1.1noiuni i categorii fundamentale n economia turismului. Turismul reprezinta un fenomen economico-social specific civilizatiei moderne, puternic ancorat in viata societatii, si ca atare, influentat de evolutia ei. Prin caracterul sau de masa si continutul complet, turismul antreneaza un vast potential material si uman, cu implicvatii importante asupra evolutiei economiei si societatii, asupra relatiilor internationale. Turismul prezinta trasaturile unui domeniu distinct de activitate constituindu-se, asa cum apreciaza unii autori intr-o ramura a economiei nationale, ramura care, prin specificul sau, se integreaza in sectorul tertiar. Referitor la rolul turismului in cadrul economiei nationale, literatura de specialitate evidentiaza faptul ca el are "un impact considerabil asupra economiilor, societatilor si culturilor diferitelor tari de referinta" Turismul joaca un rol important in viata economica si sociala, actioneaza ca un element dinamizator al sistemului economic global, ca un mijloc de diversificare a structurii economice, ca o parghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale sau un mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de instruire, cultura si civilizatie al oamenilor. Turismul prezinta o complexitate in continua crestere, in plan economic sintetizeaza rezultatele unui mare numar de activitati, in plan psiho-social, se constituie ca o modalitate superioara de organizare a timpului liber. 1.2coninutul economic al turismului. 1.3forme de organizare, tipuri si diversitatea turismului. Dezvoltarea turistica durabila nu este doar un concept dezbatut, completat i reformulate n cadrul conferinelor purtate pe aceast tem. Necesitatea protejrii bogiilor naturale, sociale i culturale care constituie patrimoniul comun al umanitii i a satisfacerii nevoilor turitilor i a populaiei locale a generat apariia unor forme de turism durabil. Obiectivele, principiile, cerinele dezvoltrii turistice durabile se regasesc in forme ale turismului cum ar fi: ecoturism, turism rural. Aceste forme sunt expresia dorinei ca turismul s reprezinte nu numai n prezent un factor pozitiv i dinamic de dezvoltare, dar i o soluie practica de pastrare nealterat a mediului. Din definiia data la inceputul acestui capitol rezulta ca toate formele de turism (nu numai cele enunate anterior) ar trebui s respecte principiile dezvoltarii durabile, deci implicit, principiile turismului durabil: Activitatea turistic trebuie iniiat cu mijloace proprii ale cominitii locale, iar aceasta trebuie sa-i menine controlul asupra dezvoltrii turistice; Turismul trebuie s ofere rezidenilor locuri de munc care s duc la nbuntirea calitii vieii comunitilor locale i trebuie realizat un echilibru ntre activitile ecomonice deja existente n zon i activitatea turistic; Trebuie stabilit un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: naional, regional i local, bazat pe standarde internaionale deja existente. Pot fi stabilite, deasemenea, liniile directoare pentru operatorii din turism, monitorizarea impactului diferitelor activiti turistice, ct i limitele de acceptabilitate pentru diferite zone; Trebuie realizate programe educaionale i training pentru mbuntirea managementului n domeniul proteciei resurselor naturale i culturale. Dezvoltarea turistic durabil, prin formele sale practice, conciliaz interese i obietive antagoniste, favorizez parteneriatul i cooperarea ntre decideni, operatori i consumatori i promoveaz interesul general pe termen lung, dincolo de cel particular, imediat.1

Formele de turism clasice ale turismului durabil cu care acesta este nc confundat sunt prezentate pe larg n capitolele ce vor urma. Ceea ce trebuie reinut ns este faptul, c plecnd de la oricare din criteriile de clasificare definirea tuturor formelor de turism trebuie s conina ideea de durabilitate. Ecoturismul, turismul rural, turismul tiinific, turismul cultural sunt doar avngarda formelor de turism durabil. Att n practica turistic internaional, ct i n literatura de specialitate, se constat o ndreptare a populaiei oraelor spre recreere ctre mediul rural. n acelai timp se remarc faptul c formele de turism organizate n mari centre aglomerate, cu programe fixe, rigide, monotone, cu deplasri dintr-un mediu aglomerat n altul (adeseori mai aglomerat i mai trepidant) nu mai satisfac aspiraiile, motivaiile, opiunile turitilor, ale unei nsemnate pri din rndul populaiei urbane, ca urmare cutarea mediului rural pentru odihn i recreere este o tendin general n practica mondial a turismului i n ultimii ani i n Republica Moldova. Treptat ns, turismul rural a nceput s fie privit ca o posibilitate concret de dezvoltare a perimetrelor rurale. Aceasta s-a dovedit a fi o ans real pentru zonele rurale defavorizate, dar i pentru toate regiunile rurale: valorificarea unui bogat potenial natural i cultural, descongestionarea zonelor turistice aglomerate, mbuntirea nivelului de trai al populaiei acestor perimetre, stabilizarea forei de munc local prin crearea de noi locuri de munc n domeniul serviciilor, construciilor, creterea rapid a echipamentelor de cazare datorit cheltuielilor mici necesare dotrii lor, accesul unor categorii sociale defavorizate la aceste oferte de petrecere a concediilor, etc. Turismul ecologic presupune un mod de a-ti petrece vacanta n tandem cu natura, bucurndu-te de ea si protejnd-o n acelasi timp. Destinatiile sunt alese pe principiul naturalitatii lor, prin ceea ce pot oferi asa cum sunt ele si nu prin potentialul ce ar putea fi valorificat prin aplicarea a nu stiu ce forme de tehnologie. Ecoturismul ne invita sa ne bucuram de frumusetea naturii pure, ne propune o ntoarcere la origini, o detasare de viata de zi cu zi, de praful din jurul blocului. Este o lectie de viata ce induce o stare de spirit cu totul noua fata de ceea ce resimtim n cotidian. Turismul ecologic se concretizeaza n drumetii cu scopul de a cunoaste, a observa si a admira fauna si flora din zona, formele de relief, ciudateniile peisajului. De la urcusul pe munte pna la plimbarile cu barca sau cu caruta, ecoturismul renunta la orice fel de artificiu si te lasa sa te bucuri de frumusetea pura a naturii departe de zgomotul si de fumul masinilor. Turismul ecologic este unul dintre cuvintele intrate recent n vocabularul nostru, i pe care, folosindu-l din ce n ce mai des, nu-l mai nelegem uneori pe deplin. De altfel aceast noiune nc i caut o definiie ct mai complet, ct mai aproape de aria activitilor pe care le acoper practic. Cel mai ades este preferat formula turism care nu duneaz naturii. Acum, dup experiena practic a tririi a patru drumeii: "Perlele Prutului - 1999" - traseul Stnca Costeti - rezervaia "Pdurea Domneasc"; "Perlele Nistrului 2000" - traseul Sntuca pova; Perlele Nistrului 2001 - traseul Copanca Palanca; i Perlele Prutului - 2002 - traseul Criva - Stnca Mare, putem spune c ecoturismul este mai degrab o adncire n natur, o contopire cu aceasta. Desigur c scopurile cognitive, de cunoatere, sau cele de protecie a mediului, sunt caracteristice acestui gen de turism. Dar mai este ceva, ceva mai mult! A putea spune, fr teama de a grei, c ecoturismul este mai degrab o stare de spirit. Turismul cultural apare ca un tip de turism clar difereniat de celelalte forme sau tipuri de turism mai ales prin motivaie. El poate fi definit ca o form de mobilitate turistic al crei scop principal este lrgirea orizontului de cunotine prin descoperirea patrimoniului culturalartistic sau arhitectural i al teritoriilor n care acesta se nsereaz. Conform Micului Dicionar2

Enciclopedic, cultura reprezint expresia civilizaiei materiale i spirituale generate a unui popor. n sens larg cuprinde att cultura material (toate bunurile materiale i tehnicile necesare producerii lor), ct i cultura spiritual (creaiile din domeniul tiinei, literaturii, artelor). n acest context turismul cultural reprezint o form de valorificare a resurselor antropice i tocmai de aceea n sfera sa de cuprindere se poate include i turismul citadin i turismul rural-etnografic. Turismul cultural trimite obligatoriu la noiunea de patrimoniu, care reprezint componentele materiale i imateriale ale identitii oricrei societi, elaborate, apoi transmise i reactualizate n teritoriu. Patrimoniul material cuprinde muzeele, monumentele, ansamblurile arhitectonice, oraele de art, satele cu tradiii bine pstrate, siturile arheologice, grdinile, edificiile de natur religioas sau militar. Patrimoniul imaterial include srbtorile i manifestrile culturale, tradiiile i aptitudinile creative acumulate n timp. P. Origet de Cluzeau sintetizeaz, n lucrarea sa ,,Le tourism culturel principalele teme ale turismului cultural i formele de manifestare turistic pe care le genereaz astfel: n ultimii ani formele de practicare a turismului cultural s-au diversificat foarte mult, lund forma sejururilor lingvistice, a turismului gastronomic. mbogirea ofertei turismului cultural se realizeaz sub presiunea a doi factori: cererea publicului, tot mai curios i exigent i atitudinea comunitilor locale care doresc s obin beneficii de pe urma activitilor culturale pe care le finaneaz. Eficiena turismului cultural este cea mai redus dintre toate tipurile de turism, dar dezvoltarea sa prezint i o serie de avantaje, ce se refer la faptul c cererea este stabil, solid i nu ine cont de mod, aa cum a fost cazul turismului balneo-climateric. Potenialul de extindere este imens, mai ales n contextul mondializrii, cnd situri exotice precum Insula Patelui nu mai sunt aa de ndeprtate. 1.4factorii ce determina cererea in turism. Cererea turistica este formata din ansamblul persoanelor care isi manifesta dorinta de ase deplasa periodic si temporar "in afara resedintei proprii pentru alte motive decat prestarea unei activitati remunerate la locul de destinatie". Materializarea cererii este consumul turistic..Factorii determinanti ai cererii turistice si ai evolutiei acesteia sunt foarte diversi, literatura de specialitate sugerand o multitudine de posibilitati de clasificare a acestora. Daca se ia in calcul orientarea spre consum a fenomenului turistic se poate concluziona ca factorii cererii pot fi grupati in doua categorii: economico-sociali si motivationali. Factori economico-sociali: # Factorul demografic: are un rol primordial in stimularea activitatii turistice, intrucat acesta este purtatorul cererii. Factorul demografic isi manifesta incidenta asupra turismului, stimulandu-l in acele regiuni in care exista conditiile materiale sociale si culturale care decurg din dezvoltarea economica. # Gradul de urbanizare: impune o anumita structura si dezvoltare economica generatoare de impulsuri motivationale si disponibilitati materiale reflectate in cerea turistica. Cu cat gradul de urbanizare este mai ridicat cu atat creste cererea de turisti care vor sa evadeze din mediul urban. # Timpul liber: este un factor determinant al cererii turistice intrucat cea mai mare parte a deplasarilor in scop turistic se realizeaza in perioada timpului liber: concedii, vacante, weekend. # Venitul reprezinta componenta materiala, baza participarii la circulatia turistica. Veniturile individuale sunt determinante pentru a include cererea turistica in cadrul cererii de consum a populatiei unei tari. Venitul destinat activitatii turistice reprezinta ceea ce ramane din venitul3

individual dupa satisfacerea necesitatilor vitale, asa numitul "consum obligatoriu" care nu poate fi redus. Turismul se incadreaza in categoria necesitatilor create, determinat de cresterea gradului de dezvoltare economica, de mentalitatea oamenilor, obiceiuri, traditii, cultura. Factori motivationali Psihologii considera ca cererea turistica este generata de necesitati biologice si psihologice, turismul asigurand obtinerea echilibrului ca factor compensator al existentei cotidiene. Acest lucru este posibil ca urmare a celor trei functii pe care le indeplineste turismul: Destindere-odihna, eliberare de stresul rezultat din conditiile de munca si de viata. Divertisment: da continut dinamic destinderii, presupunand cautarea unor satisfactii, placeri, confort, agrement. Dezvoltare determinata de posibilitatea pe care o ofera turismul de largire a orizontului de cunostinte si preocupari. 1.5importana economico-sociala a turismului. Importanta economico- sociala a turismului poate fi evidentiata sub urmatoarele aspecte: Turismul contribuie la mentinerea echilibrului biologic si fiziologic al omului contemporan, pentru care turismul ofera solutii la constrangerile de tot felul la care acesta este supus. Turismul apare ca un mijloc de educare, de ridicare a nivelului de cultura, de instruire si civilizatie al oamenilor in calitate de turisti, dar si a populatiei locale aflata in zonele receptoare de turisti. Turismul contribuie la mentinerea sanatatii omului contemporan prin faptul ca-i ofera acesuia destinderea, refacerea fortei de munca prin odihna, miscare, tratamente balneomedical. Turismul influenteaza calitatea vietii ata in mod direct (determina cresterea calitatii vietii) cat si in mod indirect (determina cresterea altor ramuri economice care pot influenta pozitiv nivelul calitatii vietii). Turismul impune noi relatii interumane, faciliteaza schimbul de idei si consultarea de opinii ceea ce conduce la desavarsirea formarii intelectuale, la largirea orizontului cultural, iar pe de alta parte, la mai buna intelegere intre popoare, la apararea pacii in lume. Turismul international se afirma cat mai mult ca factor de intensificare a legaturii dintre natiuni, contribuie la promovarea unei mai bune intelegeri intre popoare. 2.1indicatorii economici de dezvoltare a turismului. 2.2eficiena economic n turism. Turismul reprezint o activitate destul de complex, astfel pentru aprecierea i comesurarea eficienei economice n turism se utilizeaz o gam vast de criterii i indicatori, care pot fi de ordin general sau specifici activitii respective. Drept urmare criteriile de baz dup care are loc aprecierea eficienei economice n turism sunt urmtoarele: - Mrimea venitului net, i respectiv rentabilitatea - Nivelul costurilor - Gradul de utilizare a forei de munc i a capitalului tehnic i financiar4

Eficiena investiiilor ca expresie a randamentului efortului de dezvoltare n ceea ce privete indicatorii de msurare, s-a elaborat un sistem care s cuprind rezultatele de ansamblu al domeniu, i cele obinute de ctre o component n parte, asigurndu-se i cuantificarea efectelor directe i indirecte. Elemetele pe baza crora s-a purces la elaborarea acestui sistem au fost: Princiipii generale de calcul economic, Structura resurselor utilizate, Forma de concretizare a rezultatelor Aadar a avut loc o delimitare a indicatorilor n doua mari grupe, care la rndul lor sunt formai din alte categorii de indicatori-

5

I.Indicatori sintetici: Profitul -indicator absolut - se prezint sub doua forme: brut- reprezint diferena ntre venituri (ncasri) i cheltuieli (costuri),net rmas dup achitarea impozitelor n determinarea profitului apar diferene de la un agent la altul n depeden de sectorul de activitate hotelrie, alimentaie public, turoperator, etc. Rata profitului- indicator relativ reprezint mrimea relativ a profitului (n %) n raport de un termen de referin ce reflect efortul depus pentru obinerea acestuia. Exist mai multe tipuri de rat a profitului: Rata economic a profitului, Rata comercial a profitului, Rata financiar a profitului. Rata rentabilitii- repezint raportul procentual ntre masa profiturilor (P) i cheltuielile (costurile) de producie sau comercializare a vancaelor Volumul i nivelul cheltuielilor- se obine prin nsumarea tuturor costurilor/eforturilor necesare activitii II.Indicatori pariali Productivitatea muncii- expresie a eficienei cheltuirii resurselor, ce se determin prin raportarea cifrei de afaceri (CA) la numrul lucrrilor (L): W=CA/L; n unele cazuri are loc raportarea profitului (P) la numrul lucrtorilor, iar rezultatul prezint informaii asupra contribuiei fiecrui lucrtor la realizarea profitului: W=P/L Randamentul capitalului- reflect modul de utilizare a resurselor materiale i financiare .Indicatorii specifici pentru transporturile turistice sunt cei legai de evaluarea gradului de utilizare a parcului propriu i a mijloacelor de transport utilizate. Indicatorii transporturilor turistice Indicatorii cazrii hoteliere Indicatorii turismul internaional Indicatorii investiiilor n turism 2.3indicatorii ce caracterizeaz starea i dezvoltarea turismului intern. 2.4rolul turismului n economia naional. Rolul turismului nu trebuie privit numai prin consecintele de ordin social, ci si economic, putand fi subliniate cu urmatoarele: -Turismul indeplineste o functie economica importanata intrucat contribuie la creearea si utilizarea venitului national. - Turismul contribuie la ridicarea social-economica a unor zone, asigurand eliminarea decalajelor interregionale. - Activitatea turistica face posibila preluarea unei parti a consumului intern casnic si antrenarea circulatiei banesti, determinand atenuarea fenomenului inflationist. - Turismul valorifica zonele bogate in resurse turistice naturale si antropice neepuizand "materia prima", valorifica acele elemente care n-ar fi putut fi puse in valoare in cadrul altei activitati. - Turismul prezinta si vocatie ecologica intrucat, in strategia dezvoltarii turistice, se impun masuri de protejare mediului, a valorilor fundamentale a existentei umane, a peisajului, a apei, a aerului, florei, faunei. - Turismul se constituie intr-o importanta sursa de valuta fara a necesita eforturi deosebite pe plan extern, o sursa de valorificare in conditii mai avantajoase a resurselor interne cheltuite pentru producerea unor mijloace destinate exportului; turismul se manifesta ca un6

important capitol al exporturilor denumit export intern* , oferind piata de desfacere unei game variate de produse si servicii care, in alte conditii nu se pot exporta sau se exporta in cantitati mai mici, cu eforturi si riscuri mai mari. Aceasta forma de export, caracterizata prin consum la locul de productie si eterogenitatea produselor si serviciilor solicitate este si foarte eficienta: ea presupune costuri mai reduse prin eliminarea cheltuielilor de transport, promovare, a taxelor vamale, comosioanelor. Turismul international influenteaza balanta de plati prin intermediul balantei valutare a turismului care, in functie de natura sa, poate compensa, reduce sau agrava o balanta de plati deficitare. Pe langa efectele economice si sociale directe, turismul determina obtinerea unor efecte indirecte, prin impulsionarea celorlalte ramuri si sectoare ale economiei (industriei, agricultura, transporturi, etc.), in asa numitul efect mutiplicator. 3.1natura i coninutul pieei turistice. Datorita specificului sau aparte, de producator si ofertant al unor produse abstracte, fara suport material, turismul si-a creat o piata proprie a serviciilor pe care le furnizeaza, care, desi seamana cu alte forme de existenta a pietei, functioneaza in mod distinct si este determinata de factori specifici. Desi, intr-o acceptiune foarte generala, se poate spune ca piata turistica este locul in care se intalnesc si se confrunta cererea cu oferta de produse turistice, exista o serie de elemente particulare, care amplifica semnificatiile conceptului de piata turistica. Astfel, in procesul de definire a pietei turistice este necesar sa se tina cont de urmatoarele elemente: produsul turistic, alcatuit din atractia naturala si antropica si din serviciile care ii determina continutul; firmele turistice, respectiv cele care au ca obiect de activitate prestarea de servicii care intra in sfera de cuprindere a turismului; particularitatile consumatorilor de turism; spatiul geografic si economic in care au loc actele de vanzare-cumparare a serviciilor turistice; perioada de timp in care se efectueaza prestatia turistica etc.. Pornind de la aceste elemente care determina continutul pietei turistice, putem spune ca aceasta se caracterizeaza printr-o serie de particularitati, dintre care1: este o piata cu finalitate specifica, turistii urmarind procurarea unor satisfactii aparte, proprii acestui sector de activitate; este o piata fragmentata, rezultat al confruntarii dintre oferta extrem de eterogena si cererea determinata de preferintele subiective ale consumatorilor de turism; este de o complexitate aparte in timp si spatiu, deoarece oferta turistica este perceputa initial in mod subiectiv, ca o imagine construita in urma unor informatii care circula intre turistii potentiali si efectivi, obiectivandu-se abia in momentul consumului propriu-zis; este o piata pe care actioneaza mai multi decidenti, actul de procurare a unui produs turistic putand fi influentat de o serie intreaga de participanti; prezinta un grad de risc mai ridicat, incertitudinile ofertantilor fiind mai numeroase decat in cazul pietei bunurilor materiale. participanii (subiecii) pieei turistice.1

7

3.2participanii (subiecii) pieei turistice. 3.3agenii economici subieci ai activitii turistice n R. Moldova. 3.4mecanismul de funcionare a pieei turistice. 3.5funciile pieei turistice. 3.6capacitatea pieei turistice. Evaluarea capacitatii pietei turistice constituie un proces de determinare a dimensiunilor cantitative ale acesteia, exprimate printr-o serie de indicatori uzuali, fizici si valorici. Capacitatea poate fi exprimata prin intermediul dimensiunilor cererii (volumul cererii, indicand gradul in care oferta acopera cererea), ofertei (volumul ofertei, determinata de baza tehnico-materiala turistica), sau tranzactiilor de piata (incasari din prestatii turistice). Pozitia firmei turistice pe piata se poate aprecia, totodata, prin intermediul cotei de piata (exprimand ponderea pe care o detine o firma sau un produs turistic pe piata de referinta). In domeniul turismului, un indicator deosebit de important il constituie numarul de turisti, care, coroborat cu alti indicatori specifici, permite evaluarea corespunzatoare a capacitatii pietei turistice. Capacitatea efectiva a pietei turistice depinde de numarul turistilor efectivi, de frecventa medie de achizitionare (consum) a unui produs turistic intr-o perioada data de timp, de marimea medie a unei C = N*q*f, unde: Alaturi de modalitatile de evaluare a capacitatii efective a pietei, instrumentarul de marketing ofera posibilitatea aprecierii capacitatii potentiale a pietei. Astfel, se poate aprecia potentialul de absorbtie al pietei turistice, care exprima volumul maxim al vanzarilor (prestatiilor) pentru un produs turistic, care se poate realiza pe o piata, intr-un anumit interval de timp, avand in vedere cererea potentiala, efectivul nonconsumatorilor relativi 3.7segmentarea pieei turistice. Piata turistica poate fi abordata, la fel ca orice alta piata, sub trei aspecte: global, individualizat si pe segmente. Abordarea globala este specifica operatorilor turistici care ofera servicii nediferentiate pentru toate categoriile de clientela. Studiile de piata sunt in acest caz usor de realizat, costurile implicate fiind deci mai scazute. De asemenea, costurile de fabricare a produselor sunt in general mai reduse. Abordarea (cvasi)globala este inca foarte des utilizata de turoperatori. Multi dintre ei au in oferta produse de tip circuit in autocar, adresate tuturor categoriilor de clientela. Dealtfel, pana la inceputul anilor 70 acesta era practic singurul tip de produs turistic forfetar existent pe piata. Foarte multi turisti nu agreeaza insa acest tip de circuite, deoarece pe de o parte simt ca independenta si individualitatea lor este afectata, iar pe de alta parte ceea ce li se ofera nu satisface intotdeauna pe deplin dorintele si exigentele lor. Drept urmare, organizatorii de voiaje propun in prezent produse cu un grad de personalizare mai ridicat, dupa cum vom vedea intr-unul din capitolele urmatoare. Abordarea individualizata este cealalta forma extrema de abordare, fiind concretizata prin faptul ca cererea este analizata la nivelul fiecarui client sau grup restrans de clienti, produsul fiind adaptat necesitatilor acestuia. Aceasta varianta de abordare este intalnita in turism (desigur, cu unele limite) in cateva situatii particulare. Un prim exemplu ar fi agroturismul (turismul rural), unde gazda poate trata fiecare client intr-un mod diferentiat, in functie de dorintele acestuia. Un alt exemplu este cel al prestatarilor de lux (un hotel de patru sau cinci8

stele) care ofera clientilor servicii personalizate. In sfarsit, se poate da exemplul unor turoperatori care permit clientilor sa confectioneze ei insisi sejurul sau voiajul, alegand itinerariile, mijloacele de transport, locurile de cazare si de servire a mesei, modalitatile de agrement etc. Detalii cu privire la acest tip de produse turistice forfetare (denumite produse personalizate) vor fi date in capitolul al zecelea. Abordarea pe segmente consta din impartirea pietei in subpiete omogene din punct de vedere al unor caracteristici relevante pentru oamenii de marketing. Ideea care sta la baza segmentarii este aceea ca persoanele asemanatoare din punctul de vedere al unor caracteristici precum varsta, educatie, venit, personalitate, stil de viata etc. vor avea nevoi si dorinte asemanatoare. Odata realizata segmentarea, pot fi alese unul sau mai multe segmente-tinta, pe care vor fi concentrate eforturile de marketing. 4.1noiunea i coninutul industriei turistice. 4.2baza tehnico-material n turism. 4.3fora de munc n turism i eficiena utilizrii ei. Dupa estimarile OMT in sectorul turistic isi pot desfasura activitatea 75 milioane de angajati 5% din totalul locurilor de munca. Efectul turismului asupra ocuparii fortei de munca pot fi directe (locuride munca directe: hotel, transport turistic, agentii voiaj) si induse sau indirecte (persoane care nu lucreaza efectiv in turism, dar activitatea lor deserveste aceasta ramura economica: hoticultor cu aprovizionarea hotelului, companie ce se ocupa cu curatenia imobilului) 40% (dupa OMT din totalul locurilor de munca) Efectele turismului asupra ocuparii fortei de munca sunt atat mai pregnante cu cat economia tarii e mai dependenta de fluxurile turistice. Chiar si in tarile foarte dezvoltate ponderea locurilor de munca = 8-10% Caracteristicile profesiilor din turism: prezinta un numar redus de tehnicitate, dar compenseaza prin latura artistica de abordare a clientului forta de munca prezinta mare mobilitate; exista fluctuatii mari ale antrenarii fortei de munca pentru activitatea din sezon; se apeleaza la forta de munca sezoniera. munca e in contratimp fata de programul obisnuit de munca intensa weekend, sarbatori, vara dificultati in recrutarea personalului. dimensiune zilei de munca in turism dispune de o angajare pe intreaga perioada de timp disponibia dintr-o zi, urmata de o intrerupere tot de o zi. Acest fapt are consecinte in plan familial si social. majoritatea activitatilor din hotelarie sau restaurante sunt generatoare de eforturi fizice si psihice care se accelereaza in perioada de aflux maxim. activitatea din turism impun o serie de constrangeri psihologice, stapanire de sine, buna dispozitie, rabdare, prezenta de spirit in raporturile cu clientii. forta de munca e preponderent feminina (Franta/Elvetia ponderea sexelor = relativ echilibrata, Grecia predomina net cea masculina - 63%; cea mai feminizata tarile nordice 75%)9

forta de munca straina angajata oscileaza foarte mult de la 45% in elvetia fata de 11% % in Norvegia. 4.4caracteristica diverselor tipuri de ntreprinderi ale industriei turistice. Intreprinderile turistice se grupeaza pe urmatoarele tipuri: 1.Intreprinderile hoteliere, unitati similare si complementare ale acestora care grupeaza acele unitati ce servesc primirii turistilor, cazarii si alimentatiei. Cuprinde: hanul pentru tineret, centre de primire si de sejur, hoteluri clasificate in diverse categorii si stabilimente de alimentatie (baruri, cluburi si satul de vacanta). 2.Intreprinderi de tip colectiv care cuprind autocaristii, companii de cai ferate, organizatori de croaziere, agenti inchiriatori de masini. 3.Intreprinderi de animatie, de timp liber si de infomatii. Acestea pot lua forma asociatiilor, cluburilor, caselor de cultura, discotecile, cluburile de vanatoare .. 4.Agentii si organizatorii de calatorii care se ocupa de organizarea si comercializarea produselor turistice. Acestia pot sa apara ca: a.Agenti engrosisti; b.Agenti detailisti. a.Sunt definiti ca fiind organizatori sau fabricanti care pregatesc inainte ca cererea sa fie facuta, calatorii si sejururi cu tot ce presupun acestea. b.Furnizeaza publicului informatii asupra calatoriilor posibile inclusiv preturile si tarifele practicate, conditiile de servire. Structuri de primire cu functie de cazare turistica conform legislatiei in vigoare: -Hoteluri de la 5 pana la 1 stea; -Hoteluri apartament incadrate de la 5 la 2 stele; -Moteluri de 3, 2 si 1 stea; -Vile de la 5 la 1 stea; -Cabane de la 3 la 1 stea; -Sate de vacanta de 3 si 2 stele; -Campinguri de 4 pana la 1 stea; -Pensiunile turistice de 4 pana la 1 stea; -Pensiunile agroturistice de 3 pana la 1 stea; -Camere de inchiriat in locuintele familiale de 3 pana la 1 stea; -Navele fluviale si maritime de la 5 la 1 stea. Tipurile structurilor spatiilor de cazare: -camere cu pat individual; -camere cu pat matrimonial; -camere cu pat dublu; -camere cu 2 paturi; -camere cu 3 sau mai multe paturi individuale; -garsoniera; -apartamentele cu 2 pana la 5 camere. Unitatile de alimentatie pentru turism in Romania: a.Unitatile de alimentatie pentru turism de tipul 1: -restaurantul clasic (categoria lux si categoriile 1, 2, 3); -restaurantul specializat; -restaurantul cu specific national si local; -braserie (categorie lux, 1, 2); -berarie (categorie lux, 1, 2); -gradina de vara (categorie lux, 1, 2). b.Unitati de alimentatie pentru turism de tipul 2: -baruri de noapte (categoria lux si 1); -bar de zi (categoria lux, 1 si 2); -cafebaruri; -discobaruri; -bufetul; c.Unitatile de tipul 3: -unitati de tip fast-foods; -bufet tip expres (categoria 1 , 2 si 3); -restaurant cu autoservire; -pizzerie; -snack-baruri. d.Unitati de tipul 4 -cofetariile (categoria lux, 1, 3); e.Unitati de tipul 5: -patiserii; -placintarii. Agentiile de voiaj: Sunt intreprinderi care se obliga sa procure calatorilor servicii de transport si hoteliere pentru efectuarea voiajului sau sejurului. Agentiile de voiaj efectueaza urmatoarele operatii tehnice: a.Vanzarea de bilete pentru mijloacele de transport; b.Vanzarea de servicii turistice izolate sau complexe. Serviciile izolate includ serviciile de primire si servicii de acces.10

Serviciile complexe presupun ansamblul prestatiilor turistice care se presteaza cu ocazia unor calatorii organizate de un tour-operator sau comandate de client. 5.1cheltuielile curente i costul serviciilor n industria hotelier. Clasificarea cheltuielilor se poate face in functie de variatia lor la modificarea cifrei de afaceri, precum si in functie de posibilitatea de repartizare asupra costului prestatiilor. Variatia cheltuielilor la modificarea volumului activitatii genereaza urmatoarele categorii: a) cheltuieli de structura cu character fix, stabile pe termen lung, al caror volum este constant oricare ar fi cifra de afaceri: chirii, taxe, asigurari, amortizari, cheltuieli financiare, salariile personalului administrative angajat permanent etc. b) cheltuieli de activitate (operationale) fixe si variabile. Posibilitatile de repartizare a cheltuielilor asupra costului prestatiilor permit identificarea a doua categorii de cheltuieli: directe si indirecte. Principalii indicatori de cheltuieli sunt: A. Cheltuielile de personal sunt puse in evidenta cel mai bine daca se convine in prealabil asupra continutului indicatorilor numarului personalului (efectivului). Din grupa indicatorilor de cheltuieli fac parte: numarul mediu annual al personalului; rata cheltuielilor de personal (ponderea cheltuielilor de personal in cifra de afaceri fara TVA) are cea mai mare podere in total (30-45%). Include in principal veniturile salariale brute si cheltuielile de securitate sociala platite de catre intreprindere; numarul de lucratori care revin la o camera sau numarul de camere care revine unui lucrator este influentat de organizarea muncii, intensitatea si gradul de mecanizare a muncii, cultura de intreprindere; ponderea salariatilor care lucreaza cu program redus de lucru scade odata cu cresterea numarului de lucratori ai hotelului. In medie repreyinta 18% din numarul total al personalului; ponderea ucenicilor in numarul total al personalului. B. Consumul de materii prime alimentare si bauturi Rata costului de achizitie - ponderea consumului de materi prime si bauturi in cifra de afaceri aferenta fara TVA. In general se afla in relatie invers proportionala cu rata cheltuielilor de personal, rata costului de achizitie crete odata cu reducerea categoriei de incadrare. Rata prime-cost = (prime cost / cifra de afaceri fara TVA) * 100. Reuneste cheltuielile de personal si costul de achizitie. Nivelul ratei se diferentiaza in functie de tipul unitatii de alimentatie. Pentru realizarea de comparatii este expresiva relatia: cost de achizitie / cheltuieli de personal. In restaurantele de conditie modesta costul de achizitie excede cheltuielile de personal, iar in restaurantele de lux cheltuielile de personal sunt mai mari decat costul de achizitie. C. Cheltuielile aferente miljoacelor de exploatare privesc punerea la dispozitie a patrimoniului mobiliar si imobiliar. Majoritatea acestor cheltuieli au character fix. Dintre cheltuielile aferente acestei grupe fac parte: chiria, redeventele (cote), asigurarile, cheltuieliel financiare, amortizarea, impozitele pe cladire sip e teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe de comercializare bauturi alcoolice11

sau cafea, tarifele de autorizare (DSV, pompieri, DSP etc.), taxa pentru obtinerea licentei de fabricare a produselor alimentare, tariful pentru acordarea si avizarea certificatului de incadrare, taxa de abonament lunar pentru radio si TV etc. D. Cheltuielile promotionale - reprezinta 2-6% din cifra de afaceri 5.2profitul i rentabilitatea industriei hoteliere. Pragul de rentabilitate Ratele rentabilitatii Cash-flow-ul Productivitatea personalului Pragul de rentabilitate (punctul critic) gradul de ocupare pentru care nu exista nici profit, nici pierdere. determinarea sa are la baza diferentierea cheltuieli fixe / cheltuieli variabile. In acest punct cifra de afaceri agaleaza cheltuielile totale. Ratele rentabilitatii (tabloul soldurilor intermediare de gestiune-SIG) permite punerea in evidenta a rentabilitatii la mai multe niveluri ale rezultatului. Tabloul SIG este un instrument al analizei financiare. Restrans la indicatorii cu aplicabilitate la activitatea hoteliera, tabloul SIG are urmatoarea configuratie : Cifra de afaceri (fata TVA) - consumuri ale exercitiului provenind de la terti = Valoarea adaugata (VA)--impozite, taxe si varsaminte assimilate-cheltuieli de personal =Excedentul brut din exploatare (EBE)-amortizari si provizioane =Profitul din exploatare (rezultatul exploatarii)+ venituri financiare-cheltuieli financiare =Profitul curent (rezultatul curent al exercitiului)+ venituri exceptionale-cheltuieli exceptionale-impozit pe profit =Profitul net (PN) rezultatul net al exercitiului. Adesea rata rentabilitatii activitatii este calculata ca rata profitului sau rata marjei comerciale nete, ca raport intre profitul net si cifra de afaceri : PN / CA * 100. De regula. in primul an de functionare rezultatul exercitiului este negativ (pierdere). Dupa trei ani de functionare, rezultatul cumulat al exercitiului pentru intreaga perioada r trebui sa fie pozitiv (profit). Exercitiul financiar al celui de-al doilea an se poate incheia si el cu profit, fara insa ca pierderea primului an sa poata fi intotdeauna compensata. Cash-flow-ul reprezinta soldul fluxurilor nete de trezorerie, al intrarilor si iesirilor de fonduri din intreprindere. Exista mai multe expresii de calcul al cash-flow-ului a. cash- flow-ul brut exprima capacitatea de autofinantare si cuprinde : amortizarea; provizioanele cu caracter de rezerva; profitul brut sau profitul net. b. cash-flow-ul net se determina astfel : Profit din exploatare- impozit pe profit= PROFIT NET DIN EXPLOATARE (OPERATIONAL)+ amortizare= CASH-FLOW BRUT- cresterea necesarului de fond de rulment de exploatare- investitii in capital fix= CASH-FLOW NET DIN EXPLOATARE+ cash-flow-ul din afara exploatarii= CASH-FLOW NET TOTAL c.Cash-flow-ul rezidual se determina prin deducerea din cash-flow-ul net a sumelor rambursate in contul creditului pentru investitie, precum si a profitului distribuit sub forma de dividende. Productivitatea personalului (muncii) CA / nr. mediu al personalului. In general, productivitatea creste odata cu dimensiunile hotelului 5.3indicatorii de evaluare ale fondurilor fixe.12

5.4structura mijloacelor circulante n industria turistic. 5.5remunerarea muncii angajailor din industria turistic. 5.6determinarea costurilor serviciilor turistice. Forta de minca in turism n conceptul de marketing turistic cea mai important component a produsului turistic este elementul uman, deci cel ce organizeaz i execut programele turistice. Experiena internaional i naional a demonstrat c, n condiiile intensificrii concurenei prestatorilor de servicii turistice, care ofer destinaii cu caracteristici aproximativ identice, succesul comercial al produsului turistic nu mai poate fi asigurat numai prin atractivitatea componentelor i a tarifelor. Acest succes depinde n mare msur de: pregtirea profesional a cadrelor angajate n activitatea turistic spiritul lor de ospitalitate contiinciozitate i promptitudinea cu care reacioneaz la exigenele turitilor calitatea serviciilor prestate. Tradiional vorbind, turismul este considerat ca fiind unul din domeniile de activitate mare consumator de munc. n acelai timp, el genereaz i un mare numr de locuri de munc. Studiile elaborate pn acum pe acest subiect au demonstrat c, din punctul de vedere al capacitii de a crea noi locuri de munc, turismul este superior altor ramuri ale economiei naionale. Cu toate acestea, trebuie s facem distincie ntre ceea ce am putea numi angajare direct de for de munc i angajare indus sau indirect. n mod normal, prin angajare direct nelegem fora de munc prezent n unitile cu profil turistic, pe cnd angajarea indus sau indirect desemneaz efectul pe care turismul l produce n toate celelalte ntreprinderi furnizoare de produse pentru turism. Cu alte cuvinte, aceasta desemneaz o angajare indirect prin locurile de munc adiionale create n interiorul ntregului sistem productiv, prin creterea cererii de produse necesare ntreprinderilor turistice. Numrul celor angajai n industria turistic depinde, ns, de o serie de factori. Dintre acetia putem aminti: politica turistic a unei ri (de pild, de a-i orienta echipamentele receptive spre categorii care utilizeaz n mod intensiv fora de munc) nivelul de dezvoltare al rii n cauz (o economie foarte integrat d posibilitatea de a crea n lan noi locuri de munc) nivelul i dinamica productivitii forei de munc deja angajat n sectorul turistic. n funcie de acest ansamblu de factori, numrul locurilor de munc create indirect, adic induse, difer de la o ar la alta. Problemele legate de fora de munc ocupat n turism n legtur cu fora de munc ocupat n turism se pun cteva probleme care trebuie reinute. Ne referim, ntre altele, la urmtoarele: 1. caracteristicile profesiilor din industria turistic: 2. formarea profesional a forei de munc;13

3. costul formrii forei de munc pentru turism; 4. permanentizarea forei de munc n turism i eliminarea (diminuarea) caracterului ei sezonier. De la nceput trebuie s subliniem faptul c profesiile din domeniul turistic trebuie s se adapteze exigenelor meseriilor din domeniul serviciilor publice. n consecin, profesiile utilizate n turism au o serie de caracteristici generale. SEGMENTAREA PIEEI TURISTICE DEF:Segmentarea peei turistice=divizarea pieei n funcie de anumite criterii n segmente omogene n interior, dar diferite ntre ele. OPERAIILE SEGMENTRII PIEEI: 1)Definirea i delimitarea pieei poteniale 2)Compartimentarea (mprirea) pieei n funcie de nite criterii 3)Selectarea celei mai importante clientele poteniale ETAPELE SEGMENTRII PIEEI TURISTICE: 1)Alegerea criteriilor de segmentare 2)Efectuarea segmentrii propriu-zise 3)Descrieirea segmentelor 4)Selectarea segmentelor avantajoase OBIECTIVELE SEGMENTRII PIEEI TURISTICE 1)Cunoaterea nevoilor clienilor 2)Fidelizarea clienilor 3)Contracararea concurenei 4)Utilizarea eficient a resurselor de marketing 5)Fundamentarea optim a strategiilor CRITERII DE SEGMENTARE A PIEEI: I)Criteriul economic II)Criteriul geografic III)Criteriul demo-social IV)Criteriul psiho-social V)Criteriul comportamental I)Criteriul economic Segmente: 1)turiti la limita existenei-persoane forate s dobndeasc acest statut(boal, deces).Influena preului este minim . 2)turiti sraci-sunt foarte influenati de pre, nu pun accent pe calitatea serviciilor turistice 3)turiti de condiie economic medie- influena preului este covritoare visa-vis de calitatea serviciilor(in cont de raportul calitate pre) 4)turitii de lux-nu sunt influenai dect ntr-o mic msur de pre, punnd accent pe calitatea i diversitatea serviciilor turistice II)Criteriul geografic14

1)Zone teritoriale: a)turiti locali-caut servicii n zona imediat apropiat reedinei proprii b)turiti naionali-provin din ara firmelor care presteaz serviciile turistice c)turiti internaionali-turitii strini sunt foarte greu de cunoscut i fidelizat 2)Categorii de habitate: a)clientel orientat spre turismul rural b)clientel orientat spre turismul urban 3)Dup relief: a)turist montan b)turist de litoral c)turist de delt,lacuri i ruri 4)Dup tipul de climat: a)piaa tropical b)piaa temperat continental III)Criteriul demo-social(demografic) 1)Vrsta: a)copii i adolesceni-practic turismul sportiv i cultural b)tineret(sub 30 ani)-forme variate de distracie i servicii ct mai diversificate c)maturi(peste 30 ani)-odihn, relaxare, adepii unei anumite game de servicii turistice d)pensionari-amatori de turism balnear 2)Ciclul de via: a)celibatari b)cstorii fr copii c)cstorii cu copii n ntreinere d)btrni singuri sau n cuplu e)copii n ntreinerea prinilor 3)Naionalitate 4)Minoritile naionale 5)Sex IV)Criteriul psiho-social 1)Dup nivelul educaiei: a)populaie inactiv(colari, pensionari) b)cadre medii c)funcionari d)cadrele superioare e)liber profesionitii f)agricultorii15

g)muncitorii h)alte categorii 2)Religia 3)Atitudinea fa de risc a)alocentriti-ador aventura,riscul b)psihocentriti-in la siguran, sunt egoiti 4)Personalitate a)conservatori b)deschii la nou c)economici d)cheltuitori e)ezitani f)hotri V)Criteriul comportamental 1)Atitudinea fa de oferta turistic: a)nonclieni-nu apeleaz la serviciile turistice b)ignorani-nu cunosc oferta turistic c)clieni poteniali-sunt posibili consumatori de servicii turistice d)clieni efectivi-reali consumatori de servicii turistice 2)Dup gradul de fidelitate fa de o anumit destinaie: a)turiti necondiionali-apeleaz numai la o firm turistic b)turiti cu fidelitate multipl- schimb din cnd n cnd firmele turistice, dar revin tot timpul la prima firm turistic aleas c)turiti infideli- apeleaz de fiecare data la alt firm turistic 3)Dup caracteristicile vizate cu precdere(itinerariu, calitatea serviciilor, pre) 4)Rata(frecvena solicitrii serviciilor) a)turiti la prima vizit-doresc s vad tot ce reprezint interes pe timp de zi sau de noapte b)turiti la a 2-a vizit-i consacr sejurul activitilor favorite c)turiti la a 3-a ( a na vizit) sunt activi ziua i inactivi noaptea d)turiti fideli-dispun de venituri ridicate, sunt n vrst METODE DE SEGMENTARE: 1)Segmentarea propriu-zis-se construiete pe principiul de la ntreg la pri 2)Segmentarea tipologic-pornete de la pri la ntreg Publicat: Thursday, 6 Septembe Baza tehnico-materiala turistica definire Baza tehnico-materiala a turismului, numita generic si structuri de primire turistice, cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care se foloseste turismul pentru realizarea functiilor sale economice si sociale. In acest context sunt luate in vedere atat mijloacele materiale specifice turismului, cat si cele comune, apartinand altor16

ramuri. Structura de primire turistica - orice constructie si amenajare destinata, prin proiectare si executie, cazarii turistilor, servirii mesei pentru turisti, agrementului, transportului special destinat turistilor, tratamentului balnear pentru turisti, impreuna cu serviciile aferente. In cadrul bazei tehnico-materiale a turismului, spatiile de cazare, alimentatie pentru turism, agrementul etc., prin numarul, capacitatea si structura lor, reflecta in cea mai mare masura, gradul de dotare si dezvoltare turistica in ansamblu sau la nivel teritorial. Valorificarea patrimoniului turistic al unei tari, regiuni sau zone geografice etc., implica in prealabil asigurarea unor conditii minime pentru deplasarea, sejurul si petrecerea agreabila a timpului de catre turisti. Imbinarea acestor elemente minime are ca rezultat polarizarea fluxurilor turistice spre acele destinatii care ofera vizitatorilor cea mai mare satisfactie intr-o calatorie de vacanta. Pentru ca un teritoriu sa poata fi declarat -de interes turistic, potentialul sau turistic trebuie sa raspunda la doua cerinte esentiale: sa dispuna de resurse naturale si de alte elemente de atractie preferate de turisti (istorice, cultural-artisitce etc.); sa dispuna de posibilitati de acces, de transport, de cazare, de alimentatie, de unitati comerciale, de instalatii, de alte amenajari adiacente etc., intr-un cuvant de baza materiala si de infrastructura necesara pentru a asigura activitatile turistice. Desfasurarea activitatilor turistice la nivelul exigentelor contemporane si in pas cu mutatiile in perspectiva ale volumului si intensitatii cererii turistice interne si internationale, nu se poate realiza prin urmare fara existenta unei baze materiale turistice si a unei infrastructuri tehnice si sociale adecvate, care sa puna in valoare resursele turistice si antropice de care dispune un teritoriu. 2. Structuri de primire turistice clasificare si dinamica Structurile de primire turistice, indiferent de forma de proprietate si organizare, se clasifica in functie de caracteristicile constructive, de calitatea dotarilor si a serviciilor prestate. Clasificare structurilor de primire turistice se face de catre Ministerul Turismului care elibereaza certificatul de clasificare. Structurile de primire turistice se clasifica astfel: structuri de primire turistice cu functiuni de cazare turistica: hoteluri, hoteluriapartament, moteluri, vile turistice, cabane, bungalouri, sate de vacanta, campinguri, camere de inchiriat in locuinte familiale, nave fluviale si maritime, pensiuni turistice si pensiuni agroturistice si alte unitati cu functiuni de cazare turistica; structuri de primire turistice cu functiuni de alimentatie publica: unitati de alimentatie din incinta structurilor de primire cu functiuni de cazare, unitati de alimentatie publica situate in statiuni turistice, precum si cele administrate de societati comerciale de turism, restaurante, baruri, unitati de fast food, cofetarii, patiserii si care sunt atestate conform legii; structuri de primire turistice cu functiuni de agrement: cluburi, cazinouri, sali17

polivalente, instalatii si dotari specifice agrementului turistic; structuri de primire turistice cu functiuni de transport: 1. transport rutier: autocare etc.; 2. transport feroviar: trenulete, trenuri de cremaliera etc.; 3. transport fluvial si maritim: ambarcatiuni cu scop turistic; 4. transport pe cablu: telecabine, teleschi etc.; structuri de primire turistice cu functiuni de tratament balnear: unitati de prestari de servicii pentru tratament balnear, componente integrate sau arondate complexurilor de turism balnear cladiri care includ in acelasi edificiu ori in edificii legate fizic sau functional structuri de primire turistice (de cazare, de alimentatie si de tratament balnear, eventual de agrement). 2.1. Structuri de primire turistice cu functiuni de cazare turistica Intr-o zona, statiune, localitate etc., turismul se poate dezvolta satisfacator numai in ipoteza ca exista suficiente posibilitati pentru cazare (odihna), alimentatia si agrementarea vizitatorilor. De aceea, din formele de baza materiala, capacitatile de cazare conditioneaza, poate in cea mai mare masura, volumul activitatii turistice, desi anumite categorii de vizitatori care sosesc intr-o localitate de interes turistic nu recurg intotdeauna la serviciile obiectivelor de cazare. Prin capacitati de cazare se inteleg acele dotari de baza materiala care asigura innoptarea si odihna turistilor pe o anumita durata de timp, in baza unor tarife determinate, diferentiate in functie de gradul lor de confort, perioada de an (sezonul) in care sunt solicitate serviciile de cazare etc. Capacitatea de cazare cuprinde totalitatea formelor de cazare care, in vederea asigurarii unui sejur cat mai atractiv, ofera turistilor conditii optime de innoptare, indeplinid dupa caz si alte functii de domiciliu temporar (alimentatia, agrementarea, igiena etc.)

Caracteristicile industriei si ale ofertei turistice Dintre cele sapte caracteristici pe care le vom prezenta in continuare, primele patru sunt comune tuturor tipurilor de servicii, in timp ce ultimele trei sunt intalnite numai la serviciile turistice.1. Intangibilitatea este principala trasatura care diferentiaza serviciile de

produsele fizice. Este imposibil pentru client sa atinga, sa vada sau intr-un alt fel sa simta serviciul inainte de a-l cumpara (asa cum ar testa un produs fizic). Chiar daca unele servicii din sfera turismului au si componente tangibile (de exemplu, serviciile de alimentatie), potentialul turist nu se poate convinge dinainte de calitatea lor, din cauza distantei mari care il separa de locul unde se afla prestatarul. Tinand cont de aceste lucruri, una din principalele preocupari ale marketingului turistic este tangibilizarea ofertei, adica prezentarea sa prin intermediul brosurilor, pliantelor, casetelor18

video, site-urilor web etc., cu scopul de a-i oferi viitorului turist o imagine cat mai exacta a ceea ce va gasi la destinatie si de a-l ajuta sa anticipeze experientele de vacanta1. Inseparabilitatea este o caracteristica generala a ofertei de servicii, care

inseamna ca producerea si consumul serviciilor sunt simultane. Realizarea unui serviciu presupune de regula prezenta producatorului si a consumatorului. In cazul serviciilor turistice insa, proprietatii de inseparabilitate ii poate fi atribuita si o alta semnificatie: prestarea acestor servicii are loc intotdeauna la sediul prestatarului si niciodata la domiciliul consumatorului. Drept consecinta, majoritatea personalului din turism are un contact nemijlocit cu clientul si este perceput de acesta ca un aspect inseparabil al serviciului prestat.1. Perisabilitatea. In cazul in care capacitatea de servicii a unei firme nu este

vanduta complet intr-o zi, venitul potential corespunzator este pierdut si nu mai poate fi recuperat. Capacitatea de productie a unui prestatar de servicii poate fi utilizata numai atunci cand clientii sunt prezenti la sediul prestatarului. Sa presupunem, de exemplu, ca un muzeu poate primi, in conditii normale, 2000 de vizitatori pe zi. Daca in perioadele de extrasezon, atunci cand fluxul de turisti este redus, muzeul primeste cel mult 300 de vizitatori zilnic, capacitatea de prestatie a acestui muzeu este subutilizata, iar deficitul nu mai poate fi recuperat. Chiar daca muzeul ar incerca, prin eforturi de marketing deosebite, sa atraga un numar foarte mare de vizitatori in timpul sezonului (de exemplu, 5000 pe zi), este greu de crezut ca acest lucru se va intampla: potentialii vizitatori vor fi probabil descurajati de cozile de la casele de bilete si se vor indrepta spre alte atractii din zona.

1. Imposibilitatea de a crea stocuri pentru a preintampina fluctuatiile cererii de

la zi la zi. Aceasta caracteristica decurge din inseparabilitate si perisabilitate. In unele sectoare ale industriei turistice exista totusi posibilitatea de a crea stocuri virtuale, utilizand tehnica de calcul electronica. Un hotel, spre exemplu, poate gestiona un stoc al capacitatilor sale de cazare pentru un an de zile, in acelasi mod in care ar

19