Echinococoza alolara este o parazitoza umana rara, legata de dezvoltarea intrahepatica a formei larvare a teniei Echinococcus multilocularis. Evolutia bolii este constant letala. Boala este putin cunoscuta, ceea ce explica incidenta sa scazuta, care este insa ireala prin nediagnosticarea parazitozei.

Educatia sanitara a populatiei si formarea studentilor in medicina va permite cunoasterea acestei parazitoze gra si silirea diagnosticului la primele semne de boala.

Cuprins:

Morfologie

Ciclul biologic

Contaminarea umană

Morfologie sus

Echinococcus multilocularis este o tenie mică de 1,2 - 3,7 mm., asemănătoare morfologic cu E. granulosus. Prezintă un scolex cu 4 ventuze şi o coroană de cârlige şi un corp format din 3 segmente. Segmentul bătrân conţine un număr mare de ouă embrionate [2].

Ouăle sunt embrionate, ovale, de 32 - 36 / 30 um. Ele sunt formate dintr-un embriofor (embrion hexacant cu înveliş radiar gros) şi un înveliş extern translucid. Ouăle sunt deosebit de rezistente în condiţiile mediului extern, supravieţuind luni sau ani de zile [11,42].

Forma larvară se prezintă ca o veziculă, cu aspect pseudotumoral. Spre deosebire de Echinococcus granulosus, larva nu are o membrană proligenă ci o masă proligenă (germinativă), o cuticulă discontinuă iar lichidul vezicular este absent sau este prezent în cantitate mică. Masa germinativă poate conţine scolecşi, dar de cele mai multe ori este sterilă (fără scolecşi). Nu există o membrană perichistică pentru separarea larvei de organul parazitat. La nivelul soluţiilor de continuitate ale cuticulei, masa germinativă emite pseudopode, care se propagă în parenchimul parazitat. Din ramificaţiile pseudopodelor, se formează vezicule fiice, care devin noi forme larvare mici. Se produce cuticulizarea acestor prelungiri, delimitându-se numeroase cavităţi alveolare în parenchimul parazitat.Ciclul biologic sus

Gazda definitivă este vulpea, posibil câinii şi pisicile [11,21].

Viermii adulţi se dezvoltă în intestinul gazdei definitive, eliberează ouă, care se elimină odată cu materiile fecale, contaminând solul (fructe de pădure, grădini de zarzavat).

Pruritul anal indus de parazitoză conduce la operaţiuni de lavaj, care favorizează depunerea ouălor pe blana animalelor parazitate.

Pentru supravieţuirea în natură a parazitului, este importantă infestarea unei gazde intermediare, reprezentată de rozătoare (cu predilecţie şoarece de câmp). Gazdele intermediare se contaminează cu ouă embrionate existente în mediu extern. Ouăle ingerate, la nivelul tubului digestiv, eliberează

embrionii hexacanţi, care pătrund pe cale portală, ajung în ficat, unde se transformă în larvă racemoasă [2,11].

Gazda definitivă se contaminează prin devorarea rozătoarelor parazitate, dezvoltând sute de viermi adulţi intestinali.Contaminarea umană sus

Omul, reprezintă o gazdă intermediară accidentală. Se poate infesta ocazional cu ouă de parazit prin: contactul direct cu vulpile parazitate, care poartă ouă pe blana lor sau prin consum de vegetale şi fructe de pădure (ciuperci, mure, zmeură) şi zarzavaturi din grădinile contaminate cu dejecţii de vulpe [2,4,21].

Aceste modalităţi de contaminare explică existenţa grupelor de risc pentru această boală: vânători, silvicultori, veterinari, agricultori, persoane din mediul rural.

Ouăle ingerate, sub acţiunea sucurilor digestive, pierd învelişul extern, eliberează embrionul hexacant, care pătrunde pe calea venei porte şi ajunge în ficat, unde va da naştere formei larvare. Larva are aspectul unei rumori invazive, nedelimitată, de tip alveolar sau multilocular. Este dură, fibroasă, cu suprafaţa neregulată, prezentând numeroase cavităţi mici şi inegale.

în aceste cavităţi se găseşte o substanţă gelatinoasă, care reprezintă masă parazitară proliferativă [4,11].

Pseudopodele de masă proliferativă, emise prin discontinuităţile cuticulei se propagă în parenchimul hepatic din aproape în aproape, comportându-se ca un proces neoplazic. De asemenea produc necroza parenchimului hepatic [2J.

Aspectul pseudotumoral conferit de caracterul infiltrativ al formei larvare este completat şi de posibilitatea de metastazare: masa proliferativă se poate infiltra şi perfora un vas sangvin, cu diseminare la distanţă şi localizări secundare în diverse viscere, unde apar metastaze parazitare (cerebrale, pulmonare).