu, Epafras, Tihic, Sosten, Silvan și mulți alții. Numai Dumnezeu poate evalua la adevărata valoare toată contribuția adusă de acest om la lucrarea Lui.

Ce este pasiunea sau râvna? Cel mai simplu am putea-o defini astfel: dragostea în acțiune. Pasiunea poate fi generată și de ură sau de alte scopuri, mai mult sau mai pu-țin nobile; există ființe spirituale sau oameni mânați de motivații greșite, care fac ravagii prin râvna lor neobosită. Pasiunea implică în primul rând o afecțiune intensă pentru obiectul sau subiectul ei, dar întotdeauna se va materializa în acțiuni concrete. Dacă este însoțită de înțelepciune (chibzuință, pri-cepere, iscusință) ea devine deosebit de valo-roasă și de eficientă.

1. Pasiunea pentru Dumnezeu

Întâlnirea oricărui credincios cu Domnul Isus Hristos ar trebui să genereze în el câteva pasiuni mistuitoare. Prima este pasiunea pentru Dumnezeu: ființa, caracterul, însuși-

rile, lucrările Sale. Pasiunea pentru Dumne-zeu înseamnă o dragoste care să te mistuie până la suferință și care te face să dorești cu ardoare să fii în prezența Ființei iubite (vezi Ps. 42:1). În prezența acestei Ființe dragi începi apoi să vorbești sau să taci, să asculți, să contempli, să simți cum bate inima Lui, să fii marcat până în adâncul ființei tale. Din inima și din gura unui asemenea om, pătruns de frumusețea, sfințenia, măreția și atotpu-ternicia lui Dumnezeu, țâșnesc instantaneu izvoare de apă vie, concretizate în psalmi, cântări de laudă, cântări duhovnicești, poeme, rugăciuni, vorbiri în alte limbi, cugetări sau declarații de credință, unele adevărate perle care au rămas consemnate pe filele istoriei creștinismului. Ce sunt psalmii lui David, ai lui Asaf sau ai fiilor lui Core, Cântarea Cântă-rilor, oratoriul Mesia (Haendel), „Te-adorăm în fericire”, „O, Doamne, mare, când privesc eu lumea”, „Isuse-al meu, tovarăș scump”, sau celebrele cuvinte ale lui Augustin („Inimile noastre sunt neliniștite și nu-și găsesc odihna, până nu se odihnesc în Tine”) dacă nu țâșniri spontane ale unor inimi mistuite de pasiune pentru Dumnezeu și impregnate de gloria Lui?

Pasiunea pentru Dumnezeu te face să te închini și să binecuvântezi Ființa Lui chiar și în momente de grea cumpănă în viață, când acest lucru este deosebit de greu. Cum să ne explicăm altfel superba declarație de credin-cioșie a răbdătorului Iov, făcută într-unul dintre cele mai negre momente ale vieții lui: „Domnul a dat și Domnul a luat. Binecuvân-tat fie Numele Domnului” (Iov 1:21)? Sau măr-turia cutremurătoare a bătrânului Policarp, în fața rugului aprins, când i s-a cerut să se lepede de Hristos: „De optzeci și șase de ani Îi slujesc (lui Hristos) și nu mi-a făcut vreo-dată un rău; cum aș putea să-L jignesc pe Regele meu, care m-a răscumpărat?" O, frații mei, ce sunt aceste uimitoare declarații de dragoste și loialitate, față de anemicele noas-tre cântări și rugăciuni de duminica diminea-ța, făcute cu un duh adormit și nepăsător? Sau față de micile sau marile noastre compro-misuri de fiecare zi, în ce privește credința și trăirea? Doamne, ajută-ne să călcăm pe urmele înaintașilor noștri!

ST

UD

IU Î

N S

ER

IAL

ST

UD

IU Î

N S

ER

IAL

Pericole care pândesc Biserica în vremurile de pe urmă (6)Pericole care pândesc Biserica în vremurile de pe urmă (6)

2. Pasiunea pentru lucrarea lui Dumnezeu

A doua pasiune care tre-buie să existe în viața omului mântuit este pasiunea pentru lucrarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu a fost pasionat de tot ceea ce a făcut la Creație (Gen. 1:31). Toți credincioșii care L-au iubit pe Dumnezeu de-a lungul istoriei, au fost pasionați de lucrarea Lui. Ne aducem aminte de toate pre-gătirile făcute de David pentru zidirea Templului sau de răz-boaiele purtate în Numele Domnului. Sau de slujitorii de la Templu (leviți, preoți, cân-

Pierderea pasiunii(2 Timotei 4.1-18)

Pierderea pasiunii(2 Timotei 4.1-18)

mai buni. Când primești o informație gândește-te la câteva lucruri: Este adevărat ce ai auzit? Care este scopul? Este necesar ce ai auzit? Va contribui la zidirea bisericii? (Efes 4:26-30).

5. Roagă-te pentru el/ea. Când a auzit că Saul a fost lepădat de Dumne-zeu, Samuel s-a mâhnit și s-a rugat toată noaptea (1 Sam. 15-11). Domnul Isus s-a rugat chiar pentru dușmanii Săi, zicând: „Tată, iartă-i că nu știu ce fac!” (Luca 23:34). A plâns și pentru cetatea Ierusalimului (Mat. 23:26-27; Luca 13:33-34). Când ai plâns și te-ai rugat pentru un suflet despre care ai auzit că a păcătuit?

Pavel ne îndeamnă să ne rugăm pentru toți oamenii (1 Tim. 2.1), cu atât mai mult pentru cei vinovați. De bârfi-tori e plină lumea, dar de mijlocitori în rugăciune este săracă. Să ne ajute Dumnezeu să fim mijlocitori și nu bârfitori!

6. Analizează, judecă lucru-rile în lumina Scripturii și nu da

sentințe! Pentru a avea o lumină clară asupra lucrurilor, e necesară mărturia mai multor persoane: „Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori” (2 Corinteni 13:1); „Îm-potriva unui prezbiter să nu primești învinuire decât din gura a doi sau trei martori” (1 Timotei 5:19).

7. Privește mai presus pe fra-tele tău (Filipeni 2:3b). Pentru a putea realiza această performanță spi-rituală trebuie să te uiți la calitățile persoanei, nu la defectele ei. Compară calitățile persoanei cu defectele tale de caracter. Pentru aceasta ai nevoie de smerenie. Pavel ne dă printre altele o lecție spunând: „…Cel dintâi păcătos sunt eu..” (1 Tim. 1:15b).Vameșul de la templu, care și-a recunoscut vina personală, a plecat acasă socotit ne-prihănit de Dumnezeu (Luca 18:14).

Unei surori în vârstă nu-i plăcea să bârfească. Niște tineri, ca s-o iro-nizeze au întrebat-o: „Soră, dar des-pre Satana ce ai de spus?”. Sora a răs-puns cu înțelepciune: „Satana este harnic și lucrează toată ziua”. Și a spus

un mare adevăr! Fiecare din noi sim-țim și vedem acest lucru. Un frate a fost întrebat despre un alt frate, care nu avea o bună mărturie. El a răspuns cu înțe-lepciune: „De rău nu am voie să vor-besc, iar de bine nu am motive.” Și în felul acesta a biruit bârfa.

Concluzie

Dacă atât cei care se pretind a fi creștini, cât și credincioșii ar lua în serios și pocăința de păcatele mărunte, considerate că nu ar fi grave, ar fi scu-tiți de multe traume fizice și spirituale. Regretabil este faptul că, în loc să lu-crăm cu hărnicie pentru împărăția lui Dumnezeu, suntem ispitiți să fim în slujba diavolului. Credincioșii trebuie să fie mai silitori în slujirea Marelui Stăpân decât slujitorii diavolului în slujba stăpânului lor. Vă las să reflec-tați, încheind acest articol cu o între-bare: În slujba cui ne dedicăm viața? Acela ne va răsplăti și tot cu acela vom fi toată veșnicia!

Pe data de 26 ianuarie a.c., în Biserica Penticostală „Speranța” din Linz, Austria, a avut loc un botez noutestamental prin care 17 persoane, majoritatea tineri, au încheiat legământ cu Domnul Isus Hristos. Actul de cult a fost oficiat de pastorul bisericii,

Doru Mircea și de prezbiterul Marius Mal.