În contextulactivitățilors p e c i f i c eproiectului“ S i b i u

R e g i u n e

Gastronomică Europeană în anul2019”, dezvoltarea durabilă rurală acelor cinci microregiuni (MărginimeaSibiului, Țara Oltului, Valea Hârtibaci-ului, Valea Târnavelor și ȚaraSecașelor), vizează aducerea unuinou concept de abordare integrată șisistemică a rolului de promovare aactivităților tradiționale în care gas-tronomia joacă un rol important. Produsele turistice gastronomice

încorporează valori de mediu, peisaj,părți ale culturii locale, tradiții,bucătăria locală, costume tradiționale,hrana locală și ritualurile, asociate cuexperiența gastronomică - modul încare sunt servite și prezentate ali-mentele, ingredientele, metodele depreparare. Identificarea destinației tur-istice culinare este una dintreprovocările creării de produse turis-tice, în care un rol important îl au pen-siunile turistice.Turismul gastronomic face parte dinturismul cultural. În acest context,ofertele de turism gastronomic sunt vi-abile dacă furnizorii de servicii sauproducătorii locali iau în considerarecaracteristicile culturale ale teritoriului.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

“-Eroi au fost, eroi suntîncă

-Și-or fi cât neamulromânesc.“

Pui de lei

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 466 anul XIV vineri, 23 noiembrie 2018 1 RONPUNCTUL PE EUROPA

Eveniment dei m p o r t a n ţ ădeosebită pen-tru destinul Stat-ului român,Marea Unire aînsemnat expri-marea voinţeiromânilor dintoate teritoriilelocuite deaceștia, la

Chişinău, Cernăuţi şi Alba-Iulia. Entuzias-mului popular de la 1 Decembrie 1918, i-aurmat constituirea Marelui Sfat, care, înprima sa şedinţă din 2 de-cembrie 1918, a ales unComitet compus din 15membri, căruia i s-autransmis mandatele deinițiativă şi acţiune absolutnecesare din punct devedere constituțional înacele momente. AcestComitet va purta numelede Consiliul Dirigent alTransilvaniei, Banatului şiţinuturilor româneşti dinUngaria şi va fi învestit cuputeri de guvernare, leg-

islative şi executive nelimitate. Avându-lpreşedinte pe Iuliu Maniu, ca membri peŞtefan Cicio-Pop, Vasile Goldiş, Alexan-druVaida-Voevod, Ioan Suciu, Aurel Vlad,Aurel Lazăr, Victor Bontescu, Vasile Lu-caciu, Valeriu Branişte, Octavian Goga,Emil Haţieganu, Romul Boilă, Iosif Ju-manca şi Ion Flueraş, Consiliul Dirigent –după ce membrii prezenţi au depusjurământul solemn în şedinţa electivă aMarelui Sfat din 2 decembrie 1918 – şi-aînceput în aceeaşi zi activitatea: au fostaleşi patru vicepreşedinţi: Vasile Goldiş,Alexandru Vaida-Voevod, Ştefan Cicio-Pop şi Aurel Vlad. .

rOmâNiA 100făUritOrii mArii UNiri

- continuare în pag. 3,4,5,7,8 -

„Este mai ușorsă dezintegrezi

un atom decât oprejudecată”

albert einsteinAr părea două di-

namici care se opun una celeilalte, încă dinvremea – secolul XIX – în care glob-alizarea, concretizată mai ales în intensifi-carea schimburilor internaționale, adobândit accente de o mare intensitate.Este vorba chiar de această intensificare aschimburilor mondiale, de o lume tot maideschisă. În același timp, este vorba deconstituirea statelor-națiune, de o lume, dinaceastă perspectivă, relativ mai închisă.De o lume în care liberul schimb se con-frunta, în condiții dificile, cu protecționismul,un protecționism exprimat mai ales prinpolitici economice care îngustau consistenteconomia în raport cu pătrunderea de pro-duse străine, preferându-se, promovându-se cele fabricate național, deși acesteaaveau costuri-prețuri mai mari față de celestrăine.Unde sunt, dar, contradicțiile? Nu preasunt. Cifrele statistice relevă continuareaintensificării schimburilor internaționale toc-mai pe fondul consistenței relațiilor dintrestatele-națiune. De fapt, statele-națiune,

odată constituite, pentru a se consolida șiprogresa, aveau nevoie de o economie îndezvoltare. De o economie destul de multdiversificată, cadru în care era loc suficientpentru importuri necesare astfel. Mai târziu,asemenea importuri au fost numite „impor-turi de completare”. Aveau nevoie, statelerespective, de repere. Aveau nevoie, celpuțin la început, de „acorduri bilaterale”care să le deschidă porțile, ulterior, spre uncadru mai larg. Cu atât mai mult cu câtapăreau marile consorții, societățileinternaționale. Nu discutăm de „economi-ile autarhice”, cu precădere Germania înpreajma declanșării de către ea a celordouă Războaie Mondiale. Germania a doritsă se impună prin forță peste tot, nere-cunoscând „de facto” mai multe state.

Dan popescu

mONDiAlizArEA: rEAlități,DEzAmăgiri, SPErANțE (ii)

– SChiță PrElimiNAră A UNEiDiNAmiCi COmPliCAtE –

Dr. Alexiu tatu

Conf. Univ. Dr. Virgil nicula, ulbs

- continuare în pag. 2 -

- continuare în pag. 6 și 7 -

“SibiU rEgiUNE gAStrONOmiCăEUrOPEANă”

UN titlU și UN ANgAjAmENt PENtrU tOți ACtOrii

lOCAli imPliCAți C a r t e adebutează cuo incursiune îne v o l u ț i aeducaționalăși profesionalăa autorului

într-o perioadăplină de

turbulențe, cum se anunță chiar din titlu.Autorul rememorează cu mult respectprofesorii care i-au marcateducația de la școala generalăpână la facultate. Sunt trecuteîn revistă, în continuare,pozițiile profesionale în cerc-etare, în publicistică, care i-auîmbogățit experiența și i-auîntărit formația în domeniuleconomiei. Articolele sale peteme economice (mai multenu tocmai comode pentruregimul comunist) au trezit in-teresul și în exterior (astfel aprimit o invitație pentru docu-mentare de la ziarul gemanDie Zeit).

După 1989, gândirealiberală a profesorului DanPopescu s-a materializat atâtîn plan politic cât și economicprin acțiunile desfășurate încalitate de profesor universi-tar. Dan Popescu a predat laAcademia de Studii Econom-ice București, la UniversitateaLucian Blaga din Sibiu, la Uni-versitatea din București, dar șila alte universități din țară. Înstrăinătate a predat ca titularla Universitatea Rennes

(Franța – unde a primit și titlul de DoctorHonoris Causa), la Universitatea dinPescara (Italia), la Academia de StudiiEconomice a Moldovei (unde din 2004este deasemenea DHC) etc. „Introduc-erea” scoate în relief anverguranațională și internațională a profesoruluiși activitatea sa bogată în domeniu,unde numeroasele cărți și articole suntun indicator important al performanțeiprofesionale.

Conf. Univ. Dr. Dorel morândău, ulbs

DAN POPESCUVrEmUri tUrbUlENtE:

fASCiNAțiA iStOriEi igNOrAtE

- continuare în pag. 5 -

În acest număr, ilustrații de epocă, În memoria celor ce numai sunt și cu speranțe către cei care vin.

ROMANIA 1002 VINERI 23 NOIEMBRIE 2018

urmare din pagina 1

Dar să revenim. Protecționismul caatare – necesar într-o primă perioadă adezvoltării, când germenii industrialinaționali trebuiau protejați, feriți de „in-temperiile” declanșate de cei puternici înscopul obținerii unui profit maxim – de-venea, de la un timp, realmente, o greu-tate tot mai mare pe grumazul unoreconomii „sensibile” și fără mari resursefinanciare, economii izolate. Economiicare astfel, în loc să facă pași înaintefăceau pași înapoi. Ceea ce nu era delocconfortabil, nici măcar convenabil. Este ochestiune în mod strălucitor analizată pela mijlocul secolului XIX și mai apoi decătre marele economist român P.S. Au-relian, a cărui viziune depășește, chiar,uneori, cred, pe cea a germanului F. Listdin ideile căruia a citat adeseori. Aurelianremarca, deasemenea, faptul căeconomiile, statele puternice, pentru a seimpune, nu mai prea au nevoie derăzboaie, ci esențială se vădește„stăpânirea economică”. Trebuia, dar,decantat bine între libertatea comercialăși protecționism, astfel încât și economi-ile mici să poată prospera. P.S. Aurelianintuia o lume globală, cu problemele ei.Iar, în opinia sa, într-o lume globalăcorectă și statele mici trebuiau să pro-greseze, statele mari având tot interesulastfel, ca asemenea țări, economii micisă devină parteneri credibili în afacerilelor.

... În secolul XIX – dar și mai apoi multmai amplu – statele-națiune erau legatede globalizare și pe alte căi. De multe oriîntr-o manieră foarte directă. De exem-plu, în sensul că mărfurile importate, prinplata de către firmele externe către stat ataxelor respective, permiteau o consoli-dare a statului ca atare. Alteori, de omanieră indirectă, în sensul că prin im-porturi de calitate și la prețuri avantajoasese debiliza respingerea de cătrepopulație, respingere indusă de politicipropagandistice, a mărfurilor străine.Drumul spre înțelegere și cooperare de-venea astfel ceva mai lin.

Făcând un salt în timp, în prezentglobalizarea este evidentă, și nu doar dinperspectiva schimburilor internaționale.Economia lumii este dominată nu defirme mici, ci de marile trusturi econom-ice internaționale, acestea colaborând,de altfel, cu firmele mici. În Germania,firma „M.B.B.” care făcea, alături de firmedin Franța, Anglia, Belgia etc. avioanele„Air Bus” avea circa 80% din activitate încooperare cu firme mici, unele chiar de„domiciliu”, dar dotate cu toată tehnicamodernă necesară. Totodată, o anumeuniformizare a calității producției pentrudomenii deosebit de importante – aviație,firește, dar și transportul auto, naval, en-ergie nucleară, exploatare minieră,instalații, alte construcții de mașini, chimieetc. – necesită certificarea calității re-spective nu oricum, ci în planinternațional, prin societăți anume de-semnate, având o astfel derecunoaștere. Iar peste tot aceeași cali-tate semnifică o trăsătură importantă aglobalizării. Desigur, este loc în contin-uare pentru mai bine.

Din păcate, în general, nu este vorbade aceleași salarii, venituri. Nici nu arecum, veniturile fiind legate de productivi-tate. Ceea ce generează numeroaseinadvertențe, nemulțumiri. În asemeneacondiții, mulți oameni din economiile fărăpotențial, decalate, fără un randamentbun, din economiile de tip „furnal” – vâr-furi constituite din puțini supra bogați, iar labază o mare, o imensă masă de oamenifoarte săraci, fără perspective –, dineconomiile dictatoriale, nedemocratice,imuabile, fără reforme, cu atacurisângeroase, sălbatice împotrivapopulațiilor de altă etnie, migrează masivspre țările, spre economiile civilizate.Cauzele menționate pentru astfel demișcări, cele mai multe economice, ne-

am mai referit astfel, determină camigranții să nu poată fi opriți „de ziduri”,de măsuri restrictive. Ceea ce, desigur,complică problema, dar migrațiacontinuă, vrem-nu vrem s-o oprim.Oricum, cei ce migrează, mulți dintre ei,caută să se integreze cât mai bine într-olume nouă. Păstrează însă contactele șicu cei de „acasă” și îi influențează și peaceștia. Până la urmă și astfel se fac pașiînainte spre globalizare. Evident căeconomiile decalate trebuie ele înseși sădepună eforturi importante pentru a pro-gresa.

Un alt aspect, acum. Informatizarea,internetul, toate celelalte sisteme în acestcadru au generat și generează posibili-tatea ca într-o firmă – fără ca aceasta săaibă neapărat capital internațional,multinațional – să fie angajați să lucrezeîn același timp salariați localizați în maimulte țări. Stai acasă în România, Indiasau Italia și ești plătit de firma pentru carelucrezi informatic și care are sediul sauunul din sedii în Statele Unite sau Belgia.Ne-am referit la un exemplu. Și astfel desituații – tot mai numeroase – definescdin ce în ce mai mult lumea noastră,lumea viitorului, ca o lume globală.

Dificultăți se vădesc mai mult în sta-diul de criză economică, de crizăstructurală sau conjuncturală. Cum a fostcriza din 2007-2008 și din anii de maitârziu, rostogolindu-se apoi din StateleUnite în toată lumea. O criză în sistemulbancar internațional generată cuprecădere de „neadvertențele” – să lespunem așa – din sistemul imobiliar și demilioane și milioane de credite neperfor-mante. Ieșirea din criză s-a făcut pe„spatele” celor mulți, marile bănci ce audat faliment fiind ajutate de factorul pub-lic, din bani publici, iar conducătorii, ad-ministratorii acestora – oamenii cei maivinovați de debutul crizei – primind „salarii”compensatorii de zeci și sute de mil-ioane, miliarde de dolari. Au fost reacții deamploare, puternic negative din parteamulțimilor din mai multe state ale lumii, fi-nalmente, însă, lucrurile s-au calmat. Dar,repetarea unor astfel de situații – perfectposibile cu atât mai mult pe fondul crizelorciclice - și mai ales repetarea soluțiilor deieșire din criză ar putea zdruncina puter-nic sistemul – ceea ce nu este bine. Toc-mai în acest sens, autoritățile naționale –cu competențe majore în economie, cuatât mai mult cu cât condițiile de echilibrufinanciar dintr-o țară sunt stabilite comu-nitar, iar construcția și desfășurareabugetelor sunt naționale – au un rol im-portant, promovând politici investiționaleanticrize și anticiclice. În acest ultim sens,au fost greu de înțeles măsurile de acumcâțiva ani pentru ieșirea din criză – tăiereapensiilor și salariilor –, măsuri propuse depoliticieni și administratori cu venituriimense, cele mai multe realizate doar dinafaceri cu statul. Afaceri, multe din ele, nicipână astăzi cercetate, soluționate, recu-perate prejudiciile. De la înălțimeabunăstării astfel create, sigur că este ușorde propus pentru alții... Mai departe, niciinstituțiile internaționale, globale nu au unrol minoritar în conceperea șidesfășurarea politicilor anticriză. Oricum,vrem-nu vrem, trebuie s-o recunoaștem,mergem spre globalizare. Poate cupoticneli, poate în etape insuficient pre-cizate și delimitate, dar mergem astfel...

...Suntem în Europa. În general, cunu prea multe excepții, apreciem eveni-mentele, procesele ca atare, dinamicile,evoluțiile, dintr-o perspectivă europeană.Cea în care epoca modernă –„modernă” tot având în vedere criterii eu-ropene – începe după Revoluția luiCromwell și mai ales după Revoluțiafranceză de la 1789, începe cu revoluțiileindustriale. În condițiile în care în concep-tul de „lume”, îndeobște în timpul con-temporan, au fost integrate tot mai multeteritorii, state, economii, afirmate, inde-pendente, emancipate într-un fel saualtul, cu populații însumând, actualmentepeste 6 mld de oameni, numeroase cul-turi diferite, religii atât de diferite etc. În atari

condiții, progresul tehnic s-a disipat pre-tutindeni, s-au „ars” unele etape etc., Eu-ropa și Statele Unite cu o populațieînsumând peste 800 milioane de oa-meni au devenit „tot mai mici”. Cel puțindin perspectiva – cum spuneam – anumărului de populație, dar și asuprafețelor de uscat, a apelor teritoriale,a resurselor, la suprafață, în aer și sub-terane, indiferent de statutul lor actual.Ceea ce a determinat și determină caparametrii europeni să scadă înaudiență. Am amintit de mai multe ori deRevoluția franceză. Dar ce a reprezentatși reprezintă ea oare pentru sutele de mil-ioane de locuitori dintr-o provincie aChinei sau a Indiei, populația respectivăavând propriile ei repere esențiale? Cumult mai puțin decât pentru europeni.Cele 2 mari războaie mondiale care aumarcat lumea, oare ce au însemnat elepentru populația din Patagonia? Desigur,cum civilizația lumii s-a adăpat de lacivilizația europeană, pot fi relativ con-trazis. Oricum nu în mod absolut șioricum nu pe termen lung. Iată de ceeste esențială înțelegereamulticulturalității, a contactelor și dia-logurilor. Este această înțelegere un fac-tor vital al unui globalism fără cataclismede un fel sau altul.

Există, deopotrivă, o redimensionarea religiilor. Printre altele, după efectelenegative provocate pentru protestantismde revocarea în 1685 de către regele Lu-dovic al XIV-lea a Edictului de la Nantes.Pe urmă, ne gândim la catolicism, în de-butul secolului XIX, tocmai pe fondulsfidării cauzate de Revoluția franceză dela 1789 și de ideile sale laice, mai multedin acestea afirmate încă din vremea ilu-minismului. Fenomene de un fel sau altul– cu efecte sensibile în plan economic –nu se vor limita însă doar la spațiul euro-pean și creștin, ci vor încadra lumeabudistă și pe cea musulmană, emanci-pate spiritual, filozofic. Atrăgând, „în jos” șifidelitatea europenilor, fiind relevantă chiaro mică breșă astfel. Revers al lumii colo-niale cu repercursiuni până în AsiaCentrală sau China Occidentală? Posi-bil, oricum realitate.

Europa însă redivivus. „Inima”musulmană a Orientului mijlociu va fistrăbătută de Canalul de Suez, conceputde europeni, ceea ce a amplificat, însă, șiinterpretările coranice, conferindu-sechiar un nou suflu islamului. Nuîntâmplător, la Paris, chiar lângă cate-drala de la Nôtre Dame, se aud, acum,zilnic, chemările muezinului... Mai multchiar, dacă în 1893, acompaniindExpoziția universală de la Chicago, vaavea loc un Congres mondial al religiiloreuropene, aceasta va incita religiile non-europene să se structureze, la rândul lorși dintr-o perspectivă „tehnică” caorganizații mondiale adoptând instituțiicomparabile celor ale religiilor occiden-tale. Dacă nu le aveau dinainte. A fost,este bine? Da, deoarece astfel au apărut,vor apărea mult mai multe puncte, multmai multe elemente de convergențădecât anterior. Desigur, fondul economica fost și este esențial. Iar dinamica vacontinua. Nu am însă în vedere nici fun-damentalismul și nici terorismul, criminal,pe care le resping cu fermitate.... S-a trecut și se trece, tot mai mult, de lao lume „malthrusiană” în care raportuldintre salarii și chirii este influențat esențialde evoluția demografică, la o lume„modernă”, unde o astfel de relație esteslabă și temporară. Economiile au de-venit și devin fundamental dependentede comerțul internațional, de lumeainternațională: resurse, tehnologii, costuri,burse, management, forță de muncă ș.a.O lume internațională din ce în ce mai„globală” decât cea dinainte. Nu estevorba doar de dimensiuneatransatlantică ci de toate dimensiunile,luându-se în calcul toate oceanele.România face parte din UniuneaEuropeană și, evident, comportamentelesale trebuie aliniate astfel. Mai ales dacăabordarea țării la nivelul UE este la fel ca

pentru celelalte state. Iar în spatele unormăsuri propuse nu se ascund ținte eco-nomice precise ale celor mai mari. Dar,pe fondul mondializării, dobândesc di-namici specifice atât relațiile UE cu lumeaglobală, cât și relațiile fiecărui stat UE cuaceastă lume. „Brexit”-ul are mai multedin cauze într-un asemenea cadru,Marea Britanie nedorind să-și piardăpoziții câștigate de secole. Dar sărevenim.Suntem tot mai mult o lume globală darși tot mai mult o lume inegalitară. Aici potfi inadvertențele, aici se pot „ascunde” im-pasurile. Înainte de mondializareadebutată în secolul XIX, ecartul între ven-itul mediu pe locuitor la nivelul țărilor celemai sărace față de cele mai dezvoltate,mai bogate, era de 1 la 6. În prezent,acest ecart este de 1 la circa 60 șicontinuă să crească... Migrația nu arecum să nu se amplifice astfel. Dacă înpreajma Primului Război Mondial, doar2,5% din populația mondială trăia în altățară decât cea în care a fost născută,astăzi cifrele au explodat, mergând spreprocente mult mai mari dintr-o populațiea lumii care a crescut și crește abrupt.Dar, alături de populație și chiar înainteasa, ceea ce face mai mult ca lumeanoastră să fie globală sunt problemele demediu. Și migrația populației și mai alesproblemele de mediu necesită instituțiiglobale „cu putere”, cu atribuții general re-cunoscute. Este o sfidare globală la caretrebuie un răspuns global. Altminteri neputem îndrepta neîndoielnic spre cata-strofe umane.Dar globalizarea pegrei, dar globalizareaterorismului? Să ne referim pe rând. Iată,globalizarea pegrei. După destrămareaURSS-ului, Rusia și fostele republici so-vietice au „exportat” masiv pegră în SUA,mai ales, dar și în alte state occidentaleunde mizele păreau foarte mari com-parativ cu cele autohtone. Iar pe măsuraacumulării de capital furat, ca principale„tehnologii”, pe lângă violență, s-au „aso-ciat” corupția și evaziunea. Tot în SUA avenit masiv, în timp, și nu doar recent, șipegră din Asia, din zona „Tridentelor” –China, Singapore, în mod deosebitHong-Kong, pe urmă din America Latinăetc., toate acestea de multe ori conec-tate cu mafia existentă. Statele Unite au„exportat”, la rândul lor în alte țări.În acestsens, printre altele, ar fi interesant un curspe tema „Mari escrocherii și afaceri fi-nanciare care au agresat și agreseazădestinul lumii” – escrocherii și afacerioneroase, multe „tipizate”, parcă scrise laindigo, și care se regăsesc, în prezent, ladimensiuni mai mici sau mai mari,aproape peste tot în lume. Eu am scris șiscriu despre ele de peste 30 de ani, le re-comand în bibliografii la studenți, dar suntcam singur iar aceasta nu înseamnă„curs”. Serviciile secrete? Cele din stateleputernice le susțin pe deplin interesele. Învreme ce din cele ale statelor, economi-ilor decalate nu o dată se cumpărăinfluență, se corup agenți, politicieni etc.,departe de interesele reale ale acestorțări. Stau mărturie lucrări importante de-spre serviciile secrete din lume scrise deșefii lor, de publiciști remarcabili, dinStatele Unite, URSS, Rusia, Franța, Italia,Israel etc. Polițiile, agențiile și departa-mentele de resort precum și cele finan-ciare, „serviciile” ca atare, în tot ce au bunîn ele au luptat și luptă eroic astfel, demulte ori cu mijloace mai reduse decât

ale bandiților și escrocilor, iar confruntărilesunt în toi. Nu doar acestea, ci și „Inter-polul”, instituție recunoscută, cu ampleresponsabilități, care își exercită sarcinileaproape pe întreg globul, ceea ce relevă,în astfel de condiții, o altă laturăînsemnată, acțiune-reacțiune aglobalizării.Terorismul, acum, ce a trecut de mult dela anahism, de la acte criminale izolate, laatacuri în masă ale unor descreierați îm-potriva oamenilor nevinovați. Atacuriîmbrăcând veșminte ale fundamentalis-mului religios, dar, nu de puține ori, scop-uri economice, politice etc. Iar acteleteroriste sunt în Europa de Vest – Franța,Germania, Italia, Spania, Belgia etc. –, înStatele Unite, în Asia, în Africa, brodatemai ales în Asia și Africa pe conflicte et-nice. Cum se poate lupta împotriva unorastfel de criminali, cu recrutări ca „la carte”,alimentați cu fonduri importante de cer-curi fundamentaliste, urmărind ca crimelelor odioase, împotriva unor nevinovați, sădestabilizeze peste tot? Evident, tot înplan global, urmărindu-le resursele, dis-trugerea taberelor lor de pregătire, a„șefilor”, urmărindu-se amplificareasecurității individuale a oamenilor, dar șinaționale și internaționale ș.a. Deci, totglobalism. Firește, însă, că ocomponentă însemnată a luptei îm-potriva terorismului, banditismului oreprezintă însăși creșterea nivelului deeducație civică, de dezvoltare, deînvățământ, mai ales în statele decalatedar nu numai, ignoranța, sărăcia, mize-ria, drogurile, cu una dintre cele mai maricifre de afaceri din lume, constituind„locuri fierbinți pentru agenții recrutori”.Sunt toate acestea probleme econom-ice? Evident că sunt probleme econom-ice care trebuie abordate în cursuri demacro și mondoeconomie etc.Să închei într-o notă optimistă: sportul.Factor fundamental de globalizare, însensul de a mai șterge diferențele dintrenoi, de oriunde. Televiziunile mai ales, darși radioul, internetul, telefoanele îți aduc înconfortul domestic, la orice oră din zi șidin noapte, cele mai teribile întreceri lamai toate sporturile, din toată lumea: fot-bal, tenis, handbal, volei, baschet, rugbi,atletism etc. Sunt astfel nu puțini români– și nu este nimic greșit, rău în asta –,care sunt mai pasionați de campionateledin Anglia, Spania, Italia, Germania, demarile concursuri de tenis de aiurea,decât de competițiile de la noi. Darjucătorii străini din echipele de top alelumii, mai în toate sporturile? În acelașiregistru, sistemele amintite, pe sute decanale, îți oferă filme, spectacole,manifestări de peste tot, cu o imensăaudiență. Știm astfel mai multe unii de-spre alții, din viața de zi cu zi, avem maimulte speranțe, diferențele se maiestompează. La recentul „Penser l’Eu-rope” de la București, au fost și douăcomunicări pe un alt fenomen interesant:globalizarea literaturii... Nu doar că sun-tem tentați, și putem astfel să mergem șiprin alte părți. Ce are lumea mai valorosîncepe să aparțină, virtual, fiecăruia din-tre noi. Dacă acum se vădește așa, ceva fi peste 10, 20 sau 30 de ani? Oa-menii, cetățenii Terrei vor dobândi noicalități, dar și noi responsabilități. Prin toatecele notate am ridicat doar un mic colț alunei mari cortine. Mai sunt multe, multede spus...

Dan popescu

urmare din pagina 1

După stabilirea resorturilor şi a şefilorde resorturi, se statueazărăspunderea morală, politică, juridicăşi materială a acestora şi se numescprimii secretari generali: Lucian Bor-cia, la președinție și cu conducereaproceselor-verbale, Victor Onişor la In-terne, Ioan Lapedatu la Finanţe, VasileC. Osvadă la Agricultură, ConstantinMissits la Alimentare, Silviu Dragomirla Propagandă şi Caius Brediceanu laExterne.Instalat la Sibiu în 9 decembrie 1918,Consiliul Dirigent organizează servici-ile centrale ale resorturilor, stabileşteierarhia în serviciile acestora şinumeşte noi secretari generali: gen-eralul Ioan Boeriu la Război, inginerulLeo Bohăţiel la Comunicaţie, Ionel P.Comşa la Comerţ, Valer Moldovan laOrganizare, Eugen Muntean la In-dustrie, Iuliu Moldovan la Ocrotiri So-ciale şi Igienă, Alexandru Marta laJustiţie, Ioan Lupaş, Alexandru Russuşi Lutz Korody la Culte, Onisifor Ghibula Instrucţie, Zosim Chirtop şi VictorDeleu la Interne şi Gheorghe Mo-roianu la preşedinţie. O nouă reorga-nizare a Consiliului Dirigent are loc înprima parte a anului 1919, când sedesfiinţează resorturile de Război şiSiguranţă Publică, Externele şi Prop-aganda, ca urmare a intrării titularilorlor – Ştefan Cicio-Pop, AlexandruVaida-Voevod – ca miniştri fără porto-foliu în guvernul regal. Vara anului1919 aduce noi modificări, demisia luiIoan Flueraş şi Iosif Jumanca, în urmarefuzului Marelui Sfat de a acordadrept de vot femeilor, a adus în locul lorpe Mihai Popovici şi pe TiberiuBrediceanu. Resortul Comerţului şiAgriculturii devine Resort al Industriei şiComerţului condus de Mihai Popvici,iar la Agricultură Victor Bontescu. Totacum se înfiinţează Resortul SănătăţiiPublice, Artei şi Ocrotirilor Sociale con-dus de Tiberiu Brediceanu. În lunaseptembrie a anului 1919 ResortulOrganizării şi Propagandei sescindează, conducerea Propagandeirevenind lui Octavian Goga. Tot acumResortul Alimentare este desfiinţat,Romul Boilă rămânând şeful Resor-tului Comunicaţie. Demisia lui AurelLazăr, aduce Justiţie pe EmilHaţieganu. În sfârşit, desfiinţarea Re-sortului Organizare, va însemnavenirea ca preşedinte al Comisiei su-perioare agrare a lui Ioan Suciu.Cele de mai sus preced introducereala prezentarea succintă a biografiiloracestor personalităţi, care au înţelesrolul lor istoric și şi-au dedicat viaţaînfăptuirii şi propăşirii României între-gite. Cu învăţătura dobândită în şcoliledin satele şi comunele de origine şimai apoi în oraşele ardelene şi marilecentre universitare din străinătate, toţiaceşti corifei ai luptei pentru drepturinaţionale vor deveni şi vor rămâneadevărate modele, demne de urmatpentru urmaşi. Prezentarea lor o vomface în ordine alfabetică şi vom păstradenumirile din epocă ale unor entităţieconomice, culturale, militare etc.

Ioan Boeriu, general al Armateiromâne în timpul Primului RăzboiMondial, născut în 13 septembrie1859. A absolvit Şcoala militară de laSibiu în anul 1878. În anul 1914 a con-dus Regimentul 76 Infanterie din ar-mata austro-ungară, luptând în Galiţia,unde a fost rănit pe câmpul de luptă. Înluna noiembrie 1918, ca urmare aprăbuşirii monarhiei austro-ungare, adevenit preşedinte al Senatului militaral ofiţerilor şi soldaţilor români dinViena. A fost secretar general al Con-siliului Dirigent la Resortul de Război,a fost primit în Armata română cugradul de general de divizie, cu

vechime de la 18 noiembrie 1918 și ajucat un rol important în organizareanoilor divizii ardelene din Armataromână. Decedat în anul 1949.Leo Bohățiel, inginer, doctor în drept,născut în 13 aprilie 1884 în Cluj. Afăcut liceul în Bistrița, ȘcoalaPolitehnică din Budapesta și dreptul laUniversitatea din Cluj. Inginer la M.A.V, secretar general în Consiliul Diri-gent, la Comunicații, director la C.F.R.în Direcția C.F.R. până în 20 iunie1920. Din 1920, arhitect particular înCluj.Romul Boilă, profesor universitar,născut în 8 octombrie 1881 în Di-ciosânmartin (Târnăveni), TârnavaMică. Doctor în științele juridice șipolitice, profesor titular de dreptconstituțional la Universitatea Cluj dela 1 octombrie 1919; avocat, membruîn Consiliul Dirigent, deputat, senator șivicepreședinte al Senatului între 1928-1929, decan între 1923-1924, 1929-1930, 1932-1935, prodecan între1924-1925, 1928-1929, 1930-1931,membru marcant al PartiduluiNațional-Țărănesc și în Consiliul derevizuire legislativă sub guvernulManiu. Opera: Dreptul de alegător,Blaj, 1905; Dreptul de alegător comu-nal, Șimleul-Silvaniei, 1909; Dreptulconstituțional român, Cluj, 1920;Adaus la lucrarea ,,Dreptulconstituțional român”, 1921; An-teproiect de Constituție, 1921;Organizația de stat, 1927; Studiuasupra reorganizării Statului român,1931; Memoriu, 1934; Democrația,f.a.; Codul administrativ adnotat,București, 1930, cu Paul Negulescu.Victor Bontescu, doctor în drept, avo-cat, ministru la Agricultură și Domeniiîntre 5-16 decembrie 1919, și Industrieși Comerț, între 16 decembrie 1919-2martie 1920.Lucian Borcia, doctor în drept, avocat,decan de Barou, născut în 26 mai1878 în Sibiu. Părinții: dr. Ioan Borcia,avocat în Sibiu și Maria, născută Cio-ran. A urmat liceul la Sibiu și Universi-tatea la Budapesta și Cluj. Avocat din1903, membru la Banca ,,Albina” dinSibiu, membru al Consiliului arhiepis-copesc ortodox român din județulSibiu și membru al Consiliului orașuluiSibiu, secretar al Clubului județeancomitatens din Sibiu, secretar generalîn Consiliul Dirigent, 1919, funcționândpe lângă Iuliu Maniu, până ladesființarea Consiliului Dirigent în1920. Național-țărănist, deputat în anul1919, senator în 1918 și 1932 în celedouă Parlamente național-țărăniste. Ascris articole în reviste și ziare. Opera:Contribuțiuni istorice privitoare la tre-cutul Românilor, cu Ilarion Pușcariu,Preda, etc., Sibiu, 1913.Valeriu Braniște, născut în 22 ianuarie1869 în Cincu Mare, decedat la 1 ian-uarie 1928 în Lugoj. Școlile primare însatul natal, liceul la Sibiu și obține doc-toratul în filosofie la Budapesta, cu olucrare despre poeziile lui AndreiMureșanu. În anul 1891 profesor laGimnaziul român din Brașov, în 1893director al Tribunei. În 1894 a înființatcu Dr. C. Diaconovich, ziarul ,,Drep-tatea” la Timișoara, al cărui redactorresponsabil a fost, și, de la 1 noiembrie1894, și director, până la intrarea lui întemniță, martie 1895, condamnatpentru agitații, în 24 procese, cupedeapsa de doi ani temniță de stat și1300 florini amendă. Tot în 1894 a fostredactorul responsabil al revistei,,Romänische Jahrbücher”. Amnistiatîn iunie 1896, a reocupat postul deprofesor la Gimnaziul din Brașov, pen-tru scurt timp, căci a înființat în 1897ziarul ,,Patria” la Cernăuți, dar și aicieste persecutat și după doi ani,deghizat, revine în Ardeal. În 1900 i seîncredințează conducerea ziarului,,Drapelul”, scos la Lugoj de intelectu-ali români din Banat, ziar pe care îlconduce timp de 18 ani. În februarie

1918 este întemnițat în Seghedin, fiindacuzat de înaltă trădare și de spionajîn favoarea Armatei Române, prin ar-ticolele din ,,Drapelul”. DupăAdunarea Națională de la Alba Iulia,Marele Sfat Național îl alege, la 2 de-cembrie, membru în primul guvernromânesc ardelean, iar în martie 1919i se încredințează Resortul Cultelor șial Insrucțiunii Publice, calitate în careînființează școli secundare româneștiîn mai toate orășelele ardelene șiînjghebează un contingent de profe-sori. Organizează în Cluj cursuri devară speciale. Meritul său cel maimare este însă înființarea Universitățiiromânești din inima Ardealului. Pen-tru meritele sale, Academia Românăl-a ales membru onorific. Opera:Mureșianu Andras: Tanulmany azErdely Rumanirodalom Körebö, Bu-dapesta, 1891; Societatea teatrală G.A. Petculescu, Brașov, 1902; Tabla dela Lugoj: Un monument prețios literaristoric, Lugoj, 1903; Ciprian Po-rumbescu, 1908; Pagini răslețe, 1910;Alexandru de Mocssonyi ca compos-itor și musician, Brașov, 1910;Contestație contra rezultatului alegerii... 4 mai 1921, în circ. Oravița, Lugoj,1921; Andreiu B. de Șaguna,București, 1923; Scrisoare cătrealegători; Lugoș, f.a.Caius Brediceanu, avocat, diplomat,născut în 25 aprilie 1879 în Lugoj. Afăcut studiile liceale la Lugoj și Iași și laUniversitățile din Paris și din Viena,unde a obținut doctoratul în drept șiștiințe politice. Subsecretar de Stat laMinisterul de Externe în anul 1919.Delegat al României la Conferința depace de la Paris, 1919-1920,reprezentând interesele Banatului.Ministru de Stat în guvernul TakeIonescu, 17 decembrie 1921-5 ian-uarie 1922, ministru plenipotențiar laRio de Janeiro în anul 1928, la Vati-can în 1929, la Viena și din noiembrie1936b, la Helsingfors, membru al Par-tidului Național-Țărănesc, deputat în1919 și 1926-1927. Opera: Scrisoarecătre alegători, București, 1926.Tiberiu Brediceanu, compozitor,născut în 2 aprilie 1877, doctor îndrept la Cluj. S-a îndeletnicit de copilcu muzica, fiind și elev la Liceul dinBlaj, al lui Iacob Mureșianu, în a căruirevistă ,,Muza Română” a publicatcele dintâi culegeri de muzicăpopulară. Director al Băncii ,,Albina”,sucursala Brașov. A înființat în 1919,în calitate de șef al Resortului Artelordin Consiliul Dirigent, Teatrul Naționaldin Cluj, Conservatorul din Cluj șiOpera Română de aici în anul 1920.Director al Operei Române din Cluj,președinte al Conservatorului ASTRAdin Brașov. Membru al PartiduluiNațional-Țărănesc, laureat al Premi-ului național pentru muzică, în 1927,membru corespondent al AcademieiRomâne din 26 mai 1937. Opera: po-emul muzical etnografic Ardealul, Ba-

natul și Maramurășul în port, joc șicântare, prefăcut apoi în România înport, joc și cântare; La șezătoare,icoane dela țară în 1 act; Seara Mare,scene lirice din ajunul Crăciunului, în 2tablour. Folclorist pasionat, a culesmuzică populară bănățeană (colecțiede peste 800 de melodii) șimaramureșană. A publicat 10 caietede Doine și cântece populareromânești, 7 caiete de Jocuri populareromânești, un caiet de Colinde, toatearmonizate pentru pian sau canto, cuacompaniament de pian. Opera: Cu-vântare, Cluj, 1922, Muzica și com-pozitorii români ai Transilvaniei,Chișinău, 1926.Zosim Chirtop s-a născut la Câmpeniși a fost delegat al Cercului Trascău.Pentru „vina” de nu fi fost devotat stat-ului, a fost pedepsit cu 3 ani in-chisoare, pedeapsă pe care și-aispășit-o în temnița de la Vaț. A urmatFacultatea de Drept din Budapesta.După absolvirea facultății și-a obținutdiploma de avocat, apoi și-a inceputactivitatea juridică la Câmpeni, ca av-ocat și notar public. Pentru AdunareaNațională de la Alba Iulia a fost alesdelegat titular al Cercului electoralTrascău. Dupa Unirea cea Mare, din1918, a fost ales membru al Consiliu-lui Dirigent, iar, mai târziu, a fost numit„senator pe viață”. A decedat la Câm-peni, în 1953.Ionel Comșa, reprezentant al Caseide păstrare din Săliște, județul Sibiu,născut în noiembrie 1878, deputat înprimul Parlament al României Mari,senator ales al Camerilor de Comerțdin Ardeal, 1926-1939, fondator, di-rector general și președinte al Consil-iului de Administrație al Băncii Centralepentru Industrie și Comerț S.A. Cluj,fondator și președinte al Consiliului deAdministrație al Societății IndustriaSârmei S.A. Cluj, fondator șipreședinte al al Consiliului deAdministrație al Fabricei de SticlărieTurda S.A. La Adunarea de la AlbaIulia a fost delegatul Casei de PăstrareSăliște.Victor Deleu, avocat, politician, născutîn 25 mai 1876, absolvent al Colegiu-lui Național ,,Silvana” și al Facultății deDrept de la Universitatea din Bu-dapesta absolvită în anul 1900. Aobținut doctoratul în drept la Universi-tatea ,,Franz Joseph” în anul 1902. Întimpul primului război mondial a fostmembru al Corpului de VoluntariRomâni din Rusia. A fost primar alClujului în perioada iunie 1932 - 18noiembrie 1933. A decedat în 31 de-cembrie 1939.Silviu Dragomir, profesor de istoriesud-est europeană la UniversitateaCluj, 1919, născut în 13 martie 1888 înGurasadului, Hunedoara. Doctor înteologie, în învățământ din 11 iunie1911, profesor la Seminarul ,,An-dreian” din Sibiu, 1912-1919, secretaral Adunării de la Alba-Iulia, 1918, dep-

utat, 1926-1927, decan, 1925-1926,prodecan, 1926-1927, membru alAcademiei Române, 1928, director alrevistei ,,Revue de la Transylvanie”. Acolaborat la: ,,Luceafărul”, ,,Dacoro-mania”, ,,Anuarul Intitutului de IstorieNațională” din Cluj. Ministru alMinorităților din 1 februarie 1939. Afăcut cercetări în Arhivele rusești dinMoscova. Opera: Corespondențaepiscopului Gherasim Adamovici,Sibiu, 1911; Contribuțiuni privitoare larelațiile Bisericii românești cu Rusia,București, 1912; Dreptul Românilor depe pământul crăiesc, Sibiu, 1913;Relațiile bisericești ale Românilor dinArdeal cu Rusia în veacul XVIII, 1914;Cele mai vechi știri la Românii dineparhia Aradului, 1917; Istoria desro-birii religioase a Românilor din Arddealîn secolul XVIII, vol. I, 1920; Vlahii dinSerbia, Cluj, 1922; Vlahii și Morlacii,1924; Originea coloniilor române dinIstria, București, 1924; Avram Iancu,1924; Nicolae Bălceascu în Ardeal,Cluj, 1928; Un precursor ... Const. Ro-manul Vidu, București, 1929; Vechilebiserici din Zarand, Cluj, 1930;Nedreptățirea elementului ortodox înArdeal, București, 1930; La Transil-vanie roumaine et ses minorités eth-niques, 1934.Ioan Flueraș, născut în 2 noiembrie1882 în Chereluș, animator socialist,rotar de meserie. A trăit în Budapesta,1903-1918. A fost membru al Consil-iului Dirigent pentru participarea sa laAdunarea din Alba Iulia din 1 Dcem-brie 1918. A fost fruntaș al PartiduluiSocialist, a redactat ziarele socialiste,,Adevărul” și ,,Tribuna socialistă”; afost ales deputat pe lista PartiduluiNațional-Țărănesc în 1928 și 1931,apoi președinte al Confederației Gen-erale a Muncii.Onisifor Ghibu, profesor de peda-gogie la Universitatea din Cluj,născut în 31 mai 1883 în SălișteaSibiului. A făcut liceul în Sibiu șiBrașov și a studiat apoi teologia înSibiu, 1902-1905, filosofia și peda-gogia la Universitatea București,Budapesta, Strassbourg și Iena.Doctor în filosofie la Iena din de-cembrie 1909. Referent școlar înConsistoriul arhidiecezan din Sibiu,1910, și profesor la Seminarul ,,An-dreian” în perioada martie 1911-1912. Secretar general la Instrucțieîn Consiliul Dirigent, 1918-1920,membru corespondent al Acade-miei Române, decan al Facultății deLitere, 1929 și președinte al Secțieișcolare a ASTREI, inspector gen-eral al școlilor ortodoxe din Transil-vania, 1910-1914, fondatorul alziarului basarabean ,,RomâniaNouă”, membru al PartiduluiNațional Creștin, deputat în Consil-iul Național al Transilvaniei, 1919 șisenator al Consiliului Comunal deOrhei, 1926-1927.

3VINERI 23 NOIEMBRIE 2018 ROMANIA 100

- cont. în pag. 4 -

Dr. Alexiu tatu

ROMANIA 100 VINERI 23 NOIEMBRIE 20184

urmare din pagina 3

Opera: Limba nouilor cărți bisericești,Sibiu, 1905; O călătorie prin Alsacia,Lorena, țara și școalele ei, București,1909; Catalogul cărților pedagogiceromânești al Librăriei Diecesane,Sibiu, 1910; Der Moderne Utraquis-mus, Langensalza, 1910; Ziaristicabisericească la Români, Sibiu, 1910;Cercetări privitoare la învățământulnostru primar și la educația populară,Arad, 1912; Școala românească dinUngaria, 1912, Chestiuneaconcentrării profesorilor români subscutul Asociațiunii, 1913; Chestiuneamanualelor în școalele noastre se-cundare, 1913; Az Erdélyi föegy-hozmegyeigör-kel román tanitolertekezletek véleményei a magyarnyelvtanitása targyában, 1914; fărănume, Conferințele învățătorilor delașcoalele greco-ortodoxe române,1913; Dare de seamă, 1914; fărănume, Raport către ședința Secție aAsociațiunii, 1914, cu G. Sima, Școalaromânească din Transilvania și Un-garia, București, 1915; Vieața șiorganizația bisericească și școlară înTransilvania și Ungaria, 1915;Învățământul în Budapesta, 1916; Dinistoria literaturii didactice românești,Academia Română, 1916, treibroșuri: Bucoavnele, Abecedarele,Cărțile de citire; Pentru protecția copi-ilor, 1916; Școala românească dinPesta, 1916; Școalele germane dinRomânia, 1916; DeșteptareaMoldovenilor de peste Nistru,Chișinău, 1918; Universitatea din Clujși institutele ei, Cluj, 1923; Călătorindprin Basarabia, Chișinău, 1923; Nece-sitatea unei revizuiri radicale a situațieiconfesionale în Transilvania, Cluj,1923; Catolicismul românesc în Tran-silvania și politica religioasă a Statuluiromân, 1924; După cinci ani de Unire.De ce mergem spre dezastru. Douăscrisori domnului Goga, 1924; Uni-versitatea românească a Daciei Su-perioare, Cluj, 1924; Cum s-a făcutunirea Basarabiei, Sibiu, 1925;Înființarea patriarhatului românesc,Cluj, 1925; În jurul catolicismului și aunirii bisericilor, Bibl. ,,Semănătorul”,Arad, 1925; Cea dintâi statistică aînvățământului în România întregită,1925; Dela Basarabia rusească laBasarabia românească, vol. I, Cluj,1926; N. Iorga ca educator, f.a., f.l.;Câteva cuvinte ... , 1926; Cu gândul laBasarabia, Arad, 1926; Dare deseamă, Chișinău, 1926 și 1927;Câteva cuvinte ... , 1927; Cuvinte cătretineretul basarabean, 1927; Trei ani pefrontul Basarabean, 1927; A cinceaUniversitate, 1927; Ardealul înBasarabia, Cluj, 1928; UniversitateaDaciei Superioare, București, 1929;Un anacronism și o sfidare, Cluj, 1931;În jurul preluării Universității din Cluj,București, 1931; O imperioasăproblemă națională, Beiuș, 1931; Un-versitatea Daciei Superioare, Cluj,1931; Basarabia în statisticaUniversității din Iași, București, 1932;O grea moștenire, 1933; Acțiuneacatolicismului unguresc, Cluj, 1934;Contribuții ... , București, 1934; Doiuzurpatori ... , Cluj, 1934; Potrete ped-agogice, Biblioteca pentru toți; Prob-lema ... , f.a.Octaavian Goga, poet și om politic,născut în 1 aprilie 1881 în Rășinari. Îșipetrece primii ani ai copilăriei în satulnatal și în Crăciunel, unde tatăl său,preot, și mama lui, Aurelia, aveau omică moșie. Studiază o parte din liceula Sibiu și îl termină la Liceul românescdin Brașov. Cursurile universitare le-aurmat la Budapesta și Berlin. La Bu-dapesta obține și titlul de candidat deprofesor la filologia clasică. Călătoreșteapoi în străinătate, în Franța, Germa-nia, Anglia, Italia, pentru completarea

studiilor. În 1912 era secretar alAsociațiunii din Sibiu. Din cauza politiciisale naționale a fost închis deautoritățile maghiare la Seghedin.Înainte de izbucnirea războiului vine laBucurești, unde, prin cuvântări și prinscris, militează pentru ieșirea noastrădin neutralitate. Este, pe rând, ministrual Instrucțiunii Publice și Cultelor, 5-16decembrie 1919, ministru de Stat, 18martie-13 iunie 1920, de Culte și Arte,13 iunie 1920-17 decembrie 1921 șide Interne, 20 martie-14 iulie 1926, înguvernul Averescu, de care sedesparte, fondează Partidul NaționalAgrar și se contopește, în cele dinurmă, cu Liga Apărării NaționaleCreștine, ajungând președintele actival Partidului Național-Creștin.Președinte al Societății ScriitorilorRomâni, membru al AcademieiRomâne, laureat al Premiului Naționalde Poezie în 1924. Conduce revista,,Țara Noastră” din 1 ianuarie 1907,transformată apoi în ziar de partid.Profesor de estetică din 1936, la Uni-versitatea din Cluj. Prim-ministru șiministru de Stat în perioada 28 de-cembrie 1937-10 februarie 1938.Moare în 7 mai 1938 la Ciucea. A în-ceput să scrie versuri de la vârsta de15-16 ani, primele încercări au fostpublicate în ,,Familia” din Oradea și,,Tribuna” din Sibiu, când a iscălit Nico-lae Otavă. În 1902 întemeiază la Bu-dapesta, împreună cu alți scriitori,revista ,,Luceafărul”. Opera: Poezii,Budapesta, 1905; O seamă de cu-vinte, Sibiu, 1908; Însemnările unuitrecător, f.a.; Ne cheamă pământul,București, 1909; Ce e Tribuna zilelornoastre?, Arad, 1911; Din umbrazidurilor, București, 1909; DomnulNotar, 1914; Strigăte în pustiu, 1915;Poezii alese, 1915; Cântece fără țară,1916; Două morminte, 1916; Coșbuc,1923; Ideia națională, Cluj, 1923;Poezii, București, 1924; Discurs, Cluj,1926; Pagini din luptele Ardelenilorpentru unire; Chișinău, 1927; Mustulcare fierbe, București, 1927; MeșterulManole, 1928; Discurs, 1929; Aceeașiluptă: Budapesta-București, 1930; Unambassadeur de la latinité: SaintAulaire, 1930; Precursorii, 1930;Primejdia străinilor din România,1934; Fragmente autobiografice, f.a.;Provocatorii, f.a.; Abecedar, cu D.V.Țoni, Craiova, 1931, două volume;Carte de citire, cu S. Mehedinți, 1931;Madach, tragedia omului, traducere,București, 1934.Vasile Goldiș, politician, născut în 25noiembrie 1802 în Seleuș-Cigărel,Arad, fiu de preot. Studii: școalaprimară în Boroșineu, Cermeiu,Pănad și Arad. Liceul și examenul dematuritate la Arad în 1881. A studiatapoi istoria și latina la Universitatea dinPesta și Viena, 1881-1885. Tot înPesta a dat examenul de capacitate.A fost primit apoi în Institutul pentru for-marea specială a profesorilor dinPesta. De la acest institut a venit în1886 la Caransebeș, ca profesor depedagogie la Institutul diecezan. Înanul 1889 a fost numit la Gimnaziul dinBrașov, ca profesor de istorie și limbalatină, până în 1901, când a fost pen-sionat. În 1895 este secretar alSocietății pentru crearea unui fond deteatru român, iar din 1900, referent înSecțiunea istorică a ASTREI. Din anul1901, secretar al Consistoriuluidiecezan din Arad și în Congresulnațional-bisericesc. Colaborator per-manent al ziarului ,,Tribuna Poporu-lui”, devenit mai târziu ,,Tribuna”, ascris numeroase articole politice și cul-turale. A fost un fruntaș al PartiduluiNațional Român din fosta Ungarie,deputat al Cercului Radna,desfășurând o activitate remarcabilăîn Parlamentul de la Budapesta și petoate tărâmurile vieții publice. A fost înfruntea mișcărilor din toamna lui 1918,a redactat ,,Declarațiunea” de la

Oradea, 12 octombrie 1918, în care acerut pentru români plenitudinea dep-turilor naționale. A redactat și ,,ulti-matul” adresat lui Iászi Oszkár, iar înConsiliul Dirigent a deținut portofoliulCultelor și Instrucției Pubice. Ministrual Ardealului în perioada 17 decem-brie 1918-5 decembrie 1919, ministrude Stat, 18-19 martie 1920. Înprimăvara lui 1926 a părăsit PartidulNațional-Țărănesc, a format un noupartid național, intrând în guvernulcondus de generalul Averescu caministru al Cultelor, 30 martie 1926-4iunie 1927. În această calitate aîncheiat Concordatul cu Vaticanul.Mai târziu partidul lui a fuzionat cu Par-tidul Poporului al lui Averescu. În 1925a fost ales președinte al ASTREI, afost membru al Academiei Române.A murit în 10 februarie 1934. Opera:Istoria Ungariei, traducere după L.Mangold, Brașov, 1890; Istoriauniversală, vol. I-III, 1892-1897;Greșelile învățătorilor, traducere dinJames L. Hughes, 1893; Elementedin constituția patriei sau drepturile șidatorințele cetățenești, manual, 1894;Abecedar și întâia carte pentru de-prinderea limbei maghiare în școalelepoporale române, 1894, cu Fr. Koós;a doua carte pentru deprinderea lim-bei maghiare, 1894, cu Fr. Koós; Isto-ria patriei în legătură cu evenimenteleepocale din istoria universală, 1896;Sintaxa limbei latine, 1896; Geografia,partea I și II, 1900; Subvenționareacultelor, Arad, 1927; Discursuri,București, 1928; Concordatul,București, f.a.; La 1 Decembrie 1918,Sibiu, f.a. Emil Hațieganu, profesor universitar,născut în 9 decembrie 1878 în Tritulde Sus, Turda, doctor în drept la Cluj,magistrat. Membru al Consiliului Diri-gent, șeful Resortului Codificație, 2 de-cembrie 1919 - 5 aprilie 1920. La 1octombrie 1919, numit profesor titularla catedra de procedură civilă la Uni-versitatea din Cluj. Prodecan, 1920-1921, 1922-1923, decan, 1921-1922,1927-1928, rector, 1928-1929, su-pleant al catedrei de drept comercial,1 octombrie 1925 - 1 februarie 1930,președinte al Consiliului NaționalRomân din Cluj, 1918, redactor la,,Curierul judiciar”, între anii 1912 -1918, deputat, 1919, 1926, 1928,1931, vicepreședinte al Camerei,1930. Național-țărănist, subsecretarde Stat la Justiție, 7 - 13 iunie 1930,ministru al Sănătății, Muncii și OcrotiriiSociale, 10 octombrie 1930 - 18 aprilie1931 și al Transilvaniei, 6 iunie - 20 oc-tombrie 1932, 14 ianuarie -14 noiem-brie 1933. Membru al ,,FrontuluiRomânesc”.Iosif Jumanca, socialist, născut în1893, participant la Adunarea de la

Alba Iulia, șef de Resort al ConsiliuluiDirigent, secretar al Partidului Socialist,deputat ales pe lista guvernului IuliuManiu, 1928.Korodi Lutz, profesor și politician,născut la 15 septembrie 1867 în Cluj.După absolvirea școlii de învățământdin Cluj în 1886, Korodi a studiat lim-bile vechi și teologia protestantă înBerna, Bonn, Budapesta și München.În timpul studiilor sale, în 1888, a de-venit membru al frăției ,,AlemanniaBonn . A absolvit examenul de statpentru serviciul de școală superioarăși a intrat în 1896 în serviciul didactic.În 1899 a devenit profesor la Gimnaz-iul protestant din Cluj. A lucrat ca edi-tor al ziarului ,,Kronstadt”și a fost din1901 deputat al Dietei Ungare. Mo-tivele politice au condus, în anul 1903,la o relocare la Berlin. Acolo a fost1904 profesor senior la ,,Royal Gym-nasium” și din 1907 director al,,Fontaneschule” din Schöneberg. Înacest timp, Korodi a aparținut con-ducerii Asociației Pan-germane și afost editorul ziarului german între 1917și 1919, care a fost considerat organulacestei asociații. După Unirea Tran-silvaniei cu România, s-a întors în1919 în patria sa. Ca reprezentant alsașilor transilvăneni, a fost membru alSenatului României. În anii 1921-22 alucrat în cadrul Ministerului de Interneal României, apoi sa întors ca profesorla Școala de Gimnastică de Stat dinGermania, în Timișoara, înapoi laserviciul didactic. Din cauza implicăriisale în organizarea politică a șvabilordin Banat, a fost pensionat la începutulanului 1925. S-a mutat în Germaniași a predat la Gimnaziul ,,Goethe” dinHanovra. Din 1928 a locuit din nou înBerlin, unde a scris pentru cotidiene.A murit în 25 martie 1954 la Berlin. Ioan I. Lapedatu, economist, născut înanul 1876 în Săcele, Brașov. A studiatîn Brașov și Budapesta, la AcademiaSuperioară de Comerț, unde a luat în1904, diploma de profesor pentrușcolile superioare comerciale. Aredactat un timp ,,Revista economică”,a fost director al Băncii ,,Ardeleana” dinOrăștie, apoi al Societății de asigurare,,Transilvania” din Sibiu. Secretar gen-eral al Resortului de finanțe al Consil-iului Dirigent. profesor la Academia deComerț din din Cluj, pentru finanțe,deputat de mai multe ori, ministru definanțe în guvernul Averescu, 30 mar-tie 1926 - 19 martie 1927. director alBăncii Naționale, senator, membruonorific al Academiei Române,însărcinat de mai multe ori cu tratativeîn străinătate din partea guvernului.Opera: Teoria asigurărilor asupra vieții,Cluj, 1924; Problema datoriei publice... , București 1924; Discuția bugetu-lui, 1927; Noua organizare a Minis-

terului de Finanțe, Sibiu, 1928; BancaNațională a României, Cluj, f.a.Aurel Lazăr, avocat, om politic, născutîn 1874 în Oradea. În 1898 absolvăAcademia de Drept din Oradea,obține doctoratul în drept la Bu-dapesta. Ia parte activă, de tânăr, laluptele pentru drepturile politice șimișcarea culturală a românilor. Din1897, membru în comitetul PartiduluiNațional, al cărui fruntaș a rămas. Încasa sa din Oradea, în octombrie1918, s-a ținut memorabila ședință aComitetului Național, formulându-seDeclarația citită de Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentul ungar, princare se anunța că românii se socotliberi de a hotărî singuri asupra viitoru-lui lor. Șef al Resortului de Justiție înConsiliul Dirigent, deputat din 1919 întrei legislaturi, președinte al CamereiDeputaților în 1928, sub guvenulManiu, președinte al Comisiunii inter-imare a orașului Oradea. A murit în 18noiembrie 1930. Opera: Chestiuneade naționalitate, Arad, 1914.Ioan Lupaș, profesor universitar,născut în 1880 în Săliște, Sibiu. A făcutșcoala primară în Săliște, liceul înSibiu și Brașov, bacalaureat în 1900,la Universitatea din Budapesta studiulistoriei și al latinei, 1900-1904, în 1902,,examenul fundamental”, în mai1904, licența și doctoratul în istorie, oc-tombrie 1904. Cursuri la Universitateadin Berlin, 1904-1905, în primăvara lui1905, împreună cu Octavian Goga,face călătorii de studii în Bavaria, Tirol,Italia. La 1 august 1905 intră înînvățământ, ca profesor la Seminarul,,Andreian”, 1905-1909, este apoi in-spector școlar confesional, 1909-1919, protopop de Săliște,1909-1920, secretar general al Re-sortului de Instrucțiune Publică, 1918-1919, membru al Academiei Românedin 1916 și președinte al Secțiunii is-torice, 1932-1935. Deputat, 1919-1920, 1922-1926, 1926-1927,deputat în Congresul național bis-ericesc, în cel mitropolitan din Transil-vania și în Sinodul eparhiei Cluj.Membru în comisia celor 15 pentrupregătirea proiectului de lege relativ launificarea organizării constituționalebisericești și în Comisiunea pentruconservarea monumentelor istorice,Secția Transilvania, vicepreședinte alSecției istorice a ASTREI. Între 1 au-gust - 1 noiembrie 1908, închis laSeghedin, condamnat pentru un arti-col publicat în revista ,,Țara noastră”din Sibiu. În politică a fost averescan,gogist și național-creștin. Ministru alSănătății și Ocrotirilor Sociale, 30 mar-tie 1926 - 4 iunie 1927 și al Cultelor șiArtelor, 28 decembrie 1937 - 10 feb-ruarie 1938.

- cont. în pagina 5 -

Dr. Alexiu tatu

urmare din pagina 4

A debutat în publicistică în anul 1900,în ,,Tribuna” și ,,Tribuna literară”.Opera: Câteva pagini din trecutul co-munei Seliște, Sibiu, 1903; Az erdélyigörög Keleti egyház és a vallás-unioXVIII század folyaman, Budapest,1904, teză de doctorat; Un capitol dinistoria ziaristicei românești ardelene,Sibiu, 1906; Történeti Parhuzamoa.Felet Jancso Benedek ur ,,PolitikaiHullàrnaira” Irta Justus, Budapest,1917; Mitropolitul Andrei Șaguna,Sibiu, 1909; Contele ȘtefanSzechenyi și politica de maghiarizare,1910; Viața unei mame credincioase,București, 1910; De demult, povestireistorică, ediția a treia, Sibiu, 1911; De-spre pocăință, 1911; Însemnătateabisericii, 1911; La Ziua Sf. Andreiu,1911; Misiunea episcopilor Adamoviciși Bob la curtea din Viena, 1912;Sfânta Scriptură în limba română,

1912; Temeliile trecutului nostru, 1912;Gheorghe Bariț, 1913; Principeleardelean Acațiu Barcsai și MitropolitulSava Brancovici, București, 1913;Contribuțiuni la istoria Românilor arde-leni, 1915; Episcopul Vasile Moga șiprofesorul Gheorghe Lazăr, 1915;Mângâiați poporul! Cuvântări, Sibiu,1916; Despre începutul neamuluinostru românesc, Biblioteca popularăa Asociațiunii, f.a.; Capul lui MihaiViteazul, 1920; Carte de citire (pentrudiferite clase, diferite edițiuni), cuBrătescu-Voinești, ș.a., București,1920-1922; Nicolae Popea și Ioan N.Moldovan, 1920; Factorii istorici ai viețiinaționale românești, Lecțiuneinaugurală, Cluj, 1921; Cea mai vecherevistă literară românească, 1921; Is-toria Românilor, 1921; Chestia Con-cordatului, Sibiu, 1921; La Centenarulmorții lui Petru Maior, cu SextilPușcariu și Al. Lapedatu, Cluj; Mitro-politul Andrei Șaguna, Sibiu, 1921,două volume; Andrei Șaguna șiconducătorii ,,Asociațiunii transilvane”,

București, 1923; Avram Iancu, Cluj,1924; Din activitatea ziaristică a lui An-dreiu Mureșianu, Bucureși, 1925;Revoluția lui Horia, 1924; Sufletul luiȘaguna, 1924; Romanii și Dacii, Bibl.,,Steaua”; Legea unificării bisericești,1925; Viața și faptele lui AndreiȘaguna, Bibl. Steaua; PatriarhiaRomânilor, Cluj, 1925; Din trecutulziaristicei române, Bibl.,,Semănătorul”, Arad; Luptători pentrulumină; Contribuțiuni la istoria ziaristiceiromâne ardelene, Sibiu, 1926;Învingeți-vă pe voi înșivă, 1926; Treigenerațiuni ... 1926; Studii ... 1927; Doiumaniști români, 1928; Lecturi dinizvoarele ist. rom., Cluj, 1928; Sibiul cacentru al vieții românești, 1928;,,Chronicon Dubnicense” despreȘtefan cel Mare, București, 1929; Is-toria Bisericii Ortodoxe Române,1929; Regele Ferdinand, Cluj, 1929; I.Bogdan. Brașov, 1930; Un episod is-toric din anul 1917, București, 1932;Istoria unui manual de istorie, 1932; Obinefăcătoare ..., Sibiu, 1933; Carte deIstorie bisericească ilustrată, București,1933; Corespondența lui GrigoreGhica, 1933; Documente istorice, Cluj,1933; Episcopul N. Popea, 1933; În-ceputul domniei lui Matei Basarab,București, 1933; Opera cultural-educativă a Bisericii Ortodoxe, Cluj,1933; Răscoala țăranilor din Transil-vania la 1784, 1934; Trecutul nostruromânesc, Sibiu, 1934; AnastasiaȘaguna, București, f.a.; Cronicari și is-torici români din Transilvania, Caiova,f.a., două volume; Necesitatea uneiconcentrări democratice, Cluj, 1925;Unitatea etnică a Românie față de re-

vizionism, București, 1934, cu D.Marmeliuc; Probleme școlare, 1937.Iuliu Maniu, jurist și om politic, născutîn 1873 în Șimleul Silvaniei, membruonorific al Academiei Române din 7iunie 1919. Fiu de magistrat și nepot,după mamă, al lui Simion Bărnuțiu.Studiile primare la Blaj, cele liceale laZalău, dreptul la Universitățile din Cluj,Viena și Budapesta. Din 1896 doctorîn drept din 1898 cu cenzură de avo-cat la Pesta. Se stabilește în Blaj caavocat al Mitropoliei Unite, undefuncționează până în anul 1915, cândeste înrolat în armată, face Școala deofițeri de rezervă și este trimis pe fron-tul rusesc și apoi pe cel italian. Încăstudent, participă activ la viața politică,în 1892 participă la Congresulstudențesc de la Roman, careprezentant al studențimii române dinArdeal, iar între 1893-1895, lamanifesările pentru Republică șiMemorand. Ca student înființeazăSocietatea studenților români, sârbi șislovaci în Budapesta, și, în calitate depreședinte, în 1896, rostește un dis-curs politic cerând autonomienațională pentru românii din Ardeal șio nouă direcție politică activistă. Înacelași an este ales membru înComitetul Național al PartiduluiNațional Român. Între 1906-1910,deputat al Cercului Vințul de Jos,având intervenții deosebite în Parla-mentul de la Budapesta. Întors de pefront, după consfătuirea PartiduluiNațional din 24 septembrie 1918, sestabilește la Viena, unde, în luna oc-tombrie, în timpul revoluției, sublo-cotenent fiind, cu câteva mii de ostași

români, ocupă o parte din Ministerulde Război și cu sprijinul ofițerilorromâni, începe organizarea ostașilor.Între 15-16 noiembrie 1918, ia parte latratativele cu partea maghiară,pronunțându-se pentru desfacereatotală de Ungaria. La Adunarea de laAlba Iulia, într-un discurs sobru, aratădrepturile istorice indiscutabile aleromânilor asupra Ardealului și asupracelorlalte ținuturi românești. Contribuiehotărâtor la formularea rezoluțiilorvotate de Adunare. Marele SfatNațional de la Alba Iulia îl alege capreședinte al Consiliului Dirigent și șefal Resortului de Interne. Timp de maibine de un an, conduce treburileArdealului, consolidând nouaadministrație românească. Dupămoartea lui G. Pop de Băsești, esteales președinte al Partidului Naționaldin Ardeal, care, în februarie 1923, afuzionat cu Partidul Democrat al luiTake Ionescu, în ianuarie 1925, cuPartidul Naționalist al lui Iorga, iar întoamna lui 1928 cu Partidul Țărănesccondus de Ion Mihalache, formândPartidul Național-Țărănesc. Prim-min-istru între 16 noiembrie 1928 - 7 iunie1930, 13 iunie - 10 octombrie 1930 și20 octombrie 1932 - 14 ianuarie 1933.Opera: Discursuri parlamentare, Blaj,1906; Ardealul în timpul războiului,Cluj, 1921; Chestia Banatului,București, 1924; Problemaminorităților, 1924; 1929; Lege pentruorganizarea ministerelor, Au comte deSaint Aulaire, 1930; România și re-vizuirea tratatelor, 1934, cu C.I.C.Brătianu.

VINERI 23 NOIEMBRIE 2018 5ROMANIA 100

urmare din pagina 1

În primul capitol se analizează rolul re-ligiilor în definirea identității europene.Creștinismul este privit istoric, cuprecădere prin implicațiile sale îndomeniul economic. Dan Popescuadună între coperțile cărții articole pub-licate în ultimii ani, preponderent în re-viste. Autorul face un excurs istoric înevoluția Europei precreștine (antică șisclavagistă) și creștine (Evul Mediu,capitalismul, venind până în zilelenoastre). În acest context sesubliniază rolul pe care l-au jucat reli-gia și biserica la construirea RomânieiMari. O a doua direcție importantăcare contribuie la schimbarea para-digmelor este educația și autorul faceo analiză din perspectivaînvățământului economic, care asuferit o serie de mutații. Dan Popescuobservă, nu fără o oarecareamărăciune, marginalizarea sau chiarabsența unor discipline cum ar fi isto-ria economică (universală șiromânească), fapt ce afectează înbună măsură formarea unei culturieconomice și înțelegera lumii noastreeconomice.

Având o experiențăuniversitară foarte bogată, atât în țară(Universitatea „Lucian Blaga” dinSibiu, Universitatea din București, Ac-ademia de Studii EconomiceBucurești ș.a.), cât și în străinătate(Universitatea Rennes, Franța, Uni-versitatea „Gabrielle D’Annunzio”Pescara, Italia, Academia de StudiiEconomice din Chișinău, Moldova,Universitatea Economică din Praga,Universitatea din Irlanda ș.a.) autorulface o analiză a modului de predare aeconomiei în contextul schimbărilortehnologice și sociale, a utilizăriibazelor de date, a schimburilorinternaționale de profesori și studenți,a dobândirii prestigiului științific. Partic-iparea la numeroase congreseinternaționale economice (la Milano,Madrid, Buenos Aires, Helsinki,Utreht, Stellenbosch ș.a.) îi oferă pro-

fesorului o perspectiv globală a mod-ului în care economia esteparadigmatizată. Eminent specialist înIstoria Doctrinelor Economice, autorulîși îmbracă analizele folosind nu-meroase exemple din istoriaeconomiei și istoria doctrinelor eco-nomice, dând astfel consistență ideilorexpuse. Spre exemplu, atunci cândvorbește de influența omului asupraclimatului și schimbările pe care leaduce acest impact, autorul se referăla categorii noi în domeniu(„antropocenul”). El brodează cu multrafinament ideile personalităților dinantichitate (Horațiu „Alergi natura cufurca, dar ea se va întoarce în goană”)pe viziunile cercetătorilor contempo-rani, care trag numeroase semnale dealarmă (legate de defrișări, modul cumse face agricultură, poluare, disparițiaspeciilor, urbanizare excesivă, indus-trializare ș.a.).

Vorbind desprevulnerabilități, se trece în revistă,folosind o bibliografie consistentă, rolulpe care războiul l-a jucat în istoria lumii,subliniind că de multe ori acesta a fostsingurul mijloc pentru rezolvarea con-flictelor. Dan Popescu îl citează peJean Jaures (cu care este în bunămăsură de acord), atunci când făceaelogiul războiului de apărare, deși elera un pacifist convins, în așteptareamomentului când popoarele vor re-zolva prin negocieri raționale con-flictele.

Profesorul Dan Popescu în-cepe al doilea capitol cu o trecererapidă în revistă a căderii și decăderiiRomei, reflectând la cauzele eco-nomice, politice, ideologice, care audus la dezagregarea societății. El seîntreabă alături de alți cercetători dacăactuala civilizație se îndreaptă înaceeași direcție. Autorul încheie opti-mist, văzând în educație și culturărepere semnificative pentru dez-voltarea societății. În acest capitol esteinserată o comunicare a profesoruluila Academia Română – „Modele cul-turale europene. Reverberațiile ilu-minismului.” – în care se prezintă dinperspectivă istorică contextul culturalal dezvoltării economice. Această

idee, absolut remarcabilă, estesubliniată și de un laureat al PremiuluiNobel pentru Economie, DouglassNorth, care vede cheia progresuluieconomic în cultură.

O altă comunicare a profe-sorului (deasemenea la AcademiaRomână) abordează probleme strin-gente ale lumii contemporane înepoca globalizării, dar analizate și prinincursiuni istorice. Aici este întreprinsăși o analiză a migrației de-a lungul tim-purilor, de la „migrația forțată” (care nuera o migrație determinată cuprecădere de constrângeri econom-ice - K. Pomeranz), la migrația să-ispunem „liberă” contemporană,determinată, mai ales, de cauze eco-nomice cu întreg cortegiul de prob-leme (religioase, terorism, integrare,blocarea granițelor ș.a.). Odată cuproblemele globale – ne spune au-torul – poluarea, supraîncălzirea Ter-rei, acumularea armamentului,pandemiile ș.a., se vădește în maimare măsură un spațiu generos acor-dat epidemiilor și pandemiilor, care aulovit în timp și din păcate lovesc șiastăzi numeroase state, inclusivRomânia (ciuma, holera, tuberculoza,febra tifoidă, gripa ș.a.). Se trece înrevistă modul în care s-a schimbatpercepția asupra acestora, precum șimodul de intervenție – de la metodeprimitive la strategiile fundamentateștiințific de astăzi.

Vorbind despre economiasocială și solidară, autorul analizeazăacest concept prin prisma celor careau jucat un rol important în definirea lui(Leon Bourgeois și Charles Gide). Elîncadrează în epocă economiasocială (sfârșitul secolului 19, începutulsecolului 20 și mai pe urmă), ob-servând contextul socio-cultural (filme,expoziții etc.) care au ridicat și ridicănivelul de aspirații al populației. Econo-mia solidară și socială este un răspunsla presiunea pieței, iar Leon Bourgeoisconsideră că „Școala Solidarității” vinesă fundamenteze juridic și economicobiectivele ei. Solidaritatea, apreciazătoți autorii, este aproape o legenaturală.

În capitolul 3, Dan Popescu

radiografiază evoluția socio-economică a Germaniei, prin prismaeconomiștilor germani, care nu depuține ori, au avut puncte de vederediferite, față de economiștii englezi saufrancezi. Sunt enumerați și analizațieconomiști germani de marcă care auavut o influență semnificativă, nunumai asupra Germaniei, dar și a Eu-ropei: Fr. List, Bruno Hildebrandt,Werner Sombart, Joseph Schum-peter ș.a. Mulți economiști germani aumers spre economia socială de piață,văzând aici cheia succesului șiprosperității unei societăți. ProfesorulDan Popescu vede, în final, că Ger-mania se îndepărtează uneori demodelul economiei sociale de piață șimerge spre modelul anglo-saxon aleconomiei liberale de piață, trecândastfel de la „economia prosperității” lao „economie a competitivității”. Se potînsă îmbina cele două și reveni înmăsura necesară.

Tema migrației, tratată an-terior, este reluată și în acest capitol,autorul subliniind numeroase aspectecontemporane cu care se confruntăUE și SUA. În acest cadru esteanalizată și situațiaRomâniei, prezen-tând statistici sem-nificative și carenecesită măsuri,privind emigranțiiromâni pe ani, pegrupe de vârste, pețări din UE și An-glia.

O parteînsemnată a ultim-ului capitol (capi-tolul 4) estededicată istorieieconomice de laGenghis Han laAndre Thevet.Atras depersonalități puter-nice care au cuceritîn bună măsurălumea prin război –Genghis Han șiNapoleon Bona-parte –, autorul

face o analiză minuțioasă a moduluiîn care aceștia au condus, au cuceritși au dominat, reliefând cadrul socio-cultural în care ei au acționat.Bazându-se pe o bibliografie deexcepție, profesorul Dan Popescusubliniază contribuția lui Napoleon lafăurirea statului modern, la introduc-erea codului civil, la susținereaeconomiei franceze și nu doar.

Orice lucrare a profesoruluiDan Popescu poate fi citită în maimulte registre. Poți să decodificiaceastă carte valoroasă și cu valorispecifice într-un registru istoric, eco-nomic, politic, cultural și psihosocio-logic. Capitolele și subcapitolele aucâte un motto semnificativ în legăturăcu tema prezentată, care avertizeazăcititorul asupra conținutului capitoluluirespectiv. Cartea apare la EdituraContinent in condiții grafice deosebite.Fotografiile de pe coperți, extrem desugestive, reflectă periplul autorului laantipozi (Africa și, în final Franța). Esteo lectură plăcută și antrenantă care seadresează deopotrivă cercetătorilor,profesorilor, studenților dar și publicu-lui larg.

Dr. Alexiu tatu

Conf. Univ. Dr. Dorelmorândău, ulbs

- cont. în pagina 7 -

ROMANIA 100 VINERI 23 NOIEMBRIE 20186

urmare din pagina 1

Gastronomia permite turiștilor săfacă legătura cu patrimoniul culturalși istoric al unei destinații printestarea, experimentarea șicumpărarea de produse gourmet.De asemenea, trebuie luată în con-siderare apariția unor noi valori cul-turale care să consolideze bogățiași diversitatea culturală a uneiregiuni. În această privință, tradițiași inovația coexistă într-un mod nat-ural. Gastronomia tradițională esteun proces într-o evoluție constantă,iar provocările pentru profesioniștisunt să încorporeze inovația, să-șireînnoiască și să-și adapteze ofer-tele la nevoile noii culturi a con-sumatorilor (Gaztelumendi, 2012).Regiunea gastronomicăeuropeană, ca și conceptinternațional, impune ca factorii dedecizie să se implice în dezvoltareadurabilă, menținând în același timpcalitatea mediului și asigurândsiguranța alimentară adecvată petermen lung. Conceptul de regiunegastronomică asigură și sprijinăpunerea în aplicare arecomandărilor internaționale aleFAO privind securitatea alimentară,precum și conservarea diversitățiibiologice în toate formele sale (deexemplu, diversitatea genetică,speciile și ecosistemele). Sibienii audreptul la siguranța alimentară atâtpentru oraș, cât și pentru regiuneacare furnizează produsele ali-mentare, asigurând accesul la unuldintre cele mai bune servicii legatede gastronomie.Deținerea titlului de RegiuneGastronomică Europeană implicăun angajament pe care și-l iau toatepărțile interesate, pentru valorizareapatrimoniului cultural și natural, prinscoaterea în evidență aparticularităților gastronomice re-gionale. Despre dificultățile și bari-erele, dar și despre beneficiile șicâștigurile unui astfel de demers șiinspirația din spatele PlatformeiRegiunilor Gastronomice Europeneși a Titlului Regiune GastronomicăEuropeană, Diane Dodd,președintă și co-fondatoare aIGCAT (International Institute ofGastronomy, Culture, Arts andTourism – Institutul Internațional deGastronomie, Cultură, Artă și Tur-ism) precum și directoare executive,consultant și raportor pentru maimulte Capitale Culturale Europene,afirma într-un interviu în Capital Cul-tural nr. 13, 2018, că: „mulți dintreexperții noștri provin din domeniulturismului, din domeniul cultural saugastronomic, iar în urma unor întâl-niri pe care le-am avut, în anul2011, a rezultat și un referat științificîn care am evidențiat problemele pecare regiunile le înfruntă, cândaplică pentru titlul de CapitalăCulturală Europeană. Acest pro-gram fiind destinat orașelor, regiu-nile Ruhr cu orașul Essen,Germania și Cornwall din MareaBritanie, au avut mari dificultăți în aconvinge juriul CCE să primeascătitlul. În același timp am observat căexistă un mare interes din partearegiunilor de a beneficia de pe urmaoportunităților oferite de un titlu pre-cum Capitala CulturalăEuropeană.”O altă mare diferență față de Capi-tala Culturală Europeană oreprezintă modul prin care regiunilepot ajunge să dețină titlul deRegiune GastronomicăEuropeană. Primul pas pe careregiunile trebuie să îl facă, este sădevină membre ale Platformei

Regiunilor Gastronomice Europenepentru o perioadă de cel puțin 5 ani.Prin apartenența la Platformă,regiunile primesc posibilitatea sădepună un dosar pentru candi-datura la Titlul RGE, comisia deexperți a IGCAT analizând ulterioracest dosar. Diferențele nu seopresc însă aici, după cumprecizează Diane Dodd: „În primulrând, RGE nu are nimic de-a facecu Uniunea Europeană. Aceasta afost, de la început, o inițiativă la firulierbii, care a aparținut regiunilor. Noiam fi chiar fericiți să invităm regiuniîn platforma noastră și din afaraUniunii Europene, pentru că dupăcum se știe, în Consiliul Europeansunt 47 de țări, iar din punctul nos-tru de vedere, toate acestea suntEuropa. În al doilea rând, dacă princeea ce facem noi, am putea săinfluențăm deciziile UE, ar fi min-unat, dar momentan UE este foartemult o platformă economică, carelucrează după modele învechite.De exemplu, am participat la oședință DG Growth (DirectoriatulGeneral al Comisiei Europene) petema turismului, unde s-a vorbit de-spre anul turistic, iar tema principalăa fost relația UE – China, mai pre-cis, cum pot fi aduși mai mulți turiștichinezi în UE. China este văzută cao piață în creștere. Am fost foartedezamăgită, pentru că a fost vorbadoar despre cum băgăm mai mulțioameni în avioane, despre cumobținem mai multe nopți de cazare,dar nu s-a vorbit deloc despre cali-tatea experienței pe care turiștii arurma să o aibă. În acel moment amridicat mâna și am spus că noi nuîmpărtășim această viziune. Dinpunctul nostru de vedere, Europaeste despre altceva, este desprecalitate și stil de viață. Iar din mo-mentul în care vrem să concurămcu America sau Asia, din punct devedere a cifrelor, nu avem cum săținem pasul. Noi nu avem cifrele re-spective, și nici nu ar trebui să neapropiem, întrucât și numărul actualde turiști din Europa este sufocant.Așadar, haideți să schimbăm mod-elul, să avem mai puțini turiști darcare să plătească mai mult .“Până în acest moment s-au alăturatPlatformei regiuni din zece țări,fiecare dintre acestea purtând dejasau urmând să poarte Titlul deRegiune GastronomicăEuropeană. Seria a fost deschisăde regiunile Minho din Portugalia șiCatalonia din Spania, în anul 2016.În 2017 le-au urmat regiunile Riga-Gauja din Letonia, Lombardia deEst din Italia și Aarhus – cel de-aldoilea oraș ca mărime din Dane-marca. Anul acesta titlul le-a fostacordat regiunilor Brabantul deNord din Olanda și Galway – Ir-landa de Vest. Alături de Sibiu, în2019, titlul va fi purtat de cătreregiunea Egeea de Sud din Grecia.Pentru anul 2020 este confirmatădeja regiunea Kuopio din Finlanda,urmând să i se alăture cel mult altedouă (trei fiind numărul maxim deregiuni care pot deține titlul în de-cursul unui an), regiuni din Portu-galia și Slovenia, dosarele decandidatură ale acestora fiind încăîn faza de evaluare.La ce putem să ne așteptăm de laanul în care Sibiul va purta acesttitlu? Cel mai simplu cred că este săne uităm la problemele întâmpinatedar și la inițiativele sau programelesusținute de regiunile care au trecutdeja prin asta. Diane Dodd ne oferăaici exemplul regiunii Galway din Ir-landa: „În Galway, Irlanda de Vest– Regiune GastronomicăEuropeană 2018, fac o treabăextraordinară cu producătorii locali,cu ajutorul oferit IMM-urilor ca să-șireinventeze mâncarea, dar prob-

lema lor este exportul: cum exporțiprodusele locale? Irlandezii produccartofi și bere verde de St. Patrick’sDay, dar cum exporți lucrurile aces-tea? Cum faci lumea să afle despreaceste produse locale minunate?Concluzia la care aceștia au ajuns afost că poate nu ar trebui să se con-centreze atât de mult pe export, cisă convingă oamenii să vină acoloca să se bucure de acele ingredi-ente extraordinare. Tot în acest an,Galway va găzdui o conferințănumită Food on the Edge, la carevor participa bucătari de top din în-treaga lume, iar aceștia vor discutadespre pace, despre securitateahranei, teme periferice activității lor,dar atât de importante pentru lume.Pe lângă asta vor gusta și din pro-dusele locale, bineînțeles. Vor gustadin carnea, brânzeturile produseacolo. Vor gusta din celebrul mielpăstrat pe un pat de lavandă șisărat cu sare de mare. Poate celmai bun miel din Europa. Iar Sibiular putea face același lucru. […]Sibiul cred că este una dintre regiu-nile care ar putea beneficia cel maimult de pe urma acestui titlu, șispun acest lucru cu toată sinceri-tatea, pentru că de fapt în regiunilecare au fost mai puțin dezvoltate, însensul economic al dezvoltării,vedem acum niște adevărate co-mori, date fiind oportunitățile oferitede ecoturism, turism rural, mâncareorganică, naturală, de posibilitățilede a dezvolta o ofertă cu totuldiferită pentru lume, față de zonamea, de exemplu. Eu locuiescacum în Catalonia, astfel că bătăliaaici este de a transforma turismul demasă într-un turism sustenabil. Esteo provocare imensă. Iar dacăprivești lucrurile la bază, cred că poțispune: Nu, nu acesta este tipul deturism pe care ni-l dorim; ne dorimmai puțini turiști și vrem ca turiștiicare ne vizitează să fie mairespectuoși și mai cu dare demână.“Brabantul de Nord, regiunea din, ceironie, sudul Olandei, este cealaltăpurtătoare, în anul 2018, a titlului deRegiune GastronomicăEuropeană. Și regiunea care l-a datpe Van Gogh a găsit o modalitatefoarte inovatoare de a-și pune înevidență cultura gastronomică. Într-o fostă capelă, timp de 24 de luni vafuncționa un pop-up restaurant,numit GAST (trad. oaspete), pe lacare se vor perinda 24 dintre ceimai buni bucătari din regiune.Primul dintre aceștia, Soenil Baha-doer, chef distins cu 2 stele Miche-lin, a oferit o abordare culinară în 5feluri a operei lui Van Gogh, în timpce lucrări de-ale acestuia din urmă,erau proiectate pe pereții bisericii.În esență, ideea din spatele Regiu-nii Gastronomice Europene este dea crea ceva ce reprezintă doar star-tul într-un proces mult mai amplu șide lungă durată, ne explică DianeDodd. „Asta am încercat să facem,pentru că atunci când te gândești laregiuni, este clar că trebuie să in-cluzi agricultura, trebuie să incluzimâncarea, pentru că de acoloprovine mâncarea pentru orașe. ÎnEuropa, în general, se constată cămediul rural este în mare pericol. Iarpericolul vine din mai multe direcții.Din exodul creierelor, de exemplu,pentru că tinerii aleg să meargă laoraș să muncească. Alt pericol vinedin partea marilor companiimultinaționale, care forțează fer-mierii să se adapteze la noiletehnologii, la diferite tipuri deagricultură care includ pesticide șisemințe modificate genetic. Acestelucruri modifică peisajul regiunilornoastre.“În cele din urmă, din interviul real-izat de Capital Cultural nr. 13, 2018,

rezultă că succesul proiectului Sibiu– Regiune GastronomicăEuropeană va depinde în maremăsură de energia creativă cu caretoți cei interesați, de la administrațiilepublice, la producători și antre-prenori locali, până la locuitorii regiu-nii, vor fi dispuși să contribuie. Și nue doar atât. E vorba, în fine, despre„o alegere de stil de viață, unde oa-menii o să se conformeze cu unlifestyle bun, cu mâncare bună, cuingrediente bune, cu o companiebună și un ritm al vieții bun sau o săcontinue să investească în modeleeconomice despre care știm cu toțiică nu sunt sustenabile?“.Județul Sibiu este situat într-o zonăbogată în tradiții. Diversitateageografică a unui teritoriu estedefinită de varietatea de tipuri deroci, resurse minerale, sol și carac-teristicile actuale ale reliefului, lacare se adaugă dezvoltarea socialăși economică a comunităților locale.Interacțiunea continuă dintre om șimaterie, bazată pe artizanat,manoperă și obiceiuri culturale, agenerat tradiția locală specifică.Fiecare dintre cele cinci mi-croregiuni ale județului Sibiu este oentitate caracterizată prin peisajespecifice, prin valorificarea tipică abogăției oferite generos de spațiulnatural, prin interferențe culturale șigastronomice care și-au pus am-prenta asupra locurilor. Deși entitățibine individualizate, aceste cinci mi-croregiuni (Mărginimea Sibiului,Țara Oltului, Valea Hârtibaciului,Valea Târnavelor și ȚaraSecașelor) formează o unitate careindividualizează județul Sibiu înregiunea sudică a Transilvaniei,chiar și la nivel național. Dez-voltarea microcentrelor pentruprocurarea resurselor alimentare lo-cale care stau la baza gustului pro-duselor unice de gourmet, duceimplicit la accesarea unor noimecanisme financiare pentru a spri-jini economia rurală și, implicit, acelor urbane și regionale. Astfel, tur-ismul gastronomic poate fi o formăsuperioară de exploatare și accesla întregul patrimoniu cultural ima-terial și natural, cu efecte beneficeasupra Sibiului și a locuitorilor săi. Faptul că orașul este înconjurat delocalități aparținând celor cinci mi-croregiuni cu un caracter multicul-tural pronunțat, a contribuit ladezvoltarea unei personalități spe-ciale a orașului și a județului Sibiu,regiune europeană a gastronomieipentru anul 2019. În acest sens,acum mai mult ca oricând, locuitoriiSibiului au ocazia să realizeze val-oarea tradițiilor pentru conservareapatrimoniului imaterial, în general, șipentru dezvoltarea valorilor în gas-tronomie în particular.Tradițiile și gastronomia seinfluențează reciproc în dezvoltarea

lor de-a lungul evoluției umane,păstrarea și perpetuarea lor fiindesențială pentru asigurareasecurității alimentare și a mecanis-melor economice specificedezvoltării regionale sau județene.Viața orașului Sibiu, cultura gas-tronomiei din Sibiu, se bazează pevalorile tradițiilor județului, care larândul lor contribuie la exprimareapropriei lor spiritualități, pe care opercepem astăzi și pe care nu amreușit încă să o definim în termeniconcreți în spiritul evenimentelorculturale gastronomice. Pe aceastălinie, putem vedea interconectivi-tatea dintre resursele naturale, cal-endarul creștin, bucătăria șiobiceiurile alimentare din Sibiu.Asocierea constantă între calen-darul creștin, bucătăria și activitățiledin Sibiu, reprezintă o triadă careîmbină și completează patrimoniulcultural intangibil al Sibiului.Având în vedere integrarea turis-mului gastronomic în valorile patri-moniului cultural imaterial din Sibiu,este clar că cel mai rafinat turistdorește să testeze meniuri originaleîn restaurantele din Sibiu, să-icunoască povestea, originearesurselor alimentare care stă labaza produsului gastronomic, fiindinteresat să integreze gustul vin-urilor locale sau al altor băuturi rafi-nate la nivel regional. Turistul va dorisă testeze piața agroalimentară dinSibiu, să se asigure că poate găsimâncăruri specifice în restaurant,să găsească lucruri interesante de-spre locul de proveniență.Legătura dintre restaurantele dinSibiu și rețeaua de producători dinjudeț este susținută de ProgramulEuropean de Gastronomie Sibiu2019. Produsele proiectului suntnoi: definirea amprentei gastro-nomice, prezentarea publicului sib-ian a unor produse gastronomiceinovatoare pornind de la resurseletradiționale, accesul la mediul deafaceri într-un mod nou, dez-voltarea unui ghid pentru turismulgastronomic în arii protejate, impli-carea comunității creștine ortodoxeîn conștientizarea și definirea atitu-dinii parohiei față de program,expozițiile vechi de artă fotograficădin Sibiu, reprezentând valori carepot susține succesul “Programuluieuropean de gastronomie Sibiu2019”.Sprijinirea investițiilor carepromovează bucătăria specifică tur-ismului sau inițiativele micro pentrua-și exploata potențialul turisticpoate fi materializată prin fondurieuropene în perioada 2014-2020.Creșterea rolului târgurilor de turismși diversificarea centrelor locale deinformare turistică care operează îndiferite localități constituie obiectivecare pot fi atinse în viitor.

Conf. Univ. Dr. Virgil nicula, ulbs

- cont. în pagina 7 -

ROMANIA 100VINERI 23 NOIEMBRIE 2018 7

urmare din pagina 6

Gastronomia joacă un rol indis-pensabil în promovarea turismu-lui la nivel regional și local. Prinurmare, crearea de produse tur-istice gastronomice esteconsiderată o prioritate pentru odestinație turistică care poateoferi experiențe în acest sens.Motivele alegerii destinației turis-tice "Sibiu - regiunegastronomică europeană" suntlegate de atracții culturale și nat-urale, evenimente speciale șifestivaluri, experiențe gastro-nomice din fiecare microregiune,conexiuni gourmet, interacțiunesocială și emoțională, dar și alteoportunități de recreere și diver-

tisment. Imaginea creată asupraorașului, experiențele trecute,prietenia locuitorilor, recunoscutecu premiul "Mărul de aur" decătre Federația Internațională aJurnaliștilor și Scriitorilor de Tur-ism (FIJET) pentru ospitalitatealocuitorilor din Mărginimea Sibi-ului, schimbul de experiențe, va-rietatea gastronomică șiatributele diversității și caracter-isticilor destinației, cum ar fi prox-imitatea, sunt alți factori deatracție.

Esența turismului gas-tronomic este de a dezvolta unprodus turistic personalizat pen-tru a crea, prin comercializare,venituri suplimentare pentruagricultori și alte categorii deantreprenori locali și, în cele dinurmă, dezvoltarea socio-economică a satului / zonei, sta-

bilitatea demografică și conser-varea / protecția mediului și pat-rimoniului cultural-istoric, cel aldezvoltării durabile.Odată cu câștigarea titlului deRegiune europeană a gas-tronomiei în 2019, o valoareadăugată pentru Sibiu ca atracțieturistică, sunt evenimentele gas-tronomice, bucătăria restauran-telor și pensiunilor care oferăceva nou, privat și atractiv pen-tru a menține turiștii în regiune.O altă caracteristică esteadăugată turismului actual, șianume gastronomia, făcând canoțiunea de turism gastronomicsă fie integrată în dezvoltarearegională durabilă.Printr-o mai mare colaborare șiimplicare și printr-un control rig-uros din partea autorităților și ac-torilor din domeniul turismului,

gastronomia poate deveni o ac-tivitate profitabilă atât pentru co-munitatea rurală, cât și pentruproprietarii de pensiuni rurale

sau agroturistice, precum și pen-tru administrațiile locale careoferă un cadru propicedezvoltării turismului în zonă.

Conf. Univ. Dr. Virgil nicula, ulbs

urmare din pagina 5

Alexandru Marta, născut în 21 de-cembrie 1869 în comuna Căprioara,județul Severin, plasa Birchiș,Judecătoria Făget. La 1 Decembrie1918 era consilier la Curtea de Apelmaghiară din Seghedin. A fost alesde Adunarea de la Alba Iulia înMarele Sfat. A ocupat postul de sec-retar general al Consiliului Dirigentpână la desființarea acestuia, secretargeneral al Ministerului Justiției pentruArdeal și Banat, până în 30 august1920, primpreședinte al Curții de ApelOradea, din mai 1921, al Curții deApel Timișoara, până în 30 aprilie1938, când a ieșit la pensie; în 14 au-gust 1938 a fost rechemat în calitatede resident regal al Ținutului Timiș,până la 30 septembrie 1940.Constantin Missits, născut la Lipova

la 26 mai 1878, doctor în Drept la Uni-versitatea din Budapesta, avocat șidelegat al Lipovei, a îndeplinit atribuțiilegate de funcția de președinte alAsociației ardelene pentru industria șicomerțul cu lemne, dinamizând So-cietatea forestieră „Carpatia” și con-tribuind la înființarea „ÎntreprinderilorForestiere Române S.A.” din Cluj.Urmează liceul la Lugoj, apoi dreptulla Budapesta. În vremea anilor deliceu, la Lugoj, se bucură de unstipendiu din partea Fundației,,Emanoil Gojdu”. Se înscrie la Fac-ultatea de Drept a Universității din Bu-dapesta în anul 1895. StudentulMissits, la curent cu întemnițareamemorandiștilor, prezent printre sem-natarii unor adrese de încurajarestudențești către redactorul „Dreptății”.La finele anului 1895 renaște Soci-etatea studențească română ,,PetruMaior” din Budapesta, Missitsfigurează printre membrii ordinari aiacesteia. În august 1896 e activ înpregătirea Adunării generale a Astreila Lugoj. După câțiva ani de practicăde candidat de avocat, C-tin Missitsdevine membru al Societății pentrufond de teatru român. În cursul ultimeidecade a lunii noiembrie 1918, Mis-sits este ales printre cei cinci delegațiai Cercului electoral Lipova din parteapopulației românești, cu scopulmărturisit de a participa la hotărâreasorții națiunii române în duminica zileide 1 decembrie 1918, în cadrulsolemn al Adunării de la Alba Iulia.Îndată după Adunare este numit sec-retar general la Resortul de ali-mentare al Consiliului Dirigent de laSibiu, unde rămâne până în luna oc-tombrie 1919. Sarcina sa era de-osebit de grea, dublată de o marerăspundere. Moartea sa survinefulgerător la Brașov, în ziua de 31 iulie1921.Iuliu Moldovan, medic, profesor uni-versitar, născut în 15 iulie 1882 în Bo-

gata de Mureș. Studii la Praga șiViena, asistent, profesor de igienă șiigienă socială la Universitatea din Cluj,decan, membru al Societății de biolo-gie, cooptat în Marele Sfat al Transil-vaniei, secretar general și inspectorgeneral sanitar și de ocrotire aArdealului. Subsecretar de Stat, înperioada 14 noiembrie 1929 - 10 oc-tombrie 1930 la Muncă, Sănătate șiOcrotiri Sociale, secretar general laacelași departament, 1928-1929,deputat de Hunedoara și senator deArad, președinte al ASTREI, mem-bru corespondent al AcademieiRomâne din 10 iunie 1920. Opera:Principii generale ale organizăriisănătății în România, București,1924; Igiena națiuni, Cluj, 1925;Biopolitica, 1926.Valer Moldovan, avocat, profesor dedrept administrativ la Universitatea dinCluj, născut în 5 august 1875 în Câm-peni, Alba. A făcut studii la Universi-tatea la Cluj și Budapesta, doctor îndrept al Universității din Cluj, secretargeneral în Consiliul Dirigent, decan alBaroului de Turda și președinte alCamerei de Agricultură din acestoraș, național-țărănist. Prezent laMarea Adunare de la Alba Iulia în cal-itate de delegat al Circumscripțieielectorale Turda, membru în MareleSfat, ales deputat de Turda, 1919,1926, 1927, 1928, 1930, senator,1926, 1928, 1932, 1933,vicepreședinte al Senatului, 1928,subsecretar de Stat la Ministerul Cul-telor, 14 noiembrie 1929 - 17 iunie1930, director ministerial al Transil-vaniei, 1930, 1933, profesor agregat,25 ianuarie 1930 și titular, 1 aprilie1933, de drept canonic, din 1934, lacatedra de drept administrativ.Ion Montani, ziarist, născut în aprilie1882 în Târnava Mică, absolvent alFacultății de Drept din Budapesta, co-laborator la ziarul ,,Poporul Român”din, Budapesta, 1902, unul din înte-meietorii revistei ,,Luceafărul”, 1902 șicolaborator intern, colaborator la ziarul,,Lupta”, 1907, redactor și prim redac-tor la ,,Tribuna” din Arad, 1907-1912,prim redactor și director al ziarului,,Românul” din Arad, 1912-1914. Între1914-1918, colaborator de pe front alziarului ,,Românul” din Arad, decem-brie 1918 - decembrie 1919, șefulPropagandei prin Presă, broșuri și foivolante, atașat Consiliului Dirigent. Di-rector al ziarului ,,Tribuna Nouă”,1924-1925, director al ziarului,,Renașterea Română”, prim-redac-tor al ziarului ,,Vestul” din Timișoara,1930-1931, colaborator la ziarele,,Dreptatea”, ,,Lupta”, ,,Adevărul” etc.și la revistele ,,Convorbiri Literare”,,,Cele trei Crișuri”, ,,Banatul”, ,,AnaleleBanatului”, ,,Viitorul” etc. Opera: Valulcare trece, Arad, 1925, Din zile grele,f.a.Moroian, Gheorghe, funcționar, pro-

fesor, om politic, născut în 9 iulie 1970

în Satulung, Brașov, studii secundarela Brașov, licențiat al Insitutului de StatComercial Superior din Antwerp în1892, laureat al Școlii de științe politicedin Paris, 1892-1895, doctor în științesocial-economice al Universității dinTübingen în 1897, luptător pentrucauza națională a românilor ardeleniîn Belgia și Franța, organizând laParis o adunare a studenților români,a scris în acest sens articole în ,,Inde-pendance Belge”, ,La Justice”, ,,Jour-nal des Debats”, ,,Republiquefrançaise”, între 1907-1909, consul alRomâniei la Londra, din 1909, atașatcomercial în Austro-Ungaria, Germa-nia, Elveția și Rusia, membru aldelegației transilvănene la Conferințade pace de la Paris din 1919, din mai1919, secretar general la Externe înConsiliul Dirigent al Transilvaniei, dep-utat în 1919, 1928-1931, 1931-1932,fondator al revistei ,,Observatorul eco-nomic social”, membru în ,,FrontulRomânesc”, colaborator la,,Semănătorul”. Din lucrările sale:Românii din Ungaria”, de H. Gaidoz,București, 1894, traducere, ,,Chestiaagrară în România”, 1897, ,,La loiagraire de 1864”, Stuttgart, 1898,,,Darul din inimă”, București, 1905,,,Importanța comercială a Egiptuluipentru România”, București, 1906,,,Legăturile noastre cu Anglia”, Cluj,1923, ,,Unirea de la 1859 ... ”, 1927,,,Steed. Dimensiunile păcei”, 1927,traducere, ,,Luptele de emancipareale românilor din Ardeal ... ”, 1929, șiediția în limba franceză, Paris, 1933,,,Discurs”, Cluj, 1931, ,,RecunoștințaArdealului ... ”, 1931, ,,Organizarea șifuncționarea muzeelorcomerciale”,f.a. A contribuit la primaEnciclopedie românească cu articolereferitoare la politică.Eugen Muntean, inginer, născut în1878 la Oravița, județul Caraș, ab-solvent al Liceului greco-ortodox dinBrașov în anul 1895, Politehnica laViena, obținând titlul academic de in-giner mecanic în 1902; inginer la ma-rina militară austro-ungară între anii1902-1918, ultimul rang obținut, in-giner căpitan-comandor. La MareaAdunare de la Alba-Iulia a participatca delegat al Comitetului revoluționarși al Gărzii marinarilor români de laPola. A fost numit secretar general laResortul Industriei al Consiliului Diri-gent. În Constituanta țării a fost alesdeputat al Circumscripției Recița,județul Caraș.Victor Onișor, profesor universitar,născut în 19 iunie 1874 în comunaZagra județul Năsăud, într-o familiefruntașă de grăniceri. Studii: școalaprimară în Zagra, Liceul grănicerescdin Năsăud, doctoratul în drept, exa-menul de avocat la Universitatea dinBudapesta. În timpul studenției esteales președinte al Societății Acade-mice ,,Petru Maior” din Budapesta. Înanii 1897-1898 figurează ca membru

în comitetul de redacție al ziarului ,,Tri-buna” din Sibiu. După terminareastudiilor și trecerea examenului de av-ocat, avocat în Bistrița până în 1914când este mobilizat, profesor de limbaromână la Liceul săsesc din Bistrița.Face întreg războiul, la început lo-cotenent apoi căpitan. Ca avocat laBistrița ia conducerea și organizarealuptei naționale în județ, scoțând pecheltuială proprie o publicație de afir-mare națională, ,,Gazeta Bistriței”.Candidează la alegerile de deputatdin anul 1906 în Cercul electoralNăsăud, cu programul PartiduluiNațional Român, fiind înfrânt cunumai câteva voturi de candidatul gu-vernului maghiar, voturi aparținândcandidaților evrei și unguri, funcționariobligați să voteze cu regimul. Laalegerile din anul 1910 este din nouînfrânt datorită terorii exercitată de gu-vernul maghiar. În 1918 reprezintăCercul electoral Năsăud la AdunareaNațională de la Alba-Iulia. Este coop-tat în Marele Sfat Național, numit sec-retar general al Consiliului Dirigent,Resortul Interne și organizează în-treaga administrație din Transilvaniape baze românești. În 1919 este alesdeputat al Cercului electoral Năsăud,în prima legislatură a Statului românreîntregit, fără contracandidat. Ca pro-fesor de drept administrativ și finan-ciar la Universitatea RegeleFerduinand I din Cluj, prodecan șidecan în mai multe rânduri, contribuiela organizarea învîțământului româ-nesc în Transilvania. A fost șivicepreședinte al Secției juridice a,,ASTREI” și al ,,AGRULUI”. A sprijinitmișcarea Băncilor Populareromânești din Transilvania, a înființatdifetrie intreprinderi industrialeromânești, a îndrumat și organizatmeseriașii români din Bistrița. Opera:Legiuirea țărei noastre, Bistrița, 1901;Legile Grănicerilor Năsăudeni, 1905;Doyle Duett, traducere, 1905; Legeanouă asupra alegerii deputaților, Arad,1914, cu Aurel Lazăr și Romul Boilă;Lege pentru alegerea de deputați șisenatori, Cluj, 1919, Noua lege pen-tru alegerea de deputați și senatori,Sibiu, 1919; Istoria dreptului român,Cluj, 1921, curs de licență; Tratat dedrept administrativ român, 1923;Venitul Național, reforma monetară șicriza economică din România, 1931;Situația juridică a statului romano-catolic ardelean ... ,Cluj, 1934.Decorații: ,,Ordinul Francisc Iosif I”, în1918 pentru merite militare, ,,RegeleFerdinand I” în grad de ofițer, pentrumerite în lupta pentru Unire, ordinele,,Steaua României” și ,,CoroanaRomâniei” în grad de comandor pen-tru merite în cadrul Statului român șicu ,,Răsplata Muncii” pentruînvățământ, clasa I. A murit în 16 mai1932 într-un sanatoriu din Viena.Vasile C. Osvadă, economist și pub-licist, născut în 9 septembrie 1875 în

Măhaciu, Cluj. Studii: Blaj, Brașov șiViena, director de bănci, colaboratorcu articole economice la ,,Tribuna”,,,Foaia de Duminică”, ,,RevistaEconomică”, ,,Lupta”. A redactat foaia,,Tovărășia”.Ștefan Cicio-Pop, om politic, născutîn 1 aprilie 1865 în Sigău, Someș.Studii primare și liceale în Gherla șiSibiu, cele universitare la Budapestași Viena. Din 1891, avocat în Arad. În1894, la Conferința de la Haga a Uni-unii interparlamentare, ca trimis alcomitetului executiv al PartiduluiNațional. Luptător activ pentru cauzanațională, avocat al apărării în proce-sul Memorandului, deputat de Șiria înParlamentul de la Budapesta, 1905.În casa lui din Arad s-a pregătitAdunarea de la Alba Iulia, pe careȘtefan Cicio-Pop a deschis-o, a fostales vicepreședinte al ei la 1 Decem-brie 1918. Membru în Consiliul Diri-gent ca șef al Resortului de Război.Între 17 decembrie 1918 - 14 martie1920, ministru de Stat pentru Ardeal,deputat de mai multe ori în Parla-ment, deputat și președinte alCamerei în 1928-1929 în guvernulManiu. A murit în 16 februarie 1934.Opera: Discurs, București, 1927;Unirea Ardealului și Banatului cu Pa-tria Mumă, Cernăuți, 1928; Départ deMr. de Saint Aulaire, București, 1930.Mihai Popovici, om politic, născut în21 octombrie 1879 în Brașov. A ab-solvit Facultatea de Filosofie de laViena, unde a obținut și doctoratul îndrept. A participat la toate mișcărilepolitice ale Partidului Național Romândin Transilvania. A fost însărcinat cudiferite misiuni importante și a scris ar-ticole în mai toate ziareletransilvănene pentru cauzaromânească. În 1916 intră în ArmataRomână și în 1917-1918organizează Corpul VoluntarilorRomâni în Moldova. A participat laAdunarea Națională de la Alba Iuliacare îl alege membru în ConsiliuluiDirigent la Resortul Industriei șiComerțului. Între 5 decembrie 1919-13 martie 1920 este ministru la LucrăriPublice și ad-interim la Finanțe, min-istru de finanțe, 6-22 iunie 1927, 16noiembrie 1928-15 octombrie 1929,când a stabilizat leul, noiembrie 1928,de Interne, 7-13 iunie 1930, iar definanțe, 13 iunie 1930-13 aprilie 1931,de Justiție, 11 august 1932-14 noiem-brie 1933. Fruntaș național-țărănist.Opera: Solidarismul politic, București,1923; Bugetul, 1924; Alegerea de laReghinul-Săsesc, 1925; Bugetul,1925; Datoriile și creanțele Românieidupă tratate, 1925; Politica de reval-orizare și conversiunea la BancaNațională, 1925; Lege pentru reorga-nizarea Înaltei Curți, 1929; Legeacontabilității publice, 1930; Lege pen-tru reorganizarea Înaltei Curți de Con-turi, 1930.

Dr. Alexiu tatu

- cont. în pagina 8 -

urmare din pagina 7

Alexandru Russu, episcopgreco-catolic al Maramureșului,născut în 1884 în Seribia,Mureș, într-o familie preoțească.A terminat liceul la Blaj, apoiSeminarul central din Bu-dapesta, unde și-a luat doctor-atul. În 1910 este hirotonit șinumit profesor de Dogmatică lacatedra monseniorului dr. Suciudin Blaj. Fondator la revistei,,Cultura creștină”, 1911, directoral ziarului ,,Unirea”, 1922,canonic de Blaj, 1921, rector alSeminarului teologic și al Acade-miei Teologice, 1925, deputat șisecretar general la Resortul Cul-telor. Opera: Catehismul catolic,Blaj, 1921; Veneratului clereparhial, 1931.Ioan Suciu, om politic, născut în14 decembrie 1862 laȘiștaroveț, Timiș, decedat 12martie 1939 la Chișineu-Criș. Or-ganizator al Adunării Naționale.Funcțiile: deputat național înParlamentul de la Budapesta,membru în Comitetul Central alPartidului Național din Transilva-nia, ministru al Organizării și alPropagandei în Consiliul Diri-gent, 1918-1920, președinte alComisiei de unificare, secretargeneral al Agriculturii și Domeni-ilor pentru Transilvania, 1920-1921, primpreședinte alConsiliului Superior, 1920-1922,deputat și senator în Parlamen-tul de la București, șeful Con-tenciosului Statului, 1922-1929,decan al Baroului Cluj. 1922-1930, notar public la Chișineu-Criș, 1930-1939.Alexandru Vaida Voevod, ompolitic, născut în 27 februarie1872 în Olpret. Studii: Liceulsăsesc din Bistrița și Liceulromânesc din Brașov, medicinala Universitatea din Viena. Par-ticipant activ la manifestărilenaționale. În anul 1896 onvoacăla Viena un important congres alstudențimii, din 1896, ales încomitetul Partidului Național. Apracticat puțin timp medicina, laKarlsbad. Pierde la alegerile din1905, ales cu mare majoritate în1906 în Camera Ungariei,vorbește aici despre reformaagrară, votul universal, dreptul

femeilor de a fi admise la Uni-versitate, contra legii școlare alui Apponyi, Scos în 1907 dinfosta Cameră, revine, din 1910,deputat de Făgăraș, activând înCameră până în 1918. Întoamna lui 1918 paricipă laOradea la consfătuirea comite-tului, iar în 18 octombrie citeșteîn Parlamentul ungar, Declarațiade liberă dispunere de soarta sa,a poporului român din Ardeal șiUngaria, care a produs o mareconsternare între deputațiimaghiari. La Marea AdunareNațională de la Alba Iulia esteales în Consiliul Dirigent, la Ex-terne și delegat în comisia care aprezentat Actul Unirii regelui Fer-dinand. Între 17 decembrie 1918- 1 decembrie 1919 este ministrual Transilvaniei. Între 1 - 5 de-cembrie 1919 este prim ministruși la ministru la Externe. Tot în1919 participă la Congresul depace, iar în toamna aceluiași aneste deputat și președinte al noiiCamere a României Mari. Min-istru de Interne, 16 noiembrie1928 - 7 iunie 1930 și 13 iunie -10 octombrie 1930, cândorganizează Jandarmeria. Primministru, 6 iunie - 20 octombrie1932 și 14 ianuarie - 14 noiem-brie 1933, deținând și portofoliileInterne și ad interim la Externe,6 iunie - 11 august 1932, ad in-terim la Muncă, Sănătate șiOcrotire Socială, 7 - 9 iunie1932, Externe, 11 august - 20octombrie 1932 și Industrie șiComerț, 14 iunie - 14 noiembrie1933. Rupându-se din PartidulNațional-Țărănesc, la 12 mai1933 creează organizațiapolitică ,,Frontul Românesc”.Ministru de Stat, 10 februarie -30 martie 1938, consilier deCoroană, 30 martie 1938. Min-istru de Stat, 28 iunie - 4 iulie1940. Opera: Postul - virtute?petrecerea-păcat?, Viena, 1898;Vorbire, Orăștie, 1904; Mangra,Tisza și Tribuna, Brașov, 1911;Expunere ... , București, 1919 și1920; Declaration ministérielle,Paris, 1920; Chestia Banatului,1924; Discurs, 1924, 1927,București, 1928, 1929; ,,JosAustria perfidă!”, Viena, f.a.;Problema frontierelor românești,București, f.a.; Die Wahl inSasca, Viena și Leipzig, f.a.,ediția românească, București,

1933; Legea Jandarmeriei, cuCihoski, București, 1929; Legeapentru organizațiuneaAministrațiunei, cu Ed. Mirto,1929; Legea organizăriiadministrațiunei, 1929; Legepentru organizarea Poliției gen-erale a Statului, cu D. R.Ioanițescu, 1929; Lege pentrustatutul jandarmilor, 1929.Aurel Vlad, om politic, născut înanul 1875 în Orăștie. Doctor îndrept la Budapesta. Tempera-ment de luptător, românînsuflețit, începe cu câțiva pri-eteni o puternică mișcare îm-potriva politicii românești depasivitate și cere intrarea în viațapolitică activă. Curentul prinde,ajutat și de două ziare dinOrăștie: ,,Activitatea” și ,,Liber-tatea”, 1901. Candidează la Iliaîn județul Hunedoara și cu toatăteroarea maghiară reușește săintre în Parlamentul Ungariei,1903, unde cuvântările luiimpresionează pe liderii

maghiari. La alegerile din 1905intră din nou în Parlamentulungar împreună cu încă 14deputați români. Își face datoriade bun român în cariera publică.În 1918 își pune gaj întreaga saavere pentru a putea face fațănoii țări. În Consiliul Dirigent esteșeful Resortului de Finanțe, iar înguvernul Vaida este ministru deFinanțe, 5 decembrie 1919 - 23februarie 1920. Deputat în patrucicluri, 1919 - 1920, 1926 - 1927;în guvernul Maniu a fost ministrual Cultelor, 16 noiembrie 1928 -14 noiembrie 1929 și de Indus-trie și Comerț, 14 noiembrie1927 - 7 iunie 1930. Șef al Par-tidului Național-Țărănesc dinjudețul Hunedoara, președinteleCamerei Agricole și al ConsiliuluiJudețean, susține cu banii săi,timp de opt ani ziarul partiduluidin județ ,,Solia Dreptății”, încare scrie și articole. Președinteal Consiliului administrativ alBăncii ,,Ardeleana”, membru în

sinoadele și congresele BisericiiOrtodoxe încă din perioadadualistă, șef al organizațiilor deHunedoara și Severin ale ,,Fron-tului Românesc”. Opera: Vor-birea ... ,Orăștie, 1903; Discuțiaasupra bugetului, 1928; Discur-suri, 1929. Consiliul Dirigent a fost dizolvat,după ce, îndeplinindu-şi man-datul dat de Marele Sfat, a dus,,în îndeplinire hotărârile de laAlba Iulia, a preluat şi a diriguitviaţa de Stat, sʼa îngrijit de ser-viciile publice”, marele său meritfiind că ,,a înlocuit stăpânireastrăină reîntronând ... stăpânirearomânească în Daciasuperioară” şi aceasta s-a petre-cut ,.fără atrocităţi, fără siluireomenească şi fără întrerupereacontinuităţii vieţii de Stat, fără nicio cruzime, fără nici o victimăpricinuită de puterea de Stat,ceea ce va fi pentru vecie un titlude înaltă mândrie a poporuluiromânesc în faţa lumii civilizate”.

ROMANIA 100 VINERI 23 NOIEMBRIE 20188

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la: euroeconomiaxxi@gmail.com

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCUNICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

Dr. Alexiu tatu