ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

Cu titlu de manuscris

C.Z.U.: 339.727.22:338(478)(043)

SLONOVSCHI Dumitru

NOI ASPECTE ALE INVESTIŢIILOR:

INTERNAŢIONALIZAREA DIRECTĂ ŞI INDIRECTĂ

08.00.10 – Finanţe; monedă; credit

Teză de doctor în economie

Conducător ştiinţific: Cobzari Ludmila, dr. hab., prof. univ.,

08.00.10 - Finanţe; monedă; credit

Autor: Slonovshi Dumitru

CHIŞINĂU, 2012

 

© Slonovschi Dumitru, 2012

  3

CUPRINS ADNOTARE .............................................................................................................................. 5

LISTA ABREVIERILOR...........................................................................................................

8

INTRODUCERE …………………………………………………………..............………… 9

1. FUNDAMENTE TEORETICE ALE ESENŢEI ŞI ROLULUI INVESTIŢILOR STRĂINE DIRECTE ÎN ECONOMIA MODERNĂ ...........................................................

15

1.1. Abordări conceptuale şi factorii determinanţi ai investiţiilor străine directe…............. 15

1.2. Repere privind teoriile şi ipotezele investiţiilor străine directe……………................. 23

1.3. Analiza modelelor de atragere şi de internaţionalizare a investiţiilor….……………

31

1.4. Contribuţia investiţiilor străine directe la dezvoltarea economică a ţării prin prisma modelelor de creştere economică…........................................................................................

45

1.5. Concluzii la capitolul 1….............................................................................................. 56

2. MUTAŢII ACTUALE ÎN PROCESUL INVESTIŢIONAL INTERNAŢIONAL ……. 60

2.1. Aprecieri cu privire la evoluţia investiţiilor străine directe pe plan mondial…...................……………………………………………………………………….

61

2.2. Noi dimensiuni ale procesului investiţional internaţional – investiţiile străine directe de tip indirect şi investiţii străine directe false………………………………………

74

2.3. Paradisurile fiscale ca subiecţi ai investiţiilor străine directe false şi de tip indirect……….........................................................................................................................

82

2.4. Concluzii la capitolul 2……………....................................…………………………… 89

3. ASIMILAREA INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTE ÎN REPUBLICA MOLDOVA PRIN PRISMA INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTE DE TIP INDIRECT …...........................................................................................................................

93

3.1. Analiza asimilării investiţiilor străine directe în Republica Moldova prin prisma concretizării modelului investiţional al acesteia ……..……………........................................

93

3.2. Investiţiile străine directe de tip indirect şi investiţiile străine directe false în Republica Moldova……………………………….................................................................

104

3.3. Elaborarea modelului de estimare a incidentei investiţiilor străine directe asupra creşterii economice în Republica Moldova şi prognoza acestora pe termen scurt …............

112

3.4. Concluzii la capitolul 3………………………………................................................... 124

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI…………………………………………. 129

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………… 136

ANEXE ……………………………………………………………………………………….. 150

  4

Anexa 1. Tipologia investiţiilor străine ……………………………………………………….. 151

Anexa 2. Parametrii climatului investiţional ………………………………………………….. 152

Anexa 3. Climatul investiţional ……………………………………………………………….. 153

Anexa 4. Clasificarea selectată a procesului de internaţionalizare bazat pe inovaţiune ……… 154

Anexa 5. Topul mondial a 20 ţări investitoare ……………………………………………….. 156

Anexa 6. Topul mondial a 20 ţări receptoare de investiţii străine directe …………………….. 157

Anexa 7. Situaţia privind investiţiile străine directe în ţările recent aderate la Uniunea Europeană ……………………………………………………………………………………...

158

Anexa 8. Evoluţia principalilor indicatori a fluxurilor de investiţii străine directe după regiunile receptoare ……………………………………………………………………………

159

Anexa 9. Evoluţia principalilor indicatori a fluxurilor de investiţii străine directe după regiunile de origine …………………………………………………………………………….

160

Anexa 10. Principalii indicatori privind fluxurile ISD sub formă de proiecte greenfield, fuziuni şi achiziţii transfrontaliere ……………………………………………………………..

161

Anexa 11. Cumpărări şi vânzări de valori mobiliare realizate de investitorii străini în Republica Moldova după ţara de origine în anii 2009-2010 …………………………………..

162

Anexa 12. Evaluarea dinamicii calităţii factorilor modelului investiţional al Republicii Moldova, din perspectiva anilor 2000→2005→2012…………………………………………

163

Anexa 13. Modelul reflexiv al ISD …………………………………………………………… 166 Anexa 14. Analiza procesului de internaţionalizare a firmelor (lanţurile de constituire) - studiu de caz: extinderea în Romania şi Republica Moldova………………………………….

167

Anexa 15. ISD de tip indirect în Republica Moldova – cazuri de succes ……………………. 168

Anexa 16. Reprezentarea grafică a rezultatelor modelului ce reflectă relaţia dintre creşterea economică şi ISD …………………………………………………………………………….

185

Anexa 17. Reprezentarea grafică a rezultatelor modelului de previziune a stocului de ISD …. 186

ACTE DE IMPLEMENTARE ………………………………………………………………. 187

DECLARAŢIE PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII ………………………………….. 190

CV-ul autorului ………………………………………………………………………………... 191

  5

ADNOTARE la teza pentru obţinerea gradului ştiinţific de doctor în ştiinţe economice cu tema:

„Noi aspecte ale investiţiilor: internaţionalizarea directă şi indirectă”. Slonovschi Dumitru, Chişinău, 2012.

Specialitatea 08.00.10 – Finanţe; Monedă; Credit

Teza cuprinde introducere, 3 capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografia din 209 de titluri, 17 anexe, este expusă pe 130 de pagini şi conţine 8 tabele, 30 figuri, 23 de formule. Cercetările sunt reflectate în 9 publicaţii ştiinţifice.

Cuvinte-cheie: investiţii, investiţii străine directe, investiţii străine directe de tip indirect, investiţii străine directe false, companii multinaţionale, canale de transmisie a efectelor investiţiilor

străine directe, model investiţional, model econometric, prognoză investiţională. Domeniul de studiu: include investiţiile străine directe în formă tradiţională şi cele de tip

indirect, ca rezultat particular al internaţionalizării procesului investiţional. Scopul şi obiectivele cercetării: determinarea tendinţelor în fluxurile investiţionale internaţionale

şi a particularităţilor investiţiilor străine directe implementate în Republica Moldova sub aspectul noilor dimensiuni conturate de investiţii străine directe de tip indirect şi investiţii străine directe false.

Noutatea ştiinţifică a investigaţiei: este constituită de identificarea investiţiilor străine directe de

tip indirect şi elaborarea modelului acestora; fundamentarea investiţiilor străine directe false şi elaborarea modelului acestora; fundamentarea ştiinţifică a semnificaţiei investiţiilor străine directe de tip indirect şi investiţiilor străine directe false pentru elaborarea şi implementarea politicii investiţionale a statului; identificarea canalelor de transmitere a efectelor investiţiilor străine directe; elaborarea modelului investiţional al unei ţări; elaborarea modelului ce permite comensurarea incidenţei investiţiilor străine directe asupra creşterii economice; elaborarea metodologiei prognozării pe termen scurt a evoluţiei stocului de investiţii străine directe în economia naţională.

Semnificaţia teoretică: constă în conceptele propuse, metodologiile noi elaborate, constatările

realizate ce vor servi drept suport pentru cercetările ştiinţifice viitoare. Totodată, teza poate fi propusă ca sursă bibliografică în procesul didactic din instituţiile de învăţământ economic superior.

Valoarea practică a lucrării rezidă în: diferenţierea investiţiilor în scopul concentrării eforturilor autorităţilor centrale de atragere a anumitor tipuri de investiţii străine; elaborarea fundamentelor pentru modelarea investiţională în scopul aplicării acestora la elaborarea politicilor economice, precum şi atragerea investiţiilor în economia naţională; estimarea aportului investiţiilor străine directe la dezvoltarea economiei naţionale prin identificarea canalelor de transmisie a efectelor

investiţiilor străine directe; prognozarea stocului de investiţii străine directe. Implementarea rezultatelor ştiinţifice: recomandările elaborate în teză au fost acceptate spre

utilizare în activitatea Ministerului Economiei pentru fundamentarea măsurilor de perfecţionare a politicii investiţionale a Republicii Moldova.

  6

ANNOTATION

To the Doctoral Thesis in Economics with the theme: „New investments aspects: direct and indirect internationalizations”. Slonovschi Dumitru, Chisinau, 2012.

Speciality 08.00.10 – Finance; Money; Credit

The thesis consists of the introduction, 3 chapters, general conclusions and recommendations,

bibliography containing 209 titles, 17 annexes and it is exposed on 130 pages, including 8 tables, 30

figures and 23 formules. Researches are reflected in 9 scientific papers.

Key words: investments, foreign direct investments, foreign direct investments of indirect type,

wrong foreign direct investments, multinational companies, investment model, econometric model,

investment forecast.

Domain of study: of the thesis is represented by foreign direct investments in traditional form

and indirect type, as particular result of internationalization of investment process.

Objectives of thesis: consists in trends determination in international investment flows and

foreign direct investments features implemented in Moldova in terms of new foreign direct

investments of indirect type and wrong foreign direct investments.

Scientifical novation and originality of the results: consists in foreign direct investments

identification of indirect type and its model elaboration; identification of wrong foreign direct

investments and its model elaboration; the scientific argumentation of significance of foreign direct

investments of indirect type and wrong foreign direct investments for elaboration and

implementation of state investment policy; identification of transmission channels for the effects of

foreign direct investment; elaboration of investment model of a country; elaboration of model that

allows measurement of the incidence of foreign direct investments on economic growth; elaboration

of short-term forecasting methodology of the development of foreign direct investment stock in the

national economy.

Theoretical significance: consists of proposed concepts, new developed methodologies, realized

findings, which will serve to support further scientific research. However, the sentence may be

proposed as reference work in the teaching of economic higher education institutions.

Applicative value of the thesis ca be found in: consist in the investments differentiation of

central authorities to concentrate efforts to attract certain types of foreign investment; basics

elaboration for investment modeling in scope of their applications to economic policy, and attracting

investments in national economy; impact estimation of foreign direct investments contribution on

economic growth; forecast of foreign direct investment stock.

Implementation of sientifical results: recommendations developed in this paper were accepted

for use in activity of Ministry of Economy of the Republic of Moldova for improvement measures of

investment policy of the Republic of Moldova.

  7

AННОТАЦИЯ

к докторской диссертации «Новые аспекты инвестиций: прямая и косвенная интернационализация». Слоновски Думитру, Кишинев, 2012. Специальность 08.00.10 – Финансы; Денежное обращение; Кредит

Диссертация состоит из трех глав, выводов и рекомендаций, библиографии из 209

названий, 17 приложений, и изложена на 130 страницах, в том числе 8 таблиц, 30 фигур и 23 формул. Исследования отражены в 9 научных публикациях. Ключевые слова: инвестиции, прямые иностранные инвестиции, прямые иностранные

инвестиции косвенного типа, ложные прямые иностранные инвестиции, многонациональные компании, инвестиционная модель, эконометрическая модель, инвестиционный прогноз. Область исследования составляют прямые иностранные инвестиции в традиционной

форме и косвенного типа, как частный результат интернационализации инвестиционного процесса. Цель исследования состоит в определении тенденций в международных инвестиционных

потоках и особенностей прямых иностранных инвестиций внедренных в Республике Молдова в аспекте новых намеченных измерений в форме прямых иностранных инвестиций косвенного типа и ложных прямых иностранных инвестиции. Научная новизна исследования состоит в: обосновании прямых иностранных инвестиций

косвенного типа и разработке их модели; идентификации ложных прямых иностранных инвестиций и разработке их модели; научном обосновании значения прямых иностранных инвестиций косвенного типа и ложных иностранных инвестиций для разработки и внедрения инвестиционной политики государства; идентификации каналов передачи воздействия прямых иностранных инвестиций; разработке инвестиционной модели страны; разработке модели которая позволяет измерение влияния прямых иностранных инвестиций на экономический рост; разработке методики краткосрочного прогнозирования динамики объема прямых иностранных инвестиций в национальную экономику. Теоритическая значимость: состоит из предлагаемых концепций, разработанных новых

методик, сделанных выводов, которые будут служить для проведения дальнейших научных исследований. Работа также может быть применена в учебном процессе в высших учебных экономических заведениях. Практическая значимость работы: состоит в дифференциации инвестиций с целью

концентрации усилий центральных властей по привлечению определенных типов иностранных инвестиций; разработка основ инвестиционного моделирования с целью их использования для разработки экономических политик, а так же для привлечения инвестиций в национальную экономику; измерение вклада прямых иностранных инвестиций в развитие национальной экономики; прогнозирование объема прямых иностранных инвестиций. Внедрение научных результатов: рекомендации, разработанные в диссертации, были

приняты к применению Министерством Экономики для обоснования мер по совершенствованию инвестиционной политики Республики Молдова.

  8

Lista abrevierilor

BERD – Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare;

BNM – Banca Naţională a Moldovei;

BNS – Biroul Naţional de Statistică;

BPE – Balanţa de Plăţi Externe;

CAEN – Clasificatorul Activităţilor Economiei Naţionale;

CMN - Companii Multinaţionale;

CSI – Comunitatea Statelor Independente;

CTN - Corporaţii Transnaţionale;

ECE - Europa Centrală şi de Est;

FMI – Fondul Monetar International (eng. IMF – International Monetary Fund);

ISD – Investiţii Străine Directe;

MDL – leul moldovenesc - moneda naţională a Republicii Moldova;

ONG – Organizaţie non guvernamentală;

PIB – Produsul Intern Brut;

PNUD - Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (United Nations Development Programme);

SUA – Statele Unite ale Americii;

SRL – societate cu răspundere limitată;

STN - societăţi transnaţionale;

TACIS – Technical Assistance for the Commonwealth of Independent States;

UE – Uniunea Europeană;

UNCTAD - United Nations Conference on Trade and Development (Conferinţa Naţiunilor Unite

pentru Comerţ şi Dezvoltare).

  9

INTRODUCERE

Actualitatea şi importanţa temei de cercetare. Economia contemporană este profund

marcată de fenomenul internaţionalizării afacerilor, integrărilor economice, dar şi a descoperirii

unui şir de inexactităţi în ştiinţa economică şi recunoaşterii unor eşecuri ale politicilor

promovate.

Investiţiile constituie suportul material al dezvoltării economice durabile a unei ţări.

Activând într-un mediu concurenţial la nivel regional şi global, în condiţiile liberalizării continue

a circulaţiei persoanelor, mărfurilor, dar şi a capitalului, ţările sunt în competiţie permanentă,

inclusiv în domeniul atragerii investiţiilor – atât ale investitorilor locali, cât şi celor străini.

Rolul investiţiilor străine în economia unei ţări este incontestabil: lanţul de efecte pe care

le generează se repercutează atât asupra producţiei de bunuri şi servicii, cât şi asupra

consumului, motivând simultan cererea şi oferta. Din acest motiv, problema promovării

procesului investiţional rămâne în permanenţă actuală în lume şi, cu atât mai mult, în Republica

Moldova. În acest context se discută despre climatul investiţional favorabil din ţară, despre

susţinerea iniţiativei sectorului privat în domeniul desfăşurării procesului investiţional şi despre

succesele obţinute în acest domeniu.

În acelaşi timp, din a doua jumătate a secolului XX, dat fiind faptul că investiţiile au

început să fie privite ca un factor catalizator al dezvoltării economice, cea mai mare parte a

ţărilor au întreprins măsuri de îmbunătăţire a climatului investiţional în scopul atragerii

investiţiilor străine directe, ceea ce a influenţat pozitiv asupra fluxului de investiţii şi a creat

posibilităţi largi de alegere între ţările recipiente de capital.

Promovarea politicii corespunzătoare de către ţara recipientă faţă de investiţiile străine

directe constituie o componentă importantă şi necesară. Elementele de bază ale climatului

investiţional pot fi considerate măsurile ce ţin de activităţile investitorilor străini, standardele

aplicate faţă de filialele de peste hotare, precum şi funcţionarea adecvată a pieţelor locale.

Noile realităţi cu care se confruntă economia, complexitatea crescândă a relaţiilor

economice naţionale şi internaţionale, multiplicarea problemelor care transcendă graniţele

disciplinelor consacrate şi a celor generatoare de incertitudini amplifică dificultatea administrării

economiei cu ajutorul unor teorii şi modele vechi şi reclamă o schimbare radicală a modului de

abordare a economiei.

Identificarea unor noi direcţii de cercetare şi a unor noi orizonturi în abordarea unor

domenii specifice, în special ale macroeconomiei şi economiei politice internaţionale, trebuie să

pornească de la evoluţiile complexe ce caracterizează realitatea economică, de la multiplicarea

  10

evenimentelor cu repercusiuni politice şi economice, precum şi de la dezechilibrele şi asimetriile

ce caracterizează lumea actuală.

În unele abordări teoretice, perioada actuală este identificată cu trecerea la o nouă formă

de capitalism sub efectul acţiunii noilor tehnologii şi a globalizării financiare. De rând cu aceasta

este revizuit rolul investiţiilor în dezvoltarea economică, precum şi a formelor şi destinaţiei

acestora. La momentul actual sunt practicate noi forme ale investiţiilor internaţionale, ceea ce

impune studierea lor.

Gradul de studiere a temei de cercetare. Semnificaţia investiţiilor străine directe şi a

impactului acestora supra dezvoltării economice a unei economii naţionale este incontestabilă,

iar aspectele care influenţează decizia de plasare a capitalurilor în forma investiţiilor străine

directe în ramurile economiei naţionale a unei ţări au fost cercetate în diverse ipostaze în multe

centre internaţionale şi naţionale de cercetări economice şi financiare, cum sunt Direcţiile de

cercetare ale Băncii Mondiale; Fondul Monetar Internaţional; Organizaţia pentru Cooperare

Economică şi Dezvoltare; Central for Social and Economic Research; Institutul naţional de

Cercetări Economice al Academiei Române; Institutul de Cercetări Financiare şi Monetare

„Victor Slăvescu” al Academiei Române; Academia de Studii Economice a Moldovei; Institutul

de Economie, Finanţe şi Statistică; Universitatea Tehnică din Moldova etc.

Scopul cercetării constă în determinarea poziţionării Republicii Moldova în fluxurile

investiţionale internaţionale şi a particularităţilor influxurilor investiţiilor străine directe în

Republica Moldova sub aspectul noilor dimensiuni conturate în calitate de investiţii străine

directe de tip indirect şi investiţii străine directe false.

Scopul cercetării impune următoarele obiective:

– abordarea aspectelor specifice ale internaţionalizării procesului investiţional;

– examinarea teoriilor şi modelelor privind investiţiile străine directe, inclusiv a modelelor

moderne de atragere a lor;

– studierea fenomenului investiţiilor străine directe de tip indirect şi a investiţiilor străine

directe false;

– studierea tendinţelor de evoluţie a investiţiilor străine directe sub aspect mondial;

– studierea particularităţilor procesului investiţional şi a locului Republicii Moldova în

fluxurile investiţionale internaţionale;

– studierea investiţiilor străine directe de tip indirect şi a investiţiilor străine directe false în

condiţiile Republicii Moldova;

– estimarea contribuţiei investiţiilor străine directe la creşterea economică a Republicii

Moldova.

  11

Obiectul de cercetare îl constituie investiţiile străine directe, ca rezultat particular al

procesului de internaţionalizare a procesului investiţional. O atenţie deosebită este acordată

evoluţiei investiţiilor străine directe pe plan mondial şi naţional, marcând noile dimensiuni ale

acestora. La fel sunt analizate modelele ce ţin de atragerea investiţiilor străine directe, contribuția

lor la creşterea economică, conturând în acest context noile aspecte ale investiţiilor - investiţii

străine directe de tip indirect şi investiţiilor străine directe false.

Suportul teoretico – ştiinţific şi metodologic al tezei. Cercetările realizate constituie

analiza investigaţiilor în domeniu, rezultatele fundamentale ale analizei naţionale şi străine cu

privire la factorii determinanţi de atragere a investiţiilor străine într-o economie naţională şi, în

special, în economia Republicii Moldova. La baza investigaţiilor realizate au stat lucrările

fundamentale ale teoreticienilor străini: J.Johanson, J.E.Vahlne, S.Reid, M.Porter, M.R.Czinkota,

S.T.Cavusgil; savanţilor şi cercetătorilor români şi ruşi Romanu I., Vasilescu I., Mazilu A,

Gh.Negoescu, M.Stoian, O.Tănăsoiu, L.L.Igonina, G.P.Podşivalenco, A.P.Pancruhin,

A.A.Covalevschii, L.Cobzari, R.Hîncu, M.Ciubotaru, T.Manole, A.Caraganciu, N.Botnari,

V.Fetiniuc, A.Timuş.

Metodologia cercetării aplicată s-a bazat pe principiile dialecticii în concordanţă cu cele

ale următoarelor metode: metodele sistemice, analiza statistică, metoda dialectică cu

componentele ei: analiza şi sinteza, inducţia şi deducţia, metodele grafice şi tabelare, metodele

inerente disciplinelor economice - observaţia, raţionamentul, comparaţia, clasificarea, gruparea şi

metoda sondajului, pentru modelare şi prognoză a fost utilizat pachetul econometric Eviews

5.0.0.1. Aplicarea acestor metode a permis o analiză profundă a diferitor fenomene economice.

Suportul informaţional al cercetărilor constituie datele statistice oficiale ale Băncii

Naţionale a Moldovei, ale Biroului Naţional de Statistică, ale Ministerului Economiei şi

Comerţului, ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, ale Băncii Mondiale, UNCTAD,

TACIS şi analizele proprii ale autorului.

Direcţiile de soluţionare a problemei cercetate. Pentru atingerea obiectivelor enunţate se

vor analiza profund investiţiile străine directe, drept rezultat al procesului de internaţionalizare a

investiţiilor, se va cerceta fenomenul investiţiilor directe de tip indirect şi a investiţiilor directe

false, pe parcursul întregului proces urmărindu-se identificarea soluţiilor şi oportunităţilor

fenomenului cu referinţă la situaţia din Republica Moldova.

Noutatea ştiinţifică constă în tratamentul procesului investiţional din perspectiva

fenomenului internaţionalizării. Elementele de noutate ştiinţifică a investigaţiei se concretizează

în:

- identificarea investiţiilor străine directe de tip indirect şi elaborarea modelului acestora;

  12

- fundamentarea investiţiilor străine directe false şi elaborarea modelului acestora;

- fundamentarea ştiinţifică a semnificaţiei investiţiilor străine directe de tip indirect şi

investiţiilor străine directe false pentru elaborarea şi implementarea politicii investiţionale

a statului;

- identificarea canalelor de transmisie a efectelor investiţiilor străine directe;

- elaborarea modelului investiţional al unei ţări şi concretizarea modelului investiţional al

Republicii Moldova;

- elaborarea modelului de comensurare a incidenţei investiţiilor străine directe atrase în

economia naţională asupra creşterii economice;

- elaborarea prognozei pe termen scurt de evoluţie a stocului de investiţii străine directe în

economia naţională.

Valoarea practică a lucrării rezidă în:

- diferenţierea investiţiilor în scopul concentrării eforturilor autorităţilor centrale de

atragere eventual și de stopare a anumitor tipuri de investiţii străine;

- considerarea factorilor financiari cu ulterioara lor includere în modelele investiţionale în

scopul aplicării acestora la elaborarea politicilor economice;

- evidenţierea factorilor prioritari de atragere a investiţiilor în economia naţională;

- estimarea aportului investiţiilor străine directe la dezvoltarea economiei naţionale prin

identificarea canalelor de transmisie a efectelor investiţiilor străine directe;

- prognozarea stocului de investiţii străine directe;

- cercetările pot fi folosite la completarea cursurilor universitare la discipline de

specialitate în instituţiile de învăţământ superior.

Problema ştiinţifică importantă soluţionată în domeniul cercetat cuprinde evidenţierea

mutaţiilor actuale în cadrul procesului investiţional internaţional şi concretizarea aspectelor noi

ale investiţiilor prin internaţionalizarea directă şi indirectă, inclusiv în Republica Moldova.

Cercetarea a demonstrat laturile pozitive şi negative ale internaţionalizării investiţiilor, a conturat

modelul investiţional al unei ţări şi a identificat canalele de transmisie a efectelor investiţiilor

străine directe în scopul orientării la aplicarea diferitor pîrghii şi instrumente de încurajare şi/sau

atragere a investiţiilor în contextul elaborării politicilor economice.

Aprobarea rezultatelor investigaţiei. Principalele aspecte din lucrare au fost prezentate de

autor în cadrul conferinţelor ştiinţifice locale şi internaţionale, publicate în reviste. În total 9

lucrări publicate cu un volum total de 2,47 c.a.:

1) Slonovschi, D. O nouă viziune asupra investiţiilor străine directe. În: Economica.

Chişinău, 2004, №3 (47), р. 70-72, 0,27 c.a.;

  13

2) Slonovschi, D. Importanţa reţelelor industriale în procesul de internaţionalizare. În:

Economica. Chişinău, 2004, №4 (48), р. 22-25, 0,37 c.a.;

3) Slonovschi, D.; Galuşca, T. Epistemologia procesului de internaţionalizare. În:

Economica. Chişinău, 2005, №3 (51), р. 142-144, 0,28 c.a.;

4) Slonovschi D., Cobzari L. Elementele modelului investiţional generalizat ale unei

ţări. În: Revista teoretico-ştiinţifică Economie şi sociologie. Chişinău: IEFS, 2012, №2, р.

84-89, 0,31 c.a.

5) Slonovschi D. Canalele de transmisie a efectelor investiţiilor străine directe. În:

Analele institutului de economie, finanţe şi statistică, Chişinău: IEFS, 2012, ed. II, р. 129-

132, 0,18 c.a.

6) Slonovschi D. Noi dimensiuni ale prpcesului investiţional internaţional. În:

Economica. Chişinău, 2012, №2 (80), р. 69-77, 0,32 c.a.

7) Slonovschi, D. Market entry modes – a result of foreign investors` commitment. În:

Integrarea europeană şi competitivitatea economică: Simpozion Internaţional din 23-24

septembrie 2004. Chişinău: ASEM, 2004, Vol. II, p.158-161, 0,35 c. a.;

8) Slonovschi, D. Impactul distanţei psihice asupra investitorilor. În: Simpozion

Internaţional al tinerilor cercetători din 29-30 aprilie 2004. Chişinău: ASEM, 2005, ed. II, p.

229-301, 0,21 c.a.;

9) Slonovschi D. Factorii determinanţi ai investiţiilor străine directe. În: Simpozion

Internaţional al tinerilor cercetători din 28-29 aprilie 2012. Chişinău: ASEM, 2012, ed. X, p.

105-111, 0,36 c,a.

Structura lucrării. Scopul şi sarcinile cercetării au determinat structura logică a lucrării

care cuprinde: introducere, trei capitole, concluzii şi recomandări prezentate în încheiere, lista

bibliografică, anexe, lista abrevierilor, cuvinte cheie, adnotările în limbile romană, engleză şi

rusă.

In Introducere este argumentată actualitatea temei investigate, sunt identificate scopul şi

obiectivele cercetării, este precizat suportul teoretico-ştiinţific şi metodologic al tezei, sunt

prezentate noutatea ştiinţifică şi valoarea practică a lucrării şi precizată problema ştiinţifică

importantă soluţionată.

Primul capitol „Fundamentele teoretice ale esenţei şi rolului investiţiilor străine directe

în economia modernă” este dedicat bazelor conceptuale ale investiţiilor străine directe,

factorilor determinanţi ai acestora, precum şi rolului lor în dezvoltarea economiei ţării. Este

inclus studiul privind procesul de internaţionalizare a procesului investiţional prin prisma

lucrărilor savanţilor cu renume asupra investiţiilor străine directe, inclusiv a teoriilor şi ipotezelor

  14

relevante. Ca parte integrată a capitolului sunt prezentate modelele ce relevă corelarea dintre

investiţii şi creşterea economică.

Capitolul al doilea „Mutaţii actuale în procesul investiţional” prezintă o analiză detaliată

a tendinţelor investiţiilor străine directe pe plan mondial, conturând particularităţi specifice,

precum şi aspecte fundamental noi. Sunt fundamentate ştiinţific noile aspecte ale investiţiilor

străine directe, inclusiv investiţiilor străine directe de tip indirect şi investiţiilor străine directe

false, este prezentată caracteristica şi modelul descriptiv al acestora. Se analizează paradisurile

fiscale în calitate de subiecţi ai investiţiilor directe false şi de tip indirect, precum şi de forţă

motrice în dezvoltarea acestora.

Capitolul trei „Asimilarea investiţiilor străine directe în Republica Moldova prin prisma

investiţiilor străine directe de tip indirect” cuprinde fundamentarea conceptuală a modelului

investiţional al unei ţări şi concretizarea modelului investiţional al Republicii Moldova, precum

şi o amplă analiză a fluxurilor şi stocului investiţiilor străine în Republica Moldova în ultimul

deceniu în concordanţă cu progresele înregistrate pe plan macroeconomic. Au fost descoperite şi

fundamentate un şir de canale de transmisie a efectelor ISD. Autorul a conturat mai multe canale

şi mecanisme de transmisie a efectelor ISD în funcţie de variabile rezultative afectate, dintre

care: canalul real, canalul social, canalul fiscal, canalul cursului valutar, canalul încrederii şi

canalul averii nete.

Se prezintă un studiu complex şi generalizat al investiţiilor străine directe de tip indirect în

Republica Moldova prin prisma datelor empirice, este elaborat şi prezentat modelul econometric

ce permite estimarea incidenţei investiţiilor străine directe asupra creşterii economice a

Republicii Moldova şi prognoza pe termen scurt a stocului de investiţii străine directe.

În compartimentul Concluzii generale şi recomandări sunt reflectate cele mai importante

rezultate ale investigaţiei realizate, sunt înglobate propuneri de atragere a investiţiilor străine

directe în Republica Moldova, de asemenea, sunt trasate direcţiile cercetărilor de perspectivă.

  15

1. CONCEPTUL DE INVESTIŢII STRĂINE DIRECTE ŞI ROLUL LOR ÎN ECONOMIA MODERNĂ

1.1. Abordări conceptuale şi factorii determinanţi ai investiţiilor străine directe „Termenul de investiţii provoacă uneori confuzii în mintea începătorilor

în problemele macroeconomice. Confuzia este alimentată de faptul real, conform

căruia investiţia pentru economie nu este acelaşi lucru cu ceea ce consideră

investiţie unul sau altul din indivizi, luaţi separat. Regula generală este

următoarea: acele achiziţii de capitaluri care redistribuie activele existente între

diferiţi agenţi economici nu sunt investiţii pentru economie. În sensul folosit de

macroeconomişti, investiţiile presupun crearea de noi capitaluri.”

(N.G. Mankiw)

Investiţiile constituie factorul primordial pentru dezvoltarea şi modernizarea unei economii

naţionale, şi, implicit, a celei mondiale. Unul dintre factorii determinanţi care determină

imboldul de investiţii îl reprezintă cererea de investiţii. Cererea de investiţii poate depăşi

economiile naţionale. În contextul descris al realităţii economice, intrările de capital vin să

acopere decalajul dintre investiţiile interne şi economiile naţionale. Investiţiilor străine le revine

ponderea majoritară în fluxurile de capital cu scop de investiţii intrate într-o ţară.

Imboldul de a investi este rezultatul acţiunii conjugate a unui ansamblu de factori. În

esenţă, când o întreprindere se hotărăşte să investească, ea dobândeşte dreptul la un şir de

venituri viitoare pe care contează să le obţină de pe urma vânzării rezultatelor obţinute, după

scăderea cheltuielilor curente ocazionate de obţinerea producţiei respective.

Alături de aceste avantaje pe plan naţional, extinderea marilor întreprinderi în afara

graniţelor ţării de origine sunt determinate suplimentar de o multitudine de factori exogeni şi

endogeni: evitarea barierelor vamale, prelungirea ciclului de viaţă a produselor şi reducerea

costurilor de producţie, inclusiv prin penetrarea pieţelor de materii prime şi forţă de muncă

ieftină ale altor ţări, de imperativul valorificării superioare a avantajelor comparative şi

competitive.

Investiţiile străine directe, au avut în ultimele decenii, un impact semnificativ asupra

creşterii economice, a comerţului exterior şi a structurilor productive în toate ţările lumii. Ţările

dezvoltate şi cele care au marcat dezvoltare accelerată în ultimele două decenii, cu pregnanţă şi

coerenţă au promovat o politică în domeniul atragerii investiţiilor străine şi dezvoltării relaţiilor

de comerţ cu tehnologii şi produse avansate, stimulând propriile companii în transnaţionalizare şi

creând astfel un univers multidimensional la scară mondială, iar investiţia străină directă a

devenit în acest fel o operaţiune extrem de complexă şi multidimensională.

  16

În ultimele decenii, pe piaţa financiară internaţională am asistat la o intensificare fără

precedent a fluxurilor investiţionale internaţionale, generate atât de dorinţa de expansiune la

scară globală a unui număr tot mai mare de companii, cât și de competiţia dezlănţuită de multe

ţări pentru atragerea şi locaţiunea acestor companii întru explorarea avantajelor aduse de

Investiţiile străine directe (ISD). Pe parcursul acestor competiţii, strategiile de implantare în

străinătate şi politicile de atragere a ISD au cunoscut o diversificare şi dezvoltare continuă. În

prezent, asistăm la conturarea unei pieţe investiţionale internaţionale extrem de dinamice şi

controversate, unde, alături de metode şi modalităţi tradiţionale de atragere a fluxurilor

disponibile de capital, se recurge la metode şi tehnici noi de gestiune a acestora.

Investiţiile străine, din punct de vedere teoretic, constituie un flux real şi financiar

important în cadrul relaţiilor economice internaţionale ce se realizează în ţările care recunosc

dreptul de proprietate al investitorului străin şi îi oferă anumite facilităţi [84, 172].

Participanţii pieţei investiţionale internaţionale sunt, pe de o parte, receptorii de investiţii

internaţionale – guverne şi companii naţionale (firme, ONG, fonduri de investiţii), pe de altă

parte, generatorii de investiţii străine - companii transnaţionale, companii private (aflate în faza a

doua de internaţionalizare), persoane fizice.

Companiile transnaţionale1 ca principalii actori ai pieţei investiţionale internaţionale

apelează la următoarele forme de implantare în străinătate [56]:

- modalităţi directe de implantare în străinătate, la care se referă: investiţiile greenfield

(investiţii pornite de la zero), achiziţiile, fuziunile şi dezvoltarea de firme (sau constituirea de

societăţi mixte);

- modalităţi indirecte de implantare în străinătate, care includ: alianţele strategice;

aranjamentele contractuale şi reţelele dinamice.

Analiza practicii mondiale ne arată că companiile transnaţionale ca investitori strategici cel

mai frecvent recurg la modalităţile directe de implantare a capitalului, însă, în ultimii ani, în

special după recentele crize financiare internaţionale, se atestă o sporire a formelor indirecte, ca

de exemplu - alianţele strategice.

Tipologia investiţiilor străine reprezintă forme concrete prin care se poate realiza o

investiţie (anexa 1). Din şirul acestora, merită de accentuat constituirea „pe loc gol” a unei noi

companii, constituirea de societăţi mixte şi achiziţionarea unei firme sau fuzionarea cu o firmă

străină, deoarece acesta se atribuie perfect la categoria de investiţii străine directe.

1 Sau societăţile transnaţionale sunt firmele care şi-au extins activitatea economico-financiară dincolo de graniţele ţării de origine. O societate transnaţională alcătuieşte un vast ansamblu la scară internaţională, format dintr-o societate principală – firma-mamă şi un număr de filiale, adică de firme dependente faţă de societatea principală, implantate în diferite ţări [30].  

  17

În accepțiune largă, investiţia străină directă constă în plasarea de fonduri într-un obiectiv

economic care funcţionează în străinătate, în vederea obţinerii unui anumit grad de control

asupra acestuia.

În manualele de specialitate, ISD sunt tratate drept plasare a unor capitaluri de către

investitori străini (nerezidenţi) în alte ţări în vederea înfiinţării şi dezvoltării firmelor în diverse

domenii. Investiţia străină directă reflectă elemente de extraneitate, reprezentate de capital, ţara

de plasare, fluxuri de tehnologie, cunoştinţe, management, bunuri şi servicii [84].

După economistul român Matei M., „ISD reprezintă ansamblul fluxurilor financiare,

materiale, tehnologice şi manageriale pe care o persoană fizică sau juridică le desfăşoară în altă

economie decât cea de origine, pentru realizarea unei activităţi productive de durată, prin

deţinerea controlului asupra acesteia” [47].

Unii economişti moldoveni definesc ISD drept „investiţii efectuate pe termen lung de

rezidentul unei ţări într-o întreprindere – rezident al altei ţări. Investiţiile pe termen lung

presupun existenţa relaţiilor de lungă durată între investitor şi întreprindere şi influenţa

considerabilă a investitorului asupra conducerii acestei întreprinderi” [22].

FMI defineşte investiţiile străine ca directe în cazul când investitorul deţine ≥10 % de

acţiuni într-o întreprindere [53.44] (în alte surse cota de participare este până la 25% [22,141]).

Conform acestor definiţii, ISD trebuie să fie efectuată pe durată lungă, totodată realizându-se

controlul din partea investitorului asupra activităţii obiectului creat.

Motivaţia investitorului a fost şi rămâne întotdeauna obţinerea unui profit.

Concluzionând conceptele prezentate, dar şi toate cele întâlnite în literatura de specialitate,

constatăm că ISD implică obligatoriu fluxuri materiale sau financiare.

În acelaşi timp, United Nations Conference on Trade and Development (UNCTAD), care

organizează sistematic studii cu privire la extinderea investiţiilor străine în diferite regiuni şi

impactul lor asupra dezvoltării economiilor receptoare de investiţii, operează convingător cu o

definiţie mai generalizată, subliniind că „Investiţiile străine directe reprezintă o relaţie pe termen

lung, care reflectă interesul de durată al investitorului şi posibilitatea sa reală de a controla

entitatea situată în ţara străină, unde face investiţia” [22].

În literatura de specialitate străină se operează cu noţiunile de investiţii reale (corporale) şi

financiare. Caracteristica de bază a investiţiilor reale este implicarea în producere prin alocări în

active materiale, aceste investiţii fiind distinse prin durată lungă şi risc ridicat. Investiţiile

financiare sunt tradiţional percepute sub două forme: directe şi de portofoliu. Diferenţa între

aceste două tipuri se referă la cota parte deţinută de investitor şi, respectiv, de obiectivul acestuia

[105]. În cazul investiţiei directe se presupune posibilitatea de control şi decizie asupra activităţii

  18

companiei, pe când investiţiile de portofoliu reprezintă un plasament pur financiar în vederea

încasării unor venituri sub formă de dividende la finele exerciţiului financiar.

Distincţia dintre investiţiile directe şi de portofoliu nu este una categorică. De aceia, se

adoptă un criteriu arbitrar pentru a face deosebire între ele, dar şi acesta variază de la ţară la ţară.

Astfel, în categoria investiţiilor directe se includ cele care presupun o deţinere mai mare de 10%

(SUA) din totalul de acţiuni emise, în Franţa această cotă constituind 20% [108].

În ţările cu infrastructură financiară dezvoltată, investiţiile financiare contribuie substanţial

la dezvoltarea sectoarelor reale ale economiei: întreprinderile, băncile comerciale şi instituţiile

financiare, societăţile nonfinanciare şi menajele/gospodăriile efectuează tranzacţii pe piaţa de

valori mobiliare, realizând investiţii financiare. Portofoliile de investiţii formate constituie o

sursă importantă în vederea finanţării sectoarelor reale ale economiei, pentru efectuarea de

investiţii capitale.

În majoritatea ţărilor cu economia slab dezvoltată, fapt caracteristic şi Republicii Moldova,

investiţiile directe sunt diferenţiate de cele financiare. Aceste delimitări constituie o cerinţă a

timpului, justificate de necesitatea elaborării unei strategii investiţionale adecvate, în scopul

asigurării unei eficienţe maxime procesului de restructurare şi modernizare a economiei,

soluţionarea problemelor legate de finanţarea proiectelor de investiţii, fundamentarea bazei

legale investiţionale în sectoarele reale ale economiei.

Din punct de vedere al delimitării cantitative, ISD reprezintă capitalul financiar investit

iniţial, la care se adaugă (re)investirea (unei părţi a) profitului obţinut din exploatarea capitalului,

alte forme de contribuţii la dotarea cu factori a întreprinderii (echipamente, mijloace de transport,

drepturi de proprietate intelectuală, know-how, livrări de materiale sau subansamble fără

compensare etc.).

ISD, de regulă, sunt definite în actele legislative cu privire la investiţiile străine, elaborate

şi adoptate în mai multe ţări. O atenţie majoră în cadrul normativ-legal în materie de ISD este

acordată de ţările cu economia de tranziţie (ex-socialiste şi ex-sovietice). Conform prevederilor

legislaţiei autohtone, investiţia străină este o investiţie efectuată de un investitor străin în

activitatea de întreprinzător, desfăşurată în Republica Moldova, inclusiv veniturile provenite

din investiţia sa şi reinvestite în Republica Moldova [4].

Experţii diferitelor organizaţii internaţionale, care cercetează ISD, consideră că limitarea

noţiunii de ISD trebuie să corespundă obiectivelor de dezvoltare economică a ţărilor receptoare

de investiţii şi să contribuie la atragerea ISD necesare.

Aceste investiţii sunt plasamente directe de lungă durată, legate de un grad înalt de risc în

corespundere cu volume mai mari a investiţiilor şi cu un termen mai îndelungat de investire

  19

(adică perioada pe parcursul căreia investitorii sunt gata să-și rişte capitalul în aşteptarea

venitului), investiţiile directe sunt mai avantajoase pentru ţara-beneficiar decât cele indirecte.

În opinia autorului, metodologic şi conceptual, investiţiile străine directe reprezintă

raporturile investiţionale de lungă durată între doi subiecţi investiţionali, rezident şi

nerezident, ce implică exercitarea de către investitor a unui control managerial în unitatea în

care a investit.

Investiţia străină directă este unul dintre cele mai complexe procese economice, implicând

un volum impresionant de resurse financiare, materiale şi umane, precum şi asumarea unor

riscuri specifice.

ISD pot fi efectuate în diferite moduri – ca investiţii străine pe orizontală şi investiţii

străine pe verticală.

Investiţiile străine pe orizontală sunt investiţiile efectuate de corporaţiile transnaţionale

(cum sunt General Motors, Ford, Toyota, General Electric etc.) în alte ţări, în care se fabrică

aceleaşi produse pe care ele le produc în ţările de origine. Ele reprezintă o diversificare a

activităţii economice a corporaţiilor transnaţionale2.

În cazul în care corporaţia transnaţională investeşte în alte ţări în scopul creării unor noi

capacităţi de producţie pentru fabricarea unor produse intermediare, necesare pentru fabricarea

producţiei sale de bază în ţara de origine, atunci astfel de investiţii sunt investiţii străine pe

verticală3.

Conform modelului eclectic a lui Dunning, ISD au loc atunci când următoarele condiţii

sunt îndeplinite (are meteng):

- există un avantaj specific de proprietate;

- plasament geografic avantajos;

- oportunităţi de internaţionalizare.

Când se vorbeşte despre avantajul specific de proprietate, se subînţeleg resursele şi

capacităţile interne ale unei companii ce ar atrage ISD. Amplasarea geografică ţine de atragerea

ISD prin stimulatori ce contribuie la producţie şi activitate în general, printre aceştia fiind: forţa

de muncă, transportarea, legislaţia etc. Acest avantaj este considerat extern pentru compania

implicată în internaţionalizare. În final, avantajul de internaţionalizare se referă la modalitatea de

2 De exemplu, General Motors s-a dezvoltat ca corporaţie transnaţională prin achiziţionarea firmelor Adam Opel (Germania) şi Vauholl (Anglia), ca şi prin constituirea de întreprinderi de montaj în diverse ţări. Pe când General Electric s-a extins peste graniţă pe calea sporirii participării la aşa societăţi ca Bull (Franţa), AEG (Germania) şi Olivetti (Italia), toate fiind din domeniul electronică. Sursa: Galaju, I, Rojco, V. Economia Mondială. Chişinău: Tipografia centrală, 1999. p. 257.  3 Un exemplu elocvent în acest sens poate servi firma Exxon (fosta Standard), axată iniţial pe activitatea de rafinaj, şi-a îndreptat atenţia spre achiziţionarea de surse de aprovizionare de petrol brut şi spre crearea de societăţi de explorare, precum şi spre dezvoltarea unei reţele de distribuţie răspândite pe întregul glob. Sursa: Galaju, I, Rojco, V. Economia Mondială. Chişinău: Tipografia centrală, 1999. p. 256.  

  20

penetrare a unei pieţe noi, mai precis, utilizarea resurselor proprii în schimb la aplicarea la cele

locale.

Există două forme de proprietate investiţională, proprietate deplina sau parţială. Este, de

asemenea, important să menţionam că ISD implică nu numai transferul de capital între companii,

dar şi iniţierea reprezentanţelor străine.

Mai mult ca atât, ISD nu reprezintă un transfer simplu al capitalului. Acestea implică

transferul de tehnologii şi cunoştinţe organizaţionale, ce pot fi privite adiţionale pentru comerţ.

Aceste transferuri permit şi determină necesitatea exercitării dreptului de control asupra

investiţiei. Efectuarea controlului presupune şi participarea investitorului la luarea deciziilor în

gestionarea întreprinderilor, create în baza investiţiilor străine directe.

În momentul când se analizează calea investiţiilor străine sau stabilirea într-o piaţă nouă,

unul din cei mai importanţi factori ce trebuie să fie estimat este mediul de afaceri sau clima

antreprenorială ce include stabilitatea economică şi legislativă. În urma globalizării, companiile

internaţionale devin tot mai importante în economia mondială, deoarece acestea oferă noi

cunoştinţe, tehnologii, capital şi locuri de muncă. Tendinţele noi arată că companiile

internaţionale îşi decentralizează sistemele de control organizând doar capitalul şi cunoştinţele,

pe când sub-contractanţii asigură alte etape ale procesului de producţie. Oricum, adesea sub-

contractanţii concurează prin preţ, şi nu prin calitate.

Caracterizarea statistică a ISD are în vedere, pe de o parte, stocul de investiţii, pe de altă

parte, fluxurile de investiţii.

Stocul de ISD reprezintă cumularea vărsămintelor de capital financiar făcute în momentul

înregistrării investiţiei în registrele de stat din ţara receptoare.

De obicei, astfel de informaţii sunt furnizate la sfârşitul anului calendaristic pe perioade

multianuale. Orice investitor străin, dar şi un om de afaceri interesat să realizeze un simplu

export de marfă sau o prestare de servicii într-o ţară, este interesat să cunoască diverse aspecte

ale stocului de ISD pentru a aprecia calitatea mediului de afaceri şi, în particular, calitatea

mediului investiţional din acea ţară.

Fluxurile de ISD sunt intrările şi ieşirile noi de ISD. Ele se înregistrează pe o bază lunară

şi anuală în debitul (intrări de ISD) şi în creditul (ieşiri de ISD) contului financiar al balanţei de

plăţi externe.

Diferenţa dintre cele două sume exprimă poziţia netă în domeniul ISD a ţării analizate. Ea

poate fi o poziţie net debitoare numită şi poziţie netă de investitor (unele dintre marile ţări

furnizoare de capital) sau o poziţie net creditoare, numită şi poziţie netă de beneficiar

(majoritatea ţărilor sunt mai mult recipiente de ISD decât furnizoare de ISD). Cunoaşterea

  21

nivelului, structurii şi dinamicii fluxurilor de ISD permite observarea unor trăsături ale

economiei ţării analizate prin prisma oportunităţilor de afaceri, a profitabilităţii relative etc.

Un subiect important pentru ţările de locaţie, ce formează cererea de investiţii, constituie

atragerea ISD. Aceasta se poate face în mai multe feluri:

a) liberalizând condiţiile pentru intrările de capital sau

b) atrăgând investiţiile în funcţie de tipul de tehnologie folosit.

În acest sens, se face uz de politici promoţionale pentru a atrage investitorii, în special acum,

când concurenţa pentru ISD devine mai acerbă şi atunci când investitorii devin mai pretenţioşi.

Investiţii străine directe se pot atrage prin: eliminarea restricţiilor legate de stabilirea,

înregistrarea şi operarea sucursalelor străine; oferirea unei tratări nediscriminatorii faţă de

investitorii autohtoni sau faţă de alţi investitori străini; reglementarea compensărilor în caz de

naţionalizare sau expropriere, reglementarea disputelor ca şi garantarea transferului de fonduri;

măsuri care să îmbunătăţească imaginea ţării, care să ofere informaţii despre oportunităţi de

investiţii, care să ofere stimulente legate de anumite locaţii, să faciliteze investiţiile directe străine

prin îmbunătăţiri instituţionale şi administrative; oferire de stimulente în vederea efectuării

investiţiilor (stimulentele se pretează unei manipulări, în aparenţă, facile pentru atingerea

anumitor deziderate economice prin intermediul ISD).

Într-o succintă definiţie, stimulentele investiţionale îmbracă forma oricărui avantaj economic

comensurabil acordat unor anumite categorii de firme sau, în mod specific, unor firme cu scopul

încurajării inducerii la nivelul acestora a unui anume comportament, dezirabil din perspectiva

ţării-gazda [48, 75]. Efectul stimulentelor este acela de a spori rata de rentabilitate a unui proiect

investiţional, de a reduce sau redistribui costurile, respectiv, riscurile sale.

Un subiect interesant prezintă tipologia stimulentelor utilizate în atragerea ISD. Stimulentele

pot fi extrem de diverse, ele fiind determinate în ultima instanţă de interesul pentru atragerea de

investiţii străine - cu cât interesul este mai mare, cu atât stimulentele sunt mai generoase.

Dintre stimulente se remarcă: acordarea de facilităţi fiscale, scutiri de impozite, subvenţii

de la stat sau din partea agenţiilor de promovare a investiţiilor străine sau avantaje luând diferite

forme, materiale, financiare sau de creditare (acordarea gratuită parţială sau totală de teren,

perioade de graţie la plata chiriilor, suportarea de către agenţia de promovare a investiţiilor străine

a cheltuielilor legate de transportul şi instalarea echipamentelor şi utilajelor sau modernizarea

clădirilor existente) [10, 57].

Alte stimulente sunt de natură guvernamentală şi se concretizează prin participarea

guvernului, prin intermediul agenţiei de promovare a investiţiilor străine, la capitalul societăţii

comerciale, prin finanţarea pregătirii personalului angajat de investitorul străin, subvenţionarea

  22

salariilor personalului angajat de investitorul străin, sau consiliere în rezolvarea de probleme

birocratice..

Cu toate că ţările oferă o mulţime de stimulente în vederea atragerii investiţiilor străine

directe, ele se tem de multe ori de firmele multinaţionale. În încercarea de a proteja industria

naţională şi de a se asigura că investiţiile străine sunt în folosul economiei naţionale, multe din

aceste ţări restricţionează felul în care firmele multinaţionale operează pe teritoriul lor.

Conform unor cercetări, atât stimulentele utilizate în vederea atragerii de noi investiţii, cât şi

restricţiile impuse firmelor sunt neefective. Chiar mai rău, acestea sunt de cele mai multe ori

contraproductive, costând guvernele milioane de dolari anual, protejând firme ineficiente şi

scăzând standardele de viaţă şi de productivitate. Indiferent de regimul politic, de industria sau

perioada analizată, ţările pot beneficia în mare măsură de investiţiile străine directe. Pentru a profita

pe deplin, ţările recipiente de investiţii străine directe trebuie să îşi întărească fundamentul economiei

lor, incluzând infrastructura, sistemul juridic şi mediul instituţional şi cel competiţional.

Stimulentele sunt cu siguranţă mai efective în ţările dezvoltate, care dispun deja de un

mediu şi o infrastructură foarte avansată, faţă de efectele lor în ţările în dezvoltare şi cele în

tranziţie. Ţările în curs de dezvoltare, abia după ce au creat un mediu şi o infrastructură

comparabilă cu ţările dezvoltate, pot să se concentreze pe aceste stimulente care, de asemenea,

presupun existenţa unei politici industriale a ţării.

Competiţia este esenţiala în vederea difuzării beneficiilor de pe urma investiţiilor străine

directe, pentru că fără pieţe competitive, intrarea firmelor străine are un efect redus asupra

ineficienţei firmelor locale. În vederea promovării pieţelor competitive, ţările trebuie să îşi reducă

restricţiile puse în calea investiţiilor străine, să reducă taxele la import, să renunţe la cerinţele

care sunt impuse la începerea unei noi afaceri şi să încurajeze noile firme care intră pe piaţă și, de

asemenea, să scoată firmele din economia informală (economie gri), în care nu se plătesc taxe şi nu

se respectă legislaţia.

Determinantele investiţiilor străine referitoare la o ţară (climatul investiţional) pot fi rezumate

astfel: stabilitatea economică, politică, socială; funcţionarea statului de drept; funcţionarea

eficientă a sistemului juridic; reguli referitoare la intrarea pe piaţă şi operarea în cadrul ei;

standarde de tratament ale sucursalelor străine; politici legate de funcţionarea şi structura pieţei (în

special politici referitoare la competiţie şi reguli referitoare la fuziuni şi achiziţii); acordurile

internaţionale de comerţ şi de investiţii; politica de privatizare; politica comercială (bariere

tarifare şi netarifare); politica fiscală. Parametrii şi factorii climatului investiţionali sunt reflectaţi în

anexele 2 şi 3.

  23

Sunt şi anumite dezavantaje ale atragerii investiţiilor străine în cazul unui mediu

instituţional slab şi ineficient: firmele atrase vin să investească din dorinţa să obţină venituri

suplimentare din crearea structurilor monopoliste şi sunt atrase exact de mediul instituţional slab şi

manipulabil. Firmele multinaţionale care acţionează într-un mediu instituţional slab sunt periculoase

chiar şi pentru firmele locale competitive datorită puterii relativ mari pe care o au, iar investiţiile au,

mai degrabă, un efect negativ asupra societăţii respective în termeni de dezvoltare socială.

1.2. Repere privind teoriile şi ipotezele investiţiilor străine directe

Teoriile cu privire la investiţiile străine directe sunt relativ „tinere”, apărute odată cu

extinderea activităţilor companiilor americane marcate la începutul anilor '50 ai secolului XX.

În funcție de nivelul de analiză, apreciem că putem clasifica teoriile privind investiţiile

străine directe în 4 categorii: la nivel macroeconomic, mezoeconomic, microeconomic şi

milimicroeconomic.

Crearea teoriilor societăţilor transnaţionale (STN) ca principalul actor în cadrul acestui

proces a apărut din studiul comerţului internaţional, accentul fiind pus pe motivaţiile principale ale

unei investiţii (figura 1.1).

Figura 1.1. Motivaţiile investitorilor străini

Sursa: elaborat de autor.

De-a lungul timpului au fost făcute mai multe încercări de a crea rezumate succinte a

diferitelor teorii existente care încearcă să identifice factorii care influenţează originea şi creşterea

producţiei internaţionale. Teoriile cu privire la investiţiile străine directe, ca şi oricare alte teorii,

se bazează pe un şir de ipoteze interconexe, care se completează reciproc. Generalizarea

ipotezelor ce stau la baza teoriilor ISD conduce la gruparea acestora din perspectiva de abordare

obţinere producţii mai eficiente resurse noi

căutare de tehnologii noi

căutare resurse noi

minimizarea riscurilor

combaterea concurenţei

extindere pieţe

  24

a problematicii: ipoteze macroeconomice ale ISD, ipoteze microeconomice ale ISD şi ipotezele

teoriilor comerţului extern.

Urmând obiectivul prezentei cercetări - de analiză a teoriilor ISD, vom recurge la analiza de

ansamblu a acestor teorii în funcţie de argumentarea utilizată (figura 1.2) cu reliefarea principalelor

repere promovate de susţinători.

Figura 1.2. Teoriile investiţiilor străine directe

Sursa: elaborat de autor.

Teoriile de internalizare a producţiei pun accentul pe imperfecţiunile tranzacţionale a

pieţelor. Aceste imperfecţiuni ale pieţei sunt considerate ca fiind piedici serioase în calea

„interacţiuni simple şi libere a cererii şi ofertei pentru a stabili preţul de piaţă”. Accentul este pus

pe decizia firmei de a cumpăra, mai degrabă direct, capital fizic într-o ţară străină, decât de a

recurge la alte modalităţi de participare la capitalul unităţilor de producţie în aceste ţări străine

[189].

Teoria de internalizare a fost dezvoltată de P.Buckley şi M.Casson [125] fiind bazată pe trei

postulate: (1) firmele îşi maximizează profitul într-o lume a pieţelor imperfecte; (2) evitarea

pieţelor intermediare de produse imperfecte prin crearea unei pieţe interne şi (3) unificarea

diferitelor pieţe naţionale duce la crearea unei pieţe interne în cadrul unei firme şi, prin asta, la

crearea firmei multinaţionale.

Teoria de internalizare susţine că dezavantajele pentru o firmă ce operează într-un mediu

comercial şi legal străin pot fi compensate de oportunitatea de a obţine venituri suplimentare din

capitalul care deja se află în proprietatea firmei, care a fost obţinut prin activitate pe piaţa proprie

naţională [130]. Deci, investiţia străină directă va fi făcută doar dacă beneficiile ce vor fi obţinute

sunt mai mari decât costurile totale ale operaţiei.

Teorii economice privind ISD

Teoria internalizării

Teoria ciclului de viaţă a produsului la nivel

internaţional Teoria imperfecţiunilor pieţei Teoria dezinvestirii

Paradigma ecletică a lui Dunning

Teoria valorificării diferenţialului de dobânzi

Teoria avantajului de monopol

  25

Teoria ciclului de viaţă a produsului, aparţinând lui Raymond Vernon [196], constituie

o explicaţie pertinentă a strategiilor de internaţionalizare adoptate în primele faze de către

firmele americane. Conform acestei teorii, într-o primă fază, firma introduce un produs inovator

pe piaţa de origine; în etapa următoare, de creştere a producţiei (faza de produs matur), firma

începe să exporte pe pieţe cu o structură a cererii şi a capacităţilor de producţie apropiate de cele

ale pieţei de origine (aflate la o distanţa psihologică mai mică). La momentul standardizării

produsului, al pierderii avansului tehnologic şi al apariţiei concurenţei, firma caută reducerea

costurilor de producţie şi de comercializare, începând să producă în străinătate. În faza de declin,

producţia în exterior devenind mai eficientă prin costuri, se ajunge la situaţia că bunul respectiv

să fie importat în ţara de origine.

R.Vernon însuşi a recunoscut limitele teoriei sale, considerând că ea rămâne în prezent

valabilă numai pentru ISD efectuate în ţări în dezvoltare, care continuă să prezinte decalaje

tehnologice faţă de ţările dezvoltate şi costuri mai reduse ale factorilor de producţie.

Printre primele teorii referitoare la piaţa investiţională internaţională este şi cea

supranumită “follow-the-leader”, aparţinând lui T.Knickerbocker. Într-un studiu care se referă la

modalităţile de internaţionalizare a firmelor americane, acesta observă sincronizarea unor grupări

de firme în privinţa momentului intrării pe diferite pieţe, remarcând caracterul oligopolistic (sau

mimetic) al comportamentului acestora. Ipoteza sa este susţinută şi de alte exemple (penetrarea

pieţei europene de către investitorii japonezi în domeniul produselor electronice de consum în

anii ’70 sau în industria autovehiculelor, a pneurilor şi a fotocopiatoarelor în anii ’80).

Teoriile referitoare la puterea de piaţă pun accent pe faptul că firmele investitoare

acţionează pe o piaţă nouă în direcţia obţinerii de avantaje de monopol în raport cu firmele

competitoare (know-how, reţele de distribuţie, diversificarea produselor, avantajele legate de

credit sau cele aduse de tehnici de management superior). De aici rezultă că firmele

multinaţionale vor investi doar dacă pot obţine venituri mai mari în străinătate decât în ţara de

origine şi, de asemenea, profituri mai mari în ţara străină decât firmele similare locale.

Industriile competitive pe plan internaţional explică modalitatea prin care firmele

urmăresc să-şi menţină poziţiile existente într-un cadru concurenţial şi urmăresc atingerea

poziţiei de lider de piaţă mondial.

Anumite teorii au încercat să înainteze limite teoriilor comerţului internaţional prin

prisma ISD [44].

Teoria imperfecţiunii pieţei susţine că companiile sunt în căutarea constantă a

oportunităţilor noi şi deciziile de a investi în străinătate sunt bazate pe strategia de valorificare a

anumitor aptitudini care lipsesc la concurenţii din străinătate [156]. Aptitudinile sau avantajele

  26

companiei sunt cauzate de imperfecţiunea pieţei pentru produse şi factori de producere. Teoria

competiţiei perfecte promovează ideea că companiile produc bunuri omogene şi beneficiază de

acelaşi acces la factorii de producţie. Oricum, realitatea competiţiei imperfecte care este

reflectată în teoria organizării industriale determină că companiile dobândesc diferite tipuri de

avantaje competitive[180]. Totuşi, teoria imperfecţiunii pieţei nu explică de ce producţia

internaţională este considerată ca cel mai eficient instrument de protecţie a avantajelor deţinute

de companie. J.H.Dunning [140] şi J.Fayerweather [143] au abordat acest subiect şi au conceput

teoria producţiei internaţionale.

Teoria producţiei internaţionale ne sugerează că tendinţa companiilor să iniţieze

procesul de producţie pe plan internaţional depinde de atractivitatea mediului naţional în

comparaţie cu necesitatea de resurse şi avantajele prezente în altă ţară. Conform acestei teorii, nu

numai diferenţele de resurse şi avantaje influenţează deciziile de investiţii în străinătate, dar şi

mediul politico-legislativ are o deosibită influenţă asupra modalităţilor şi condiţiilor de stabilire

într-o ţară străină.

Un aspect raportat acestei teorii de investiţii străine este conceptul de internaţionalizare,

care a fost cercetat vast de P.J.Buckley [126], [127] şi M.Casson [128].

Teoria internaţionalizării se centrează pe conceptul că companiile aspiră să-şi creeze

pieţele sale interne atunci când tranzacţiile pot fi efectuate la un cost mai mic în interiorul firmei.

Astfel, internaţionalizarea implică un mod de integrare verticală combinând operaţiuni şi

activităţi noi, care au fost efectuate pe pieţe intermediare administrate de companie. În mare

măsură, aceste cercetări au fost adoptate de companiile multinaţionale ca unitate de analiză, în

aşa fel excluzând procesul care a fost anterior la o astfel de dezvoltare internaţională. Ca răspuns,

o perspectivă mai dinamică şi bazată pe mai multe procese în lanţ a fost dezvoltată, astfel

plasând cercetarea internaţionalizării la baza literaturii de business internaţional.

În decursul secolului XX, internaţionalizarea a constituit un proces de un interes sporit

pentru un număr mare de cercetători.

După cum a fost menţionat în articolul propus de R.A.Hayes şi W.J.Abernathy [153],

deficitul comercial nu întotdeauna poate fi explicat de fenomenele macro-economice şi este

necesar să admitem rolul antreprenorilor în activităţile comerciale ale naţiunilor. Considerând că

economia unei ţări cuprinde mai multe industrii care găzduiesc un număr extins de companii,

este rezonabil să susţinem că conducerea acestora contribuie substanţial la performanţa

economică. Contrar teoriilor comerţului internaţional şi investiţiilor străine directe, teoriile

internaţionalizării au ca scop să explice de ce şi cum companiile se antrenează în activităţi

internaţionale şi, în special, cum caracterul dinamic ale acestor acţiuni poate fi conceptualizat.

  27

Deşi conceptul internaţionalizării este folosit pe larg, doar câteva încercări excepţionale au

fost făcute pentru definirea operaţională a acestuia. N.F.Piercy [179] şi P.W.Turnbull [193] au

descris internaţionalizarea ca o mişcare internaţională a operaţiunilor companiei. Oricum,

această expresie poate fi extinsă pentru descrierea internaţionalizării, ca „… un proces

intensificat a implicaţiei în operaţiuni internaţionale” [198].

Această ultimă definiţie ia în considerare dezvoltarea companiei şi relaţiilor atât în interior,

cât şi în exterior. Spre exemplu, creşterea comerţului de tip barter sau acordurilor bilaterale de

comerţ, ilustrează modalităţile prin care creşterea în exterior este raportată la creşterea în interior.

Meritul definiţiei propusă de L.S.Welch şi R.Luostarinen’s a mai fost recunoscută şi de alţi

savanţi [204] deoarece reprezintă o explicaţie de lucru care este concisă şi uşor de interpretat.

Mai mult ca atât, este în de ajuns de holistică să ţină cont de multipli factori asociaţi de

expansiunea internaţională.

Una din definiţiile internaţionalizării, prezentată de L.S.Welch şi R.Luostarinen [198],

presupune un proces continuu ce implică operaţiuni internaţionale care combină mai multe ţări.

Astfel, internaţionalizarea are unul din cele mai importante roluri în procesul de formulare a

strategiilor pentru unele companii.

Procesul strategic determină dezvoltarea continuă şi schimbările în companiile

internaţionale, în special ce ţine de scopul, ideea afacerii, orientaţia, structura organizaţională,

deciziile manageriale, valorile şi normele. Internaţionalizarea este în strânsă legătură cu toate

aceste aspecte ale procesului de formulare strategică [202]. Mai mult ca atât, M.Lyles [172]

susţine că acest subiect, în cadrul competiţiei globale, devine una din cele mai importante laturi

ale cercetărilor în managementul strategic.

Începând cu analiza multilaterală asupra internaţionalizării, iniţiată de L.S.Welch şi

R.Luostarinen [197], un număr mare de recenzii practice au evaluat şi au sintetizat literatura în

acest domeniu – ex: J.Johanson şi J.E.Vahlne [163][164], L.Melin [174], O.Andersen [109].

Fiecare din aceste studii conclud că eforturile de a rezuma conceptul de internaţionalizare într-o

manieră definită sînt inadecvate.

Considerând că internaţionalizarea este un proces dinamic [163], definiţia oferită de

P.W.Beamish [116] este binevenită: ... un proces în urma căruia companiile îşi îmbogăţesc

cunoştinţele referitor la impactul direct şi indirect a tranzacţiilor internaţionale asupra

viitorului lor, cât şi stabilirea tranzacţiilor cu alte ţări.

Adiţional, L.S.Welch şi R.Luostarinen [198] au iniţiat interesul în forţele motrice ale

internaţionalizării ce motivează companiile spre investiţii multinaţionale semnificative.

Companiile sunt antrenate în procesul de internaţionalizare din cauza mai multor motive [167],

  28

unele – din cauza că consumatorii şi competitorii se globalizează, pe când altele consideră

procesul de internaţionalizare un indicator al succesului. Mai mult ca atât, a fost bine demonstrat

că internaţionalizarea sporită rezultă în profitabilitate înaltă [146].

Potrivit lui J.D.Daniels şi L.H.Radebaugh [138], unul din principalele motive pentru care

companiile se implică în afaceri internaţionale este legat de dobândirea avantajului competitiv.

Acest avantaj este atins cu ajutorul posibilităţilor de producere comparativ ieftine în localităţi

bogate în materie primă şi braţe de muncă ieftine, cu extinderea reţelelor de distribuţie şi accesul

la tehnologii noi. Prin urmare, obiectivele internaţionalizării pot fi divizate în felul următor:

Extinderea vânzărilor – vânzările depind de interesul consumatorilor, promptitudinea şi

posibilitatea de a cumpăra produsul unei companii. Totuşi, magnitudinea puterii de cumpărare

într-o ţară este limitată şi, de aceea, extinderea vânzărilor peste hotare majorează veniturile şi,

respectiv, profitul. Un număr mare de corporaţii multinaţionale (CMN) îşi comercializează mai

mult de jumătate a producţiei sale peste hotare.

Obţinerea resurselor – companiile se pot include în explorarea, procesarea, transportarea şi

comercializarea globală a materiei prime. Avantajul acestor activităţi este clar – sau marja de

profit poate fi majorată, sau reducerea costurilor poate fi trecută asupra consumatorilor care vor

cumpăra mai multe produse, în aşa fel mărind profitul prin intermediul volumului mare de

vânzări. Adesea, companiile cumpără peste hotare materie primă sau servicii din cauza lipsei

acestora în ţara sa. Oricum, unele resurse, cele intangibile - cunoştinţe, experienţă, relaţii, sunt

mai greu de cumpărat.

Diversificarea surselor de furnizare şi vânzare – pentru evitarea decalajelor în vânzări şi

profit, companiile sunt în căutarea surselor alternative de furnizori. Mai mult ca atât, unele

companii profită de perioada sau timpul diferit a ciclului de viaţă al afacerilor din ţările străine.

Recesiunile şi expansiunile diferă între regiuni sau ţări şi un management iscusit contribuie la

evitarea scăderilor de vânzări. În plus, asigurarea livrării aceluiaşi produs sau componentă din

diferite ţări diminuează fluctuaţiile de preţ sau lipsa acestora în diferite ţări sau regiuni.

Minimizarea riscului competitiv – multe companii îşi extind activitatea în alte ţări din

motive de defensivă. În aşa fel, acestea caută avantaje competitive ca răspuns la cele posedate de

competitori, în urma activităţii internaţionale. Mai mult ca atât, prin extinderea vânzărilor pe mai

multe pieţe străine, producătorul are posibilitatea să minimizeze instabilitatea cererii. Un alt

element în minimizarea riscului constă în consumatorii atraşi în urma vânzărilor internaţionale,

în aşa fel se reduce vulnerabilitatea la pierderea consumatorilor.

  29

Ch.A.Bartlett şi S.Ghoshal [115] susţin motivele descrise, remarcând că anume căutarea

resurselor, pieţelor şi braţelor de muncă au motivat deciziile luate de manageri în expansiunea

CMN.

Ipoteza diversificării riscului este o altă teorie a ISD centrată pe argumentele legate de

echilibrarea portofoliului investiţional. Ideea că localizarea unei activităţi purtătoare de valoare

adăugată a unei firme este o funcţie depinzând de capacitatea respectivului teritoriu de a

diversifica riscul total al corporaţiei, a fost analizată pentru prima dată de A.M.Rugman,

dezvoltând un studiu efectuat în acest sens de H.G.Grubel. Aceasta ia în considerare diferitele

tipuri de riscuri pe care o societate multinaţională trebuie să le gestioneze.

Ipoteza activelor intangibile susţine că firmele vor investi în exterior numai atunci când

posedă avantaje de acest tip superioare, care să depăşească eventualele costuri de intrare

(diferenţele culturale, practicile locale legate de afaceri, relaţiile industriale, reţelele de

distribuţie, cadrul economic şi politic local). Natura acestor active intangibile este legată de

sectorul de apartenenţă a firmei sau de ţara de origine; literatura de specialitate remarcă şi faptul

că există o diferenţă între tipul de avantaje care determină decizia de extindere a activităţilor în

exterior şi cele care susţin competitivitatea ulterioară penetrării unei pieţe externe. O explicaţie

oarecum similară întâlnim la Kijoshi Kojima, care afirmă că ISD ar trebui să urmeze principiul

avantajului comparativ, iar firmele să se angajeze numai în activităţile externe care necesită un

input de resurse sau avantaje de un alt tip (cum ar fi cele create) în care potenţiala ţară gazdă este

superioară ca nivel al dotării.

Paradigma modelul OLI (Ownership Location Internalization) este o teorie cu caracter

sintetic, care cuprinde într-o viziune globală aspectele analizate de mai multe din teoriile ISD.

Printre cei mai importanţi promotori ai săi se numără şi John Dunning [141], care descrie

forma dinamică a teoriei. Autorul consideră că pentru a se angaja în activităţi de investiţii

externe, o firmă trebuie să dispună de avantaje de tip O (avantaje specifice firmei), L (condiţii

favorabile locaţiei pe o anumită piaţă) şi I (dacă există premise pentru a produce pe piaţa

respectivă printr-o investiţie “greenfield” mai degrabă decât a apela la exporturi sau la

intermediari; internaţionalizarea este, de fapt, un rezultat fie al eficienţei organizaţionale a

corporaţiei, fie al abilităţii de a exercita o poziţie de monopol asupra activelor aflate în

administrarea sa), configuraţia OLI rezultată fiind cea care va determina decizia de investire. Cu

alte cuvinte, trei condiţii trebuie îndeplinite simultan:

- compania să posede avantaje specifice faţă de alte firme care activează pe pieţele

respective; avantajele de tip O se referă la activele intangibile ale firmei, care îi aparţin exclusiv

acesteia cel puţin pentru o anumită perioadă de timp;

  30

- presupunând că prima condiţie este satisfăcută, aceste avantaje specifice firmei trebuie să

îi aducă acesteia beneficii mai mari dacă sunt folosite chiar de către aceasta, decât dacă sunt

subcontractate unor companii de pe piaţa respectivă, cu alte cuvinte, să internaţionalizeze aceste

avantaje specifice prin extinderea propriilor activităţi, în defavoarea externalizării lor prin

intermediul tranzacţiilor de piaţă cu firme independente;

- celelalte două condiţii fiind satisfăcute, mai trebuie adăugată condiţia existenţei unor

beneficii mai mari prin utilizarea unor inputuri (resurse) din afara ţării de origine.

Pentru aprecierea unor eforturi depuse în cercetarea acestui fenomen, propunem două

modalităţi semnificative, care descriu internaţionalizarea în contextul promovării exportului.

Acestea au fost caracterizate ca: modelul de internaţionalizare de la Uppsala, modele hibride

asociate şi internaţionalizarea bazată pe inovaţii. Toate aceste modele sunt compuse din etape

care indică o implicare în pieţele străine.

Teoria loializării se bazează pe alte trei teorii: teoria comerţului internaţional, teoria

organizaţiei industriale şi teoria haosului (specifică matematicii şi fizicii). În mod tradiţional,

concentrarea spaţială a firmelor este explicată prin avantajele comparative date de înzestrarea cu

factori de producţie, condiţiile de acces la pieţe şi tehnologie, aspecte surprinse şi de paradigma

Ownership Location Internalization (OLI). Mai recent, alegerea locaţiei este privită dintr-o

perspectivă dinamică, ţinând cont de externalităţi şi tehnologie, care acţionează ca o forţă centri-

petă şi de competiţia generată de prezenţa mai multor firme, care acţionează ca o forţă

centrifugă. ISD joacă un rol important în aceste modele. Având în vedere că STN sunt implicate

în activităţile de realocare, J.Markusen şi A.Venables au arătat că ST reduc presiunea

aglomerării pe care o implică mobilitatea internaţională a factorilor de producţie, iar R.Baldwin

şi P.Ottaviano au analizat implicaţiile interacţiunii strategice a deciziilor de localizare a STN.

Mai mult, D.Wheeler şi A.Mody au demonstrat, pe baza datelor empirice, că economiile

aglomerate au o influenţă dominantă asupra deciziilor investiţionale.

Conform teoriei opţiunilor, orice investiţie poate fi asimilată cu achiziţionarea unei

opţiuni de cumpărare (call). Cumpărătorul opţiunii plătind o primă pentru a obţine dreptul, dar

nu şi obligaţia de a cumpăra un anumit activ la un anumit preţ (preţul de exercitare al opţiunii).

În mod similar, firma, în momentul în care ia decizia de a investi, plăteşte o primă (costul

proiectului) care îi dă dreptul de a utiliza capitalul (preţul de exerciţiu), în prezent sau în viitor,

pentru obţinerea unui profit.

Procesul de internaţionalizare a firmei reprezintă un subiect cercetat pe larg. L.S.Welch şi

R.Luostarinen [198] au cercetat această literatură şi au ajuns la concluzia că „… există o

varietate largă de căi pe care companiile pot merge în procesul de internaţionalizare”. O mulţime

  31

de abordări şi perspective au contribuit la percepţia contemporană a procesului de

internaţionalizare. Spre exemplu, modele economice, econometrice, organizaţionale,

manageriale şi de marketing au fost propuse cu scopul de a explica subtilităţi structurale şi de

comportament care stau la baza teoriei internaţionalizării [136]. Oricum, în urma cercetărilor

vaste, o abordare a subiectului internaţionalizării este exprimată pe larg în literatura de

specialitate, în special în cea consacrată promovării exportului.

1.3. Analiza modelelor de atragere şi de internaţionalizare a investiţiilor

Fundamentarea teoretică a rolului ISD în restructurarea macroeconomică a ţărilor-gazdă

este făcută în baza teoriei avantajelor competitive elaborată la începutul anilor ’80 de către

Michael Porter [180]. Modelul lui Porter se bazează pe ideea că în lumea modernă micşorarea

distanţelor geografice, mobilitatea tot mai crescută a factorilor de producţie, rolul major al

inovării în toate domeniile, limitează puternic capacitatea explicativă a teoriei neoclasice a

comerţului internaţional.

Porter subliniază caracterul profund dinamic al competitivităţii, arătând că aceasta devine

mai puţin o problemă de maximizare a rezultatelor în cadrul unor constrângeri stricte, ci tot mai

mult dependentă de capacitatea statelor de a genera mediul economic (de afaceri) astfel, încât să

conducă la îmbunătăţirea calităţii factorilor, la creşterea productivităţii în utilizarea lor şi

eventual, la crearea de noi factori. Porter fundamentează propriul său sistem de determinanţi ai

avantajelor competitive ale unei naţiuni într-un anumit domeniu. El optează pentru interpretarea

competitivităţii ca decurgând în mod esenţial din productivitatea cu care o naţiune îşi utilizează

resursele într-un tip de activitate economică, avantajul competitiv localizând acel nivel al

productivităţii care permite firmelor să realizeze pe piaţa internaţională exporturi substanţiale şi

susţinute de către un număr semnificativ de ţări sau să genereze importante fluxuri de ISD.

Modelul lui Michael Porter prezintă certe avantaje: (a) este dinamic, (b) este cuprinzător,

(c) discerne dimensiunea geografică a factorilor competitivi şi (d) identifică rolul guvernului în

creşterea competitivităţii. Conform acestui model, prosperitatea este în continuu creată, nu

moştenită. Dotarea cu factori naturali sau moştenirea unui nivel de prosperitate economică nu

reprezintă o garanţie şi nicio precondiţie a competitivităţii sau prosperităţii.

Modelele tradiţionale includ condiţiile legate de factori de producţie. Principalele modele

concurente din domeniul avantajului comparativ opun viziuni bazate pe elemente ce ţin de ofertă

(tehnologie, dotarea cu factori), și elemente bazate pe cerere (dimensiunile şi caracteristicile

cererii interne).

  32

În modelul Porter, pot fi incluse în analiză elemente ale “diamantului” care se manifestă

la nivel regional, naţional sau transfrontalier. Diverşii factori care influenţează competitivitatea

pot fi identificaţi în dimensiunea lor geografică reală. Factorii sau cererea “internă” ca elemente

ale diamantului competitiv pot fi identificate, în unele cazuri, de ţări membre ale Uniunii

Europene (UE), ca resursele la nivel transfrontalier, după caz, având în vedere libertăţile de

circulaţie şi gradul de interconexiune a multor dintre aceste economii.

“Diamantul” competitiv propus de Michael E. Porter include patru factori principali,

influenţaţi în ansamblul lor de acţiunea guvernamentală:

- aspecte privind factorii de producţie: avantajul competitiv se construieşte nu pe factorii

moşteniţi, ci pe cei creaţi prin investiţii consistente şi care sunt specializaţi;

- aspecte privind cererea: caracteristicile cererii interne au un efect foarte semnificativ asupra

strategiei firmelor naţionale, prin gusturi, sofisticare, dimensiune si, în consecinţă, prin

presiunea indusă asupra costurilor, a inovaţiei şi a calităţii;

- industrii conexe sau complementare: o condiţie a performanţei într-un domeniu o reprezintă

existenţa unor industrii conexe competitive la nivel internaţional; un domeniu nu poate

excela dacă este izolat de restul reţelei economice pe care se sprijină performanţa sa de

ansamblu;

- strategia, structura şi concurenţa între firme: diferitele metode de management, orizontul de

performanţă investiţională, dimensiunile firmelor, tipul de poziţionare pe piaţă sunt elemente

care pot susţine prezenţa competitivă în diverse industrii sau segmente de piaţă.

Toate cele patru elemente trebuie privite în strânsă interdependenţă, avantajul competitiv

bazându-se pe “diamant” ca sistem, nu ca elemente separate. Competitivitatea întregului sistem

este afectată de orice “verigă slabă” între elementele diamantului.

Figura 1.3. Diamantul lui Porter.

Sursa: Porter, M.E. (1985) Competitive Advantage: Creating and Sustaining Superior Performance.

Strategia și structura firmelor, concurența

Ramurile înrudite și conexe

Parametrii cererii

Factori de producție

Evenimente întâmplătoare

Politica statală

  33

Competitivitatea unei economii depinde şi de forma de specializare internaţională

adoptată sau impusă din exterior: specializarea inter-sectorială, inter-ramură, intra-ramură,

organologică, intra-firmă, tehnologică. În acest sens, politica statală, precum şi evenimentele

întâmplătoare – aceşti doi factori prezenţi în „diamantul lui Porter” – deseori au o influenţă

decisivă.

Modelul PUSH - PULL (împinge - trage) porneşte de la natura partenerilor în cadrul unei

relaţii economice internaţionale determinată de realizarea de investiţii străine directe.

Acest model presupune că investiţia străină directă este preponderent iniţiată fie de

furnizorii de capital (investitorii înşişi sau statele lor de origine), fie de receptorii de capital

(firmele care caută parteneri externi sau statele de origine ale acestora).

a) Cazul în care iniţiativa aparţine preponderent furnizorilor de capital - componenta

PUSH: În acest caz, în varianta cea mai simplă, putem avea de a face cu un demers direct,

punctiform al unei firme care doreşte să investească în străinătate. De asemenea, investiţiile

străine directe pot fi stimulate/sprijinite de ţările de origine ale investitorilor străini, de exemplu,

pentru sprijinirea expansiunii economice ale propriilor firme sau pentru sprijinirea dezvoltării

economice a unor aliaţi. O asemenea abordare poate fi descrisă ca „abordare de

stimulare/sprijinire a ofertei de investiţi străine directe” (Supply Push Approach). În cazuri

izolate, ţările de origine pot lua însă şi măsuri contrare, de frânare sau chiar de interzicere a

investiţiilor străine directe în anumite state sau zone ale globului, în caz de conflicte armate,

încălcări ale drepturilor omului sau alte violări ale reglementărilor internaţionale ( a se vedea

cazurile Africii de Sud în perioada politicii de apartheid, cazul Irakului după atacarea Kuweitului

sau cazul fostei Yugoslavii în timpul regimului Miloşevici);

b) Cazul în care iniţiativa aparţine preponderent receptorilor de capital - componenta

PULL: În varianta cea mai simplă, aceasta se manifestă prin demersurile unei firme dintr-o ţară

care, având un proiect de investiţii, se adresează direct mai multor potenţiali investitori din alte

ţări. Tot în acest caz se încadrează şi situaţia în care investiţiile străine directe sunt

stimulate/atrase de ţările receptoare care doresc astfel să accelereze dezvoltarea economiilor lor.

O asemenea abordare poate fi descrisă ca „abordare de sprijinire/stimulare a cererii de investiţii

străine directe” (Demand Pull Approach).

La fel au fost elaborate un şir de inovaţii bazate pe un proces de adaptare în etape.

Studierea acestora ne face să conchidem că procesul de internaţionalizare este compus dintr-o

serie continuă de inovaţii pentru companii [186]. Obiectivele acestora sunt orientate în

preponderenţă spre dezvoltarea exportului, în special pentru companiile mici şi mijlocii [168].

  34

Internaţionalizarea, prin prisma acestora, este concepută ca un număr consecvent de etape

stabilite, care variază de la două până chiar mai mult decât şase [118].

În această ordine de idei, distingem modelul de internaţionalizare4 de la Uppsala. Specificul

modelului este axarea asupra diferitor forme instituţionale care sunt asociate cu dependenţa faţă

de pieţele străine. După cum susţine S.Reid [184], acest model analizează internaţionalizarea

conform ajustărilor structurale faţă de pieţele străine în dependenţă de mărimea exportului.

Modelul de Internaţionalizare Uppsala are ca scop să explice şi să prezică două aspecte

ale procesului de internaţionalizare a companiei: (1) perspectiva graduală de dezvoltare

instituţională în cadrul pieţelor străine; şi (2) expansiunea internaţională a companiilor

considerând evitarea pieţelor care sunt considerate distante psihic. Modelul a fost conceput de

J.Johanson şi J.E.Vahlne în 1977 [160], în baza rezultatelor empirice din cercetarea făcută de

E.Hörnelln [155], J.Johanson şi E.Wiedersheim-Paul [165]. Aceste date empirice caracterizează

două aspecte: dezvoltarea companiilor într-o anumită ţară şi dezvoltarea companiilor pe pieţele

internaţionale.Unul din aspectele modelului stipulează că din cauza nesiguranţei în activitatea

internaţională (preferinţele consumatorilor, legislaţia nefavorabilă, diferenţa culturală şi politică

etc.), companiile îşi măresc dedicaţia faţă de unele pieţe cu paşi treptaţi. Implicarea unei

companii pe o anumita piaţă se desfăşoară conform următoarelor patru trepte care sunt definite

ca lanţul de constituire/întemeiere.

Aceste trepte sunt importante, deoarece reprezintă gradul de implicaţie a unei companii

pe o piaţă. Mai mult ca atât, aceste trepte sunt menţionate adesea în lumea de afaceri.

Consecutiv, aceste trepte sugerează că internaţionalizarea este un proces de învăţătură

organizaţională caracterizat prin gradul crescător de implicaţie a companiilor pe unele pieţe

străine (figura 1.4).

Figura 1.4. Lanţul de constituire în contextul implicaţiei unei companii pe o piaţă străină.

Sursa: elaborat de autor în baza [160].

4 Internationalizarea se defineşte simplu ca un proces de creştere a implicării firmei în operaţiuni internaţionale. Raţionamentul oricărei firme de a se implica în operaţiuni internaţionale porneşte de la avantajele economice oferite de piaţa globală.  

Întemeierea procesului de producție în străinătate

Treapta 1

Treapta 2

Treapta 3

Treapta 4

Ded

icaț

ia față

de

piață

Lipsa exportului regulat

Exportul prin intermediul agenților

Constituirea reprezentanțelor străine

timp

  35

Companiile îşi intensifică prezenţa pe o piaţă străină trecând de la o treaptă la alta, astfel

acumulând cunoştinţe specifice acestei pieţe. Acest fel de cunoştinţe ţin de experienţă şi se referă

la cultură, consumatori, structura afacerilor și pieţei etc. În aşa fel, iniţierea procesului de

producţie depinde de cunoştinţele care au fost acumulate preventiv. Respectiv, experienţa

preventivă în ţările străine, în oarecare măsură, este esenţială în procesul de acumulare a

cunoştinţelor specifice unor ţări.

Se susţine că companiile prezintă preferinţe faţă de pieţele cu o distanţă psihica mică5.

Se presupune că companiile iniţiază internaţionalizarea prin penetrarea pieţelor care sunt mai

uşor de înţeles şi unde nesiguranţa percepută este joasă [155]. Factorii care determină distanţa

psihică sunt: diferenţa lingvistică şi culturală, sistemele politice, educaţia, dezvoltarea industrială

etc.

Mai mult ca atât, distanţa psihică mai este corelată cu distanţa geografică. Distanţa

geografică nu întotdeauna este echivalentă cu cea psihică. De exemplu, Statele Unite ale

Americii (SUA) şi Cuba, ţări geografic vecine, având însă o psihică distanţă foarte mare şi

invers, Marea Britanie şi Australia sunt situate la o distanţă mare una faţă de alta, dar fiind

membre ale Comunității Britanice, distanţa psihică se diminuează. După cum ne arată aceste

exemple, distanţa psihică nu este o variabilă constantă şi se poate schimba în dependenţă de

comerţ, schimb de experienţă, comunicare sau alte schimbări sociale.

Principalul accent al modelului de la Uppsala este pus pe achiziţia cunoştinţei. Cele mai

importante aspecte ale modelului se adresează modalităţii de învăţare a organizaţiilor şi cum

acest proces afectează deciziile investiţionale [160]. Pe parcursul ultimelor decade, mai multe

cercetări au avut ca scop să testeze acest model, dar este surprinzător faptul că puţini au cercetat

validitatea miezului teoretic Hadjikhani [149].

Iniţial, J.Johanson şi J.E.Vahlne au înaintat ipoteza conform căreia companiile preferă să

se plaseze în ţările cu o distanţă psihică mică. În plus, modelul presupune următoarele: în primul

rând, companiile depun toate eforturile pentru maximizarea profitului pe lungă durată, ceea ce în

model este echivalent cu creştere; în al doilea rând, companiile sunt sensibile faţă de risc şi se

antrenează în afaceri cu risc scăzut. Pentru a explica evoluţia procesului, J.Johanson şi

J.E.Vahlne au formulat un model dinamic în care rezultatele unui ciclu de acţiuni stă la baza

următorului ciclu. Consecutiv, principalele caracteristici ale modelului se bazează pe diferenţa

dintre aspectele statale şi transformare a internaţionalizării (figura 1.5). Pe de o parte, aspectul

statal include dedicarea faţă de pieţele străine (ex. dedicarea resurselor) şi cunoştinţele despre

pieţele străine. Pe de altă parte, aspectul transformării include deciziile de dedicare a resurselor şi

5 Johanson şi Wiedersheim-Paul definesc distanţa psihică ca un set de factori care împiedică sau îngreunează fluxul de informaţie despre anumite pieţe străine către companii.  

  36

implicarea în activităţi internaţionale. Presupunerea de bază este că anume cunoştinţele despre

piaţă şi dedicare faţă de o piaţă afectează deciziile de dedicare şi modalitatea în care sunt

efectuate activităţile curente, care, în schimb, afectează cunoştinţele despre piaţă şi dedicaţie

[109].

Figura 1.5. Mecanismul de bază a internaţionalizării – aspectul statal şi al transformării. Sursa: elaborat de autor în baza [160].

Dedicarea faţă de piaţă este compusă din volumul resurselor alocate şi măsura dedicării.

Magnitudinea resurselor plasate pe o anumită piaţă este corelată direct cu dedicarea faţă de piaţă.

De aceea, dedicarea este mai înaltă când mai multe resurse sunt integrate cu alte unităţi ale

companiei internaţionale şi valoarea lor este derivată din aceste activităţi integrate. Mărimea

resurselor alocate este practic mărimea investiţiei pe o piaţă, incluzând cheltuieli de marketing,

organizare, personal şi alte domenii.

Deoarece învăţarea este conceptul principal al modelului, cunoştinţele constituie nucleul

pentru luarea deciziei atunci când companiile se decid asupra stabilirii într-o ţară. Aşadar,

cunoştinţa despre oportunităţi şi probleme influenţează deciziile. Evaluare alternativelor revine

din caracteristica mediului de afaceri unde o companie îşi desfăşoară activitatea. Mai mult ca

atât, dacă considerăm cunoştinţele din punct de vedere a resurselor, aceasta reprezintă resursă

valorică care influenţează dedicarea faţă de piaţă şi competitivitate.

În plus, cunoştinţele pot fi categorisite în baza modalităţii în care au fost dobândite. Mai

este posibil de diferenţiat cunoştinţele ca generale sau specifice unei pieţe. Cunoştinţele generale

ţin de metode de marketing şi înţelegerea consumatorilor, independent de poziţia geografică.

Cunoştinţele specifice unei ţări reprezintă specificul mediului de afaceri dintr-o ţară, aspectele

culturale, structura pieţei şi, cel mai important, caracteristica unor companii cât şi angajaţii

acestora.

Deciziile de a aloca resurse pentru operaţiuni internaţionale sunt dependente de

alternativele prezente şi modalitatea de alegere a lor. Deciziile sunt luate ca răspuns pentru

Dedicare față de piață

Cunoștințe despre piață

Decizii de dedicare

Activități curente

  37

problemele percepute şi/sau oportunităţile pe piaţă. Mai mult ca atât, se presupune că companiile

iau decizii alternative în dependenţă de problemele şi oportunităţile existente pe piaţă. Dar,

percepţia dificultăţilor şi oportunităţilor depinde de experienţă. Astfel, cei responsabili pentru

activităţi se confruntă cu deciziile.

Deciziile care duc spre dedicare, de obicei, sunt presupuse să urmeze trepte mici ce duc

spre consolidarea dedicării faţă de piaţă. Desigur, excepţii apar când companiile posedă resurse

mari, există un mediu de afaceri benefic sau când companiile pot utiliza cunoştinţele de pe

pieţele vecine sau similare. Cunoştinţa despre piaţă şi dedicaţia faţă de piaţă, într-un anumit timp,

afectează deciziile de dedicare şi modalitatea de activitate în perioada ulterioară, care, în schimb,

influenţează cunoştinţele despre piaţă şi dedicarea faţă de piaţă în ultimele etape.

Pe baza acestor patru concepte şi ipoteze asupra creşterii, modelul arată că la baza

procesului de internaţionalizare stau:

(1) deciziile de a investi în una sau câteva ţări vecine decât în mai multe ţări concomitent;

(2) investiţiile într-o ţară specifică se fac precaut, consecvent şi simultan cu achiziţia

experienţei pe o piaţă străină [144].

Un volum considerabil de cercetări adresează modalităţile în care companiile progresează

în paralel cu internaţionalizarea. Acestea sugerează că secvenţa etapelor de stabilire pe pieţele

noi există, fapt ce influenţează deciziile „stop şi înainte” [136]. Acest proces bazat pe trepte

exemplifică evoluţia implicaţiei internaţionale pentru fiecare set de etape şi pune bază noţiunii

existenţei unor perioade stabile, pe parcursul cărora companiile se pot consolida şi genera o bază

de resurse adecvate care le permite să facă faţă mediului de afaceri şi să continue în următoarele

etape ale procesului de internaţionalizare.

În anexa 4 ilustrăm unele modele ale procesului de internaţionalizare bazat pe inovaţii.

Acestea sunt compuse de o secvenţă similară de etape bazate pe cunoştinţele organizatorice

dobândite, pornind în mare măsură din procesul treptat de adoptare a inovaţiilor prezentate de

E.M.Rogers [185].

Adoptarea inovaţiilor este caracterizată ca cea mai acceptabilă alternativă dintr-un şir de

opţiuni posibile [205]. Utilizarea cadrului de adoptare a inovaţiilor în activitatea de export a fost

iniţiată de K.Simmonds şi H.Smith [191], dar, ulterior, a fost avansată conceptual de W.J.Bilkey

şi G.Tesar [118]. Aceşti savanţi au ajuns la concluzia că procesul de promovare şi dezvoltare a

exportului poate fi împărţit în câteva etape distincte pe parcursul cărora anumiţi factori exteriori

pot influenţa deciziile.

Modelele prezentate în anexa 4 au particularităţi comune, principala diferenţă fiind

numărul de etape a fiecăruia. În continuare, urmează descrierea acestor modele.

  38

W.J.Bilkey şi G.Tesar au conceptualizat procesul de dezvoltare a exportului orientat spre

pieţele cu o distanţă psihică mare [118]. Acest model este compus din şase etape care

promovează exportul, cu extremele care variază de la companii neinteresate în export până la

companii care explorau posibilitatea de export spre ţări tot mai distante psihologic.

S.T.Cavusgil [131] a propus o taxonomie din cinci etape care, de fapt, sunt activităţi ale

companiei: marketing pe piaţa internă, pre-export, implicarea activă în export şi dedicaţie faţă de

export. Acest proces de promovare a exportului a fost bazat pe deciziile succesive ale

managementului. În plus, în baza datelor empirice, a fost depistat că anumite caracteristici legate

de companie sau modalitatea de luare a deciziilor determină trecerea la o următoare etapă în

procesul de internaţionalizare.

S.D.Reid [183] a propus un lanţ inovativ al exportului. Inovaţia se trăgea din etapele

propuse: considerarea exportului, intenţia de export, încercarea exportului şi acceptarea

exportului. În acest context, adoptarea exportului necesită o atitudine favorabilă din partea

managementului, oportunităţi pe pieţe străine şi prezenţa resurselor adiţionale în companie.

L.H.Wortzel şi H.V.Wortzel [202] au identificat cinci etape ale expansiunii pe pieţe

străine. Fiecare din acestea a fost distinsă prin mărimea controlului din partea exportatorului în

acţiunile internaţionale. Fiecare etapă succesivă a fost marcată prin gradul de internaţionalizare,

producţie şi activităţi administrative care erau anterior realizate de intermediari din pieţele

străine. Acest model este axat pe evenimente neprevăzute şi decizii ad-hoc în ceea ce ţine de

nivelul de implicare internaţională.

M.R.Czinkota a încercat să grupeze companiile în baza unei taxonomii de

internaţionalizare, astfel încât să poată să fixeze mai eficient cerinţele guvernamentale de

asistenţă în export [135]. Astfel, au apărut şase grupe de companii distinctive care au fost

grupate în entităţi total dezinteresate în export şi limitate la piaţa locală, şi în companii

caracterizate ca fiind mari exportatori experimentaţi. O investigaţie empirică a relevat faptul că

la diferite etape, companiile se deosebeau semnificativ în ceea ce priveşte caracteristicele

acestora organizaţionale şi manageriale.

J.S.Lim [171] a dezvoltat ideea lui S.D.Reid şi a identificat patru etape al exportului

inovaţional: interesul faţă de export, intenţia de a exporta, adaptarea strategiei de export.

Susţinerea acestui proces de internaţionalizare se argumentează prin faptul că adaptarea inovaţiei

are o aplicabilitate considerabilă în contextul luării deciziei de a exporta.

T.R.Rao şi G.M.Naidu [181] au analizat grupe de companii aranjate în felul următor:

non-exportatori, potenţiali exportatori, exportatori sporadici, exportatori regulari. Taxonomia a

  39

fost testată empiric şi validată în baza faptului că fiecare etapă a capturat atributele distinctive ale

activităţilor de internaţionalizare a firmelor.

Toate taxonomiile sus-menţionate posedă o caracteristică comună, şi anume, intenţia de a

introduce o clasificare a comportamentelor exportului care nemijlocit generează profiluri

eterogene. La rândul lor, aceste profiluri reflectă diferite niveluri de dezvoltare a companiilor

într-o formă liniară de internaţionalizare.

Drept consecinţă a unui număr sporit de schimbări ce caracterizează lumea de afaceri în

ultimele decenii, motivaţiile anterioare pentru internaţionalizare apar insuficient de exacte. Un

mediu de afaceri în schimbare continuă şi rapidă forţează un număr mare de companii să renunţe

la procesul gradual de internaţionalizare. Astfel, conceptul de reţea devine tot mai important,

acesta fiind investigat de câteva teorii. J.Johanson si L.G.Mattsson [161] evidenţiază, în teoria

reţelelor industriale, importanţa considerării internaţionalizării dintr-o perspectivă de reţea. În

plus, ca rezultat al unor critici referitoare la ignorarea reţelelor, modelul Uppsala a fost actualizat

cu o perspectivă de reţea.

Investiţiile noi ale companiilor sunt extensii, iar penetrările se refera la dezvoltarea

poziţiilor şi creşterea implicării resurselor în interiorul reţelelor, unde compania deţine deja o

poziţie. Integrarea este, la rândul său, coordonarea diverselor reţele naţionale. Din moment ce

relaţiile între companii sunt văzute ca o reţea, companiile se pot internaţionaliza ca rezultat al

internaţionalizării altor companii în reţeaua lor naţionala sau internaţională [161]. Descoperiri

importante rezultate din cercetări bazate pe reţele indică faptul că internaţionalizarea se referă la

reţelele adiacente şi că procesul de internaţionalizare este pus în mişcare de reţelele de relaţii

existente [134].

Într-un sistem industrial, companiile se ocupă de producţia, distribuţia şi folosirea

mărfurilor drept complement al serviciilor. Reţeaua este folosită pentru a descrie relaţia dintre

aceste companii şi diviziunea muncii între ele, ce rezultă într-o dependenţă reciprocă. Pentru a

face reţeaua să funcţioneze, este nevoie de coordonare. Aceasta are loc prin interacţiunea

companiilor din reţea, care, în acelaşi timp, sunt libere să-şi aleagă partenerii. Posibilitatea

selectării unei companii este, totuşi, restrânsă din moment ce relaţiile de schimb trebuie să fie

stabilite cu firme, ceea ce necesită timp şi efort. Orice companie în reţea are o relaţie cu clienţii,

furnizorii, distribuitorii şi, ocazional, chiar şi cu concurenţii. Relaţiile indirecte cu clienţii

clienţilor sau furnizorii furnizorilor pot fi la fel de importante. Reţelele pot fi atât stabile, cât şi

schimbătoare, în timp ce relaţii noi pot fi create, iar cele vechi - întrerupte. Totuşi, tranzacţiile de

afaceri individuale între companii au loc, în general, în cadrul relaţiilor stabilite deja [158].

  40

Internaţionalizarea are loc atunci când sunt stabilite şi dezvoltate relaţiile cu actorii în

reţele străine. Ea este văzută ca un proces cumulativ unde relaţiile sunt constant stabilite,

dezvoltate, menţinute şi dizolvate pentru a atinge obiectivul companiei. Accentul este pus asupra

învăţământului treptat şi asupra dezvoltării cunoştinţelor despre piaţă prin interacţiunea cu

reţelele. Din moment ce există o natură cumulativa a activităţilor pieţei, poziţia companiei în

reţea este vitală. O presupunere de bază în modelul de reţea este că o companie este dependentă

de resursele care sunt controlate de alte companii. Compania obţine acces la aceste resurse

externe prin poziţia ei în reţea. Poziţia companiei în reţea poate fi privită atât din perspectiva

micro – companie-spre-companie, cât şi prin cea macro - companie-spre-reţea. Conform

perspectivei micro, companiile sunt interdependente atât prin cooperare, cât şi prin competiţie.

Perspectiva macro include atât relaţiile directe, cât şi cele indirecte dintr-o reţea. J.Jonahson şi

L.G.Mattsson [159] au combinat perspectivele micro şi macro şi au identificat patru trepte de

internaţionalizare: demaror timpuriu, demaror întârziat, internaţionalul izolat şi internaţionalul în

masă (figura 1.6).

Figura 1.6. Internaţionalizarea şi modelul de reţele. Sursa: [158, 35].

Modelul de reţea al internaţionalizării explică mai mult procesul decât existenţa unei

companii internaţionale. Din această perspectivă, strategia de internaţionalizare a unei companii

este caracterizată de minimizarea atât a necesitaţii de dezvoltare a cunoştinţelor, cât şi a

necesităţii spre ajustare, precum şi de capacitatea de a exploata poziţiile de reţea stabilite. Pentru

o companie care este doar la începutul procesului de internaţionalizare, aceste cerinţe cauzează

presiuni enorme, deoarece compania este printre primele care dezvoltă reţeaua, iar costurile

dezvoltării cunoştinţelor necesare şi a înfrângerii problemelor pot fi mari. E necesară ajustarea

resurselor din punct de vedere cantitativ şi calitativ. Cele cantitative trebuie efectuate din

moment ce capacitatea de producere a companiei trebuie să fie mărită ca să corespundă

Scăzut înalt

Scăz

ut

înal

t

Inte

rnaț

iona

lizar

ea în

com

pani

e

Internaționalizarea în companie

Demaror întârziat Internaționalul în masă

Demaror timpuriu Internaționalul izolat

  41

cernitelor pieţei noi. În plus, ajustările calitative ar putea fi o consecinţă a diferenţelor dintre

pieţe şi, astfel, apare necesitatea pentru o creştere în dezvoltarea cunoştinţelor.

Companiile care fac deja parte dintr-o structură de reţea stabilită pot rezista încercărilor

de a intra în piaţa internaţionalizată a celor ce au venit mai târziu. Totuşi, clienţii şi/sau furnizorii

din interiorul reţelelor pot “atrage” compania în reţeaua internaţională. Internaţionalul în masă

operează într-o reţea dezvoltată şi competitivă unde diferenţele naţionale au dispărut treptat ca

rezultat al globalizării.

O reţea de afaceri este ca un set de relaţii de afaceri interdependente unde fiecare relaţie

de schimb are loc între companiile şi afacerile conceptualizate ca actori colectivi [111].

Companiile consideră de importanţă critică relaţiile apropiate şi îndelungate între companii, şi

dezvoltarea afacerilor reciproce, deoarece e nevoie de timp şi resurse pentru a le construi. În

consecinţă, toate companiile sunt angajate într-un set restrâns de relaţii de afaceri cu companiile

clienţilor şi furnizorilor esenţiali, iar acestea, la rândul său, au relaţii cu alte companii. În

rezultatul acestui proces, fiecare companie face parte dintr-o reţea nesfârşită de afaceri [164].

Cu toate că frontierele unei ţări nu mai sunt semnificative, procesul de internaţionalizare,

care este rezultatul jocului dintre dezvoltarea cunoştinţelor bazate pe experienţă şi angajamente,

mai poate fi anticipat. Totuşi, cunoştinţele bazate pe experienţă şi angajamentul implică relaţii nu

cu ţări, ci cu partenerii existenţi sau potenţiali. Relaţiile sunt dezvoltate treptat, în rezultatul

cunoştinţelor obţinute de companii din interacţiunile reciproce şi angajamentul sporit al unei

relaţii [110]. Ca urmare a acestui proces, actorii învaţă nevoile, resursele, comportamentele de

afaceri şi strategiile altora. Ambii parteneri trebuie să se dedice relaţiei din moment ce este un

proces ce implică mult timp şi resurse.

Există trei tipuri de cunoştinţe într-o reţea de afaceri. În primul rând, cel specific

partenerului, ce are loc atunci când companiile sunt implicate într-o relaţie client-furnizor, unde

ele învaţă, de exemplu, diferite roluri ale indivizilor în compania partener. Într-al doilea rând,

experienţele de dezvoltare a relaţiilor se formează în cazul în care două companii care

interacţionează într-o relaţie învaţă unele abilităţi ce pot fi transferate şi folosite în alte relaţii.

Într-al treilea rând, relaţiile sunt conectate între ele. Acesta este rezultatul învăţării de către

companiile-parteneri în interacţiunea dintr-o relaţie a modalităţii de coordonare a activităţilor cu

cei din alte relaţii. Datorită cunoştinţelor acumulate din reţelele de afaceri menţionate, compania

înţelege cum să construiască reţele de afaceri noi și să le lege între ele [150].

J.Johanson şi J.E.Vahlne [164] susţin că extinderea internaţională este rezultatul

dezvoltării relaţiilor existente efectuată de către companie sau acumulării experienţei.

  42

Conform studiilor în internaţionalizare, pot fi deosebite două tipuri diferite de experienţe

specifice pieţei - experienţele de afaceri şi experienţele instituţionale. Primul tip se referă la

experienţele ce sunt asociate cu mediul de afaceri al companiei care, din punctul de vedere al

reţelei de relaţii, implică companii cu care sunt conduse afaceri sau se încearcă aceasta. Ultimul

tip are legătură cu probleme ca regulamente, legi, limba și autorităţi publice și semi-publice ce

aplica legile și regulamentele [142]. Astfel, experienţa instituţionala are legătură cu câţiva factori

care constituie distanţa psihică între ţări. În consecinţă, modelul procesului de internaţionalizare

şi reţea trebuie să fie combinate, deoarece exista un set de probleme manageriale, legate direct de

afaceri care sunt specifice relaţiilor şi un set adiţional de probleme, care sunt legate de barierele

culturale şi cele instituţionale specifice ţării. Astfel, se face deosebirea între distanţa psihică

specifică relaţiei şi distanţa psihică specifică ţării [164].

Drept consecinţă a raţionamentelor de mai sus, există careva modalităţi de a intra pe o

piaţă străină. Modelele de relaţii interdependente de reţea există atât între ţări, cât şi în interiorul

frontierelor unei ţări, totuşi, acestea nu pot fi observate. Actorul, la fel ca şi observatorul, poate

cunoaşte că ele există, dar nu şi modul în care acestea sunt structurate, din moment ce fiecare

relaţie este unică și compusă din diverse interdependenţe şi legături. Singura cale de a învăţa

cum este structurată o reţea este de a începe interacţiunea cu unul sau câţiva actori din interiorul

reţelei. Astfel, este imposibil de a înţelege din exterior reţelele pieţei externe chiar şi având

cunoştinţe despre existenţa lor. Relaţiile pot fi folosite ca o modalitate de întrecere a barierelor

pieţei unei ţări şi intrării pe piaţa ţintită. Totuşi, spre deosebire de modelul de internaţionalizare,

există mai multe căi de a atinge acest scop. De exemplu, o companie poate încerca să înfiinţeze o

relaţie cu compania clientului pe o piaţă străină. Acest lucru poate fi făcut prin abordarea

câtorva companii diferite şi, din moment ce orice partener posibil este unic şi ar putea facilita un

anumit proces de dezvoltare a relaţiei, alegerea apropierii cu una din aceste companii este

importantă şi dificilă. Intrările în pieţele străine pot fi, de asemenea, rezultatul faptului că

întreprinderea îşi urmează partenerul în străinătate, deoarece este obligată să facă astfel sau îşi

urmează partenerul pentru a-şi extinde relaţiile şi a asigura afacerile pe pieţele străine [164].

În plus, J.Johanson si J.E.Vahlne susţin că, cu toate că în modelul precedent de

internaţionalizare există o distincţie calitativă între penetrarea sau extinderea într-o piaţă străină,

acestea implică probleme corelate. Extinderea într-o piaţă străină ţine, în primul rând, de

dezvoltarea relaţiilor companiei în piaţa aleasă, apoi de stabilirea și dezvoltarea relaţiilor de

suport, şi, în sfârşit, de dezvoltarea relaţiilor care sunt similare sau conectate cu piaţa locală.

Chiar dacă aceste procese pot fi limitate la piaţa unei ţări, ele pot, de asemenea, depăşi frontierele

  43

unei ţări şi rezultă în penetrări pe alte pieţe străine. Pentru a fi capabilă să menţină o relaţie

strategică, o companie poate fi forţată să dezvolte o altă relaţie, prin intrare într-o altă ţară.

În pofida recunoaşterii şi acceptării generale ale acestor modele în literatura existentă,

recent, ele au fost subiecte ale unor critici în ceea ce priveşte baza teoretică şi generalizare [109].

În plus, alţii au depistat ulterior că teza creşterii procesului de internaţionalizare nu explică pe

deplin natura şi caracterul implicării internaţionale a companiei [147].

Adepţii acestei idei au câteva argumente. În primul rând, A.I.Millington şi B.T.Bayliss

[175] au pus accent pe rolul planificării strategice în procesul de internaţionalizare şi au găsit că

etapele procesului de creştere treptată a firmelor a fost, mai degrabă, o excepţie decât o regulă. Ei

au dedus că în etapa prematură a implicării internaţionale, firmele se bazează pe experienţa

pieţei, după care fac ajustările adecvate. Totuşi, odată ce gradul experienţei de internaţionalizare

creşte, sunt implementate sistemele de planificare ce formează analiza strategică şi căutarea

informaţiei. Implicarea internaţională se află într-o creştere continuă, lucru ce permite

transmiterea experienţei pe diferite pieţe şi între diferite grupuri de bunuri, astfel permiţând

firmelor să sară procesul de creştere în pieţe. Un exemplu elocvent serveşte modelul implicării

internaţionale de către suedezi [154] şi australieni [129].

În rândul al doilea, aceste modele nu sunt considerate o problemă importantă a evoluţiei

intra-etape . De obicei, referindu-se ca la un proces de internaţionalizare la nivel micro[136],

această problemă poate avea implicaţii semnificative în dezvoltarea firmelor mici şi mijlocii,

deoarece un număr de schimbări subtile privind sisteme, proceduri şi alte fenomene interne şi

externe pot influenţa perspectiva lor în export [124].

Într-al treilea rând, se consideră că firmele se dezvoltă mai mult pe parcursul procesului de

internaţionalizare decât invers. Unele companii internaţionale se pot ciocni cu situaţii în care

dezavantajele agregate a implicării internaţionale depăşesc avantajele potenţiale a unei astfel de

strategii. Fiind dat acest scenariu, este posibil ca firmele să treacă prin procesul de „de-

internaţionalizare” [198] şi prin asta contrariul succesiunii expansiunii internaţionale prin lipsire

şi alte tactici similare[123].

Problema finală a fost adresată de către D.Sullivan [192] care a încercat să testeze ipotezele

creşterii procesului de internaţionalizare. În pofida faptului că aceste studii au adus la cunoştinţă

un şir de neajunsuri metodologice, nu au fost relevate diferenţe semnificative privind barierele şi

stimulentele de internaţionalizare ale firmelor la diferite niveluri ale implicării internaţionale.

Astfel, nicio descoperire nu a susţinut modul de creştere a căii firmei de internaţionalizare.

În pofida controverselor în jurul tezei creşterii procesului de internaţionalizare, este

rezonabil de a sugera că conceptul unui proces consecvent al implicării internaţionale nu

  44

presupune că o astfel de tranziţie este sau consistentă, sau uniformă. Analogic, unele modele

generale ale implicării internaţionale pot fi urmărite, pot fi iregulare sau ad hoc. Pentru a ilustra

acest lucru, H.Mintzberg şi A.McHugh [176] au notificat că majoritatea strategiilor privind

dezvoltarea sunt caracterizate prin urcuşurile şi coborâşurile angajamentelor care se referă la

apariţiile discontinue ale oportunităţilor şi ameninţărilor în mediul firmei. Prin urmare, rezultatul

implicării internaţionale poate fi rezultatul unei combinaţii ale strategiilor planificate şi celor ce

apar pe parcurs.

Una din problemele-cheie care va influența evoluţia ulterioară în cercetarea internaţională

va fi metoda exactă de calculare şi determinare a gradului de internaţionalizare. De exemplu,

D.Sullivan [192] a considerat că siguranţa măsurării gradului de internaţionalizare a unei firme

rămâne a fi, în general, complet speculativă. În consecinţă, încercările privind elaborarea teoriei

poate lipsi evidenţele care ar asigura că comparaţia între diferite concepţii privind procesul de

internaţionalizare sunt adecvate. De aceea, studiul ulterior trebuie să ia în considerare aceste

anomalii în mărimile internaţionalizării, în scopul efectuării concluziilor exacte, subliniind

natura implicării şi expansiunii internaţionale.

Această critică a fost bazată pe faptul că funcţia unei teorii „este acea de prevenire a

observatorului de a fi orbit de complexitatea evenimentelor naturale şi concrete” [152]. De aceea,

afirmaţiile teoretice au două scopuri: de organizare eficientă, şi o comunicare exactă. În pofida

faptului că aceste contexte sofisticate au fost promovate pentru evaluarea teoriilor riguroase

[120], abordarea dată a adoptat o poziţie amplă privind teoriile existente despre comerţul

internaţional, investiţiile străine şi internaţionalizarea firmei.

Modelul gravitaţional explică diferite f1uxuri bilaterale, cum ar fi migraţia populaţiei,

turismul, transportul de mărfuri şi comerţul. Analog legii gravitaţiei, în cazul f1uxurilor

comerciale, atracţia maselor a două ţări creşte odată cu dimensiunile ţării-gazdă (populaţia şi

veniturile) şi scade concomitent cu creşterea distanţei (costurile de transport) dintre ele.

Bineînţeles, relaţiile comerciale sunt influenţate şi de existenţa altor factori ce favorizează sau nu

fluxurile comerciale (acorduri comerciale preferenţiale, bariere comerciale, subvenţii pentru

export). Studiile empirice realizate de O.Bergstrand în 1989 au demonstrat că fluxurile

comerciale dintre două ţări sunt influenţate pozitiv de dimensiunile pieţei (aproximate prin venit

şi populaţie) şi negativ de distanţă. Aşadar, modelul gravitaţional remarcă importanţa

dimensiunii pieţei ca determinant investiţional pentru ISD de valorificare a pieţei, similar

paradigmei eclectice (fapt confirmat şi de studii empirice recente – J.Eaton şi A.Tamura,

S.Brainard, P.Brenton şi F.De Mauro). Influenţa distanţei asupra ISD este discutabilă. Dacă

avem în vedere ipoteza substituţiei dintre ISD şi fluxurile comerciale, atunci, cu cât distanţa

  45

dintre două ţări este mai mare, cu atât este mai bine să se producă în ţara respectivă decât să se

realizeze exporturi către această ţară. Pe de altă parte, creşterea distanţei implică sporirea

barierelor de internaţionalizare a activităţii şi a riscurilor pentru investitor (din punctul de vedere

al gradului de control asupra filialelor străine). Datele statistice pentru Europa confirmă faptul că

apropierea geografică favorizează ISD. Astfel, se vorbeşte despre o concentrare a ISD realizate

de ţările nordice (Suedia, Finlanda, Danemarca) în ţările baltice, o preferinţă a Germaniei pentru

zona Europei Centrale şi despre tendinţa investiţiilor directe italiene de a se concentra în

regiunea balcanică.

În urma examinării modelelor de atragere a ISD, a devenit evident că toate au o

caracteristică comună: de a evidenţia totalitatea factorilor sub influenţa cărora ISD pot fi atrase

în ţară.

1.4. Contribuţia investiţiilor străine directe la dezvoltarea economică a ţării prin

prisma modelelor de creştere economică

Efectele scontate din activitatea de investiţii au influenţe determinante asupra dezvoltării

economiei unei ţări din multiple puncte de vedere. Prin efectul lor benefic se creează şi se

asigură o strânsă corelaţie între producţie, repartiţie, schimb şi consum. Investiţiile contribuie la

dezvoltarea continuă şi în lanţ a legăturilor dintre ramurile şi sectoarele economice.

Este de remarcat şi efectul multiplicator cu care activitatea investiţională acţionează asupra

dezvoltării şi relansării economiei întregi. Lansarea de investiţii duce la creşterea profiturilor

agenţilor economici şi, implicit, la o contribuţie sporită a acestora prin majorarea cuantumului

impozabil. Cu cât agenţii economici îşi dezvoltă activitatea şi sporesc profiturile, cu atât bugetul

statului răspunde mai rapid şi favorabil creşterii nivelului de viaţă a membrilor societăţii.

Tot mai pronunţată şi actuală în economia modernă, este corelaţia dintre fenomenul de

investiţii şi creştere economică. Această corelaţie este dezvoltată în timp de mulţi economişti

remarcaţi în diverse modele de creştere economică. Prin creşterea economică se înţelege sporirea

cantitativă a activităţilor şi rezultatelor acestora pe ansamblul economiei naţionale, în strânsă

legătură cu factorii care contribuie la această sporire.

Pentru a măsura contribuţia fiecărui factor la creşterea economică se foloseşte funcţia de

producţie ca instrument de analiză. Funcţia de producţie stabileşte legătura dintre volumul

producţiei realizate (Y) într-o economie şi intrările de factori de producţie (muncă-L, capital-K,

progres tehnic-A) la un anumit nivel tehnologic:

Y = f (L, K, A) (1.1.)

  46

Creşterea volumului factorilor utilizaţi şi avantajele tehnologice duc la creşterea producţiei.

Dependenţa ratei de creştere a producţiei de ratele de creştere a factorilor şi de structura în care

se combină aceştia la un moment dat se prezintă de către următoarea relaţie:

∆Y/Y = ∆L/L + (1-φ) ∆K/K + ∆A/A (1.2)

unde:

∆Y/Y - ritmul de creştere a producţiei;

∆L/L - ritmul de creştere a volumului de muncă;

∆K/K - ritmul de creştere a volumului capitalului;

∆A/A - ritmul progresului tehnic;

φ şi (1-φ) - ponderea muncii şi, respectiv, a capitalului, egală cu contribuţia relativă a

fiecărui factor la obţinerea venitului din vânzarea producţiei.

Ritmul progresului tehnic se concretizează, de fapt, în creşterea productivităţii totale a

factorilor de producţie, măsurată prin cantitatea cu care creşte producţia ca urmare a unei mai

bune combinări a factorilor de producţie[91].

Pentru a remarca importanţa investiţiilor în inovaţii încorporate în muncă şi capital şi a

celor neîncorporate (organizare, comunicare etc.), şi, respectiv, asupra necesităţii de a susţine

activităţile care generează şi asimilează progres tehnic, vom face o succintă privire a modelelor

de creştere economică, date de diferite şcoli în diferite perioade, în care se încearcă să se

surprindă incidenţa asupra creşterii economice a unor sau altor factori menţionaţi.

Autorii clasici englezi au fost aceia, care au studiat doar primele elemente ale teoriei

creşterii economice. Modelele clasice ale lui A.Smith, Th.Malthus şi D.Ricardo au descris

evoluţia economiei. Pe scurt, ideile lor pot fi redate în următoarea ordine: creşterea sumelor

economisite va duce la creşterea ofertei de bunuri la vedere sau la termen, în consecinţă, rata

dobânzii se va reduce încurajându-se investiţiile şi descurajându-se depunerile; creşterea

nivelului activităţii investiţionale peste nivelul economiilor existente va duce la creşterea cererii

de capital de împrumut şi astfel dobânda va cunoaşte o creştere, descurajând investiţiile şi

încurajând depunerile – astfel, procesele şi fenomenele economice se autoreglează.

La începutul secolului XX, pe fonul unor serioase distorsiuni economice şi sociale cu care

s-au confruntat economiile naţionale şi care au culminat cu criza economică din 1929-1933, s-au

intensificat cercetările orientate spre noi concepte teoretice necesare analizei proceselor

macroeconomice dinamice. Prima şi cea mai semnificativă reacţie de adaptare a ştiinţei

economice la cerinţele acestor realităţi aparţine economistului englez J.M.Keynes. Modelul

keynesist de creştere este un model macroeconomic, potrivit căruia venitul naţional se majorează

  47

ca răspuns la creşterea cererii agregate. J.M.Keynes a utilizat concepte noi referitoare la teoria

creşterii economice, respectiv, multiplicatorul şi acceleratorul [46].

La începutul anilor '40 ai secolului trecut, R.F.Harrod şi E.Domar au elaborat modele pe

linia post-keynesistă, prezentate ulterior împreună datorită asemănărilor de idei prezente în

acestea, caracterizate prin preocuparea pentru stabilitate economică şi şomaj, precum şi de

premise rigide specifice analizei pe termen scurt.

Modelul Harrod-Domar de creştere economică pune în relief dinamica factorilor creşterii

economice, accentuând: rolul investiţiilor privite ca acumulare de capital şi ca o componentă a

cererii agregate; încorporează o funcţie simplă de accelerare a investiţiilor bazată pe veniturile

reale aşteptate; coeficientul aşteptat al capitalului este constant, ca urmare a unei rate a dobânzii

presupusă constantă pe termen lung; economiile au o pondere constantă în venitul real; forţa de

muncă creşte cu o rată exponenţială determinată exogen; rata de creştere a productivităţii muncii,

poate fi sporită efectiv prin progres tehnic [91].

O realizare mai amplă a modelului de creştere economică găsim la Robert Solow, laureat al

Premiului Nobel pentru contribuţiile sale la teoria creşterii economice, modelul „de creştere

stabilă” elaborat la mijlocul anilor 1956 este inspirat din modelele lui Harrod şi Domar.

Potrivit acestui model, forţa de muncă sporeşte în funcţie de factorii non-economici, în

timp ce capitalul se acumulează ca răspuns la rata profitului. Acumularea de factori şi creşterea

productivităţii, în condiţiile funcţionării legii randamentelor descrescătoare, conduc la creşterea

economică, ceea ce arată legătura dintre economisire şi creştere. Economisind şi investind mai

mult, un stat îşi poate mări cantitatea de capital, care generează o creştere a productivităţii

factorului muncă şi, implicit, o sporire a veniturilor [40].

Acumularea de capital provoacă o creştere a raportului capital/muncă (K/L) şi, implicit,

sporeşte productivitatea muncii. Dacă celelalte condiţii (tehnologie, calitatea factorului muncă,

resursele naturale etc.) rămân constante, creşterea productivităţii se asigură prin investiţii.

Creşterea se produce până într-un punct, dincolo de care productivitatea rămâne constantă şi

salariile reale stagnează.

Odată cu creşterea raportului capital /muncă, are loc şi un proces de înnoire tehnologică,

ceea ce determină un salt al productivităţii. Astfel, în loc să se menţină relativ stabilă,

productivitatea muncii creşte substanţial, asigurând bază pentru majorarea salariilor şi a

standardului de viaţă.

În aceeaşi perioadă, N.Kaldor prezintă o nouă teorie, potrivit căreia este posibilă o

stabilitate seculară pentru o economie în creştere, dacă rata economiilor se modifică printr-o

redistribuire a veniturilor, astfel, încât să se atingă rata de echilibru a creşterii.

  48

Pornind de la lucrările lui R.Solow şi N.Kaldor, au fost dezvoltate un număr impresionant

de modele econometrice şi variante ale lor, în care s-a inclus progresul tehnic în diferitele sale

forme, fiind considerat, însă, exogen în majoritatea cazurilor.

La mijlocul anilor '80 al aceluiaşi secol, a apărut o nouă teorie a creşterii economice,

promovată de Paul Romer şi Robert Lucas, bazată pe modelul de creştere neoclasic tradiţional.

Premisa acestei teorii este că acumularea de capital se asociază, de regulă, cu acumularea de

cunoştinţe, întrucât în timp nu se produc mereu aceleaşi bunuri, ci bunuri noi sau tehnologii noi.

În această situaţie progresul tehnic este endogen.

Modelul porneşte de la premisa că productivitatea unei activităţi este mai ridicată atunci,

când se desfăşoară în cadrul sau alături de alte activităţi. Astfel, randamentul social este superior

randamentului privat, ceea ce explică apariţia unor externalităţi tehnologice pozitive,

concretizate în creşterea productivităţii. Acestea provin din acumularea unui factor K, ce nu este

în mod necesar numai capital fizic, ci şi cunoştinţele. Externalităţile utilizării capitalului fizic

apar datorită complementarităţii între firme şi activităţi, iar externalităţile cunoştinţelor sunt o

consecinţă a difuzării cunoştinţelor, de care beneficiază toţi agenţii economici, în virtutea

circulaţiei informaţiei.

Noua teorie are două modele de bază: Modelul "învăţare prin practică" (learning by

doing), în care schimbările tehnologice sunt un produs secundar al producţiei de bunuri.

Modelele folosite surprind factori care stimulează dorinţa de a produce bunuri noi. Paul M.

Romer arată că este posibilă menţinerea unei rate pozitive de creştere economică, în condiţiile în

care randamentele descrescătoare ale factorilor de producţie sunt compensate continuu de

perfecţionarea tehnologiilor, realizate ca urmare a acumulării de capital[187].

Modelul "invenţiei", prin care schimbările tehnologice sunt considerate procese bine

gândite, se concentrează asupra unor factori care influenţează dorinţa de a inventa în mod

conştient şi sistematic în cadrul activităţii de cercetare-dezvoltare.

Investiţiile în tehnologii determină modificări în procesele de producţie sau fabricarea de

noi produse. Aceasta conduce la un volum mai ridicat al producţiei şi/sau la o competitivitate

superioară a acestora, folosindu-se acelaşi volum de resurse. Creşterea productivităţii, deci şi a

veniturilor, în ultimele patru decenii a fost un rezultat al diversificării procedeelor tehnice de

producţie, al apariţiei tehnicii electronice, a calculatoarelor, a diversificării serviciilor etc. Acest

tip de schimbări permite o creştere economică continuă.

Alte abordări ale procesului de creştere evidenţiază forţele creşterii ce se află dincolo de

formulele abstracte ale modelelor econometrice. În această categorie menţionăm preocupările

legate de prognoza creşterii prin prisma evoluţiei istorice a economiilor naţionale (teoria

  49

treptelor a lui W.W.Rostow) şi studiile statistice empirice efectuate pentru a evidenţia, într-o

manieră descriptivă, factorii sociologici, demografici şi instituţionali relevanţi pentru creşterea

economică.

Cercetarea empirică a fenomenelor de creştere şi transformare, începută în anii '60 ai

secolului XX de Simon Kuznets, laureat al Premiului Nobel, conţine preocupări legate de

procesele pe termen lung într-o analiză comparativă a experienţei naţiunilor. S.Kuznets a

introdus conceptul de creştere economică modernă, care are un conţinut mult mai divers decât

cel definit de alţi specialişti, întrucât sunt luate în considerare şi schimbările instituţionale care

favorizează schimbările structurale. Analiza comparativă permite determinarea unor trăsături

comune, a unui model, precum şi identificarea deviaţiilor de la model[166].

Potrivit aprecierii lui S.Kuznets, există factori specifici comuni (transnaţionali) şi un

mecanism de interacţiune prin care se produce în lume creşterea economică modernă. Principalii

factori menţionaţi, consideraţi a fi comuni economiilor naţionale în prezent, sunt: sistemul

industrial, respectiv, sistemul de producţie bazat pe utilizarea potenţialului tehnologic creat de

ştiinţa modernă; comunitatea de dorinţe şi aspiraţii umane, aceasta se manifestă printr-o

rezistenţă relativ scăzută faţă de difuzarea tehnologiei moderne şi prin dorinţa larg răspândită de

a atinge standarde mai ridicate de performanţă economică şi un nivel de trai mai ridicat, precum

şi organizarea lumii în state naţionale (factor subiectiv).

Elementul-cheie, evidenţiat de S.Kuznets, este faptul că, dacă nu ar exista factorii

transnaţionali substanţiali, nu ar exista trăsăturile comune semnificative ale creşterii economice

a naţiunilor.

Aceeaşi idee apare în lucrările lui Hollis Chenery [132], în care sunt definiţi cinci factori

universali: cunoştinţele comune în domeniul tehnologiei; dorinţele umane similare; accesul la

aceleaşi pieţe pentru export şi import; acumularea de capital pe măsură ce creşte nivelul

veniturilor; îmbunătăţirea pregătirii forţei de muncă în sens larg, odată cu creşterea

veniturilor[166].

Analiza creşterii economice prin intermediul progresului tehnic şi a factorilor ce

condiţionează acest progres, din perspectivele lui S. Kuznets, H. Chenery, O. Golicenko şi a altor

economişti renumiţi, ne permite să concluzionăm că o creştere economică este imposibilă numai

prin aplicarea unor instrumente macroeconomice. Politica investiţională care ar ţine cont de

concordanţa dintre efectele la nivel macro (atragerea capitalului străin) şi micro (direcţionarea

capitalului spre crearea tehnologiilor sau chiar importul acestora, perfecţionarea forţei de muncă

etc.), într-o perspectivă de scurtă, dar şi de lungă durată, ar fi mult mai eficientă.

  50

Modelele revizuite succint au constituit un instrument de analiză pentru înţelegerea

procesului de creştere economică şi a surselor creşterii. Astfel, putem afirma că principalii

factori al creşterii economice sunt invenţiile şi schimbările tehnologice, susţinute la nivel

instituţional şi legislativ. Practica Japoniei şi a Chinei demonstrează că nivelul tehnologic

corespunzător, dezvoltarea unui management inovaţional, reformarea economiei în una bazată pe

inovaţie şi cunoaştere este posibilă atât prin mobilizarea potenţialului intern, cât şi prin atragerea

investiţiilor străine directe.

Impactului ISD asupra economiei unei ţări este la fel de favorabil în cazul atragerii

tehnologiilor, modernizării capitalului fix, dezvoltării infrastructurii etc. Studiile şi analizele

privind impactul ISD asupra ţărilor gazdă menţionează printre efectele pozitive ale ISD

următoarele [57]:

Efecte directe care includ: ocuparea forţei de muncă, creşterea volumului tranzacţiilor

comerciale, formarea capitalului (de exemplu, multe ţări în curs de dezvoltare au atras investitori

străini în sectorul manufacturier cu scopul de a câştiga un anumit capital vital necesar relansării

şi dezvoltării acestei industrii).

La fel de importante pentru ţările gazdă sunt şi efectele indirecte, precum: transferul de

tehnologie şi abilităţi de marketing şi manageriale către firmele locale. Se consideră că firmele

multinaţionale produc efecte pozitive asupra celor interne prin intermediul concurenţei, acestea

din urmă fiind forţate să-şi mărească eficienţa şi, deci, productivitatea, adoptă noi tehnologii mai

devreme decât în cazul nepătrunderii pe piaţă a investitorilor străini. Unii savanţi demonstrează

că aceste externalităţi pozitive legate de productivitate pot conduce în timp la îmbunătăţirea

avantajului comparativ al economiei [57].

Alte studii împart efectele produse de ISD către alte firme în efecte orizontale şi efecte

verticale [137]. Efectele orizontale (intra – industrie) (horizontal spillovers) se referă la:

difuzarea de tehnologie în interiorul sectorului industrial prin: realocarea locurilor de muncă;

procesul de imitare; intrarea firmelor internaţionale specializate în servicii conexe (de exemplu,

firme de contabilitate, audit etc.). Efectele verticale (între industrii) (vertical spillovers)

(organizarea lanţurilor verticale de ofertă) cuprind în sine: lanţuri în amonte: firmele locale sunt

ofertanţi de inputuri pentru cele străine (efect pozitiv datorită creşterii cererii de inputuri pentru

firmele locale şi putând conduce la o reducere a costurilor medii); lanţuri în aval: firmele străine

sunt ofertanţi de inputuri pentru firmele locale (este, de asemenea, un efect pozitiv – companiile

străine pot determina progresul tehnologic al ofertanţilor interni prin asistenţă tehnică şi suport).

Impactul ISD este studiat şi din perspectiva opusă ce face referire şi la anumite efecte

negative. Competiţia neloială sau efectul de „furt de piaţă” (market/business stealing effect) sunt

  51

cele mai frecvente consecinţe identificate ale ISD. Prezenţa firmelor străine pe piaţă cauzează

reducerea productivităţii firmelor interne, în special atunci când firmele străine produc pentru

piaţa locală. Afectând echilibrul pieţei din ţara gazdă, intrarea companiilor străine pe piaţă poate

forţa firmele interne să producă mai puţin, ceea ce ar conduce la creşterea costurilor medii şi,

deci, la reducerea productivităţii (scăderea eficienţei economiilor de scală) (efectul de „furt de

piaţă”).

La fel printre efectele negative ale ISD sunt înscrise: sporirea deficitului comercial, ca

urmare a creşterii exporturilor firmelor străine faţă de exporturile realizate de cele autohtone, cât

şi ca o consecinţă a faptului că se importă cu precădere produse cu o valoare adăugată mare şi se

exportă produse cu un grad de prelucrare scăzut; valorificarea industriilor extractive (ca ex.

industria de producere a cimentului) favorizate de lipsa unor norme stricte în legislaţia mediului,

astfel minimizându-și costurile de producere; orientarea ISD în activităţii economice tradiţionale

caracterizate de existenţa factorilor de producţie la costuri reduse eliminând capitalul autohton

din aceste activităţi; accentuarea unor decalaje în dezvoltarea regiunilor prin locaţiunea ISD în

regiunile favorabile acestora; se concentrează asupra sectoarelor de economie care sunt intensive

în forţă de muncă şi nu asupra acelora care sunt tehnologic avansate şi, dimpotrivă, se

subminează sectoarele avansate pe plan local.

Un şir de fenomene economice negative derivate din ISD rezultă din utilizarea pe scară

largă a practicilor de afaceri restrictive, precum: achiziţia potenţialilor competitori, preţuri de

dumping, contracte restrictive cu furnizorii şi distribuitori pentru a nu stoca produse competitive,

monopolizarea know-how-ului prin patentare şi achiziţia drepturilor de licenţe care nu sunt apoi

folosite, lobby pentru bariere tarifare ridicate şi costuri ridicate într-un anumit sector. Un alt argument

este că şomajul în loc să scadă, pe termen lung este în creştere. De asemenea, societăţile

multinaţionale sunt acuzate că exclud cetăţenii ţării gazdă de la poziţii manageriale şi scot

profituri nejustificate folosind tehnica preţurilor de transfer, totodată sporind riscul ca ţările gazdă să

devină oaze ale poluării de mediu ş.a.

Cu toate acestea, impactul fluxului de ISD asupra economiei unei ţări se măsoară prin

valoarea lor totală, prin valoarea pe ramuri ale economiei naţionale, prin valoarea lor pe regiuni,

prin structura lor şi prin ponderea în produsul intern brut al ţării respective. Investiţiile străine

directe contribuie la stimularea creşterii economice, la îmbunătăţirea utilizării resurselor din

ţările gazdă.

Fluxul de investiţii străine exercită influenţă asupra echilibrului contului de capital din

balanţa de plăţi a ţării gazdă. Creşterea investiţiilor străine poate să compenseze un nivel mai

  52

redus al fluxurilor de altă natură şi să asigure un echilibru al balanţei de plăţi sau un deficit ce se

acoperă prin intrările de valută de această natură [84].

În literatura economică deseori se separă influenţa ISD asupra balanţei de plăţi externe a

unei ţări (BPE) şi celei exercitate asupra economiei interne a ţării gazdă.

Impactul fluxurilor de ISD asupra balanţei de plăţi externe se analizează prin prisma

aportului net de resurse financiare pe calea ISD pentru economia ţării gazdă, respectiv, prin

determinarea diferenţei între intrările nete de noi ISD şi repatrierile nete de profit generate de

ISD [31].

Efectele directe ale ISD asupra economiei ţării gazdă sunt evidenţiate cu indicatorii

următori [31]:

– cota parte a filialelor şi companiilor străine în producţia unei ramuri sau în PIB-ul ţării gazdă;

– numărul locurilor de muncă create de aceste filiale sau companii străine şi cota parte a lor pe

piaţa locală a muncii;

– contribuţia fiscală a filialelor şi companiilor străine în vărsămintele la bugetul public al ţării

gazdă;

– volumul valoric şi ponderea filialelor şi companiilor străine în exportul unei ramuri de

activitate economică sau în exportul total al ţării gazdă.

Totodată, nu poate fi ignorat faptul că ISD au un impact pozitiv asupra ritmului creşterii

economice şi bunăstării din ţara gazdă. Estimările bazate pe statistici din ultimele trei decenii

arată că fiecare procent suplimentar de ISD faţă de PIB se asociază cu o creştere mai mare a PIB

per capita cu 0,3-0,4 puncte procentuale.

Efectele indirecte sau efectele de antrenare (spillovers) ale ISD au multiple forme de

manifestare şi sunt greu cuantificabile. Ele constau în beneficii care îşi au originea în prezenţa

firmelor cu capital străin sau a corporaţiilor multinaţionale în economia unei localităţi sau a unei

regiuni.

Aceste beneficii nu sunt şi nici nu pot fi integral exprimate prin indicatori de felul celor

enumeraţi mai sus. Dintre beneficiile indirecte merită menţionate efectele pozitive ale proiectelor

de ISD constând în difuzarea de informaţii cu privire la existenţa de noi tehnologii de fabricaţie,

de noi metode de producţie, de management şi de marketing şi demonstrarea posibilităţii de

valorificare profitabilă a acestora în contextul economiei locale sau în răspândirea informaţiilor

cu privire la oportunităţile de export. Potrivit unui studiu al Organizaţiei Mondiale a Comerţului,

există cel puţin trei canale de difuzare a acestor informaţii [31]:

- Piaţa muncii: atât managerii locali angajaţi la un moment dat într-o corporaţie

multinaţională sau într-o firmă cu capital străin, cât şi ceilalţi angajaţi au libertatea de a-şi

  53

schimba locul de muncă fie în cadrul aceleiaşi pieţe, fie peste hotare. Cu prilejul acestei

schimbări a locului de muncă, ei poartă şi informaţia cu privire la noile tehnici manageriale, de

producţie sau de marketing, după cum difuzează şi informaţiile despre existenţa oportunităţilor

de afaceri constatate la vechiul loc de muncă. Efectul general este unul pozitiv, chiar dacă firma

iniţială va trebui să facă faţă unei concurenţe sporite.

- Efectele de demonstrare a accesului pe noi pieţe: studiile empirice confirmă faptul că

firmele locale preiau şi imită înclinaţia de export a corporaţiilor transnaţionale şi a firmelor cu

capital străin din regiune. Buna cunoaştere a pieţelor internaţionale de către aceste firme şi

utilizarea unor canale eficiente pentru tranzacţiile lor internaţionale sunt uşor însuşite şi de

firmele locale, astfel că internaţionalizarea economiei este mai pronunţată în acest tip de regiuni

decât în cele în care capitalul străin nu este atras.

- Efecte de practici inter-firme la nivelul subfurnizorilor locali. De obicei, firmele cu

capital străin şi corporaţiile transnaţionale manifestă o anumită rigurozitate în gestionarea şi

derularea tranzacţiilor lor cu furnizorii şi subfurnizorii locali. Cu timpul, astfel de practici

riguroase sunt utilizate de aceste subiecte economice locale şi în relaţia cu proprii lor furnizori,

sau în relaţia cu alţi clienţi din mediul local de afaceri. Această rigurozitate se referă la designul

produselor, la serii pilot de fabricaţie, la reglarea procesului tehnologic şi, mai presus de toate, la

autocontrolul calităţii producţiei. Studii ale Biroului Internaţional al Muncii demonstrează

empiric efectul pozitiv de contaminare cu rigurozitate a mediului local de afaceri prin preluarea

cerinţelor de exigenţă formulate de întreprinderile bazate pe ISD.

Chiar dacă astfel de aspecte nu pot fi comensurate direct prin mijloacele şi metodele

specifice statisticii, ele nu pot fi ignorate, cu atât mai mult cu cât ele contribuie la sporirea

funcţionalităţii economiei locale.

Autorii Lazăr Florina şi Ţapu Nicoleta demonstrează beneficiile ISD bazându-se pe câteva

principii fundamentale: transferul de tehnologii, activizarea pieţei, îmbunătăţirea standardelor de

viaţă şi crearea locurilor de muncă [44], după cum se prezintă în continuare.

Transferul tehnologic. În mod evident, este foarte probabil ca ISD să aducă tehnologii din

străinătate, inclusiv echipament şi fabrici în sine, ca şi procese moderne de producţie, lucru care a

dus la creşterea productivităţii ce a fost după aceea suplimentată prin programe de calificare în

cadrul firmelor, rezultând, în cele din urmă, o creştere a calificării şi a salariului real. Un exemplu

pozitiv este cazul investiţiei companiei Volkswagen în firma Skoda din Cehia, care cumpără 70%

din componente de pe piaţa locală forţând firmele autohtone să se modernizeze. Există şi contrariul

acestei situaţii, când investitorii strategici nu garantează îmbunătăţiri tehnice, precum în cazul

  54

sucursalei Audi, de asemenea, din Cehia, care nu se foloseşte de furnizorii locali nestimulându-i în

sensul îmbunătăţirii tehnologiei proprii[203].

Companiile Suzuki din Japonia şi General Electric din SUA, de asemenea, şi-au propus să

îşi stimuleze furnizori locali. La fel a procedat şi giganta CMN Coca-Cola. Sporirea investiţiilor

de această natură sunt foarte benefice pentru dezvoltarea capacităţilor de export a ţărilor

respective.

Poate mai important, totuşi, a fost transmiterea know-how de management, o înţelegere a

principiilor competiţiei (atât interne, cât şi internaţionale), campaniile de publicitate atractive şi

ambalajul diferenţiat. Practicile recente introduse de stilul nou de conducere, logistică şi

managementul canalului de aprovizionare, atenţia îndreptată asupra calităţii în procesul de

producţie şi concentrarea pe serviciul clienţi atât în sectorul de producţie, cât şi în cel de servicii.

Noile practici de management presupun competiţie, oportunitate pentru succes, dar şi o

ameninţare reală la adresa existenţei firmei.

Investiţiile sunt benefice pentru piaţă. Fiind considerată, probabil, cea mai controversată

formă de globalizare, investițiile străine directe aduc capital nou, tehnologii şi locuri de muncă în

ţările care au nevoie acută de ele. Tot investiţiile străine directe ajută economia locală, crescând

productivitatea pe sectorul respectiv, sporind şi venitul naţional pe măsura reducerii preţurilor şi

influențând economia pe ansamblul ei.

Standardul de viaţă se îmbunătăţeşte. Cel mai important efect al investiţiilor străine

directe este capacitatea de a ridica standardul de viaţă local (aproximativ 80% din investiţiile

străine directe sunt făcute pentru a vinde produse pe pieţele locale pe care se intră). Compania

Carrefour, de exemplu, deschide supermarketuri şi în Brazilia, concernul Citibank deschide noi

sucursale în Mexic, concernul Suzuki produce şi vinde maşini în India. Consumatorii locali

beneficiază de o gamă diversificată de produse mai mici datorate îmbunătăţirii eficienţei şi

productivităţii prin introducerea de capital nou, tehnologie, know-how şi prin determinarea

firmelor locale să-şi îmbunătăţească ciclul economic sau să părăsească piaţa. Preţurile maşinilor

în China, de exemplu, au scăzut cu mai mult de 30 la sută în perioada 1995-2001, anii când

concernele Ford, General Motors şi Honda au intrat pe piaţă. În Mexic, sloganul firmei Walmart

"în fiecare zi - preţuri mici" a ajuns să reducă adaosurile industriei comerţului cu amănuntul în

aşa măsură, încât anumiţi analişti sunt de părere că firma este în mare parte responsabilă pentru

reducerea ratei inflaţiei.

Se creează locuri de muncă, fapt constatat şi demonstrat de-a lungul timpului de exemple

concludente, şi anume: investiţiile directe în India au contribuit la crearea unei industrii de

software de mai mult de 10 miliarde USD/an, care angajează mai mult de 500.000 de oameni ce

  55

desfăşoară munci de înaltă calificare pentru firmele străine. Estimările sugerează că această cifră ar

fi atins până la 2.000.000 de locuri de muncă în 2008. În China, firmele multinaţionale au

determinat creşterea sectorului de bunuri de larg consum, care acum angajează 863.000 de

oameni şi generează 1,7 miliarde USD/an în venituri nete din export. Firmele străine, indiferent

dacă sunt orientate către export sau nu, plătesc salarii care sunt cel puţin egale sau de multe ori mai

mari decât salariile oferite de competitorii locali. În industria auto din China, producătorii străini

oferă muncitorilor necalificaţi salariu dublu faţă de competitorii locali. Firmele care fac investiţii

străine şi sunt orientate către export nu ameninţă producătorii locali, deoarece firmele străine nu

concurează pentru cota de piaţă internă. Pe de altă parte, firmele locale pot să profite de pe urma

acestei situaţii, acţionând ca furnizori locali pentru aceste firme.

În concluzie, toate aspectele evidenţiate în aceasta lucrare denotă că costul integral al

tranziţiei nu se poate acoperi integral doar din capitalul intern într-un timp rezonabil, este nevoie

şi de capital străin, care, pe lângă aspectul pur financiar, presupune şi un aport de tehnologie de

vârf, de management modern şi de acces la pieţe de desfacere.

Putem sublinia faptul că rolul ISD constă în suplimentarea resurselor financiare, în

realizarea de ajustări structurale ale economiilor în tranziţie şi, nu în ultimul rând, participă şi la

dezvoltarea infrastructurii sistemului financiar-bancar.

Din perspectiva ţării gazdă putem enumera următoarele beneficii potenţiale de bază, care

derivă din caracteristicile definitorii ale investiţiilor străine directe: creşterea economică şi

productivitatea ridicată, infuzie de monedă forte pentru ţările în curs de dezvoltare fără a determina

creşterea datoriei externe, difuzarea de: noi tehnologii, know-how, aptitudini manageriale,

împreună cu aptitudinile de marketing ale investitorului străin, creşterea competiţiei pe piaţa ţării

gazdă prin stimularea activităţii de cercetare şi dezvoltare, determinarea de efecte pozitive de

durată asupra economiei, crearea de locuri de muncă bune care determină creşterea de cereri

solvabile, crearea unui mediu concurenţial pentru firmele locale, formarea veniturilor statului şi

practicarea unor preţuri mai scăzute şi a calităţii sporite a produselor şi serviciilor.

Indiferent de opinie, experienţa internaţională a demonstrat că investiţiile directe străine

au avut per total mai degrabă un impact pozitiv şi nu au provocat dezechilibre în economiile şi

societăţile ţărilor gazdă. Ele îndeplinesc funcţia de catalizator pentru atragerea altor investiţii cu

efecte economice globale pozitive.

Din cele menţionate mai sus, rezultă, totodată, şi necesitatea unei selecţii în atragerea ISD

de către o ţară, în care scop poate fi folosit Modelul eficienţei atragerii ISD.

Acest model reflectă nivelul de eficienţă a atragerii investiţiilor străine directe în ţara

primitoare şi se bazează pe patru formule de principiu:

  56

∑∑

=J

ISD

ISD

Ee j (1.3)

∑∑ −= iiISD daEJ

(1.4 )

psiholsocialjuridpolitecoltehnoltehnicfinaneconomi aaaaaaaaaa ++++++++=∑ (1.5)

psiholsocialjuridpolitecoltehnoltehnicfinaneconomi ddddddddda ++++++++=∑ (1.6)

unde:

e – coeficientul de eficienţă a atragerii investiţiilor străine directe în ţara primitoare;

ISDj – investiţia străină directă j;

EISDj – efectul atragerii ISDj;

Σai– suma avantajelor i al atragerii ISDj, respectiv avantajul economic, … psihologic;

Σdi – suma dezavantajelor i al atragerii ISDj, respectiv, dezavantajul economic, … psihologic;

Acest model permite aprecierea eficienţei politicii investiţionale promovate de către

autorităţile centrale.

În legătură cu aplicarea modelului trebuie de remarcat următoarele:

– Modelul examinează reinvestirea efectelor ISD ca investiţii noi;

– Modelul dimensionează avantajele şi dezavantajele ISD prin prisma efectelor acestora, care

se supun măsurării, pe parcursul întregului ciclu investiţional, inclusiv:

▪ intenţiilor nerealizate ale ISD;

▪ afacerilor preluate de către investitorii autohtoni, precum şi în cazul naţionalizării

obiectelor ISD;

▪ dezinvestiţiilor forţate în urma apariţiei unor litigii în ţara primitoare.

1.5. Concluzii la capitolul 1

Piaţa investiţională internaţională a fost supusă unor metamorfoze în ultimele trei decenii,

cauzate de evoluţiile inovaţionale şi progresul tehnico-ştiinţific, extinderea comerţului exterior şi

dispariţia barierelor comerciale, liberalizarea capitalului şi accesul liber la noi pieţe de desfacere.

Pentru locaţiunea în străinătate companiile transnaţionale recurg fie la modalităţile directe,

fie la cele indirecte. În rezultatul implementării directe: greefield, achiziţiile şi fuziunile şi

dezvoltarea de firme (sau constituirea de societăţi mixte) - s-au dezvoltat investiţiile străine

directe.

  57

Investiţiile străine directe din punct de vedere metodologic şi conceptual reprezintă

raporturile investiţionale de lungă durată între doi subiecţi investiţionali, rezident şi nerezident,

ce implică exercitarea de către investitor a unui control managerial în unitatea în care a investit.

Din multitudinea de definiţii şi noţiuni date investiţiilor străine directe se conchide sub

aspectul timpului că acestea sunt investiţii de durată lungă, în care investitorul realizează control

asupra activităţii obiectului creat, riscul asumat de investitor este unul major, iar imboldul de a

investi este obţinerea unui beneficiu considerabil.

Pentru ca investiţiile străine directe să fie benefice pentru ţara gazdă, trebuie ca ele să

corespundă obiectivelor de dezvoltare economică a ţărilor receptoare, să îmbrace forma unor

investiţii în tehnologii, utilaje şi produse tangibile şi intangibile care ar spori producerea de

produse cu valoare adăugată ridicată competitivă pe piaţa externă şi ar contribui la creşterea

exporturilor.

Determinantele investiţiilor străine referitoare la o ţară (mediul investiţional) pot fi

rezumate astfel: stabilitatea economică, politică, socială; funcţionarea statului de drept;

funcţionarea eficientă a sistemului juridic; reguli referitoare la intrarea pe piaţă şi operarea în

cadrul ei; standarde de tratament ale sucursalelor companiilor străine; politici legate de

funcţionarea şi structura pieţei (în special, politici referitoare la competiţie şi reguli referitoare la

fuziuni şi achiziţii); acordurile internaţionale de comerţ şi de investiţii; politica de privatizare;

politica comercială (bariere tarifare şi netarifare); politica fiscală.

Odată cu extinderea comerţului exterior şi evoluţia companiilor transnaţionale au apărut şi

s-au dezvoltat o multitudine de ipoteze şi teorii privind motivul şi procesul de internaţionalizare

a investiţiilor. Avantajul lor principal este că ele au un caracter universal. Dezavantajul lor de

bază constă în faptul că ele, în mare parte, au fost elaborate în epoca industrială, adică în secolul

XX şi nu ţin cont de apariţia noului tip de economie bazată pe informaţie (cunoaştere).

Pornind de la teoria internaţionalizării producţiei până la modelul de reţea al

internaţionalizării, ce abordează diferit procesul de extindere/internaţionalizare a investiţiilor,

vizează unele scopuri comune ale companiilor transnaţionale: firmele tind să-şi maximizeze

profitul într-o lume a pieţelor imperfecte; investiţiile sunt în totalitate direcţionate spre acele

locaţiuni cu costuri minime de producţie; firmele multinaţionale vor investi doar dacă există

posibilitatea de a obţine venituri mai mari în străinătate decât în ţara de origine şi, de asemenea,

profituri mai mari în ţara străină decât firmele similare locale.

Unul din factorii determinanţi în decizia de a se implică în afaceri internaţionale reprezintă

dobândirea avantajului competitiv. Avantajului competitiv este atins cu ajutorul posibilităţilor de

  58

producere comparativ ieftine în localităţi bogate în materie primă şi braţe de muncă ieftine, cu

extinderea reţelelor de distribuţie şi accesul la tehnologii noi.

Conform modelului Uppsala, implicarea unei companii pe o anumită piaţă se desfăşoară

conform celor patru trepte succesive, care sunt definite ca lanţul de constituire. Companiile îşi

intensifică prezenţa pe o piaţă străină, trecând de la o treaptă la alta prin acumularea de

cunoştinţe privind piaţa penetrată. Experienţa acumulată şi cunoştinţele ce vizează cultura,

preferinţele şi comportamentul consumatorilor, structura afacerilor şi raporturile realizate pe

piaţa nouă devin esenţiale în decizia de investiţie.

O altă teorie a procesului de internaţionalizare este bazată pe ipoteza că companiile străine

dau preferinţe ţărilor cu o distanţa psihică mică, ce sunt mai uşor de înţeles şi unde nesiguranţa

percepută este joasă. Ca urmare a dezvoltării teoriei, s-a constatat că la baza procesului de

internaţionalizare stau: (1) deciziile de a investi în una sau câteva ţări vecine decât în mai multe

ţări concomitent; (2) investiţiile într-o ţară specifică se fac precaut, consecvent şi simultan cu

achiziţia experienţei pe piaţa străină.

Atât modelul de internaţionalizare Uppsala (şi descrierea modelul hibrid), cât şi ştiinţa

clasificării (taxonomiilor) procesului de internaţionalizare confirmă doctrina fundamentală

potrivit căreia internaţionalizarea firmei este atribuită la două elemente-cheie: informaţia de care

dispune firma, în special cunoştinţele empirice şi nesiguranţa privind decizia internaţionalizării.

Lansarea unei investiţii duce la creşterea profiturilor agenţilor economici şi, implicit, la o

contribuţie sporită a acestora, prin majorarea cuantumului impozabil. Cu cât agenţii economici

îşi dezvoltă activitatea şi sporesc profiturile, cu atât bugetul statului răspunde mai rapid şi

favorabil creşterii nivelului de viaţă a membrilor societăţii.

Este evidentă corelaţia dintre investiţii şi creşterea economică, dezvoltată de economişti

remarcaţi şi şcoli în diverse modele de creştere economică. Potrivit modelelor econometrice şi

descriptive moderne, investiţiile în tehnologii şi cunoştinţe determină modificări pozitive majore

în procesele de producţie sau fabricarea de noi produse. Aceasta conduce la un volum mai ridicat

al producţiei şi la o competitivitate superioară a acestora, folosindu-se acelaşi volum de resurse.

Creşterea productivităţii, deci şi a veniturilor, în ultimele patru decenii constituie un rezultat al

diversificării procedeelor tehnice de producţie, al apariţiei tehnicii electronice, a calculatoarelor,

a diversificării serviciilor etc.

Schimbările prin tehnologii şi cunoaştere susţin o creştere economică continuă, dar care

este imposibilă numai prin aplicarea unor instrumente macroeconomice. Politica investiţională

care ar ţine cont de concordanţa dintre efectele la nivel macro (atragerea capitalului străin) şi

micro (direcţionarea capitalului spre crearea tehnologiilor sau chiar importul acestora,

  59

perfecţionarea forţei de muncă etc.), într-o perspectivă de scurtă, dar şi de lungă durată, ar fi mai

eficientă.

Realizarea de investiţii în tehnologii şi inovaţii (produse inovaţionale sau cu valoare

adăugată mare, dar şi management inovaţional) pentru asigurarea creşterii economice în

condiţiile lipsei suficiente a capitalului intern este posibilă doar prin atragerea investiţiilor străine

directe. Impactul ISD asupra economiei naţionale este însă echivoc. Studiile şi analizele privind

impactului ISD asupra ţărilor gazdă menţionează atât efecte pozitive, cât şi efecte negative ale

ISD.

Efectele pozitive directe includ: ocuparea forţei de muncă, creşterea volumului tranzacţiilor

comerciale, formarea capitalului. La fel de importante pentru ţările gazdă sunt şi efectele numite

efecte indirecte precum: transferul de tehnologii, abilităţi de marketing şi abilităţi manageriale

către firmele locale.

Printre efectele negative ale ISD se înscriu: sporirea dezechilibrului comercial ca urmare

a creşterii exporturilor firmelor străine; importul cu precădere de produse cu o valoare adăugată

mare şi exportul produselor cu un grad de prelucrare scăzut; orientarea ISD în activităţii

economice tradiţionale, caracterizate de existenţa factorilor de producţie la costuri reduse,

eliminând capitalul autohton din aceste activităţi; accentuarea unor decalaje în dezvoltarea

regiunilor prin locaţiunea ISD în regiunile favorabile acestora; concentrarea ISD în sectoare care

sunt intensive în forţă de muncă şi nu asupra acelora care sunt tehnologic avansate şi, dimpotrivă,

se subminează sectoarele acestea avansate pe plan local.

Reieşind din opiniile factorilor pro şi contra investiţiilor străine directe, experienţa

internaţională a demonstrat că acestea au avut, per total, mai degrabă un impact pozitiv şi nu au

provocat dezechilibre în economiile şi societăţile ţărilor gazdă. Ele servesc drept catalizator

pentru atragerea altor investiţii cu efecte economice globale pozitive. La fel marcăm şi rolul ISD

în suplimentarea resurselor financiare, în realizarea de ajustări structurale ale economiilor în

tranziţie şi, nu în ultimul rând, participarea la dezvoltarea infrastructurii sistemului financiar-

bancar naţional şi internaţional.

  60

2. MUTAŢII ACTUALE ÎN PROCESUL INVESTIŢIONAL INTERNAŢIONAL

Raportul anual al UNCTAD “World Investment Report 2011” a derutat mai mulţi

economişti, guvernanţi, oameni de afaceri şi simpli cetăţeni. Tradiţional aceste rapoarte sunt

însoţite de subtitluri ce direcţionează atenţia asupra tendinţelor segmentului analizat în perioada

de raportare.

Subtitlul raportului din anul 2011 - Metode de organizare a producţiei internaționale fără

participarea la capital şi dezvoltarea6, induce mari confuzii şi demonstrează apariţia de mutaţii

fundamentale în procesul investiţional.

Apar un şir lung de întrebări vis-a-vis de interconexiunea dintre investiţii în accepţiunea

clasică şi modurile de organizare a afacerilor internaţionale fără participarea la capital.

Afirmaţia: nu sunt bani – nu pot fi investiţii – avea valoarea de axiomă în gândirea

economică. Apariţia acestui raport serveşte, probabil, fundament pentru redirecţionarea

abordărilor tradiţionale ale procesului investiţional.

În prezent, politicile care vizează îmbunătăţirea integrării economiilor în curs de dezvoltare

în lanţurile de producere a valorii la nivel mondial trebuie să privească dincolo de ISD şi

comerţ.

Factorii de decizie politică trebuie să ia în considerare şi alte moduri de organizare a

producţiei internaţionale decât cele cu participarea la capital (acţionare), cum ar fi contractele de

fabricaţie în regim de subcontractare: industriale şi agricole (contract manufacturer şi contract farming),

serviciile de outsourcing, franciza, contractele de licenţă şi de management.

CTN sunt angajate în economiile în curs de dezvoltare şi în economiile de tranziţie prin

diverse matrice de extindere a producţiei şi a modelelor de investiţii. Astfel, veniturile „ne-

acţionare (din activităţi fără participarea în capitalul subcontractaţilor locali)” ale CTN la nivel

mondial au atins cote semnificative şi deosebit de importante în economiile în curs de dezvoltare.

Se estimează că aceste tipuri de activităţi au generat peste 2000 de miliarde de dolari din

vânzări în 2010. Contractele de fabricaţie şi serviciile de outsourcing au atins $ 1,1-1,3 bilioane

de dolari, de franchising - 330-350 de miliarde de dolari, 340-360 de miliarde de dolari -

contractele de acordare a licenţelor şi contractele de management în jur de 100 de miliarde de

dolari. În majoritatea cazurilor, NEMs au ritmuri de creştere mai rapide, decât a industriilor în

care îşi desfăşoară activitatea.

6 Non-equity modes (NEMs) of international production and development.

  61

Metodele de organizare a producerii internaţionale prezentate permit CTN să coordoneze

activitatea în cadrul reţelelor sale de producere-distribuţie şi să influenţeze asupra gestiunii

companiilor din ţările receptoare, fără a participa în capitalul acestora.

În practică, procesul investiţional, în cazul implicării în reţelele de producere-distribuţie

globale a CTN a partenerilor din ţările receptoare, arată trivial. O companie locală, de exemplu,

se ocupă de asamblarea producţiei sau asigură suportul informaţional-tehnologic în bază de

contract.

În acelaşi timp, compania locală poate primi acces la tehnologiile companiei-mamă, know-

how, modelele de business sau pieţele interne a CTN. Acestea şi prezintă componenta

investiţională. Cu toate că nu are loc nicio injectare de capital.

În acelaşi timp, în evidenţa statistică internaţională, conform metodologiei actuale de

evidenţă a fluxurilor de capital, operaţiunile enumerate se atribuie la comerţul cu servicii,

respectiv, în prezent nu este posibil să fie estimată cu exactitate mărimea sau chiar ponderea

acestora în fluxurile mondiale.

2.1. Aprecieri cu privire la evoluţia investiţiilor străine directe pe plan mondial

În condiţiile actualei conjuncturi a economiei mondiale, pe perioada ultimelor decenii,

ISD reprezentă factorul determinat al creşterii economice, dezvoltării inovaţionale şi extinderii

procesului de globalizare. ISD au deschis posibilităţi de evoluare economică fără precedent atât

pentru companii individuale, pentru industriile care le reprezintă, cât şi pentru întregi economii

naţionale şi chiar regiuni.

Fluxurile de ISD şi procesul de globalizare care a marcat această eră se

intercondiţionează. Pe de o parte, fluxurile de ISD determină o internaţionalizare mai largă a

capitalurilor din economiile în care acestea sunt disponibile în volume mai mari şi o redistribuire

a acestora în cadrul economiei mondiale. Pe de altă parte, procesul de extindere a capitalului

investiţional a deschis accesul spre industrii şi economii, care erau altădată închise şi greu de

penetrat, astfel stimulând creşterea fluxurilor ISD şi motivând ţările cu o economie mai închisă

de a urma calea liberalizării. Mai mult ca atât, în prezent, un număr tot mai mare de ţări au intrat

în competiţia atragerii fluxurilor de investiţii străine. Ele au realizat în acest scop un şir de

reforme în vederea abolirii barierelor administrative, regulatorii şi instituţionale cu care se

confruntă investiţiile ca obiectiv final fiind crearea unui climat investiţional favorabil.

Multiplele avantaje pe care le oferă ISD investitorilor şi ţărilor receptoare includ pentru

primii acordarea posibilităţii de pionierat în penetrarea pe noi pieţe, explorarea noilor tehnologii,

promovarea inovaţiilor în aşa mod sporind eficienţa ţărilor de destinaţie - posibilitatea de a

  62

atrage volume importante de finanţare externă, noi tehnologii şi tehnici de producţie, aplicarea de

noi capacităţi manageriale şi strategii moderne de marketing astfel devenind mai competitive. Pe

fonul ameliorării climatului internaţional investiţional, actorii pieţei investiţionale internaţionale

au determinat tendinţa generală de sporire a fluxurilor de ISD pe perioada ultimului deceniu.

Această tendinţă a fost, însă, întreruptă de criza mondială care s-a declanşat la sfârşitul anului

2007.

În ceea ce priveşte politicile guvernamentale cu privire la ISD, deşi guvernele din

majoritatea statelor sunt predispuse spre protecţionism, politicile promovate, în cea mai mare

majoritate, manifestă deschidere faţă de ISD şi sporirea atractivităţii climatului investiţional.

Acordurile de facilitare şi stimulare a proceselor investiţionale (acorduri bilaterale de

protejare a investiţiilor, acorduri de evitare a dublei impuneri, acorduri de liber schimb), precum

şi revizuirea acordurilor investiţionale existente manifestă o tendinţă de creştere.

Fluxurile de ISD şi corporaţiile transnaţionale joacă un rol din ce în ce mai important în

internaţionalizarea structurilor productive în economia contemporană. Acestea, alături de

capitalul autohton, participă direct la procesul de dezvoltare a economiilor naţionale şi contribuie

considerabil la sporirea competitivităţii acestor economii. Creşterea ISD este unul din factorii de

bază, care contribuie la creşterea nivelului producţiei industriale, ameliorarea complexă a

economiei naţionale, soluţionarea problemelor ce ţin de renovarea bazei tehnice şi tehnologice,

precum şi a fondurilor fixe ale întreprinderilor. Existenţa unui potenţial impact pozitiv al

investiţiilor străine directe asupra bunăstării şi creşterii competitivităţii ţărilor receptoare este pe

deplin recunoscută.

În perioada ultimelor trei decenii, cu excepţia anului 2008, stocul de ISD la nivel mondial

a cunoscut o creştere constantă şi semnificativă. Astfel, în anul 1980 stocul de ISD a însumat

circa 700.276,8 mil. USD, în anul 1990 – 2.081.782,4 mil. USD, iar în anul 2010, stocul de ISD

depăşea de mai mult de 25 de ori pe cel înregistrat în anul 1980 şi de 8,5 ori - valoarea

înregistrată în 1990, constituind 17.743.407,77 mil. USD (evoluţia stocului ISD, pe plan mondial

şi grupate după nivelul de dezvoltare a ţărilor este redată în figura 2.1). Descreşterea stocului de

ISD a fost condiţionată de criza mondială din anul 2008, în care acesta s-a redus faţă de anul

precedent cu 13% sau 2.498.887,4 mil. USD, constituind 15.491.181,8 mil. USD. Anii 2009-

2011 au fost marcaţi de o creştere uşoară a acestui indicator, ca urmare a unei relansări sensibile

a fluxurilor de ISD.

  63

Figura 2.1. Stocul mondial de ISD în perioada 1990-2011, mil. USD. Sursa: elaborat de autor în baza datelor disponibile pe http://unctadstat.unctad.org/TableViewer/tableView.aspx?ReportId=89 (vizitat la 12.10.2012).

Tendinţa marcată pe plan mondial a condiţionat evoluţia stocului de ISD atât în ţările

dezvoltate, cât şi cele în curs de dezvoltare şi tranziţie. Analiza structurii geografice a stocului de

ISD scoate în evidenţă o repartizare foarte decalată a acestora pe zone ale lumii, ponderea majoră

a stocului de ISD fiind concentrată în ţările dezvoltate – circa 70% (datele sunt prezentate în

tabelul 2.1), dintre care, aproximativ 42% în UE şi peste 20% în Canada şi Statele Unite ale

Americii.

O evoluţie foarte diferită în perioada analizată au marcat ţările în curs de dezvoltare, dacă

în anii 1980-1984 stocul ISD constituia circa 43% din totalul mondial, la începutul secolului

(a.2000-2004) acesta a scăzut aproape de două ori, iar creşterea până în a.2010 fiind moderată şi

atingând doar 31% din totalul stocului de ISD.

Ponderea ţărilor în tranziţie, inclusiv CSI în stocul mondial de ISD rămâne a fi extrem de

mică. Primele stocuri de ISD în aceste ţări sunt înregistrate în anii 1995-1999, ele ating la

începutul a.2000 – 1,4% şi 1,24%, respectiv, iar în anul 2010 ponderea acestora este de 3,59% şi

corespunzător 3,15% în totalul mondial.

Analiza ISD după criteriul flux investiţional recepţionat/generat, conform statisticii

UNCTAD, reflectă faptul că cel mai mare investitor, dar şi receptor de investiţii este SUA. De

exemplu, în anul 2009, SUA a generat şi a recepţionat cel mai mare flux de ISD, ele constituind

22,53% şi, respectiv, 11,66% din total.

În anii 2009-2010, în topul celor mai importanţi generatori/receptori de ISD se regăsesc

practic aceleaşi ţări, anume: SUA, Franţa, Japonia, Germania, China, Federaţia Rusă (în Anexele

  64

5 şi 6 sunt prezentate topul 20 de economii investitoare şi receptoare de ISD în perioada

analizată).

Tabelul 2.1. Structura geografică a stocului de ISD pe plan mondial, %

1980-1984

1985-1989

1990-1994

1995-1999

2000-2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

2011

Mondial 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,00 100,0 100,0 Tarile în curs de dezvoltare 42,47 32,07 25,66 24,25 22,58 23,41 24,08 24,88 27,80 28,19 31,09

32,41

Tarile în curs de dezvoltare: Africa 5,30 3,65 2,84 2,31 2,13 2,27 2,29 2,21 2,59 2,72 2,89

2,79

Tarile în curs de dezvoltare: America 6,73 6,25 5,87 6,21 7,03 7,08 6,78 6,54 8,50 8,40 9,00

10,0

Tarile în curs de dezvoltare: Asia 30,24 22,04 16,82 15,63 13,36 14,03 14,97 16,09 16,65 17,01 19,14

19,53

Tarile în curs de dezvoltare: Oceania 0,19 0,14 0,14 0,09 0,06 0,04 0,04 0,04 0,06 0,06 0,06

0,08

Economiile în tranziție 0,00 0,11 0,54 0,05 2,39 2,87 3,80 2,79 3,49 3,59

3,71

Comunitatea Statelor Independente(CSI) _ _ _ _ 2,13 2,51 3,36 2,31 3,02 3,15

3,28

Economiile în tranziție, excluzând CSI .. .. .. .. 0,25 0,37 0,44 0,48 0,47 0,44

0,45

Economiile dezvoltate 57,53 67,89 74,23 75,22 76,02 74,21 73,05 71,32 69,41 68,32 65,31

63,88

Economiile dezvoltate: America 23,78 30,97 32,35 38,85 32,80 27,39 26,53 22,80 19,17 19,79 20,98

20,10

Economiile dezvoltate: Asia 0,92 0,88 0,78 0,91 1,14 1,19 1,16 1,08 1,74 1,50 1,53

1,43

Economiile dezvoltate: Oceania 3,63 3,45 3,83 3,10 2,41 0,04 0,04 0,04 0,06 0,06 0,06

0,08

Economiile dezvoltate: Europa 29,19 32,59 37,27 32,36 39,67 43,08 42,80 44,89 46,16 44,29 39,78

40,03

Uniunea Europeana (EU) 27,86 30,40 35,13 30,47 37,62 40,89 40,10 42,11 42,44 40,65 36,00

35,60

Zona EURO 20,06 21,82 25,70 21,97 26,75 28,80 26,55 29,72 29,91 28,96 24,86 24,0 Asociația Europeana de Liber Schimb (EFTA) 1,32 2,18 2,13 1,87 2,05 2,18 2,69 2,78 3,72 3,64 3,77

3,69

Sursa: elaborat de autor în baza datelor disponibile pe http://unctadstat.unctad.org/TableViewer/tableView.aspx. (vizitat la 12.10.2012).

Analiza ISD după criteriul flux investiţional recepţionat/generat, conform statisticii

UNICTAD, reflectă faptul că cel mai mare investitor, dar şi receptor de investiţii este SUA.

Drept exemplu, în anul 2009, SUA a generat şi a recepţionat cel mai mare flux de ISD, ele

constituind 22,53% şi, respectiv, 11,66% din total.

Cele mai importante 10 ţări, care în 2010 asigurau o pondere de circa 72,3% din ISD

numără: SUA (22,53%), Franţa (13,37%), Japonia (6,78%), Germania (5,70%), Hong Kong

  65

(4,75%), China (4,36%), Federaţia Rusă (4,18%), Italia (3,99%), Canada (3,53%), Norvegia

(3,11%). În 2000, aceste ţări nu asigurau decât 43,65%, în timp ce rolul de lider îl avea Marea

Britanie cu 18,93%, iar alte ţări investitoare importante erau Luxemburg, Olanda, Spania.

De asemenea, multe din aceste ţări sunt şi importanţi receptori de ISD. Cu toate acestea,

fluxurile de ISD după locaţiune sunt mult mai diversificate. Astfel, primele 10 ţări receptoare de

ISD nu constituiau decât 49,95% din total şi printre acestea se numărau SUA (11,6%), China

(8,53%), Franţa (5,35%), Hong Kong (4,35%), Marea Britanie (4,10%), Federaţia Rusă (3,48%),

Germania (3,20%), Arabia Saudită (3,19%), India (3,11%), Belgia (3,03%). În 2000, aceste ţări

atrăgeau 55,90% din fluxurile de ISD. Mult mai atractive ca destinaţii la începutul deceniului,

comparativ cu 2009 erau Luxemburg, Canada, Olanda, Brazilia, Spania. În acelaşi timp,

ponderea în astfel de ţări ca Federaţia Rusă, Arabia Saudită şi Italia era foarte mică în influxurile

mondiale de ISD.

Pe perioada ultimelor două decenii s-a resimţit o modificare a structurii fluxurilor

mondiale de ISD, crescând rolul ţărilor în curs de dezvoltare în calitate de investitori, precum

şi de receptori pe arena internaţională.

Studiul fluxurilor de ISD marchează o evoluţie diferită a acestora pe parcursul perioadei de

analiză. Astfel, fluxurile de ISD au înregistrat o creştere importantă în ultimul deceniu, valoarea

acestora în 2011 a constituit peste 1,52 trilioane USD, depăşind de cu 50 la sută valoarea

fluxurilor înregistrată în 1999 şi de aproape 20 de ori pe cea înregistrată în 1980. În perioada de

analiză, apogeul a fost marcat în anul 2007, valoarea atinsă fiind de 1,9 trilioane USD.

În anul 2012, fluxurile de ISD şi-au preluat tendinţa de creştere, iar date pentru anul 2011

arată că fluxurile de ISD la nivel mondial nu au atins nivelul ante-criză.

Din studiu, se urmăreşte sensibilitatea fluxurilor de ISD la şocurile intervenite pe piaţa

internaţională sau chiar în cadrul anumitor economii individuale pe care le generează. O dovadă

în acest sens poate fi reacţia fluxurilor de ISD la criza mondială de la sfârşitul acestui deceniu

sau chiar evoluţia neomogenă a acestora pe perioada ultimului deceniu (justificarea empirică a

celor argumentate sunt prezentate în figura 2.2).

În raportul UNCTAD World Investment Report 2011 se prognozează o creştere a

influxurilor de ISD în 2011 până la 1,4-1,6 mld. dolari, în 2012 până la 1,7 mld. dolari, iar în

2013 până la 1,9 mld. dolari SUA. Astfel, în 2013, acest indicator se va apropia, dar nu va atinge,

nivelul record înregistrat în anul 2007.

  66

Figura 2.2. Fluxurile mondiale de ISD, mil. USD. Sursa: elaborat de autor în baza datelor disponibile pe http://unctadstat.unctad.org/TableViewer/tableView.aspx. (vizitat la 12.10.2012).

Ca argumentare a celor expuse, în figura de mai sus se vede că la începutul acestui deceniu

se delimitează două perioade în care fluxurile de ISD au înregistrat o scădere foarte drastică: anii

2001-2003 şi anii 2008-2009.

Perioada anilor 2001-2003. După un deceniu de creştere constantă şi puternică, fluxurile

de ISD s-au redus drastic în a. 2001 şi au continuat să scadă şi în a. 2002 (reducerea înregistrată

în a.2002 faţă de a.2001 a constituit 27 la sută), scăderea a fost determinată de încetinirea

creşterii economice la nivel mondial, dar, mai cu seamă, în ţările dezvoltate, ceea ce a condus la

o reducere însemnată a cererii mondiale.

În anul 2001, volumul intrărilor de ISD au ajuns la aproximativ 735 de bilioane USD, iar în

2002 la 534 de bilioane USD, ceea ce reprezintă o treime din valoarea de 1492 de miliarde

dolari, înregistrat în 2000. În anul 2003, intrările de ISD la nivel mondial au continuat să scadă,

în timp ce ieşirile de ISD au început să crească odată cu ameliorarea mediului economic, ceea ce

a constituit şi un imbold pentru fluxurile de ISD în ansamblu în anul 2004.

Cel mai mare declin al ISD s-a înregistrat în ţările dezvoltate ca urmare a reducerii

considerabile a fuziunilor şi achiziţiilor transfrontaliere, tip de investiţii caracteristic, în special,

ţărilor dezvoltate. Valoarea acestora în 2001 de 594 de miliarde USD nu constituia decât

jumătate din valoarea anului 2000, iar numărul lor s-a cifrat la 6000, comparativ cu 7800 în anul

2000 [201]. În 2002, numărul acestora a scăzut şi mai mult, constituind 4493. Prin urmare, în

anul 2001, influxurile de ISD au scăzut în ţările dezvoltate cu 59% , pe când în ţările în curs de

dezvoltare - doar cu 14%. În 2002, s-a păstrat aceiaşi tendinţă – o scădere mai accentuată a

intrărilor de ISD în ţările dezvoltate.

  67

Perioada anilor 2008-2009. Criza mondială s-a manifestat şi prin reducerea fluxurilor de

ISD, ele fiind în scădere cu 15% în 2008, continuând să scadă în 2009 cu 40%. Ca urmare a

crizei mondiale, capacitatea investiţională a companiilor s-a redus esenţial datorită accesului

limitat la resursele financiare atât interne, cât şi externe, iar aspiraţiile de noi investiţii au fost

afectate de prăbuşirea perspectivelor de creştere pe termen-scurt.

Criza financiară şi contractarea pieţei creditare, recesiunea economiei mondiale au lovit

dur asupra fluxurilor ISD. Au scăzut dramatic ieşirile de ISD cu 339 de miliarde USD (sau -

15%) în anul 2008, în anul următor reducerea lor constituie 828 de miliarde USD (- 0,43%).

Profunzimea acestei recesiuni a fost determinată de faptul că criza a afectat cu întâietate şi cel

mai esenţial ţările dezvoltate care sunt principalele generatoare de ISD. Ca argument este că în

ultimul an de creştere – 2007, fluxurile ISD provenite din grupul de ţări dezvoltate constituind

84,84%, dintre care 49,27% din ţările UE şi 19% din America şi Canada.

Fiind afectate de criza economico - financiară, ţările dezvoltate au redus fluxurile de ISD

chiar în primul an de criză cu -18%. Anul ce a urmat, în condiţiile în care criza s-a răspândit

foarte rapid în toate regiunile lumii, volumul ieşirilor de ISD a continuat să scadă puternic. În

2009, ieşirile de ISD din ţările dezvoltate a scăzut cu 0,48%, cel mai mult reducându-se cele

provenite din ţările UE cu 56% (în anexa 7 sunt prezentate date referitoare la efectele crizei

asupra ISD în unele ţări recent aderate la UE). De asemenea, s-au redus fluxurile de ISD din

ţările în curs de dezvoltare (cu 23%) şi în tranziţie (0,16%), dar cu ritmuri mai mici, comparativ

cu ţările dezvoltate, tendinţe care au consolidat puţin poziţia de investitori pe arena mondială a

celor dintâi. Astfel, ponderea lor în fluxurile de ISD constituind 15,36% în 2008 şi 20,81% în

2009, comparativ cu 12,88% în 2007 pentru ţările dezvoltate şi, corespunzător, 3,14% - 2008,

4,85% - 2009, 2,27% în ţările în curs de dezvoltare. Evoluţia fluxurilor de ISD, în perioada anilor

2000-2010, după cele mai principale grupe de ţări este reflectată în figura 2.3.

La fel au marcat o tendinţă de reducere şi influxurile de ISD pe plan mondial. Diverse

regiuni au avut de suferit în diferită măsură. În primul an de criză – anul 2008, ca şi în cazul

crizei ISD din anii 2001-2003, influxurile de ISD au fost mai rezistente în ţările în curs de

dezvoltare şi în tranziţie, comparativ cu cele în ţările dezvoltate, acestea, deşi foarte lent,

continuând să crească cu 16% şi, respectiv, 35 %, în timp ce ISD direcţionate spre ţările

dezvoltate au scăzut cu 29% (anexa 8). În anul 2009, influxurile de ISD au continuat tendinţa lor

generală de scădere (cu 0,37%), reducându-se în toate trei grupe mari de ţări – economii în curs

de dezvoltare (cu 24%), în tranziţie (cu 43%) şi în cele dezvoltate (cu 44%) (detaliat, datele sunt

prezentate în anexa 8).

  68

10,89 10,97 9,26 8,0213,05 13,85 16,13 13,53 16,17

23,13 24,750,26 0,36 0,87 1,881,52 1,62 1,69 2,37

3,16

4,17 4,58

88,85 88,67 89,87 90,1 85,43 84,53 82,18 84,1 80,6772,7 70,67

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Economiile  dezvoltate

Economiile  în  tranziție

Economiile  în  curs  de  dezvoltare

Figura 2.3. Structura geografică a fluxurilor mondiale de ISD după regiunea de origine. Sursa: elaborat de autor în baza datelor disponibile pe http://unctadstat.unctad.org/TableViewer/tableView.aspx. (vizitat la 12.10.2012).

În condiţiile actualei crize, s-au dovedit a fi cele mai sensibile fluxurile de ISD

direcţionate spre ţările dezvoltate, în timp ce ponderea ţărilor în curs de dezvoltare a început să

crească începând cu anul 2008, constituind astfel 35,58% şi 42,93% în anul 2009, comparativ cu

26,90% în anul 2007 (vezi figura 2.4. şi anexa 9) . Din evoluţia influxurilor de ISD pe parcursul

acestui deceniu poate fi remarcat faptul că în timpul crizelor, acestea au tendinţă de a se reorienta

dinspre ţările dezvoltate spre cele în curs de dezvoltare (anexele 7,8). Această direcţionare a ISD

pe timp de criză spre ţările în curs de dezvoltare este determinată de ritmurile de creştere mai

înalte înregistrate în aceste regiuni, cadrul reformator dinamic în domeniul îmbunătăţirii

mediului de afaceri pentru atragerea unui volum mai mare de ISD în economie.

Analiza efectuată arată că în topul primelor 10 ţări receptoare de ISD se află şi 3 ţări în curs

de dezvoltare: China, Federaţia Rusă, India. În Studiul Perspectivelor de Investiţii la nivel

Mondial 2010-2012 se estimează că în perioada anilor 2011-2012 printre principalele regiuni de

locaţie a fluxurilor de ISD vor fi China, India, Brazilia, SUA şi Federaţia Rusă [201] .

  69

18,3726,1 27,9 32,05

39,4833,82 29,38 29,07

37,7343,09 46,12

0,5

1,15 1,83,5

4,1

3,173,73 4,62

6,946,04

5,48

81,1372,75 70,31

64,4556,42

63,01 66,89 66,355,34 50,87 48,4

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Economiile  dezvoltate

Economiile  în  tranziție

Economiile  în  curs  de  dezvoltare

Figura 2.4. Structura geografică a fluxurilor mondiale de ISD după regiunea de locaţie. Sursa: elaborat de autor în baza datelor disponibile pe http://unctadstat.unctad.org/TableViewer/tableView.aspx. (vizitat la 12.10.2012).

O explicaţie a fragilităţii comparativ mari a ţărilor dezvoltate de pe urma reducerii

fluxurilor ISD, comparativ cu ţările în curs de dezvoltare şi în tranziţie este şi faptul că în

condiţiile unei dure crize financiare, s-au redus esenţial investiţiile sub formă de fuziuni şi

achiziţii transfrontaliere care sunt orientate cu preponderenţă (în jur de 70%) în ţările

dezvoltate. Numărul acestor operaţiuni în perioada de analiză a scăzut cu 8%, de la 7018 în 2007,

la 6425 în 2008 şi încă cu 34% în anul 2009 (în anexa 10 sunt prezentate detaliat numărul

achiziţiilor şi structura lor pe grupe de ţări).

În acelaşi timp, investiţiile sub formă de proiecte greenfield7, dintre care aproape

jumătate sunt plasate în ţările în curs de dezvoltare şi cele în tranziţie, s-au dovedit a fi mai

imune la presiunea crizei. Astfel, acestea au început să scadă cu 15 % abia în 2009, în timp ce în

2008 acestea au păstrat tendinţa de creştere înregistrată în perioada pre-criză. Această tendinţă

poate fi explicată de impactul a doi factori principali (tabelul 2.2):

- Pe de o parte, ISD sub forma de proiecte greenfield, care permit companiilor transnaţionale

să se extindă progresiv, procesul de investire fiind etapizat, iar riscul evaluat în proiect pentru

decizie de investiţie este ajustat la astfel de şocuri şi, de obicei, este asigurat, ca urmare, ele

sunt mai puţin volatile decât fuziunile şi achiziţiile;

7 În proiectele de tip greenfield un investitor pornește proiectul de la zero (de la firul ierbii), iar la final obţine

o unitate industrială perfect funcţională - cu toate autorizaţiile necesare funcţionării în deplină legalitate.  

  70

- Pe de altă parte, ele acordă companiilor transnaţionale o flexibilitate relativ mai mare în ceea

ce priveşte ajustarea afacerilor şi a gamei de activităţi la necesităţile pieţei, întrucât aceasta

constituie o investiţie pe „loc gol”, ceea ce este foarte important, în special în condiţii de

criză.

Tabelul 2.2. Numărul de fuziuni şi achiziţii transfrontaliere şi proiecte de investiţii greenfield

după ţara de destinaţie, %

Țara  de  destinație  Vânzările  nete  a  fuziunilor  și  achizițiilor  transfrontaliere   Investițiile  greenfield  

2007   2008   2009   2010   2007   2008   2009   2010  Mondial   100   100   100   100   100   100   100   100  Economiile  dezvoltate   74   72   69   66   52   46   46   49  UE   39   38   32   32   39   34   30   31  Franța   3   3   2   3   5   4   3   3  Germania   6   5   4   4   4   4   3   3  Marea  Britanie   10   10   7   9   6   5   8   7  Statele  Unite  ale  Americii   18   17   17   16   7   6   9   10  Japonia   2   2   2   2   1   1   1   1  Economiile  în  curs  de  dezvoltare   22   23   23   25   42   47   48   45  Africa   2   2   1   2   3   5   5   5  America  Latină  și  Caraibele   6   6   5   8   7   7   9   8  Asia   14   16   16   16   32   35   34   32  Asia  de  Sud,  Est  și  Sud-­‐Est   13   14   14   14   27   28   27   26  Europa  de  Sud-­‐Est  și  CSI   4   5   8   9   6   7   6   6  Numărul  total   7018   6425   4239   1802   12210   16147   13727   4104  

Sursa: World Investment Report 2010. Date datelor disponibile pe: www.unctad.org/en/docs/wir2010en.pdf. (vizitat la 10.02.2012).

În perioada crizei au avut de suferit ISD orientate spre toate sectoarele de dezvoltare:

primar, secundar şi terţiar.

Ca urmare a recesiunii economice, care a fost însoţită de o tensiune pe piaţa financiară

internaţională şi o reducere drastică a cererii atât pentru bunurile finale, cât şi intermediare, au

scăzut investiţiile orientate în sectorul primar, deşi într-o măsură mai mică decât în celelalte

sectoare.

Foarte puternic a fost afectat sectorul de producere. În 2009 a scăzut valoarea fuziunilor şi

achiziţiilor în domeniul serviciilor cu 77%, în timp ce numărul lor - cu 41%, iar numărul

proiectelor greenfield în acest sector - cu aproape 15 %. Cel mai mult a fost influenţată de pe

urma reducerii ISD industria grea: industria constructoare de maşini, metalurgică ş.a. La fel au

fost afectate de criză industria constructoare de automobile şi chimică, în care perspectivele ISD

sunt cele mai negative.

De asemenea, au înregistrat un declin puternic şi investiţiile direcţionate în sectorul terţiar,

valoare a achiziţiilor şi fuziunilor în acest domeniu începând să scadă chiar din anul 2008. Cu

  71

toate că această sferă de activitate este mai puţin sensibilă la ciclurile economice de scurt-timp,

valoarea fuziunilor şi achiziţiilor în acest domeniu a scăzut cu 57% în anul 2009. Au suferit

foarte mult serviciile de afaceri, valoarea achiziţiilor şi fuziunilor în acest domeniu a scăzut cu

83%, iar numărul proiectelor greenfield - cu 20%. De asemenea, au scăzut foarte mult şi

investiţiile în serviciile financiare, valoarea fuziunilor şi achiziţiilor fiind în descreştere cu 87%,

iar numărul proiectelor greenfield - cu 22%. Aceste servicii au o pondere destul de semnificativă

în structura fluxurilor de ISD.

Sub aspectul distribuției sectoriale a ISD la nivel global, s-a constatat că aceasta a suferit o

schimbare radicala în ultimele două decenii, de la predominanta sectorului industrial la cea a

serviciilor, care s-au dovedit a fi cea mai dinamică componentă a fluxului de ISD. ISD s-au

orientat spre servicii, iniţial în ţările dezvoltate, apoi în ţările în dezvoltare şi economiile în

tranziţie, evoluţia fiind în conformitate cu creşterea importanţei serviciilor în PIB şi gradul

limitat de comercializare a acestora. În cadrul serviciilor, un avânt deosebit în ultimii ani a

cunoscut sectorul cercetării - dezvoltării, fapt pe care îl considerăm oarecum neaşteptat, deoarece

cercetarea şi dezvoltarea sunt servicii care implică îndemânare, cunoştinţe şi suport de foarte

bună calitate, care pot fi asigurate, mai degrabă, în ţările dezvoltate care au sisteme de inovare

naţionale puternice. Mai mult decât atât, cercetarea şi dezvoltarea se presupune că sunt printre

cele mai puţin fragmentabile activităţi economice, deoarece implică informaţii şi cunoştinţe

strategice pentru firme şi pentru că de multe ori implică un schimb intens de cunoștințe (de cele

mai multe ori un schimb tacit) între utilizatori şi producători, în cadrul unor grupuri. La ora

actuală, numai un număr mic de ţări în dezvoltare şi economii în tranziţie participă la procesul de

internaţionalizare a cercetării şi dezvoltării. Totuşi, faptul că unele dintre ele sunt acum

percepute ca locaţii atractive pentru cercetare şi dezvoltare de nivel foarte înalt, e un semn că e

posibil ca ţările să-si dezvolte capacităţile necesare pentru a se conecta la sistemele globale de

cercetare ale companiilor transnaţionale. Apreciem că din perspectiva unei ţări gazdă,

internaţionalizarea cercetării şi dezvoltării deschide porţi nu doar pentru transferul de tehnologie

creată în alte ţări, ci şi pentru procesul de creare a tehnologiei în sine. Asta le poate permite unor

ţări gazdă să-şi întărească capacităţile de inovaţie şi cele tehnologice. Însă, cu regret putem

accentua decalajul pentru cei ce nu reușesc să se conecteze la rețeaua globală de inovaţii

  72

1

9

3

5

3

5

3

2

8

511

26

19

Agricultură,  pescuit,  vânatIndustria  extractivă,  petrolierăProduse  alimentare,  băuturi  și  tutunProduse  chimiceMașini  și  echipamenteEchipamente  electrice  și  electroniceServicii  electricitate,  gaz  și  apăConstrucțiiComerțTransport,  depozitare  și  comunicareFinanțeServicii  de  afaceriAltele

Figura 2.5. Structura ISD sub formă de achiziţii şi fuziuni transfrontaliere pe genuri de activităţi în anul 2010, %

Sursa: World Investment Report 2010: Investing in a low carbon economy: disponibil

[http://www.unctad.org/en/docs/wir2010_en.pdf]. (vizitat 01.07.2012).

În 2010, fluxurile de ISD sub formă de achiziţii şi fuziuni transfrontaliere (figura 2.5) au

fost direcţionate în mărime de peste 62% spre sectorul terţiar, preponderent în serviciile de

afaceri, financiare şi transporturi, comunicaţii şi comerţ, 27% - în sectorul de producere (cu 2%

mai puţin faţă de anul precedent) şi aproximativ 10% - în sectorul primar (cu aproximativ 4% în

creştere faţă de anul precedent).

Activităţile din sectoarele cu cea mai stabilă cerere, precum industria alimentară şi multe

servicii sau acele cu potenţial rapid de creştere, cum este farmaceutica, au fost cel mai puţin

afectate.8

Conform Studiului Perspectivelor Mondiale de Investiţii 2010-2012 al UNCTAD,

societăţile transnaţionale încă au o înclinaţie de largă utilizare a modelelor tradiţionale de

expansiune în străinătate: exporturi, fuziuni şi achiziţii, proiecte greenfield, cu toate acestea, pe

timp de criză, o predilecție aparte va fi acordată altor forme de investiţii, cum sunt societăţile

mixte, subcontractarea, alianţele strategice care presupun cheltuieli de investiţii mai reduse

(figura 2.6).

8 Recovery in FDI expected to start in 2010, says UNCTAD. Disponibil la: business.globaltimes.cn, (vizitat la 23.07.2009).

  73

0,00

0,50

1,00

1,50

2,00

2,50

3,00

Exporturi  din  țara  de  origine

Parteneriate  și  acorduri

Fuziuni  și  achiziții

Proiecte  greenfield

Operațiuni  de  outsourcing

Licențe  și  francize

2006-­‐20082009-­‐2011

Notă : 1=nu sunt utilizate; 5=foarte des utilizate.

Figura 2.6. Forme ale ISD utilizate de către corporaţiile transnaţionale. Sursa: UNCTAD. Disponibil [ http://www.unctad.org/en/docs/diaeia20098_en.pdf] (vizitat 01.07.2012).

Studiile privind prognoza ISD orientate spre ţările în tranziţie remarcau în acele timpuri o

sporire a acestora în anul 2010-2012 cu 14 procente. Cele mai importante ţări în tranziţie,

conduse de Brazilia, Rusia, China şi India, vor majora investiţiile reciproc, potrivit lui Mansoor

Dailami, manager în cadrul Băncii Mondiale, citat de Bloomberg [87].

Distribuirea globală a ISD depinde mult de realizarea planurilor investiţionale ale

corporaţiilor transnaţionale (CTN). De aceea, reieşind din rapoartele World Investment Prospects

Survey, care indicau asupra impactului negativ al crizei financiare mondiale asupra planurilor

investiţionale ale CTN, reducerea globală a ISD era pe deplin previzibilă.

Astfel, în conformitate cu raportul nominalizat pentru anii 2009-2011 din 241 CTN

respondente, circa 58% au afirmat intenţia de reducere a investiţiilor în anul 2009, iar aproape o

pătrime au anticipat o reducere substanţială faţă de anul 2008 [182].

Totuşi, se aştepta că în anul 2011 volumul cheltuielilor pentru ISD ale CTN să atingă

nivelul anului 2008. Acest optimism este legat de efectuarea ISD în domeniul asiatic, care a fost

mai puţin afectat de criză. În lumea industrial dezvoltată, aşteptările legate de Japonia şi Europa

sunt mai puţin optimiste, în comparaţie cu Statele Unite ale Americii.

În ce priveşte amplasarea geografică mai concretă ale potenţialelor ISD, cele mai atractive

destinaţii vor rămâne China, Statele Unite ale Americii, India, Brazilia şi Federaţia Rusă.

  74

2.2. Noi dimensiuni ale procesului investiţional internaţional - investiţiile străine

directe de tip indirect şi investiţii străine directe false

Cercetarea tendinţelor fluxurilor de ISD la nivel mondial relevă că în ultimii ani, simultan

cu creşterea fluxurilor de ISD originare din ţările dezvoltate, se atestă creşterea ISD şi din unele

ţări în dezvoltare (ca ţări de origine) spre alte ţări în curs de dezvoltare.

Fenomenul descris - al orientării fluxurilor de investiţii străine directe spre noi pieţe, poate

fi explicat în cel puţin două modalităţi: fie tradiţional – căutarea de noi pieţe şi avantaje

competitive, lansate în acest caz de ţările în curs de dezvoltare, fie prin prisma conturării unor

noi dimensiuni (forme) ale ISD, şi anume, investiţii străine directe de tip indirect şi investiţii

străine directe false.

Argumentarea esenţei investiţilor străine directe de tip indirect se bazează pe fundamentele

teoriilor gravitaţionale. Din aceste teorii reiese că formarea unor factori gravitaţionali într-o

anumită ţară, în mod inevitabil, va asigura fluxul de ISD în ţară. De fapt, nu este chiar aşa.

În realitate, pentru asigurarea fluxului de investiţii de la o ţară la alta, este necesară situaţia

în care totalitatea avantajelor investiţionale (AI) dintr-o ţară să fie mai mare decât din cealaltă

(după cum se arată în figura de mai jos). Şi atunci a doua ţară va deveni receptoare (primitoare),

iar prima, respectiv, donatoare (după cum se arată în figura 2.7).

Figura 2.7. Formarea fluxurilor ISD Sursa: elaborat de autor.

Explicaţia acestui fenomen poate fi simplă. Capitalul, inclusiv cel ce circulă pe piaţa

internaţională, întotdeauna caută oportunităţi de plasare în condiţii de eficienţă maximă. Dacă în

ţara de reşedinţă capitalul dispune de oportunităţi mai eficiente de plasare faţă de ţara care

intenţionează să atragă capitalul, mişcarea capitalului pe piaţa internaţională a investiţiilor nu va

avea loc. Condiţia principală a ISD rămâne eficientizarea procesului investiţional.

În acelaşi timp, trebuie menţionată şi concurenţa pe piaţa internaţională în atragerea ISD. În

această competiţie câştigă ţara care asigură suma maximă a factorilor gravitaţionali.

În afară de aceasta, trebuie de marcat că piaţa internaţională a investiţiilor nu funcţionează

în parametri constanţi, ci în forma dialogului permanent direct sau indirect dintre piaţă, în

general, şi participanţii ei.

În promovarea politicii de atragere a ISD ţările interesate permanent studiază necesităţile

potenţialilor investitori străini pentru a le oferi factori gravitaţionali respectivi. Însă, în acelaşi

A B

  75

timp, şi activitatea investitorilor străini se adaptează permanent la condiţiile create, contribuind

la dezvoltarea economică şi de alt gen a ţărilor recipiente.

Aceasta confirmă corectitudinea şi lărgeşte domeniul aplicării teoriei reflexivităţii, ce

aparţine lui George Soros şi care a fost descrisă detaliat în lucrarea “The Alchemy of Finance”

[100].

În forma matematică simplificată, reflexivitatea se prezintă în forma a două funcţii

recursive:

y=f(x) (2.1.)

şi x=g(y) (2.2.)

Prin urmare,

y=f{g(y)} (2.3.)

x=g[f(x)] (2.4.)

Mai detaliat, aceasta se poate prezenta în modelul procesului investiţional în cadrul ISD,

prezentat schematic în anexa 11.

După cum se vede din model, există două momente critice în desfășurarea ISD:

- în momentul finalizării studiului preinvestiţional, investitorul poate să accepte sau nu

oportunitatea de investire; în acelaşi timp, partea receptoare poate să favorizeze sau, dimpotrivă,

să zădărnicească realizarea ISD prin deciziile luate şi măsurile întreprinse;

- în momentul în care se obţin rezultatele ISD şi/sau se modifică factorii de mediu

investiţional, precum şi devine posibilă retragerea capitalului investit prin diferite forme de

dezinvestire, investitorul poate lua decizia de a se retrage din afacere sau să mărească amploarea

ei; simultan, poate să se schimbe atitudinea părţii receptoare atât faţă de investitor, cât şi faţă de

ISD, ceea ce poate conduce (în cazul pozitiv) la amplificarea ISD sau (în cazul negativ) la

forţarea investitorului străin să desfăşoare dezinvestiţia.

În condiţiile în care potenţialul economic al unei ţări (A) este cu mult mai mare decât al

altei ţări (B), poate avea loc situaţia în care economia ţării A începe să folosească resursele

economiei B, adică economia ţării B să devină economie-satelit pentru economia ţării A, ceea ce

poate avea loc în două forme:

– prin atragerea unor factori gravitaţionali (forţă de muncă ieftină, scurgerea creierilor,

resurselor naturale etc.), astfel încât economia ţării B să devină dependentă de economia ţării A

(figura 2.8 (a)).

– prin intermediul ISD, când economia ţării A de fapt se lărgeşte din contul plasări în

economia ţării B (figura 2.8 (b)).

  76

(a) (b)

Figura 2.8 Transformarea economiei ţării în economie-satelit. Sursa: elaborat de autor. Aceasta se poate realiza prin transferuri de producţie în forma ISD, achiziţii de companii cu

plasarea ulterioară a producţiilor necesare, crearea companiilor afiliate în scopul organizării

outsourcingului ş.a.

De asemenea, în practica financiară internaţională prezintă interes fenomenul investirii în

lanţ, al cărui exemplu elocvent constituie ISD de tip indirect sau le vom mai numi ISD Indirecte.

Unele CTN care se stabilesc în ţările Europei Centrale şi de Est (ECE) îşi îndreaptă

investiţiile prin intermediul unei filiale - care poate fi reprezentanţa regională – aflată într-o ţară

terţă (după cum a fost prezentat anterior). Aşa fel de investiţii sunt numite ISD Indirecte, contrar

celor directe care se efectuează de către compania mamă direct în ţara gazdă. Conceptul de ISD

Indirecte este puţin descris în literatura de specialitate. În afară de definiţia prezentată mai sus,

acest concept poate fi caracterizat în felul următor: ISD sunt de tip indirect în cazul când activele

sau acţiunile sunt deţinute de compania mamă prin intermediul unei reprezentanţe străine, în

aşa fel trasând un flux de ISD dintr-o ţara, indirect în a treia.

Din perspectiva prezentei cercetări, în fluxul indirect de investiţii se includ şi vânzările

într-o a treia ţară, deoarece aceste vânzări pot genera investiţii ulterioare.

Fluxul de ISD Indirecte este dependent de aşa factori ca mediul politic şi economic al

ţărilor unde se investeşte şi de unde sunt generate investiţiile, avantajele existente pentru

investiţii, dar şi de strategia formulată de companie.

Nivelul impozitării, embargourile şi mediul de afaceri favorabil sunt principalii factori

care atrag investiţiile indirecte. Astfel, noi propunem modelul propriu de vizualizare a fluxului

investiţional în dependenţă de particularităţile mediului de afaceri. Drept exemplu poate servi

Ungaria, care a încheiat cu România un tratat referitor la dubla taxare. Acest stimul motivează

  77

A

B C

1

3 2 4

Investiţii Indirecte

Investiţii Directe

B

Platformă

companiile străine să se stabilească în Ungaria cu perspectiva de a investi în România. Astfel,

Ungaria poate deveni una din sursele cele mai mari de investiţii străine pentru România.

Similar, un embargo poate motiva companiile să investească prin intermediul unei ţări

neafectate de acest impediment. Printre criteriile de apreciere a companiilor am enumera, de

exemplu, mentalitatea, cultura în afaceri cât şi, deloc de neglijat, abilităţile lingvistice. Doar

întrunind asemenea calităţi, o reprezentanţă regională este capabilă să administreze afaceri în

ţările vecine.

Figura 2.9 ilustrează calea investiţiilor indirecte vis-à-vis de cele directe. Ar fi binevenit

să introducem şi o definiţie pentru operaţionalizare. Platformă reprezintă o ţară pe post de

“incubator” unde companiile se pot plasa şi dezvolta în regiune, unde ar avea posibilitatea să

acumuleze cunoştinţe despre ţară şi regiune şi unde ar avea un sprijin pentru o eventuală

maturitate.

Figura 2.9. Modelul ISD indirecte Sursa: elaborat de autor.

Prin urmare, în model sunt prezente trei regiuni geografice: ţările A, B şi C. Ţinând cont de

obiectivele acestei cercetări, ţările au fost reprezentate prin: A – Suedia, B – Ungaria şi C –

România.

Investiţiile străine directe marcate prin săgeata punctată implică ţările A şi C. În această

situaţie, companiile din ţara A investesc direct în ţara C şi, prin urmare, îşi asumă un risc prin

condiţii de mare nesiguranţă. Asemenea investitori ar putea fi caracterizaţi ca puternici din punct

de vedere financiar şi cunoscători ai pieţei nou-intrate sau ca făcând parte dintr-o reţea

industrială bine stabilită. Acest tip de investiţii este bine reflectat în literatura de specialitate şi,

ţinând cont de obiectivele propuse, nu-l vom analiza detaliat.

Spre deosebire de investiţiile străine directe, ISD Indirecte includ toate cele trei ţări. Este

dificil de spus că ţara ţintă pentru investiţii este C, deoarece iniţial a fost B. Putem afirma doar că

  78

acest proces este continuu şi necesită timp, acumularea de cunoştinţe despre regiune, precum şi

resurse financiare.

Primul pas – faza întâia ar fi intrarea în ţara B, fapt analizat prin prisma celor mai eficiente

modalităţi de stabilire pe piaţă. Un model clasic care ilustrează şi explică acest proces este lanţul

de stabilire şi creştere, conform căruia companiile evoluează de la distribuitor la reprezentanţă şi

la un eventual producător. Aceste trepte sunt bazate pe încrederea în respectiva piaţă. Oricum,

cea mai obişnuită modalitate de penetrare a pieţei este sub formă de reprezentanţă sau

întreprindere mixtă, care, după o perioadă de timp, se poate transforma în companie-fiică. Prin

această transformare, companiile trec în a doua fază a modelului. Putem afirma că, odată cu

crearea companiei-fiice, a crescut încrederea în ţara respectivă. Concomitent, această companie

acumulează continuu cunoştinţe privind piaţa şi preferinţele consumatorilor, specificul afacerilor,

realizează studii şi prognoze privind mediul politic şi economic. Mai mult ca atât, este iniţiat

transferul de cunoştinţe şi tehnologii din ţara A în B.

În faza a treia, companiile planifică exportul în ţările vecine şi, concomitent, începe un

proces de familiarizare cu toată regiunea. Aceasta include analiza detaliată a ţărilor, cu scopul de

a identifica atât oportunităţi, cât şi impedimente de tot felul. Este important de menţionat că toate

tratatele bilaterale care facilitează exportul din ţara B în ţara C sunt considerate şi influenţează

direct strategiile aplicate.

Prin urmare, eventuala penetrare de piaţă este efectuată în faza a patra, cu modalităţi

alternative. Principala caracteristică a acestei etape constă în faptul că aproape toate deciziile

sunt luate în centrul regional (compania-fiică sau reprezentanţa) din ţara B. Compania-mamă din

ţara A este, de asemenea, implicată, dar la această etapă îşi manifestă toată încrederea în deciziile

luate în ţara B. Alternativ, în cazul în care din numeroase motive prezenţa fizică nu este posibilă

în ţara C, reprezentanţa din ţara B devine responsabilă de toate activităţile. Atunci când ţările B

şi C sunt vecine, o eventuală intrare pe piaţă se poate face prin intermediul regiunilor de frontieră

care au anumite tangenţe istorice şi similarităţi etnice. Odată ce este stabilită prezenţa în ţara C,

se iniţiază un transfer mixt de cunoştinţe şi tehnologii din ţările A şi B.

Acest tip de internaţionalizare etapizată sau pe faze poate continua dacă afacerile sunt de

succes. Este la fel important de menţionat faptul că odată cu transferul de cunoştinţe şi

tehnologii, compania din ţara B are posibilitatea să-şi concentreze forţele spre procese mai

sofisticate, cum ar fi, bunăoară, cercetările ştiinţifice sau strategiile noi de marketing, pe când

producţia simplă poate fi transferată în ţara C, unde există un preţ avantajos al forţei de muncă,

care poate fi utilizat, cât si alte resurse relativ mai puţin costisitoare. În aşa fel, compania

  79

înregistrează o dezvoltare continuă, stabilind şi o reţea industrială organizată şi bine

administrată.

ISD Indirecte pot fi prezentate şi de pe poziţiile fenomenului investiţiilor în lanţ, care, de

asemenea, prevede parcurgerea unor faze ale procesului investiţional specific.

La prima fază ISD se comportă ca una obişnuită, fiind vorba de o investiţie străină I1 în

căutarea unor avantaje specifice as1j, care suma pot fi exprimate ca ∑as1j.

Principalele grupuri de avantaje care influenţează şi orientează fluxurile de investiţii străine

directe, indirecte sunt [56]:

- dimensiunea pieţei externe în creştere;

- creşterea economică în ţara gazdă şi cea de origine (impact asupra finanţării: creşterea

economică încurajează finanţarea prin cumpărare de acţiuni sau obligaţiuni sau

împrumutarea filialelor din străinătate, în timp ce recesiunea economică determină

companiile străine să-şi reinvestească profiturile obţinute în filialele din străinătate);

- concurenţa pe piaţa de origine;

- liberalizarea comerţului internaţional;

- regimurile valutare din ţările gazdă;

- procesul de privatizare;

- liberalizarea pieţelor financiare.

În plus, la aceşti factori, care ţin mai mult de mediul sau de conjunctura internaţională, mai

există o serie de factori motivaţionali care determină şi influenţează fluxurile investiţionale

internaţionale. Principala motivaţie a realizării unei investiţii în străinătate o constituie implicit

profitul urmărit de investitori. În plus, la acest motiv fundamental, care justifică orice acţiune

economică, specialiştii au mai indicat şi alte motivaţii investiţionale.

În funcţie de motivaţiile investiţionale, investitorii străini ar putea fi repartizați în cinci

mari categorii [56]:

A. Căutătorii de resurse. Corporaţiile transnaţionale angajate în acest gen de ISD

investesc în străinătate pentru a obţine anumite resurse la un cost real mai scăzut decât în ţara de

origine sau pentru a avea acces la resurse care nu sunt disponibile în ţara de origine. Pot fi

identificate trei tipuri de companii transnaţionale căutătoare de resurse:

A.1. Căutătorii de resurse naturale: Aceştia cuprind firmele din sectorul primar şi

secundar, conduse spre investire de dorinţa de minimizare a costurilor şi de obţinerea unei

securităţi a aprovizionării cu materii prime. Resursele căutate prin acest tip de ISD sunt

reprezentate de minerale, materii prime sau produse agricole. Printre resursele naturale cele mai

căutate se numără resursele energetice (petrol, gaze naturale, cărbune). Anumite ISD de acest

  80

gen sunt realizate şi de firme din sectorul terţiar: turism, închirieri de mijloace de transport,

servicii medicale şi educaţionale.

A.2. Căutătorii de forţă de muncă: În această categorie se includ corporaţiile transnaţionale

din sectorul secundar şi terţiar, în special din ţările cu costuri ridicate ale forţei de muncă

necalificate sau slab calificate, care stabilesc filiale în ţări cu costuri reduse ale forţei de muncă,

cu scopul de a furniza produse intermediare sau finale intensive în forţa de muncă spre export în

mod frecvent, pentru a atrage acest tip de ISD, ţările gazdă creează zone libere.

A.3. Căutătorii de capacităţi tehnologice, manageriale, organizaţionale şi de experienţă:

Exemple ale unor astfel de ISD pot cuprinde : alianţele încheiate între firmele taiwaneze, coreene

şi indiene cu firme din UE sau SUA în sectoarele tehnologice de vârf, filiale de recrutare a

managerilor create de firmele americane în Europa sau filiale de cercetare-dezvoltare create de

firmele britanice din industria chimica în Japonia. În anii '80-'90, ISD aflate în căutare de resurse

au scăzut ca pondere în totalul ISD la o treime, reprezentând aproximativ 45% din ISD realizate

în tarile în dezvoltare, responsabili pentru această evoluţie fiind, în principal, trei factori:

creşterea importanţei altor tipuri de ISD, indigenizarea voluntară sau involuntară a unor industrii

din sectorul primar (petrol, cauciuc, cupru), scăderea continuă a rolului forţei de munca

necalificate sau slab calificate.

B. Căutătorii de pieţe. Aceştia sunt reprezentaţi de firmele care investesc într-o anumită

ţară sau regiune pentru a furniza bunuri şi servicii pe pieţele respective sau pe cele vecine. În

afară de dimensiunea pieţei şi de perspectivele ei de creştere, există patru mari raţiuni care

determină firmele să se angajeze în acest tip de ISD: urmarea furnizorilor şi a clienţilor,

adaptarea produsului la preferinţele şi necesităţile locale, costuri de producţie şi de tranzacţie mai

reduse, urmarea concurenţilor.

Cea mai importanta motivaţie pentru acest gen de ISD este reprezentată de acţiunea de

încurajare de către guvernele ţărilor gazdă a acestor investiţii.

C. Căutătorii de eficienţă. Aici vom încadra companiile care încearcă să-şi maximizeze

profiturile din valorificarea economiilor de scară şi urmare a diversificării riscului.

D. Căutătorii de active strategice. Această categorie cuprinde acele corporaţii

transnaţionale care se angajează în ISD de obicei prin achiziţionarea activelor firmelor străine, cu

scopul clar definit de a-si promova obiectivele strategice pe termen lung, mai ales acele de

susţinere şi promovare a competitivităţii lor la nivel global. Firmele care realizează astfel de ISD

sunt fie corporaţii transnaţionale care aplica o strategie de integrare regională sau globală, fie

investitori străini aflaţi la primele lor încercări de ieşire pe piaţa internaţională şi care încearcă sa

cumpere un avantaj competitiv pe o piaţă locală.

  81

E. Alte tipuri de ISD. În opinia specialiştilor, mai există şi alte motivaţii care

fundamentează activitatea CTN care nu pot fi cuprinse în cele patru categorii anterioare. Ele pot

fi împărţite în trei grupuri, după cum urmează:

– Investiţii de evadare: anumite ISD sunt realizate pentru a evita legislaţia restrictivă sau

politicile macroeconomice aplicate în tarile de origine (ex: firmele israeliene în UE, investiţiile

băncilor japoneze în Europa);

– Investiţii de sprijin: sunt realizate în scopul sprijinirii activităţii companiei-mamă (în

special în sfera comerţului);

– Investiţii pasive: sunt investiţii prin care investitorul nu obţine controlul total asupra

companiei ţintă.

Drept rezultat, se obţine un flux de numerar pozitiv FNP1, care să fie mai mare decât I1,

adică să se obţină profit.

La faza a doua suma totală sau parţială a FNP1 este investită în altă ţară (sau ţări) pentru a

beneficia de suma avantajelor ∑as2j.

Numerarul de faze următoare poate fi continuat, fiind vorba de investiţiile în ţara i – Ii,

suma avantajelor ∑asij , precum şi fluxul de numerar FNPi.

Potenţial este posibilă şi faza finală, în cadrul căreia are loc procesul de dezinvestire.

Din cele expuse, ISD indirecte pot avea unele avantaje faţă de ISD obişnuite:

I) În cazul ISD indirecte are loc procesul de amplificare a investiţiilor, dat fiind

faptul că I1 ≤ ∑Ii;

II) Din contul diversificării internaţionale, suma avantajelor investiţionale este

potenţial mai mare decât în cazul ISD tradiţionale: ∑as1j≤∑∑asij;

III) Drept urmare, ISD indirecte sunt mai eficiente, dat fiind faptul că FNP1≤∑FNPi.

Trebuie de menţionat că ISD indirecte pot lua forma ISD false (după cum se arată în figura

2.10.).

Figura 2.10. Modelul ISD false. Sursa: elaborat de autor În prima etapă a procesului, investitorul din ţara A creează o companie în ţara B. În a doua

etapă, compania nou creată face investiţii străine directe în ţara A, având statutul de investitor

străin.

  82

Cu alte cuvinte, esenţa procesului constă în exportarea capitalului din ţara A în ţara B (cele

mai atractive fiind paradisurile fiscale sau zonele off-shore) cu formarea unei entităţi economice,

din numele căreia se vor face investiţii directe din ţara B în ţara A.

Astfel, un întreprinzător autohton al ţării A poate căpăta toate avantajele investitorului

străin, inclusiv acoperirea legislaţiei internaţionale privind activităţile sale. Această schemă poate

să apară în cazurile în care în ţara A sunt neglijate interesele investitorilor autohtoni şi se creează

condiţii privilegiate pentru investitorii străini.

De asemenea, în ţările în care economia tenebră are proporţii relativ mari, apare problema

exportului din ţară a capitalului provenit din aceasta în scopul „spălării” lui, după care nu

exclude întoarcerea lui în ţară sub formă de ISD.

Situaţia elocventă legată de atragerea ISD false s-a creat în Ucraina. Înainte de „revoluţia

portocalie”, mulţi întreprinzători locali şi-au „scos” capitalurile lor din ţară în zonele off-shore

pentru a scăpa de povara fiscală exagerată, precum şi din alte considerente. În ultimii ani, în

contextul ameliorării mediului de afaceri din ţară, capitalurile „scoase” se întorc sub formă de

investiţii străine. În conformitate cu datele statistice, ponderea unor astfel de investiţii în Ucraina

constituie circa 30-40% [95].

Investiţiile străine directe false le definim ca fluxul de capital provenit din afara ţarii

gazdă, având legal statut de investiţii străine, originea acestor fluxuri fiind ţara în care au fost

locaţionate, realizate astfel cu scopul ocolirii unor bariere economice sau comerciale, obţinerea

unor privilegii financiar-fiscale sau de altă natură.

2.3. Paradisurile fiscale ca subiecţi ai investiţiilor străine directe false şi de tip indirect

Un rol important în generarea ISD false pe plan mondial îl au paradisurile fiscale. Prin

termenul de ,,paradis fiscal” [15] se înţelege orice ţară care nu percepe impozite ori impozitele

sunt reduse pe toate sau doar pe unele categorii de venituri, un nivel ridicat de secret bancar sau

comercial, cerinţe minime din partea Băncii Centrale şi niciun fel de restricţii asupra

schimburilor valutare.

Chiar şi Statele Unite ale Americii servesc drept paradis fiscal persoanelor care investesc în

economia americană. În acelaşi timp, o ţară precum Panama, considerată una din primele zece

paradisuri fiscale din lume, nu este socotită ca atare de populaţia locală, deoarece pentru ei

guvernul percepe impozite pe venituri şi pe corporaţie, taxe asupra importurilor şi exporturilor,

impozite asupra succesiunilor şi donaţiilor, impozite asupra proprietăţilor imobiliare.

Termenul de „paradis fiscal” este deseori incorect folosit, deoarece pentru a descrie o ţară

din acest punct de vedere, ar trebui utilizat termenul de „jurisdicţie a secretului financiar”. Un

  83

anumit grad de discreţie financiară şi bancară este caracteristic tuturor statelor, aproape toate

statele impunând un anumit nivel de protecţie pentru informaţiile bancare şi comerciale. O

jurisdicţie a secretului bancar şi financiar va refuza, aproape întotdeauna, să-şi încalce propriile

sale legi cu privire la secretul bancar, chiar şi atunci când ar putea fi vorba despre o gravă violare

a legilor unei ţări.

Principalele caracteristici ale paradisurilor fiscale sunt [15]:

A. Impozite reduse. Multe din jurisdicţiile considerate paradisuri fiscale impun impozite

numai asupra unor categorii de venituri, acestea fiind foarte reduse comparativ cu ţările de

origine a celor ce folosesc paradisurile fiscale. Lipsa impozitelor pe venituri face parte dintr-o

politică de atragere a băncilor şi corporaţiilor economico-financiare din străinătate.

B. Secretul comercial. Cele mai multe dintre ţările considerate paradisuri fiscale asigură

protecţia informaţiilor bancare şi comerciale, ele refuzând să spargă zidurile din jurul secretului

bancar, chiar şi atunci când este vorba de comiterea unei grave încălcări a legilor unei ţări.

Aceste jurisdicţii oferă reguli restrictive de secret sau confidenţialitate persoanelor care fac

tranzacţii, îndeosebi cu băncile, fiind prevăzute sancţiuni penale pentru încălcarea secretului

bancar.

C. Regulile privilegiate pentru activitatea bancară externă tind să joace un rol mai

important în economia unui paradis fiscal decât în economia unei ţări care nu este considerată ca

atare. Cele mai multe ţări considerate paradisuri fiscale dezvoltă o politică de încurajare a

activităţilor bancare externe, făcând distincţie de regim juridic dintre acestea şi cele ale

locuitorilor autohtoni.

În prezent, se consideră că există în lume 73 de paradisuri fiscale [23] (geografia amplasării

lor este prezentată în figura 2.11), din care o jumătate sunt situate în Europa.

Figura 2.11. Harta paradisurilor fiscale. Sursa: Ciubotaru, R. Paradisurile fiscale, inevitabilul rău necesar. Disponibil pe: http:// www.cotidianul.ro (vizitat 01.03.2008).

  84

Chiar şi Statele Unite găzduiesc un astfel de paradis fiscal, şi anume statul Delaware. 4.000

bănci îşi au sediul în aceste zone, ca şi 2/3 din hedge fund-uri (fonduri speculative cu risc sporit)

şi 2,5 milioane de societăţi financiare - corporaţii, trusturi, etc. 50% din fluxurile financiare

mondiale tranzitează la un moment dat firmele din aceste zone-adăpost deţinute de actori

financiari. Acolo nu exista bancă centrală, comitet de supraveghere sau control. Nimeni nu

cunoaşte valoarea acestor active, în ce sunt investite şi care sunt riscurile asumate.

Afacerile derulate prin intermediul paradisurilor fiscale au atins dimensiuni inimaginabile.

Analiştii economici afirmă că aproximativ 70% din masa monetară mondială este rulată din

umbra paradisurilor fiscale. Dacă în anul 1978 corporaţiile americane transferau către

paradisurile fiscale, sub forma investiţiilor străine directe, capitaluri cifrate la 23 de miliarde de

dolari SUA, iar corporaţiile Europei Occidentale avansau resurse financiare estimate la 160 de

miliarde de dolari SUA, în perioada contemporană, la începutul secolului XXI, volumul

operaţiilor de capital derulate în ţările-paradisuri sunt evaluate la 1.600 de miliarde de dolari

SUA, după cum afirmă reprezentanţii Organizaţiei Naţiunilor Unite. După unii economişti

americani, cifra de afaceri a paradisurilor fiscale ar reprezenta 50% din economia mondială, faţă

de 5% de acum 20 de ani.

Paradisurile fiscale prezintă anumite caracteristici predominante[25]:

- amplasarea în imediata apropiere a mărilor şi oceanelor;

- majoritatea sunt state mici, de curând independente sau teritorii autonome cu un

plasament exotic şi o populaţie redusă;

- oferă avantaje fiscale, comparativ cu alte entităţi juridice, societăţilor care îşi stabilesc

sediul social sau persoanelor fizice care îşi au rezidenţa pe teritoriul acestora, în scopul atragerii

societăţilor în expansiune, atragerii de capital şi stimulării apariţiei de activităţi necesare

asigurării echilibrului economic şi social;

- protecţia prin lege a operaţiunilor financiare sau comerciale realizate de persoanele fizice

sau juridice;

- secretul bancar;

- lipsa controlului asupra circulaţiei monetare;

- îşi adaptează permanent legislaţia fiscală în concordanţă cu evoluţia acesteia pe plan

internaţional.

Principalele avantaje ale paradisurilor fiscale decurg din faptul că: unele ţări nu percep

niciun impozit pe venituri, pe creşterile de capital, pe avere; alte ţări au stabilit o percepere de

impozit pe veniturile aferente unei baze teritoriale: dacă beneficiile nu îşi au sursa pe teritoriul

statului respectiv, nu se aplică impozite; alte ţări au încă rate scăzute de impozitare; anumite ţări

  85

oferă avantaje specifice pentru tipuri specifice de societăţi (de exemplu, holdinguri, societăţi

scutite etc.).

Scopul utilizării paradisurilor fiscale este simplu: “să plăteşti mai puţin şi să câştigi mai

mult”.

Un aspect important care trebuie luat în considerare este că un paradis fiscal poate fi

avantajos pentru o persoană fizică şi fără niciun interes pentru o persoană juridică. De exemplu,

principatul Monaco este un veritabil paradis fiscal pentru persoanele fizice, pentru că nu are

stabilit niciun fel de impozit asupra veniturilor. În schimb, nu este avantajos pentru societăţile ce

şi-ar stabili sediul aici, pentru că acestea ar fi obligate să plătească un impozit de 35% asupra

beneficiului obţinut, dacă mai mult de 25% din acesta este realizat în afara principatului.

Pe de altă parte, insula Jersey este unul din cele mai avantajoase paradisuri fiscale pentru

societăţile comerciale nerezidente care sunt constituite acolo, pentru că, în baza unui abonament

de 300 lire pe an, ele nu trebuie să declare niciun beneficiu sau să ţină evidenţa contabilă. Însă,

pentru o persoană fizică, situaţia este mai puţin favorabilă, pentru că impozitul asupra veniturilor

este de 20%.

Deşi numeroşi specialişti atrag atenţia asupra faptului că paradisurile fiscale nu reprezintă o

cale de realizare a fraudelor fiscale, există opinii care susţin că paradisurile fiscale sunt ideale

pentru scopurile celor ce obţin venituri ilicite [59]. Odată ce profiturile ilicite au fost obţinute,

scopul deţinătorilor acestora este de a spăla banii sau de a-i ascunde, astfel, încât să-i poată folosi

ulterior fără să le fie atribuiţi ca venit nedeclarat, este realizat cu uşurinţă prin intermediul

firmelor din paradisurile fiscale.

Astfel, cu menţiunea că orice ţară poate deveni într-o bună zi un paradis fiscal sau poate să

înceteze a mai fi considerată astfel, paradisurile fiscale pot fi clasificate, în funcţie de importanţa

lor, în principale şi secundare [25].

Paradisurile fiscale principale, la rândul lor, se clasifică în funcţie de principalele

dispoziţii legale (în realitate, multe ţări aparţin mai multor categorii), astfel:

- ţări care nu aplică niciun fel de impunere asupra veniturilor şi creşterilor de capital

(numite “zero havens”) pentru persoane fizice: Bahamas, Bahrain, Bermude, Insulele Cayman,

Nauru, Saint-Vincent, Turks si Caicos, Vanuatu si Principatul Monaco;

- ţări în care impozitul pe venit sau beneficiu este stabilit pe o bază teritorială: Costa Rica,

teritoriul Hong-Kong, Liberia, Malaysia, Panama, Filipine, Venezuela. În aceste ţări,

contribuabilii beneficiază de o exonerare a beneficiilor obţinute prin operaţiuni realizate în afara

teritoriului;

  86

- ţări în care cotele de impunere sunt puţin ridicate: Liechtenstein, Elveția, Insulele Virgine

Britanice, Antilele Olandeze, Jersey, Guernesey, Insulele Man, Irlanda. Cotele au un nivel scăzut

întrucât sunt astfel stabilite de state sau ca urmare a aplicării unor reduceri de cote, datorate

acordurilor fiscale privind dubla impunere;

- ţări care oferă avantaje specifice societăţilor de tip holding sau societăţilor off-shore:

Singapore;

- ţări care oferă exonerări fiscale industriilor create în vederea dezvoltării exporturilor:

Irlanda, pentru societăţile create înainte de 1 ianuarie 1981;

- ţări care oferă alte avantaje specifice anumitor societăţi: Antigua, Anguilla, Grenada,

Jamaica, Barbados.

Paradisurile fiscale secundare cuprind:

- ţări mici: Vatican, Republica Malteză, Polinezia Franceză, Insulele Tonga, Insulele

Maurice, Haiti, Insulele Virgine, Jamaica, Taiwan, caracterizate printr-o suprafaţă mică şi o

populaţie redusă numeric, fără a îndeplini toate caracteristicele paradisurilor fiscale principale,

acestea fie nu aplică niciun fel de impunere fiscală, fie nu impun anumite venituri realizate de

persoane fizice sau de societăţi, fie acordă exonerări pentru activităţile desfăşurate de anumite

societăţi, fie stabilesc cote mult reduse;

- ţări industrializate, care pot deveni un punct de atracţie pentru activităţile desfăşurate de

unele societăţi, precum: SUA, Franţa, Italia, Belgia, Austria. Paralel cu lupta împotriva evaziunii

fiscale, ţările industrializate sunt tentate să acorde facilităţi fiscale atrăgătoare, prin acordarea de

reduceri sau scutiri de impozite, pentru atragerea capitalului străin sau creşterea exporturilor.

Paradisurile fiscale secundare se caracterizează prin faptul că nivelul de impunere a

anumitor forme de venit este ridicat, însă prezintă anumite dispoziţii cu caracter particular, care

pot fi utilizate într-o operaţiune de tax planning de către investitori.

În funcţie de zona geografică în care se situează, paradisurile fiscale se grupează astfel:

- Zona Caraibilor şi America Centrală – Bermude, Panama, Costa Rica, Belize, Bahamas,

Antigua, Antilele Olandeze;

- Zona Asia-Pacific – Liban, Dubai, Insulele Marshall, Insulele Virgine, Singapore, Hong-

Kong;

- Zona Africa-Oceanul Indian – Liberia;

- Zona Europa – Andora, Cipru, Gibraltar, Insulele Man, Lichtenştein, Malta, Monaco.

În funcţie de persoanele care le utilizează, paradisurile fiscale se împart în [17]:

Paradisuri fiscale pentru persoane fizice: Andora, unde cota impozitului este zero;

Bahamas, unde nu există impozite, ci numai anumite capcane de evitat; Campione d’Italia, care

  87

este o regiune minusculă şi fără impozit pe venit, practicabil pentru alte naţionalităţi decât

italienii şi care nu fac afaceri cu Italia; Cayman, care nu percepe impozit pe venit; Cipru, care

rezervă privilegii fiscale persoanelor fizice pensionate; Monaco, care nu percepe impozit pe

venit, dar care este interzis francezilor, aşa cum este Campione d’Italia pentru italieni.

Paradisuri fiscale pentru persoanele juridice: Bahamas, Bermude, Turks, Caicos, Cayman

– aici se pot înfiinţa societăţi neimpozabile, dacă ele au o activitate externă; Bahrain – care nu

impozitează societăţile străine. Este preferat de către arabi Cipru – o localitate unde se desfăşoară

o activitate neîntreruptă, datorită unui amestec abil între noţiunea de rezidenţă şi cea de

nerezidenţă; Guernsey şi Jersey – sunt ţări în care societăţile nerezidente sunt scutite de impozite.

Există, însă, o anumită reţinere pentru Jersey, a cărei imagine s-a deteriorat şi al cărui

raport calitate-preţ nu mai este satisfăcător; Insulele Virgine Britanice – o zonă în care un singur

avocat talentat şi sprijinit de un guvern inteligent a creat în anii 1984-1992 mai mult de 60.000

de societăţi cu activităţi externe, care nu sunt impozitate.

Domeniile de activitate în care pot fi înfiinţate aceste companii off-shore sunt foarte

variate. Primul dintre acestea este comerţul, apoi serviciile, asigurările, domeniul bancar,

transportul maritim şi finanţele.

În afară de schemele legate de generarea unor ISD false, pot exista şi altele, legate de

crearea companiilor în paradisurile fiscale.

De exemplu, companiile din paradisurile fiscale pot fi create pentru ca ele, la rândul lor, să

efectueze ISD în alte ţări prin crearea altor companii şi încasarea dividendelor, care vor fi taxate

la un nivel jos [99].

Schemele asemănătoare prevăd creditarea companiilor fiice de companiile mamă, care,

aparent, pot şi să nu fie convenabile pentru primele prin condiţii dure. În unele cazuri,

companiile fiice chiar plătesc penalităţi pentru neîndeplinirea condiţiilor contractuale. Însă, în

realitate, schema dată este o modalitate de a reduce artificial profitul companiei fiice şi mărirea

profitului companiei mamă, care va fi impozitat la rate joase.

Alte scheme prevăd crearea unor branduri de către compania mamă din paradisul fiscal şi

vânzarea licenţei pentru folosirea lor companiei fiice cu acelaşi efect [99]. Efectul similar poate

fi obţinut prin prestarea de către compania mamă din paradisul fiscal a unor servicii companiei

fiice, chiar dacă însăşi serviciile poartă un caracter fictiv [99].

În domeniul construcțiilor, compania mamă poate prelua rolul de contractor principal, care

va primi comanda de construcţie, iar însăşi lucrările de construcţie pot fi îndeplinite de compania

fiică din ţara respectivă în calitate de subcontractor [99].

  88

În domeniul producţiei de mărfuri, compania mamă din paradisul fiscal creează compania

fiică pe teritoriul unei ţări pentru organizarea procesului de producţie, acoperă toate cheltuielile

de producţie şi preia întregul lot de marfă produsă. Astfel, compania fiică lucrează fără profit,

care, la rândul său, este preluat în întregime de compania mamă [99].

Altfel, aplicând aranjamentele privind respectarea secretului comercial, companiile din

paradisurile fiscale pot fi create în scopul folosirii lor în calitate de raider pentru achiziţiile ostile

în alte ţări.

Drept practică financiară dubioasă constituie încasarea avansului de 100% în cadrul unei

tranzacţii internaţionale de către compania mamă cu compania fiică, fără a transmite

contravaloarea tranzacţiei. În urma unor procese de judecată, compania fiică va avea, desigur,

câştig de cauză, însă, încasarea forţată a sumei avansului din banca din paradisul fiscal, în care se

află, de regulă, contul companiei mamă, practic este imposibilă şi mai mult ca probabil va fi

trecută la pierderi [101].

Însă una din cele mai răspândite sunt cele legate de mecanismele preţurilor de transfer.

Esenţa ei este următoarea: într-o ţară este creată o companie specializată în comerţul

internaţional. Apoi această companie creează o companie într-un paradis fiscal, care devine

intermediară în tranzacţie. Adică, compania off-shore este inserată în mijlocul tranzacţiei

comerciale, iar profiturile sunt înregistrate în registrele acesteia, în locul companiei de origine. În

acest fel, profiturile taxabile sunt, de fapt, transferate dintr-o jurisdicţie cu taxe ridicate într-una

cu taxe scăzute sau chiar fără taxe. Compania off-shore va primi ordine de la client, iar bunurile

vor continua să meargă direct de la producător către cumpărător.

Această interpunere a companiei off-shore în lanţul comercial este avantajoasă atât pentru

cel care vinde bunurile, cât şi pentru cumpărător (în speţă, atât pentru exportator, cât şi pentru

importator). Exportatorul poate folosi schema prezentată de noi mai sus pentru a transfera

profitul, care provine din diferenţa dintre costul bunurilor vândute de el şi preţul de vânzare.

Importatorul poate folosi compania off-shore pentru a evita plata taxelor pe diferenţa dintre

preţul de achiziţionare a bunurilor şi preţul cu care bunurile vor fi vândute în ţara sa [50].

Multitudinea de avantaje comparative oferite de paradisurile fiscale prezintă fundamente

certe pentru ca acestea să se încadreze în procesul investiţional internaţional, în special în cazul

modelelor de investiţii străine false şi chiar de tip indirect.

Implicarea paradisurilor fiscale în calitate de ţară-participantă la fluxurile de ISD este

recunoscută indirect de mai multe guverne prin adoptarea programe de legalizare a capitalurilor;

amnistii fiscale şi aplicarea de cote „zero” la impozitul pe venituri.

  89

În lista acestor ţări se înscrie şi Republica Moldova, care a iniţiat o reformă fiscală ce

prevedea legalizarea capitalului, amnistia fiscală şi cota zero pe venitul reinvestit.

Potrivit legii, au fost amnistiate restanţele persoanelor fizice şi juridice reflectate în

sistemul de evidenţă al Serviciului Fiscal de Stat, al Casei Naţionale de Asigurări Sociale,

inclusiv în sistemul de evidenţă specială, la situaţia din 1 ianuarie 2007, la impozitele, taxele, la

alte plăţi, la majorările de întârziere şi la amenzile aferente bugetului de stat, la contribuţiile de

asigurări sociale de stat, la primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, la majorările

de întârziere şi la amenzile aferente bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurării

obligatorii de asistenţă medicală, neachitate la data punerii în aplicare a legii.

În total au fost amnistiate restanţe în sumă de 4,3 miliarde de lei, inclusiv 3,4 miliarde de

lei datorii la Bugetul de stat, aproape un miliard restanţe la Bugetul asigurărilor sociale şi 8

milioane de lei datorii la Fondul asigurărilor medicale. Au fost iertate datorii faţă de Bugetul de

stat şi Fondul asigurărilor sociale a peste 30 mii de companii de stat şi private, iar alte câteva mii

au fost scutite de plata restanţelor la Fondul asigurărilor medicale [113].

2.4. Concluzii la capitolul 2

Concluziile ce pot fi trase din parcurgerea capitolului al doilea al lucrării se concentrează,

în principal, pe trendurile recente şi metamorfozele procesului investiţional internaţional.

Fluxurile de ISD şi procesul de globalizare care a marcat această eră se

intercondiţionează. Pe de o parte, fluxurile de ISD determină o internaţionalizare mai largă a

capitalurilor din economiile în care acestea sunt disponibile în volume mai mari şi o redistribuire

a acestora în cadrul economiei mondiale. Pe de altă parte, procesul de extindere a capitalului

investiţional a deschis accesul spre industrii şi economii, care erau altădată închise şi greu de

penetrat.

Mai mult ca atât, în prezent un număr tot mai mare de ţări au intrat în competiţia atragerii

fluxurilor de investiţii străine. Ele au realizat în acest scop un şir de reforme în vederea abolirii

barierelor administrative, regulatorii şi instituţionale cu care se confruntă investiţiile ca obiectiv

final, fiind crearea unui climat investiţional favorabil.

Studiul privind evoluţia ISD pe plan mondial marchează tendinţa de sporire a fluxurilor de

ISD pe perioada ultimelor decenii pe fondalul ameliorării climatului investiţional internaţional

condiţionat de principalii actori ai acestei pieţe. Cu toate acestea, s-au constatat şi unele eşecuri

în această evoluţie, determinate de crizele financiare mondiale.

Stocul de ISD pe plan mondial a înregistrat creşteri permanente, cu excepţia a două

perioade, ponderea majora a stocului de ISD este concentrat în ţările dezvoltate – circa 70%,

  90

dintre care aproximativ 42% în UE şi peste 20% în Canada şi Statele Unite ale Americii.

Ponderea ţărilor în tranziţie, inclusiv CSI, în stocul mondial de ISD rămâne a fi extrem de mică,

la începutul anului 2000 fiind de 1,4% şi 1,24%, respectiv, iar peste zece ani, cota acestora a

ajuns să constituie 2,8% şi, corespunzător, 2,3%.

Analiza ISD după cei mai importanţi generatori/receptori arată că în topul liderilor este

poziţionată SUA, care, doar în anul 2010, a generat şi recepţionat cel mai mare flux de ISD, ele

constituind 22,53% şi, respectiv, 11,66% din total, printre lideri în acest top se regăsesc şi

Franţa, Japonia, Germania, China, Federaţia Rusă cu cote diferite de flux/influx de ISD. Cu

toate acestea, se urmăreşte o modificare a structurii fluxurilor mondiale de ISD, rolul ţărilor în

curs de dezvoltare în calitate de investitori, precum şi de receptori, pe arena internaţională fiind

în creştere.

Analiza ISD după modul de implementare demonstrează că pe primul loc sunt fuziunile şi

achiziţiile transfrontaliere, tip de investiţii caracteristic, în special, ţărilor dezvoltate, însă aceste

tranzacţii sunt mai sensibile la şocurile financiare, comparativ cu proiectele greenfield.

Proiectele greenfield sunt forme de implantare specifice pentru ţările în curs de dezvoltare şi

cele în tranziţie, aproape jumătate sunt plasate în ţările în curs de dezvoltare şi cele în tranziţie.

Stabilitatea acestor forme de implantare a ISD în timpul crizelor financiare este mai ridicată.

Efectele crizei recente s-au răsfrânt şi asupra sectoarelor de dezvoltare: primar, secundar

şi terţiar prin reducerea fluxului de ISD orientate spre acestea. Cel mai puternic a fost afectat

sectorul de producere. Către 2009 a scăzut valoarea fuziunilor şi achiziţiilor în domeniul

serviciilor cu 77%, în timp ce numărul lor cu 41%, iar numărul proiectelor greenfield în acest

sector cu aproape 15 %, fiind marcată, în deosebi, industria grea: industria constructoare de

maşini, metalurgică ş.a.

Declin puternic a înregistrat şi sectorul terţiar, valoarea achiziţiilor şi fuziunilor în acest

domeniu începând să scadă chiar începând cu anul 2008. Cu toate că această sferă de activitate

este mai puţin sensibilă la ciclurile de afaceri de timp scurt, în anul 2009 valoarea fuziunilor şi

achiziţiilor în acest domeniu au scăzut cu 57% (cea mai bruscă scădere).

O tendinţă conturată în ultimul deceniu, iar în perioada crizei recente devenită şi mai

pronunţată, este orientarea progresivă pe plan mondial a fluxurilor de ISD spre sfera serviciilor,

mai cu seamă în ultimii doi ani în sectorul primar, în defavoarea predilecţiei pentru investiţiile

efectuate în producţie.

Conform Studiului Perspectivelor Mondiale de Investiţii al UNCTAD, societăţile

transnaţionale încă au o înclinaţie de utilizare largă a modelelor tradiţionale de expansiune în

străinătate: exporturi, fuziuni şi achiziţii, proiecte greenfield, cu toate acestea, pe timp de criză, o

  91

predilecție aparte va fi acordată altor forme de investiţii, cum sunt societăţile mixte,

subcontractarea, alianţele strategice care presupun cheltuieli de investiţii mai reduse.

Din analiza evoluţiei influxurilor de ISD, pe parcursul ultimului deceniu poate fi remarcat

faptul că în timpul crizelor ISD au tendinţă de a se reorienta dinspre ţările dezvoltate (ca ţări de

origine) spre cele în curs de dezvoltare. Direcţionarea ISD spre ţările în curs de dezvoltare în

timpul crizei este determinată de ritmurile de creştere mai înalte înregistrate în aceste regiuni,

cadrul reformator dinamic în domeniul îmbunătăţirii mediului de afaceri pentru atragerea unui

volum mai mare de ISD în economie.

Deopotrivă cu tendinţa unanim recunoscută în teoria economică şi confirmată de analiza

faptică prezentată pe parcursul capitolului, se observă, însă, şi unele trăsături şi caracteristici

absolut noi ale procesului şi fenomenului investiţional internaţional - creşterea ISD din unele

ţări în dezvoltare (ca ţări de origine) spre alte ţări în curs de dezvoltare.

Acest fenomen poate fi explicat tradiţional – căutarea de noi pieţe şi avantaje competitive,

lansate în acest caz de ţările în curs de dezvoltare (calificate ca ţări gazdă a investiţiilor), însă

volumul în creştere a acestor fluxuri se explică, mai cu seamă, prin prisma conturării unor noi

dimensiuni (forme) ale ISD şi anume investiţii străine directe de tip indirect şi investiţii străine

directe false.

Investiţii străine directe de tip indirect, fundamentate prin prisma teoriei gravitaţionale,

sunt constituite atunci când activele sau acţiunile sunt deţinute de compania-mamă prin

intermediul unei reprezentanţe străine, în aşa fel trasând un flux de ISD dintr-o ţară, indirect

către a treia.

ISD indirecte comportă unele avantaje faţă de ISD obişnuite: în cadrul ISD indirecte are loc

procesul de amplificare a investiţiilor, din contul diversificării internaţionale suma avantajelor

investiţionale este potenţial mai mare decât în cazul ISD tradiţionale, drept urmare, ISD indirecte

sunt mai eficiente şi mai puţin riscante.

Investiţiile străine directe false le definim ca fluxul de capital provenit legal din afara ţarii

gazdă, având legal statut de investiţii străine, originea acestor fluxuri (de facto) fiind ţara în care

au fost locaţionate, realizate astfel cu scopul ocolirii unor bariere economice sau comerciale,

obţinerea unor privilegii financiar-fiscale sau de altă natură.

O popularitate tot mai mare în businessul investiţional internaţional îl capătă efectuarea

ISD de tip indirect şi false prin intermediul investiţiilor în companiile din paradisurile fiscale.

Conturarea noilor modele de investiţii străine directe – de tip indirect şi, cu atât mai mult,

recunoaşterea acestora din punct de vedere ştiinţific ar servi fundamente pentru axarea politicilor

  92

de stat şi comunității internaţionale în vederea extinderii acestora şi maximizării beneficiilor

comportate.

Indirect, avantajele oferite de investiţiile directe false sunt recunoscute la nivel ştiinţific şi

în economia mondială prin aprobarea inițiativelor privind amnistierea fiscală şi legalizarea

capitalului care, implicit, urmăresc mai multe scopuri, legate de liberalizarea regimului de

activitate a agenților economici şi de sporirea atractivității ţării ca destinație pentru investitorii

străini, precum şi ameliorarea climatului investițional şi majorarea fluxului de investiții în

activitatea de întreprinzător prin aplicarea unui mecanism eficient de impozitare a capitalului

legalizat.

În prezent, când Moldova este stat vecin al Uniunii Europene, devine deosebit de

importantă capacitatea economiei noastre de a se restructura rapid şi de a deveni competitivă, iar

statele membre ale UE, precum şi statele vecine ale Republicii Moldova, ar putea pe deplin

îndeplini rolul de ţări-platforme în modele de investiţii străine directe de tip indirect şi participa

activ la procesul investițional din ţara noastră.

Concluzia generalizată se referă la faptul că modelele noi de investiţii străine directe de tip

indirect şi investiţii străine directe false contribuie la majorarea influxurilor de investiţii străine

în Republica Moldova şi contribuie major la creşterea economică din ţară, cu atât mai mult că ele

oferă avantaje sporite atât investitorilor, cât şi ţării noastre prin atragerea în circuit a capitalurilor

care în lipsa acestor modele s-ar îndrepta spre alte economii.

  93

3. ASIMILAREA INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTE ÎN REPUBLICA

MOLDOVA PRIN PRISMA INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTE DE TIP INDIRECT

3.1. Analiza asimilării investiţiilor străine directe în Republica Moldova prin prisma

concretizării modelului investiţional al acesteia

Volumul investiţiilor străine directe se consideră unul din principalii indicatori care

confirmă succesul politicilor şi perspectivelor economice ale unei ţări. Atunci când ISD sunt în

creştere, acestea pot încuraja şi alţi investitori străini să aloce noi resurse în economia respectivă.

Astfel, după ce un anumit prag al neîncrederii este depăşit, ISD devin o importantă forţă motrice

pentru o dezvoltare economică de calitate. În acest context, se poate menţiona că ISD sunt

importante nu doar ca resurse financiare, dar şi ca o combinaţie a experienţei, cunoştinţelor,

practicilor de management, inovaţiilor de marketing şi know-how tehnologic, stimulând şi

investiţiile capitalului autohton [62].

Abordarea aspectelor specifice ale internaţionalizării procesului investiţional nu ar putea fi

dezvăluită pe deplin, fără concretizarea câtorva categorii economice ce stau la baza acestui

fenomen.

Bazându-ne pe principiile semanticii9 şi principiile generale ale fenomenului analizat, vom

recurge la definirea modelului investiţional internaţional.

Din perspectiva prezentei cercetări, considerăm că modelul investiţional reprezintă

totalitatea elementelor (factorii) şi mecanismelor cu impact asupra derulării procesului

investiţional.

Există mai mulţi factori care concurează la dimensionarea cantitativă şi calitativă a

investiţiilor străine, precum şi la direcţionarea acestora.

Analiza evoluţiei investiţiilor străine directe pe plan mondial, a relaţiilor de dependenţă de

ansamblul a economiilor naţionale, dar şi a relaţiilor externe a acestora, denotă că investiţiile

străine directe sunt influenţate de o multitudine de factori, care ar putea fi asociaţi următoarelor

categorii:

Categoria 1. Factorii economici, redaţi în special prin Produsul Intern Brut (PIB)

(PIB/locuitor, mărimea şi diversificarea economiei), factorii stabilităţii economice (datoria

publică internă, situaţia bugetară), factorii de natură fiscală (calitatea sistemului fiscal, politica

fiscală şi, în special - presiunea fiscală, facilităţile şi stimulentele acordate investitorilor străini şi

autohtoni), mărimea pieţei interne, factorii de evaluare redaţi prin preţuri (inflaţia, dobânda),

9 În prezenta cercetare autorul se bazează pe sensul generalizat al cuvântului model cu următoarea

semnificaţie: Un model reprezintă o simplificaţie schematică, ce înlătură aspectele neesenţiale pentru a evidenţia conţinutul, forma şi funcţionarea unui mecanism mult mai complicat.

  94

precum şi tendinţele pe termen lung ale acestora; existenţa forţei de muncă, calitatea acesteia şi

costul acesteia (nivelul salariilor), cota economiei tenebre ş.a.;

Categoria 2. Factorii sociali, redaţi, în special, prin nivelul şomajului, calitatea vieţii,

cultură şi tradiţii;

Categoria 3. Factorii politici, redaţi, în special, prin stabilitatea politică, supremaţia legii,

nivelul corupţiei şi al criminalităţii ş.a.;

Categoria 4. Factorii instituţional-legali, care se referă la structura instituţională, calitatea

guvernanţei, factorii ce determină cadrul legislativ (stabilitatea şi calitatea cadrului legislativ,

nivelul de previziune a modificărilor cadrului juridic ş.a.), transparenţa, supremaţia legii, nivelul

corupţiei şi a criminalităţii ş.a.;

Categoria 5. Poziţia economică a ţării respective pe piaţa internaţională redată de

situaţia balanţei de plăţi externe, în special, a soldului contului de capital şi financiar, datoria

publică externă, evoluţia cursului valutar, ponderea pe anumite pieţe ş.a.;

Categoria 6. Factorii ce ţin de conjunctura pieţei internaţionale, care includ factori

economici, politici, militari şi psihologici de pe piaţa internaţională;

Categoria 7. Factori legaţi de evoluţia ratingului de ţară atribuit de agenţiile de evaluare

şi estimarea perspectivelor (negativă sau pozitivă) şi poziţia organizaţiilor internaţionale vis-a-

vis de ţara respectivă.

Fluxuri

Legenda: - categoriile de factori ce determină climatul investiţional al ţării. Figura 3.1. Elementele modelului investiţional generalizat al unei ţări.

Sursa: elaborat de autor. Categoriile 1-4 elucidează dimensiunea naţională a modelului investiţional, iar factorii

din categoriile 5-7 conturează dimensiunea externă a acestuia.

Categoria 4

/

–Δ

ISD

Categoria 1

Categoria 2

Categoria 3

Categoria 5

Categoria 6

Categoria 7

+

/–Δ

+

/–Δ +

/–Δ

+

/–Δ

+

/–Δ +

/–Δ

Plan naţional Plan internaţional

  95

Fiecare dintre aceste grupe de factori acţionează în sens de formare şi modificare (+/–

Δ) (accelerare sau frânare) a fluxurilor de investiţii din/către ţara analizată. Prin urmare, în

funcţie de „greutatea” categoriilor de factori enunţate, fluxurile de ISD se îndreaptă fie către

spaţiul naţional, fie către străinătate. „Greutatea”, în contextul analizat, este definită de

calitatea factorilor, iar modelul acţionează pe principiul balanţei – înclinându-se în direcţia cu

greutate mai mare, respectiv îndreptând fluxurile investiţionale în/din (in/outeng) ţara încadrată

în procesul investiţional internaţional. Multitudinea factorilor angajaţi, evoluţia lor dinamică şi deseori contradictorie, precum şi

posibilitatea implicării unor interese, evidenţiază complexitatea mecanismului analizat.

Un aspect important al modelului investiţional propus se referă la faptul că, alături de

dimensiunea efectivă şi reală a fiecărui factor, un rol important îl joacă interpretarea

informaţiilor cu privire la modificările intervenite în evoluţia acestora.

Astfel, menţionăm că atribuirea de către agenţiile de evaluare financiară a unui rating de

ţară scăzut pentru o ţară, are o „forţă” enormă şi poate distruge „forţa de atractivitate” a

oricărui climat investiţional, oricât de favorabil ar fi el.

În acelaşi timp, unele elemente şi mecanisme ale modelului investiţional se află sub

influenţa acţiunii umane şi, ca urmare, pot fi influenţate cu ajutorul diferitor politici, de autorităţi

sau alţi participanţi importanţi ai procesului investiţional – de obicei, investitori, în modul şi

direcţia dorită. În timp ce alţii nu cad sub influenţa activităţii umane.

De asemenea, pentru influenţarea în parte a factorilor enumeraţi, se necesită eforturi

antrenate de diferită greutate, complexitate şi cost. Obţinerea rezultatelor aşteptate are loc în

intervale diferite de timp, iar efectele deja obţinute se manifestă în perioade de timp limitate.

Trebuie să conştientizăm că modelul prezentat se bazează pe comportamentul pur

economic şi reprezintă un tablou simplificat şi generalizat al realităţii.

Evaluarea factorilor modelului investiţional al Republicii Moldova se prezintă în anexa 12.

Reieşind din evaluarea factorilor modelului investiţional al Republicii Moldova, modelul

investiţional al Republicii Moldova are orientare declarativă către investitorul străin şi local,

comparativ favorabil din perspectivă economică, însă există mari rezerve, la factorii

instituţionali-legali, în special, ce ţin de protecţia proprietăţii, calitatea justiţiei, nivelul corupţiei

şi instabilitatea politică, respectiv – nefavorabil din perspectivă politică şi instituţional-legală,

dimensiunea externă a modelului joacă în rol relativ decisiv în formarea tabloului investiţional

al Republicii Moldova.

Trebuie să menţionăm că anume calitatea ultimilor factori menţionaţi „stopează”

influxurile de capital ale investitorilor străini şi servesc drept bariere importante chiar şi în

  96

prezenţa factorilor de origine economică de nivel(rating) superior celor din Republica Moldova.

La aceste aspecte guvernarea din Chişinău ar trebuie să-şi ţintească atenţia.

Cu toate că evoluţia factorilor modelului investiţional au evoluat nu tocmai favorabil pe

parcursul ultimului deceniu, analiza stocului şi a fluxului de ISD denotă o creştere constantă a

stocului de investiţii străine directe, care în 2011 au atins aproape 3000 mil. USD, ceea ce

reprezintă o creştere de 6 ori, comparativ cu anul 2000 (când valoarea stocului de ISD a

constituit 448,83 mil. USD). De asemenea, începând cu anul 2003, după reducerea fluxurilor

mondiale de ISD pe perioada anilor 2000-2002 şi până în anul 2008 au crescut şi fluxurile de

ISD care, în anul 2008, au atins cea mai mare valoare înregistrată în istoria acestora - de 712,8

mil. USD, marcând o creştere de aproape 5,6 ori, comparativ cu anul 2000 (figura 3.2).

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Influx  de  ISD

Stoc intrări ISD

Figura 3.2. Evoluţia stocului şi fluxului de intrări de ISD în Republica Moldova

în anii 2000-2011, mil. USD. Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNM şi BNS.

După această tendinţă de creştere, în 2008, fluxurile de ISD orientate în economia naţională

au scăzut brusc, ca o consecinţă a crizei mondiale. Criza economică şi financiară a redus puternic

încrederea investitorilor străini în capacitatea de relansare a economiilor în tranziţie. La multe

proiecte de investiţii fie s-a renunţat, fie au fost amânate pentru timpuri mai bune.

Această reducere s-a făcut simţită şi în Republica Moldova, începând cu al patrulea

trimestru al anului 2008. În pofida unei scăderi de 35,9% al fluxului de ISD în trimestrul patru al

anului 2008 faţă de trimestrul trei, per ansamblu, pe anul 2008 s-a păstrat un trend pozitiv,

creşterea faţă de anul 2007 constituind 33,6%. Repercusiunea crizei mondiale asupra fluxurilor

  97

de ISD în anul 2009 a fost simţită din plin, ele fiind reduse practic până la nivelul anului 2000 şi

constituind 27,8 mil. USD.

O revitalizare a acestora s-a simţit doar la începutul anului 2010, în rezultatul manifestării

de către Republica Moldova a primelor semne de relansare economică. În I şi al II-lea semestre

ale anul 2011, fluxurile de ISD intrate în economia naţională au însumat 145,12 mil. USD în

valoare netă, ceea ce depăşeşte nivelul perioadelor respective ale anului 2009 de 2 ori. Deşi nu a

fost atins nivelul anului 2008, totuşi, volumul acestora înregistrează un trend crescător (figura

3.3).

47,27

46,01

39,72

57,86

5,04

64,8376,42

107,11

87,61

103,62115,45

217,22

114,64

186,69

236,45

157,6

49,29

16,48

49,45

23,35

45,31

33,91

69,89

44,79

74,6670,46

0

50

100

150

200

250

Q  I Q  II Q  III Q  IV Q  I Q  II Q  III Q  IV Q  I Q  II Q  III Q  IV Q  I Q  II Q  III Q  IV Q  I Q  II Q  III Q  IV Q  I Q  II Q  III Q  IV Q  I Q  II

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Trimestre

Fluxul  de  ISD

Figura 3.3. Evoluţia trimestrială a fluxului de ISD în Republica Moldova pe perioada anilor 2005-2011, mil. USD Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNS şi BNM.

În pofida progresului fluxului de ISD şi a ponderii stocului de ISD în PIB relativ mare

(49,04% în 2009), volumul ISD pe cap de locuitor este relativ redus, comparativ cu alte ţări. Per

capita, Republicii Moldova îi revin doar 35,48 USD în 2009, deşi în perioada pre-criză valoarea

acestui indicator era mai mare, constituind 196,17 USD în 2008 – valoarea maximă înregistrată

(tabelul 3.1).

Tabelul 3.1. Evoluţia principalilor indicatori cantitativi ai stocului şi fluxului de ISD în Republica Moldova

pe perioada 2000-2010, USD 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Stocul si fluxul ISD per capita, USD Stoc de ISD 109,29 135,92 160,43 183,22 220,45 270,83 338,69 502,15 706,06 735,41 794,17 Flux de ISD 31,06 25,6 21,18 18,93 38,19 50,63 64,53 145,34 196,08 35,48 55,67

Tabelul 3.1-continuare. 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Stocul si fluxul de ISD pondere in PIB, % Stoc intrări 34,84 37,08 38,31 36,05 32,48 34,14 36,92 41,89 42,39 49,02 49,17 Flux intrări 9,9 6,99 5,06 3,72 5,63 6,38 7,03 12,12 11,77 2,37 3,45

Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNM disponibile pe www.bnm.md. (vizitat la 20.07.2012).

  98

Performanţele modeste ale influxurilor de ISD în Republica Moldova sunt mai evidente

atunci când se face o analiză comparativă a acestora pe plan regional:

0,7

1,4

1,0

0,3

0,1 0,1 0,1 0,1

0,4

0,0

0,3

0,00,0

0,2

0,4

0,6

0,8

1,0

1,2

1,4

1,6

Cehia Ungaria Polonia Slovacia Slovenia Estonia Letonia Lituania România Georgia Ucraina Moldova

Figura 3.4. Poziţionarea Republicii Moldova în profil regional privind ponderea stocului de ISD în stocul mondial de ISD, 2009-2010.

Sursa: elaborat de autor în baza datelor UNCTAD şi BNS.

Până în anul 2011, volumul ISD acumulat în economia naţională nu a constituit decât

0,01% din stocul mondial de ISD, înregistrând cele mai slabe performanţe, comparativ cu ţările

din regiune. Valori asemănătoare ale acestui indicator au marcat Georgia (0,04%), Ţările Baltice

(0,07%-0,09%), Slovenia (0,09%). Un volum mai mare se atestă în Ungaria (0,4%), Polonia

(1,03%), Cehia (0,65%), România (0,42%), Ucraina (0,29%) (figura 3.4).

Raportat la valoarea PIB, fluxul şi stocul de ISD în Republica Moldova sunt destul de

semnificative, chiar mai mari, comparativ cu unele ţări din regiune. În mediu, în perioada 2001-

2011, aceşti indicatori au constituit 38,29% şi, respectiv, 7,10%. În alte ţări, cum ar fi Ucraina,

România, Letonia, Lituania ş.a. valoarea acestor indicatori este mult mai mică. Însă aceste valori

nu indică un volum mare de ISD în economia Republicii Moldova, ci mai degrabă atenţionează

asupra volumului mic al PIB (figura 3.5).

3,538,02 4,71 1,84 1,46 1,73 2,07 3,45 2,24 0,6 1,75 4,76

67,64

85,64

67,1471,02

45,1837,07

41,2249,17

43,94

58,09

31,47

42,48

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

Cehia Estonia Georgia Ungaria Letonia Lituania Polonia Moldova România Slovacia Slovenia Ucraina

Flux  ISD/  PIBStoc  ISD/  PIB

  99

Figura 3.5. Aspecte regionale privind stocul şi fluxul de ISD raportat la PIB, media pe perioada 2000-2010, USD. Sursa: elaborat de autor în baza datelor UNCTAD şi BNM.

În acelaşi timp, Republica Moldova înregistrează practic cele mai mici valori din regiune în

ceea ce priveşte volumul stocului şi fluxului de ISD pe cap de locuitor. Valoarea medie a

acestora în perioada anilor 2000-2010 a constituit 377,87 USD şi, corespunzător, 62,07 USD.

Valori apropiate pentru aceşti indicatori se marchează în Ucraina – 450,9 USD şi, corespunzător,

95,20 USD. În perioada ultimilor 5 ani, un salt important în atragerea ISD se atestă în Georgia.

În acelaşi timp, cele mai mari valori în această zonă geografică sunt înregistrate în Ungaria,

Estonia, Cehia, Slovacia, Slovenia ş.a.

646,29

1147,81

126,1

238,1

155,19

189,39

252,93

55,67

166,31

96,21

410,96

142,91

12379,03

12256,69

1797,03

9208,32

4812,37

4046,39

5045,91

794,17

3258,42

9278,14

7401,21

1275,84

0 5.000 10.000 15.000

Cehia

Estonia

Georgia

Ungaria

Letonia

Lituania

Polonia

Moldova

România

Slovacia

Slovenia

Ucraina

Flux  ISD  per  capita

Stoc  ISD  per  capita

Figura 3.6. Aspecte regionale privind stocul şi fluxul de ISD pe cap de locuitor, media pe perioada 2000-2010, USD.

Sursa: elaborat de autor în baza datelor UNCTAD şi BNM. Volumul relativ scăzut al investiţiilor în Republica Moldova este condiţionat, în mare parte,

nu atât de cadru de reglementare, cât de unii factori instituţionali mai puţin favorabili, în

comparaţie cu ţările din regiune. Un şir de factori cum ar fi accesul la finanţare, protecţia

investitorilor, condiţiile de licenţiere şi obţinere de autorizaţii, rigiditatea legislaţiei de muncă,

cât şi obiectivitatea sistemului judiciar, totuşi, constituie un adevărat impediment în desfăşurarea

afacerilor.

În ultimii ani, în Republica Moldova au fost întreprinse mai multe măsuri în vederea creării

unui mediu de afaceri favorabil. Una dintre aceste măsuri este stabilirea cotei zero începând cu 1

ianuarie 2008 pentru venitul reinvestit, dar care nu a avut rezultatul scontat. În anul 2005, ISD

  100

sub forma de capital reinvestit au marcat un salt semnificativ, continuând să crească în anii ce au

urmat. În anul 2009, valoarea acestora a constituit 335,5 mil. USD, înregistrând o creştere de 7

ori, comparativ cu anul 2005 (tabelul 3.2). Ponderea veniturilor reinvestite în stocul de investiţii

a crescut în perioada anilor 2000-2009, de la 1,9% la 12,4%, ceea ce ar semnifica, probabil,

sporirea încrederii investitorilor deja existenţi în economie în mediul naţional economic.

Tabelul 3.2. Dinamica stocului de ISD în RM pe tipuri de capital investit, mil. USD

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 Stocul de ISD 448,83 549,14 636,7 713,91 843,85 1020,18 1278,12 1876,51 2596,28 2697,01 2879,64 * Capital social 364,07 470,3 526,71 568,17 674,52 739,89 856,08 1125,6 1586,66 1667,07 1826,41 * Venit reinvestit 16650 -28,19 -55,62 -40,28 41791 45,47 87,06 199,87 298,57 334,6 349,15 * Alt capital 76,31 107,03 165,61 186,02 163,19 234,82 334,98 551,04 711,05 695,34 704,08 * Fluxul de ISD 127,46 103,32 83,6 73,64 147,8 190,86 259,4 523,9 695,38 138,57 193,9 145,12 Capital social 83,69 110,89 60,13 39,66 114,12 79,63 119,02 227,38 441,7 161,56 156,98 60,82 Venit reinvestit -2,6 -36,64 -27,43 15,34 38,07 27,35 41,59 112,81 98,7 -11,56 14,55 59,95 Alt capital 46,45 29,19 51,35 18,75 -5,99 83,72 97,86 201,07 171,06 -4,67 25,88 31,25

Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNM.

În acelaşi timp, cea mai mare parte a stocului de ISD în Republica Moldova – 63,42% din

total (conform situaţiei de la sfârșitul anului 2010), este plasat sub formă de capital social. Pe

perioada anilor 2000-2010 acesta a avut o tendinţă de creştere, în 2010, valoarea acestuia

reprezentând 1826 mil. USD sau de 5 ori mai mult, comparativ cu 2000.

Cu toate acestea, în prima jumătate a anilor 2000, fluxurile de ISD în capitalul social au

avut o evoluţie mai mult instabilă, trendul crescător stabil fiind marcat abia începând cu anul

2005, care a continuat până în anul 2008. În 2010, valoarea acestora a scăzut aproximativ peste 3

ori, de la 441,7 mil. USD în 2008 la 157 mil. USD.

Volumul cumulativ al ISD în alte sectoare a avut în perioada analizată o tendinţă generală

de creştere, constituind în anul 2009 - 647,03 mil. USD, comparativ cu 76,31 mil. USD în anul

2000. Cu toate acestea, în anul 2009 s-a înregistrat un regres al fluxurilor de ISD în alt capital,

faţă de anul precedent, constituind - 22,16 mil. USD.

Din punct de vedere al orientării investitorilor străini spre diverse ramuri economice

(conform CAEN), ISD s-au localizat cu precădere în următoarele (figura 3.7): intermedierile

financiare, care cuprind activitatea bancară, a instituţiilor financiare nebancare şi reprezintă 22%

din totalul ISD, comerţul cu amănuntul şi cu ridicata – 19%, activitate care se caracterizează

printr-o recuperare rapidă a investiţiilor, industria prelucrătoare – 18,0% din total, tranzacţii

imobiliare - 17,5%.

În acelaşi timp, relativ mai modeste au fost investiţiile realizate în sectorul energetic –

7,9%, transporturi şi comunicaţii – 8,9%, construcţii – 2,8% .

  101

Transporturi şi comunicaţii

9%

Energia electrică şi termică, gaze şi apă

8%

Industria prelucratoare

18%

Altele4%

Activităţi financiare21%

Construcţii3%

Comerţ cu ridicata şi amănuntul; repararea

autovehiculelor, bunurilor casnice şi

personale19%

Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii prestate

întreprinderilor18%

Figura 3.7. Structura stocului de ISD pe sectoare economice în anul 2011, %. Sursa: elaborat de autor în baza datelor MIEPO.

Structura stocului de ISD în capitalul social în 2011 arată o structură relativ asemănătoare

cu cea expusă mai sus (figura 3.7). Pe perioada ultimilor 5 ani, au crescut considerabil investiţiile

în activităţi financiare – de la 79,17 mil. USD în 2005 la 418,43 mil. USD în anul trecut.

Investiţiile în acest sector oferă posibilităţi de a obţine câștiguri sporite în termen scurt. Creşterea

investiţiilor străine în sectorul financiar al Republicii Moldova a coincis cu extinderea activităţii

unor bănci europene în ţările Europei de Est, care a fost generată în mare parte de intensificarea

concurenţei pe piaţa financiară europeană. Astfel, pe perioada ultimilor ani, a crescut

semnificativ prezenţa investitorilor străini în sectorul naţional bancar, aici pot fi menţionate

următoarele cazuri relevante: procurarea BC Eximbank SA de către Gruppo Veneto Banca

(Italia), deschiderea reprezentanţei Băncii Comerciale Române la Chişinău, care, între timp, a

devenit bancă-fiică a gigantului austriac Erste Bank, achiziţia a 70,6% din acţiunile băncii

comerciale BC Mobiasbanka SA de către BRD - Groupe Société Générale (Franţa) – unul dintre

cele mai mari grupuri financiar-bancare din Europa, deschiderea Procredit Bank în Moldova al

cărei principal acţionar este Procredit Holding (Germania), dezvoltarea reţelei Raiffeisen

International Bank Holding AG (Austria) în Moldova.

  102

0

5

10

15

20

25

30

35

2005 2006 2007 2008 2009

Agricultura,  economia  vântului   și  silvicultura

Industria  prelucrătoare

Energia  electrică  și  termică,  gaze  și  apă

Construcții

Comerț  cu  ridicata  și  amănuntul,  repararea  autovehiculelor,  bunurilor  casnice  și  personale

Hoteluri  și  restaurante

Transporturi  și  comunicații

Activități  financiare

Tranzacții  imobiliare,  inchirieri  și  activități  de  servicii  prestate  întreprinderilor

Altele

Figura 3.8. Dinamica stocului de ISD în capital social pe sectoare economice, mil. USD

Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNS.

În pofida sporirii prezenţei străine prin intermediul ISD în Republica Moldova, aceasta

rămâne a fi relativ redusă, comparativ cu ţările din regiune.

Excepţie fiind doar cele în sectorul bancar - conform datelor BERD ponderea deţinerilor

investitorilor străini în capitalul acţionar al băncilor în Republica Moldova către sfârșitul anului

2011 constituia peste 76%, o cotă comparabilă cu ţările din regiune, unde, în mare majoritate,

acest indicator depăşeşte 50%, inclusiv Ucraina – 51,1%. Spre exemplu, în Ungaria şi Romania

investitorii străini deţin peste 80% din acţiuni, iar în astfel de ţări ca Georgia, Croaţia, Lituania –

peste 90%, în Slovacia - chiar majoritatea capitalului acţionar – 99,2% [104].

În această perioadă, a crescut stocul de ISD în activitatea de comerţ – de la 125,04 mil.

USD la 341,75 mil. USD, precum şi ponderea lor în structura ISD. În acelaşi timp, deşi a crescut

sub aspect valoric stocul ISD în industria prelucrătoare – de la 179,79 mil. USD în 2005 la

376,76 mil. USD în 2009, cota parte în stocul ISD s-a redus sensibil de la 24,3% în 2005 la

22,6%. Ar fi de menţionat că valoarea ISD în industrie, deşi ar părea că au o pondere relativ

importantă în volumul cumulativ al ISD, totuşi, valoarea lor este foarte mică. Respectiv, şi

efectul lor asupra dezvoltării sectorului productiv s-a făcut slab simţit. Drept referinţă poate fi

luat volumul investiţiilor în producţie în Ungaria, care înregistrează cele mai mari progrese în

atragerea ISD care constituie în jur de 36%.

În acelaşi timp, în 2009-2010 a scăzut stocul de ISD în sectorul energetic, comparativ cu

anul 2005. La fel, Republica Moldova nu a reuşit să atragă mari investiţii în sectorul agricol,

transport şi comunicaţii. Astfel, către 2011 ponderea investiţiilor în sectorul transporturilor şi

comunicării în stocul ISD în capital statutar s-a redus de la 6,2% la 4,8%. În linii generale,

structura stocului de ISD în capitalul statutar reflectă în perioada 2005-2009 o diversificare a

acestora. De asemenea, perioada se caracterizează printr-o tendinţă de reducere a ISD în sectorul

  103

energetic şi al industriei prelucrătoare, dar care continuă să deţină o cotă mare, iar pe de altă

parte, o creştere a ponderii sectorului financiar şi a activităţilor comerciale.

Structura geografică a ISD în Republica Moldova indică faptul că investiţiile străine directe

vin din 91 de ţări, principalele surse fiind UE 27, CSI, SUA şi Canada.

În 2008, pe primele locuri în topul ţărilor de origine ale ISD se plasau ţările cu un regim

fiscal destul de tolerant faţă de capitalurile pe care le adăpostesc: Olanda şi Cipru care deţineau

17,5% şi, respectiv, 13,7% din stocul de ISD. Provenienţa investiţiilor în proporţie de 31% din

aceste două state denaturează analiza investiţiilor pe ţări de origine, deoarece capitalul care

provine din Olanda şi Cipru de multe ori este cu totul de altă provenienţă decât olandeză sau

cipriotă (inclusiv rusă, românească, ucraineană sau chiar moldovenească) [38]. Din nou

menţionând cazul Ungariei - care serveşte ca un exemplu de bună practică, ISD provin cu

precădere din astfel de ţări ca Germania (25% din stocul ISD), Olanda (14%), Austria (13%),

precum şi alte ţări europene ca Marea Britanie, Franţa ş.a. [139]

Spre deosebire de aceasta, în Republica Moldova, în perioada 2005-2008, în structura

stocului de ISD au crescut semnificativ investiţiile provenite din Cipru cu 10,9%. Dar s-a

înregistrat o creştere şi pentru cele din Italia cu 9,4%, Marea Britanie cu 4,6%. În acelaşi timp, a

scăzut volumul cumulativ al ISD din Spania cu 9,9%, Rusia cu 5,6%, din SUA cu 2,9%.

Proveniența ISD, evaluate în baza fluxului de ISD în anul 2010, faţă de anul 2005 este

reflectată în figura 3.9.

0 10 20 30 40

Altele

Spania

SUA

Franța

Marea  Britanie

Germania

România

Rusia

Italia

Cipru

Olanda

2010

2005

Figura 3.9. Stocul de ISD după ţara deorigine în anul 2010, comparativ cu anul 2005, %. Sursa: elaborat de autor în baza datelor MIEPO. Printre cele mai mari proiecte investiţionale în Republica Moldova pot fi menţionate cele

efectuate de către un şir de companii care şi-au extins activitatea pe plan internaţional: Societe

  104

Generale (Franţa) în sistemul bancar, grupul petrolier rus - Lukoil Europe Ltd., Union Fenosa

(Spania) în sfera energetică, Lafarge (Franţa) şi Knauff (Germania) în domeniul construcţiilor,

France Telecom în telecomunicaţii. Importante sunt şi investiţiile făcute de italienii de la

VenetoBanca, de grupul german Metro, de olandezii Danube Logistics. Tot printre marii

investitori străini în Republica Moldova pot fi regăsiţi şi Horizon Capital, un fond de investiţii

care în Moldova acoperă domeniul alimentar şi cel bancar.

Analiza efectuată încă o dată atestă faptul că ISD recepţionate de economia naţională până

în prezent n-au generat efectele pe care se miza atât de mult. Este evident că investitorii străini

nu-şi plasează capitalul dacă avantajele investiţiilor plasate în ţara gazdă nu vor fi net superioare

celor posibil de obţinut în ţara de origine. Dincolo de factorii semnificativi ce condiţionează o

afacere de succes, investitorii urmăresc şi gradul de antrenare a capitalului autohton în ramurile

economiei naţionale, dacă capitalul autohton este scos din ţară pentru a intra sub alte forme este

evident că imunitatea economiei naţionale este foarte redusă şi avantajele promovate de

guvernatori sunt doar declarative.

3.2. Investiţiile străine directe de tip indirect şi investiţiile străine directe false în

Republica Moldova

Teoriile economice cu privire la antreprenoriat conturează caracterul pragmatic al acestora.

Or, investitorii străini îşi vor susţine primordial afacerea proprie, aportul de avantaj economic

fiind scopul acestuia şi doar apoi „contribuţia la dezvoltarea unei economii”, „formarea locurilor

de muncă”, „aplicarea tehnologiilor performante” şi „transferabilitatea abilităţilor manageriale şi

de marketing” în cadrul unei ţări străine pentru ei. Astfel, ei vor recurge la studii riguroase

pentru a cunoaşte specificul ţării gazdă şi a examina mediul în care intenţionează să

implementeze proiecte sau chiar dacă se decid la realizarea afacerii vor aplica forme doar mai

puţin riscante, inclusiv sub forma ISD de tip indirect.

În această ordine de idei, aspectul originii capitalului este, în opinia noastră, una din cele

mai importante pentru reflectarea unor deficienţe în politicele aplicate, dar şi pentru optimizarea

politicii investiţionale a statului.

Conform situaţiei de la sfârșitul anului precedent, 73,6% din totalul ISD în Republica

Moldova constituie investiţiile din statele UE, 8,9% - din ţările CSI, dintre care Rusia - 7,7% şi

17,5% - din alte ţări. Cel mai mare investitor este Olanda, cu o pondere de 17,5%. Cele mai

importante investiţii recepţionate în perioada a.a 2001-2010 pe ţări sunt:

1. Olanda - 181,82 milioane euro;

2. Cipru - 125,00 milioane euro;

  105

3. Italia - 119,32 milioane euro;

4. Rusia - 73,86 milioane euro;

5. Germania - 56,82 milioane euro;

6. Spania - 56,70 milioane euro;

7. Marea Britanie - 52,73 milioane euro;

8. România - 45,57 milioane euro;

9. SUA - 43,92 milioane euro;

10. Franţa - 36,28 milioane euro.

Lider în topul celor zece ţări este Olanda, urmată de Cipru, cu 13,7%, Italia şi Rusia - cu

cote respective de 11,8% şi 7,7%. De asemenea, prezintă interes şi faptul că 70% din companiile

incluse în topul celor 50 din cei mai mari recipienţi de investiţii după forma juridică-

organizaţională sunt societăţi cu răspundere limitată (SRL).

Trebuie, însă, de remarcat că în cazul ISD venite în Republica Moldova, adesea,

provenienţa capitalului este un lucru relativ convenţional. Ca exemplu, reţeaua de magazine

„Fourchette” a fost creată nu de capitalul ucrainean, ci britanic, iar compania „americană”

cunoscută „Grains Corporation” în realitate se sprijină pe investiţiile din Elveţia. Este înalt

gradul de relativitate a apartenenţei americane a capitalului investit în compania „Sun

Communications” care își are originea pe Insulele Virgine.

Între investitorii străini principali figurează cele mai cunoscute teritorii off-shore. După

cum s-a menţionat, între ele leader fiind Cipru.

În conformitate cu datele prezentate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare, comparativ

cu anul 2008, când un interes deosebit faţă de investirea capitalului în valori mobiliare pe piaţa

primară au manifestat investitorii din Franţa, România şi Marea Britanie, în anul 2009, cea mai

semnificativă participare a investitorilor străini prin intermediul emisiunilor de valori mobiliare revine

investitorilor din România, Germania şi Rusia (figurile 3.10, 3.11).

  106

29,2

25,8

20,7

7,0

5,3

4,14,0

3,9

Franța  (145,3  mil.   lei)România  (128,6  mil.   lei)Marea  Britanie  (103,3  mil.lei)Germania  (34,8  mil.   lei)Austria  (26,7  mil.lei)Cipru  (20,5  mil.   lei)Olanda  (19,8  mil.   lei)Alte  state  (19,3  mil.   lei)

66,6

16,6

7,0

4,23,6

2,0

România  (212,8  mil.   lei)

Germania  (53,1  mil.   lei)

Rusia  (22,4  mil.   lei)

Liechtenstein  (13,5  mil.   lei)

Marea  Britanie  (11,5  mil.   lei)

Alte  state  (6,4  mil.   lei)

Figura 3.10. Structura investiţiilor atrase de către SA după originea investitorilor străini în anul 2008, %

Figura 3.11. Structura investiţiilor atrase de către SA după originea investitorilor străini în anul 2009, %

Sursa: Rapoartele anuale ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare pentru anii 2009, 2010. Disponibil on-line: http://www.cnpf.md/file/rapoarte/Raport_Anual_CNPF_2010.pdf (vizitat 06.05.2012).

Din cele prezentate, se remarcă investiţiile provenite din Cipru în anul 2008 în volum de

20,5 mil. lei (ponderea de 4,1% în volumul total) şi cele din Liechtenstein în anul 2009 – 13,5

mil. lei (4,2%).

În anul 2009, pe piaţa secundară, un interes deosebit la procurarea valorilor mobiliare ale

emitenţilor din Republica Moldova au manifestat investitorii din Cipru, Luxemburg, Singapore.

Cele mai semnificative volume ale vânzărilor de valori mobiliare în anul 2009 au fost

înregistrate de către investitorii din Liechtenstein, Cipru şi Rusia (Anexa 12).

Cipru este ţara de reşedinţă a unor investitori care tranzacţionează relativ activ acţiunile

companiilor din Republica Moldova. De exemplu, în anul 2008 volumul tranzacţiilor de

cumpărare a constituit 218,3 mil. lei, iar de vânzare - 117,6 mil. lei, iar în anul 2009, volumul

acestor tranzacţii au constituit, respectiv, 108,3 mil lei şi 25,2 mil. lei.

Este remarcabil şi faptul că în anul 2007, investitorii de pe Insulele Cayman au procurat în

Republica Moldova acţiuni în valoare de 283,3 mil. lei, iar tranzacţiile similare ale investitorilor

de pe British Virgin Islands în anul 2009 au însumat 7,2 mil. lei.

În calitate de vânzători se remarcă British Virgin Islands, în anul 2008, cu volumul

tranzacţiilor de 46,6 mil. lei şi Liechtenstein, în anul 2009, cu volumul de 80,6 mil. lei.

Prezintă interes şi comportamentul unor ISD în anul 2001 (figura 3.12).

  107

26

19

107

7

6

6

5

14 OlandaInsulele  VirgineElvețiaItaliaFranțaS.U.A.GermaniaMarea  BritanieAlte  state

Figura 3.12. Structura investiţiilor străine în Republica Moldova efectuate în anul 2001 în diviziune pe ţările de reşedinţă a investitorilor străini

Sursa: elaborat după www.miepo.net (vizitat la 15.04.2010).

După cum se vede, în anul 2001, printre liderii oferirii investiţiilor în ţara noastră au fost

Olanda (26%), Insulele Virgine (19%) şi Elveţia (10%). Analiza faptică relevă mai multe cazuri

ale ISD indirecte în ţara noastră anume prin Olanda. Totodată, faptul că investiţia străină provine

din Olanda, încă nu înseamnă că și capitalul originar este olandez. Drept exemplu poate servi

compania METRO Cash&Carry.

Analiştii economici ai centrului analitic independent din Republica Moldova „Expert-

Grup”, de asemenea, susţin că statisticile investiţiilor provenite din Olanda şi Cipru nu arată

situaţia reală, deoarece aceste ţări adăpostesc capitaluri de altă origine, inclusiv rusă,

românească, ucraineană [64]. În ce priveşte Insulele Virgine şi Elveţia, nici de cum nu încape

îndoială că este vorba de capitalul exportat pe diferite căi, posibil, chiar din Republica Moldova

şi repatriat ca investiţii străine.

În acelaşi timp, în ultimii ani se amplifică exportul de capital din ţară. De exemplu, în anul

2006, lider în acest domeniu a devenit Elveţia care „a rechemat” 333,6 mil. lei investiţi. În anul

2007, a fost înregistrat un bilanţ negativ al mişcării capitalului cu Marea Britanie, Insulele

Caimane şi Virgine, Gibraltar, Irlanda ş.a.

Este semnificativ că în prima jumătate a anului 2008, printre lideri, după acest indicator au

fost S.U.A., Spania şi Rusia. Aceste mişcări de capital pot fi explicate prin manifestările globale

ale crizei financiare provenite din S.U.A., simultan la moment putem, însă, examina aceste

fluxuri şi din perspectiva ISD false.

Unii experţi economişti consideră că există mulţi posesori ai capitalurilor deţinute în zonele

off-shore, provenite din Republica Moldova. Aceste capitaluri din zonele off-shore se întorc în

Republica Moldova sub tot felul de pseudonime, prin diverse scheme şi tehnologii. În plus,

merită menţionat faptul că în 2004 şeful statului a iniţiat reglementări referitoare la „taxa off-

shore”, care urma a fi achitată la bugetul de stat de către rezidenţii Republicii Moldova, subiecţi

  108

ai impunerii, până la transferarea mijloacelor băneşti în lei moldoveneşti la cursul oficial al

Băncii Naţionale în mărime de 15%.

Taxa off-shore urma a fi inclusă în componenţa cheltuielilor generale şi administrative şi să

fie dedusă din venitul impozabil la determinarea obligaţiilor privind impozitul pe venit în modul

general stabilit.

În cazul în care taxa off-shore nu ar fi fost achitată la timp în bugetul de stat, ea urma să fie

percepută de la subiecţii impunerii cu aplicarea unei amenzi în mărimea prevăzută de Codul

fiscal.

Se mai presupunea sancţionarea pentru nerespectarea modului de întocmire şi de prezentare

a dării de seamă privind taxa off-shore. Legea nu a fost promulgată invocând pericolul creşterii

preţurilor la produsele petroliere şi alte produse de import, prejudicierea intereselor actualilor şi

potenţialilor investitori, apariţia unor contradicţii cu tratatele internaţionale pe care le are

încheiate Republica Moldova şi care prevăd evitarea dublei impuneri etc. [12].

Cu părere de rău, există argumente care demonstrează un impact negativ al ISD de tip

indirect şi a celor false.

În general, după cum afirmă unii specialişti, originea capitalurilor multor afaceri profitabile

din Republica Moldova sunt ascunse în zonele off-shore. Însă, este imposibil de a află cui îi

aparţin companiile off-shore care constituie „nuclee” sau „staţii finale” ale schemelor de

business. Există doar confirmări indirecte referitoare la originea acestor companii din Republica

Moldova, bazate pe datele acumulate şi deţinute de băncile comerciale locale sau făcute publice

de către instanţele de judecată [93].

Un exemplu elocvent al obiectului de investire ar constitui întreprinderea „Moldcarton”SA,

a cărei pachet de control până în anul 2002 a fost deţinut de compania rusă „Itera” prin

întreprinderea-fiică „Itera Energy LLC”, în acelaşi timp, ca ţară de provenienţă a capitalului fiind

indicată Elveţia. Explicaţia este simplă – din anul 2002, deţinător al 89,06% din acţiunile

întreprinderii „Moldcarton” a devenit o altă întreprindere-fiică a companiei „Itera” – compania

elveţiană „Gazitera Suisse AG”, plătind $2,15 mil. În anul 2009, acest pachet de acţiuni a fost

cumpărat de compania „Major ASSETS Ltd.”, înregistrată în zona off-shore Belize cu 45,6 mil.

lei ($4,1 mil.). La moment, situaţia financiară a SA "Moldcarton” este deplorabilă: datoriile faţă

de Gasitera Suisse AG constituie $22 mil., faţă de BC „Moldindconbank” SA - $12 mil., faţă de

alţi creditori - 111 mil. lei. Îndatorarea la salarii a ajuns nivelul de 2 mil. lei [94].

Alt exemplu poate servi SA "Floarea Soarelui”. Unul dintre acţionarii substanţiali ai

întreprinderii este compania „WJ Holding” (proprietar Yuirii Drukker, cetăţean al Republicii

  109

Moldova, Rusiei şi SUA), înregistrată în Cipru, care a făcut încercări să procure pe diferite căi

pachetul majoritar [86].

O parte importantă a uleiului este vândută unei firme din Rusia, care aparţine, de fapt, lui

Yuirii Drukker, pentru a fi prelucrată şi ambalată. Însă, de facto, uleiul nu ajunge în Rusia, ci în

Ungaria, cumpărător fiind compania maghiară WJ Grain Ltd, care aparţine companiei olandeze

WJ Grain BV, a cărei preşedinte a consiliului de directori este persoana nominalizată [86].

Preţurile de cumpărare a uleiului au fost foarte joase, comparativ cu situaţia de pe piaţa

internaţională. De exemplu, în perioada când o tonă de ulei de floarea soarelui pe piaţa

internaţională valora $1700, partenerul din Ungaria o procura doar cu $817. Este evident că

preţul iniţial de livrare de la întreprinderea producătoare era cu mult mai jos. În Rusia uleiul era

comercializat deja la preţul de piaţă.

O parte din profiturile enorme din realizarea acestei scheme de afaceri se întorceau la SA

„Floarea Soarelui” în formă de credite sau investiţii destinate achiziţiei totale a businessului.

O schemă asemănătoare se practica cu vânzarea uleiului îmbuteliat: în calitate de

cumpărători figurând companiile controlate de WJ Holding [208].

Astfel, în realizarea uleiului de mărcile Mr. Cook, Aroma Soarelui, Floris, I Milora

contragentul de bază era compania Wessels Management, înregistrată pe Insulele Seychelles.

Un alt caz „interesant” este legat de compania Eventis Mobile, care a fost fondată în anul

2005 de către grupul Eventis Telecom Holding Limited (înregistrat în Cipru), căruia îi aparţin

51% din capitalul întreprinderii, şi o persoană fizică din Republica Moldova, care deţine 49% din

acţiunile companiei [105].

În anul 2006, angajamentele de obţinere a licenţei Eventis Mobile prevedeau obligativitatea

de a investi în proiect până în anul 2010 $114 mil.[102]. Însă, până în primăvara anului 2008

(când finanţarea a încetat), compania a primit doar $48 mil. În rezultat, operatorul a izbutit să

asigure doar acoperirea a 35% din teritoriul ţării, iar la 30 martie 2010 Eventis Mobile, în mod

oficial, a fost recunoscută insolvabilă. În prezent, volumul total al datoriilor companiei constituie

940 mil. lei ($75 mil.), din care datoria internă este de $7 mil. (inclusiv $1 mil. la salarii) şi $300

mii lei – faţă de bugetul de stat.

După cum s-a constat, o parte din surse investiţionale destinate dezvoltării Eventis Mobile

proveneau din creditul acţionarului majoritar – Eventis Telecom Holding Limited, iar o mare

parte din mijloace a fost acordată de compania „RТК-Leasing” (Moscova) în formă de împrumut

cu rata dobânzii 15% şi 10% suplimentar în formă de penalităţi.

De asemenea, s-a constatat că pentru executarea lucrărilor de construcţii pentru Eventis

Mobile, grupul Eventis Telecom Holding Limited, prin intermediul companiei moscovite

  110

„Теlеком МТК”, a fondat în Republica Moldova compania ICN Consulting LLC, care a fost

desemnată ca antreprenor general.

Persoanele responsabile din compania ICN Consulting LLC transferau mijloace băneşti

pentru obiective neexistente. Astfel, la 21 august 2008, Eventis Telecom Holding Limited a

transferat Eventis Mobile aproape $2 mil., care îndată au fost transferate ICN Consulting LLC.

Ultima, la rândul ei, a restituit suma respectivă investitorului străin din Rusia. Prin astfel de

operaţiuni la Eventis Mobile s-au creat datorii artificiale, la care, în paralel, se calculau penalităţi

pentru întârzierea plăţilor.

Astfel, prin operaţiuni de spălare a banilor şi falimentul intenţionat al Eventis Mobile,

persoanele interesate din Rusia au căpătat posibilitatea de legalizare a mijloacelor băneşti

provenite din zona off-shore.

Prezintă interes şi activitatea investitorilor străini de procurare a 23% din capitalul statutar

al BC „Victoriabank” SA în februarie 2005 [85]. Potrivit „International Finance Corporation”

(ICF), o instituţtie financiară a Băncii Mondiale, BC„Victoriabank”SA este prima bancă privată

din Moldova şi are investitori serioşi, printre care BERD, „Alpha Bank” România (acționarii

căreia sunt „Alpha Bank” din Grecia, BERD şi ICF). Unul dintre acţionarii majoritari, „Danube

Fund” (creat în 1996 cu suportul BERD şi „Alpha Bank Group”), deţinea 23 la suta din capitalul

BC„Victoriabank”SA.

În 2004, „Danube Fund” a decis să îşi retragă activităţile din Moldova, hotărând să vândă

cele 23 la suta din acţiuni, încheind tranzacţia respectivă la 4 februarie 2005 cu 4 firme practic

necunoscute, depunând valoarea de cate un milion de dolari fiecare.

Firma „Victoria Invest Ltd” a fost creată în momentul în care „Danube Fund” a lansat

anunţul de vânzare a acţiunilor, în noiembrie 2004. Firma a fost înregistrata în Marea Britanie,

cu un capital de… o lira sterlina. La 4 februarie 2005, aceasta a procurat acţiuni în valoare de 1

mil.110 mii USD.

Firma „Financial Investments Corporation Limited” a fost, de asemenea, creată în

noiembrie 2004, cu un capital de o liră sterlină. Cu toate acestea, firma a devenit proprietara a

unui pachet de acţiuni a „Victoriabank” printr-o operaţiune REPO, preluând de la fostul acţionar

al băncii, „Intrade Management Ltd” cota sa. Firma „Financial Investments Corporation”,

fondată în Marea Britanie, este asociată, conform datelor „Atrium Worldwide” cu o alta, numită

„Atrium”, care a fost înregistrata în Belize, iar directorul ei este Sergiu Manic, un cetăţean al

Republicii Moldova. „Atrium”, de asemenea, a procurat acţiuni ale „Victoriabank” în valoare de

peste un milion de dolari.

  111

Firma „Repcor-Com” are un capital social de 5400 lei, este destul de necunoscută în

Moldova, dar şi aceasta a cumpărat acţiuni în valoare de circa 14 mil. lei. Firma „Program

Invest”, un alt acţionar venit la BC„Victoriabank”, a fost creata tot în 2004, de către Compania

de Asigurări „Afes-M”.

Compania „Afes–M” este o întreprindere cu capital rusesc, preocupată de asigurări în

domeniul aviatic, denumirea acesteia provenind de la îmbinarea „Aviationii Fond Edinii

Strahovoi” din Rusia. „Afes–M” înseamnă filiala moldoveneasca a acestei companii ruseşti,

directorul acesteia, Victor Podarilov, fiind acţionar şi la o firmă de aviaţie numita „Aerocom”,

înregistrată în Chişinău în 1997.

La rândul ei, firma „Aerocom” a fost în ultimii doi ani criticată în rapoartele ONU, ale

Departamentului de Stat al SUA, ale Departamentului Apărării al Marii Britanii precum şi în cele

mai mari ziare ale lumii, care au prezentat dezvăluiri şocante şi relaţii ale acesteia cu „vânzătorii

de moarte”. Această firmă este acuzata ca a cooperat cu vestitul dealer de arme Victor But, care a

participat activ la asigurarea cu arme a tuturor războaielor şi măcelurilor de pe continentul

african, precum şi din Balcani.

Un alt caz este legat de folosirea companiei off-shore „Linekers Investments Limited”,

originară din Cipru (cofondator şi director al căreia este cetăţeanul Republicii Moldova Oleg

Voronin), pentru achiziţia companiei de asigurări „Moldasig”.

La 17 iunie 2008, fondatorii SRL „Moldasig” au luat decizia de a mări capitalul social al

întreprinderii cu suma echivalentă a $4,9 mil. prin depunerea acestei sume de „Linekers

Investments Limited”, ceea ce i-a permis să obţină 80% din capitalul firmei respective.

Prin operaţiuni de depozitare în bănci, apoi prin reasigurare, aceste mijloace băneşti, de

fapt, nu au contribuit la dezvoltarea activităţii companiei “Moldasig”, ci au fost transferate pe

conturile firmelor controlate de Oleg Voronin [96].

În Republica Moldova, s-a manifestat şi o particularitate suplimentară a ISD de tip indirect

şi false. Pentru ele, de rând cu caracteristica de bază a investirii în lanţ, la fel este specifică şi

dezinvestirea. Este suficient ca în lanţul de investire să apară „o verigă slabă”, pentru ca să se

pornească procesul de dezinvestire.

Astfel, din motivul falimentării băncii române Bankcoop, a fost vândută B.C.

„Mobiasbancă” S.A. filiala băncii respective din Chişinău, care la acel moment era chiar

profitabilă.

De asemenea, poate fi amintită banca cu capital străin BC „BTR-Moldova” SA, care, din

cauza crizei financiare din Turcia şi lipsei susţinerii din partea investitorului străin, în anul 2002,

a fost lichidată.

  112

În afară de cazurile cu nuanţe negative expuse, trebuie remarcată experienţa atragerii ISD

indirecte în Republica Moldova, ce contribuie la dezvoltarea economică a ţării. Ne referim la

companiile Bosch Auto Service, Nestle, Baumit, Piroux Groupe, Tetra Pak, Avon (anexa 14, 15).

3.3. Elaborarea modelului de estimare a incidentei investiţiilor străine directe

asupra creşterii economice în Republica Moldova şi a prognozei acestora pe termen scurt

În teoria economică şi literatura de specialitate, găsim un număr relativ mare de lucrări

dedicate efectelor investiţiilor străine directe. Interesul sporit faţă de subiectul investiţiilor străine

a crescut în ultimele 3 decenii, în special, din partea ţărilor în tranziţie şi a celor în curs de

dezvoltare odată cu extinderea pieţei investiţionale internaţionale. La fel, în economiile cu

niveluri reduse ale venitului se observă şi o schimbare în abordarea problemei legate de atragerea

ISD. Astfel, decidenţii politici au renunţat la atitudinea ostilă faţă de ISD şi au trecut la

încurajarea atragerii acestora.

Importanţa investiţiilor străine, efectele sale sistematice, semnificative şi sesizabile sunt în

ştiinţa economică un fapt demonstrat şi recunoscut. Sunt recunoscute efecte pozitive, deopotrivă

cu unele negative. Scopul prezentului studiu este de a cuantifica modalităţile de transmitere a

efectelor investiţiilor străine asupra economiei naţionale receptoare.

Procesul prin care o acţiune/impuls/proces exercită un anumit efect asupra altor

obiecte/acţiuni/procese/activităţi, în general, şi asupra unor rezultate, în particular, se numeşte

„proces de transmisie sau transmisiune”.

Legăturile cauzale specifice prin care acţionează în mod obişnuit impulsurile create de o

acţiune se numesc „canale de transmisie”.

Este indiscutabil faptul că efectele scontate din activitatea de investiţii au influenţe

determinante asupra dezvoltării economiei unei ţări din multiple puncte de vedere.

Unul dintre obiectivele stabilite în prezentul studiu se referă la identificarea canalelor de

transmisie a impulsurilor10 economice ale ISD.

Metoda cea mai frecvent folosită în literatura economică pentru prezentarea unui

mecanism de transmisie este „metoda cutiei negre”, propusă de Frederic Stanley Mishkin [4].

Conform acestei metode, analiza se limitează la evidenţierea legăturilor directe dintre

factorul-cauză şi obiectivele finale ale unei politici sau activităţi economice, fără a intra în

detaliile mecanismelor relaţionale respective.

10 În prezenta lucrare termenul „impúls” se utilizează cu sensul de imbold capabil să determine o acţiune.  

  113

Există, însă, şi mulţi autori, mai ales de orientare keynesiană, care preferă „modele

structurale” mai detaliate.

Descrierea şi analiza mecanismelor de transmisie constituie elemente esenţiale ale oricărei

teorii economice pertinente. Orice analiză de acest gen s-ar încadra într-o concepţie teoretică mai

generală cu privire la procesul macroeconomic şi la rolul anumitor variabile în economie.

Până în prezent nu au existat şi, probabil, nu vor exista teorii unice ale fenomenelor

economice, ci o pluralitate de teorii, mai mult sau mai puţin integrate într-o viziune unitară

asupra modului în care se desfăşoară viaţa economică.

Urmare a studiului prezent şi observaţiilor empirice ale autorului s-au conturat şi au fost

descoperite un şir de canale de transmisie a efectelor ISD. În continuare, vom prezenta cele mai

importante canale de transmisiune ale ISD abordate din perspectiva legăturilor care există între

acţiunile investitorilor străini (nerezidenţi ai unei economii), pe de o parte, şi efectele manifestate

în planul obiectivelor finale ale politicii macroeconomice a statului respectiv sau, în general, a

activităţilor economice, pe de altă parte.

În ceea ce ne priveşte, vom descrie următoarele canale de transmisie a impulsurilor ISD:

1) canalul real - prin care se manifestă impactul direct al intrărilor de investiţii

străine asupra variabilelor economiei reale, cele mai consacrate fiind consumul, producţia şi PIB-

ul, aflate în strânse relaţii de redimensionare.

Schematic, o creştere a investiţiilor străine directe generează următoarele efecte

generalizate:

ISD↑ producţia↑ PIB ↑ (3.1) Sursa: elaborat de autor.

Lanţul cauzal prezentat generalizează faptul că, oricare ar fi domeniul de activitate al

companiei-beneficiare de ISD (producţie sau servicii), activitatea economică, ca urmare a

recepţiei investiţiilor, va înregistra o creştere (investitorii întotdeauna urmăresc scopul de

fructificare a capitalului investit).

Creşterea activităţii economice a beneficiarilor de ISD va conduce la creşterea cererii

interne (pentru consum final sau investiţii), ceea ce va conduce la creşterea ofertei interne, deci,

a activităţii economice a sectorului privat din economia naţională, așadar, a PIB.

ISD↑ producţia↑ cererea internă↑ PIB↑ (3.2) Sursa: elaborat de autor.

Or, în lipsa reacţiei producătorilor interni, vor creşte importurile.

ISD↑ cererea internă↑ … Import↑ PIB↑ (3.3) Sursa: elaborat de autor.

  114

Pe termen lung, un efect concomitent este cel asupra balanţei comerciale (din prezentul

aspect în sensul deteriorării acesteia), cu impact negativ asupra soldului contului curent şi, ca

urmare, asupra îndatorării externe. In funcţie de coeficientul importurilor pentru export (partea

din importuri utilizată pentru obţinerea produselor şi serviciilor destinate exportului), gradul de

deteriorare a balanţei comerciale se atenuează, într-o oarecare măsură.

Conform principiilor de bază ale macroeconomiei, capacitatea unei pieţe interne fiind

limitată, producţia se va îndreptat spre pieţele străine, ca urmare, vor creşte exporturile. Or,

obiectul ISD adesea îl reprezintă localizarea unei producţiei într-o ţară cu climat favorabil, din

start urmărindu-se producerea pentru export.

ISD↑ producţia↑ export↑ PIB↑ (3.4) Sursa: elaborat de autor.

2) canalul social - prin care se manifestă impactul direct al intrărilor de investiţii străine

asupra societăţii din ţara gazdă.

Creşterea activității economice generate de ISD va exercita efecte şi asupra pieţei muncii

din acest spaţiu, conducând la sporirea gradului de ocupare a populaţiei autohtone. De asemenea,

se înregistrează efecte şi în direcţia creşterii salariului mediu nominal în sectorul privat şi a

veniturilor populaţiei, în general.

ISD↑ producţia↑ şomajul ↓ veniturile populaţiei↑ (3.5) Sursa: elaborat de autor.

3) canalul fiscal – ISD exercită efecte semnificative şi asupra finanţelor publice a ţării

gazdă. ISD conduc la scăderea presiunii pe piaţa muncii, şi, parţial, asupra bugetului public al

asigurărilor de şomaj.

ISD↑ producţia↑ şomajul ↓ cheltuielile bugetare ↓ (3.6) Sursa: elaborat de autor.

De asemenea, se înregistrează efecte şi în direcţia creşterii salariului mediu nominal în

sectorul privat, cu impact pozitiv asupra alimentarii bugetului asigurărilor sociale de stat, precum

şi asupra altor categorii de bugete publice.

ISD↑ producţia ↑ salarii↑ impozite (venituri bugetare)↑ (3.7) Sursa: elaborat de autor.

Odată cu creşterea producţiei şi a comerţului cresc şi impozitele atât directe, cât şi indirecte

şi, prin urmare, şi veniturile bugetare.

ISD↑ producţia ↑ consumul↑ impozitele (venituri bugetare)↑ (3.8) Sursa: elaborat de autor.

4) canalul cursului valutar – atingând proporţii importante în fluxurile financiare

internaţionale, ISD influenţează cursul valutar al monedei naţionale a ţării gazdă către monedele

  115

străine. Prin intermediul cursului valutar, efectele ISD se difuzează asupra tuturor variabilelor

economice din economiile ţărilor gazdă şi chiar şi de origine a investiţiilor. Efectele induse sunt

atât pozitive, cât şi negative.

Lanţul cauzal poate fi prezentat în modul următor:

ISD↑ excedentul BPE (contul financiar şi de capital)↑ Cursul valutar↓ (3.9) Sursa: elaborat de autor.

Prin intermediul cursului valutar, efectele ISD se difuzează asupra tuturor variabilelor

economice din economiile ţărilor gazdă şi chiar şi de origine a investiţiilor. Efectele induse sunt

atât pozitive, cât şi negative.

O depreciere a monedei locale conduce la scumpirea relativă a mărfurilor de import şi la

ieftinirea relativă a importurilor. Presupunând că cererea este elastică în raport cu preţul la

bunurile exportate, cererea şi, deci, şi exportul cresc, conducând la majorarea producţiei.

ISD↑ … Cursul valutar↓ exporturi↑ producţia↑ PIB↑ (3.10) Sursa: elaborat de autor.

De asemenea, importurile mai scumpe conduc la o schimbare a structurii consumului către

bunurile locale, şi, deci, o creştere a cererii agregate.

ISD↑ … Cursul valutar↓ importuri↓ cerere↑ PIB↑ (3.11) Sursa: elaborat de autor.

5) canalul încrederii sau canalul nominal prin care, în primul rând, se manifestă

impactul ISD asupra variabilelor economiei nominale, astfel, creşterea influxurilor de ISD într-o

ţară va conduce neapărat la creşterea încrederii către această ţară pe plan internaţional, ceea ce va

permite accesul la finanţarea externă, la costuri mai scăzute şi pe termene mai îndelungate.

Utilizarea resurselor financiare împrumutate, fie pentru consum final sau productiv,

impulsionează activităţi economice, ce se reflectă în creşterea PIB.

ISD↑ încrederea în economia gazdă ↑ împrumuturi externe↑ activităţi economice↑ (3.12)

Sursa: elaborat de autor. În situaţia în care finanţarea externă este acordată sectorului bancar, aceasta va conduce la

creşterea volumului creditelor acordate economiei de sectorul bancar.

ISD↑ încrederea în economia gazdă ↑ finanţarea externă↑ creditele interne↑ (3.13)

Sursa: elaborat de autor. Creşterea fluxurilor de ISD emit semnale pozitive puternice pentru investitorii străini, ceea

ce generează noi fluxuri de ISD şi invers, în cazul înregistrării unui trend descrescător al

influxurilor de ISD.

Efectul de avalanşă creat de creşterea încrederii conduce şi la stoparea fenomenului de

„fugă a capitalurilor”. Capitalurile, rămânând în ţară, ajung să impulsioneze activităţi economice.

  116

ISD↑ încrederea în economia gazdă↑ fuga capitalurilor↓ activităţi economice↑ (3.14)

Sursa: elaborat de autor. 6) canalul averii prin care, în primul rând, se manifestă impactul ISD asupra averii

naţionale, astfel creşterea influxurilor de ISD într-o ţară, pe termen scurt va conduce neapărat la

creșterea averii naţionale, ceea ce va permite accesul la finanţarea externă, la costuri mai scăzute

şi pe termene mai îndelungate. Înregistrarea de profituri şi, ca urmare, decizia de distribuire a

profiturilor generează pe termen lung fluxuri financiare îndreptate către ţara de origine a

capitalurilor, ceea ce afectează negativ balanţa de plăţi externe şi, mai important, scăderea averii

naţionale.

ISD↑ activităţi economice↑ profituri →distribuire profituri↑ … averea naţională↓ (3.15)

Sursa: elaborat de autor.

Precizăm că nu toate aceste mecanisme de transmisie se observă practic într-o anumită

economie. Legăturile predominante, gradul lor de intensitate şi, deci, eficacitatea relativă a

diverselor canale depind de condiţiile instituţionale specifice, existente în economia analizată,

precum şi de obiectivele economice ale investitorilor şi a statului din ţara în cauză.

De asemenea, trebuie menţionat că, deşi este extrem de importantă din punct de vedere

teoretic şi practic, cunoaşterea proceselor de transmisie a diverselor impulsuri economice,

acestea sunt, dintr-o serie de motive, destul de limitate.

În primul rând, însăşi modelele - teoretice şi econometrice - utilizate pentru descrierea

proceselor economice au anumite limite cognitive inerente, care fac ca între economişti să nu

existe un consens cu privire la semnificaţia rezultatelor obţinute cu ajutorul lor.

În al doilea rând, transmisia către economia reală a oricăror impulsuri nu este nici liniară,

nici imediată, ci se face cu o serie de decalaje de timp (lags), a căror lungime diferă foarte mult

de la o ţară la alta, de la o etapă istorică la alta, în funcţie de natura reacţiei implicate şi de faza

procesului de transmisie în care acest decalaj se manifestă (decalaj informaţional, cognitiv,

decizional, inerţial, intern, extern) ş.a.

Pericolul iminent este că măsurile economice concepute într-un scop contraciclic să aibă,

de fapt, efecte inverse.

Ca exemplu, este posibil ca o politică, adoptată în scopul stimulării activităţii economice în

faza de recesiune, să înceapă să îşi producă efectul doar după ce economia a intrat în faza de

relansare. Or, aceasta înseamnă că, în anumite condiţii, o politică de stabilizare poate deveni ea

însăşi o importantă cauză independentă de instabilitate macroeconomică.

  117

Un alt moment important al actualei cercetări se referă la faptul că aşa cum ISD îşi au

originea în afara ţării noastre, ca urmare, prin intermediul acestora se produce un proces de

internalizare a acesteia în economia şi societatea naţională.

Cu toate că sub aspect teoretic se pare că s-a ajuns la o unanimitate privind efectele

pozitive ale investiţiilor străine, studiile empirice, de multe ori, nu vin cu o evidenţă părtinitoare

în acest sens.

R.Barrel şi N.Pain (1999), examinând beneficiile ISD-urilor provenite din SUA asupra

economiilor din UE, ajung la concluzia că ISD-urile au efecte pozitive asupra performanţelor

economice ale ţării, doar în cazul când ISD-urile comportă transferul tehnologic şi cel de

cunoştinţe [119].

Studierea impactului ISD asupra creşterii economice, revizuit în diverse modele, indică

asupra unei relaţii directe între volumul ISD şi creşterea economică. Cu toate acestea, aplicarea

modelelor în cercetarea empirică semnifică unele particularităţi ce nu pot fi ignorate în lucrarea

de faţă, şi anume, (1) modelele reflectă o creştere economică evidentă odată cu creşterea ISD în

condiţii de piaţă perfectă şi (2) ele au fost elaborate în baza cercetărilor fundamentale efectuate

în economiile dezvoltate. În această ordine de idei, aducem părerea lui M.Blomstrom (1994)

care consideră că ISD-urile pot avea efecte benefice asupra creşterii numai în cazul în care ţara

receptoare a depăşit un anumit prag al bunăstării, iar în cazul în care ţara se află sub acest nivel,

investiţiile străine nu vor propaga influențe pozitive [173]. Explicaţia rezidă în faptul că doar

ţările cu un nivel mai înalt al bunăstării pot absorbi noile tehnologii pe care le comportă ISD-

urile. Pentru statele cu venituri înalte este caracteristic şi un nivelul mai înalt de educaţie, ceea

ce face mai uşoară introducerea unor noi tehnologii.

E. Borensztein, J. De Gregorio şi J-W. Lee (1998) examinează relaţia dintre ISD şi

creşterea economică indică în statele în curs de dezvoltare, prin prisma stocului de capital uman.

Autorii indică că ISD-urile au ca efect transferul de tehnologii şi o creştere economică mai

înaltă, doar în cazul când ţara receptoare posedă un anumit nivel al stocului de capital uman.

Rezultatele studiului arată că în ţările cu un nivel redus al capitalului uman efectele ISD asupra

creşterii sunt negative, iar în statele cu un nivel înalt al capitalului uman situaţia e inversă [123].

A.Cieslik şi M.Tarsalewska (2008), utilizând în studiul său o regresie ce derivă din

modelul de dinamică tranzitorie a lui R. Barro şi X. Sala-i-Martin (1997, 2004), arată că

comerţul exterior şi ISD-urile au efecte pozitive asupra creşterii în statele din Europa centrală şi

de Est, cu toate că semnificaţia variabilelor depinde de metoda de estimare utilizată şi de

prezenţa efectul de timp pentru anumiţi ani. Convergenţa implică faptul că pentru ţările

  118

economic deschise efectului ISD-urilor şi al comerţului internaţional asupra creşterii este unul

tranzitoriu şi este în scădere pe măsură ce economia se apropie de starea de echilibru [133].

M. Carkovic şi R. Levine (2002) evaluează relaţia dintre ISD-uri şi creşterea economică

pe un eşantion de 72 de state pentru perioada 1965-1990. În studiul său, ele utilizează metoda

generală a momentelor pentru determinarea impactului ISD-urilor asupra creşterii economice.

Rezultatele cercetării indică faptul că atât pentru statele înalt-dezvoltate, cât şi pentru cele în curs

de tranziţie fluxul de ISD-uri nu exercită o influență independentă asupra creşterii economice

[151].

K. Lyroudi, J. Papanastasiou şi A.Vamvakidis (2004) analizează relaţia dintre ISD şi

creşterea economică pentru 17 state din regiunea Europei de Est şi Asiei Centrale, pe perioada

anilor 1995-1998 [209]. Autorii aplică un model proporţional:

(3.16)

unde:

Yit - reprezintă ritmul de creştere economică a ţării i în anul t;

Xit – este raportul dintre ISD şi PIB pentru statul i în anul t;

Eit - abaterea pentru ţara i în anul t .

Autorii constată că ISD au o influență nesemnificativă asupra creşterii economice pentru

statele cu economii în tranziţie.

Studiile recente desemnează faptul că divergenţele în studiile empirice pot avea cauze

metodologice sau particularităţi ale economiilor, cum ar fi de exemplu: calitatea instituţiilor,

gradul de liberalizare comercială sau nivelul dezvoltării tehnologice [145] .

Ținând cont de aceste analize şi studii, pentru modelarea relaţiei dintre ISD şi creşterea

economică în Republica Moldova s-a utilizat o abordare similară cu cea folosită de F. Fortanier

(2007) A. Cieslik şi M. Tarsalewska (2008), considerându-le mai apropiate economiei naţionale.

F. Fortanier a elaborat un model pe un eşantion de 71 de state, pentru perioada 1989-2003,

în care, în calitate de variabilă independentă a utilizat ritmul de creştere economică (gGDP), iar

ca variabile explicative, pe lângă raportul dintre stocul de ISD raportat la PIB (FDI), a inclus şi

formarea brută de capital (GCF), PIB pe cap de locuitor în 1990 (GDPC0), nivelul de deschidere

comercială a economiei (Tradeop) şi calitatea instituţiilor (Institut). Modelul general a fost de

forma:

(3.17)

unde:

αt - reprezintă efectul fix; αj - sunt parametrii regresiei; εit - este eroarea regresiei.

  119

A. Cieslik şi M. Tarsalewska utilizează în modelul său, ca variabilă endogenă, ritmul de

creştere a PIB pe cap de locuitor, iar în calitate de variabile explicative apar:

- stocul de ISD raportat la PIB;

- deschiderea economiei;

- un set de variabile condiţionale, cum ar fi nivelul instituţiilor şi politicile guvernamentale.

Pentru cazul Republicii Moldova, în calitate de variabilă independentă s-a ales creşterea

economică, exprimată prin ritmul de creştere a PIB-ului (Y), iar in calitate de variabile

explicative raportul dintre stocul de ISD şi PIB (ISD/Y), şi ritmul de creştere a consumului

menajelor (CM).

Numărul relativ restrâns de variabile incluse în regresie a fost determinat de perioada mică

de observaţii, doar intervalul dintre 2000 şi 2011. Această perioadă este caracterizată printr-o

stabilitate mai sporită în evoluţia indicatorilor. Totodată, nu există o unanimitate privind modul

de includere a ISD-urilor în regresii, unii preferă să opereze cu fluxuri, de exemplu, A. Ayanwale

(2007), pe când alţii au o predilecție faţă de stocul de investiţii. F.Fortanier (2007) consideră că

folosirea stocului de ISD în model permite o mai bună captare a efectelor ISD asupra creşterii

economice. În fond, în cazul modelului pentru Republica Moldova, alegerea stocului de ISD în

calitate de variabilă explicativă cu care se operează, a fost mai degrabă o alegere subiectivă, care,

însă, nu diminuează din calitatea imaginii ce reflectă raportul dintre ISD şi creştere economică.

Luând în consideraţie că consumul menajelor are o pondere peste 90% în PIB, începând cu

2005, şi, de fapt, determină dinamica economiei naţionale, includerea sa ca variabilă explicativă

în model este pe deplin argumentată.

Forma generală a modelului, ce reflectă relaţia dintre creşterea economică şi ISD pentru

cazul Republicii Moldova, este următoarea:

(3.18)

unde: αi sunt parametrii regresiei.

În calitate de informaţie primară pentru model au servit datele privind stocul de ISD,

exprimat în USD, preluate de pe site-ul Băncii Naţionale a Moldovei, precum şi datele privind

PIB, exprimate în USD şi MDL şi consumul gospodăriilor, preluate de pe site-ul Biroului

Naţional de Statistică a Republicii Moldova. Pentru ajustări s-a utilizat deflatorul PIB (datele

sunt prezentate în tabelul 3.3).

  120

Tabelul 3.3.

Evoluţia stocului de ISD, Produsului Intern Brut, consumului menajelor şi a deflatorului PIB în Republica Moldova

Anul PIB, PIB, Stoc ISD, Consum gospodăriilor, Deflatorul

PIB, în %

Deflatorul PIB, în % (2000=100) în mii USD în mii MDL în mii USD mii MDL

2000 1 288 429 16 019 558 448 830 14 030 873 127,3 100 2001 1 480 674 19 051 531 549 140 16 384 659 112 112 2002 1 661 818 22 555 858 636 700 18 492 926 109,8 122,98 2003 1 980 902 27 618 918 713 910 24 711 264 114,8 141,18 2004 2 598 231 32 031 777 843 850 28 125 203 108 152,47 2005 2 988 172 37 651 869 1 020 200 34 694 125 109,3 166,65 2006 3 408 065 44 754 367 1 258 230 41 360 268 113,4 188,98 2007 4 402 496 53 429 571 1 843 650 49 178 327 115,9 219,03 2008 6 056 263 62 921 545 2 566 560 57 804 430 109,2 239,18 2009 5 402 785 60 043 308 2 649 590 52 353 897 102 244,08 2010 5 813 155 71 885 474 2 879 640 66 052 100 111,1 271,58 2011 7 001 285 82 174 083 3 146 845 7 778 000 107,4 291,67

Sursa: elaborat de autor în baza datelor preluate de pe: www.bnm.md şi www.statistica.md

Stocul de ISD raportat la PIB s-a calculat împărţind volumul stocului de ISD la valoarea

PIB-ului, exprimat în USD pentru fiecare din an pentru perioada 2003-2011. Datele privind

PIB-ul şi consumul menajelor au fost exprimate în preţurile anului 2000, utilizând deflatorul

PIB. Ritmul de creştere a indicatorilor s-a calculat diferenţiind logaritmi naturali al PIB şi al

consumului (în tabelul 3.4 sunt reflectate indicii calculaţi pentru a.a. 2003-2011).

Tabelul 3.4. Datele finale incluse în model, coeficienţi

Anul Ritmul de creştere a

PIB-ului Stocul ISD raportat la PIB Ritmul de creştere a consumului menajelor

2003 0,064 0,38 0,152 2004 0,071 0,33 0,052 2005 0,073 0,35 0,121 2006 0,047 0,38 0,05 2007 0,03 0,42 0,026 2008 0,076 0,42 0,074 2009 -0,067 0,49 -0,119 2010 0,071 0,49 0,114 2011 0,066 0,44 0,110 Sursa: calculele autorului. Aplicând metoda celor mai mici pătrate, a fost obţinută o regresie de forma:

(3.18)

Cu toate că există un şir de criterii statistice, ce caracterizează regresia, există 3 indicatori

care redau o imagine consistentă privind calitatea modelului, aceștia sunt:

- coeficientul de determinaţie;

- testul t-statistic;

  121

- criteriul durbin-watson. În cazul dat, criteriile menţionate indică asupra bunei calităţii a regresiei. Coeficientul de

determinaţie (R –squared) arată capacitatea regresiei de a reflecta corect fenomenul studiat. Pentru a considera regresia ca fiind una realistă, valorile coeficientului de determinaţie trebuie să fie cît mai aproape de 1 ( în model coeficientului e 0,88).

Dacă testul t-Statistic, care reflectă relevanţa variabilelor explicative incluse în regresie, ia valori mai mari decît 2 atunci avem o calitate bună a variabilelor. Durbin-Watson indică asupra prezenţei/absenţei fenomenului de autocorelare a erorilor. Prezenţa autocorelării erorilor invalidează regresia. În practică valori ale criteriului Durbin-Watson apropiate de 2 indică asupra absenţei autocorelării erorilor. În cazul regresiilor ce nu au parametru liber (ca în cazul modelului analizat), criteriul Durbin-Watson nu are relevanţă.

Evaluarea efectuată în baza modelului ne permite să determinăm care va fi rata de creştere a PIB în urma creşterii cu un 1% a intrărilor de ISD şi cu cât consumul menajelor în Republica Moldova influenţează această creştere. Rezultatele obţinute pentru modelul prezentat sunt reflectate în tabelul 3.5 şi anexa 16.

Din această regresie rezultă că ISD au un impact pozitiv asupra creşterii economice în RM, însă neesenţial, astfel majorarea cu un procent al raportului dintre stocul de ISD şi PIB contribuie la creşterea economică cu mai puţin de 0,02%.

La fel, modelul arată că consumul gospodăriilor este decisiv în creşterea economică.

Majorarea cu un procent în consumul menajelor va determina o creştere economică de circa

0,29%. Modelul confirmă ipoteza privind rolul nesemnificativ al ISD asupra creşterii economice

pentru statele economic slab-dezvoltate. Această concluzie rezidă şi din studiul prezentat în

paragraful 3.1 şi cu cele obţinute de alţi cercetători care au studiat relaţia dintre creşterea

economică şi ISD.

Tabelul 3.5. Dependent Variable: DLOG(Y) Method: Least Squares Date: 10/02/12 Time: 20:31 Sample (adjusted): 2001 2011 Included observations: 11 after adjustments

Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob. LOG(STOC/PIB) 0.023249 0.005857 2.262012 0.0536

DLOG(CONSUM) 0.294022 0.120461 1.610667 0.0145 D09 0.089801 0.024845 3.614472 0.0068

R-squared 0.881391 Mean dependent var 0.051325

Adjusted R-squared 0.851739 S.D. dependent var 0.042205 S.E. of regression 0.016251 Akaike info criterion -5.174356 Sum squared resid 0.002113 Schwarz criterion -5.065839 Log likelihood 31.45896 Hannan-Quinn criter. -5.242761 Durbin-Watson stat 1.981243

Sursa: elaborat de autor cu utilizarea pachetul econometric Eviews 7.0.

  122

Explicaţia situaţiei create poate fi următoarea:

- ISD în Republica Moldova, prioritar, sunt direcționate spre ramurile sectoarelor

neproductive ale economiei, cum ar fi: activităţi financiare, comerţul, transportul,

telecomunicaţiile (58% din total ISD). În aceste ramuri se produc bunuri non-tradable, ce nu pot

fi exportate şi care au incidenţă indirectă asupra procesul de producţie, fapt care determină

efectul întârziat asupra creşterii economice;

- Stabilirea unui mediu „puţin favorabil” pentru afaceri. Tărăgănarea transformărilor

structurale tergiversează penetrarea întregului spectru de beneficii asociate ISD-urilor. Mediul

netransparent, birocraţia şi nefuncţionalitatea mecanismelor pieţei reduc din viteza de propagare

a avantajelor derivate din recepţionarea ISD-urilor;

- Implementarea în economia naţională a unor ISD false şi ISD de tip indirect. Ultimele pot

fi incluse în lista potenţialelor investiţii, dar vor contribui la creşterea economică în cazul

realizării ISD reale (recent ele sunt poziţionate în diferite etape şi acumulează cunoştinţe cu

privire la particularităţile specifice Republicii Moldova: comportament, mediu de afaceri,

cultură, inclusiv în consum, preferinţe, asimilarea tehnologiilor şi inovaţiilor etc.) sau vor

contribui la dezvoltarea infrastructurii, inclusiv a celei financiare, în marea lor majoritate, însă,

ISD direcţionate în economia naţională au contribuit la creşterea consumului intern, reducerea

defalcărilor în bugetul de stat, limitarea pieţei pentru producătorii autohtoni, şi chiar eliminarea

unora de pe piaţă, stabilirea unor preţuri majore la mărfuri şi servicii (prin cartele şi înţelegeri),

reducerea nivelului de trai al populaţiei.

Concomitent, trebuie de menţionat că procesul de valorificare a ISD-urilor este unul de

lungă durată, iar Moldova a cunoscut o înviorare a activităţii investiţionale doar în ultimii ani

dinaintea crizei economice mondiale recente şi primele efecte benefice abia şi-au făcut apariţia.

Evident, criza economică mondială şi-a lăsat amprenta asupra procesului investiţional în

Moldova, diminuând modestele rezultate la acest capitol. În acest context, Moldova trebuie să

promoveze în continuare politici de atragere a ISD, concomitent cu promovarea transformărilor

structurale, în vederea construirii unei economii de piaţă funcţionale.

În anii apropiaţii, conform estimărilor, economia mondială îşi va reveni, iar aceasta se va

răsfrânge şi asupra activităţii investiţionale internaţionale, care, la fel, va reintra pe o pistă

ascendentă. Relansarea activităţii investiţionale pe plan mondial va privi şi Republica Moldova,

pe termen mediu, urmând să sporească volumul ISD-urilor recepţionate de ţara noastră.

Pentru testarea estimărilor privind sporirea de ISD în Republica Moldova şi valoarea

prognozată a stocului de ISD pentru anii 2012 şi 2013, noi am realizat o prognoză. Prognozarea

  123

stocului de ISD s-a efectuat aplicând un model matematic relativ simplu. Regresia are 2

componente:

– stocul de ISD, ca variabilă independentă;

– timpul (trend), ca variabilă explicativă.

Pentru realizarea regresiei s-au efectuat observări privind evoluţia stocul de ISD pe

perioada 1999-2011. Stocul de ISD exprimat în USD a fost transformat în MDL, utilizând cursul

oficial de schimb USD/MDL.

Ulterior, stocul de ISD a fost deflatat, utilizând deflatorul PIB (anul 2000 a fost ales în

calitate de an de bază). Pentru realizarea regresiei a fost aplicată metoda celor mai mici pătrate.

Forma finală a regresiei este următoarea: 3/12 93.4664*7.17772324493 ttISD ++= ( 3.19)

Rezultatele estimării (tabelul 3.6 şi sub formă grafică în anexa 17) indică asupra calităţii

bune a regresiei. Tabelul 3.6

Rezultatele estimării pentru modelul de previziune a stocului de ISD Dependent Variable: STOC Method: Least Squares Date: 10/02/12 Time: 21:54 Sample (adjusted): 2000 2011 Included observations: 12 after adjustments

Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob. C -324493.2 453668.6 -0.715265 0.4926

T^2 17772.73 2711.339 6.554963 0.0001 T^(1/3) 4664.93 323792.9 1.440406 0.1836

R-squared 0.974942 Mean dependent var 1472944.

Adjusted R-squared 0.969373 S.D. dependent var 1042474. S.E. of regression 182437.8 Akaike info criterion 27.27852 Sum squared resid 3.00E+11 Schwarz criterion 27.39975 Log likelihood -160.6711 Hannan-Quinn criter. 27.23364 F-statistic 175.0821 Durbin-Watson stat 1.298024 Prob(F-statistic) 0.000000

Sursa: elaborat de autor cu utilizarea pachetul econometric Eviews 7.0.

Conform acestui model, previzionăm că în 2012 stocul de ISD va fi de circa 3775,4 mil

USD, în 2013 acest indicator va atinge 4283 mil USD, iar în 2014 la 4824 mil USD. La fel

estimăm că nivelul fluxului de ISD va fi de 355 mil. USD în 2012, de 520 mil. USD în 2013 și

de 615 mil. USD în 2014.

  124

445 549 637 714 844 1021 12781877

2596 2697 28803147

37764283

4824

84 74 148 191 259524

695

139520355274194103

615

1280

1000

2000

3000

4000

5000

6000

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

2012

(prog

noza

t)

2013

(prog

noza

t)

2014

(prog

noza

t)

Stocul de ISD, în milioane USDFluxul de ISD, în milioane USD

131462 596 680 756 870

10561306

1848

2567 26502834

3271

3851

38 128 103 84 74 146 191 240534

713

128 232430 500

Stocul  de  ISD,   în  milioane  de  USD 2  per.  Mov.  Avg.  (Flux  de  ISD,   în  milioane  de  USD)

131462 596 680 756 870

10561306

1848

2567 26502834

3271

3851

38 128 103 84 74 146 191 240534

713

128 232430 500

Stocul  de  ISD,   în  milioane  de  USD 2  per.  Mov.  Avg.  (Flux  de  ISD,   în  milioane  de  USD)

Figura 3.13. Evoluţia şi prognoza stocului şi a fluxului de ISD în Republica Moldova. Sursa: elaborat de autor în baza datelor obţinute utilizarea pachetul econometric Eviews 7.0.

În Republica Moldova, modelarea econometrică a ISD este la o fază incipientă. Stabilizarea

economiei naţionale, precum şi mărirea perioadei de observări, vor constitui factori ce vor

contribui la îmbunătăţirea calităţii regresiilor. Totodată, trebuie de remarcat că regresiile

prezentate permit efectuarea prognozelor pe un termen de 1-3 ani. La fel și previziunile pot servi

drept informaţie iniţială în determinarea impactului unor măsuri de politică social-economică şi

ar permite o mai bună estimare a efortului necesar pentru atingerea obiectivelor scontate.

3.4. Concluzii la capitolul 3

Analiza asimilării investițiilor străine în Republica Moldova, pe parcursul ultimului

deceniu, efectuată în cadrul capitolul al treilea al lucrării evidenţiază modificări structurale şi de

proces în cadrul procesului investiţional şi al încadrării ţării noastre în fluxurile internaţionale de

investiţii, deopotrivă cu intensificarea internaţionalizării afacerilor, atât directă, cât şi indirectă.

Stocul şi influxul de ISD în ultimul deceniu au înregistrat un trend constant crescător până

în anul 2008, iar pentru atragere au fost depuse eforturi substanţiale, care şi-au demonstrat, într-o

anumită măsură, eficienţa, dar nu se deosebesc prin originalitate în cadrul procesului

investiţional internaţional.

Sporirea fluxului de ISD recepţionat de RM nu reflectă, însă, şi „calitatea” investiţiilor

atrase. În pofida ponderii mari a ISD în PIB (până la circa 49%) pe cap de locuitor, volumul ISD

  125

este relativ redus în comparaţie cu ţările vecine. Mai mult ca atât, contribuția investiţiilor la

creşterea PIB-ului nu s-a atestat, dat fiind performanţelor reduse ale investiţiilor implementate.

Analiza ISD prin prisma orientării investitorilor străini spre ramurile economiei naţionale

punctează localizarea acestora cu precădere în următoarele ramurile nonproductive:

intermedierile financiare, care cuprind activitatea bancară, a instituţiilor financiare nebancare,

comerţul cu amănuntul şi cu ridicata, activitate care se caracterizează printr-o recuperare rapidă

a investiţiilor, industria prelucrătoare şi tranzacţii imobiliare.

Volumul relativ scăzut al investiţiilor orientate în sfera productivă din Republica Moldova

este condiţionat în mare parte de un cadru de reglementare mai puţin favorabil, în comparaţie cu

ţările din regiune. Un şir de factori, cum ar fi accesul la finanţare, protecţia investitorilor,

condiţiile de licenţiere şi obţinere de autorizaţii, rigiditatea legislaţiei de muncă, cât şi

obiectivitatea sistemului judiciar, totuşi, constituie un adevărat impediment în desfăşurarea

afacerilor.

Se poate conchide că ISD recepţionate de economia naţională până în prezent nu au generat

efectele pe care se mizează atât de mult. Dincolo de factorii semnificativi ce condiţionează o

afacere de succes, investitorii urmăresc şi gradul de antrenare a capitalului autohton în ramurile

economiei naţionale, în cazul în care capitalul autohton este scos din ţară pentru a intra sub alte

forme, este evident că imunitatea economiei naţionale este foarte redusă şi avantajele promovate

de guvernatori sunt doar declarative.

ISD contribuie la dezvoltarea economică a ţării, însă formele şi obiectele de plasare a ISD

provoacă percepţii duale referitoare la contribuţia acestora la o creştere economică calitativă.

Preponderent, influxul de ISD către Republica Moldova prezintă, în esenţă, ISD în căutarea

noilor pieţe de desfacere, ceea ce contribuie tot mai mult la transformarea economiei Republicii

Moldova într-o economie-satelit.

În cadrul ISD atrase în ţara noastră un rol tot mai mare îl au ISD de tip indirect. În

condiţiile Republicii Moldova au fost confirmate ipotezele privind ISD de tip indirect ca

investiţie (precum şi dezinvestiţie) în lanţ. De asemenea, s-a constat caracterul lor mai puţin

stabil faţă de ISD de alt tip.

Din an în an, un volum tot mai mare al ISD de tip indirect provin din zonele off-shore, ceea

ce confirmă ipoteza investiţiilor străine directe false.

Politica investiţională promovată în ţara noastră şi instabilitatea politică nu oferă siguranţă

şi încredere investitorilor locali, ceea ce de rând cu integrarea Republicii Moldova în circuitele

financiare internaţionale, măreşte probabilitatea ISD false.

  126

În condiţiile actuale, există pericolul transformării Republicii Moldova într-un adăpost

investiţional temporar în circuitele financiare internaţionale cu efecte benefice nesemnificative

asupra economiei naţionale, dar şi cu consecinţe negative. În special, există pericolul ca ţara

noastră însăşi să se transforme într-o zonă off-shore şi chiar să fie învinuită de contribuţia la

procesele internaţionale de spălare a banilor.

În cazul lipsei eforturilor pentru diferenţierea investiţiilor atrase, ţara noastră poate suferi

de aprofundarea proceselor ce au în prezent în forma lărgirii pieţei de desfacere a producătorilor

străini, atragerea capitalului speculativ, a cărui scop este doar obţinerea de profituri majore, şi nu

crearea unor capacităţi de producţie. Prin urmare, este nevoie de a facilita atragerea investiţiilor

în sectorul real al economiei pentru stimularea producţiei autohtone de mărfuri şi servicii şi

mărirea exportului acestora.

Abordarea aspectelor specifice ale internaţionalizării procesului investiţional nu ar putea

dezvăluită pe deplin, fără concretizarea câtorva categorii economice ce stau la baza acestui

fenomen.

Din perspectiva prezentei cercetări, considerăm că modelul investiţional reprezintă

totalitatea elementelor (factorii) şi mecanismelor cu impact asupra derulării procesului

investiţional. Există mai mulţi factori care concurează la dimensionarea cantitativă şi calitativă a

investiţiilor străine, precum şi la direcţionarea acestora. Totalitatea factorilor pot fi grupaţi în mai

multe categorii dintre care, o parte elucidează dimensiunea naţională a modelului

investiţional, iar alta conturează dimensiunea externă a acestuia. Dimensiunea naţională a

modelului investiţional este redată de factorii economici, sociali, politici şi instituţional-legali

specifici ţării analizate, iar poziția economică a ţării respective pe piaţa internaţională, factorii

ce ţin de conjunctura pieţei internaţionale, cei legaţi de evoluţia ratingului de ţară atribuit de

agenţiile de evaluare şi estimarea perspectivelor (negativă sau pozitivă) precum şi poziţia

organizaţiilor internaţionale vis-a-vis de ţara respectivă redau conturul extern al modelului.

Fiecare dintre aceste grupe de factori acţionează în sens de formare şi modificare (+/–

Δ) (accelerare sau frânare) a fluxurilor de investiţii din/către ţara analizată. Prin urmare, în

funcţie de „greutatea” categoriilor de factori enunţate, fluxurile de ISD se îndreaptă fie către

spaţiul naţional, fie către străinătate. „Greutatea” în contextul analizat fiind definită de

calitatea factorilor, iar modelul acţionează pe principiul balanţei – înclinându-se în direcţia cu

greutate mai mare, respectiv, îndreptând fluxurile investiţionale în/din (in/outeng) ţara încadrată

în procesul investiţional internaţional.

Reieşind din evaluarea factorilor modelului investiţional al Republicii Moldova, modelul

investiţional al Republicii Moldova are orientare declarativă atât către investitorul străin, cât şi

  127

local deopotrivă, comparativ favorabil din perspectivă economică, însă există mari rezerve la

factorii instituţionali-legali, în special, ce ţin de protecţia proprietăţii, calitatea justiţiei, nivelul

corupţiei şi instabilitatea politică, respectiv – nefavorabil din perspectivă politică şi

instituţional-legală, dimensiunea externă a modelului joacă în rol decisiv în formarea tabloului

investiţional al Republicii Moldova.

În prezent, Republica Moldova nu dispune de un model investiţional calitativ, însă are loc

implementarea unor caracteristici ale modelelor străine fără adaptarea dezirată la condiţiile

climatului investiţional local. Principalul neajuns referindu-se la faptul că nu se face diferenţierea

atragerii ISD prin prisma contribuţiei acestora la dezvoltarea economică a ţării. Mai mult ca atât,

nu se ţine cont de faptul că modelele menţionate au fost elaborate şi au funcţionat în altă epocă,

alte condiţii şi sisteme economice şi trebuie ajustate la condiţiile economico-sociale din ţara

noastră la etapa actuală, precum şi cultivării şi promovării autohtone a fundamentelor de bază ale

acestora, cum sunt dezvoltarea potenţialului uman şi al ştiinţei.

Ca urmare a unei vaste analize bibliografice, statistice şi empirice au fost descoperite un şir

de canale de transmisie a efectelor ISD. Autorul a conturat mai multe canale şi mecanisme de

transmisie a efectelor ISD în funcţie de variabile rezultative afectate, dintre care: 1) canalul real,

2) canalul social, 3) canalul fiscal, 4) canalul cursului valutar, 5) canalul încrederii şi 6) canalul

averii nete.

Ţinem să menţionăm că în cadrul tuturor mecanismelor descoperite efectele sunt fie de

natură financiară, fie implică sau se manifestă cu implicarea mecanismelor financiare, ceea ce

demonstrează caracterul financiar al prezentei cercetări.

Aplicarea modelului econometric de determinare a contribuţiei ISD recepţionate de

economia RM la creşterea economică şi cercetarea influenţei consumul menajelor la creşterea

economică conduce la formularea următoarelor concluzii:

- ISD au un impact pozitiv asupra creşterii economice în RM, însă neesenţial, astfel,

majorarea cu un procent al raportului dintre stocul de ISD şi PIB contribuie la creşterea

economică cu mai puţin de 0,02%.

- Consumul gospodăriilor are impact pozitiv decisiv în creşterea economică. majorarea

cu un procent în consumul menajelor va determina o creştere economică de circa 0,29%.

Modelul, de asemenea, confirmă ipoteza privind rolul nesemnificativ al ISD asupra

creşterii economice, pentru statele economic slab-dezvoltate.

Prognoza privind stocul de ISD direcţionate în RM efectuată cu aplicarea modelului relevă

o creştere importantă a acestora începând cu 2012, în condiţiile evoluţiei descendente a crizei

financiare mondiale.

  128

Aplicabilitatea modelului elaborat derivă din rezultatele modelului şi măsurarea impactului

diverșilor factori asupra creşterii economice. Rezultatele obţinute trebuie să servească

fundamente pentru proiectarea politicilor macroeconomice în vederea sporirii beneficilor ISD şi,

în special, în vederea orientării către utilizarea pârghiilor cu impact asupra factorilor cu

contribuţie majoră la creşterea economică, precum şi ar permite o mai bună estimare a efortului

necesar pentru atingerea obiectivelor scontate.

Totodată, rezultatele modelului şi prognozei efectuate oferă sprijin unor măsuri de politică

economică aplicate în prezent în Republica Moldova, inclusiv justifică aplicarea politicilor de

tratament egal a investitorilor locali şi străini.

  129

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Cercetările efectuate asupra procesului de internaţionalizare a investiţiilor şi a influenţei

acestuia asupra procesului investiţional din Republica Moldova permit formularea următoarelor

concluzii:

1. Lumea contemporană cunoaşte un puternic proces de internaţionalizare a relaţiilor

financiare, în mare parte datorat globalizării, astfel, încât tot mai des se vorbeşte despre o

economie globală. În această economie, investiţiile, devenite şi ele internaţionale, constituie

elementul important al funcţionării sistemului financiar internaţional.

2. Practica internaţională demonstrează o varietate de tipuri ale investiţiilor străine, care

descoperă natura lor complexă, însă se conturează un şir de mutaţii majore în procesul

investiţional internaţional.

3. Un rol deosebit de important în acest context îl au ISD, devenite obiect de competiţie în

atragerea lor de către ţările ce tind spre o dezvoltare sustenabilă şi instrument de reaşezare a

proceselor economice şi financiare de către ţările donatoare de capital.

4. Piaţa investiţională internaţională a fost supusă unor metamorfoze în ultimele trei

decenii cauzate de evoluţiile inovaţionale şi progresul tehnico-ştiinţific, extinderea comerţului

exterior şi dispariţia barierelor comerciale, liberalizarea capitalului şi accesul liber la noi pieţe de

desfacere.

5. În cadrul ştiinţei economice internaţionale au fost elaborate un şir de modele de

atragere a ISD. Avantajul lor principal este că ele au un caracter universal. Dezavantajul lor de

bază constă în faptul că ele, în mare parte, au fost elaborate în epoca industrială, adică în secolul

al XX-lea şi nu ţin cont de apariţia unui tip nou de economie bazată pe informaţie (cunoaştere).

6. Orice model de atragere a ISD trebuie, în mod obligatoriu, adaptat la condiţiile locale

ale climatului investiţional. De aceea, se impune necesitatea ca fiecare ţară să-şi elaboreze

modelul investiţional propriu, „aplicarea” unui model investiţional al unei ţări străine nu va

contribui la atingerea rezultatelor scontate.

7. Ideea modelului gravitaţional poate avea o funcţionalitate mai largă decât cea prevăzută

de autori. În special, prin prisma lui pot fi explicate unele insuccese în atragerea investiţiilor în

unele ţări şi transformarea economiilor lor în economii-satelit. 8. Abordarea aspectelor specifice ale internaţionalizării procesului investiţional,

tendinţele procesului investiţional şi analiza bibliografică de amploare realizată nu ar putea fi

dezvăluite pe deplin, fără concretizarea câtorva categorii economice ce stau la baza acestui

fenomen. Din perspectiva prezentei cercetări, considerăm că modelul investiţional reprezintă

  130

totalitatea elementelor (factorii) şi mecanismelor cu impact asupra derulării procesului

investiţional.

9. Există mai mulţi factori care concurează la dimensionarea cantitativă şi calitativă a

investiţiilor străine, precum şi la direcţionarea acestora. Totalitatea factorilor pot fi grupaţi în

mai multe categorii dintre care o parte elucidează dimensiunea naţională a modelului

investiţional, iar alta conturează dimensiunea externă a acestuia. Dimensiunea naţională a

modelului investiţional este redată de factorii economici, sociali, politici şi instituţional-legali

specifici ţării analizate, iar poziția economică a ţării respective pe piaţa internaţională, factorii

ce ţin de conjunctura pieţei internaţionale, cei legaţi de evoluţia ratingului de ţară atribuit de

agenţiile de evaluare şi estimarea perspectivelor (negativă sau pozitivă), precum şi poziţia

organizaţiilor internaţionale vis-a-vis de ţara respectivă, redau conturul extern al modelului.

10. Fiecare dintre aceste grupe de factori acţionează în sens de formare şi modificare

(+/– Δ) (accelerare sau frânare) a fluxurilor de investiţii din/către ţara analizată. Prin urmare,

în funcţie de „greutatea” categoriilor de factori enunţate, fluxurile de ISD se îndreaptă fie către

spaţiul naţional, fie către străinătate. „Greutatea” în contextul analizat este definită de calitatea

factorilor, iar modelul acţionează pe principiul balanţei – înclinându-se în direcţia cu greutate

mai mare, respectiv îndreptând fluxurile investiţionale în/din (in/outeng) ţara încadrată în

procesul investiţional internaţional. 11. Pornind de la evaluarea factorilor modelului investiţional al Republicii Moldova,

modelul investiţional al Republicii Moldova are orientare declarativă atât către investitorul

străin, cât şi local deopotrivă, comparativ favorabil din perspectivă economică, însă există mari

rezerve la factorii instituţionali-legali, în special ce ţin de protecţia proprietăţii, calitatea justiţiei,

nivelul corupţiei şi instabilitatea politică, respectiv – nefavorabil din perspectivă politică şi

instituţional-legală, dimensiunea externă a modelului joacă în rol decisiv în formarea tabloului

investiţional al Republicii Moldova.

12. ISD pot avea o altă clasificare decât cea tradiţională: ISD clasice, ISD de tip indirect,

ISD false, ceea ce permite în continuare de a trage concluzii referitoare la calitatea ISD atrase în

ţară.

13. O popularitate tot mai mare în businessul investiţional internaţional îl capătă efectuarea

ISD de tip indirect prin intermediul investiţiilor în companiile din paradisurile fiscale.

14. Fiecare ţară trebuie să diferenţieze activităţile de atragere a ISD, cu ce scop poate fi

aplicat modelul eficienţei atragerii investiţiilor străine directe.

15. În perioada anilor 2001-2008, Republica Moldova a marcat succese considerabile în

amplificarea procesului investiţional, prioritate acordându-se atragerii ISD.

  131

16. Republica Moldova nu a profitat de procesele de redistribuire a ISD pe plan mondial,

provocate de criza financiară internaţională, oferind adăpost sigur capitalului internaţional. Mai

mult ca atât, în ultimii doi ani fluxul ISD are tendinţa de scădere, ceea ce poate crea posibilitatea

unei crize investiţionale. Aceasta ne convinge, Republica Moldova deocamdată nu a devenit

paradis investiţional.

17. Pornind de la evaluarea factorilor modelului investiţional al Republicii Moldova,

modelul investiţional al Republicii Moldova are orientare declarativă către investitorul străin şi

local, comparativ favorabil din perspectivă economică, însă există mari rezerve, la factorii

instituţionali-legali, în special ce ţin de protecţia proprietăţii, calitatea justiţiei, nivelul corupţiei

şi instabilitatea politică, respectiv – nefavorabil din perspectivă politică şi instituţional-legală,

dimensiunea externă a modelului nu joacă în rol decisiv în formarea tabloului investiţional al

Republicii Moldova.

18. ISD contribuie la dezvoltarea economică a ţării, însă formele şi obiectele de plasare a

ISD provoacă dubii referitoare la calitatea acestei dezvoltări. Preponderent, acestea sunt ISD în

căutarea noilor pieţe de desfacere, ceea ce contribuie tot mai mult la transformarea economiei

Republicii Moldova într-o economie-satelit.

19. În cadrul ISD atrase în ţara noastră un rol tot mai mare îl au ISD de tip indirect.

20. În condiţiile Republicii Moldova au fost confirmate ipotezele privind ISD de tip

indirect ca investiţie (precum şi dezinvestiţie) în lanţ. De asemenea, s-a constat caracterul lor mai

puţin stabil faţă de ISD de alt tip.

21. Din an în an, un volum tot mai mare al ISD de tip indirect provin din zonele off-shore.

22. Politica investiţională promovată în ţara noastră foarte puţin ţine cont de interesele

investitorilor locali, ceea ce de rând cu integrarea Republicii Moldova în circuitele financiare

internaţionale, măreşte probabilitatea ISD false.

23. Există pericolul transformării Republicii Moldova într-un adăpost investiţional

temporar în circuitele financiare internaţionale cu efecte benefice nesemnificative asupra

economiei naţionale, dar şi consecinţe negative. În special, există pericolul ca ţara noastră ea

însăşi să se transforme într-o zonă off-shore şi chiar să fie învinuită de contribuţia la procesele

internaţionale de spălare a banilor.

24. În cazul lipsei eforturilor pentru diferenţierea investiţiilor atrase, ţara noastră poate

suferi de aprofundarea proceselor ce au în prezent în forma lărgirii pieţei de desfacere a

producătorilor străini, atragerea capitalului speculativ, al cărui scop este doar obţinerea de

profituri majorate şi nu crearea unor capacităţi de producţie.

  132

25. Prin urmare, este nevoie de a facilita atragerea investiţiilor în sectorul real al economiei

pentru stimularea producţiei autohtone de mărfuri şi servicii şi mărirea exportului acestora.

Pentru aceasta, în prim plan, trebuie determinate ramurile prioritare de dezvoltare.

26. Actualmente, Republica Moldova nu dispune de un model investiţional propriu, ci are

loc implementarea unor modele străine fără o adaptare serioasă la condiţiile climatului

investiţional local. Din acest motiv, nu se face diferenţierea atragerii ISD prin prisma

contribuţiei acestora la dezvoltarea economică a ţării. Mai mult ca atât, nu se ţine cont de faptul

că modelele menţionate au fost elaborate în altă epocă, de necesitatea trecerii la un tip nou al

economiei bazate pe cunoaştere (informaţie), precum şi cultivării autohtone de amploare a

componentelor de bază ale acesteia, cum sunt dezvoltarea potenţialului uman şi a ştiinţei.

27. Modelul investiţional al Republicii Moldova trebuie revizuit din punct de vedere

calitativ, în special, de axat pe promovarea politicilor şi măsurilor de îmbunătăţire a factorilor

instituţionali şi de depus eforturi conjugate în vederea soluţionării crizei politice.

Concluzia generalizată se referă la faptul că modelele noi de investiţii străine directe de tip

indirect şi investiţii străine directe false contribuie la majorarea influxurilor de investiţii străine

în Republica Moldova şi contribuie la creşterea economică din ţară, cu atât mai mult că ele oferă

avantaje sporite atât investitorilor, cât şi ţării noastre. Principala importanţă a recunoaşterii şi

cercetării ca concepte şi categorii economice independente rezultă din capacitatea acestora de

atragere în circuitul economic a capitalurilor care, în lipsa acestor modele, s-ar îndrepta spre

alte economii sau nu s-ar încadra în fluxurile investiţionale internaţionale.

Recomandări

- Descoperirea celor două modalităţi distincte de internaţionalizare: directă şi indirectă,

oferă noi viziuni oamenilor de ştiinţă şi guvernanţilor, precizează noi aspecte, caracteristici,

precum şi posibilităţi de selectare mai eficientă a instrumentelor de politici economice în vederea

atragerii de noi fluxuri investiţionale, totodată orientând asupra duratelor de timp diferite dintre

aplicarea instrumentului de politică într-o anumită ţară şi manifestarea efectelor. Efectele în

cazul ISD de tip indirect se obţin cu o întârziere în timp, însă oferă avantaje sporite atât statului,

cât şi investitorilor. În condiţiile actuale a Republicii Moldova (implicarea în procesul de

integrare europeană, paralel cu extinderea UE) este binevenită recunoaşterea noilor forme de

investire: ISD de tip indirect şi false va servi drept fundament pentru utilizarea tehnicilor

adecvate de promovare a acestora la nivel internaţional şi ar contribui la sporirea fluxurilor

investiţionale internaţionale îndreptate către ţara noastră, precum şi alte ţări în dezvoltare. Din

aceste motive, recomandăm factorilor de decizie din ţară revizuirea politicii investiţionale din

perspectiva precizării noilor aspecte ale investiţiilor .

  133

- Precizarea canalelor de transmisie a efectelor ISD vor servi la selectarea concretă a

celor mai potrivite pârghii de atragere a ISD în diverse momente de timp în funcţie de

conjunctura economică internă şi externă, astfel, încât acestea să se axeze pe reducerea timpului

de atingere a obiectivelor scontate şi maximizarea beneficiilor;

- Precizarea modelului investiţional al unei ţări oferă viziuni mai precise asupra

factorilor care influenţează procesul investițional al unei ţări şi al celui internaţional, în

ansamblu. Totodată, acesta orientează asupra necesităţii dezvoltării şi implementării unui model

investiţional al ţării, pe care se va baza politica investiţională a Republicii Moldova, care ar

conţine orientarea potenţialului productiv al ţării atât spre exportul mărfurilor şi serviciilor, cât şi

al substituirii importurilor.

Principalele prevederi ale acestuia pot fi:

1. revizuirea locului economiei Republicii Moldova în economia mondială şi continuarea

procesului de integrare productivă de rând cu cultivarea avantajelor competitive ale ţării;

2. revizuirea integrării calitative a Republicii Moldova în fluxurile financiare

internaţionale;

3. revizuirea rolului investitorilor autohtoni şi încurajarea lor în amplificarea procesului

investiţional şi colaborarea cu investitorii străini, inclusiv perfecţionarea continuă a culturii

corporative;

4. ajustarea stimulentelor investiţionale la necesităţile reale ale economiei şi mărirea

capacităţii de absorbţie a investiţiilor de către economie prin perfecţionarea sistemului de

pregătire a cadrelor şi de valorificare a resurselor regionale ale ţării;

5. determinarea şi declararea la nivel de acte normative a ramurilor prioritare pentru

dezvoltare, cu acordarea anumitor facilităţi investitorilor în acest domeniu;

6. este necesară susţinerea informaţională permanentă a investitorilor, acordându-se

asistenţa respectivă atât la etapele preinvestiţională şi investiţională ale procesului investiţional,

cât şi în cea postinvestiţională;

7. aprofundarea activităţilor de combatere a fenomenului spălării banilor prin intermediul

ISD.

- Trebuie menţionată necesitatea întreprinderii eforturilor în vederea perfecţionării

mecanismului funcţionării pieţei financiare şi, în special, a pieţei valorilor mobiliare. Acestea pot

fi:

1. participarea statului în procesul investiţional ca investitor (de rând cu celelalte categorii

de investitori);

  134

2. examinarea posibilităţii participării capitalului de stat în noile fonduri de investiţii,

create pentru finanţarea businessului mare de la nivelul nul;

3. fondurile de investiţii menţionate pot fi destinate mobilizării mijloacelor băneşti libere

de pe piaţă şi, mai ales, a populaţiei prin emiterea de acţiuni, iar apoi – de obligaţiuni pe termen

mediu şi lung;

4. stimularea apariţiei unor fonduri de investiţii specializate (de exemplu, a fondurilor de

investiţii imobiliare);

5. stimularea creării fondurilor de risc cu participarea capitalului străin;

6. dereglementarea pieţei valorilor mobiliare, încât să fie posibilă emiterea instrumentelor

financiare (în special, a celor de împrumut) adaptabile la necesităţile investitorilor.

- În opinia noastră, în timp ce comunitatea mondială a trecut la crearea unui nou tip de

societate bazată pe cunoaştere, avantajele investiţionale create în Republica Moldova trebuie să

corespundă acestei necesităţi. Pentru aceasta trebuiesc întreprinse următoarele măsuri:

1. finanţarea efortului ştiinţific de elaborare a noilor produse şi a noilor tehnologii de

producţie pentru vânzare propriu-zisă, precum şi implementare în cadrul întreprinderilor

autohtone în vederea obţinerii avantajelor concurenţiale pe piaţa externă;

2. continuarea fortificării sistemului de cercetare şi dezvoltare din ţară prin susţinerea

ştiinţei;

3. instruirea savanţilor în domeniul prezentării produselor cercetărilor în formă de oferte

investiţionale;

4. accelerarea creării parcurilor industriale şi dezvoltarea parcului tehnologic din

Republica Moldova;

5. încurajarea parteneriatelor publice-private pentru atragerea capitalului străin privat

întru finanţarea constituirii, dezvoltării, reparaţiei patrimoniului destinat cercetărilor ştiinţifice

sub forma formării de parteneriat public-privat cu participare investitorilor străini.

Problema ştiinţifică importantă soluţionată în domeniul cercetat cuprinde

evidenţierea mutaţiilor actuale în cadrul procesului investiţional internaţional şi concretizarea

aspectelor noi ale investiţiilor prin internaţionalizarea directă şi indirectă, inclusiv în Republica

Moldova. Cercetarea a demonstrat laturile pozitive şi negative ale internaţionalizării investiţiilor,

a conturat modelul investiţional al unei ţări şi a identificat canalele de transmisie a efectelor

investiţiilor străine directe în scopul orientării la aplicarea diferitor pîrghii şi instrumente de

încurajare şi/sau atragere a investiţiilor în contextul elaborării politicilor economice.

  135

Planul cercetărilor de perspectivă

În vederea aprofundării domeniului de cercetare, consacrat noilor aspecte ale investiţilor şi

metamorfozelor procesului investiţional internaţional, precum şi a valorificării potenţialului

investiţiilor străine directe de tip indirect şi investiţiilor străine directe false, considerăm

oportună continuarea cercetărilor cu următoarele orientări:

- Evaluarea comparativă a consecințelor ISD tradiţionale şi ISD false;

- Direcţii de perfecţionare a modelului investiţional al economiilor în dezvoltare;

- Analiza motivaţiilor investiţiilor directe false;

- Evaluarea condiţiilor de mediu a ISD de tip indirect;

- Strategii de atragere a ISD în Republica Moldova;

- Scurgerea şi fuga capitalurilor din Republica Moldova la etapa actuală;

- Fundamentarea politicii de substituire a importurilor în Republica Moldova (cu

implicarea ISD) ş.a.

  136

BIBLIOGRAFIE

În limba română:

1. Codul Fiscal al Republicii Moldova: nr. 1163–XIII din 24.04.97. În: Monitorul Oficial al

Republicii Moldova.1997, nr. 62.

2. Codul vamal al Republicii Moldova: nr. 1149–XIV din 20.07. 2000. În: Monitor Oficial al

Republicii Moldova. 2000, nr. 160–162.

3. Legea Republicii Moldova cu privire la zonele economice libere: nr.440-XV din 27.07.2001.

În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2001, nr.108.

4. Legea Republicii Moldova cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător Nr. 81-XV

din 18 martie 2004. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2004, nr.64-66.

5. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Strategiei Investiţionale a

Republicii Moldova: nr.234 din 27.02.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

2002, nr.33-35/305.

6. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Programului de facilitare a

activităţii de investiţii "ProInvest" pentru anii 2005-2006: nr.212 din 18.02.2005. În:

Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2005, nr.36-38/264.

7. ABRAHAM-FROIS, G. Economie politică. Bucureşti: Humanitas, 1994. 525 p.

8. BĂCESCU, M.; BĂCESCU-CĂRBUNARU, A. Macroeconomie intermediară. Bucureşti:

Ed. Universitară, 2004. 540p.

9. BÎRLĂDEANU, D. Politica investiţională şi rolul ei în realizarea creşterii economice a

Republicii Moldova. Chișinău.: Evrica, 2004. 134 p.

10. BONCIU, F. Atragerea şi monitorizarea investiţiilor străine directe. Bucureşti: Ed.

Ştiinţifică, 1997, p. 57-58.

11. BORŞ, I. Relaţii valutar-financiare internaţionale ale Republicii Moldova. Chişinău: ARC,

1999. 198 p.

12. BOŢAN, I. Blestemul "timpurilor interesante"[online]. Disponibil: http: www.old.azi.md

(vizitat la 20.03.2010).

13. Bran, P. Relaţiile financiare şi monetare internaţionale. Bucureşti: Editura Economică, 1995.

528 p.

14. BRAN, P.; COSTICĂ, I. Economica activităţii financiare şi monetare internaţionale.

Bucureşti: Editura Economică, 2003. 567 p.

15. BUJOR, V.; POPA, O. Utilizarea circuitelor bancare în activităţile de spălare a banilor.

Timişoara: Ed. Mirton, 2002, p. 41

  137

16. BUZIERNESCU, R.; ANTONESCU, M. Paradisurile fiscale internaţionale [online].

Disponibil: http: www.scribd.com (citat 01.03.2007).

17. CNFP. Raport anual 2008, 2009, 2010 [online]. Disponibil:

http://www.cnpf.md/file/rapoarte/Raport_Anual_CNPF_2010.pdf (citat: 2009, 2010, 2012).

18. CARAGANCIU, A.; DOMENTI, O.; CIOBU, S. Bazele activităţii investiţionale. Chişinău:

Ed. ASEM, 2004. 320 p. ISBN 9975-75-264-0.

19. CARAGANCIU, A.; ILIADI, Gh. Abordări teoretice privind creşterea eficienţei investiţiilor

în Republica Moldova” (lucrările seminarului ştiinţific al catedrei Bănci şi Burse de Valori).

Chişinău: Ed. ASEM, 2003. 115 p.

20. CHIRCĂ, S. Mecanisme de funcţionare a economiei. Chişinău: Ed. ASEM, 1997. vol. 2. 307

p.

21. CINIC, L. Factorii determinanţi ai atragerii investiţiilor în economia naţională: teză de dr.

în şt. econ. Chişinău, 2007. 170 p.

22. CIORNÂI, N. Tranziţia la economia de piaţă şi investiţiile străine în Republica Moldova.

Chişinău: Prut Internaţional, 2002. p. 141.

23. CIUBOTARU, R. Paradisurile fiscale, inevitabilul rău necesar [online]. Disponibil:

www.cotidianul.ro

24. COJUHARI, A.; MANOLE, T.; GRUNZU, T. Teorie economică. Chişinău: UTM, 2004.

232 p.

25. CORDUNEANU, C. Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor. Bucuresti:Ed. Codecs. 1998. p. 353.

26. DĂIANU, D. Funcţionarea economiei şi echilibrul extern. Bucureşti: Ed. Academiei

Române, 1992. 162 p.

27. DICŢIONAR DE SINONIME AL LIMBII ROMÂNE. Kiev: Ed. Kalita, 2005. 335 p.

28. DICŢIONAR EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE. Bucureşti: Ed. Univers enciclopedic,

1998. 1192 p.

29. DOBROTĂ, N. Dicţionar de Economie. Bucureşti: Ed. Economică, 1999. 312 p.

30. DUMITRESCU, S.; BAL, A. Economie mondială. Bucureşti: Ed. Economică, 2002. 448 p.

31. KORKA, Mihai; TUSA, Erika. Elemente de analiză statistică macroeconomică În: KORKA,

Mihai; TUSA, Erika. Statistica pentru afaceri internaționale - International business

statistică [online]. Cap. 2. Disponibil: http://www.biblioteca-

digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=255&idb= (vizitat 12.08.2010).

32. POPA, A; PROHNIŢCHI, V.; LUPUŞOR, A. Impactul investiţiilor străine directe asupra

economiei Republicii Moldova [online]. Disponibil: http://www.expert-

grup.org/?go=biblioteca&n=154 (vizitat 10.10.2011).

  138

33. HALPERIN, P. Finanţe manageriale. Bucureşti: Ed. Economică, 1998. 948 p.

34. HÎNCU, R. Atragerea investiţiilor străine şi politica fiscală ca factor esenţial în stabilirea

riscului de ţară: cazul Republicii Moldova şi României. În: Analele Academiei de Studii

Economice din Moldova, Chișinău, 2006. vol. 4, p. 330-336.

35. HÎNCU, Rodica. Abordări conceptuale ale impunerii veniturilor şi capitalurilor din

activitatea economică internaţională. În: Studia Universitatis. Chişinău, 2007, nr. 8, 226-229.

36. HÎNCU, Rodica; CRICLIVAIA, D. Metode de eliminare a dublei impuneri: aspecte

naţionale şi internaţionale. În: Creşterea competitivităţii şi dezvoltarea economiei bazate pe

cunoaştere: conf. şt. intern., 28-29 sept. 2007. Chişinău, 2007, p. 14-16.

37. HÎNCU, Rodica; CRICLIVAIA, D. Particularităţi de soluţionare a problemelor fiscale ale

agenţilor economici în contextul activităţii investiţionale. În: Drept, economie şi informatică.

2007, nr. 2 (12), 5-11.

38. Impactul calităţii creşterii economice asupra dezvoltării umane. [online]. Disponibil:

http://expert-grup.org/library_upld/d17.pdf (vizitat: 20.03.2011).

39. GIUCCI, R. Unlocking the Potential of the SME Sector in Moldova. [online]. Disponibil:

http://www.get-

moldova.de/download/policybriefings/2010/pb2010e04.pdf?PHPSESSID=46d4a6ad9db25b

25364120f96438e409 (accesat 14.02.2011).

40. IORBU, C. Dezvoltare durabilă şi energie regenerabile. [online]. Disponibil:

http://www.spiruharet.ro/sesiuni-comunicari/word/1.12.pdf (accesat: 20.05.2010).

41. Investițiile străine directe vor creste cu 14% in 2010 [online]. Disponibil: http: www.6am.ro

(accesat: 26.06.2009).

42. Investiţiile străine vin acolo unde nu trebuiesc în Republica Moldova [online]. Disponibil:

http: www.jurnal.md (accesat: 27.06.2010).

43. JABA, E. Statistica. Ed. a 2-, rev. Bucureşti: Ed. Economică, 2000. 448 p.

44. LAZĂR, F.; ŢAPU, N. Investiţiile de capital străin [online]. Disponibil: http:

www.uab.ro/sesiuni_2007/stud/pagini/php/lazar534.doc (accesat: 20.07.2009).

45. LAZĂR, F.; ŢAPU, N. Investiţiile de capital străin. http: //

www.uab.ro/sesiuni_2007/stud/pagini/php/lazar534.doc (accesat: 20.12.2010).

46. LIVIU, C. Andrei. Economie politică şi politici economice. Bucureşti: Editura economică,

1999, p.171-227; p.237-241.

47. MATEI, M. Investiţii străine directe. Funcţii şi evoluţii 1990-2000. Bucureşti: Ed. Expert,

2004. p. 3-4.

  139

48. MAZILU, A.; MUNTEANU, C. Transnaţionalele şi competitivitatea. Bucureşti: Ed.

Economica, 1999. p. 75.

49. MOLDOVANU, D. Curs de teorie economică. Chişinău: ARC, 2007. 428 p.

50. MORAR, D. Câteva consideraţii despre paradisurile fiscale [online]. Disponibil : http:

steconomice.uoradea.ro (accesat 01.03.2007).

51. MUNTEANU, C.; VÂLSAN, C. Investiţii internaționale. Bucureşti: Oscar Print, 1996. p.

58.

52. DRAGHIŞTEANU, Ion. Valoarea activelor Eventis scoase la vânzare este mai mică de

circa opt ori decât cea a datoriilor [online] Disponibil: http: www.eco.md (vizitat

21.07.2011).

53. OSADCII, V. Comerţ internaţional. Chişinău: Editura Radu, 1999. p. 44.

54. PÂRVU, I. Eficienţa investiţiilor. Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2003.

55. PĂUN, C. Aspecte financiare ale relaţiilor economice internaţionale. Bucureşti: Ed.

Luceafărul, 2003, p. 306 p.

56. PĂUN, Cristian. Aspecte financiare ale relaţiilor economice internaționale. Bucureşti: Ed.

Luceafărul, 2003, p. 308-309.

57. PECICAN, L. Modele privind studiul impactului investiţiilor directe străine şi naţionale

asupra pieţei muncii şi evoluţiilor macroeconomice din Romania [online]. Bucureşti:

Institutul de prognoză economică. Disponibil: http:

www.ipe.ro/RePEc/WorkingPapers/cs1516-5.pdf (vizitat 20.07.2009).

58. EFICIENŢA ŞI FINANŢAREA INVESTIŢIILOR. Bucureşti : Ed. Cibernetica, 2003. 400 p.

59. POPA, S.; CUCU, A. Economia subterană şi spălarea banilor. București: Ed. Expert, 2000.

p. 46.

60. PURCARU, I.; BERBEC, Florian; SORIN, Dan. Matematici financiare şi decizii în afaceri.

Bucureşti: Ed. Economică, 1996. 662 p. ISBN 973-9198-10-4.

61. RAPOARTELE ANUALE ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare pentru anii 2009, 2010

[online]. Disponibil on-line:

http://www.cnpf.md/file/rapoarte/Raport_Anual_CNPF_2010.pdf (accesat 30.11.2011).

62. RAPORTUL DE ANALIZĂ A CONSTRÂNGERILOR [online].

http://mca.gov.md/file/CA%20Report%203%20septembrie%20MD.pdf (accesat

01.03.2008).

63. STATISTICI. Banca Naţională a Moldovei [online]. Disponibil: www.bnm.md (accesat

2009, 2010, 2011).

  140

64. STATISTICI. Info-Market. [online]. Disponibil: www.infomarket.md. (accesat 2009, 2010,

2011).

65. SLONOVSCHI, D. Canalele de transmisie a efectelor investiţiilor străine directe. În:

Republica Moldova: 20 ani de reforme economice: conf. şt. intern., Chişinău, 22-24 sept.

2011. Chişinău: ASEM, 2011. p. .

66. SLONOVSCHI, D. Impactul distanţei psihice asupra investitorilor. În: Simpozion

Internaţional al tinerilor cercetători, 29-30 apr. 2004. Chişinău: ASEM, 2005. p. 229-301.

67. SLONOVSCHI, D. Importanţa reţelelor industriale în procesul de internaţionalizare. În:

Economica. 2004, №4 (48), р. 22-25.

68. SLONOVSCHI, D. Market entry modes – a result of foreign investors` commitment. În:

Integrarea europeană şi competitivitatea economică: simpoz. intern., 23-24 sept. 2004. Chişinău:

ASEM, 2004. vol. 2, p. 158-161.

69. SLONOVSCHI, D. O nouă viziune asupra investiţiilor străine directe. În: Economica. 2004,

№3 (47), р. 70-72.

70. SLONOVSCHI, D.; GALUŞCA, T. Epistemologia procesului de internaţionalizare. În:

Economica. 2005, №3 (51), р. 142-144.

71. SLONOVSCHI, D.; LUCHIAN, I.; CIOBU, S. Impactul crizei financiare internaţionale

asupra fluxului investiţiilor străine directe în Republica Moldova. În: Investments and

Economc Recovery : 9-e intern. conf., 22-23 mai 2009. Bucureşti: ASE, 2009. vol. 12, Nr.2, p.

67-74.

72. SLONOVSCHI, D.; LUCHIAN, I.; CIOBU, S. Integrarea Republicii Moldova în fluxurile

internaţionale de investiţii. În: Investiţiile şi noua economie: simpoz. intern., 23-24 mai 2008,

Bucureşti: ASE, 2008, p. 96-108.

73. STANCU, I. Finanţe. Bucureşti: Ed. Economică, 2002. 1056 p.

74. STOIAN, Marian. Gestiunea investiţiilor. Bucureşti : Ed. ASE, 2003. 286 p.

75. STOIAN, Marian. Pilotajul proiectelor de investiţii în administraţia publică. Bucureşti : Ed.

Economică, 2001. 144p. ISBN 973-590-406-3.

76. STOIAN, Marian. Proiectarea obiectivelor de investiţii. Bucureşti: Ed. Economică, 2001.

144p. ISBN 973-590-413-6.

77. STOIAN, Marian.; ENE, Nadia Carmen, E. Practica gestiunii investiţiilor. Bucureşti: Ed.

ASE, 2003. 258p. IBSN 973-594-271-2.

78. TIMUŞ, Angela. Impactul sistemului fiscal în procesul decizional de alocare a capitalului

străin. În: Economica. 2001, nr.4, 72-75.

  141

79. VASILESCU, Ion. ş. a. Investiţii: studii de caz, teste grilă. Bucureşti: Ed. Economică, 1999.

352 p.

80. VASILESCU, Ion; ROMÂNU, Ion; CICEA, Claudiu. Investiţii. Bucureşti: Ed. Economică,

2000. 480p. ISBN 973-590-368-7

81. VASILESCU, Ion; CICEA, C.; DOBREA, C. Eficienţa investiţiilor aplicată. Bucureşti:

Lumina Lex, 2003. 464 p. ISBN 973-588- 638-3

82. VASILESCU, Ion.; ROMÂNU, Ion. Dicţionar de investiţii. Bucureşti: Lumina Lex, 2003.

374 p. ISBN 973-588-599-9.

83. VASILESCU, Ion.; ROMÂNU, Ion. Managementul investiţiilor. Bucureşti: Ed. Economică,

2003.

84. VOINEA, Gh. Relaţii valutar-financiare internaţionale. Iaşi: Ed. Univ. „Alexandru Ioan

Cuza”, 2007. p. 172.

85. Ziarul de Gardă Nr. 61 (17 noiembrie 2005). [online]. Disponibil: www.zdg.md (vizitat la

13.05.2010).

În limba rusă:

86. АВОРНИК, Г. Подсолнечное масло уже пролилось. Кто поскользнется? В:

Heзависимая Молдова. [online]. Режим доступа:

http://www.nm.md/daily/article/2008/08/20/0201.html (accesat: 20.08.2008).

87. БИБЛИОТЕКА ПУБЛИКАЦИЙ ПО МЕНЕДЖМЕНТУ, МАРКЕТИНГУ И

ФИНАНСАМ. . [online]. Режим доступа: www.cfin.ru (accesat: 2009, 2010, 2011).

88. БЛАНК, И.А. Основы инвестиционного менеджмента : в 2-х том. Киев: Ника-Центр,

2001. т. 1, 536 с.; т. 2, 512 с.

89. БОЧАРОВ, В.В. Финансовый инжиниринг. Санкт-Петербург: Знание, 2004. 520 с.

90. Генпрокуратура Молдовы возбудила уголовное дело по факту отмывания денег в

особо крупных размерах и преднамеренного банкротства молдо-кипрского СП Eventis

Mobile [online]. Режим доступа: http: www.allmoldova.com (accesat:13.05.2010).

91. ГОЛИЧЕНКО, О. Г. Проблема регулирования экономического роста в

макроэкономических моделях. B: Экономика и математические методыю 2001, том 37,

№4. с. 33-41.

92. ГОРОДНИЧЕВ, П.Н.; ГОРОДНИЧЕВ, К.П. Финансовое и инвестиционное

прогнозирование, Москва : Экзамен, 2005. 244 с.

  142

93. ЧУБАШЕНКО, Д. Мальчиш-Плохиш и «военная тайна» прокурора Зубко. [online].

Режим доступа: http://pan.md/news/Malichish-Plohish-i-voennaya-tayna-prokurora-Zubko

(vizitat la 13.05.2010).

94. "ИТЕРА" подтвердила факт продажи "Молдкартона", Кишиневский Обозреватель №

47 от 24 Декабря 2009. [online]. Режим доступа: www.ko.md(vizitat la 13.05.2010).

95. ДАВИДЕНКО, В. Дай миллиард! [online]. Режим доступа: www.izvestia.com.ua (vizitat

la 01.06.08).

96. Как Олежка подмял под себя MOLDASIG. 16 августа 2010. [online]. Режим доступа:

terra.md (vizitat la 13.05.2010).

97. Инвестиции: учебник / Под ред. В.В. КОВАЛЕВА, В.В. ИВАНОВА, В.А. ЛЯЛИНА. 2-

е изд., перераб. и доп. М.: ООО Изд.-во Проспект», 2006. 440 с.

98. КУЧАРИНА, Е. Инвестиционный анализ. Санкт Петербург: Питер, 2006. 160 р.

99. Регистрация оффшорных и оншорных компаний [online]. Режим доступа: http .

www.mc-offshore.ru/shem/proz.php (accesat 01.03.2007).

100. СОРОС, Дж. Алхимия финансов. Рынок: как читать его мысли. Москва: Инфра-М,

1997. 416 с.

101. Типичные признаки «офшорных схем» легализации преступных средств [online].

Режим доступа: http: www.mynalog.com.ua/planirovanie/46-nalogovoe-planirovanie/70-

criminal.html (accesat 01.03.2007).

102. ИНВЕСТИЦИОННАЯ ДЕЯТЕЛЬНООСТЬ : учеб. пособ. / подю ред Подшиваленко

Г.П.; Киселевой Н.В. Москва: Кнорус, 2005. 421 с.

103. ФАБОЦЦИ, Фрэнк Дж. Управление инвестициями. Москва: Инфра-М, 2000. 932 с.

104. МИРКИН, M. Финансовое будущее России: экстремумы, бумы, системные иски

[online]. Режим доступа: http:www.mirkin.ru (accesat 2009, 2010).

105. ШАРП, Ульям Ф.; ГОРДОН, Дж. Александер; БЭЙЛИ, Джеффри В. Инвестиции.

Москва. Из: Инфра –М, 2001. 1027 с.

În limba engleză:

106. AYANWALE, Adeoliu B. FDI and Economic Growth: Evidence from Nigeria,AERC

Research Paper 165, African Economic Research Consortium. Nairobi, 2007 [online].

Disponibil la: http://www.aercafrica.org/documents/RP_165.pdf-38. (visited 10.02.2009).

107. AITKEN, B.; HARRISON, A. Do Domestic Owned Form Benefit from Foreign Direct

Investment: Evidence from the Panel. In: International Monetary Fund, 1993, p. 22-23.

  143

108. ALBISETI, R. Finanza struttrata. Tehniche e strumenti per la valutazione degli

investimenti internazionali nel project financing. Milano: ETAS, 2000. p.11-19

109. ANDERSEN, O. On the Internationalisation Process of Firms: A Critical Analysis. In:

Journal of International Business Studies. 1993, 24(2), 209-231.

110. ANDERSON, E.; WEITZ, B. The Use of Pledges to Build and Sustain Commitment in

Distribution Channels. In: Journal of Marketing Research, 1992, vol. 29, February, 18-34.

111. ANDERSSON, J. C.; HAKANSSON, H.; VAHLNE, J.E. Dyadic business relationships

within a business network context. In: Journal of Marketing. 1997, vol. 58, no 4, 1-15.

112. AUERBACH, P. Firms, competitiveness and the global economy. In: Machintosh, M.[et

al]. Economics and Changing Economies. London, 1996, p. 393-425.

113. APJULA, H. Tax amnesty, capital legalization and taxation at the rate of zero. [online]

Disponibil la: http://www.expert-grup.org/?go=biblioteca&n=55 (vizitat 10.02.2012).

114. BALANCE OF PAYMENTS MANUAL : 5th ed. Washington, 1993. 188 p.

115. BARTLETT, Ch.A.; GHOSHAL, Sumatra. Managing Across Borders: The

Transnational Solution. Boston: Harvard Business School Press, 1989.

116. BEAMISH, P.W. The Internationalization Process for Smaller Ontario Firms: A

Research Agenda. A.M. Rugman, ed. : Research in global strategic management,

Greenwich: JAI Press. 1990. p. 77-92

117. BORENSZTEN, E.; GREGORIO, J. De; Lee J-W. How does foreign direct investment

affect economic growth [online] ? Disponibil la:

http://www.olemiss.edu/courses/inst310/BorenszteinDeGLee98.pdf (accesat 13.08.2010).

118. BILKEY, W.J.; TESAR, G. The Export Behaviour of Small Wisconsin Manufacturing

Firms. In: Journal of International Business Studies.1977, 8, 93-98.

119. BARREL, R., PAIN, N. (1996). An econometric analysis of U.S. foreign direct

investment. The Review of Economics and Statistics, 78(2), 200-207.

120. BLALOCK, H.M. Theory Construction: From Verbal to Mathematical Formulations.

Citat după: Prentice-Hall, Englewood Cliffs, NJ., Dubin, R. (1976). Theory building in

applied areas. In: Dunnette, D. (Eds), Handbook of Industrial and Organisational

Psychology. 1969,

121. BLANJENBURG Holm, D.; ERIKSSON, K.; JOHANSON, J. Creating value through

mutual commitment to business network relationships. In: Strategic Management Journal,

1999. vol. 20, 467-486.

122. BODDEWEYN, J.J. Foreign divestment: magnitude and factors. In: Journal of

International Business Studies. 1989, vol. 20.

  144

123. BORENSZTEIN, E., DE GREGORIO, J. and LEE, J. W. How Does Foreign Direct

Investment Affect Economic Growth? Journal of International Economics, 1998, v45(1,Jun),

115-135.

124. BONACCORSI, A.; DALLI, D. Internationalisation process and entry channels:

evidence from small Italian exporters. In: Mulbacher, H., Jochum, C. (Eds). Proceedings of

the European Marketing Academy Conference. Innsbruck,1990.

125. BUCKLEY, P.; CASSON, M. The Future of the Multinational Enterprise. London,

1991.

126. BUCKLEY, P.J. Multinational Enterprises and Economic Analysis. London Cambridge

University Press. 1982.

127. BUCKLEY, P.J. The limits of explanation: testing the internalisation theory of the

multinational. In: Journal of International Business Studies. 1988. vol. 19, p. 181-193.

128. BUCKLEY, P.; CASSON, M. The Economic Analysis of the Multinational Enterprise:

Selected Papers. London: Macmillan,1985.

129. Bureau of Industry Economics. (1984). Australian Direct Investment Abroad, Australian

Government Publishing Service, Canberra.

130. CAVES, R. Japanese Investment in the United States: Lessons for the Economic Analysis

of Foreing Investment. World Economy 27 (4), 1993.

131. CAVUSGIL, S.T. (1980) On the internationalisation of firms. In: European Research,

vol. 8 p. 273-81.

132. CHENERY, Hollis B. Interactions Between Internationalization and Export. The

American Economic Rewiew, 1980. http://www.jstor.org/pss/1815482 (visited 20.07.2010).

133. CIESLIK, A.; TARSALEWSKA, M. Trade, Foreign Direct Investment and Economic

Growth: Empirical Evidence for CEE countries, 2008.

www.etsg.org/ETSG2008/Papers/Cieslik.pdf (vizitat la 01.03.2007).

134. COVIELLO N.; MUNRO, H. (1997). Network Relationships and the internationalization

process of small software firms. London: International Thomson Business Press.

135. CZINKOTA, M.R. (1982) Export Development Strategies: US Promotion Policies. New

York: Praeger.

136. DALLI, D. (1994) The exporting process: the evolution of small and medium sized firms

toward internationalization. In: Axinn, C.N. (Eds), Advances in International Marketing,

JAI Press, Greenwich, CT, p.85-110.

  145

137. DAMIJAN, J. How important are FDI for new member states - Recent trends and overall

effects. Ministry forGrowth, R Slovenia, and Universityof Ljubljana. Citat după

www.ideas.repec.com (visited 20.07.2009).

138. DANIELS, J.D.; Radebaugh, L.H. (1998). International Business. Environments and

Operations, Addison Wesley Longman, USA.

139. DOMESOVÁ, M. The investment incentives system in the Republic of Hungary.

http://www.icabr.com/fullpapers/Domesov%E1%20Marcela.pdf (vizitat la 20.03.2010).

140. DUNNING, J.H. (1980) Toward an eclectic theory of international production: some

empirical tests. In: Journal of International Business Studies, Vol. 11, No.1, p. 9-31.

141. DUNNING, John H. Multinational Enterprises and the Global Economy. Addison-

Wesley, 1993.

142. ERIKSSON, K.; JOHANSON, J.; MAJKGÅRD, A.; SHARMA, D.D. (1997).

Experiential knowledge and cost in the internationalization process. In: Journal of

International Business Studies, vol. 28, No.2, p. 337-360.

143. FAYERWEATHER, J. (1982) International Business Strategy and Administration.

Ballinger, 1982.

144. FORSGREN, M. (2000) The concept of learning in the Uppsala internationalization

process model: a critical review. In: International Business Review, 11, p. 257-277.

145. FORTANIER, F. Foreign direct investment and host country economic growth: Does the

investor’s country of origin play a role? In: Transnational Corporations, Vol. 16, No. 2,

2007, p. 41- 76.

146. GERLINGER, J. M.; BEAMISH, P. W., DA COSTA, R. (1989). Diversification Strategy

and Internationalization - Implications for MNE Performance. In: Strategic Management

Journal, Vol. 10, p. 109-119.

147. GRIPSRUD, G. (1990). The determinants of export decisions and attitudes to a distant

market: Norwegian fishery exports to Japan. In: Journal of International Business Studies,

Vol. 21 No.3, p.469-85.

148. GRØNHAUG, K.; KVITASTEIN, O. (1993). Distributional involvement in international

strategic business units. In: International Business Review, Vol. 2 No.1, p.1-14.

149. HADJIKHANI, A. (1997) A note on the criticisms against the internationalization

process model. In: Management International Review, 37, p. 1-23.

150. HÅKANSSON, H.; JOHANSON, J. (2001). Business Network Learning. Oxford:

Elsevier Science Ltd.

  146

151. CARKOVIC, Maria; LEVINE, Ross. Does Foreign Direct Investment Accelerate

Economic Growth? www.iie.com/publications/.../08iie3810.pdf (visited 15.08.2011).

152. HALL, C.S., LINDZEY, G. (1957). Theories of Personality. New York: Wiley.

153. HAYES, R.A.; ABERNATHY, W.J. (1980) Managing our way to economic decline. In:

Harvard Business Review, July-August, 1980. p. 67-77.

154. HEDLUND, G.; KVERNELAND, A. (1983). Are establishments and growth strategies

for foreign markets changing? December, Oslo., paper presented at the 9th European

International Business Association Conference.

155. HÖRNELL, E.; VAHLNE, J-E.; WIEDERSHEIM-PAUL, F. (1973) Export och

Utlandsetableringar. Stockholm: Almqvist & Wiksell.

156. HYMER, S. (1970) The efficiency (contradictions) of multinational corporations. In:

American Economic Review, Vol. 60. p.441-448.

157. JOHANSON J., VAHLNE, J.E. (2003) Business Relationship Learning and Commitment

in the Internationalization process. Journal of International Entrepreneurship, Vol. 1, p. 83-

101.

158. JOHANSON J.; MATTSSON, L.G. (1987). Inter-organizational Relations in Industrial

Systems, A Network Approach Compared with the Transaction-Cost Approach. In:

International Studies of Management and Organization, vol. 17, No. 1, 1987, p. 34-38.

159. JOHANSON J.; MATTSSON, L.G. (1988). Internationalisation in industrial systems: A

network approach. In N. Hood & J.-E. Vahlne (Eds), Strategies in global competition: p.

468–486. London: Croom Helm.

160. JOHANSON, J. and VAHLNE, J. E. (1977). The Internationalization Process of the

Firm – A Model of Knowledge Development and Increasing Foreign Market Commitment.

In: Journal of International Business Studies, 8, Spring/Summer, p. 23-32.

161. JOHANSON, J.; MATTSSON, L.G., (1988). Internationalization in Industrial Systems-

A Network Approach. In: Hood, N.; J-E. Vahlne. Strategies in Global Competition, New

York, Croom Helm, p. 287-314.

162. JOHANSON, J.; VAHLNE, J. E. (1990) The Mechanism of Internationalization. In:

International Marketing Review 7(4): 11-24.

163. JOHANSON, J.; VAHLNE, J. E. (1992) Management of Foreign Market Entry. In:

International Marketing Review 1(3): 9-27.

164. JOHANSON, J.; VAHLNE, J.E. (2003) Business Relationship Learning and

Commitment in the Internationalization process. In: Journal of International

Entrepreneurship, Vol. 1, p. 83-101.

  147

165. JOHANSON, J.; WIEDERSHEIM-PAUL, E. (1975) The Internationalization of the Firm

– Four Swedish Cases.In: Journal of Management Studies 12, 305-322.

166. KUZNETS, S. The Comparative Study of Economic Growth and Structures, 1959,

prezentată în Handbook of Development Economics, vol.1, editat de H.Chenery şi

T.N.Srinivasan, Elsevier Science Publishers B.V., 1988.

167. LAM, L.; WHITE, L. P. (1999). An Adaptive Choice Model of the Internationalization

Process. In: International Journal of Organizational Analysis, April.

168. LEONIDOU, L.C.; KATSIKEAS, C.S. (1996) The Export Development Process: An

Integrative Review of Empirical Models. In: Journal of International Business Studies 27,

517-551.

169. LEONIDOU, L.C.; KATSIKEAS, C.S. The Export Development Process: An Integrative

Review of Empirical Models. In: Journal of International Business Studies. 1996, vol. 27,

517-551.

170. LEONTIEF, W. Input-output Economics. Oxford: Oxford University Press, 1966.

171. LIM, J.S.; SHARKEY, T.W.; KIM, K.I. (1991) An empirical test of an export adoption

model. In: Management International Review, vol. 31, No.1, p.51-62.

172. LYLES, M. (1990) A Research Agenda for Strategic Management in the 1990s. In:

Journal of Management Studies, vol. 27(4), p. 363-375.

173. LYROUDI, K.; PAPANASTASIOU, J.; VAMVAKIDIS, A. Foreign direct investment

and economic growth in transition economies. In: South Eastern Europe Journal of

Economics 1, 2004, p. 97-110.

174. MELIN, L., (1992) Internationalization as a Strategy. In: Strategic Management Journal

13, p. 99-118.

175. MILLINGTON, A.I.; BAYLISS, B.T. (1990). The process of internationalisation: UK

companies in the EC. In: Management International Review, Vol. 30 No.2, p.151-161.

176. MINTZBERG, H., MCHUGH, A. (1985). Strategy formation in an adhocracy. In:

Administrative Science Quarterly, Vol. 30, p.160-197.

177. OECD. Organization for Economic Cooperation and Development. Assessing Investment

Opportunities in Economies in Transition. Paris: Centre for Co-operation with European

Economies in Transition, 1994.

178. PALIWODA, S. Investing in Eastern Europe: Capitalization of Emerging Markets.

Reading: Addison-Wesley, 1994.

179. PIERCY, N.F. (1981) Company internationalisation: active and reactive exporting.

European Journal of Marketing, Vol. 15 Iss: 3, pp.26 – 40.

  148

180. PORTER, M. E. (1985) Competitive Advantage: Creating and Sustaining Superior

Performance. New York: Free Press, 1985.

181. RAO, T.R.; NAIDU, G.M. (1992) Are the stages of internationalisation empirically

supportable? In: Journal of Global Marketing, vol. 6.

182. Recovery in FDI expected to start in 2010. UNCTAD. business.globaltimes.cn (vizitat la

23.07.2009).

183. REID, S. (1981). The Decision-Maker and Export Entry and Expansion. In: Journal of

International Business Studies 12, 101-112.

184. REID, S., (1983). Firm Internationalization, Transaction Costs and Strategic

Management. In: International Marketing Review, 2, 44-56.

185. ROGERS, E.M. (1962) Communications of Innovations. New York: Free Press. Cited:

[http://www.enablingchange.com.au/Summary_Diffusion_Theory.pdf] (visited 14.06.2010).

186. ROGERS, E.M., (1962). History of Economic Analysis. New York: Free Press.

187. ROMER, Paul M.; RIVERA-BATIZ, Luis. Economic Integration and Endogenous

Growth. In: Quarterly Journal of Economics CVI, May 1991, p. 531–555.

188. ROSSON, P.J., REID, S.D. (Eds). Managing Export Entry and Expansion. New York

Praeger, p.18-38.

189. RUGMAN, A. A new Theory of the multinational Enterprise: Internationalization and

internalization. In: Columbia Journal of World Business, 15, 1980.

190. SHARMA, D.D.; JOHANSSON, J.K. (1987). Technical consultancy in

internationalization. In: International Marketing Review, Vol. 4.

191. SIMMONDS, K.; SMITH, H. (1968) The first export order: a marketing innovation. In:

British Journal of Marketing, vol. 2, p.93-100.

192. SULLIVAN, D. (1994). Measuring the degree of internationalisation of a firm. In:

Journal of International Business Studies, Vol. 25 p. 325-342.

193. TURNBULL, P.W. (1985) Internationalisation of the firm: a stages process or not?

Dalhousie University, Halifax, October., paper presented at a conference on Export

Expansion and Market Entry Modes.

194. TURNBULL, P.W. (1987). A challenge to the stages of the internationalisation process.

In: Rosson, P.J., Reid, S. D. (eds.) Managing Export Entry and Expansion, New York:

Praeger 1987, p. 21-40.

195. UN. World Investment Report 1998: Trends and Determinants, United Nations: New

York and Geneva, 1998.

196. VERNON, R. International Investment and International Trade in the Product Cycle.

  149

Quarterly Journal of Economics, No.80, 1966.

197. WELCH, L. S.; LOUSTARINEN, R. (1988a) Inward-Outward Connections in

Internationalization. In: Journal of International Marketing 1(1), p. 46-58.

198. WELCH, L.S., LUOSTARINEN, R. (1988) Internationalisation: evolution of a concept.

In: Journal of General Management, Vol. 14, No.2, p. 34-55.

199. Welch, L.S., Luostarinen, R. (1988) Internationalisation: evolution of a concept. In:

Journal of General Management, Vol. 14 No.2, p. 34-55.

200. World Investment Prospects Survey 2010-2012.

http://www.unctad.org/en/docs/diaeia20104_en.pdf (visited 25.03.2011).

201. World Investment Report. http://www.unctad.org/en/docs (vizitat 2008, 2009, 2010,

2011).

202. WORTZEL, L.H.; WORTZEL, H.V. (1981) Export marketing strategies for NIC- and

LDC- based firms. In: Columbia Journal of World Business, vol. 16, no.1, p.51-59.

203. www.czechinvest.org - Agentura pro podporu podnikání a investic.

204. YOUNG, S. (1990) Internationalisation: introduction and overview. In: International

Marketing Review, Vol. 7, No.4, p. 5-10.

205. LYROUDI, Katerina; PAPANASTASIOU, John; VAMVAKIDIS Athanasios. Foreign

Direct Investment And Economic Growth In Transition Economies.

http://www.asecu.gr/Seeje/issue02/lyroudi.pdf (visited 24.07.2011).

206. National Bureau of Statistics of Republic of Moldova . [online]. (www.statistica.md).

207. Moldovan Investment and Export Promotion Organisation [online]. (www.miepo.md).

208. The Office of the Federal Antimonopoly Service in Moscow (Moscow OFAS Russia)

http://www.fas.gov.ru/groups-of-people/data-28-11-2007/data-28-11-2007_16794.html (visited

20.07.2011).

209. ZALTMAN, G.; STIFF, R. (1973) Theories of diffusion. In: Ward, S., Robertson; T.S.

(Eds) Consumer Behaviour: Theoretical Sources, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, NJ, p.416-

468.

  150

ANEXE

  151

Anexa 1.

Tipologia investiţiilor străine

Criteriul de clasificare Descrierea

După obiectele de plasare a resurselor

a) investiţii financiare

b) investiţii reale

După modul de constituire

a) cumpărarea de acţiuni de pe o piaţă străină sau emise de o firmă din

altă ţară;

b) cumpărarea de obligaţiuni de pe o piaţă străină sau emise de o firmă

străină;

c) construirea pe loc gol a unei societăţi sau deschiderea unei filiale

într-o altă ţară;

d) acordarea creditului financiar unui agent economic dintr-o altă ţară

sau a unui agent economic străin ce operează pe propria piaţă;

e) achiziţionarea unei firme străine sau fuzionarea cu o altă firmă;

f) participarea cu capital investiţional la constituirea unei societăţi

mixte;

g) încheierea contractelor internaţionale de leasing sau franchising.

După forma de proprietate

a) investiţii cu capital străin;

b) investiţii cu capital mixt.

După  sfera  de  aplicare  

a) investiţii în activele firmei (tangibile şi intangibile);

b) investiţii în imaginea firmei;

c) investiţii în resurse umane.

După  caracterul    investirii  

 

a) investiţii directe, în obiecte concrete (maşini, utilaje, clădiri);

b) investiţii indirecte (contracte de leasing, de franchising);

c) investiţii obligatorii (investiţii în mediu ambiant).

Sursa: elaborat de autor în baza [8; 18; 21; 51;58].

  152

Anexa 2.

PARAMETRII CLIMATULUI INVESTIŢIONAL Resursele naturale şi starea ecologică Nivelul de dezvoltare şi accesibilitatea obiectelor de infrastructură Calitatea resurselor umane Nivelul respectării legislaţiei şi a ordinei publice, a corupţiei şi criminalităţii Legislaţia şi calitatea reglementării activităţii economice, nivelul liberalizării Starea bugetului, a balanţei de plăţi, a datoriei de stat Stabilitatea macroeconomică Stabilitatea şi previziunea politică Calitatea conducerii statului, politica autorităţilor centrale şi locale Onorarea angajamentelor contractuale de către parteneri Sistemul fiscal şi gradul poverii fiscale Sistemul bancar şi alte instituţii financiare Accesibilitatea creditării Barierele administrative, tehnice, informaţionale (bariere de pătrundere pe piaţă) Caracterul deschis al economiei, regulile comerţului cu alte ţări Gradul de monopolizare a economiei

Sursa: elaborat de autor în baza [102].

  153

Sursa: elaborat de autor în baza [80, 97,102, 103].

  154

Anexa 4.

Clasificarea selectată a procesului de internaţionalizare bazat pe inovaţie

Bilkey şi Tesar Cavusgil Reid

Etapa 1 Managementul nu este interesat

în activitatea de export

Compania comercializează

numai pe piaţa internă

Considerarea exportului:

problema identificării

oportunităţii, apariţia

necesităţii

Etapa 2 Managementul doreşte să

distribuie produsele nesolicitate,

dar nu depune efort pentru

explorarea fezabilităţii

exportului activ

Implicaţii de pre-export:

compania caută informaţie şi

evaluează fezabilitatea

exportului

Intenţia de export: motivaţie,

atitudine şi aşteptări de la

export

Etapa 3 Managementul fezabilităţii

exportului activ

Implicarea exportului

experimental: se exportă în

măsură limitată pe pieţele cu

similarităţi psihologice

Încercări de export:

acumularea experienţei

personale din activitatea de

export limitat

Etapa 4 Compania exportă experimental

către unele ţări cu caracter

psihologic similar

Implicarea activă în export:

export către ţări noi – export

direct – creşterea volumului de

vânzări

Evaluarea exportului din

rezultatele anterioare

Etapa 5 Compania devine un exportator

cu experienţă

Dedicaţia faţă de export:

managementul alege constant

alocarea resurselor între piaţa

internă şi cea externă

Acceptul exportului:

adoptarea sau refuzul

modalităţilor de export

Etapa 6 Managementul explorează

fezabilitatea exportului către ţări

cu o distanţă psihologică mai

mare

  155

Anexa 4 – continuare.

Clasificarea selectată a procesului de internaţionalizare bazat pe inovaţiune

Wortzel and Wortzel Czinkota Lim et al. Rao and Naidu

Etapa 1 Cererea importatorului Compania este total

ne-interesată

Cunoştinţe

generale despre

export

Non-exportatori:

compania nu practică

exportul şi nu are interes

pe viitor

Etapa 2 Comercializarea

produselor de bază

Compania este parţial

interesată

Interes faţă de

export

Potenţiali exportatori:

compania este non-

exportator, dar doreşte să

exploreze oportunităţile

de export pe viitor

Etapa 3 Implicarea în comerţ

avansat a produselor

Compania devine

exportator

Intenţia de export Exportator sporadic:

compania exportă dar

într-o manieră sporadică

Etapa 4 Comercializarea

produselor şi încercarea

de a acoperi un segment

Compania devine

experimentală

Adoptarea

strategiei de export

Exportator regular

Etapa 5 Comercializarea

produselor şi atragerea

consumatorilor din mai

multe segmente

Compania devine un

exportator mic cu

experienţă

Etapa 6

Compania devine un

exportator mare

Sursa: elaborat de autor în baza [http://www.enablingchange.com.au/Summary_Diffusion_Theory.pdf] (vizitat 14.06.2010).

  156

Anexa 5.

Figura 1. Topul mondial -20 ţări investitoare, %

11,59

12,39

2,56

4,59

4,82

0,07

0,26

1,00

3,62

0,77

3,32

2,79

0,38

18,93

0,34

6,13

4,72

2,15

3,62

7,00

22,53

13,37

6,78

5,70

4,75

4,36

4,18

3,99

3,53

3,11

2,75

2,41

1,88

1,68

1,67

1,61

1,48

1,43

1,41

1,36

0 5 10 15 20 25

Statele  Unite  ale  Americii

Franța

Japonia

Germania

China,  Hong  Kong

China

Federația  Rusă

Italia

Canada

Norvegia

Suedia

Insulele  Virgine  Britanice

Irlanda

Marea  Britanie

Australia

Olanda

Spania

Danemarca

Elveția

Luxemburg

2009 2000S

ursa: elaborat de autor în baza datelor:

http://stats.unctad.org/FDI/TableViewer/tableView.aspx?ReportId=3084. (vizitat 15.12.2011).

  157

Anexa 6.

Figura 2. Topul mondial -20 ţări receptoare de ISD, %

22,40

2,91

3,09

4,42

8,47

0,19

14,15

0,01

0,26

0,00

0,95

6,33

4,56

2,34

0,70

1,84

1,11

4,77

1,18

2,82

11,66

8,53

5,35

4,35

4,10

3,48

3,20

3,19

3,11

3,03

2,74

2,45

2,42

2,33

2,27

2,24

2,03

1,67

1,51

1,35

0 5 10 15 20 25

Statele  Unite  ale  Americii

China

Franța

China,  Hong  Kong

Marea  Britanie

Federația  Rusă

Germania

Arabia  Saudită

India

Belgia

Italia

Luxemburg

Olanda

Brazilia

Insulele  Virgine  Britanice

Irlanda

Australia

Canada

Singapore

Spania

2009 2000

Sursa: elaborat de autor în baza datelor:

http://stats.unctad.org/FDI/TableViewer/tableView.aspx?ReportId=3084. (vizitat 15.12.2011).

  158

Anexa 7.

Situaţia privind ISD în ţările recent aderate la UE

Ţara Caracteristica situaţiei

Cehia

Cea mai mică reducere a volumului de ISD de circa 19%, comparativ

cu ţările vecine. În 2008, Cehia a atras investiţiile concernelor auto Daimler,

Volkswagen şi Peugeot - Citroen (numai 1 mld. $).

Polonia

Reducerea fluxului de ISD fost de 58%. Diminuarea a vizat sfere-

cheie, precum: petrol, gaze naturale, cărbune, imobiliare şi finanţe. Cu toate

că economia Poloniei a reuşit să evite recesiunea, ISD s-au micşorat cu 86%

în sfera financiară, cu 74% - în cea minieră, cu 67% - în imobiliare.

Letonia şi Slovenia

În Letonia şi Slovenia reducerea a fost până la 70%, spre deosebire

de alte ţări noi aderate la UE, volumul ISD înainte de criză în aceste două

ţări a fost destul de redus, vizând cu precădere sectorul de imobiliare.

Lituania

În 2009, Lituania a înregistrat cea mai drastică scădere a ISD, de

71%, cel mai afectat domeniu fiind imobiliarele. Singura ţară, unde aceste

afaceri au crescut, a fost Slovacia, aici fluxul de mijloace fiind asigurat de

compania TriGranit, specializată pe imobiliare (2,3 mld. $)

România

România a ajuns pe locul 2 în topul preferinţelor investitorilor străini,

fiind devansată doar de Polonia. În anul 2008, România a primit investiţii în

valoare de peste 13 miliarde de dolari, devansând veterani ca Cehia, care a

avut un volum de aproximativ 10 miliarde de dolari, Bulgaria - cu

aproximativ 9 miliarde şi Ungaria - cu 6 miliarde de dolari. Sursa: Popa, Mihaela. Investiţiile străine directe sunt în scădere!!!, Rodul Pământului, Nr74 din 21-

27.09.2009. Disiponibil pe, www.rodulpamantului.ro.; Relansarea investițiilor directe străine în Europa de Est

depinde de raportul dintre salarii si riscuri, Financiarul, www.financiarul.com, 16 Martie 2010 (vizitat 20.11.2010).

  159

Anexa 8.

Evoluţia principalilor indicatori ai fluxurilor de ISD după regiunile receptoare

Valori absolute, mil. USD Structura, % Ritm de creştere

Mondial 2007 2008 2009 1990-1994 2000-2004 2008 2009 2008/2007 2009/2008

2099972.91 1770872.84 1114189.32 100.00 100.00 100.00 100.00 -0.16 -0.37

Ţările în curs de dezvoltare 564929.90 630012.53 478349.04 30.62 27.apr 35.58 42.93 0.12 -0.24

Ţările în curs de dezvoltare: Africa 63091.81 72178.78 58564.61 feb.16 02.dec 04.aug mai.26 0.14 -0.19

Ţările în curs de dezvoltare: America 163612.24 183195.01 116554.61 08.feb 09.oct oct.34 oct.46 0.12 -0.36

Ţările în curs de dezvoltare: Asia 336922.39 372738.95 301366.54 20.24 15.79 21.mai 27.mai 0.11 -0.19

Ţările în curs de dezvoltare: Oceania 1303.46 1899.79 1863.28 0.19 0.03 0.11 0.17 0.46 -0.02

Economiile în tranziţie 90968.23 122587.77 69948.29 0.71 ian.88 iun.92 iun.28 0.35 -0.43

Comunitatea Statelor Independente(CSI) 76374.25 108333.68 61619.90 - ian.52 06.dec mai.53 0.42 -0.43

Economiile în tranziţie, excluzând CSI 14593.98 14254.09 8328.38 - 0.36 0.80 0.75 -0.02 -0.42

Economiile dezvoltate 1444074.78 1018272.54 565891.99 68.67 71.08 57.50 50.79 -0.29 -0.44

Economiile dezvoltate: America 375387.49 380195.82 148753.06 21.28 20.75 21.47 13.35 0.01 -0.61

Economiile dezvoltate: Asia 31347.83 35302.24 15830.93 0.83 ian.31 ian.99 ian.42 0.13 -0.55

Economiile dezvoltate: Oceania 48917.76 51715.19 22919.63 mar.48 feb.43 feb.92 02.iun 0.06 -0.56

Economiile dezvoltate: Europa 988421.70 551059.28 378388.37 43.08 46.59 31.dec 33.96 -0.44 -0.31

European Free Trade Association (EFTA) 64446.23 13983.76 16266.80 ian.67 ian.67 0.79 ian.46 -0.78 0.16

Uniunea Europeană (UE) 923810.22 536916.77 361949.19 41.40 44.91 30.32 32.49 -0.42 -0.33

Zona EURO 563606.42 297361.17 276181.31 28.43 33.31 16.79 24.79 -0.47 -0.07 Sursa: elaborat de autor în baza: http://stats.unctad.org/FDI/TableViewer/tableView.aspx?ReportId=3084. (vizitat 15.11.2011).

  160

Anexa 9.

Evoluţia principalilor indicatori ai fluxurilor de ISD după regiunile de origine

Valori absolute, mil. USD Structura, % Ritm de creştere

Mondial 2007 2008 2009 1990-1994 2000-2004 2008 2009 2008/2007 2009/2008

2267547.29 1928798.70 1100993.21 100.00 100.00 100.00 100.00 -0.15 -0.43

Economiile în curs de dezvoltare 292147.00 296285.58 229158.62 nov.57 oct.81 15.36 20.81 0.01 -0.23

Ţările în curs de dezvoltare: Africa 10622.12 9933.67 4962.44 0.59 0.05 0.52 0.45 -0.06 -0.50

Ţările în curs de dezvoltare: America 55975.20 82007.77 47401.68 31048 24898 45748 11414 0.47 -0.42

Ţările în curs de dezvoltare: Asia 225511.38 204220.11 176709.23 41222 41128 21824 41045 -0.09 -0.13

Ţările în curs de dezvoltare: Oceania 38.30 124.03 85.28 0.02 0.00 0.01 0.01 45323 -0.31

Economiile în tranziţie 51505.44 60613.92 51169.57 - 0.88 41699 23833 0.18 -0.16

Comunitatea Statelor Independente(CSI) 50045.43 58692.38 49748.62 - 0.85 41002 19085 0.17 -0.15

Economiile în tranziţie, excluzînd CSI 1460.01 1921.54 1420.96 - 0.03 0.10 0.13 0.32 -0.26

Economiile dezvoltate 1923894.85 1571899.20 820665.02 88.18 88.31 81.50 74.54 -0.18 -0.48

Economiile dezvoltate: America 453593.91 411984.55 287189.52 24.45 24.96 21.36 41147 -0.09 -0.30

Economiile dezvoltate: Asia 82152.42 135228.89 75870.93 16377 12145 40915 32660 0.65 -0.44

Economiile dezvoltate: Oceania 20524.90 32579.89 18020.08 41091 13516 25204 23377 0.59 -0.45

Economiile dezvoltate: Europa 1367623.62 992105.87 439584.49 51.22 57.65 51.44 39.93 -0.27 -0.56

European Free Trade Association (EFTA) 80346.51 76326.28 51057.50 31472 21976 35125 23468 -0.05 -0.33

Uniunea Europeană (UE) 1287277.11 915779.59 388526.99 47.36 54.05 47.48 35.29 -0.29 -0.58

Zona EURO 833574.09 643316.12 324855.01 34.39 38.05 33.35 29.51 -0.23 -0.50

Sursa: elaborat de autor în baza: http://stats.unctad.org/FDI/TableViewer/tableView.aspx?ReportId=3084. (vizitat 15.11.2011).

  161

Anexa 10. Principalii indicatori privind fluxurile ISD sub formă de proiecte greenfield şi fuziuni şi achiziţii transfrontaliere

Sursa: World Investment Report 2010: Investing in a low carbon economy: Disponibil pe http://www.unctad.org/en/docs/wir2010_en.pdf. (vizitat 15.11.2011).

Proiecte greenfield Fuziuni si achiziţii transfrontaliere

Sector Unităţi Structură, % Ritm de creştere Unităţi Structură, % Ritm de creştere 2007 2008 2009 2007 2008 2009 2008 2009 2007 2008 2009 2007 2008 2009 2008 2009

Total 12210 16147 13727 100.00 100.00 100.00 32.24 -14.99 7018 6425 4239 100.00 100.00 100.00 -8.45 -34.02 Industria mineralieră 614 1043 843 5.03 6.46 6.14 69.87 -19.18 421 427 370 3.45 2.64 2.70 1.43 -13.35

Produse alimentare, băuturi şi tutun 668 916 956 5.47 5.67 6.96 37.13 4.37 213 220 109 1.74 1.36 0.79 3.29 -50.45

Industria chimică 662 739 704 5.42 4.58 5.13 11.63 -4.74 325 316 225 2.66 1.96 1.64 -2.77 -28.80

Metale si produse din acestea 458 600 337 3.75 3.72 2.46 31.00 -43.83 218 199 95 1.79 1.23 0.69 -8.72 -52.26

Maşini şi echipamente 672 981 855 5.50 6.08 6.23 45.98 -12.84 228 265 134 1.87 1.64 0.98 16.23 -49.43

Echipament electric şi electronic 791 942 806 6.48 5.83 5.87 19.09 -14.44 266 309 203 2.18 1.91 1.48 16.17 -34.30

Vehicule auto ş.a. Echipamente de transport 861 1090 840 7.05 6.75 6.12 26.60 -22.94 86 95 74 0.70 0.59 0.54 10.47 -22.11

Industria hotelieră şi turism 297 553 370 2.43 3.42 2.70 86.20 -33.09 5852 7679 6241 47.93 47.56 45.47 31.22 -18.73

Transport, logistică şi comunicaţii 1024 1269 1133 8.39 7.86 8.25 23.93 -10.72 436 343 211 3.57 2.12 1.54 -21.33 -38.48

Servicii financiare 1161 1616 1267 9.51 10.01 9.23 39.19 -21.60 712 563 458 5.83 3.49 3.34 -20.93 -18.65

Activități de business 2922 3647 2927 23.93 22.59 21.32 24.81 -19.74 1972 1681 1109 16.15 10.41 8.08 -14.76 -34.03

  162

Anexa 11.

Cumpărări şi vânzări de valori mobiliare realizate de investitorii străini în Republica Moldova după ţara de origine în anii 2009-2010 2009 2010

Cumpărări Vânzări Cumpărări Vânzări

Ţara Volumul, mil.lei

Ponderea în volumul total, %

Ţara Volumul, mil.lei

Ponderea în volumul total, %

Ţara Volumul, mil.lei

Ponderea în volumul total, %

Ţara Volumul, mil.lei

Ponderea în volumul

total, % Cipru 108,3 39,4 Liechtenstein 80,6 57,1 Marea Britanie 5,4 37,2 Cipru 32,7 59,2 Luxemburg 80,6 29,3 Cipru 25,2 17,8 SUA 4,3 29,7 Marea Britanie 8,5 15,4 Singapore 25,1 9,1 Rusia 12,4 8,8 Cipru 1,5 10,3 România 6,0 10,9 Rusia 24,2 8,8 Grecia 12,3 8,7 Bielorusia 0,7 4,8 Turcia 4,8 8,7 Grecia 8,9 3,3 Turcia 10,0 7,1 Austria 0,7 4,8 Grecia 1,9 3,4 Britisch Virgin Islands 7,2 2,6 SUA 0,5 0,4 Germania 0,5 3,5 Slovenia 0,3 0,5

Olanda 10,0 3,6 România 0,2 0,1 Grecia 0,5 3,5 Austria 0,2 0,4 SUA 6,7 2,4 Israel 0,06 0,03 Japonia 0,4 2,7 Croaţia 0,1 0,2 Altele 4,2 1,5 Altele 0,04 0,02 Altele 0,5 3,5 Altele 0,7 1,3

Total 275,2 100 Total 141,3 100 Total 14,5 100 Total 55,2 100

Sursa: Raportul anul al CNFP pentru anul 2010. Disponibil pe [http://www.cnpf.md/md/rapa/]. (vizitat 10.01.2012).

  163

Anexa 14.

Analiza procesului de internaţionalizare a firmelor (lanţurile de constituire) - studiu de caz: extinderea în România şi Republica Moldova

Sursa: elaborat de autor.

METRO Cash&Carry (Germany) Bosch Car Service (Germany) Baumit (Austria) Nestle (Switzerland) TetraPak (Switzerland) Avon (USA) Groupe Piroux (FR)

România Moldova

STAGE 1

STAGE 2

STAGE 4

STAGE 5

STAGE 6

STAGE 3

Chaotic export

Nestle Avon

1. Joint Venture 2. Represent. 3. Distribution 4. Agent

Subsidiary Production

METRO Baumit Bosch Car Service Nestle TetraPak Avon Groupe Piroux

METRO (3) Baumit (2) Nestle (2) Avon (3) TetraPak (2)

Nestle Baumit Groupe Piroux

Chaotic export

5. Joint Venture 6. Represent. 7. Distribution 8. Agent

STAGE 6

time

Nestle Avon

METRO (6) Baumit (6) Nestle (6) Avon (7) TetraPak (6) Groupe Piroux (7)

Subsidiary

METRO Avon Bosch Car Service

No regular export

  164

Anexa 12.

Evaluarea dinamicii calităţii factorilor modelului investiţional al Republicii Moldova,

din perspectiva anilor 2000→2005→2012.

Denumirea factorului

determinant Tendinţa înregistrată Argumentarea

PIB creştere Cu excepţia anilor 2008-2009 PIB-ul Republicii Moldova înregistrează trend crescător, ceea ce se apreciază pozitiv din perspectiva investitorilor străini.

Mediul economic stabilitate Au fost întreprinse mai multe acţiuni de îmbunătăţire a mediului economic pentru dezvoltarea afacerilor, acţiuni, precum reducerea costurilor de deschidere a afacerilor şi Legea Ghilotinei se apreciază pozitiv, însă recent se observă orientarea către vechiul sistem.

Datoria publică internă

creştere lentă Se apreciază pozitiv lipsa datoriei publice interne la salarii şi pensii, precum şi capacitatea guvernului de a face faţă provocărilor crizei financiare începute în anul 2008.

Datoria publică externă

Descreştere, urmată de creştere

Indicatorul a înregistrat tendinţă de scădere, însă în contextul crizei financiare recente a înregistrat creştere. La nivel internaţional, în cazul analizei comparative cu situaţia din alte state cu caracteristici similare, acest fapt nu se califică negativ.

Situaţia bugetară stabilitate Se înregistrează deficite bugetare în limitele dezideratelor impuse de FMI.

Situaţia balanţei de plăţi externe

stabilitate Se înregistrează deficite în proporţii acceptabile, factorul pozitiv în acest sens constituind remitenţele trimise de emigranţii moldoveni.

Calitatea sistemului fiscal

îmbunătăţire Întreaga perioadă analizată este caracterizată de îmbunătăţire relativă din perspectiva investitorilor autohtoni. În acelaşi timp, au fost anulate facilităţile prevăzute pentru investitorii străini. Pe viitor se aşteaptă înrăutăţirea situaţiei, pornind de la unele prevederi ale politicii fiscale pentru anul 2012.

Piaţa internă de consum

creştere Factor foarte favorabil. A crescut cererea solvabilă a populaţiei alimentată din remitenţe şi ca urmare a procesului de multiplicare, si din alte surse.

  165

Resurse naturale stabilitate Ţara dispune de soluri bogate, politica agricolă orientează către obţinerea producţiei ecologice.

Pregătirea forţei de muncă

creştere În perioada analizată a crescut numărul persoanelor cu calificări ridicate, în special numărul absolvenţilor instituţiilor superioare de învăţământ. În acelaşi timp, menţionăm rezerve referitoare la calitatea instruirii şi convergenţa sistemului de învăţământ la cele din ţările dezvoltate şi sistemul european.

Costul forţei de muncă

creştere Sub impactul procesului migrator şi în corelare cu creşterile înregistrate, în alte ţări se înregistrează creşterea costului forţei de muncă. În acelaşi timp, costul forţei de muncă rămâne a fi redus, comparativ cu cel la nivel european.

Costuri de producţie creştere relativă Creşterea costurilor de producţie se datorează majoritar creşterii continue a costurilor la energie electrică şi carburanţi.

Infrastructură creştere lentă Rezerve mari se menţionează la calitatea infrastructurii în toate regiunile ţării, în special în afara municipiilor.

Politici guvernamentale

îmbunătăţire Politicile promovate de guvern corespund dezideratelor dezvoltării economice şi urmează tendinţa continuă de îmbunătăţire. Unele acţiuni prevăzute în politici nu ajung să fie implementate.

Concurenţa creştere În corespunderea cu dezideratele organismelor internaţionale, a fost creată Agenţia naţională pentru protecţia concurenţei. Sunt înregistrate rezultate favorabile în domeniu, însă urmează să se lucreze asupra transparenţei şi imparţialităţii în activitate.

Rentabilitatea afacerilor

scădere lentă Liberalizarea importurilor la unele categorii de produse şi bunuri a condus la creşterea concurenţei şi, ca urmare, la scăderea rentabilităţii. Situaţia nu s-a schimbat la unele categorii de bunuri.

Gradul de protejare a proprietăţii

scădere Cazurile cu atacurile de raider indică asupra existenţei unor probleme grave în sistemul legislativ şi judiciar

Restricţiile din legislaţia muncii

stabilitate Odată cu aprobarea noului Cod al Muncii în anul 2003, nu s-a recurs la

  166

instituirea unor noi restricţii. Politica faţă de capitalul străin

scădere Nu se acordă preferinţe investitorilor străini. Acestora le sunt oferite condiţii şi sunt plasaţi în condiţii identice cu cele acordate investitorilor autohtoni.

Cota economiei tenebre

stabilitate Evaluarea acestui factor din perspectiva investitorilor străini este ambiguă.

Nivelul corupţiei stabilitate Chiar şi crearea unui organ de stat cu atribuţii în domeniu – Centrul de Combatere a Crimelor Organizate şi Corupţiei nu a adus rezultatele aşteptate în perioada analizată.

Criminalitatea stabilitate Nivelul criminalităţii este mai jos decât în multe ţări cu nivel de dezvoltare similar.

Stabilitatea cadrului legislativ

îmbunătăţire Tendinţă continuă de îmbunătăţire

Evoluţia ratingului de ţară atribuit de

agenţiile internaţionale

scădere În perioada analizată au fost înregistrate îmbunătăţiri periodice ale imaginii ţării noastre pe plan internaţional, însă în ultimii ani reputaţia noastră scade simţitor

Poziţia organizaţiilor

internaţionale – FMI, BM

îmbunătăţire Odată cu schimbarea guvernării comuniste, se observă o conlucrare mai eficientă şi o deschidere faţă de ţara noastră

Conjunctura pieţei internaţionale

turbulenţe Recenta criză financiară internaţională a afectat grav economiile statelor dezvoltate, deficitele de lichidităţi au scăzut simţitor capacităţile de investiţii atât a investitorilor instituţionali, cât şi privaţi

Sursa: elaborat de autor.

  167

Anexa 13.

Sursa: elaborat de autor.

Investitorul străin Partenerii locali

Faza

investiţională

Obţinerea

rezultatelor

Dezinvestirea

Finanţarea

investiţiei

Studiu

preinvestiţional

Executarea

angajamentelor

asumate

Măsuri de atragere

(respingere) a ISD

Piaţa internaţională a investiţiilor

Ţara de reşedinţă Ţara recipientă

Negative

Pozitive Pozitive

U NU

DA A

Modelul reflexiv al ISD

  168

Anexa 15.

ISD de tip indirect în Republica Moldova – cazuri de succes

Compania Caracteristica activităţii

Compania

Bosch

Auto

Service.

Bosch e o

recunoscur

ă companie

prin

produsele

tehnologice

automobilis

tice ca

gazolina,

sistemele

diesel şi

şasiuri şi

maşini

electronice.

Bosch

dispune de

multe alte

produse şi

servicii,

inclusiv

tehnologii

industriale,

instrumente

electrice,

echipament

e de

Numele Bosch este foarte des asociat cu industria automobilistică Bosch fiind

împărțită pe diviziuni, Diviziunea Automobilistică Aftermarket este responsabilă de:

- Furnizarea, vânzarea şi distribuirea pieselor automobilistice pentru autoservice-

uri;

- Echipament de diagnostică pentru ateliere, de exemplu, echipament de testare,

informaţii tehnice, trening-uri şi consulting;

- Servicii tehnice post vânzare pentru produsele şi sistemele Bosch.

În plus, Aftermarket-ul Automobilistic este responsabil de conceptul de Bosch

Auto Service şi administrează peste 11,000 de Auto Service-uri Bosch din întreaga

lume.

La momentul actual, Bosch Auto Service operează în peste 140 ţări ale lumii.

Prima apariţie a companiei Bosch în România datează încă din 1906, când Bosch

a încheiat un parteneriat cu compania Leonida &Co din Bucureşti. În 1994, Bosch şi-

a deschis reprezentanţa sa în Bucureşti. În 2004, Bosch Rexroth şi-a deschis oficiul în

România pentru a produce în serie şi tehnologie de asamblare şi respective a devenit

subsidiar în România.

Bosch Auto Service s-a deschis în România în 1997, în urma deciziei luate de

către cartierul general, de a numi un manager de origine pentru a-şi extinde

activitatea în România. Ei au angajat peste 800 de muncitori (în mediu, câte 17

angajaţi pentru fiecare din cele 50 de service-uri) şi 32 de funcţionari în oficiul

central din Bucureşti.

Această diviziune importă şi distribuie componente auto complexe ca sisteme de

injectare a uleiului, componente iluminatorii. În ultimii 10 ani, cota acestor

componente din volumul total al importului a crescut de la 20% la peste 70% în

2007.

Fiind o piaţă în creştere, aceasta rămâne, totuşi, împărţită în importatorii auto

privaţi şi distribuitorii independenţi. Principalele canale de distribuţie sunt

magazinele de componente auto. Ponderea lor este în descreştere, deoarece pe viitor

valoarea echipamentelor electronice incorporate în maşini va creşte cu 30-35%. În

concluzie, câteva din companiile independente vor părăsi piaţa, deoarece ei nu au

  169

securitate şi

electro-

casnice.

capacitatea tehnică de a satisface cerea. Bosch Auto Service îşi propune să crească

către 2010 piaţa componentelor auto cu 20%. La momentul actual, Bosch deţine o

cotă de 12% din piaţa totală de 140 mln. Euro.

Subsidiarul românesc îşi propune să îşi dezvolte centrul său de trening fondat în

colaborare cu universitatea din Bucureşti şi mulţi alţi co-fondatori secundari şi să

dezvolte până în 2010 reţeaua Bosch Auto Service la 85 de service-uri. România este

coordonatorul regional al Bulgariei, Moldovei şi Macedoniei.

În dependenţă de autovehiculele din fiecare regiune, Bosch România a decis că

este necesar de a lucra cu alţi unul sau doi parteneri din aceste districte teritoriale. De

obicei, Bosch România îşi planifică să aibă un service drept reşedinţă şi un altul în al

doilea oraş după mărime din regiune.

Partenerii subsidiarului din România au decis să lucreze ca companii

independente, dar în bază legală. Fiecare parte are obligaţii şi drepturi. Reţeaua este

administrată în mod centralizat, dar partenerii companiei primesc echipament,

trening-uri şi asistenţă în marketing. Chiar şi aşa, fiecare service fiind o unitate

independentă, totuşi, fiecare dintre ei contribuie la un buget de marketing comun.

Obstacolul iniţial cu care s-a confruntat compania, a fost procedura de etichetare

a pieselor auto. În trecut exista o lege ce reglementa această procedură. Acum aceasta

a devenit mult mai permisibilă, astfel, câţiva dintre importatori au interpretat-o ca o

posibilitate de a vinde orice gen de piese fără a suporta niște consecinţe.

În Republica Moldova, Bosch Auto Service şi-a început activitatea în 1998, prin

reorganizarea existentului Auto Parc din Chişinău. Începând cu 1991, administrarea

Auto Parcului a înregistrat venituri în descreştere, aceasta a determinat consiliul

managerilor să trimită un business plan către cartierul general al companiei Bosch din

Germania. În 1998, Parcul Auto a primit statutul de Bosch Auto Service din

Moldova. Lansarea s-a efectuat sub administrarea specialiştilor din Ucraina, care au

elaborat designul centrului şi au supravegheat începutul activităţii. Până în 2005,

acest serviciu a operat sub controlul Bosch Auto Service din Ucraina. Începând cu

2005, Bosch Auto Service Moldova şi-a schimbat subordonarea ierarhică sub

administrarea Regiunii Sud-estice cu oficiul în România.

Bosch Auto Service a decis să se extindă în Moldova datorită creşterii în această

ţară a numărului de maşini cu a căror piese de schimb operează Bosch. Obiectivul de

bază al service-ului din Moldova este de a face cunoscut pieţei brandul Bosch,

importul şi distribuţia pieselor auto ale companie Bosch. În viitorul apropiat Bosch

  170

Auto Service din Moldova îşi planifică să înceapă extinderea teritorială prin

deschiderea unor noi service centre prin tot teritoriul ţării.

Înainte de deschiderea service-ului, administraţia manifesta obstacole birocratice

care luau mult timp la lansarea unei afaceri. Cel mai mare obstacol care a fost întâlnit

de ambele ţări, şi care este şi acum pentru Moldova, este etichetarea. Adiţional,

pentru fiecare piesă importată de către Bosch Auto Service, Moldova Standard

impune certificate de calitate. Această problemă nu a fost încă soluţionată şi creează

în mod constant obstacole pentru această diviziune.

În Moldova, Bosch Auto Service a angajat 20 de persoane. Activitatea acestora

este monitorizată de către specialişti din România, care fac vizite cu regularitate în

Moldova cu scopul de a asista angajaţii în probleme de marketing, de a efectua

training-uri şi de a efectua audit intern.

Pentru fiecare lună, compania are un plan de activitate şi ia măsuri în scopul

atingerii obiectivelor. Rapoartele sunt întocmite la fiecare 3 luni. Directorul service-

ului are autonomie deplină în deciziile sale cu privire la expansiune sau creşterea

prezenţei afacerii în diviziunile pieţei locale. Unica restricţie fiind ce a conceptului

afacerii.

Spre deosebire de alte pieţi, Bosch Auto Service din Moldova a fost nevoit să se

adapteze la unele dintre preferinţele consumatorului local. Astfel de cazuri, când

clientul este consumator al Bosch Auto Service, dar nu doreşte să utilizeze produsele

Bosch, sunt destul de frecvente în Moldova. Această stipulare este coordonată cu

oficiul general, acesta permiţând adaptarea la piaţa locală.

Compania face eforturi în scopul adaptării consumatorului local la practicile

europene în ceea ce priveşte serviciile auto. În mare parte, acest specific este legat de

perceperea vechilor preţuri în ceea ce priveşte automobilele. Nu există distanţă

psihologică în ceea ce priveşte percepţiile echipei de manageri Bosch din oficiul

central şi cele regionale. Moldova este conectată cu România drept o ţară din Europa

de Sud Est, datorită proximităţii geografice, structura similară a pieţei auto,

legislaţiei, culturii şi limbii.

Compania

Nestle

Pe tot parcursul istoriei sale, compania Nestle a fost foarte orientată spre

mâncare şi băuturi. Unica diversificare reală a fost realizată în anul 1977, odată cu

achiziţia Alcon Laboratories Inc. din Fort Worth, Texas, companie farmaceutică

specializată în tratamentul ochilor, câţiva ani mai devreme, compania Nestle a

achiziţionat un pachet minoritar al companiei L'Oréal, un producător-lider al pieţei

  171

produse

alimentare

internaţionale de cosmetică. Nestle consideră aceasta o participare strategică.

Produsele companiei (1) apă îmbuteliată, (2) mâncare pentru copii, (3) produse

lactate, (4) cereale pentru micul dejun, (5) îngheţată, (6) produse alimentare, (7)

băuturi, (8) ciocolată şi produse de cofetărie, (10) servicii de alimentare, (11) produse

de îngrijire a animalelor.

În decembrie 1994, Societe pour l’Exportation des Produits Nestlé S.A şi-a

deschis reprezentanţă în Kiev, în scopul de a acorda un suport de marketing celor mai

recunoscute branduri ca Nescafe, Nesquik, Maggi, Nuts, Purina, Coffee Mate şi

pentru a stabili un control asupra importului haotic ale produselor Nestle pe piaţa

Ucraineană. Acesta a fost anul în care compania consideră că importul acestor

produse a devenit organizat.

Iniţial, oficiul din Ucraina se subordona Nestle Rusia. Multe dintre companiile

străine au decis să pătrundă mai întâi pe piaţa rusească, iar mai apoi au examinat

posibilitatea de a se extinde pe piaţa CSI. La început, Nestle a deschis o reprezentanţă

cu scopul de a coordona distribuţia produselor sale.

În 1998, Nestle Ucraina a luat decizia de a achiziţiona pachetul majoritar al

companiei “Svitoch”, iar în decembrie 2003 Nestle a cumpărat 100% din acţiunile

companiei “Волыньхолдинг” (TM “Torchin-Product”), în momentul când a fost

luată decizia de a cumpăra “Svitoch”, a fost clar că Nestle va deschide mai curând un

subsidiar direct, decât unul subordonat Rusiei. Respectiv, controlul este efectuat

direct din Elveţia.

De facto, Nestle din Ucraina își desfăşoară activitatea sa în câteva direcţii:

mâncare pentru animale şi produse pentru micul dejun. Administrarea activităţii

financiare a acestor direcţii este realizată de către subsidiarul din Rusia. Chiar dacă

proximitatea geografică cu Rusia poate aduce unele similitudini ale pieţei, totuşi,

piaţa ucraineană este diferită de cea a Rusiei. Mai mult decât atât, imaginea ţărilor

străine este câte o dată mai rea decât în realitate.

La pătrunderea pe piaţa Ucraineană, Nestle a întâlnit câteva obstacole. Specificul

legislaţiei ucrainene este imprevizibilitatea şi între legi există o coerenţă redusă. Un

alt fapt ce a creat dificultăţi companiei sunt micile proceduri birocratice percepute în

vest drept ceva fără sens şi nenecesare. Aceasta se referă şi la procedurile de import,

unde la fiecare produs importat, legislaţia cere ca organele naţionale să elibereze un

certificat de calitate. Acestea sunt aspectele tehnice ce pot fi modificate pentru

ambele companii şi ţări.

  172

În Ucraina, compania a angajat patru mii de persoane şi produce un şir de bunuri

printre care se includ confecţiile, sosuri reci, cafeaua şi distribuţia sa, mâncare pentru

copii, îngheţată, mâncare pentru copii, mici dejunuri preparate.

Piaţa Ucraineană este diferită de alte pieţe, strategia generală fiind de creştere a

cotei de piaţă. Expansiunea potenţială poate fi studiată doar din punctul de vedere al

costurilor. Dacă aceste activităţi nu vor aduce beneficiile aşteptate, atunci compania

va examina alte posibilităţi de pătrundere pe piaţă. Compania păstrează în vizor piaţa

locală de produse alimentare şi dinamica fiecărui produs alimentar.

În Moldova activează o reprezentanţă a companiei Nestle ce se subordonează

Nestle Ucraina. Oficiul a fost deschis în 2001 şi de atunci ei au angajat 10 persoane.

Volumul vânzărilor în Republica Moldova este comparativ mult mai mic decât a

celui din Ucraina, dar Moldova a fost examinată drept o piaţă nouă cu o bună

dinamică a vânzărilor. Principalul domeniu de activitate este de a asigura suportul de

marketing necesar importatorilor produselor Nestle şi de a supraveghea distribuţia

produselor.

Nestle operează conform principiilor teritoriale. Conducerea generală a

companiei Nestle are diviziuni responsabile de zonele geografice: (1) America, (2)

Asia, (3) Africa şi Europa. După destrămarea Uniunii Sovietice şi tranziţia la

economia de piaţă, a fost luată decizia de extindere în Ucraina şi, mai apoi, de a

deschide reprezentanţa din Moldova. Oficiul din Moldova se subordonează Nestle

Ucraina şi furnizează în mod regulat rapoarte financiare de activitate către oficiul din

Ucraina. În pofida faptului că Nestle are o strategie de maximă descentralizare, totuşi,

unele decizii globale sunt luate la nivelul superior. Toate problemele minore ce apar

în Republica Moldova sunt soluţionate la nivel local.

Având experienţă de a lucra cu consumatorii sovietici, în luarea deciziilor sunt

considerate limba şi alte caracteristici ale consumatorilor. Este, de asemenea, de a

face aprovizionarea cu produse din Ucraina, decât din alte ţări. Teoretic, este mai

uşor de a lucra cu piaţa din România, unde produsele deja conţin informaţia de pe ele

în limba română. Totuşi, dea lungul timpului, Moldova vinde acelaşi portofoliu de

bunuri ca şi în Ucraina. Acest portofoliu este diferit în România.

În pofida faptului că produsele Nestle au fost mai înainte importate în mod

haotic în Moldova, decizia de a pătrunde pe piaţă printr-o reprezentanţă a fost luată

de către diviziunea din Ucraina în 2001. Scopul a fost de a introduce un control

asupra importului şi distribuţiei produselor Nestle. La momentul actual, compania

  173

conlucrează cu un număr limitate (2-3) de importatori şi/sau distribuitori de

încredere, ce corespund standardelor companiei.

Nestle Moldova urmăreşte în viitorul apropiat creşterea volumului vânzărilor,

creşterea cotei de piaţă şi stabilirea unei unităţi cu ciclu operaţional complet. Dacă

aceşti paşi sunt realizaţi, compania va putea administra una din diviziunile regionale

similar ţărilor din regiunea Baltică sau Scandinavă.

Chiar dacă Moldova reprezintă o piaţă mică, ea dispune de un potenţial de

afaceri semnificativ. Barierele de investiţie nu sunt determinate de distanţa fizică a

investitorului, ci de riscurile pe care acestea le presupun, probabilitatea neîndeplinirii

obligaţiilor sau schimbările radicale care pot afecta în mod serios relaţiile de afaceri.

Compania

Avon

domeniul

cosmeticii

de origine

americană

Numele oficial al companiei Avon Products INC a apărut în anul 1939. După

10 ani de la debut, în 1949, AVON PRODUCTS INC devine lider pe piaţa mondială

de cosmetice, în vânzări directe. Activitatea companiei se încadrează în sfera

industriei cosmeticelor.

Avon Cosmetics România a fost înregistrată în septembrie 1997, la iniţiativa

companiei „mamă” cu scopul de a-şi deschide o reprezentanţă, de a extinde

activitatea în Europa şi de a stabili un control asupra desfacerii produselor în

România. AVON COSMETICS ROMANIA este o filială a AVON

INTERNATIONAL şi este o companie producătoare şi distribuitoare de produse

cosmetice în sistemul de vânzări directe prin cei 90 000 de reprezentanţii pe care îi

are în România. AVON România are 350 de angajaţi permanenţi şi peste 100.000 de

reprezentanţi în toată ţara.

Activitatea companiei a pornit de la 6 zone care acopereau oraşul Bucureşti,

ajungând în 2003 la 67 de zone care acopereau întreaga ţară, în prezent existând 100

de zone la nivelul întregii ţări. La 1 iunie 1999 a fost inaugurat Centrul Operaţional

care se ocupă cu ambalarea şi livrarea comenzilor pentru România, Bulgaria şi

Moldova. În 2004, Avon a început lucrările pentru construcţia unui nou centru de

distribuţie în Bucureşti care a fost lansat în Mai 2007, la Chiajna, de unde se livrează

produse în România, Bulgaria, Moldova, Albania şi Macedonia, ceea ce conferă

companiei statut de subsidiară în România.

Conform spuselor reprezentanţei Avon România, compania nu are în strategia

imediată deschiderea unei fabrici proprii în România, pentru că aderarea la UE în

  174

2007 facilitează importul mărfii din fabrica din Polonia, una dintre cele mai mari din

regiune. În ceea ce priveşte accesoriile AVON, companie se aprovizionează din

Africa de Sud şi China. Produsele vin de la diverse fabrici, iar fiecare reprezentant îşi

ia cutia cu produsele comandate. Acesta este centrul de asamblare unde se fac cutiile

pentru reprezentanţi. Peste 10.000 de cutii pleacă în fiecare zi din acest centru.

Compania va inaugura în luna mai un centru de distribuţie zonal (situat lângă

Carrefour Militari), pentru care a investit 12 mil. euro. Investiţia reuneşte într-un

singur local toate departamentele implicate în derularea fluxului operaţional -

aprovizionare, depozitare, pregătire şi ambalare a comenzilor personalizate,

distribuţie, serviciul clienţi, IT.

AVON România intenţionează să valorifice efectuarea comenzilor online,

ceea ce ar mări volumul vânzărilor şi consolidarea activităţii a centrului de distribuţie

pentru promovarea produselor pe pieţele adiacente. La moment, principala dificultate

pentru AVON România constituie piaţa tenebră de parfumerie, ceea ce influenţează

volumul vânzărilor a companiei.

Compania lucrează în sistem de vânzări directe (Multi-Level-Marketing) şi nu

deţine magazine în care să îşi comercializeze produsele. Compania în România deţine

un portofoliu de 600 de produse. Consumul acestor produse a fost generat de

influenţele culturale, sociale şi economice, diferenţiind cumpărătorul român de alţi

consumatori din această parte a Europei. Pentru a impune produsele Avon în

preferinţele consumatorilor din România, compania lansează la fiecare aproximativ

patru săptămâni o nouă campanie cu o noua broşură, tirajul depăşind 400.000 de

exemplare pe campanie. În fiecare broşură sunt introduse, în mediu, 20 de oferte noi

şi reduceri de preţ atractive. Instrumentele de marketing adoptate de companie sunt

diferite, deoarece şi publicul ţintă diferă de la produs la produs.

Datorită dezvoltării economice şi creşterii pieţei de parfumuri, Avon NY

împreună cu reprezentanţii Avon din România a examinat posibilitatea de extindere

în Moldova. Această decizie a fost luată şi în contextul lipsei unui control asupra

importului şi vânzării produselor în ţară.

Iniţiativa de fondarea a filialei în Moldova a fost luată de compania „mamă”

din New York cu ajutorul partenerilor din România, având drept scop extinderea

activităţii în zona Europei de Sud – Est. Filiala din Moldova activează ca entitate

independentă şi face parte din zona Europei Centrale în care intră Bulgaria,

Macedonia, Albania, Bosnia şi Herzegovina, Croaţia, Slovenia, Serbia. Managerul

  175

acestei diviziuni îşi are sediul în Bulgaria şi este responsabil pentru activitatea

fiecărei filiale Avon din ţările sus menţionate. Avon Moldova se subordonează

filialei din România pentru că importul produselor se face de la depozitul din

România. La fel procedează şi filialele Avon din Bulgaria, Macedonia şi Albania.

Filiala din Republica Moldova expediază rapoartele financiare lunar către sediul

central Avon în New York. Respectiv, deciziile din cadrul filialei sunt adoptate în

limitele bugetului alocat.

Avon în Moldova a fost fondată în Iunie 2001 şi, iniţial, lucrau 4 Manageri

Regionali în Chişinău. Înainte de fondarea companiei în Moldova, importul

produselor Avon în ţară se efectua spontan în cea mai mare parte din Ucraina. După 4

luni de la începerea activităţii, cererea pentru produsele Avon a început să crească,

ceea ce implică şi un nivel diferit de distribuţie. Compania a luat decizia de a mări

numărul de manageri la 14 persoane.

Subsidiara companiei Avon în Republica Moldova a decis să treacă la nivel

de management numit Multi level Marketing, aplicat de alte filiale a companiei în

alte ţări. Înainte ca această schimbare să fie aplicată în cadrul filialei din Moldova,

exista un nivel de 3 trepte de creştere profesională: consumator final, coordonator pe

vânzări, coordonator regional pe vânzări.

Având scopul de a atinge o cotă mai mare de piaţă, compania întâmpina

diferite bariere în activitatea sa. Avon Moldova consideră un obstacol esenţial lipsa

unei legi ce ţine de produsele de cosmetică. Astfel de legi există în restul ţărilor din

Europa. Lipsa legislaţiei date implică costuri pentru ataşarea de etichete suplimentare

după cum prevede legislaţia pentru fiecare produs importat. Conform legislaţiei

Europene, dacă termenul de expiraţie a produsului este mai mare de 36 de luni, atunci

această informaţie nu necesită să fie tipărită pe eticheta ambalajului. În Republica

Moldova, această informaţie trebuie să fie tipărită în mod obligatoriu, ceea ce implică

costuri suplimentare. O altă dificultate constituie inflaţia în Moldova. Avon Moldova

este nevoită să-şi revizuiască preţurile pentru fiecare trimestru.

Compania

Baumit

materiale

de

construcţii

care sunt

După căderea cortinei de fier și intrarea Austriei în UE nu au mai existat bariere

pentru Baumit. Extinderea UE a accelerat puternic aceste şanse şi posibilităţi. În

prezent, Baumit este reprezentată în nu mai puţin de 20 de țări din Europa centrala,

de est și de sud.

Baumit produce sisteme termoizolante de faţadă, tencuieli uscate aplicabile

mecanizat, mortare şi şape, adezivi, finisaje de faţadă, vopsele de interior.

  176

proprietate

de familie,

Schmid

Industrieho

lding si

Grupul

Wietersdorf

er, ce au o

tradiţie de

peste 110

ani.

Concernul este reprezentat în 16 ţări, prin peste 100 de filiale, din care peste 50

sunt şi unităţi de producţie. Numărul de angajaţi este de peste 3500.

Începând din anii 90, Baumit Internaţional a demarat şi și-a dezvoltat activitatea

grupului austriac în majoritatea ţărilor central şi est europene: Ungaria, Cehia,

Slovacia, Polonia, Slovenia, Croaţia, România, Bulgaria.

În România, Baumit a deveni lider al pieţei naţionale de materiale de construcţie

în domeniile:

o sisteme termoizolante de faţadă (aprox. 800.000 m 2 în 2004)

o tencuieli uscate aplicabile mecanizat, mortare şi şape, gata preparate

(aproximativ 15.000 tone în 2004)

o adezivi (aproximativ 40.000 tone în 2004)

o finisaje de faţadă ( 1,5 milioane m 2 în 2004)

o vopsele de interior (pentru aproximativ 2 milioane m 2 în 2004).

Numărul de angajaţi în cadrul Baumit România constituie 120 de persoane.

În 1995, Schmid Industrieholding a pus bazele primei firme în România,

reprezentanţa Baumit România. Prima investiţie pe care a efectuat-o Baumit în

România a fost procurarea spaţiului şi echipamentului necesar pentru desfăşurarea

activităţii de import a materialelor de construcţie, vânzarea şi distribuţia acestora.

Directorul general al companie a fost numită o persoană locală, originară din

România.

Decizia de a se extinde spre România a fost adoptată în contextul studiilor

efectuate referitor la dinamica pieţei. Când Baumit a început să lucreze pe piaţa

României, iniţial au fost puţini concurenţi, dar, în acelaşi timp, şi piaţa era slab

dezvoltată. Respectiv, cererea pentru materialele de construcţie propuse de Baumit

era mică pentru că tehnologiile în sectorul de construcţie nu erau aplicate pe larg.

În anul 1997, când situaţia economică din România a devenit mai stabilă,

compania Austriacă acceptă elaborarea unui studiu de fezabilitate privind extinderea

companiei pe piaţa Românească şi deschiderea unităţilor de producere a materialelor

de construcţie. Hotărârea şi examinarea subiectului de extindere a companiei a fost

efectuată împreună cu reprezentanţi din cadrul companiei Baumit din Austria şi din

ţările vecine şi personalul din România. Studiul de fezabilitate a fost elaborat în

România.

În 2001-2004, Baumit a construit două unităţi de producţie în Bucureşti şi

anume: Fabrica de mortare uscate Bucureşti - Militari şi Fabrica de finisaje umede,

  177

situată în acelaşi amplasament, de tencuieli decorative şi vopsea pe an.

În anul 2005, Baumit România a înfiinţat prima unitate operaţională Alba Iulia –

Teiuş – fabrică de producere a mortarelor uscate. Principala dificultate a companiei

pe piaţă constituie implementarea conceptului de calitate zi-de-zi şi educarea

consumatorului final de a fi exigent şi stric la procurarea materialelor de construcţie.

Conform spuselor directorului de Marketing în cadrul Baumit România, avantajul

principal de utilizare a ţărilor-platforme constituie o mai bună cunoaştere a pieţei pe

care compania intenţionează să o penetreze.

În următorii 5 ani, Baumit România intenţionează să tripleze capacitatea de

producţie, investirea a peste 30 mln euro pentru deschiderea de noi obiecte în

Bucureşti, Banat, Moldova, urmând principiul de acoperire geografică.

În Moldova, Baumit nu şi-a deschis până la momentul de faţă reprezentanță

oficială, dar în Moldova lucrează două persoane (reprezentant oficial şi specialist în

marketing), responsabili pentru căutarea clienţilor, reclamă şi promovarea produselor

companiei.

Motivul extinderii Baumit în Moldova - dezvoltarea pieţelor noi, crearea

locurilor de muncă, sporirea indirectă a economiei locale, creşterea calităţii în

domeniul construcţiilor.

Decizia de a deschide reprezentanţa în Moldova fost luată de către administraţia

din cadrul sediului din Austria şi reprezentanţii Baumit în România. Cauza

aproximării cu România este distanţa geografică faţă de producătorul de materiale de

construcţie, din motiv că costurile de transport au o semnificaţie mare asupra preţului

final când produsele ajung în Moldova.

În Moldova, după stabilirea unei baze de clienţi, compania intenţionează să

deschidă filială care se va ocupa de operaţiuni de import şi distribuţie, logistică a

produselor Baumit, pentru că o companie străină nu-şi poate desface mărfurile în ţară

neavând un partener în Moldova. Dacă cererea la produsele companiei de construcţie

îşi va păstra un nivel şi/sau un ritm stabil de creştere, conjunctura pieţei va fi una

favorabilă, atunci Baumit intenţionează să deschidă o unitate operaţională de

distribuţie a materialelor de construcţie cu posibilitate de înfiinţare a fabricii de

producere a materialelor de construcţie.

În Republica Moldova, politica de distribuţie va fi similară cu acea din România,

pe când politica de preţuri şi administrare vor fi adaptate la condiţiile din Moldova.

Controlul asupra activităţii în Moldova se efectuează în dependenţă de gradul de

  178

complexitate a activităţii. Se consideră şi faptul că materialele de construcţie se

importă din România, iar supravegherea activităţii se face atât de către personalul din

sediu central (Austria), cât şi de cel din România. Reprezentantul companiei în

Moldova este împuternicit de luarea deciziilor cu clienţi mai mici, utilizarea unei

marje de discount. În caz dacă decizia implică costuri de marketing sau discount mai

mare, atunci reprezentantul din Moldova se consultă cu patronii companiei din

România şi Austria. Persoana împuternicită din Moldova prezintă un raport de

activitate în fiecare săptămână, care este expediat în România şi Austria.

Principalul obstacol pe care compania îl vede pe piaţă constituie preţul jos la

materiale de construcţie de pe piaţă, dar şi calitatea acestora. Alt obstacol îl constituie

volumul economiei tenebre anume în domeniul materialelor de construcţie. După

modul de organizare, piaţa de materiale de construcţii din Republica Moldova diferă

de piaţa de materiale de construcţii din România şi Austria. Mecanismele care sunt

eficiente pe aceste pieţe sunt greu aplicabile în Moldova.

Avantajul principal de utilizare a ţărilor-platforme constituie o mai bună

cunoaştere a pieţei şi costul mic de transportare a materialelor. Este mult mai

rezonabil de a importa materiale de construcţie din România decât din Austria din

motiv că costul final la materialele care sunt ieftine se ridică doar datorită costului de

transport.

Grupul

METRO

Cash&

Carry

Grupul METRO Cash&Carry operează în peste 2300 de locaţii în 28 de ţări

şi este una dintre cele mai importante companii internaţionale de comerţ din lume.

Grupul METRO Cash & Carry face parte din METRO AG, care funcţionează ca şi

companie de management strategic. Prezent atât în Europa, cât şi în Asia şi Africa în

ţări ca: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, China, Danemarca, Elveţia, Franţa,

Germania, Grecia, India, Italia, Japonia, Luxemburg, Marea Britanie, Maroc, Olanda,

Polonia, România, Rusia, Slovacia, Spania, Turcia, Ungaria, Ucraina, Vietnam.

Mediul de afaceri din România este aşteptat să se îmbunătăţească prin intrarea

în UE. În ultimii ani, mediile economice din Europa de Est au înregistrat deja rate

impresionante de creştere a PIB şi a puterii de cumpărare.

Recent, compania a decis să deschidă reprezentanţă în România, datorită

prezenţei puternice a concernului în ţară. Subsidiara lucrează şi pentru Moldova.

Aceasta se datorează apropierii geografice, tangenţei culturale şi a climatului de

afaceri. Piaţa din Republica Moldova este acum la nivelul care a fost România 10 ani

în urmă.

  179

Reţeaua de magazine METRO cunoaşte o dezvoltare dinamică pe piaţa

Europei Centrale şi de Est. METRO Cash & Carry Romania, parte integrantă a

METRO Cash & Carry Internaţional, s-a lansat oficial în România în octombrie

1996, prin deschiderea primului centru de distribuţie din Bucureşti. În prezent,

reţeaua de magazine număra 23 de centre de distribuţie în Bucureşti (4 centre), în

Braşov, Constanţa şi Timişoara câte două centre şi câte unul în fiecare din oraşele

Cluj, Bacău, Iaşi, Craiova, Baia Mare, Galaţi, Ploieşti, Oradea, Sibiu, Suceava,

Piteşti, Târgu Mureş, Arad, Chişinău (2), Bălţi.

În afară de reţeaua de cash & carry, grupul german METRO este prezent pe

piaţa româneasca şi cu reţeaua de hipermarketuri Real. O alta divizie a METRO care

şi-a făcut intrarea pe piaţa locală în anul 2003 a fost Praktiker, reţeaua de magazine

de bricolaj, care a devenit cel mai important jucător de profil.

Începând cu 01.01.2003, a avut loc o împărţire pe regiuni a METRO România

în vederea unei mai bune organizări şi coordonări a activităţilor din cadrul

magazinelor METROU din România. Acest tip de control al unităţilor strategice ale

companiei din România permite monitorizarea eficientă a activităţilor, dar şi de

administrare teritorială a responsabilităţilor.

La moment, compania a oprit expansiunea de noi magazine şi se concentrează

pe modernizarea centrelor comerciale existente. Scopul urmărit de METRO pe piaţă

atât în România, cât şi în Moldova este:

o Ocuparea poziţiei de lider în următorii trei ani prin creşterea cotei de piaţă de

la 40% la 65%.

o Introducerea anuală a cinci tipuri noi de produse, mărci proprii.

o Îmbunătăţirea ratei profitului cu 10% în următorii trei ani.

o Alocarea unui buget de 1% din cifra de afaceri pentru susţinerea

programelor locale şi actelor de caritate.

METRO pe piaţa românească intenţionează să valorifice segmentul de

hipermarketuri. Acest subiect încă nu este examinat pentru piaţa Moldovei.

La deschiderea magazinelor în România, METRO s-a ciocnit cu problema

reglementării excesive şi a schimbării legislaţiei, care este, de fapt, specific şi pentru

Republica Moldova. În Moldova, METRO operează 3 magazine (2 Chişinău, 1

Bălţi). Luând în considerare că companie încearcă să adapteze aceiaşi strategie pentru

România şi Moldova, METRO încheie contracte cu preponderenţă cu furnizori sau

distribuitori locali. Ponderea acestora constituie 70-80%.

  180

În Moldova, la început, aşteptările clienţilor erau divizate în două: pe de o parte,

erau acei ce aşteptau de la METRO – noutatea, cât mai multe produse noi, de import,

de calitate superioară, iar pe de altă parte, la polul opus se aflau “conservatorii”, cei

care considerau că METRO trebuie să adopte cu totul specificul local. Pe parcurs,

cele două direcţii s-au îmbinat în mod optim, astfel extinderea continuă a

sortimentului produselor food şi nonfood satisface cerinţele tuturor clienţilor. După

cum afirmă directorul METRO Cash&Carry România consideră că numărul

magazinelor care au fost deschise în Moldova sunt la moment suficiente.

Reprezentanţa din România cu sediul în Bucureşti lucrează şi pentru Republica

Moldova, cu scopul de a promova imaginea companiei în ambele ţări. În Moldova,

reprezentanţa METRO se ocupă de coordonarea contractelor de livrare a mărfii,

tipărirea şi distribuţia revistelor, corespondenţa cu reprezentanţa din Bucureşti.

Grupul

Piroux

Grupul Piroux a fost înfiinţat în anul 1979 de dl. Michel Piroux,

specializându-se pe domeniul auto, lucrări de mecanico-sudura, vopsire pentru

suprafeţe speciale, eşapamente etc.

În România, compania a deschis reprezentanţă directă din Franţa în 2001

"CDP Access - Groupe Piroux" care este unicul importator de platforme auto-

ridicătoare marca Haulotte. Societatea închiriază şi comercializează platforme mobile

pentru lucrul la înălţime, electrice, diesel sau tractate. Pentru a ajuta clienţii, firma

oferă soluţii financiare în sistem leasing, acordând posibilitatea de buy-back

necondiţionat pentru orice produs cumpărat. CDP Access este principala firmă de

renting din România pentru lucrări la înălţime, având cel mai mare parc de

închiriat.Serviciul de asistenta tehnica în garanţie şi post-garanţie asigură buna

funcţionare a utilajelor cumpărate sau închiriate prin intervenţia promptă a echipelor

mobile, direct la sediul clientului, 12 ore pe zi, 6 zile pe săptămână.

Piroux Industrie România este furnizor direct al Renault Trucks, Volvo

Trucks, Haulotte, Sullair şi are contracte pentru echiparea autovehiculelor militare.

Groupe Piroux s-a instalat prima dată la Mioveni datorită unui foarte important

contract semnat în 2001 cu Dacia-Renault. La acea vreme, Grupul Piroux era

singurul producător de containere specifice industriei de automobile, agreat de

Renault în România. La sfârşitul anului 2001, Grupul Piroux număra 80 de angajaţi.

În prezent, numărul de angajaţi a ajuns la 120, urmând ca până la începutul anului

2007 să se mai creeze cel puţin alte 100 de locuri de muncă.

Pe viitor, Piroux estimează dezvoltarea pieţei pentru produsele Haulotte, dar,

  181

pentru moment, nu într-un ritm spectaculos, întrucât legislaţia europeană privind

normele de protecţie a muncii ce impun utilizarea acestui tip de utilaje va intra în

vigoare treptat, într-un interval de maxim cinci ani de la integrarea României în UE.

În 2007, compania a inaugurat noul sediu PIROUX INDUSTRIE ROMANIA.

Cea mai mare investiţie Piroux în România, sediul de la Mioveni, cuprinde trei hale

de producţie, care se întind pe o suprafaţa de 8.000 metri pătraţi, destinate industriei

de automobile. Birourile se întind pe o suprafaţa de 800 metri pătraţi, iar birourile

tehnice - pe 900 mp.

Principalele obstacole care există pentru creşterea volumului vânzărilor

constituie legislaţia din România care necesită timp pentru a fi ajustată la cea

europeană. Administrarea companiei se face de un grup mixt de persoane care cunosc

specificul pieţei. Respectiv, coordonarea activităţilor de extindere pe piaţa României

se face în comun.

În Moldova, compania se ocupă de vânzarea utilajului industrial pentru

construcţie şi depozitare. Decizia de a se extinde în Republica Moldova a fost

adoptată în comun de către administraţia din România şi Franţa, prin numirea unei

persoane din Moldova, responsabilă de gestiunea activităţii reprezentanţei în ţară.

Motivul pentru aceasta a servit apropierea geografică şi similitudini culturale. Cu

toate acestea, piaţa din Moldova este diferit de cea din România. În primul rând,

aceasta se referă la dinamica economică şi structura cererii existente la moment. În

general, se poate vorbi despre înapoierea economică pe care o cunoaşte Republica

Moldova, de aceea, experienţa şi cunoştinţele din România nu sunt întotdeauna

aplicabile.

Având experienţă bogată de lucru în România, compania a decis în 2007 să

testeze piaţa Republicii Moldova şi să desfacă echipamentul care este cerut pe piaţă,

pornind de la situaţia existentă. Scopul imediat urmărit este creşterea vânzărilor, dar

ele sunt foarte lente din motivul preţului la utilajul importat. În Moldova există

echipament complementar, dar care este importat din China, şi, respectiv, costul

acestuia este cu mult mai mic, însă nu este şi calitativ. Anume atitudinea

consumatorului constituie una din barierele principale pentru activitatea grupului în

ţară. Consumatorul moldovean preferă produsele care sunt mai ieftine, dar atrage

puţină atenţie la calitate. La demararea activităţii în Moldova, reprezentanţa Piroux s-

a ciocnit de bariere birocratice ce ţin de termenul de perfectare a actelor.

Atât timp cât în Moldova vânzările sunt mici, compania nu planifică

  182

extinderea ulterioară. Acoperirea geografică se poate asigura prin contactul direct cu

clientul prin intermediul deplasărilor. În Moldova, reprezentanţa Piroux este condusă

de persoană locală care este împuternicită să adopte decizii ce ţin de desfăşurarea

vânzărilor locale. Reprezentanţa din Moldova expediază rapoarte de activitate la

sfârşitul fiecărei săptămâni şi un sumar al acţiunilor întreprinse - la sfârşitul fiecărei

zile.

Tetra Pak Tetra Pak face parte din grupul industrial Tetra Laval, de origine suedeză, cu

sediul central în Elveţia. Tetra Pak oferă sisteme complete pentru procesare, ambalare

și distribuire de produse alimentare lichide, brânzeturi și îngheţată. Principalele

aplicaţii pentru sistemele Tetra Pak sunt: lapte și produse lactate, sucuri, vin, apă,

supe, îngheţată. Compania are în prezent, în cele 165 de ţări în care operează, peste

20.000 de angajaţi. Tetra Pak se afla în România din anul 1993, cu o companie de

marketing, comercializare și asistență tehnică.

Compania a intrat pe piaţa română în anul 1993 în calitate de filială din cadrul

strategiei regionale de dezvoltare. Decizia de extindere în România a fost luată de

către compania „mamă”. Prezenţa pe piaţă este asigurată de companie Tetra Pak

România Srl., care face parte din zona Tetra Pak Balkans. Această companie este

responsabilă atât de marketing şi deservire tehnică a echipamentului Tetra Pak, cât şi

de căutarea şi contractarea noilor clienţi din România cu fabrica de producere din

Ungaria. România este asigurată doar cu pachetele numite Tetra Brick, prin urmare,

este necesar de importat celelalte ambalaje Tetra Pak din alte ţări, precum Rusia.

Uzina din Ungaria, pe lângă alte pieţe, produce ambalajul necesar şi pentru România.

Companie consideră că piaţa României are un potenţial enorm, pentru că

populaţia numără 22.5 mln oameni. Cu toate că puterea de cumpărare este mică,

aceasta se află în creştere şi populaţia este receptivă la un mod de viaţă modern. Prin

urmare, compania este foarte optimistă pe fundalul conjuncturii evoluţiei economice

din România. Cu toate acestea, companie Tetra Pak nu efectuează investiţii directe în

România. Sediul Tetra Pak se află în Lausane, Elveţia, care este responsabil de

planificarea investiţiilor în regiunea Europeană. Rezultatele obţinute în România se

datorează eforturilor independente întreprinse de filiala Tetra Pak România. Tetra

Pak România face parte din zona Tetra Pak Balkans.

În prezent, compania nu planifică extinderea activităţii de producere în

România sau transferarea din Europa de Vest în Ungaria. Prin urmare, uzinele din

  183

Europa de Vest vor produce ambalaj mai sofisticat. După o anumită perioadă de

timp, dacă performanţele economice înregistrate în Europa de Est vor fi favorabile

pentru companie, aceasta va examina transferarea unităţilor de producere a Tetra

Brick în această regiune şi, prin urmare, se va crea posibilitate pentru Ungaria de a

valorifica alte direcţii de producere.

În Republica Moldova, reprezentanţa Tetra Pak a fost stabilită din iniţiativa

companiei-mamă din Suedia. Directorul care supraveghează activitatea filialei în

Moldova îşi are sediul permanent în or. București, România. Tetra Pak Moldova este

reprezentanţa companiei “Tetra Pak România SRL”. Exista o ordine de subordonare

la luarea deciziilor. Directorul comercial răspunde de zona România, Bulgaria,

Moldova. Respectiv, sediul acestuia se afla în or. Bucureşti. Directorul General

pentru regiunea Balkans își are sediul în or. Belgrad, Serbia. În Moldova, biroul Tetra

Pak se subordonează Tetra Pak României datorită apropierii geografice şi includerii

ulterioare în zona Tetra Pak Balkans, activitatea căreia este coordonata din or.

Belgrad, Serbia. Tetra Pak Moldova raportează către România la sfârșitul lunii se

întocmește raportul financiar de cheltuieli.

Tetra Pak Moldova desfăşoară o activitate locală, non-comercială, care

presupune prestarea serviciilor de consultanţă, asigurarea unui suport informativ

clienţilor locali. Consultanţa se oferă în vederea obţinerii informaţiei despre tipurile

şi preţurile la echipamentul şi materialul de ambalat Tetra Pak, locul producerii,

termenul de livrare, medierea semnării contractului de vânzare-cumpărare.

Contractele nu sunt semnate de biroul local, ci de centru de business administrativ de

la Manchester, Regatul Unit al Marii Britanii, unde şi sunt examinate.

Tetra Pak s-a extins în Moldova pentru că a apărut necesitatea prezenţei locale

pe piaţă şi din motiv că până la acest moment compania nu acoperă geografic

Republica Moldova. Strategia Tetra Pak este de a fi mai aproape de clienţii săi şi de a

cunoaște circumstanţele economice în care activează, de aceea, este necesară

prezenţa locală. Filiala din Moldova face parte din organizaţia Tetra Pak Balkans,

care include 7 ţări, şi anume: Moldova, România, Bulgaria, Serbia, Muntenegro,

Macedonia, Republica Serpska.

Forma organizatorico-juridică a reprezentanţei în Moldova a rămas

neschimbată din 1996 (anul creării reprezentanţei), păstrându-şi responsabilităţile şi

subiectele care definesc domeniul de activitate. Până în anul 2000, Tetra Pak

Moldova a fost afiliată geografic la Tetra Pak Ucraina. În perioada 2000-2007, Tetra

  184

Pak Moldova a trecut cu subordonarea la Tetra Pak România. Începând cu 2007,

Tetra Pak Moldova a fost inclusa în zona operaţională Balcani.

Compania nu intentioneaza să deschida unitate de producere în Moldova

(precum fabrică de producere a materialului de ambalat), din motiv că piaţa din

Moldova nu satisface volumul minimal necesar pentru deschiderea unei fabrici sau

altei structuri organizationale. În or. Kiev, Ukraina, există o fabrica de producere a

materialului ambalat, respectiv, cererea pe piaţa locală este în totalmente satisfacută.

La fondarea filialei, în ţară nu au fost întâmpinate anumite bariere. Există

unele reticențe referitor la piaţa Moldovei, din motiv că aceasta este foarte instabilă

atât politic, cât şi economic. Drept exemplu sunt două crize care au avut loc în 1998

şi 2006, de pe urma cărora au fost afectaţi producătorii din Moldova şi, indirect,

activitatea Tetra Pak Moldova. Apariţia companiei în Moldova a fost mult aşteptată

de întreprinderile locale, deoarece Tetra Pak era deja cunoscută multor producători şi

piaţa a fost pregătită pentru desfăşurarea investiţiilor în tehnologii mai moderne.

Sursa: informaţii acumulate de autor pe parcursul elaborării cercetării în baza surselor citate în

bibliografia lucrării.

  185

Anexa 16.

Reprezentarea grafică a rezultatelor modelului ce reflectă relaţia dintre creşterea economică şi ISD

-.03

-.02

-.01

.00

.01

.02

.03

-.08

-.04

.00

.04

.08

01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11

Residual Actual Fitted Sursa: elaborat de autor cu utilizarea pachetul informatic Eviews 7.0.

Notă: Residual – erorile modelului;

Actual – ritmul efectiv de creştere economică;

Fitted – ritmul de creştere economică obţinut din model.

  186

Anexa 17.

Reprezentarea grafică a rezultatelor modelul de previziune a stocului de ISD

-200,000

-100,000

0

100,000

200,000

300,0000

1,000,000

2,000,000

3,000,000

4,000,000

00 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11

Residual Actual Fitted Sursa: elaborat de autor cu utilizarea pachetul informatic Eviews 7.0.

Notă: Residual – erorile modelului;

Actual – stocul de ISD efectiv exprimat în MDL, în preţurile anului 2000;

Fitted –stocul de ISD obţinut din model;

  187

  188

  189

  190

DECLARAŢIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

Subsemnatul, Slonovschi Dumitru, declar pe propria-mi răspundere că materialele

prezentate în teza de doctorat sunt rezultatul propriilor cercetări şi realizări ştiinţifice.

Conştientizez că, în caz contrar, urmează să suport consecinţele legislaţiei în vigoare.

SLONOVSCHI Dumitru

Data 01.11.2012

  191

CURRICULUM VITAE

Nume şi prenume: DUMITRU SLONOVSCHI

Data şi locul naşterii: 29 iunie 1979, Chişinău

Cetăţenia: Republica Moldova

Studii:

Doctorat, Finanţe; monedă; credit Academia de Studii Economice din Moldova

2003 - 2011

Consolidarea Calificării de Antreprenor Academia de Management din Germania, Celle, Germania

2010/02 – 2010/03

Master în Business Internaţional Graduate Business School, Universitatea din Gothenburg, Suedia

2002 - 2004

Master în Administrare şi Drept al Afacerilor European Affairs Programme, Universitatea din Lund, Suedia

2001 - 2002

Program de Dezvoltare Internaţională Titular de Bursă, Universitatea din Oslo, Norvegia

2000/06 - 2000/08

Licenţă, Studii în Afaceri şi Jurisprudenţă Titular de Bursă, Universitatea Lund, Suedia

1999 - 2000

Licenţă, Dreptul Afacerilor Facultatea Relaţii Economice Internaţionale, ASEM

1998 - 2001

Licenţă,Bănci şi Burse de Valori Facultatea de Finanţe, A.S.E.M.

1996 - 2001

Domenii de interes ştiinţific:

activitatea investiţională internaţională, eficienţa investiţiilor, internaţionalizarea afacerilor, politici macroeconomice, marketing, planificare financiară, relaţiile economice internaţionale, activitatea bancară ş. a.

Activitate profesională:

Magenta Consulting – Director General / Consultant Superior o Managementul Proiectelor o Managementul Resurselor Umane o Relaţii Corporative o Gestionarea Cercetărilor Cantitative de Marketing o Dezvoltarea Strategiilor de promovare a Afacerii o Dezvoltarea Analizei Financiare şi a Strategiilor

2006/05 - prezent

Smart Business Solutions – Consultant Superior o Cercetări de Marketing o Dezvoltarea Planurilor de Afaceri o Dezvoltarea Brand-ului

2005/09 – 2006/05

  192

o Strategii de Distribuţie o Colaborarea cu consultanţii internaţionali în marketing şi relaţii

comerciale o Managementul Proiectelor

Organizaţia de promovare a Exporturilor din Moldova (MEPO) – Consultant Superior în MK

o Evaluarea cadrului legal de reglementare a activităţii antreprenoriale o Cercetări de Marketing o Analize industriale şi de grup o Dezvoltarea Afacerii o Strategii de Internaţionalizare o Managementul proiectelor

2004/10 – 2005/09

ProAlermas – Analist în Afaceri o Planificarea Afacerii o Analiza de piaţă o Negociere

2004/02 – 2004/09

Utvecklingskollegiet i Lund AB (Sweden) – Consultant Junior o Planificarea Proiectelor o Analiză de Marketing o Dezvoltarea Brandului o Gestionarea Bazei Clienţilor

2001/09 - 2002/09

Lucrări ştiinţifice publicate – 10 publicații.

Cunoaşterea limbilor: (1 - excelent; 5 – nivel de bază)

Limba Citire Vorbire Scriere Română 1 1 1 Rusa 1 1 1 Engleza 1 1 1 Franceza 3 3 5 Suedeza 3 3 5

Date de contact:

Adresă: Str. Columna, 86, et.3, MD-2012, Chişinău, Republica Moldova.

Telefon: +373 22 854384, MOB: +373 794 67559

Email: d.slonovschi@consulting.md