e posibilă o împăcare corpurile legiuitoare române. ca...

4
1 - rhelyi 1 1 JL v li. JA NU AR ! r\ m 279 . -----------}----------------- ţ ABONAMENTUL: ?f un aa . . 24 Cor. Pe o jnm. 4® aa 12 Petrei înai.i '-‘T’“ ‘r~""6' "„ Psntru România şl etrălnâtat® : Pe an an . . . 40 iei. k o Jam. de rd 20 Anul LXXYi. R EDA6ŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Tcrgul Inului Nr. 3 0 INSERATELE es primesc la adminis- traţie. Preţul după tarii şi învoială. * TELEFON m E posibilă o împăcare ca Maghiarii? Iată întrebarea, pe care şi-o pun iproape toţi ai noştri în aceste zile când Tisza discută chestiunea româ- nească cu fruntaşii partidului nostru naţional. Mulţi spun, că o împăcare cu nijloacele pe cari ni le-ar putea ţune Tisza la dispoziţie e imposi- llă. Aceştia cred chestiunea mastră naţională e o chestiune de forţă. Ei îşi întemeiază afirmaţiunea asta pe o foarte simplă lege natu- rală: cel mai tare învinge pe cel nai slab, cel dintâiu continuă să trăiască şi să stăpânească, cel din urmă decade mereu, tânjeşte în iclăvia sa până când în sfârşit piere. Sunt însă alţii, cari întemeiaţi pe ştiinţa sociologică modernă cred jtotuş, că o împăcare cu Maghiarii ou e imposibilă. Ei afirmă, că atât Maghiara cât. şi Rom ânii dispun de forţa necesară, pentru ca aceste două neamuri să-şi asigure N unul faţă de altui' echilibrul necesar unei împreună vieţuiri. N’au decât să fie deiăturate acele instituţii, cari au fost întemeiate prin forţa artificială pusă la dispoziţia numai unui sin- gur neam: a Maghiarilor. întemeiaţi pe esperienţele isto- rice şi pe trecutui rut tocmai înde- părtai, noi am ajuns la convinge- rea: că cu Maghiarii şi în special cu clasa domnitoare a acestora nu ne putgum îm păca. Această convin- gere ne-am afirmat-o în repeţite rân - duri. Căci am făcut constatarea: că Maghiarii şi Românii sunt două po- poare cu naturi absolut contrarii, că între aceste două neamuri sunt ast- fel de contraste, cari niciodată nu ror putea fi deiăturate. Nu. însemnează însă aceasta, că noi n’am dori o pace cu Maghiarii. Dimpotrivă tendinţa noastră de a ne conserva şi a ne afirma ca neam cu toate atribuţiile naţionale ale aces- tuia nu poate fi de loc împotriva unei înţelegeri şi convieţuiri normale cu Maghiarii. Sociologia modernă şi îdsuş rostul ideii de naţionalitate puriiicaie în decursul timpurilor tin- de ca să aproprie neamurile etero- ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Manaisorieele nu se In" n&poe&s&. Corpurile legiuitoare române. Situaţia guvernului. — Continuarea discuţiei la mesaj. gene unele de altele şi să le facă posibilă o convieţuire tolerabilă. Ca prima condiţie această sociologie fîc- sează egalitatea deplină care are să se înstăpânească între aceste nea- muri. Aplicată odată această condiţie în practică, oare noi am mai putea fi împotriva unei pacinice convie- ţuiri ca Maghiarii ? Nici decât. Dar numai un lucru. Aceasta nu atârnă de noi, ci de Maghiari. Ei au astăzi şi pânea şi cuţitul în mână. Dacă voiesc pace, ei trebue s’o facă. Noi n’avem nimic, nici-un drept. Doar sufletul în oase. Noi suntem o parie neîndreptăţită. Dacă voiesc s’avem ceva, atunci iată ce trebue să facă: Să renunţe mai întâi la in- terpretarea fatală pe care i au dat-o dualismului. Şi să se împace cu ideia , că aici în această ţară nu numai Maghiarii , ci şi noi Românii şi împreună cu noi toate naţiunile oprimate de azi ale acestei ţări ca cetăţeni alcătui- tori şi susţinători ai acestui stat a- vem dreptul să stăpânim sau mai precis să trăim şi s 1 ne validităm ca factori întregi politici alcătui- tori de stat. Sau şi mai precis; Maghiarii să renunţe la domnia lor de rassă şi clasă şi să a dopteze principiul: ca toate naţiu- nile acestei ţări să fie egal în- dreptăţite, fiecare să trăiască şi să se manifesteze şi validiteze în toate direcţiunile: pe teren cultural, eco- nomic şi politic excluzv în limba sci proprie. Fiecare neam să-şi aibă dreptul la cea mai deplină v aţă naţională şi să-şi întocmească după înţelegerea ce-o are pentru viaţă gospodăria sa naţională . Nu- mele acestei gospodării nu impoartă, ea poate fi numită şi autonomie na- ţională. In chipul acesta, când în justi- tiţie, în administraţie, în instituţiile financiare ca şi în conducerea po- litică a ţării, noi ne vom putea va- lidita şi afirma în limba noastră şi tot aşa şi celelalte neamuri convie- ţuitoare, când vistieria statului va lua sub protecţia sa şi neamurile oprimate de astăzi, cel puţin în ra- port cu jertfele şi contribuţiile ce le fac pentru stat aceste neamuri, — se va stabili pacea deplină, iar a- ' cest stat va creşte în tărie şi se va impune prin înflorirea şi prosperita- tea sa. Acest adevăr ar trebui să-l în - ţeleagă mai întâi Maghiarii şi res- pective conducătorii lor. Aceştia ar putea să se convingă că numai prin instituţii de drept şi nu cu fără- mituri se poate tranşa definitiv chestiunea naţionalităţilor din Un- garia. Un advocat român îmi spunea mai deunăzi. „Aş vrea să vie timpul ca să pledez la tribunal o singură dată în româneşte înainte de moar- te. Aş muri împăcat, căci cel puţin acel client căruia îi voi pleda cauza în româneşte nu mă va mai putea bă- nui, că îi trădez cauza“. Iată un colţ din rostul luptelor noastre De vor înţelege Maghiarii rostul acestor lupte bine : va veni pacea, pe care o dorim. De nu-1 vor înţelege, vom lupta mai departe, căci simţim, că avem încă energia necesară , ca» să înfruntăm intempe- riile vremii şi avem şi liniştea ca să aşteptăm clipa, când ne vom pu- tea şi noi mândri, că suntem cetă- ţeni liberi în ţară liberă. Dacă în cursul veacurilor îndelungate şi pli- ne de amaruri n’am pierit, nu vom pieri nici de aci înainte, ci dim- potrivă vremurile de astăzi ne întă- resc nădejdea, că dreptatea cauzei noastre nu va mai întârzia mult de a se face trup. El'lex îft Aistria. Din cauză Reichsrata-ul n-a putut vota până la sfârşitul anului bugetul provizor pentru anul 1914 , Austria a intrat cu ziua de en în stare de ex lex. Aceasta stare va dura până la 12 Ianuarie , când par- lamentul va întruni din nou şi când se cred <% se va putea vota bugetul dacă nu se vor ivi pedeci noui. Urmările ex-lex- uîui le simt cu deosebire funcţiona- rii , căci guvernul nu voeşte să pună în vigoare legea votată des- pre urcarea lefurilor funcţionari- lor cât timp bugetul nu vo fi votat. In cameră s’a continuat Mer- curigdiscuţia la mesaj, iar în şe- dinţa de eri noaptea discuţia a luat sfârşit având să se prezinte as tâzijVineri, adresa camerei la mesa- jul Tronolui regelui Carol. In şedinţa de Mercuri, înainte de-a se întră în ordinea zilei, dep. Isvorann a întrebat pe d-1 Maio- rescu: care e situaţia actuală a guvernului. D-l T. M aiorescu a răspuns următoarele: Am cerut şi mcjorităţei şi cer şi minoritdţei ca să se închidă discuţia Mesajului cel mai târziu mâine. Apoi înainte de anul nou, vom chema din nou parlamentul şi atunci guvernul va explica toate formele constituţionale cu privire la situaţia sa. Dap. Dimitripol declară a a- vut intenţiunea de a dezvolta |o inter- pelare asupra situaţiei guvernului. Cum însă şefii celor două partide In cola- borare, d-nii Maiorescu şi Take lonescu, au promis că vom fi chemaţi din nou, între 27 şi 30 Decemvrie, renunţ şi rămâne ca la acea dată discutăm pe larg şi asupra modulai cam se schimbă guvernele în ţara aceasta. După aceste declaraţi ani ca- mera a votat proiectul de lege re- feritor la creditele extraordinare de 68 milioane. S’a trecut apoi la discuţia mesajului. Discursul d-lul D. Negulescu. D. Negulescu constată, că pacea din Bucurrştl, consecinţa politicei ac ualu- lui guvern, este un fapt care vorbeşte singur. In anul trecut populaţiunea din Dobrogea a fost chemată la viaţa po- litică a acestei ţări; că ultimele ale- geri au arătat că populaţiunea de a colo are maturitatea politică, vorbeşte de însufleţirea cu care populaţiunea Dobrogeană a răspuns la decretul de mobdizare şi adaugă: »aceste fapte petrecute dincolo de Dunăre au o mare însemnătate politică şi istorică. De câte ori se vor discuta drepturile noastre se va şti că acea porţiune de pământ pe care am recucerit o ia 1878 cu îndureratul sacrificiu al Basarabiei, s’a alipit cu sufletul ia România, aşa de puternic încât formează un tot in- divizibil«. D. Negulescu vorbeşte apoi de regimul speria! ce există în Dobro- gea şi exprimă dorinţa ca el să dle- pară. In a doua parte a discursului d. Negulescu se ocupă de politica externă a guvernului arătând că cele 270 mi- lioane pentru armată au fost o preve- dere politică. Acuzarea că nu s’au pre- cizat de la început cererile noastre, ar fi fost o neprevedere politică, căci în acel moment exista o alianţă secretă între 8'erbia şi Bulgaria patronată de Rusia, iar armata noastră era absolut nepregătită. D. Negulescu compară politica gu- vernului actual cu politica guvernului liberal din 1878, arătând superioritatea celui dintâi asupra celui din urină. D. Negulescu combate pe domnii Grădiş- teanu, V. Arion şi Cernea, cari au con- chis că nu mai putem conta pe ami- ciţia Austriei. Este adevărat că, în delegaţiunea maghiară contele Kâroly, contele Apo- nyi şi contele Andrassy au exprimat sentimente de ostilitate faţă de Româ- nia, dar In delegaţiunea austriacă s’a aprobat In unanimitate raportul mar- chizului de Bacquehem, care conchide câ nu trebuie să se piardă amiciţia României pentru a câştiga o altă ami- ciţie nesigură şi aprobă în totu! fap- tul că monarhia a părăsit intenţiunea de revizuire. Contele Berchtold caută să satis- facă cele dvuă tendmţi opuse, cere re- vizuirea tratatului pentru a satisface tendinţele ungare şi conchide sco- pul Austriei a fost atins »prin crearea condiţiunilor de stabilitate tn Peninsula Balcanică prin mijloace pacifice« pen- tru a satisface teadinţa austriacă. D. Negulescu conchide că în ceea ce priveşte amiciţia cu Austria, guver- ne e trecute credeau că România nu poate respira fără voia aliatului său. Guvernul actual a arătat că România îşi va păstra iniţiativa când va ii a- tinsă în demnitatea ei naţională şi când interesele superioare ale păcii vor fi compromise prin desechilibrul forţelor m »Pen nsuîa Balcanică«. Pe lângă succesele politicei ex- terne guvernul a realizat politica mili- tară prin votarea celor 270 milioane, prin care s’a organizat armata, politica şcolară prin votarea celor 50 milioane pentru şcoaleie rurale, politica de lu- crări publice prin votarea celor 407 milioane. Sunt <nsă două politice, pe care nu le-am făcut, politica socială şi po- litica economică. Adevărul este că ma- joritatea parlamentară a căzut de a- MU*» '«* laicul unşi sinucideri. de lOn Gorun. întors dda înmormântarea suve- ranului său, mareşalul japonez Nogbi şi-a pus capăt de bună voie zilelor, şi ea el deodată s’a avântat în nefiinţă şi bătrâna tovarăşe a vieţii iui pămân- teşti... E un an şi jumătate de când vwtea aceasta a străbătut cu înfiorare uimită toată lumea ; — căci Noghi nu •r& numai un nume oarecare, ci era unul ce abia de curând cucerise renu- roelx universal, — In războiul din care au ieşit şl renumele şi gloria patriei sale. Japonia... Dar ceea ce a zguduit fi mai mult, în deoxebl mentalitatea noastră de europeni, a foat esplicarea acestui act, căruia roi de obiceiu îi dăm Însemnarea şi numele unui act de disperare, aşadar de pierdere de- \ plină şi definitivă a oricărei credinţe de a mai putea găsi vr’o mulţumire n»olnnfiri? existenţei acesteia. centru actal marrşa- 1 soţiri sate, a fost fi fost un act v orovocst- de de felul toş: la moartea pe rng aMturi de stă- pânoi mort, şi se lăsau cuprinşi cu un adevărat de'iciu da flăcările ucigă- toare. De aşa natură să fi fost oare ac- tul mareşalului Noghi şi al soţiei sale venerabile ?... Pot să Se unii cari să afecteze admirare faţă de nişte asemenea ju - decăţi barbare £l absurde, o® tind a subordona viaţa morţii ; - dar nu poate intra In sapul celor ca au Învă- ţat să cunoască pe japonezi ca pa un popor posedând toate atributele da desvoitare culturală In aselaş grad şi In aceeaşi îndrumare ca şi oricare po- por european, ea tocmai tu pătura su- perioară a roe/etăţii aceleia să mai poată persista nişte adevărate super- stiţii grosolane, monstruoase, cum ar fi eeeea, ca moartea Micadoului reclame după dânsa sinuciderea celui mal strălucit dintre generalii săi. De ce mi-am «dus aminte şi vor- beso despre toate acestea ? Fiindcă văd acum că nu se mulţumeşte lumea şi nu «e odihnesc cugetătorii, cu ex- plicarea ce s’a dat cauzelor sinuciderii soţilor N"ghi. Nedumer'rea sănătoasă t rămas, după ee a trecut bolnava admirare. Şi acuma dar iată această altă, areastă nouă esplicare : — înainte de războiul ruso-japo* ’*ta În armată şi in societatea *ra de cea mai mare s m- K . Luxul era cu degfi- *• şi ofiţerii, în afară r, nu cunoşteau ai ta alt© interese. D*r după marea biruinţă asupra ruişlor, se petrecu fără vesfe o schimbare în toa*e aceste raporturi. Ofiţerii sa de teră la o viaţa de lux si plăceri, care exerciţi o influenţă dezast^oasâ şi asupra celorlalte pături ale populaţiei. Lumea femeiascâ, ce până atunci se ferise de mania europeană a seum petei toaletelor, căzu în aceeaşi g^eşală, şi Începu ridice aceleaşi pre- tenţii... »(’ercurile vechi japoneze, pătrunse de spiritul samurailor, priveau această regretabilă transformare a vieţii com- patrioţilor Jor cu o îngrijire mereu crescândă. In această moleşiră e]e pre- vedeau decăderea puterii de viaţă a poporului japonez, care se întemeia, şi se îutemeiâs© de 1a. început, pe sim- plitatea îuturor obiceiurilor şi a de- prinderilor de viaţă. A fost şi Noghi dintre aceia în cari mai trăia spiritul samurailor şi care vedea aşişderea cu groasă primejdia ce ameninţa poporul său. Prevedea şt el, că pe calea aceaeta compatrioţii sal se îndreptau spre o prăpastie, şi că n ciodatâ cu acest chip ei n’ar fi putut ajunge să recolteze fructele victoriei lor asupra ruşilor. — De aceea , a hotărât sâ-şi jertfească vicţa de bună voie. Ceea ce a făcut, a fovt o dovadă de eroism de veche tra- diţie japoneză, ca pr utr’ua act sguduitor, redeştepte conştiinţa populară şi s’o mUreptezo *pre ţeluri mai puţin egoiste şi moleşi roare... Ast- fei muri bâtivuiu' sa uurai, şi in moarte î< uuna so;ia iui cred’ncioasS«.. Cei ce şlâ adastă esp iraţie, este un tânăr învăţat japonez, Şno Chila, profesor în Tokio, şi car,e acuma ţine conferinţe prin Germania asupra vieţei japoneze.« Noghi, săracul, a fost ri pe ia noi ; poate va veni şi Şuo Chila ; dar înainte de a veni, i-aşi cere vene sâ... au cred nici îa espîicaţia sinuci- derii soţilor Noghi, pe care’ ei ne-o oferă credulităţii noastre europene. Albi, galbeni, negri, — de orice rasă, — vail suntem supuşi aceloraşi înrâuriri sufleteşt1, pe cari zadarnic am încerca să le acoperim sub consi- deraţii adine chibzuite şl combinate., pe urmă. Să mă «mucid fiiudcă a mu- rit regele meu, când poate că patrU cu atât mai mult mă chema să stau la postul meu, cu cât suveranul acesta a fost poate un om escepţional... Am zis şi zic iarăşi, o asemenea aberaţie nu cred să poată intra într’un cap să- nătos, aparţină el orişicărei rase volţi. — A mă sinucide pentru a zgudui conştiinţa poporului meu pprnit pe un povârniş de negândire şi risipă,.. Cel puţin ar fi trebuU să premeargă a- cestui act un fel de manifest, — şi a- tunci poAte câ maaifestul n’ar mai fi trebuit să fie urmat de zguduitoarea faptă... Da de unde! ••• înainte de a fi ua mare general, mareşalul Noghi era un părinte fericit. El avea doi fii, splendoare a tinereţii, şi cârji, nu materiale, ci cârji sufleteşti, aie bâtiâneţelor sale. Pe aceşti doi fii, el i-a jertfit, i-a trimes, cu voia şi cu ştiinţa că n’au să se mai întoarcă, a- colo în învăhnăşala în care trebuiau sa dea îndemnul şi pilda avântului triumfător... Pentru patrie! Bătrânul samurai şi a jertfit amândouă odraslele pentru patrie... Dar oricât de împietriţi in ho- tărârile noastre am fi, — inima ome- nească îşi spune, îşi şopteşte, cu cutre- mur viu îşi repetă, în urechile noastre palpitarea, cuvântul ei... Bătrânul samurai triumfător, — era singur acuma cu bătrâna, în casa iui sfântă şi tăcută. In ochii soaţei vi- eţii lui pământeşti el nu mai citea de- cât jalnică resemnare... Aşa a fost scris. Pentru patrie!... Dar inima sân- gerândă, de mamă, lăcrima într’una, la un colţ de geană, — şi atunci se por- nea poate şi gândul pustiit al bătrâ- nului samurai... i3oi, Doamne, şl amândoi... Şi a- mândoi trimişi de mine, de mine îa- surnî, părintele lor, la moarte sigură, in avântul aceia de luptă pentru pa- trie... Patria a triumfat, — dar jertfa, C9 mă loveşte pe mine, drept In inimă.. Şi trebuie să tac, trebuie să zâm- besc; — trebuie să primesc preamări- rile acelora cari văd şi recunosc în mine un erou, — mai mare totuşi de- cât şi-l pot ei închipui. Dar ce mai e pentru mine, Noghi viaţa acuma?... Patria? ea este nemuritoare, ea poate să-şi duci de*acuma viaţa, în prosperare^ asigurată de jertfele noas- tre; — ce-i pasă, şi n’are să i pese de ele....

Upload: others

Post on 17-Jan-2020

2 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: E posibilă o împăcare Corpurile legiuitoare române. ca Maghiarii?dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/69555/1/BCUCLUJ_FP... · 2018-04-03 · nui, că îi trădez cauza“. Iată

1 - r h e l y i1

1 JL v l i . J A NU AR! r\

m 279 .-----------}-----------------

ţ

ABONAMENTUL:?f un aa . . 24 Cor. Pe o jnm. 4® aa 12 „Pe trei înai.i '-‘T’“ ‘r~""6' "„Psntru România şl etrălnâtat® :Pe an an . . . 40 iei. k o Jam. de rd 20 „

Anul LXXYi.

R E D A 6 Ţ I A Şl ADMI NI STRAŢI A

Tcrgul Inului Nr. 3 0

INSERATELEes primesc la adminis­traţie. Preţul după tarii

şi învoială.

* TELEFON m

E posibilă o împăcare ca Maghiarii?

Iată întrebarea, pe care şi-o pun iproape toţi ai noştri în aceste zile când Tisza discută chestiunea româ­nească cu fruntaşii partidului nostru naţional.

Mulţi spun, că o îm păcare cu nijloacele pe cari ni le-ar pu tea ţune Tisza la dispoziţie e imposi- llă. Aceştia cred că chestiunea mastră naţională e o ch estiu n e d e forţă. Ei îşi întemeiază afirmaţiunea asta pe o foarte simplă lege natu­rală: cel mai tare învinge pe cel nai slab, cel dintâiu continuă să trăiască şi să stăpânească, cel din urmă decade mereu, tânjeşte în iclăvia sa până când în sfârşit piere.

Sunt însă alţii, cari întemeiaţi pe ştiinţa sociologică modernă cred

jtotuş, că o împăcare cu Maghiarii ou e imposibilă. Ei afirmă, că atât Maghiara cât. şi Românii dispun de forţa necesară, pentru ca aceste două neamuri să-şi asigure N unul faţă de altui' echilibrul necesar unei împreună vieţuiri. N’au decât să fie deiăturate acele instituţii, cari au fost întemeiate prin forţa artificială pusă la dispoziţia numai unui sin­gur neam: a Maghiarilor.

întemeiaţi pe esperienţele isto­rice şi pe trecutui rut tocm ai înde­părtai, noi am ajuns la convinge­rea: că cu Maghiarii şi în special cu clasa domnitoare a acestora nu ne putgum împăca. Această convin­gere ne-am afirmat-o în repeţite rân­duri. Căci am făcut constatarea: că Maghiarii şi Românii sunt două po­poare cu naturi absolut contrarii, că între aceste două neamuri sunt ast­fel de contraste, cari niciodată nu ror putea fi deiăturate.

Nu. însemnează însă aceasta, că noi n’am dori o pace cu Maghiarii. Dimpotrivă tendinţa noastră de a ne conserva şi a ne afirma ca neam cu toate atribuţiile naţionale ale aces-

• tuia nu poate fi de loc împotriva unei înţelegeri şi convieţuiri normale cu Maghiarii. Sociologia modernă şi îdsuş rostul ideii de naţionalitate puriiicaie în decursul timpurilor tin­de ca să aproprie neamurile etero-

Z IA R P O L IT IC NAŢIONAL. Manaisorieele nu se In" n&poe&s&.

Corpurile legiuitoare române.Situaţia guvernului. — Continuarea discuţiei la mesaj.

gene unele de altele şi să le facă posibilă o convieţuire tolerabilă. Ca prima condiţie această sociologie fîc- sează egalitatea deplină care are să se înstăpânească între aceste nea­muri.

Aplicată odată această condiţie în practică, oare noi am mai putea fi împotriva unei pacinice convie­ţuiri ca Maghiarii ? Nici decât.

Dar numai un lucru. Aceasta nu atârnă de noi, ci de Maghiari. Ei au astăzi şi pânea şi cuţitul în mână. Dacă voiesc pace, ei trebue s’o facă. Noi n’avem nimic, nici-un drept. Doar sufletul în oase. Noi suntem o parie neîndreptăţită.

Dacă voiesc s ’avem ceva, atunci iată ce trebue să facă:

S ă ren u n ţe m a i în tâ i la in ­te rp re ta rea fa t a lă p e c a r e i a u dat-o d u a lism u lu i. Ş i să se îm p a ce cu id e ia , că a ic i în a c e a s tă ţa r ă nu n u m a i M a g h ia r ii , c i ş i n o i R o m â n ii ş i îm p reu n ă cu n o i toate n aţiu n ile o p r im a te de a z i a le a ces te i ţ ă r i ca cetăţeni alcătui­tori şi susţinători ai acestui stat a- vem dreptu l s ă s tă p â n im sau mai precis s ă t r ă im ş i s 1 n e v a lid ită m c a fa c to r i în tr eg i politic i a lcă tu i­to r i d e stat. Sau şi mai precis; Maghiarii să renunţe la domnia lor de rassă şi clasă şi să a dopteze principiul: ca toate n aţiu ­n ile a c es te i ţ ă r i s ă fie eg a l în ­drep tăţite , fiecare să trăiască şi să se manifesteze şi validiteze în toate direcţiunile: pe teren cultural, eco­nomic şi politic ex c lu z v în lim ba sci p ro p r ie . F ie c a r e n eam să -ş i a ib ă d rep tu l la cea m a i d ep lin ă v a ţ ă n a ţ io n a lă şi să-şi întocmească după înţelegerea ce-o are pentru viaţă g o sp o d ă r ia s a n a ţ io n a lă . Nu­mele acestei gospodării nu impoartă, ea poate fi numită şi au ton om ie n a ­ţ io n a lă .

In chipul acesta, când în justi- tiţie, în administraţie, în instituţiile financiare ca şi în conducerea po­litică a ţării, noi ne vom putea va- lidita şi afirma în limba noastră şi tot aşa şi celelalte neamuri convie­ţuitoare, când vistieria statului va lua sub protecţia sa şi neamurile oprimate de astăzi, cel puţin în ra­port cu jertfele şi contribuţiile ce le fac pentru stat aceste neamuri, —

se va stabili pacea deplină, iar a- ' cest stat va creşte în tărie şi se va impune prin înflorirea şi prosperita­tea sa.

Acest adevăr ar trebui să-l în­ţeleagă mai întâi Maghiarii şi res­pective conducătorii lor. Aceştia ar putea să se convingă că numai prin in stitu ţii d e d rep t ş i n u cu fă r ă - m itu r i se poate tranşa definitiv chestiunea naţionalităţilor din Un­garia.

Un advocat român îmi spunea mai deunăzi. „Aş vrea să vie timpul ca să pledez la tribunal o singură dată în româneşte înainte de moar­te. Aş muri împăcat, căci cel puţin acel client căruia îi voi pleda cauza în româneşte nu mă va mai putea bă­nui, că îi trădez cauza“.

Iată un colţ din rostul luptelor noastre De vor înţelege Maghiarii rostul acestor lupte bine : va veni pacea, pe care o dorim. De nu-1 vor înţelege, vom lupta mai departe, căci simţim, că av em în c ă en erg ia n e c e sa ră , ca» să înfruntăm intempe­riile vremii şi avem şi liniştea ca să aşteptăm clipa, când ne vom pu­tea şi noi mândri, că suntem cetă­ţeni liberi în ţară liberă. Dacă în cursul veacurilor îndelungate şi pli­ne de amaruri n ’am pierit, nu vom pieri nici de aci înainte, ci dim­potrivă vremurile de astăzi ne întă­resc nădejdea, că dreptatea cauzei noastre nu v a mai întârzia mult de a se face trup.

E l'lex îft Aistria. D in cau ză că „ R eich sra ta-ul n -a pu tu t vota p â n ă la s fâ rş itu l a n u lu i bugetul p rov izo r pen tru an u l 1914 , A u str ia a in tra t cu z iu a d e en în stare d e ex lex. A ceasta s ta r e v a d u ra p â n ă la 12 I a n u a r ie , câ n d p a r ­lam en tu l v a în tru n i d in nou şi cân d se c red <% că se v a p u tea vota bugetul — d a c ă n u se vor iv i p ed ec i noui. U rm ările ex-lex- u îu i le s im t cu deoseb ire fu n c ţ io n a ­r i i , căci gu vern u l n u voeşte s ă p u n ă în v ig o are leg ea votată d e s ­p r e u r c a r e a le fu r ilo r fu n c ţ io n a r i­lo r câ t tim p bugetul n u vo fi votat.

In cam eră s ’a continuat Mer- curigdiscuţia la m esaj, iar în ş e ­dinţa de eri noaptea discuţia a luat sfârşit având să se prezinte as tâzijVineri, adresa cam erei la m esa­ju l Tronolui regelui Carol.

In şedinţa de Mercuri, înainte de-a se în tră în ordinea zilei, dep. Isvorann a în trebat pe d-1 Maio- rescu : care e s itu a ţ ia a c tu a lă a guvernulu i. D-l T. M aiorescu a răspuns urm ătoarele:

Am cerut şi mcjorităţei şi cer şi minoritdţei ca să se închidă discuţia Mesajului cel mai târziu mâine. Apoi înainte de anul nou, vom chema din nou parlamentul şi atunci guvernul va explica toate formele constituţionale cu privire la situaţia sa.

Dap. Dimitripol declară că a a- vut intenţiunea de a dezvolta |o inter­pelare asupra situaţiei guvernului. Cum însă şefii celor două partide In cola­borare, d-nii Maiorescu şi Take lonescu, au promis că vom fi chemaţi din nou, între 27 şi 30 Decemvrie, renunţ şi rămâne ca la acea dată să discutăm pe larg şi asupra modulai cam se schimbă guvernele în ţara aceasta.

După aceste declaraţi ani ca ­m era a votat proiectul de lege re­feritor la creditele extraordinare de 68 milioane. S ’a trecu t apoi la discuţia m esajului.

Discursul d-lul D. Negulescu.

D. Negulescu constată, că pacea din Bucurrştl, consecinţa politicei ac ualu- lui guvern, este un fapt care vorbeşte singur.

In anul trecut populaţiunea din Dobrogea a fost chemată la viaţa po­litică a acestei ţări; că ultimele ale­geri au arătat că populaţiunea de a colo are maturitatea politică, vorbeşte de însufleţirea cu care populaţiunea Dobrogeană a răspuns la decretul de mobdizare şi adaugă: »aceste fapte petrecute dincolo de Dunăre au o mare însemnătate politică şi istorică. De câte ori se vor discuta drepturile noastre se va şti că acea porţiune de pământ pe care am recucerit o ia 1878 cu îndureratul sacrificiu al Basarabiei, s’a alipit cu sufletul ia România, aşa de puternic încât formează un tot in­divizibil«. D. Negulescu vorbeşte apoi de regimul speria! ce există în Dobro­

gea şi exprimă dorinţa ca el să dle- pară.

In a doua parte a discursului d. Negulescu se ocupă de politica externă a guvernului arătând că cele 270 mi­lioane pentru armată au fost o preve­dere politică. Acuzarea că nu s’au pre­cizat de la început cererile noastre, ar fi fost o neprevedere politică, căci în acel moment exista o alianţă secretă între 8'erbia şi Bulgaria patronată de Rusia, iar armata noastră era absolut nepregătită.

D. Negulescu compară politica gu­vernului actual cu politica guvernului liberal din 1878, arătând superioritatea celui dintâi asupra celui din urină. D. Negulescu combate pe domnii Grădiş- teanu, V. Arion şi Cernea, cari au con­chis că nu mai putem conta pe ami­ciţia Austriei.

Este adevărat că, în delegaţiunea maghiară contele Kâroly, contele Apo- nyi şi contele Andrassy au exprimat sentimente de ostilitate faţă de Româ­nia, dar In delegaţiunea austriacă s’a aprobat In unanimitate raportul mar­chizului de Bacquehem, care conchide câ nu trebuie să se piardă amiciţia României pentru a câştiga o altă ami­ciţie nesigură şi aprobă în totu! fap­tul că monarhia a părăsit intenţiunea de revizuire.

Contele Berchtold caută să satis­facă cele dvuă tendmţi opuse, cere re ­vizuirea tratatului pentru a satisface tendinţele ungare şi conchide că sco­pul Austriei a fost atins »prin crearea condiţiunilor de stabilitate tn Peninsula Balcanică prin mijloace pacifice« pen­tru a satisface teadinţa austriacă.

D. Negulescu conchide că în ceea ce priveşte amiciţia cu Austria, guver­ne e trecute credeau că România nu poate respira fără voia aliatului său. Guvernul actual a arătat că România îşi va păstra iniţiativa când va ii a- tinsă în demnitatea ei naţională şi când interesele superioare ale păcii vor fi compromise prin desechilibrul forţelor m »Pen nsuîa Balcanică«.

Pe lângă succesele politicei ex­terne guvernul a realizat politica mili­tară prin votarea celor 270 milioane, prin care s’a organizat armata, politica şcolară prin votarea celor 50 milioane pentru şcoaleie rurale, politica de lu­crări publice prin votarea celor 407 milioane.

Sunt <nsă două politice, pe care nu le-am făcut, politica socială şi po­litica economică. Adevărul este că ma­joritatea parlamentară a căzut de a-

MU*»'«*

laicul unşi sinucideri.de lOn Gorun.

întors dda înmormântarea suve­ranului său, mareşalul japonez Nogbi şi-a pus capăt de bună voie zilelor, şi ea el deodată s’a avântat în nefiinţă şi bătrâna tovarăşe a vieţii iui pămân­teşti... E un an şi jumătate de când vwtea aceasta a străbătut cu înfiorare uimită toată lumea ; — căci Noghi nu •r& numai un nume oarecare, ci era unul ce abia de curând cucerise renu- roelx universal, — In războiul din care au ieşit şl renumele şi gloria patriei sale. Japonia... Dar ceea ce a zguduit fi mai mult, în deoxebl mentalitatea noastră de europeni, a foat esplicarea acestui act, căruia roi de obiceiu îi dăm Însemnarea şi numele unui act de disperare, aşadar de pierdere de-

\ plină şi definitivă a oricărei credinţe de a mai putea găsi vr’o mulţumire

n»olnnfiri? existenţei acesteia.cen tru actal marrşa-

1 soţiri sate, a fost ’ fi fost un act

v orovocst- de de felul

toş: la moartea pe rng aMturi de stă- pânoi mort, şi se lăsau cuprinşi cu un adevărat de'iciu da flăcările ucigă­toare.

De aşa natură să fi fost oare ac­tul mareşalului Noghi şi al soţiei sale venerabile ?...

Pot să Se unii cari să afecteze admirare faţă de nişte asemenea ju ­decăţi barbare £l absurde, o® tind a subordona viaţa morţii ; - dar nupoate intra In sapul celor ca au Învă­ţat să cunoască pe japonezi ca pa un popor posedând toate atributele da desvoitare culturală In aselaş grad şi In aceeaşi îndrumare ca şi oricare po­por european, ea tocmai tu pătura su­perioară a roe/etăţii aceleia să mai poată persista nişte adevărate super­stiţii grosolane, monstruoase, cum ar fi eeeea, ca moartea Micadoului să reclame după dânsa sinuciderea celui mal strălucit dintre generalii săi.

De ce mi-am «dus aminte şi vor- beso despre toate acestea ? Fiindcă văd acum că nu se mulţumeşte lumea şi nu «e odihnesc cugetătorii, cu ex­plicarea ce s’a dat cauzelor sinuciderii soţilor N"ghi. Nedumer'rea sănătoasă t rămas, după ee a trecut bolnava admirare. Şi acuma dar iată această altă, areastă nouă esplicare :

— înainte de războiul ruso-japo* ’*ta În armată şi in societatea

*ra de cea mai mare s m- K. Luxul era cu degfi-

*• şi ofiţerii, în afară r, nu cunoşteau ai ta

alt© interese. D*r

după marea biruinţă asupra ruişlor, se petrecu fără vesfe o schimbare în toa*e aceste raporturi. Ofiţerii sa de teră la o viaţa de lux si plăceri, care exerciţi o influenţă dezast^oasâ şi asupra celorlalte pături ale populaţiei. Lumea femeiascâ, ce până atunci se ferise de mania europeană a seum petei toaletelor, căzu în aceeaşi g^eşală, şi Începu să ridice aceleaşi pre­tenţii...

»(’ercurile vechi japoneze, pătrunse de spiritul samurailor, priveau această regretabilă transformare a vieţii com­patrioţilor Jor cu o îngrijire mereu crescândă. In această moleşiră e]e pre­vedeau decăderea puterii de viaţă a poporului japonez, care se întemeia, şi se îutemeiâs© de 1a. început, pe sim­plitatea îuturor obiceiurilor şi a de- prinderilor de viaţă. A fost şi Noghi dintre aceia în cari mai trăia spiritul samurailor şi care vedea aşişderea cu groasă primejdia ce ameninţa poporul său. Prevedea şt el, că pe calea aceaeta compatrioţii sal se îndreptau spre o prăpastie, şi că n ciodatâ cu acest chip ei n’ar fi putut ajunge să recolteze fructele victoriei lor asupra ruşilor. — De aceea, a hotărât sâ-şi jertfească vicţa de bună voie. Ceea ce a făcut, a fovt o dovadă de eroism de veche tra­diţie japoneză, — ca pr utr’ua act sguduitor, sâ redeştepte conştiinţa populară şi s’o mUreptezo *pre ţeluri mai puţin egoiste şi moleşi roare... Ast- fei muri bâtivuiu' sa uurai, şi in moarte î< uuna so;ia iui cred’ncioasS«..

Cei ce şlâ adastă esp iraţie, este

un tânăr învăţat japonez, Şno Chila, profesor în Tokio, şi car,e acuma ţine conferinţe prin Germania asupra vieţei japoneze.« Noghi, săracul, a fost ri pe ia noi ; poate va veni şi Şuo Chila ; dar înainte de a veni, i-aşi cere vene sâ... au cred nici îa espîicaţia sinuci­derii soţilor Noghi, pe care’ ei ne-o oferă credulităţii noastre europene.

Albi, galbeni, negri, — de orice rasă, — vail suntem supuşi aceloraşi înrâuriri sufleteşt1, pe cari zadarnic am încerca să le acoperim sub consi­deraţii adine chibzuite şl combinate., pe urmă. Să mă «mucid fiiudcă a mu­rit regele meu, când poate că patrU cu atât mai mult mă chema să stau la postul meu, cu cât suveranul acesta a fost poate un om escepţional... Am zis şi zic iarăşi, o asemenea aberaţie nu cred să poată intra într’un cap să­nătos, aparţină el orişicărei rase volţi. — A mă sinucide pentru a zgudui conştiinţa poporului meu pprnit pe un povârniş de negândire şi risipă,.. Cel puţin ar fi trebuU să premeargă a- cestui act un fel de manifest, — şi a- tunci poAte câ maaifestul n’ar mai fi trebuit să fie urmat de zguduitoarea faptă...

Da de unde! •••

înainte de a fi ua mare general, mareşalul Noghi era un părinte fericit. El avea doi fii, splendoare a tinereţii, şi cârji, nu materiale, ci cârji sufleteşti, aie bâtiâneţelor sale. Pe aceşti doi fii, el i-a jertfit, i-a trimes, cu voia şi cu ştiinţa că n’au să se mai întoarcă, a­

colo în învăhnăşala în care trebuiau sa dea îndemnul şi pilda avântuluitriumfător...

Pentru patrie! Bătrânul samurai şi a jertfit amândouă odraslele pentru patrie... Dar oricât de împietriţi in ho­tărârile noastre am fi, — inima ome­nească îşi spune, îşi şopteşte, cu cutre­mur viu îşi repetă, în urechile noastre palpitarea, cuvântul ei...

Bătrânul samurai triumfător, — era singur acuma cu bătrâna, în casa iui sfântă şi tăcută. In ochii soaţei vi­eţii lui pământeşti el nu mai citea de­cât jalnică resemnare... Aşa a fost scris. Pentru patrie!... Dar inima sân­gerândă, de mamă, lăcrima într’una, la un colţ de geană, — şi atunci se por­nea poate şi gândul pustiit al bătrâ­nului samurai...

i3oi, Doamne, şl amândoi... Şi a- mândoi trimişi de mine, de mine îa- surnî, părintele lor, la moarte sigură, in avântul aceia de luptă pentru pa­trie...

Patria a triumfat, — dar jertfa, C9 mă loveşte pe mine, drept In inimă..

Şi trebuie să tac, trebuie să zâm­besc; — trebuie să primesc preamări­rile acelora cari văd şi recunosc în mine un erou, — mai mare totuşi de­cât şi-l pot ei închipui.

Dar ce mai e pentru mine, Noghi viaţa acuma?...

Patria? ea este nemuritoare, ea poate să-şi duci de*acuma viaţa, în prosperare^ asigurată de jertfele noas­tre; — ce-i pasă, şi n’are să i pese de ele....

Page 2: E posibilă o împăcare Corpurile legiuitoare române. ca Maghiarii?dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/69555/1/BCUCLUJ_FP... · 2018-04-03 · nui, că îi trădez cauza“. Iată

f agin* K

cord asupra politicei externe, dar nu a căzut de acord asupra problemelor fundamentai de politică internă.

Cele două programe şi anunţarea celui de §1 treilea arată că o viaţă nouă va apare în luptele dintre partide, sunt ideile care vor forma în viitor o- biectul de luptă.

Discursul d-lui I. G. Duca.

Noi nu tăgăduim succesul guver­nului, care e strălucit şi a sporit pre­stigiul tărei. Ne bucurăm de acest suc­ces atât In inima noastră largă de ro- măni căt şi în inima mai mică de ro­mâni, pentru că prin el s’a dovedit pu­terea de viaţă a poporului român.

Dacă criticăm politica guvernului • pentru fă nu s’a mulţumit cu succe­sul ţării, ci printr’o Carte Verde meş­teşugit întocmită, a căutat să creeze şi în privinţa partidului conservator, o legendă.

Vreţi să stabiliţi că aţi prevăzut tot ce s’a întâmplat şi că soluţia d-v. a fost singura posibilă. Noi vom des­părţi cee&'ce revine meritului guver­nului de ceea-ce revine unui concurs fericit de împrejurări.

Nu era o legătură absolut nece­sară între primul şi al doilea războiu balcanic. Puteau să treacă între amân­două războaiele un şir de ani.

In care războiu putea să se ma­nifesteze meritul guvernului? Numai în primul războiu. In faza aceasta politica guvernului ne a dus la Silistra. In faza a doua, in care nu se putea mani­festa meritul guvernului, pentru că în­suşi războiul era problematic, poli­tica guvernului ne a dus la pacea dela Bucureşti.

Prima greşală a guvernului a fost că a lăsat ca războiul balcanic să iz­bucnească fără ca noi să ne spunem cuvântul. A doua greşală este că gu­vernul n’a avut o atitudine precisă în ceearce priveşte schimbarea echilibru­lui în Balcani. D-l prim-ministru a de­clarat chiar că dacă ni-se dă Silistra, va azl&ta nepăsător la schimbarea echi­librului balcanic.

Odată admis de guvern că se poate schimba problema Orientului fără participarea noastră, din acel mo­ment decurg toate greşelile cari s’au făcut.

Greşala iniţială s’a făcut încă din Septemvrie 1912, când statele balca­nice au mobilizat. Dacă guvernul ar fi intervenit atunci şi ar fi făcut cunos­cut puterilor punctul nostru de vedere, s’ar fi evitat greşelile următoare: ter­giversările d lui Daneff, ameninţările d-lui Ghika la S^fia neurmate de ac­ţiune şi med;a ţi a puterilor.

Dacă n’ar fi intervenit un concurs fericit de împrejurări, am fi ajuns ia un rezultat jignitor pentru demnitatea noastră naţională.

In primul războiu, a-ţi dus politica României la un dezastru (protestări). Dacă am fi rămas la Silistra, ar fi fost un adevărat dezastru.

Restul este opera unui concurs de împrejurări Spuneţi că prevedeaţi al doilea războiu. Cum îl puteaţi prevedea? Doar printr’o relevaţie divină. Speram cu toţii că t'o va produce al doilea răz­boiu, care să ne salveze, dar puteţi spune că eraţi siguri?

Acelaş concurs fericit de împreju­rări, care a permis lui Eaver-bey să

Dar eu, mai am aicea vr’o me­nire?...

Casa pustie îmi răspunde, — şi îmi răspunde bătrâna, căreia i-am smuls crengile inimei sângerânde de răni pentru cari nu mai e vindecare: — Hai la culcare, bătrâne.

— Ţi-ai făcut datoria, Neghl, - cununi de lauri îţi sunt răsplata,* — ţi-ai făcut mai mult decât datoria, - pentru aeeasta te aşteaptă cununa de •pini.

Cât timp era s’o porţi? Cât timp avea să mai apese asupra sufletului tău durerea de a te fi rupt de legătu- ra cea mai dulce a vieţii omeneşti, pentru datoria ei cea mai sfântă?..

Te*ai întors atunci dela înmor­mântarea suveranului tău, — şi mi 1 înspăimântător ai văzut golul din casa ta. El nu se mai putea împlini cu ni­mic.. Şi împăraţii mor! Şi o să mai trăiască un biet părinte care şi-a în­gropat amândoi, şi toţi, copii lui?...

— O patriei Eşti deasupra noas­tră a tuturora şi pentru tine jertfe destule nu se pot aduce; — dar când ţi le-am adus, lasă mă să închid ochii mei istoviţi de plângerea pierderii ce­lor ce, atâta numai, aveam pentru mine...

lată de ce s’a sinucis Noghl şi cu nevasta lui...

De unde ştiu eu asta? — Ce în­trebare! Este fiindcă mi-a spus’o el.

Căci eu sunt dintre aceia, cărora cei vil puţine pot să le mai spună; — şl de aceea întotdeauna preferă să vor­bească cu morţii.

„Universul,,

i â l l Î Â Î R A R 8 1 L V A I 1 K I 279.—1018.

recucerească Adrianopolul, v’a permis şi dv. să ajungeţi la pacea dela Bucu­reşti.

Dacă arbitrajul ţarului se primea, dacă Bulgaria nu provoca al doilea războiu, noi rămâneam cu Silistra. A- ceasta poate fi noroc, poate fi loterie, dar nu acţiune diplomatică.

Fapt este că noi am’ieşit din acest proces cu o situaţie precumpănitoare. Pentru ca să ne păstrăm această si­tuaţie, trebue să întărim naţiunea. Dar mesajul nu conţine nimic in această privinţă.

Recunoaşteţi grava situaţie agrară în care ne aflăm. Sunteţi contra ex~ proprierei, dar o admiteţi pentru bu­nurile de mână moartă. Sunteţi contra reformei electorale, dar declaraţi că veţi st» de vorbă asupra unei reforme care se va face.

Noi avem convingerea că numai spărgânău-se cadrul îngust al colegilor cenxitare, ţara va putea merge spre progres. Iată de ce voim să facem re­forma electorală. (Aplauze).

Şedinţa se ridică la orele 7.

Senatul.In şedinţa de Mercnri noaptea

Senatnl s’a ocupat cu votări de recunoaşteri şi îm păm ânteniri. S’au votat cu unanimitate 50 recu­noaşteri (Români ardeleni şi Ma­cedoneni) şi 27 indigenate (evrei, germani şi alţi streini).

A n u l-n o u şl tr ip la a l ia n ţă .Din prilejul Anului nou catolic s’a făcut un schimb de depeşe de salutare între factorii triplicei, anume între can­celarul german Bethmann Holweg, minis­trul ro8tru de externe Berchtold şi San Giuliano, ministrul de externe italian.

In d u stria a u s t r ia c ă boi­c o t a t ă d e S e rb ia . Din Viena se anunţă că industria austriacă a înce­put să se resimtă de urmările politicei urmate faţă de Serbia. Guvernul sâr­besc a publicat licitaţie pentru o co­mandă de 1650 vagoane de traverse, în valoare de trei milioane de lei. La licitaţie s’au prezentat şi industriaşi austriaci, cerând un preţ inferior con­curenţei străine; totuşi comanda a fost dată unei firme franceze. Această pier­dere loveşte grav în interesele indus­triei austriaco.

M a ri c r e d ite c e r u t e pen­t r u că i f e r a t e a u s tr ia e e . Gu­vernul austriac a propus parlamentului un proiect de lege cerând 437 milioane coroane pentru căi ferate şi anume: vrea să construiască 94 linii în lungime totală de 2100 kilometri, din cari 14 pe cheltuiala statului, 31 vor obţine subvenţii dela stat, iar la 49 statul va garanta numai fructificarea capitalului, liniile fiind proprietate particulară. In­tre liniile garantate este trecută linia Siret-Sinăuţi-Mihăileni la frontiera ro­mână.

Noul a m b a s a d o r a u s t r o - u n g a r la Petersburg, contele Szapâry Frigyes, va pleca zilele aceste la Pe­tersburg .pentru a-şi lua în primire noul post. In 9 Ianuarie va fi probabil primit în audienţă de Ţar.

Un c u v â n t o ă t r ă »C uvân­tu l« . Noul ziar conservator »CuvâutuU, care a început să apară la laş), publică de un timp încoace şi eu deosebire în n-rul de eri o corespondenţă din Bu- ape sta, în care un corespondent ano­nim se năpusteşte Jn ' modul cel mai bădăran asupra delegaţilor români, cari stau In tratative eu contele Tisza, şi asupra ziarelor româneşti din Ungaria, intre cari şi »Gaz. Transilvaniei« des­pre cari spune că „tac tăcerea peştelui* la acest act, prin care se , vinde pielea poporului românesc din Ardeal*.

Nu Intrăm în discuţie cu anoni­mul corespondent, — căci nu face — ţinem însă să atragem atenţiunea con­fratelui ieşan, i i interesul reputaţiunei sale proprii, ca să cearnă scrisul unui om, care nu e nici chemat al judece atitudinea şi faptele unor fruntaşi ro­mâni, dar care, precum dovedeşte în scrisul său, n’are nici facultatea de-a pricepe rostul unor atari tratative.

Declaraţiile opoziţiei. Şefii opozi­ţiei, lusth, Kossuth, Apponyi şi şefui partidului poporal, contele Zichy, din prilejul Anului nou au făcut declaraţii asupra situaţiei şi a raportului dintre opoziţionali şi partidul dela guvern

Declaraţiile le-au făcut în cadrul dis­cursurilor, ce le-au rostit înaintea a- celora, cari le-au făcut urări de Anul- nou.

lusth a declarat, că .ţin e de ex- chisă încetarea luptei nu numai contra guvernului actual, ci şi contra siste­mului. Apponyi şi Kossuth au accen­tuat necesitatea luptei intensive mai departe. Lui Zichy partidul poporal i-a făcut urări in scrisoare. In răspunsul său Zichy a zis, că trebue organizaţi cetăţenii contra guvernului.

Signatura situaţiei este continua- rrea luptei.

Declaraţiile lui Tisza.Eri, în ziua de Anul nou Tisza

a avut ocazie a se pronunţa asupra situaţiti din Ungaria şi a indica pune tele din programul de lucru al guver­nului.

Partidul muncii, împreună ;cu alţi aderenţi de ai lui Tisza, membrii de ai camerei magnaţilor, miniştri, prefecţii aflători în Capitală etc. în total vre-o 200 de inşi, s-au dus la Tisza să-l sa­lute de Anul-nou. Actul s a petrecut în palatul prezidiului ministerial, unde s-au adunat aderenţii. Pe la orele 11 a apărut şi Tisza, însoţit de miniştri. Discursul de urare l-a ţinut fostul mi­nistru de comerciu, Beöthy László. Răspunzând, prim-ministrul Tisza a fă­cut o scurtă privire asupra trecutului apropiat, s-a ocupat mai pe lung cu rolul actual al opoziţiei, a atins aface­rile croate, s-a pronunţat asupra pac­tului român şi în fine a arătat agendele urgente,1’ pe cari guvernul voeşte să le rezolve.

Dreptul electoral.Tisza constată, că nourii grei, ce

întunecau anul trecut orizonul politic au dispărut şi acum se poate lucra cu mijloace pacinice, pentru poziţia de mare putere a monarhie). Aminteşte legile votate pentru capacitatea do a* părare a monarhici şi-şi exprimă bucu­ria, că a succes să se rezolve problema cea mai mare a timpului,problema drep­tului elecioraL, pe un timp lung şi spre mulţumirea generală.

încât priveşte mulţumirea gene­rală, Tisza e în rătăcire şi era corect dacă spunea, că rezolvirea dreptului electoral s a făcut spre mulţumirea generală — a oligarhilor, numai a oli­garhilor.

După aceasta Tisza accentuiază că se apropie terminul alegerilor de deputaţi. Avem să sperăm , că ale­gerile se vor |face pe baza noue* legi şi astfel vor eşi Ia iveală efectele ei salutare (? l-Red.) De altcum declară, că prin legea aceasta nu s-au fixat ho­tarele extreme ale extinderii de drept. Acum s a avut în vedere, ca să fim în consonanţă cu desvoltarea naturală a democraţiei progresive (?!-Red).

Bolul opoziţiei.Revenind la opoziţie, Tisza arată

latitudinea schimbăcioasâ a opoziţiei fată de cameră şi raccentuiază. că în procedeul ei opoziţia e inconsecventă. Speră, că opoziţionalii se vor convinge despre pornirea lor greşită şi se vor lăsa de extravaganţii le de până acum.

Croaţi).Cu privire la Croaţi, Tisza e de

credinţă, că majoritatea din camera croată va face posibilă lucrarea co­mună a celor două popoare. Aşa credţ — a zis Tisza — că nu le-am întins de giaba mâna noastră prietiaeaâcâ.

Paetul cu Românii.Despre pactul cu Românii

Tisia s-a exprimat pe scurt şi în termeni generali.

Ce priveşte consfătuirile cu Românii — » a zis el — nu m ă aflu încă în stare de-a putea co munica desluşiri amănunţite. E vorba do freeări şi de amintiri dureroase de decenii lungi, cari np se pot şterge de odată. Io legă­tura cu noua împărţire a circum­scripţiilor electorale, punctul meu de vedere este, că nu e perm is a ştirbi idee% naţională m aghiară

Chtatiuni urgente.La finea vorbirii, contele Tisza re-

ievează câteva chestiuni, cari au să fie rezol vite urgent. Astfel este chestia regulării fluviilor. Guvernul va prezen­ta proiecte de legi în privinţa aceasta.

Este apoi chestia industrială, căreia Irtbue să i se dea un nou avânt. Vine la rând reforma administraţiei, sau mai corect statificarea ei, apoi regularea chestiei castelor de asigurare a mun­citorilor şi altele.

Aniversarea naştereireginei El sabeta.

Omagiul miniştrilor şi al Academiei.

Cu prilejul aniversărel a 70 de ani dela naştere M. S. Regina a primit, precum se ştie, pe d l Tita Maior eseu prim-ministru care în numele Consiliu­lui de miniştri şi a Preşedinţilor Cor­purilor legiuitoare a rostit următoarea cuvântare:

Majestate.Prea înălţată Doamnă.Vă rugăm daţi voie Consiliului de

miniştri să Vă aducă respectuoasele sale omagii şi feheitări, împreună cu semnul lor extern, Marea Cruce a Ordi­nului Carol 1. pe care Majestatea 8a Regele a încuviinţat să V’o oferim.

Şaptezeci de ani petrecuţi în cele mai felurite împrejurări, la început In multe ţări ale Europe), dela 1869 în­coace cu viaţa statornicită în ţara noas­tră, dar din mijlocul ei, prin • înălţare treptată trimiţând raze de lumină peste toate hotarele, aceasta este soarta, u* nică în felul ei, pe care', Providenţa a hărăzit-o ^Reginei< t Elisabeta a Româ­niei.

Cu^lnaintarea vârstei, cu spori­rea anilor, a crescut jşl “priceperea lu­mii, a^cre?cut,. desăvârşirea în ale ar­telor, a crescut, răspândirea bineface­rilor, a crescut şl durerea, până în ultimele zile înaintea serbării de as­tăzi.

Dar Maiestatea Ta ai ştiut încă din copilărie să fii prietină cu durerea şi ai căutat totdeauna, cu o neobosită stăruinţă, să o îmblânzeşti prin mân­gâierea celor îndureraţi.

Deie Dumnezeu ca mângâierea al tora să aibă puterea de a se răsfrânge şi asupra Majestâţii Tale şi, păstrându-I seninătatea minţii,'^să-i adaoge cea din urm ă binefacere, la care se poate aş­tepta o vârstă înaintată; liniştirea inimei.

Să trăieşti, Majeştate să trăieşti pentru Majestatea Sa Regele şi pentru Augusta Familie, să trăieşti pentru în sufleţirea celor ce lucrează şl pentru uşurarea celor ce sufer, să trăieşti pen­tru noi toţi, Insltău Doamnă I

In aceiaşi zi la oarele 6 Maiestă­ţile Lor au primit felicitări din partea Academiei Române, reprezentată prin d l Dr. C- Istrati, preşedintele Acad© miei, şi d-l I. C Negruzzi şi d-l Onciul, vice-preşedinţi, cari au remis Majestâţii Sale Reginei o diplomă de onoare din partea Academiei Române, conţinută într’un splendid album de piele şi cu­prinzând un pergament artistic pictat reprezentând Castelul Peieş şi un cio­bănaş care cântă cu fluerul, păzind nişte oiţe.

Cu acest prilej d. Dr. C. Istrati a rostit următoarea cuvântare:

Academa Română, care are ma­rea cinste de a avea pe Majestatea Voas­tră ca membru de onoare, este fericită de ocaziunea ce i se prezintă, prin ajun­gerea Majestâţii Voastre la vârsta de 70 ani, pentru a Vă aduce d;n nou a- sigurarea adâncoi iubiri respectuoase, admiraţiei desăvârşite şi a recunoştin­ţei sale fără margini.

Rar a fost dat ca o femeie şi mai ales o Regină să fie binecuvântată de Dumnezeu cu mai multe haruri şi pe care să le fi întrebuinţat mai bine pentru fericirea semenilor.

In epoca mare în care am trăit şi tn care s’a desăvârşit redeşteptarea şi Întărirea unui neam, eonsolidându-te Regatul României de curând înfiinţat, soarta, binevoitoare, noul şi de astă dată, ne-a hărăzit pe Majestatea Voas­tră, întruparea cea mai desăvârşită a superiorităţei cugetăreî, a muneei neo­bosite şi a celor mai alese porniri su­fleteşti.

A-ţi avut încredere în un viitor mare şi astăzi trăiţi Majeştate in rea­litatea faptelor îndeplinite.

Un popor Vi ce închină cu recu­noştinţă, şi Academia, eeepresiunea cea mai înaltă a umtăţei neamului, * cele mai mari ură Ie feric*» sănătoasă şi prielnici ..-■»•r jestăţei Voastre, sein ioasă Regină;

iubitul nostru Suveran şi scumpei no* stre Dinastii.

Din inimă vă zicem: La mulţi cu bine şi tot înainte.

C o n te le A ndr& ssy îl conjipe eontele^Tisza^, în ti’un prim-artid| elegie de anul nou publicat în »Mai gyár Hírlap« să nu încheie pacea d Românii, să nu vândă * frumoasa moJ tenire a statului naţional pentru ut| blid de linte al politicei de partide să amâne rezolvirea chest ei români pe timpuri normáié — adecă Ia paştii] căilor.

Lacrime de crocodil!

O notă a Greciei.Agenţia grecească e informată

guvernul elen a înştiinţat marile pul teri că priveşte chestiunile delimitării! Epimlui de sud (Albania) şi aceeai| insulelor egeice ca strlns legate una alta, şi că prin urmare speră cum aceste două chestiuni vor fi rezolvai în mod simultan. Din aceas ă declari! ţie rezultă că guvernul e en ar fi dúl pus să ignoreze ori ce termen penti| evacuarea ţinuturilor contestate dini pir dacă chestiunea insulelor nu vafi| rezolvîtă în mod definitiv.

Ziarele atenian© spun că e foartel probabil ca prim-ministrul Venlzelosl folosindu se de vacanţele parlament»“] să viziteze mai multe capitale ei; pene.

Criza cabinetului sârbesOfiţerii superiori sârbi s’au d

rat solidari cu ministrul de război, r şi-a dat demisia. Nici un ofiţer sup nu vrea Jsă primească portofoliul nisterului de război. In cercurile j tice se afirmă că guvernul a hc s să ofere acest portofoliu unui me-xs ai partidului bătrânilor radicali.

Tur diZiarul italian * Mess ager o “ im

că tn cercurile politice din Viena comenta ştirea cum că Turcia ar fi mânat la primăvara viitoare concei vechiului contingent.

R oi:Dapâ ştiri diaP^teraburg

sia ar face presiuni asupra i riei, peutru reînoirea alianţe; canice, prom iţând că va miji B ă lă r ie i un îm prum ut de 100 mi­lioane.

Bulgari?.E»g»l» Bulgari»! a »«mnat un us. n1n

•ar» primeştn dimigia dUIui Ghanadier ./I in» săroiu»»ză pa primul miaiitru D. Rad -atoíí ca intwimul ministerului de externe.

Relâtinniîe româno-balgan,Prim-minîstrul Radoslavoff despre

România.Prim-ministrul Bulgariei Dr. I'u

doclavcff, primind alaltaeri la Sofia pe reprezentantul ziarului »Dimine aţa < . făcut acestu’a următoarele decb.rr:; m în privinţa relaţiunilor româno b . ; im:

Prin tratatul dela Bucureşti Ro­mânia a primit un teritoriu bu gar dt câteva mii chilometri pătraţi, c ■ po­pulaţie în majoritate bu’gară. .V-eastl populaţie se folosea de toate dreprurlh şi libertăţile constituţionale, se îngrijei singură de şcoaleie şi bisericile sale i ea nu trebue sa-şî piardă aceste drep­turi sub guvernarea română. Nouă ne va face o deosebită plăcere, dacă gu­vernul român nu se va atinge de drep­turile noullor cetăţeni români. Trebue să li se late şcolile şi să fie trataţi ci cetăţeni ai României cu toate Jraptu­rile civile şi religioase.

Noi nu avem motiv să ne plângem până acum de guvernarea românilor şi populaţia de acolo are deplină tr ereden tn declaraţiile M. S. Regelui României şi ale guvernului român.

Alte motive, cari să poată pro­voca neînţelegeri Intre «ţaţele nu există şl nu cred chiar că vo exista vreodată.

Comisiunea însî»-’ frontierei noui, Inti mânia, şi-a tor*'

Eu an reiaţi'

Page 3: E posibilă o împăcare Corpurile legiuitoare române. ca Maghiarii?dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/69555/1/BCUCLUJ_FP... · 2018-04-03 · nui, că îi trădez cauza“. Iată

Nr. 2 7 9 -1 9 1 .? * ragtaa 8

rfci o piedică pentru reînoirea vechilor relaţii amicale . . .

Noi nu credem într'o înţelegere în­tre România, Serbia şi Grecia. Eu per- lonai nici odată n’am crezut într’o ast­fel de înţelegere, de oarece e bine în­ţeles că România întotdeauna se va f o ­losi mult mai bine de situaţia sa, când este liberă de orice angajament câtrâ Serbia seu Grecia România va găsi în totdeauna mult mai mari foloase într’o alianţă ca Bulgaria, care na este contra ei. înţeleg numai o alianţă defensivă.

Cu plăcere trebuie să constat, că guvernul român nu pune nici o piedică pentru grabnica rezolvire a chestiune! podului peste Dunăre între România şi Bulgaria şi că ea va fl rezolvată în co­mună înţelegere. Sporirea relaţlunilor economice între ambele ţări, va în­lesni foarte mult reînoirea vechilor şi ain cerilor relaţii în care, subliniez, eu cred adânc — a terminat ministrul.

10 escursie târzie r In patrie.

(Urmare).

Halta Hămăradei altă dată plină de stânjeni cu lemne de foc, acum era aproape pustie. Trecem prin tunel şi descindem în frumoasa Ţară a Oltului, părăsind bogata Ţară a Bârsei. Deja înainte de prima staţie trecem de-asu- pra unor păraîe nu prea adânci pe nişte arcade americane, cari prin con- cepţiunea îndrăsneaţă a lor te înfioară. La Şinca nouă situată în o bogată re giune minieră, cu tot felul de imnerale utile şi dela originea lui (1762) sat ti pic de munte situat în mijlocul codri- lor întunecoşi, care a trăit aproape 2 sute de ani numai din esplo&tarea pădurilor şi cu Valea Strâmba în spate, cea bogată şi renumită în păstrăvii ei de odinioară. Te aştepţi după vr’un Bae decker să găseşti aci uzine, ateliere, fabrici şi cu tot felul de ciocănituri şl cioplituri pentru punerea în valoare a acelor comori şi cu o populaţie in­dustrială laborioasă şi mulţumită. Aşa ei au distrus şi jefuit şi pădurile făcând locuri de arătură din ele la o înălţime de peste 800—900 m. ca să facă să-

ruaSnitari la noroc, să culeagă poruin- y bal copt la 5 —6 agni odată, Jiu i i şi ' porumbul scorumnic de munte, dar de

inulte-ori dijmuit şi acela de urşi şi de mistreţi. Şi ai să vezi, apoi nişte clâiţe de ovăs şi săcară înfipte în ţepuşe ca să nu le răstoarne vântul şi ploaia. Cine a putut preconiza şi aproba o atare procedere? Oare conservarea in tactă şi amenag area pădurilor de ste* jar-fag şi a frumoaselor masive de mo* lift de pe Strâmba, nu ar fl oferit lo cuitorilor actuali şi viitori mai multe beneficii şi mijloace de traiu mai uşor, când ei au acum gara la 2 klm. de sat şi scoborârea buştenilor din toate părţi e e atât de uşoară? Apoi cu aju torul venitelor pădurilor nu se puteau oare pune în exploatare şi valoare şi celelalte minerale şi minereuri ale so­lului lor? Şi totuşi la înapoiere în gara de-aci şi din Şinca-veche şi la Şercaia nu mai încăpea lumea pentru a se duce

| în Ţară şi la America, ca sa nu piară de foame.

Se zice însă că au 2 bănci în fie­care din aceste sate de munte.

La trecerea din staţia Şinca nouă am urmărit de aproape cu mare bă (jfcare de seamă dacă Valea Şincei unită cu Strâmba, în urma ploilor şi inunda- ţiunilor mari şi repeţite în 2 ani con­secutivi, nu au făcut stricăciuni în li­vezi, în fâhaţele şi arăturile oamenilor, prin surpături şi prin nămoalele şi bo­lovanii aduşi dela dealuri şi de pe cele coaste desvălite brusc de podoaba lor seculară? Mai cu seamă, că dela co muna Şinca-veche fostă grănicerească se încep irrigaţiunile cu udatul livezilor sistematic introduse încă de pe timpul graniţei şi pe care eventual le-ar fl pbtut deteriora cu totul cu petrişul şi potmoalele depuse. Spre mai marea mea surprindere, n’am văzut nicăiri vr’o s\ricăciune în ele, fie prin săpare, fie prin depuneri de potmoale aşa că şiroaele mari de apă au trecut şi s’au scurs de vale, fără a aduce mari de teriorări terenului desvălit din nepre- vederea oamenilor.

Aceeaşi chestiune am urmărit-o câteva zile mai târziu şi pe malul Ol­tului la satul Crihalma-Oomana de jos. Când m’am înapoiat din vacanţă înt rrma 19 -erau oişte şiroae de apă

'd e 1 numai în 1864 mai1 se revărsase do o-

" lui—peite 2 ‘/j ** umbiau cu

\ altul era - Hll-

dt A % È T â T K R S 1 l «j r M L

zitat de aproape malul Oltului în sus |şi în jos, ca să văd dacă eu resistat | unele consolidări di> maluri şi unii pin teci şi eventual ce stricăciune a fă­cut Oltul prin nă oalele şi potmoale le sale? Ei bine, p:utenii cari au fost bine făcuţi au resistat şi Înfruntat fu­ria valuiîlor, cei uşurei însă nu. Coşu­rile <;u bolovani pentru întărirea mă­linilor, toate au fo?t duse, d’aseme­nea nici salcâmii plantaţi pe râpă pen­tru susţinerea malurilor nu s’au dove­dit de trainici Dar s’au dovedit de mai bune vechile noastre sălcii, p antate pe sub maluri. încolo erosiuni mari şi perderî prin depozite groase de pot­moale ş totfelul de gunoaie, nu am putut constata—decât un strat subţire de nămol gras, care fertilisează lun­cile cele mănoase şi vor aduce mari foloase în anii viitori prin recolte bo* gate.

Pe viitor inundaţhmile cele mari ca din anul trecut şi din vara aceasta se pot evita şi atenua în efectele lor prin tăierea unor gâturi ascuţite ce provoacă cotituri de kilometri întregi în partea loculu1, şi cari împedecă scur­gerea rapidă a apei, deci prin regula- rea şi canalizarea Oltului.

Pe baza celor constatate mai sus, am zice că tânaţele irigate şl iriga- bfle sunt totjeşa de preţioase şi de bune ca şi îa trecut, şi este pagubă câ atâtea culturi bogate de ape de mur te în şesul mânos al Ţârei Oltului nu se întrebuinţează toate pentru udatul li­vezilor, ca să le cosească oamenii de câte 4 —5 ori pe vară şi să mărească considerabil producţiunea de fân de vite.

In privinţa creşterei vitelor, deşi unele sate au frumoase păşuni de câmp şi la pădure, nu se prea pot lăuda cu numărul şi valoarea vitelor lor. Când abia începuse a-mi miji mustaţa, mă surprinse un domn preot rom^n şi bun ecopom, Aron Bordan cu cuvintele: că între saşi este bine căci poţi ţinea şi creşte vite bune şi în special cai bani — cuvinte pe cari nu le preaj,în ţele­geam atunci.

Totdeauna am văzut la saşi vite frumoase şi vite b<ne ţinute — dar că erau de valoare mai mare, ca cele ro­mâneşti, despre aceasta nu-mi putui da bine seama. Vitele cornute vechi ale saşilor din Ţara Bârsei doar erau in­terioare celor din Ţara Oi»ului. înainte de a introduce cele roşcate de Pinsgau; caii lor mari, dar mai moi, cum sunt şi astăzi.

Aveam in satill nostru la dispo­ziţie nelimitată păşune comunală în pă dure de 1400—1600 jug. pe care o aş numi azi ideală — şi între cele 5 câr­duri de boi — erau mulţi viţe* şi jun­cani, însă aduşi de pe la Reghin, Turda, de pe Câmpia ardeleană, sau în cazul cel mai rău de pe Târnave ori din Secuime, dar mai puţini produşi în localitate. Ei, b ne espiicarea acestei enigme am găsit o în toamna aceasta în factorul cel maie în economia de vite — solul. îndată ce treci Ostul şi dai pe Ardeal seşti cu totul alt soiu, alt neam de vite din toate speciile, mai bune cu cel puţ!n 30 la sută, fie satele pur româneşti, fie mixte săseşti-româ­neşti, fie ungur eşd-româneşti.

Terenul acela accidentat cu plan­tele lui dulci îavesmintate de soare, de pe care zăpada şi apa de ploaie se scurge repede şi dă de timpuriu colţul ierbii, epoi succesive pe vârf, iar la dosuri iarba nici odată să nu se gate. Oiteanul priveşte cu rniiă la Ardelean cum aceia trebue să urce cu carul de gunoiu şi de bucate pe cele coaste tari şi dealuri înalte, dar tot el se m!ră că aco o începe secerişul şi culesul cu 10—14 zile mai de vreme; productele Ier s 'unm ai de valoare. Tot aşa este şi cu creşterea vitelor îndată ce ai tre­cut Oltul, vite mai mari, mai tari, mai bine întreţinute — cai pentru armată îu toate părţile şi în abundenţă.

(Va urma).

Ş T I R L— 20 Decemvrie 1913. ]

lU 't lacra In America IZiarele din A m erica vestesc,

că în ultim ele zile au fost dimişi din serviciul fabricelor am ericano o mulţime de lucrători, prin tre c a r i peste zece m ii sunt d in Un­g a r ia . Cauza este lip sa d e lucru. Stabilim entele industriale abia mai funcţionează şi in o m ulţime de m ine a încetat cu totul orice acti- vititate, aşa că tocm ai în preajm a ►ărbâtorilor Crăciunului au [rămas fără de lucru vre o 1 00 .000 de m uncitori strein i, cari acum se luptă cu mizeria, ceavând nici un

*i£-nu tem înregistra această

«trage asupra ei, a- v ce sunt m unciţi de

a America.

Ş tiri d in R o m â n ia . O dele-gaţiune din partea armatei a oferit M.S. regineî[ pentru a 70-a aniversare a naşterii Sale, o medalie comemorativă în aur, drept tribut de adâncă recuno­ştinţă.

— Alaltaeri s-a distribuit în Ca­meră proiectil de lege cu modificările aduse de comitetul delegaţilor, prin care se schimbă catedra de filologie greacă medie şi modernă dela Universitatea din Bucureşti, în catedră de Istoria cmliza- ţiunii bizantino-romane.

— Tot ala’taeri s-a ^distribuit în Cameră, proiectul de lege privitor la nu­mirea în ş coaiele din teritoriul anexat, însoţit de următoarea expunere de motive :

In şcoa*ele primare'*din noul te­ritoriu anexat, din lipsă de personal didactic ce se resimte în ţară şi din condescendenţă pentru vrednicii luptători ai românismului în Macedonia, s-au nu­mit suplinitori şi români macedoneni, foşti profesori la şcoalele româneşti din Ma­cedonia. Ac şti profesori suplinitori, cu stagiu de ani număroşi în învăţământ, merită să re asiguraţi în cariera lor prinlr o lege specială, care să le asi­gure existenţa şi bătrâneţele Deprinşi a lupta în medii străine, oţeliţi în lup­tele naţionale, ei vor fl prielnici pentru şcoalele din teritoriul anexat, unde prin lege să fie fixaţi în executarea atribu- ţiunilor lor de învăţători.

— D-l Dr. Cleante Nicolaides, co­laborator al ziarului »Berliner Tag- blalt« şi al altor mari ziare germane, autorul unei cărţi asupra ultimelor răz­boaie din Balcani, se află de câteva zile în Bucureşti. D-l Nicolaides a făcut eri0 vizită d lui Take lonescu, presentân- du-i un volum al cărţei d-sale. Azi V i­neri, va fl primit în audienţă de cătră M. S. Regele, căruia îi va oferi un exem­plar legat în aur, al operei d-sale, în care se vorbeşte cu elogii despre M. S. Regele şi despre însemnătatea României, iar Sâmbătă distinsul publicist se va reîntoarce la Viena. — Va vizita apoi Belgradul şi Cetinge, undo a fost Invi­tat de M. S. Regele Muntenegrului. D l Nicolaides, prin concursul său publicis tic, a, contribuit foart9 mult la realiza­rea alianţei baicamee.

Centenarul naşterei lui Cezar Bol" Hac. Ni se sQriefdin Bucureşti :

„Asociaţia generală a PreseiĂ va sărbători Duminecă 22 şi Luni 23 D cemvre. v. aniversarea centenarului naşterei marelui aiarist, poet şi luptător pentru libertate Cezar Bolliac.

Duminecă, ia orele 10 dimineaţa va avea b'C o procesiune Ia mormân­tul sărbătoritului (cimitirul BeJIu), Ia care vor lua parte membrii familiei şi comitetul Asociaţiei, spre a depune co­roane pe piatra mcrirânUlă.

Luni, la erele 9 seara, va avea loc îo *»la Ateneului, festivalul orga­nizat de Asociaţie. Programul cu­prinde o alocuţiune de d. Al. Ciureu, preşedintele »Asociaţiei Generale a PreseU ; conferinţa d-Jul I. Dragu asu­pra violei şi operei lui Cezar Bolliac. un prolog ocazionai compus şi citit d* preţui Oreste; o înscenare drama­tică d*n poezi’ie sărbătoritului, Înîitu- !ată »Sila* şi jucată de art<şfc! ai tea­trului naţional; o producţinne muzi­cală & orhestrei ministerului cultelor şi instrucţiune! publice, sub conducerea d-lui D. Dinicu, etc.

Fest»valul a©esfc3 e menit a avea un frumos succes, dat fiind că tot publicul ales al Capitalei a răspuns invisaţiilor făcute, bpre a îngădui tu­turor să la parte la ac astă pioasă în­chinare adusă unui maro dispărut, Asociaţia Generală a Presei a hotărât ca infrarea în sală aă fie gratuită.

Misiunea militară română în Gsr**mania. Se anunţă dui Berlin, că comi­sia militară trimisă de ministerul de război român pentru studiarea pro­greselor armatei germane, va sosi la începutul iunei Ianuarie la Berlin. Şefii misiunii vor fi primiţi în audienţă de Împărat.

Ger şi viSCOle. Se anunţă din Berlin că de pe coastele Mării adriati* ce sosesc ştiri îngrozitoare despre ra­vagiile cauzate de furtuni. O mulţime de porturi din Hoistein fi Prusia au fost inundate de apă. Cu deosebire sunt ameninţate porturile Fiensburg şi Kiel; In cel din urmă apa a crescut cu1 metru şi 20 cm. Circulaţia e între­ruptă, iar navigaţia a încetat. La War- nemunde s-a desJănţuit un uragan în­grozitor, aşa că s-a trimis miliţie în ajutor.

Acceleratul Beriin-Warnemunde s’a împotmolit în zăpadă, mai multe vagoane au deraiat.? Călătorii au fost nevoiţi să petreacă noaptea întreagă în vagoane.

La Halle s’a împotmolit în zăpadă un tren de persoane, care şi azi încă se află, tixit de pasageri, pe linie.

Danemarca este cu totul izolată de restul Germaniei, orice circulaţie în ­tre ele este cu neputinţă. Turingia, Pădurea-neagră şi întreagă regiunea Rinului au fost devastate în mod îngrozitor, de furtună. Toate firele te­

lefonice şi telegrafice au fost rupte aşa că nu se pot cunoaşte amănunte d espre adevăratul aspect al regiunilor bântuite de iurtuui,

Ştiri la fel vin din Kopenhaga şi tot aşa din Rusia, unde au dispărut o mulţime de persoane.

Din ConstantinepoLse anunţă că de ani de zMe nu s’a mai pomenit în Turcia o iarnă grea ea aceasta. Din cauza zăpezilor mari t t toate trenurile scsesc cu întârz’ere.

Viscole cu ninsori îngrozitoare bântuie şi prin Bulgaria şi Serbia.

Vaporul grecesc „KyyeHi“ sub pa­vilion Qttoman, de un tonagiu de 1100 tone, venind dela Pyreu spre a merge la Constanta să încarce petrol, a fost surprins de o puternică furtună în a- propiere de insula Andros şi sfa scufun­dat împreună cu întreg echipagiul com­pus din 17 oameni. Marea a aruncat mai multe cadavre pe coastele insulei Nykonos.

Călătorie de studii. Din Iaşi ni se scrie, că rectorul universităţi din Cer­năuţi a cerut părerea d-nului rec’or al universităţei din laşi asupra organiză- rei unei călătorii de studii la Constan­ţi nopol şi Atena, pe care acea univer­sitate o proectează să o facă la primă­vară. La această călătorie vor participa d-nii profesori ai ambelor universităţi şi studenţii din Cernăuţi şi Iaşi. D-nul C. Stere, rectorul universităţei din Iaşi a primit propunerea rectorului univer­sităţii din Cernăuţi iar de vacanţa Cră­ciunului dsa va pleca în acest oraş pentru a stabili programul călătoriei împreună cu d-l rector al acelei uni verşi tăţi.

0 insulă nouă în Oceanul pacific.Domeniul colonial al Franţei s-a mărit cu o nouă insulă, răsărită din Oceanul pacific. De data asta însă mărirea teri­torială a coloniilor franceze s a făcut fără nici o luptă, nici măcar diploma­tică ; căci insula din chestiune a eşit fru­muşel, — fără ca cineva să se aştepte la aşa ceva — din fundul^mării. Şi cu toate acestea, ca să nu se mărească coloniile Franţei fără nici un război, sau mai bine zis, fără pierderea câtorva vieţi otr eneşli, locul războiului i-a ţinut de data asta, erupţiunea vulcanică din insula Ambrym a grupului de insule Ebridele-noui, despre care am amintit zilele trecute.

Iată ce comunică despre acest caz, guvernorul francez din Caledonia-noiîă:

Se ştie, că zilele trecute a avut loc pe insula Ambrym din arhipelagul Ebrideie noui (colonie franceză) o teri­bilă erupţiune vulcanică, care a cauzat multe stricăciuni, făcând şi victime ome­neşti, al căror număr nu s-a putut încă constata. In urma potolirii cutremuru lui cauzat de erupţiune, a răsărit în largul mării o nouă insulă mai mică şi rotundă, având în mijlocul ei un lac, care printr-un canal îngust comunică cu marea. In Europa se va părea cam curtată ştirea despre răsărirea acestei insule, aici însă fenomenul acesta nu e ceva deosebit, căci în regiunea noastră vulcanică an de an se schimbă harta geografică a acestor insule, aşa că nici odată nu putem avea date exacte des­pre aceste posesiuni. Acum, cu prilejui erupţiundi vulcanice din Ambrym âu părăsit insula vre-o 1800 de indigeni, cari şi-au căutat scăpare în Maiiicolo. Mulţi vor fl pierit, dar numărul lor nu se poate cunoaşte.

Insula cea nouă a fost observată tocmai în preajma Crăciunului; Franţa o poate privi prin urmare ca un cadou de sărbători.

Moartea unui turist român Zia­rele din România anunţă că turistul român George Cristea Delaracova, zia­rist din Botoşani, care plecase pentru a parcurge pe jos. în timp de trei ani, toate capitalele europene şi ale Ame- ricei de Nord, în urma unei pneumonii ce cc-ntraetaîio pe drum, a înce*at din. viaţă. Decedatul era originar djn oraşul Vaslui ,* şl a făcut studiile secundare tn Iaşi, undea ş5 debutat pentru prima oară in ziaristică. In intervalul acesta a colaborat ia mai multe reviste şi ziare. In anul 1909 a scos la laşi o revistă umoristică »Titirezul« şi un z>ar săptămânal »Graiul Poporului«. In ultimul timp scoase In Botoşani »Ecoul Botoşanilor« Dânsul era în vârstă de 25 de ani.

Ştiri măruntO. După un comunicat al ministerului de interne, Ungaria e îndemnă de holeră.

— Se anunţă din Roma că Curtea italiană precum şi ambasadorii Ger­maniei, Austro-fJngariei şi Spaniei, au hotărât să excludă dansul »Tango« dela fest vităţile lor. Numai ambasa­dorul francez a declarat câ va permite să se josce Tango Ia balurile şi ser­bările pe cari le va da ambasada fran­ceză.

— Ca peste tot, şi în Viena se face mare tămbâlâu în noaptea de Anul nou, chiefuri, glume şl mai bune şi mai proaste etc. aşa că poliţia to t­deauna desfăşoară o vie activitate în această noapte. In dimineaţa de 1 Ian. a acestui an numii vreo 200 de inşi

au deschis ochii în aresturile poliţie Norocoşi cei _ ce au început în arest Anul nou.

— Sosesc noui ştiri despre ivirea bandelor bulgăreşti. La Seres a fost aflat un deposit de arme al comitagiilor bulgari ; pe teritorul sârbesc a fost a- runcat în aer un pod »1 liniei ferate.

— Identificarea »Giccondei« s’a făcut alaltaeri la ş c o a la d e Bele arte din^Paris, comparându-se.^tabloul cu o fotografie luată puţin timp înainte de dispariţia Giocondei. Rama se adap­tează în mod perfect cu pânza regăsită.

Aviz- Dr. Aurel Pop aduce Ia cu­noştinţă deschiderea cancelariei sale ad- v ocaţialeJn Lăpuşul-ungureşc.Din Braşov şi "fara-Bârsei.

Fem eile române din Braşov cătră _Carmen Sylva.

Luni în 29 Dec. n. ziua naşterii M. S. Reginei Rom. mai multe dame din elita societăţii din loc, întrunindu- se în saloanele cLnei şi ^d-lui Costi A. Popovici locot. la cavalerie în retragere şi mare proprietar, la o serată muziv cală, au trimis în semn de veneraţiune Maiestăţii Sale Reginei Carmen Sylva urm ătoarealtelegramă:

Omagii de recunoştinţă şi admira- fiune Reginei glorioase, poetei geniale, mamei nenorociţilor, protectoarei artei noţionale, pildei vii de virtuţi casnice.

Femeile române din Braşov.

Serată Sirauss. La dorinţa gene­rală orchestra oraşului aranjazâ Du­minecă în restauiantul Transilvania o serată Sfrauss. Intrarea liberă.

Apollo-Bioskop, ^Sâmbătă ;şi Du­minecă în 3 şi 4 Ianuarie. Inhoc'signo vinces ! (In acest semn Jvei învinge I) film clasic în 5 acte. Afară de aceasta se va mai da : O vedere şi, un film^hu- moristic.

Luni şi Marţi program nou.

Subscrisa atât în'numele meu, cât şi a pruncilor mei orfani neputând perso­nal mulţumi tuturora, cari au grăbit a mă condola în nemărginita durere, ce-a trimis-ovDomnul preste mine prin moartea prea grabnică a ^neuitatului meu soţ Izidor^Butnar^fost paroh al Roşiei-montane, prin aceasta aduc mul- ţâmitele mele. ' ; •

Roşia montană la 24 Decemvrie1913.

văd. Scrlota Butnar.

Teatru, concerte şi petreceri.Corul Reuniunei de cântări din

Codlea în vită la producţiunea muzicală teatrală ce se va ţinea Joi în 26 Dec. st. v. a. c. 8 Ianuarie n. 1913 (a doua zi de CrăciuD) în sala cea mare a birtului comunal »Gesellschaftshaus« din Cod­lea. Venitul curat este destinat pentru scopurile» Reuniunei de cântări «Procu­rarea de note etc.). începutul la oarele7 seara. Ofertele şi contribuirile peTte taxă se primesc cu mulţumită şi se vor publica.

„Reuniunea femeilor române gr. ort. din Hunedoara“ invită la petrece­rea, cu joc ce să va aranja în 8 Ianua­rie st n. 1913, a doua zi de Crăciun, în hotelul fabricei de fier din loc. Ve­nitul curat se va transpune fondului »Reuniunei femeilor române gr. ot*. din Hunedoara«.

Şcoala poporală tom. gr. or. din Sălişte va aranja o producţiune polară, Joi, la 26 Dec. 1913 (8 Ianuarie 1Ó14 a doua zi de Crăciun) în sala festivă a şcoalei gr. or. române din Sălişte. Program: Curiozitate femeiască £csome- die într’un act, localizată de M. Po- pescu n. Bogdan. Judecată dreaptă, p'e- să pentru copii, predată de elevii şcoa­lei. CineUCinel, comedie cu cântece, în ­tr’un act de V. Aiezandri. începutul la8 oare seara. Vineri, în 27 Decemvrie 1913 (a treia zi de Crăciun) programul de sus se repetează, urmat de petre­cere cu joc.

ULTIMES o fia , 2 Ianuarie. R egele a

deschis eri tíobrania printr’un m e­sa j, în care se aduc laude vitejiei soldaţilor bulgari, se constată bu­nele relaţiuni cu Rom ânia şi T u r­cia şi se insistă asupra unei munci liniştite spre consolidarea statului. Prezident al Sobraniei a fost ales V atsov.

Proprietar:Tip. A. M ureşianu : Branime & $omp

Redactor responzabil: loan Brokot

Page 4: E posibilă o împăcare Corpurile legiuitoare române. ca Maghiarii?dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/69555/1/BCUCLUJ_FP... · 2018-04-03 · nui, că îi trădez cauza“. Iată

Pfeffern * C&AZETA t r a n s i l v a n i e i Nr. 279—Ifi*.

SAMUEL LIPOT

pentru W aţi, băeti şi fete.Braşov, Târgul Inului 31-33 (Falatul Gzeîl).

Mare ocasiune de Crăciun.Toată marfa din prăvălie se vinde cu preţurile de fabrică, cât va ţinea depositul, fără

obligament de a cumpăra.Reuniunile au favorul de preţuri scăzute. 10_„

11

1

Ori si ce concurentă eschisă,

Deposit principal pentru Braşov şi împrejurime

SZEGŐ & ROTHStrada lungă Nr. 7 şi 9. — Telefon 220.

I

O

O

O

oooooo

oooooo©

©

o

Banca Naţională a României.S i i u a t i n n e s u m a r ă

1 9 1 2lecemrrte

1 9 1 3

223,»15 448952.556

175,(51,336

28,456,129

13,373,740 11.995,354 17.867,577 4.157,321 6.813,071

838,834 1.085,984

108.925,197 »9.767,322 41.633 481

8,266.163 4,190.269

745.589.78 ~

12.000,04 33.778,035

4.917,676 444.319,720

8,038.011 3,948.741

13,888.098 203,392519 39,314,862

7áö.3é9,782

^ . c t i T r :

157.862448lstOC.ISHr . 152.354.53: 66.453000|met.)tritl O. a» 56.642.00;

A rg in t şi diversa m onede Portofoliu R om ân şi stră in .i&,429,9oo MDr.peef.inb. 25.724,900

31,256,900 Iffljr»16 8f. p. îl Ct. GTt* 50,797,150 18.218,771 dilMTIBH 8’ai rll. Iei: 29,511,516

13,026,229 21,285.£m prum utul S tatu lu i (fără dobâr

E fecte le cap ita l, social E fectele fondului de rezervă E fect.fo n d .d e am o rt.im o b .m şi ma?m obile ................................ ...... *

Mobilier şi m aşini de Im prim erie Cheltueli de A dm inistraţiune . Efect® şi a lte valori în p ăstrare

te în g a j şi în păstrare provizor Conturi curente . , . , .Conturi de v a l o r i ..........................C ontari diverse ..........................

H P a . s l ' s r :C apital .......................................?ond de rc *e r ră . . . . rond. am ort. im ob. noob. şi maşini B ilete de bancă în d rcu laţiu ne Profit şi Perdere. . . . . . Dobânzi şi beneficii diverse Qpnturi cu ren te şi recep . la re d e r E fecte şi a lte valori de restitu it C onturi diverse . - * . .

T axa : Sfoent ■/•» lobftnda 6*/>.

Er ( ie r t tfe c v o * î» r te fn«re<üe*4» t «Se M in is te r P r e g ă t 3 ş t e în a te lie r u l p ro p r io ÜVjj W * V H vp* » V g n o r h î ă t o r i d e p rim u l r a

i din sto fe mod er n0 ind'gene.

Confecţionaie de dârdâie eu glezesti |e£ 284 -#0 P cn trv ntwdenţl şl orăşen i p re ţu ri m o ie riU e

Com ande din provincie se execută, fără a lua m ăsură cu garan ţie .

y s

n

%$w

ii m

Domnul L. Olariu.

31 Noembre 7 Decembre

209.266 715 208.996,5311.273,979 1.291,919

. 222.232,582 212.750,091

45,346,246 47.010,531

11802,05^ 12.802,0*911 947,888 11 947.28817.033,877 17,033.8774 083,281 4.083.2816.489124 6.493.939

993,491 998.5751.377 924 1.500.078

144.016,067 145.820 567136,862,883 134.781.911

13,278,025 14.150 76811,768,770 18.870.98019 678,187 19.496.65)

865.455,498 858.029,049

13.000,000 12.000,000•4,926,778 34.926,778

5,234,224 5.234,224457.819.830 445,440.030

3,646.903 3.646,9035.719,231 S.996.889

25,433.511 00.811 614240,878.900 280,602.47839.706.071 39.159.183

865.465,498 858,029 049_ jL. mimiuLL

g

o fic ian t în m inbtoriu , cunoscând M ultei a lip uri ale Rom âni lor dela sate, a deschis în B udapesta

Un "birou de informaţii,voind îu felul acesta a sta în a jutorul celor cari nu voind a fi înşelaţi de agenţi.

îi sfătu im pe cei cari vo esc a-şi cum păra m otoare bune ori v r ’o mo fă ori a lte m aşini, cari au ceva de vânzare, sa, au lipsă de vr’un îm prum ut ori car? a r alte afaceri îo Buda­p esta .— să-i scrie ti-! ui Olariu» căci fi înlreptaţi spi*e bine şi voi* primi desluşiri corecte.

L a dorinţă trim ite gratu it plannir de m ori, cataloage de m otoare şi de alte m aşini. —

R ecom andăm pe d-J Oleriu, căci îl cunoaştem de em corect. A dresa ; L Glarttf. Budapest II. Margit körnt. 7 - i t

©

t ßym

n,km efMff#k » »

'Ü V

ÎMAGAZIN NOU!cm

Mărfuri de Mode şi Albituri BERBECAR & CZINK

S T R A D A V Ă M I I M p . 7

s a va d esch id e în I Ianu arie 1914.7—10

F ă r ă c a p i t a lşi aiol uit risic pont* ori ce persoană de ori ce poziţie socială să câştigă zilnic 5—9 0 co ­roane prin vânzarea de hârtii de valoare şi lozuri permise ile lege cari sunt notate în Nlonitorul Bursei oficial al Budapestei p e n t r u

o Casă de Bancă veche şi renumită»

O f e r t e s u n t a s e a d r e s a c ă t r ă

E f f e c t e n b a n k li. B u d a p e s t ,1 -1 8 C u tia p o şta lă Nr. 78 .

IT JD O V IC A SOQSfrftr.Ăriţ* de teatru ! . . .

— Primul atelier de frizat pentru dame —Str. Hirscher 5. vis-â-vis de Redoutâ.

îm pletituri de pâr, bucle, asor­tim en t m are d* pă\ Frizuri pea* tru bal, spălat de ©ap cu aparat m odern de uscat, m asage de o- braz, m anicure, îngrijirea păru­lui cu sistem amerU an, vopsire do păr. etc . T o t felul de la* crări de păr se face în execu­

ţia cea mai fram ra^ă.

Se cumpără păr căzsst.22- 50

if'»h)ple»4e « 9 » gfcr4«n»

*fl*•mSm%aIs»c•%m1*l&2£s■I

Pentru Sesonul dev a r ă ş i to a m n ă

i# ?Oi»andăm produsaîe noastre renu­mit# ca cele re ai buce şi anume:

Stofe ie kaiiis peatra iaaiaiCh»viot .şi Kamgtrn,

Stofe ie coetame pestra dameunicolor şdesen,« tn fa Tlnahifl Pentra p*lto*na, ui*

31018 1109018 t#rşi mauiai# d# dame

Teloars şl Plmerstoasne de earuft ţi p»l*k>

Chevlot şl K aaiari î i f npentru #o»tume »nJon, tr»# fi »mokuig.Stofe L o in lapeietraMlspentru aport fi eoetuma d# r&n&toere

Stofe ie niformePleisrl pentru toIsJ, cerfi pentru TOiej, trilarl, £3l,

î oroare- etc- etcFabrici de postav, mărfirl de

modă şl tricotaj.

U I SCI» 4 Cil89-00 d ep osit de vA naare!

el«»» prlmsT Iâ n u i i 1primeşte

■ w rA lto n m # Q i A i  a . M o a a i i A s r k u -s k c i a « • ¥ * > ■ * 4 *