egov_slides1
TRANSCRIPT
Introducere în E-Government
1. Definire
2. Concepte
3. Obiective
4. Beneficii
5. Participanţi
6. Principalele componente ale guvernării electronice
Bibliografie
Guvernarea electronică constă în interacţiunea dintre guvern,
parlament şi alte instituţii publice cu cetăţenii prin intermediul mijloacelor
electronice.
Informarea asupra proiectelor de lege aflate în
discuţie şi emiterea de păreri de către cetăţeni
plata taxelor de către contribuabili,
completarea unor plângeri şi petiţii online
mijloace eficiente puse la dispoziţie de către stat
pentru exercitarea drepturilor fundamentale ale
cetăţenilor.
Stat
Cetăţean
E-Government utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei
implică o creştere a
eficienţei,
transparenţei
responsabilităţii
eficacităţii
Guvernului
Implementarea guvernării electronice necesită dezvoltarea unor
proceduri în cadrul instituțiilor publice, proceduri care vor conduce la
eficientizarea operațiilor tehnico-administrative și implicit la creșterea
gradului de satisfacție al cetățeanului.
Utilizarea noilor tehnologii contribuie la:
dezvoltarea relațiilor din cadrul instituțiilor publice
eficientizarea relațiilor acestora cu mediul extern.
Pe ce se axează eGuvernarea ...
„Guvernarea electronică reprezintă procesul de reinvenţie a sectorului public
prin digitalizare şi noi tehnici de management al informaţiei, proces al cărui
scop final este creşterea gradului de participare politică a cetăţenilor şi
eficientizarea aparatului administrativ.”
Caracteristici fundamentale:
1) folosirea noilor tehnologii electronice în comunicare (email, chat,
site-uri Internet etc.) sau paradigma tehnică
2) aplicarea unor noi metode de management al informaţiei sau
paradigma manageriala
3) creşterea gradului de participare politică a cetăţenilor şi creşterea
eficienţei aparatului administrativ sau paradigma funcţională.
Obiectivele generale ale guvernării electronice sunt:
• asigurarea accesului la informaţia oficială prin intermediul paginilor
WEB în reţeaua Internet;
• prestarea serviciilor publice prin intermediul mijloacelor electronice
pentru cetăţeni şi mediul de afaceri;
• sporirea gradului de participare a cetăţenilor în procesul de guvernare;
• eficientizarea activităţii administraţiei publice prin optimizarea utilizării
resurselor materiale şi umane, precum şi a timpului prestării serviciilor;
• consolidarea democraţiei şi a instituţiilor statului de drept.
Obiectivele specifice ale guvernării electronice constituie:
• asigurarea transparenţei activităţii autorităţilor administraţiei publice;
• crearea şi implementarea sistemelor informaţionale automatizate,
menite să susţină procesele de reformă şi dezvoltare politică, socială
şi economică din ţară;
• dezvoltarea infrastructurii informaţionale de stat;
• creşterea nivelului de pregătire a angajaţilor publici în domeniul
tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
• dezvoltarea cadrului juridic şi democraţia electronică.
Administrația publică are drept principal obiectiv furnizare unor servicii
publice eficiente. Există însă o diferență între calitatea serviciilor publice și
cele private în ceea ce privește performanța generată de următoarele
aspecte:
Organizarea
Inerția
Orientarea excesivă a
ministerelor și
departamentelor asupra
intrărilor
Aversiunea față de risc
Managementul serviciilor
publice
Serviciile publice sunt organizate
prea mult în jurul structurii
furnizorilor.
Voturile de la alegerile locale sau
centrale nu au ca motivație
imbunătățirea serviciilor.
Mare parte a resurselor se alocă pentru
maximizarea fondurilor.
Mentalitatea funcționarilor publici
constă în recompensare modestă
și puține obligații.
Serviciile publice sunt
furnizate mai eficient de
către organizații
Bariere în implementarea guvernării electronice
Implementarea și gradul de utilizare a aplicațiilor eGuvernării sunt direct
influențate de capacitatea logistică
capacitatea organizatorică a instituțiilor publice.
afectează
performanța
sistemului
impediment
în calea
adoptării
noilor
tehnologii
Guvernarea electronică trebuie să sprijine administrațiile publice, dar pentru
realizarea unui sistem informatizat de eGovernmnegt trebuie să se țină cont
de potențialul de adaptabilitate al organizațiilor. Rezistența la schimbare poate
fi considerată tot o barieră.
Diminuarea decalajului digital se bazează pe trei elemente:
Infrastructură TIC
corespunzătoare Internet răspândit și
accesibil la preț
Abilități generale
de folosire a TIC
E-guvernarea reprezintă, în acest moment, marea provocare a Europei,
fiind un rezultat al activităţii de cercetare şi, ca atare, se poate
considera a fi un domeniu aflat în plină dezvoltare.
În cadrul Strategiei Comunitare de Orientare pentru perioada 2007-
2013, Comisia Europeană a pus accentul pe oferirea unor servicii
publice eficiente şi efective, în particular pe
e-Guvernare
e-Learning
e-Health,
care au un impact semnificativ asupra creşterii economice şi în
facilitarea efectivă a accesului cetăţenilor la servicii.
Accentul în e-Guvernare s-a mutat de la
„oferta de servicii prin internet”,
către surprinderea „impactului programelor de e-Guvernare pentru oferirea
unor servicii de mai bună calitate clienţilor, mai eficient şi în condiţii de
incluziune socială”.
O tipologie specifică serviciilor de e-Guvernare cuprinde:
• e-administraţia;
• e-democraţia;
• e-asistenţa.
Clase de participanţi implicate în procesul de guvernare:
1) participanţii publici, guvernul sau statul, organizaţiile de la nivel
local, precum şi organizaţiile de la nivel central [G]
2) cetăţenii ţării respective [C]
3) firmele private care organizează activităţi comerciale, luând în
considerare profitul şi activând într-un context concurenţial de piaţă. [B]
Aceste clase definesc relaţii specifice de comunicare şi
tranzacţionale împărţite în câteva mari grupe de
componente ale guvernării electronice.
Principalele componente ale guvernării electronice
G2C - (relaţia dintre Guvern şi cetăţean) permite cetăţenilor unei ţări accesul la
informaţii şi servicii guvernamentale rapid, eficient, convenabil, din orice loc,
folosind diverse metode de comunicaţie.
Serviciile din aceasta categorie urmăresc mai întâi aducerea on-line a unor
informatii simple, apoi relatia cetatean-guvern devine interactiva
existand comunicare si schimburi de date in ambele directii...
relatiile devin tranzactionale.
Unele servicii furnizate de guvern cetatenilor pot fi prestate si on-line pe siteurile
de Internet ale institutiilor publice respective sau pe portaluri guvernamentale
globale (portaluri “one stop shop”).
G2C este o componenta constand in aplicatii complexe
3 mari tipuri de aplicatii:
1. aplicatii care realizeaza functia majora a statului de a facilita transparenta
si schimbul liber de informatii intre cetatean si stat;
2. aplicatii care constau de fapt in indeplinirea rolului statului de furnizor de
servicii guvernamentale. Aceste aplicatii grupate si sub eticheta Furnizare
Electronica de Servicii [FES]
3. votul electronic, care desi nu este in esenta un serviciu guvernamental
face parte din sfera relatiilor dintre stat si cetateni – un mod de exercitare
si reintarire a contractului social.
Experimentul “Arizona” – folosirea votului electronic prin
intermediul Internetului la alegerile primare ale democraţilor
din martie 2000.
Exemplul 1: eCitizen Centre
Source: http://www.usa.gov
Exemplul 2: eCitizen Centre
Source: http://www.ecitizen.gov.sg
G2B - (relaţia dintre Guvern şi sectorul privat) permite oportunitatea de a
administra tranzacţii online cu Guvernul, simplificând astfel procesele
business şi sporindu-le competitivitatea: e-procurement (achiziții), e-
auctions (licitații), colectarea taxelor.
G2G - (relaţia dintre Guverne) depinde de nivelele guvernamentale ale
statelor, de gradul de eficientizare a serviciilor şi responsabilităţilor.
Facilitează accesul în comun la baze de date şi alte diverse resurse,
sporind astfel eficienţa acestui proces.
Ideal: un singur punct de acces pentru orice informaţie guvernamentă!!!
cooperarea diverselor departamente şi agenţii guvernamentale
G2E - (relaţia dintre Guvern şi angajaţii guvernamentali) este o subcategorie a
G2G
Aplicatii care facilitează indeplinirea unor responsabilitati de serviciu.
Exemplu:
folosirea de catre angajatii Primariei Bucuresti a bazelor de date cu
hotarari si decizii mai ales in domeniul retrocedarilor imobiliare.
(accesare cu parola a bazei de date)
Aplicatii pentru managementul situatiei de salariat a angajatului guvernamental.
(- accesare fişă personală,
- modificare de informaţii,
- cerere concediu in anumite perioade distribuindu-se astfel echilibrat
cererile de concediu,
- completare număr de ore lucrate suplimentar etc.)
Relaţia trunghiulară: Guvern – Cetăţeni - Business
Există multiple moduri în care informaţia poate fi transmisă între
participanţii la procesul de guvernare.
Fluxuri informaţionale şi tranzacţionale:
• fluxurile interne sunt cele în cadrul unei clase de participanţi – de
exemplu cele dintre instituţii publice, precum 2 ministere, sau
Parlament şi guvern etc.
• fluxurile externe sunt cele care apar între participanţi din clase
diferite, de exemplu fluxurile care au loc între cetăţeni şi o instituţie
publică precum Parlamentul.
E-government reprezintă, mai mult decât orice, un proces de schimbare prin
care Guvernul informează şi foloseşte servicii eficientizând munca de back
office.
Beneficiile implementării guvernării electronice
• Reducerea costului cetăţenilor privind accesul la diverse servicii
• Reducerea costurilor administrative (utilizarea sistemelor informatice
diminuează cu 15-20% timpul de procesare a documentelor)
• Diminuarea corupției
• Reducerea timpului specific procedurilor de rutină (se scurtează timpul
de răspuns al instituției publice la o cerere a cetățeanului)
• Informare la zi (actualizarea automată a informațiilor)
• Diminuarea blocajelor și a timpilor de așteptate (diminuarea traficului
intens la ghișeele instituțiilor direcționat către același serviciu)
• Acces direct și instant (dezvoltarea unui permanent canal de
comunicare directă și necostisitoare cu cetățenii)
Evoluţia sistemelor de guvernare electronică
Faza I: prezentarea de informaţii.
Faza II: posibilitatea de a descărca formulare necesare în interacţiunea cu
autorităţile, care după tipărire şi completare sunt prezentate autorităţilor pe
cale clasică.
Faza III: a oferit posibilitatea completării formularelor on-line, efectuarea altor
tranzacţii ( de ex. plăţile datorate autorităţilor).
Faza IV: soluţiile sunt regândite pentru a face uz deplin de posibilităţile
tehnologiei şi a fi simplificate, mai ales sub aspectul facilitării interfeţei cu
persoanele care apelează sisteme de e- Government.
proceduri manuale sisteme informatice mari rapid
ETAPA 1 presupune:
Dezvoltarea accesului la Internet
Diseminarea culturii tehnologice de utilizare a tehnologiei informației
și comunicațiilor
Descentralizarea competențelor în adminsitrația publică
Crearea de rețele de interconectare a serviciilor publice
ETAPA a 2-a presupune:
Utilizarea sistemelor informatice existente
Dezvoltarea unor mecanisme de securitate pentru sistemele
informatice
Folosirea unor infrastructuri de chei publice și private și a unor
tehnologii de criptare pentru asigurarea securității documentelor
Asigurarea interoperabilității aplicațiilor
ETAPA a 3-a presupune:
Dezvoltarea unui sistem de management al relațiilor cu clienții
Identificarea și rezolvarea problemelor cetățeanului
Dezvoltarea unor programe de perfecționare continuă în vederea folosirii
tehnologiei informației și a sistemelor informatice
Măsuri specifice procesului de eGuvernare
o Măsuri ce vizează strânsa conlucrare cu autoritățile
locale în vederea dezvoltării unor rețele informatice
care să asigure funcționarea optimă a rețelelor
regional de învățare și crearea grupurilor de
competență.
o Măsuri ce vizează cooperarea cu primăriile, serviciile
descentralizate și deconcentrate, instituțiile din
sistemul sanitar și de învățământ, instituțiile de cultură,
în scopul realizării unei rețele metropolitane de
comunicații ca sistem de management al informației, în
vederea furnizării unei arii cât mai diversificate de
servicii.
Necesitatea existenţei cadrului legal!!!!!!
asigură impunerea unei minime protecţii a părţilor implicate şi/sau terţilor şi
standardizări (la nivel naţional) a practicii, calităţii serviciului/produsului şi a
altor elemente, care definesc conţinutul serviciului/produsului.
Cadrul legal naţional aferent unor servicii on-line (achiziţii publice, comerţul
electronic) este structurat în:
• norme juridice de baza privind comerţul electronic
• norme juridice adiacente şi complementare privind:
contractele la distanţă,
clauzele abuzive,
drepturile utilizatorilor cu privire la reţele şi serviciile de comunicaţii
electronice,
semnătura electronică,
protecţia datelor cu caracter personal,
marca temporală,
criminalitatea informatică,
publicitatea etc.
Bibliografie
„Comparative e-Government”, editor Christopher Reddick, Ed.
Springer, ISBN 978-1-4419-6535-6, 2010.
„Understanding E-government. Information systems in public
administration”, Vincent Homburg, Ed. Routledge, ISBN 978-0-415-
43094-4, 2008.
„From electronic government to information government”, editori
Viktor Mayer Schonberger, David Lazer, MIT Press, ISBN 978-0-262-
63349-9, 2007
„The world of E-Government”, editori Gregory Curtin, Michael
Sommer, Veronika Vis-Sommer, Haworth Press, ISBN 0-7890-2306-7,
2007
„Digital Government. Technology and public sector performance”,
Darrel West, Princeton University Press, ISBN 978-0-691-13407-9,
2005