81

DUHUL SFANT IN ISPIT1REA LUIIISUS

POTRIVIT CU EVANGHELIA DUPA LUCA

de Ovidiu Iuliu Leliuc*

Persoana si lucrarea Duhului Slant constituie o tema proeminenta

in scrierile lui Luca, atat in evanghelia sa cat si in Faptele Apostolilor.

Interesul manifestat de Luca fata de Duhul Sfant nu incepe cu

evenimentele de la Rusalii, ci din primele scrieri ale evangheliei sale,

unde Duhul a jucat un rol semniiicativ in nasterea si lucrarea lui loan

Botezatorul, precum si in nasterea si lucrarea lui Iisus.1 In mod particular,

In primele patru capitole ale evangheliei, Duhul Slant este prezentat in

raport cu Iisus In fiecare evenimen! care a promovat misiunea Sa

mesianica, evenimente ca nasterea, botezul, ispitirea si invat&tura din

sinagoga din Nazaret.

In acest studiu ne propunem o abordare exegetica doar a unuia

dintre aceste evenimente, si anume, Ispitirea, pentru a sublinia rolul

Duhului Sfant in acest eveniment in raport cu persoana si cu misiunea lui

Iisus. In acelasi timp vom raspunde la o intrebare care se ridica, in chip

firesc: in ce masura acest episod poate ti un exemplu pentru biserica

cre§tina contemporana. Metoda de care ne vom folosi este metoda critica

textual!

In primul rand, vom analiza fiecare expresie in care este

mentionat Duhul Sfant in naratiune, si vom trage concluzii cu privire la

" Lector univ. la Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti

'Leon Morris, Tyndale New Testament Commentaries. Luke, Leicester, Inter-

Varsity Press, 1990, p. 48.

82

semnificatiile acestor expresii despre rolul Duhului. In al doilea rand,

vom stabili importanta sj semnifica^ia celor trei ispite si, totodata, vom

sublinia modul in care rolul Duhului Slant este vizibii in slujirea lui Iisus

in confruntarea cu diavolul. Dar, inainte sa dezvoltam aspectele precizate

mai sus, este necesara o prezentare generala a caracteristicilor Duhului

Sfant in scrienle evanghelistului Luca pentru a plasa continutul acestei

analize in contextul corespunzator si pentru a sublinia preocuparea

deosebita a evanghelistului pentru persoana si lucrarea Duhului Sfant.

a. Luca2 si Duhul Sfant

Accentul pus de Luca pe Duhul Sfant este observat in primul

rand datorita numeroaselor aparitii ale termenului Trveuaa in comparatie

cu folosirea lui in celelalte evanghelii. De exemplu, in evanghelia lui

Luca, -TTveuua este mentionat de trei ori mai mult decat in evanghelia

dupa Marcu, iar in primele 12 capitole ale FA (Faptele Apostolilor),

termenul are eel mai mare numar de aparitii din NT (mentionat de 37

ori).3 De fapt, conform opiniilor teologice4, Luca, desi familiar cu

celelalte scrieri evanghelice (cf. 1:1), a scris in mod specific accentuand

lucrarea Duhului Sfant in evenimentele in care ceilalti evanghelisti nu au

facut-o.

Shelton5 afirma ca interesul cercetatorilor biblici cu privire la

studiul Duhului Sfant in Luca-Fapte a fost reinnoit in ultimii treizeci de

ani cu scopul de a analiza fiecare scnitor al NT din propria sa

perspectiva, si precizand astfel ca printre ei sunt unii care subliniaza

2Cand apare ca in subtitlul de mai sus, doar "Luca", facem referire la ambele

scrieri ale lui: evanghelia scrisa de el si cartea Faptele Apostolilor.

'Gerhard Friedrich, Ed., Theological Dictionary ofthe New Testament, vol. VI,

Eerdmans, Grand Rapids, 1968, p. 404.

"James B. Shelton, Mighty in Word and Deed The Role of the Holy Spirit in

Luke-Acts, Peabody, Hendrickson, 1991, p. 4.

5Shelton, op. cit, p. I.

83

diferite aspecte ale Duhului Sfant. Cele mai timpurii studii cu privire la

rolul Duhului Sfant in Luca-Fapte se inregistreaza din a doua jumatate a

secolului al XlX-lea, si, daca se urmareste aceasta, se va observa

diversitatea gandurilor/ideilor.

De exemplu, Pfleiderer, facand o delimitare clara intre perioada

paulina si prepaulina a intelegerii Duhului Sfant, a pus temelia pentru un

alt cercetator eminent, Gunkel, care a promovat conceptul confonn caruia

In comunitatea crestina primara Duhul Sfant a fost perceput ca o putere

liberasupranaturala Xnmisa. de Dumnezeu prin Hristos fiecarui credincios,

prin care El face lucruri marete.

Dupa opinia lui Turner, Gunkel nu a clarificat de fapt interesul

lui Luca pentru Duhul Sfant, ci a fondat o teorie pe o intelegere falsa a

comunit&tii cre§tine timpurii, si anume aceea in conformitate cu care

aceasta comunitate evreiasca intertestamentala li atribuie Duhului Sfant

doar manifestarile particulare (descoperiri, intelepciune si vorbire

harismatica) si nu toate minunile, pe cand acestea erau in mod esential

lucrarile ingerilor si/sau mana lui Dumnezeu.6

Heinrich von Baer, ale carui studii sunt Tnca esentiaie pentru

cercetarile moderne, este vazut atat de Turner7 cat si de Menzies8 ca fiind

6Max Turner, Powerfrom on High. The Spirit in Israel's Restoration and Witness

in Luke-Acts, Sheffield, Sheffield Academic Press, 1996, op. til, 21-26, 35.

Cf. O. Pfeleiderer, Die Paulinismus. Leiptzig, Hinrichs, 1873 si H. Gunkel, Die

Wirkungen des heiligen Geistes nach der popularaen Anschuung der

apostolishen Zeit und der Lehre des Apostels Paulus. Goettingen:

Vandenhoeck # Ruprecht, 1888. Totusi, asa cum sugereaza Turner, munca lui

Gunkel a adus un beneflciu bisericii moderne intr-o arie diferita: aceea a

intelegerii importantei dimensiunii supranaturale si experimentale in practica

bisericii, si ridicand o serie de intrebari cu privire la Duhul Sfant si la Biserica

Primara.

'Turner, op. tit, 32-35. Cf. Heinrich von Baer, Der Heilige Geist in denLukasschhften, Stuttgart, Kohlhammer, 1926.

"Robert P. Menzies, Empoweredfor Witness. The Spirit in Luke-Acts, Sheffield,Sheffield Academic Press, 1994, op. tit, 33-36.

84

un autor important in dezvoltarea pneumatologiei lui Luca, datorita

efortului sau de a demonstra temelia iudaica a intelegerii Duhului Sfant

de catre Luca. Mai mult, semnificativ in munca lui von Baer este

concluzia ca intentia lui Luca este de a ilustra Duhul Slant ca o forta

conducatoare in spatele scenei istoriei mantuirii, precum si de

imputemicire a lucrarii lui Iisus si a ucenicilor. Dupa parerea ambilor

cercetatori (Turner9 si Menzies10), punctul de vedere al lui von Baer a

creat o tensiune in munca sa, pe care nu a rezolvat-o, cu privire la doua

concepte ale darurilor Duhului care aparent se contrazic unul pe celalalt.

Nu este clar care sunt intentiile lui Luca Este darul Duhului Sfant dat

tuturor crestinilor pentru a-i imputernici pentru misiune, asa cum pare a fi

in cazul lui Iisus si a ucenicilor SSi (acest aspect, pentru a fi sustinut,

trebuie mai intai demonstrate sau Duhul este primit ca o sursa a 'vietii' si

'calitatii de fiuf, intelegand experienta lui Iisus de la Iordan in

conformitate cu conceptul de convertire-initiere, a unui crestin, intalnit la

Pavel?

Ultimul aspect este subliniat insistent de cercetatorul

contemporan James Dunn in doua dintre lucrarile sale majore: Baptism in

the Holy Spirit* si Jesus and the Spirit2. Cu privire la Luca si la Duhul

Sfant in intregul Nou Testament, Dunn13 accentueaza ca darul Duhului a

fost principalul element in initierea convertirii. El argumenteaza ca

experienta lui Iisus de la botez nu a fost in primul rand o ungere cu putere

pentru lucrare, ci mai degraba o aratare a inceperii unei noi ere. Fara sa II

schimbe in ceva ce nu a fost inainte, Duhul L-a dus intr-un loc nou. Un

'Turner, op. cit, p. 35.

l0Menzies, op. cit., p. 34-36.

"James D. G. Dunn, Baptism in the Holy Spirit. A Re-examination ofthe NewTestament Teaching on the Gift of the Spirit in Relation to Pentecostalism

Today, Philadelphia: Westminster Press, 1970.

12James D. G. Dunn, Jesus and the Spirit. A Study ofReligious and HarismaticExperience of Jesus and the First Christians as Reflected in the New

Testament London: SCM Press, 1975.

13Dunn, Baptism in the Holy Spirit, p. 4, 28, 36-37, 54.

____ 85

asemenea inceput a avut loc cu ucenicii la Rusalii, iar acesta este semnul

ca de atunci un crestin este cu adevarat crestin. O a doua afirmatie

important^ facuta de Dunn14 consta in aceea ca Luca, la fel ca Pavel, pune

semnul egalitatii intre promisiunea "binecuvantarii lui Avraam" si darul

Duhului Sfant (Gal. 3:14 si Fapte 2:39). In cazul sau, Duhul este

identificat cu un nou legamant si reprezinta mijlocul prin care omul poate

intra in binecuvantarea lui Avraam. in opinia lui Menzies15, scopul lui

Dunn este acela de a Tmbina pneumatolgia lui Luca cu cea a lui Pavel si

din cauza aceasta el il critica pe Luca pentru ca a pus un accent exagerat

de mare asupra Duhului Slant ca fiind un fenomen extraordinar si

supranatural si nu s-a concentrat asupra experientei "normale" a Duhului

Sfant in comunitatea crestina timpurie, asa cum a facut Pavel.

In contrast cu Dunn, Menzies argumenteaza ca darul Duhului la

Luca este ilustrat constant ca o inzestrare profetica care ii imputemiceste

pe cei care o primesc pentru o slujba anume, si nu ca o necesitate

soteriologica. De fapt, afirma Menzies, Luca prezinta o pneumatologie

care exclude o dimensiune soteriologica, nu pentru ca nu exista una, ci

pentru ca la Luca accentul cade pe implicatiile profetice si misiologice ale

Duhului. Aceste aspecte ale rolului Duhului sunt exemplificate de Luca in

persoana lui loan Botezatorul (precursorul profetic), Iisus (vestitorul

mesianic) si ucenici (martorii). Comunitatea crestina timpurie, care a

urmat exemplul lui Iisus, a atribuit lucrarea minunilor puterii Duhului,

impreuna cu inspiratia profetica, dar in esenta pneumatologia lor ramane

pe aceeasi linie cu cea a lui Luca. Pe scurt, aceasta comunitate, despre

care vorbeam mai sus, a inteles Duhul ca pe o inzestrare pentru o anumita

slujba, daruita acelora care deja fac parte din comunitatea crestina. Dupa

opinia lui Menzies, Pavel a fost primul care a dat Duhului functii

soteriologice iar, in momentul in care au aparut scrierile sale, volumele

Luca-Fapte erau deja sense, asa ca crestinii timpurii nu au putut fi

l4Dunn, Baptism in the Holy Spirit, p 47.

l5Menzies, op. cit, p. 32-33. Vezi si Dunn in Jesus and the Spirit, p. 190.

86

influentati de conceptul lui Pavel despre Duhul Slant.l6

O alta etapa in dezvoltarea pneumatologiei lui Pavel este initiate

de Max Turner si aceasta este eel mai bine rezumata intr-un singur

volum: Power from on High. Turner17 nu pare a fi satisfacut in intregime

de faptul ca Menzies promoveaza si sugereaza o functie prea larga a

Duhului in Luca. El recunoaste rolul profetic atribuit de Luca si este de

acord cu Menzies si cu altii asupra faptului ca expenenta lui Iisus de la

Iordan a fost aproape exclusiv o inzestrare pentru misiune care introducea

un 'nou legamant al vietii'. Dar, pe langa aceasta, el observa rolul profetic

al Duhului prezentat de Luca, av&id functii soteriologice, desi nu

accentuate foarte putemic: a da intelepciune, a descoperi voia lui

Dumnezeu, inspirarea unei predicari puternice si convingatoare, precum

si edificarea comunitatii crestine prin darurile spirituale. Mai mult, Duhul

in Luca este o sursa a vindecarilor miraculoase si a exorcizarilor si

lucreaza diferit in raport cu Iisus si ucenicii18. Pe scurt, dupa opinia iui

Menzies19, Duhul profetiei este pentru Turner mijlocul de comunicare

dintre Dumnezeu si om.

Cu siguranta se pot scrie mult mai tnulte despre rolul Duhului in

evanghelia dupa Luca, dar, in general vorbind, discutiile au loc pe aceasta

linie, si anume, fie darul Duhului este im nod exclusiv Duhul profetic si /

sau o inzestrare pentru misiune, fie El este Duhul profetic combinat cu

Duhul soteriologic si / sau harismaic.20.

16Menzies, op. cit., p. 226-227, 256-257. In special vezi partea a II- a a cartii sale

care elaboreaza argumentul pentru intelegerea sa cu privire la Duhul Sfant, ca o

inzestrare pujernica, asa cum este prezentat in Luca.

l7Turner, op. cit,p. 59-66, 433-438.

18Turner, op. cit.,p. 429-438. Vezi si comentariile lui Menzies despre Turner, p.

39-44.

I9Menzies, op. cit, p. 42.

20Turner, op. cit, p. 39-79. Potrivit analizelor lui Turner privitoare la

interpretarile diferite despre conceptia lui

Luca asupra Duhului. Vezi si discutiile similare ale lui Menzies, op. cit,

p. 17-45.

87

Pana aici, am trecut in revista o parte din resultatele unor

cercetatori cu privire la Luca, despre natura darului Duhului, pentru a

sugera care ar putea fi rolul acestuia.

in continuare, asa cum spuneam noi de la inceput, ne vom

concentra atantia asupra analizarii unui eveniment din evanghelia lui

Luca, unde Duhul are un rol deosebit in primii pasi care anticipeaza

lucrarea lui Iisus, anume episodul ispitirii, pentru a dovedi ca Duhul Sfant

nu este mentionat intamplator (de mai multe ori decat in ceielalte ev.

sinop.), ci cu un scop care descopera ceva din preocuparea atat de mare a

lui Luca privitoare la Duhul Sfant.

b. Rolul Duhului Sfant in ispitirea lu! Iisus (Luca 4:1-13)

Episodul ispitirii inregistrat in Evanghelia dupa Luca este foarte

aseman&tor cu eel din povestirea lui Matei (Matei 4:1-11) si ambele sunt

uimitor de diferite fata de versiunea foarte sumara a lui Marcu (Marcu

1:12-13).21 Scena ispitirii din Luca pare a avea o structura clara.

Localizarea si personajele principale sunt introduse m prjmele doua

versete, urmate de conversatia lui Iisus cu diavolul in cele trei ispite

diferite pe care acesta le-a pus inaintea lui Iisus (w. 3-13). Fiecare ispita

se raporteaza la un anumit loc: prima, pustia fara hrana; a doua,

imparatiile lumii, iar a treia, Templul. in toate aceste trei situatu, Iisus a

21Joel B. Green, Scot McKnight, I Howard Marshall, Eds., Dictionary ofJesus

and the Gospels. A Compendium of Contemporary Biblical Scholarship,

Leicester, Inter-Varsity Press, 1992, p. 882. S-a dezbatut faptul ca versiunea lui

Marcu este un rezumat ai traditiei cunoscute de Matei si Luca, iar sursa

folosita de Marcu este independent de cele ale lui Matei si Luca, in scrisorile

carora s-a cunoscut o influenza particulara a materialului de la Qumram.

Oricum, ambele pozitii sunt inca disputate printre cercetatori; ceea ce este

evident cu privire la importanta ispitirii este plasarea in cele trei evanghelii

sinoptice. Toate trei inregistreaza evenimentul dupa botezul lui Iisus si mainte

de inceperea lucrarii Sale publice, in acelasi timp fiind si inceputul iucrarii

Sale. Torus.i, Luca introduce genealogia lui Iisus fntre botez si ispitire.

88

folosit Scriptura (Deut. 8:3; 6:13,16; Ps. 91:11-12) pentru a-1 respinge pe

diavol, iar in a treia ispitire El a folosit Scriptura in contrast cu folosirea

gresita a Scripturii de catre Satan. Ultimele doua ispite sunt intr-o ordine

diferita fata de cea din Matei, unde, de exemplu, scena cu Templul este

inainte de ispita oferirii imparatiiior acestei lumi. Potrivit cu Tannehill,

ordinea folosita de Luca este in functie de climat, plasand ispita cu

Templul ultima, probabil pentru a corespunde ultimei ispite cu care s-a

confruntat lisus, moartea la Ierusalim.22

Totusi, Luca mentioneaza implicarea Duhului In ispitirea lui lisus

de doua ori (un alt aspect care necesita dovezi), in timp ce Matei si Marcu

o fac numai o singura data. Aceste referinte nu sunt incluse de Luca

pentru a se deosebi de ceilalti doi evenghelisti ci, asa cum sugera

Goulder,23 pentru a accentua faptul ca Duhul a avut un rol deosebit in

toate evenimentele care au urmat, asa cum s-a tntamplat si in naratiunile

precedente. Garrett, de exemplu, descrie accentuarea Duhului Slant de

catre evnghelistul Luca dupa cum urmeaza: el locuieste in lisus, ll

conduce la inceputui ispitirii Sale, iar, dupa trecerea incercarii, lisus se

intoarce in puterea Duhului Sfant Mai mult decat atat, pentni Garrett

confruntarea nu a avut loc doar intre lisus si Satan, ci a fost de asemenea

o confruntare intre Satan si Duhul Sfant_(inca o afirmatie care necesita

dovezi).2A

1. lisus plln de Duhul Sfant

7rXTipr)s TTveu}iaTos dyiou (v.l plin de Duhul Sfant). Fitzmyer25

sugereaza ca traducerea literala a frazei este plin de un Duh Sfant, dar a

22Robert C. Tannehill, Abingdon New Testament Commentaries. Luke,

Nashville, Abingdon Press, 1996, p. 87.

"Michael D. Goulder, Luke, Sheffield, Sheffield Academic Press, 1989, p. 291.

24Susan R. Garrett, The Demise ofthe Devil. Magic and the Demonic in Luke's

Writings, Minneapolis, Fortress Press, 1989, p. 37.

25Joseph A. Fitzmyer, AnchorBible New Testament Commentaries, vol. 28. The

Gospel According to Luke 1-1X, USA, Doubleday & Company, inc., 1983,

p.513.

89

dispute faptul ca omiterea articolului hotarat (In romana 4tun" 1 articol

hotarat) conduce la un duh diferit, nu este un lucru sustinut de context.

Fraza in sine este tipica lui Luca26 si a fost introdusa de autor din mai

multe motive. Fitzmyer27, Evans28, Plummer29 si Bock30 considera ca unul

dintre motivele principale a fost intentia lui Luca de a lega botezul lui

Iisus de ispitirea Sa. Pnn sublinierea evenimentului botezului si a

rezultatelor acestuia, Luca subliniaza starea prezenta a lui Iisus inainte de

ispitire. Aceasta pozitie31 este o caracteristica generala a spiritualitatii lui

Iisus intalnita si in alte parti in evanghelie, pentru a descrie oameni

spirituali (Luca 1:15, 41, 67; Fapte 6:3, 5; 7:55; 11:24). Totusi, ideea ca

fraza ar accentua spiritualitatea lui Iisus nu este impartasita de toti

comentatoni, de exemplu Tiede32, care prefera sa creada cS Luca face o

afirma|ie a puterii obiective a Duhului Slant.

Morris33 crede ca expresia TrAip^s TrveujiaTog ayiou a fost

asezata de Luca tn contrast cu urmatoarea referinta la Duhul Sfant

(fjyeTO kv rip uveuucm ), pentru a accentua ceva ce alti evanghelisti au

omis si anume, pentru a arata unde a fost trimis Iisus nu numai de catre

cine) a fost condus. Morris nu este prea clar in exprimarea tezei sale, dar

probabil intentia lui a fost sa accentueze faptul ca Iisus a fost trimis in

26Darrell L. Bock, Baker Exegetical Commentary on the New Testament. Luke.

Volume 1:1:1-9:50, Grand Rapids, Baker Books, 1994, p. 369.

"Fitzmyer, op. cit, p. 513.

28Craig A. Evans, New International Biblical Commentary. Luke, Peabody,

Hendrickson, 1990, p. 65.

"Alfred Plummer, The International and Critical Commentary. A Critical and

Exegetical Commentary

on the GospelAccording to S. Luke, Edinburgh, T. &T. Clark, 1977, p. 107.

30Bock, op. cit, p. 369.

31 Cf. Bock, op. cit, p. 369.

32David L. Tiede, Augsburg Commentary on the New Testament. Luke,

Minneapolis, Augsburg Publishing House, 1988, p. 99.

"Morris, op. cit, p. 112.

90

plinatatea34 sau puterea Duhului Sfant (cf. 4:14). Probabil este similar cu

ceea ce Delling35 sugereaza, anume ca ttXtjptis, in acest context, indica

faptul ca Iisus este complet sub calauzirea Duhului. i, in ultimul rand,

ar putea tnsemna ca intreaga expresie este o referire la modul in care

actioneaza Iisus ca rezultat al experientei botezului Duhului.36

Dintr-o perspective diferita, se poate argumenta, pe baza folosirii

cuvantului irXripTis in 5:12, o continua umplere cu Duhul Sfant a lui Iisus,

de la botez si in continuare, pe tot parcursul lucrarii lui; Duhul Slant este

o inspiratie interioara in viata lui Iisus sau o forta exterioara de

constrangere deasupra lui Iisus.37 In contrast, sau in completare, fraza ar

putea indica o stare finala aplinatatii ca rezultat al unui sentiment trecut.

38 Prin urmare, adjectivul ttXtiptis ar indica faptul ca Iisus a fost in mod

continuu plin de Duhul Sfant si nu in mod continuu umplut, pentru

situatii particulare: ca in ispitire.39 Oricum, intrebarea la care nu se poate

da un raspuns categoric, in urma acestei analize -corecte- este

urmatoarea: care este diferenta practica dintre pnma sau/si a doua

conditie in care Iisus se afla? Probabil nu exista o diferenta de acest gen

(d.p.d.v. praciic), dar, totusi, se pare ca a doua interpretare accentueaza in

mod deosebit relatia continua dintre Iisus si Duhul, fara a crea

posibilitatea unor oscilatn in aceasta relatie (aspect oarecum insinuat de

autorul primei interpretari). Potrivit lui Turner40, expresia foiosita de

Luca, plin de Duhul Sfant, denota intru totul o insemnatate particulara

34Dunn, op. cit, p. 71.

"Geoffrey W. Bromiley, Theological Dictionary of the New Testament.

Abridged in one Volume Grand Rapids, Eerdmans, 1992, p. 868.

36Pentru o discu^ie mai complexa vezi Hans Conzelmann, The Theology ofSaint

Luke, New York, Faber and Faber and Harper & Row, 1961, p. 28.

37Cf. Howard I. Marshall, The New International Greek Testament Commentary.

The Gospel of Luke. A Commentary on the Greek Text, Grand Rapids,

Eerdmans, 1995, p. 168-169.

MCf. Dunn, op. cit, p. 71.

39Dunn, op. cit, p. 71.

40Turner, op. cit, p. 167, 222.

91

(denotand o Tnzestrare pentru o anumita perioada). In opinia lui Turner

(cf. primei interpretari), fraza nu trebuie interpretata literal, ci ca o

metaforS cosmicl In propriile sale cuvinte: A spune ca cineva este ,,plin

de Hristos" in termenii lui Luca, inseamna a spune ca acele calitati

marcheaza viata persoanei sau devin expresii vizibile in activitatea

acesteia, mai degraba" decat doar a exista in acea persoana ca un potential

neexprimat Pe scurt, expresia este modalitatea lui Luca de a caracteriza

relatia neintrerupta a lui Iisus cu Duhul Sfant de la botez si In tot timpul

lucrani Sale: eel care este acum imputernicit lucreaza potrivit cu aceasta

imputernicire (relatia devine evidenta).

Opinia altor teoiogi adauga la fraza lui Luca o trasatura profetica.

De exemplu, Johnson41 clasifica expresia TrXipns Trveu|iaTos ayiou ca

modalitate tipica pentru Luca de a portretiza elementul profetic in

relatarile sale; potrivit cu 1:15, 41, 65 si Fapte 2:4; 4:8, 31; 6:3.

Shepherd42 intelege aceasta ca o metoda folosita de Luca pentru a face

legatura intre Iisus si ceilalti profeti (Moise si Hie, ex. 34:28; IRegi 19:8).

El $1 vede pe Iisus ca fund caracterizat de Luca in mod indirect, ca profet,

unde Duhul (Duhul profetic) are rolul de a-I da lui Iisus nuanta profetica

in mtreaga Sa lucrare ca Iisus, profetulpiin de Duh. Ultimul, dar nu in

ultimul rand, Penney43 face o legatura intre ttXtjptis iri/eup.aTos ayiou,

eirX-naGTiorav iravres Trveup.aTos aytou (umplut cu Duhul Sfant, 2:4) si

vorbirea profetica plina de autoritate. El subliniaza ca Luca foloseste

expresia ( sau expresiile) acolo unde este exercitata vorbirea autoritara\ ca

in episodul ispitirii sau la evenimentul Cincizecimii. Cu toate acestea au

41Luke T. Johnson, Sacra Pagina. The Gospel According to Luke, Collegeville,

St. Benedict, Inc.,

1991, p. 73.

42William H. Shepherd, Jr., The Narrative Function of the Holy Spirit as a

Haracterin Luke-Acts, Atlanta, Scholars Press, 1994, p. 131.

43John M. Penney, The Missionary Emphasis ofLukan Pneumatoiogy, Sheffield,

Sheffield Academic Press, 1997, p. 41, 96-97. Privitor la aceeasi idee vezi

Shelton, op. tit, p. 57-59. Shelton crede ca plinatatea are ca rezultat vorbirea

inspiiata (Ac. 6:3, 5, 8; 6:10; 7:55; 11:23-24).

92

fost impartasite si alte idei, referitoare la insemnatatea expresiei ca

referire la o locuire interioara44, o capacitate a lui Iisus4$ sau Tntarirea lui

Iisus in vederea ispitirii si/sau tntregii sale lucrari46.

Oricum, inainte de a trage unele concluzii asupra rolului Duhului

in aceasta naratiune, exprimat printr-o expresie specifica lui Luca, este

necesar sa raspundem pe scurt la o intrebare ridicata de cercetatori,47 si

anume: Exista o diferenta intre 7r\r|pTis TiveuuaTOS ayiou si

k-n\r\uQr\oav ttcivtcs Trvev[iaros ayiou (Luca. 2:4)?

Conform Menzies48, o deosebire intre froze exista, insa nu ar

trebui sa fie supralicitata. Putem afirma (pe baza timpului aorist) ca

ultima expresie este folosita de Luca pentru a descrie o experienta

temporara cu efecte de lunga durata (ex. Luca 1:15; Fapte 4:31). Iar cea

anterioara (cf. Fapte 7:55) pentru a sublinia un moment important si

temporar al inspiratiei. Totusi, Menzies subliniaza faptul ca singura

descriere obiectiva este aceea conform careia experienta indicata de fraza

eiTXT|(j0Ti(7av Traires uveuaaTos ayLou este deja inclusa in

irXr|pT]s TTveujiaros dyiou, dar nu si invers. Asadar, Iisus este descris in

Luca 4:1, prin irXripTis TrveupiaTos ayiov, ca o persoana care a fost

umpluta cu Duhul Sfant (la botez), iar apoi a avut acces permanent la

Duhul Slant care poarta de grija in nevoi (ex. cunostinta deosebita si

abilitate de predicare). Spre deosebire de Menzies, Penney49

"Garrett, op. tit., p. 37.

45Roger Stronstad, The Harismatic Theology ofSt. Luke, Peabody, Hendrickson,

1984, p. 41.

46Harles H. Talbert, Reading Luke. A Literary and Theological Commentary on

the Third Gospel, New York, Crossroad, 1992. Vezi de asemenea Plummer,

op. eft, p. 107 si Shelton, op. tit., p. 57.

47Menzies, op. tit., p. 140. Vezi si Penney, op. tit., p. 96ff si Shelton in "Filled

with the Holy Spirit" and "Full ofthe Holy Spirit": Lukan Redactional Phrases,

in P. Elbert (ed.), Faces ofRenewal: Studies in Honour ofStanley M Horton,

Peabody, Hendrickson, 1988, p. 81-107.

48Menzies, op. tit, p. 140.

49Penney, op. tit, p. 97-100.

93

argumenteaza faptul ca aoristul 6Tr\T|C70T]aav (ex. Fapte 4: 31) nu este

folosit intr-un sens de durata, ci mai degraba int-un sens repetitiv. El

intelege ca fiind umplut este o descriere a ceea ce se intampla tntr-o

situatie anume, fara nici o sugestie privitoare la durataa, iar in aceasta

situatie limbajul folosit este unul harismatic; pe de alta parte, plin are un

sens mai larg si implica notiunea de durata. Defineste o calitate vizibila In

viata unei persoane, iar in Luca-Fapte, aceasta calitate este exercitata

pentru o perioada lunga de timp si nu ca rezultat al unei inspiratii de

moment 50. Totusi, exemple particulare din Fapte (Baraaba si Stefan,

Fapte 6:3, 5, 8; 11:24) ar sugera ca exista o legatura apropiata intre

umplut si plin din moment ce oamenii care sunt descrisi ca fiind plini

pot deveni umpluti, ce, in schimb, permite umpleri ulterioare. Oricum,

ceea ce nu indica plin este prezenta continua si deplina a Duhului Sfant in

fiecare credincios, asa cum unii scriitori par sa sugereze. Pe scurt, asa

cum si Turner51 accentueaza, cele doua epitete trebuie intelese ca fiind

diferite dar in acelasi timp complementare, permitand, asa cum face Luca,

ca o persoana sa fie umplutam timp ce este phnade Duhul Sfant52

Ca baza a ceea ce a fost spus, cu privire la expresia folosita de

Luca, TrXrjpTi? TrveuuaTos dyiou, un lucru este sigur: arata ceva despre

relatia stransa dintre Iisus si Duhul Sfant si faptul c& Duhul joaca un rol

deosebit in aceasta relatie. In primul rand, Duhul marcheaza, dintr-o

perspective diferita, calitatea vietii lui Iisus incepand de la Iordan si pe tot

parcursul vietii lui Iisus. Aceasta nu inseamna ca Duhul nu a fost implicat

in viata lui Iisus inainte de evenimentul botezului. El a fost implicat de la

concepera lui Iisus, dar acum este revelat un aspect nou al Duhului (al

relatiei Iisus-Duh), pentru a caracteriza lucrarea lui Iisus intr-o forma

vizibila si eficienta, incepand de la momentul ispitirii. Daca asa stau

so

'Penney, op. cit, p. 99. Potrivit cu Turner, op. cit, p. 53-54 in "Spirit

Endowment in Luke/Acts: Some Linguistic Considerations", VoxEx 12, 1981,

op. cit, 45-63.

5lTurner, op. cit, p. 168.

"Penney, op. cit, p. 99-100.

94

lucrurile, Luca, atunci cand a sens naratiunea, a privit inapoi la ceea ce a

caracterizat intreaga lucrare a lui Iisus si a lacut o ailrmatie prematura,

deoarece nu exista prea multe de subliniat inainte de botez care sa indice

ca faptele lui Iisus erau o expresie vizibila a lucrarii Duhului Slant In al

doilea rand, pastrand contextul, se poate observa ca Duhul, dupa ce S-a

revarsat peste El la botez, caraterizeaza pozitia lui prezenta, pregatindu-L

pentru ceea ce urma. Locuirea interioara a Duhului, sau imputernicirea lui

Iisus, L-a inzestrat cu acele calitati deosebite, ca putere supranaturala,

vorbire plina de autoritate, cunostinta si intelepciune, pentru a afirma

infrangerea Diavolului. Mai mult decat atat, potrivit cu Plummer, sub

influenta Duhului, Iisus s-a supus voii lui Dumnezeu de a merge in pustie

pentru confruntarea cu Diavolul.53

Totusi, Luca nu numai ca le spune cititorilor ce anume $1

caracterizeaza pe Iisus, dar atrage privirea si asupra Celui care L-a

condus si I-a slujit in pustie, imediat in acelasi verset prin intermediul

frazei fjyeTO ev rip trveufiaTi ev Tfl epT|[i(p.

2. Iisus condus de/in54 Duhul Sfant

In acelasi verset in care introduce ispitirea, Luca se refera pentru a doua

oara la Trveu^a, dar acum, tinandu-se mai mult sau mai putin pe aceeasi

linie cu ceilaty evanghelisti (Matei si Marcu). Se pare55 ca ambele expre-

sii fiyeTO kv Tip 7rv€U|iaTi cv t^\ epTijiw si ttXtiptis irveujiaTos

dyiov au rolul de a accentua ceva diferit. Luca, sustine Shelton, nu este

pleonastic sau dezordonat, ci vrea sa fie sigur ca mesajul sau este

prezentat in intregime, si anume ca Duhul L-a umplut pe Iisus si L-a

calauzit spre biruinta ispitirii. Pe scurt, el vrea sa accentueze faptul ca,

bazandu-se pe Duhul Sfant, Iisus l-a biruit pe Satan. Chiar daca din punct

de vedere obiectiv, aceasta interpretare prezinta intentia evanghelistului,

"Vezi Plummer, op. at, p. 107, Marshall, op. at., p. 169 s.i Fitzmyer, op. at., p.

513.

54 "de" = dativ instrumental; "in" = dativ locativ.

55Cf. Shelton, op. cit, p. 58-59.

95

asa cum a lost cu TrAiipr|9 TrveuuaTos ayiou, si expresia

tV/cto evTwirvcuuari ev 7i| epriuu)* este, de asemenea, deschisa

interpretarii.56

Traducerea expresiei qycTo cv tw Tn>€v\ia~\ este probabil

primul pas care trebuie clarificat. Traducerile RSV si NIV ale Bibliei

traduc fraza astfel: El, Iisus, a fost condus de Duhul. Totusi, aceasta

traducere interpreteaza greaca numai in parte, din moment ce indicativul

imperfect pasiv ayur accentueaza o actiune continua care va conduce la

urmatoarea traducere: El era condus (was being led) de/in Duhul 58.

Sustinatorii acestui punct de vedere inteleg ca in timpul ispitirii Iisus a

fost sub protectia Duhului Slant1*9 si sub continua calauzire divina611. Pe

deasupra, este nesigura si traducerea prepozitiei cu ce foloseste cazul

dativ si poate fi tradusa potrivit contextului si tipului de dativ

(instrumental sau locativ).61 Dezbaterea cercetatorilor62 este intre

tranducerea lui kv prin w sau prin, in contextul versersetului din Luca

4:1b, dar prepozitia poate fi, de asemenea, tradusa prin intre, printre, in

mijlocul sau cu6i, depinde de accentuare. Schweizer64 si Conzelmann65,

6Asa cum se va observa in urmatoarele discutii, cercetatorii au opinii diferite cuprivire la insemnatatea expresiei care este cercetata din unghiuri diferite, de

exemplu, contextual, sintactic, sau din scrierile lui Luca in intregime. Tinind

seama de opiniile unor cercetatori, acestea ne vor ajuta sa stabilim mai departe

rolul Duhului Srant in viata lui lisus si in mod particular in evenimentele

imediat urmatoare.

"'William D. Mounce, The Analytical Lexicon to the Greek Yen Testament.Grand Rapids, Zondervan, 1993, p. 235.

S8Fitzmyer, op. cit., p. 513-514. Vezi si Shepherd, op. cit., p. 131-132 siSchweizer TDST, VI, p. 404-405.

'"'Fitzmyer, op. cit., p. 513.

^Plummer, op. cit., p. 107. Vezi de asemenea Shepherd, op. cit., p. 132.fllBromiley, op. cit., p. 233.

"Turner, op. cit., p. 203.

MBromiley, op. cit, p. 233.

^Schweizer, TDNT, VI, p. 404-405.

65Conzelmann, op. cit, p. 28.

96

precum si altii 66, prefera in in loc de prin, deoarece ei inteleg diferenta

dintre Luca si ceilalti evanghelisti. Anume, Luca vrea sa accentueze

calitatea de Domn a lui Iisus asupra Duhului, tacandu-L pe Iisus subiectul

unei actiuni in Duhul (Schweitzer), sau, asa cum sugereaza Conzelmann,

Iisus nu este condus de Duhul, ci El insusi actioneaza in Duhul, din nou,

subliniind faptul ca Iisus nu este supus Duhului. Chiar daca nu putem

ignora faptul ca fraza la dativ permite ambele traduceri, aceasta nu

rezolva neaparat problema intelesului expresiei rrytTo cv tu> tti/c ujia—i ,

un aspect asupra caruia vom reveni dupa ce vom stabili diferenta dintre

fraza folosita de Luca si cea a celorlalti evanghelisti. Pe scurt, cu privire

la traducerea frazei, dupa opinia noastra, este mai indicat sa sustinem ca

El era condus de/in Duhul decat ca EI a lost condus de/in Duhul, si

aceasta pentru a accentua continua relatie dintre Iisus si Duhul.

In comparatie cu ceilalti evanghelisti sinoptici (Marcu si Matei),

Luca foloseste un vocabular si o sintaxa diferite petru a arata rolul de

calauzire al Duhului in episodul ispitirii (sau/si in intreaga viata a lui

Iisus). Marcu 1:12 spuneeMuq to ttvcu|iu ovtov CKpaWci

et? puOpc to TTveuua ovtov f KpoXXci e'19 tt|V epT||iov (DuhulL-a dus

imediat inpustie\ iar Matei 4:1 spune o 'Ii)aoiJ9 avi]^1) CIC? T1ly

cpr|uov iitto toi; 7ryeup.aTo<? (Iisus a lost dus de Duhul inpustie). Pe de

altaparte, Luca foloseste r|ycto kv ~(\) ttvcwuoti Iv t\\ cpT|Uoj (Elera

condus de/in Duhul in pustie).

Asa cum am mentionat deja. si potrivit cu Talbert6 . sintaxa lui

Luca exprima foarte clar slujirea continua a Duhului in ispitirea lui Iisus,

(depinde de traducerea lui iv - cl. p. 13) un aspect care se pare ca a fost

lasat deoparte de Matei si de Marcu. Mai mult, alegerea cuvintelor de

catre Luca indica faptul ca evanghelistul foloseste alte surse decat cele

folosite de Matei si de Marcu, §i, de asemenea, aduce In atentia cititorului

o accentuare diferita.

'De exemplu Morris, op. cit, p. 112 si Fitzmyer, op. cit, p. 513.

'Talbert, op. cit, p. 45.

97

Prin urmare, Montague68 considera ca Luca a folosit ayw in loc

de eicftaXXa) (Marcu 1:12), pentru a evita impresia ca Duhul este un agent

deasupra lui Iisus asa cum implica forma violenta din Marcu: Duhul l-a

dus. O concluzie asemanatoare a lost irasa si de Schweizer69, dar, dupa

Menzies, termenul folosit de Luca doar "inmoaie" tonul lui Marcu fara a

sugera neaparat ca Duhul nu II controleaza pe Iisus. De fapt, Menzies

afirma, pe baza constructiei la dativ tblosita de Luca si a diatezei pasive,

ca este mai usor de Tnteles ca Iisus este subordonat Duhului. Totusi,

aceasta subordonare nu este de ordin tizic, asa cum s-ar putea subintelege

din scrierea lui Marcu (ca Duhul L-a dus intr-un mod tizic pe Iisus in

pustie), ci de ordin spiritual, in sensul ca Iisus S-a supus El insusi

descoperirii Duhului care a asigurat calauzirea.70

Constructia lui Luca, in cele din urma, nu pare a fi fbarte diferita

de cea a lui Matei, cu exceptia faptului ca Matei foloseste aoristul

dvriEGn (a fost dus) si expresia imo too TTvcuuaTos {de Duliul), in loc

de ev -if) TTveuucm (in Duhul), pe care o gasim si in alte parti in Luca

(ex. Luca 2:26). Prin urmare, potrivit ambelor expresii din Luca 2:26-27,

iViro Tou Trvcuu.a7o<? este identic din punct de vedere functional cu

cv to) TTvcqiaxi. Acesta este un indiciu pentru cercetatori ca folosirea de

catre Luca a expresiei cv Tip TtVLV\ia~[, si nu expresia lui Matei,

constituie in esenta o schimbare stilistica.71

Recapituland ceea ce s-a spus cu privire la diferentele textuale

dintre Luca si ceilalti doi evanghelisti. se poate concluziona ca

schimbarea din Luca este in exclusivitate de natura stilistica, pentru a se

potrivi scopului sau, si/sau fara nici o intentie de a schimba

6KGeorge T. Montague, The Holy Spirit: Growth of Biblical Tradition. Peabody,

Hendrickson, 1994, p. 262.

b9Schweitzer? TDNT. VI p. 404-405.

70Menzies, op. cit., p. 141. Potrivit cu Menzies, in aceasta situatie Luca a preferat

urmarirea matertalului Q pe langa Marcu, pentru a reflecta Intelegerea lui

profetica asupra Duhului, unde Duhul, prin mijloacde revelatiei speciaie

asigura o calauzire speciala.

71Menzies, op. cit., p. 141.

98

Intelesul.72(Aceasta concluzie este inevitabila, deoarece nu exista o

alternative mai buna pentru a explica oscilatia imperfect/aorist si

schimbarea ev irrro; oare aceste incosecvente au o importanta deosebita

in explicarea frazei sau este de preferat o interpretare la "prima vedere"?)

O alta intrebare care inca se mai pune este ce anume a vrut sa

spun& Luca prin fraza sa: 7]yeT0 ev to) "nveu\ia-i cv r\) epii(io). Pe baza

sintaxei, asa cum am aratat mai devreme, un numar de conotatii se pot

deduce din propozitie: a) ca Iisus a fost dus de Dumnezeu, ca o persoana

"in Dun" {dativul sferei pentru adverbul de mod)., b) ca Iisus a fost

condus de Dumnezeu ca o persoana, insotit in mod puternic de catre

Duhul (ex. dativul de insotire aproximativ ecbivalent cu "ca un om plin

de Duh'); sau c) ca Iisus a fost dus de Duhul (luand fraza la dativ ca

instrumental).71

Deoarece sintaxa folosita de Luca este susceptibila de largi

interpretari, unii critici cauta intelesul f'razei in alte texte din Luca. Cum

ar fi pasajul din Luca 2:26-27, In care Luca se refera la venirea lui

Simeon in Templu (kv tio Trveuucm) dupa ce i-a fost descoperit

(Otto tod Trvei>|iaTo<?) ca nu va vedea moartea pana nu-L va vedea pe

Mesia. S-ar putea presupune ca acel c-v tu.) TrveuuaTi In contextul

versetului din 2:27 sugereaza ca Simeon a fost influentat de Duhul pentru

a merge la Templu si a-L identilica pe Hristos. Sau chiar mai concret.

dupa Turner, se poate sustine ca cv tw i\vcv\iaT[ nu este o alta referinta

la revelatia hahsmatica ca si biro roc TTi't l'^k/to^, ci (separat de faptul

ca sugereaza intrarea lui Simeon in Templu ca Hind sub intluentta

Duhului) faptul ca Duhul I-a insotit pe Simeon pentru a-L recunoaste pe

Iisus si tot Duhul i-a inspirat si profetia. Turner considera fraza din 2:27a

ca fiind un dativ de insotire care include si punctul de vedere precedent,

dar merge mai departe.74 Un fapt exemplificat in contextul din 2: 25-35,

care, totusi, in opinia noastra este imputernicit de expresia

72In mod particular, potrivit interpretarii lui Menzies.

73Turner, op. eft., p. 203.

74Turner, op. cit., p. 149f, 203-204.

99

f]v ayiov err cnVrov (2: 25).7<i

Turner citeste dativul de insotire si in Luca 4:1b spunand ca

kv tq) ttvcujioti este intentia lui Luca de a portretiza Duhul ca agentul

lui Dumnezeu care L-a condus pe Iisus in pustie in asemenea mod in care

s-a manifestat Duhul in intreaga Sa lucrare. Aceasta afirmatie este

sustinuta si de 4:14, unde dativul de insotire este exprimat clar, lisus s-a

intors in Galileea cu si nu prin puterea Duhului lui Dumnezeu. In ultimul

rand, Turner accentueaza diferenta dintre Luca si ceilalti doi evanghelisti,

folosind impertectul, ca fiind semniticativ pentru a exprima continua

insotire a Duhului in ispitirea din pustie. Pe scurt, ideea lui Turner este ca

fraza unica folosita de Luca pune accent pe Duhul Stant ca pe un fel de

ajutorm confruntarea lui Iisus cu diavolul.76

Fara a mai lua in discutie in detaliu opinia altor cercetatori, se

poate afirma cu certitudine ca dificultatile sintactice sugereaza pur si

simplu ca fraza iiycro ev t^j TfyeuuaTt iv tt| epi]uip se refera la faptul

ca Iisus a fost sub influenta si calauzirea divina.77 Insa aceasta influenta a

Duhului nu a fost o pozitie extatica78, ci mai degraba un impuls spiritual

interior de la Dumnezeu, care L-a condus pe Iisus acolo unde Dumnezeu

"Marshall, op. cit., p. 118. Marshall vede aceasta expresie ca o indicatie a

faptului ca Simeon era inzestrat cu Duhul Stant pentru a-L recunoaste pe

Mesia si a profeti despre E!. si nu expresia (tto t:k- ttvc r,.,'/Tos\

'Turner, p. 204. Totusi interpretarea lui Turner a expresiei cv Trii ttia v\;(iti in

Luca 4: lb pe baza lui Luca 2:26-27 poate fi cea corecta, desi nu prezinta prea

multa autoritate pana nu se stabilesc urmatoarele fapte. In primul mnd. sintaxa

vers. 2:27a nu poate fi interpretata similar cu cea din 4:1 b, si in al doilea rand,

dovedirea faptului ca Luca este consecvent in folosirea expresiei

iv T(p TrveuuaTi. De exemplu, care este semnificatia frazei din Luca 10:21 si

Fapte 19:21? Au aceste versete acelasi inteles ca si eel din 4:1b si 2:27a? Mai

departe, dupa Turner, Luca pare a fi pleonastic in 4:1, daca dativul de insotire

sugereaza ca in Du/iu/este mai mult sail mai putin plin de Duhul.

77Plummer, op cit, p. 107.

78Marshall, op, tit, p. 169.

100

insusi L-a dus; in pustie, pentru a fi ispitit.79 In principiu teologii, in

marea lor majoritate, au ajuns la urmatorea concluzie: calauzirea Duhului

este permanenta de-a lungul evenimentelor care au urmat. pentru a-L

imputernici pe Iisus sa biruiasca ispita. Pentru Sheperd, fraza mai are

rolul de a-L plasa pe Iisus in traditia profetica, asa cum a tost in cazul lui

Simeon (Luca 2:27), Filip (Fapte 8:39) sau Pavel (Fapte 16:6-7) si indica

rezultatul episodului ispitirii.80

Oricum, pentru a rezuma aceasta discutie, probabil cea mai

adecvata concluzie care se poate trage este urmatoarea: Luca, in

comparatie cu ceilalti evanghelisti, prefera sa fie diterit, asteptand, asa

cum spune Goulder81, sa accentueze rolul Duhului Slant In toate

aspectele, si anume: sa Tndemne, sa calauzeasca si sa il slujeasca pe Iisus

in ispita, dar nu neaparat sa se limiteze la aceste evenimente. De exemplu,

un mod in care Duhul I-a slujit lui Iisus ar putea fi inspiratia puternica pe

care I-a dat-o pentru a-1 birui pe eel rau.82 In fine, trebuie acceptat ca,

dintr-o anumita perspective, fraza lui Luca fiyeTo cv rtp TivcwunTi este

caracterizata de ambiguitate. Dar, acesta nu este neaparat un punct slab al

evanghelistului, ci poate intentia lui deliberata a fost de a arata ca fiind

condus de/in Duhul poate avea atatea intelesuri cate le poate da insusi

Duhul: nelimitat de multe.

in continuare, analizand contlinctul dintre Iisus si Satan, vom

vedea cum anume L-a slujit Duhul pe Iisus in aceasta contruntare; relatia

lisus-Duh se concretizeaza practic.

3. Iisus, diavolul si Duhul

In zece versete (4:3-12), Luca prezinta esenta ispitirii lui Iisus

sub forma dialogului dintre Iisus si diavol la sfarsitul celei de a

patruzecea zi de post. Luca, la fel ca si Marcu, indic«i foarte clar faptul ca

79Bock, op. cit., p. 369.

80Shepherd, op. cit.t p. 131-132.

81 Goulder, op. cit., p. 291.

"Marshall, op. cit.y p. 169.

101

lisus a fost ispitit timp de patruzeci de zile, iar cele trei ispite au venit

dupa aceasta perioada. Totusi, unii argumenteaza ca cele trei ispite

specifice s-ar putea sa 11 fost incluse in perioada de patruzeci de zile.8;

Oricum, o importanta deosebita o are locul desfasurarii actiunii

(pustia, patruzeci de zile) si continutul dialogului dintre lisus si diavol,

ambele reflectand evenimente din VT care au avut loc in viata poporului

lui Dumnezeu. Dupa unii teologi, ispitirea lui lisus ar putea fi privita ca o

tipologie Adam-Hristos sau Israel-Hristos. Talbert84, in favoarea celei din

urma propuneri, argumenteaza ca 4:1-13 ar putea 11 interpretat in lumina

lucrarii lui Dumnezeu din istoria lui Israel, ca al doilea Adam (genealogia

scrisa inainte de evenimentul ispitini este o indicatie spre tipologia

Adam-Hristos). El sugereaza ca cele trei ispite ale lui lisus pot fi vazute

prin prisma ispitirii pe trei laruri a lui Adam si a Evei (fructul era bun

pentru mancat, atragator pentru ochi si ar fi facut pe cineva intelept) sau

prin ispitirea lui Israel in pustie, asa cum se rezuma in Ps.106 (mancare,

inchinare falsa si incercarea lui Dumnezeu). Dar spre deosebire de Adam

si Eva, lisus, ca al doilea Adam si culminarea adevarata a mostenirii lui

Israel, prin puterea Duhului, n bimit ispitele si a aratat adevarata cale spre

biruinta.

In contradictie cu paralelismul precedent, Fitzmyer este convins

mai mult de fapul ca Luca compara victoria lui lisus cu esecul israelitilor

"'Marshall, op. cu.y p. 169-170. Dupa Marshall, E. Ellis crede c.i cele trei ispite

s-au Tntins de-a lungul celor 40 de zile in pustie, iar H. Schuermann crede ca

cele 40 de zile au tost, pentru lisus, o lupta impotriva activitatii demonice pana

a venit diavolul la sfarsit.

84Talbert, op. cit, p. 47. Vezi si Evans, Craig A. si James A. Sanders. Luke and

Scripture. The Function of Sacred Tradition in Luke-Acts, Minneapolis.

Fortress, 1993, p. 37t". Carturarii accentueaza cartea lui Jerome Neyrey The

Passion According to Luke: A Redaction Study ofLuke's Soteriology , New

York, Paulist, 1985, p. 165-184, unde Neyrey accentueaza foarte puternic

tipologia Adam-Hristos in Luca 4:1-13. Totusi, Neyrey este criticat de Evans si

Sanders care aftrma ca pana nu se raspunde la intrebarile referitoare la

evenimentele din 4:1 -13, tipologia nu poate fi completa.

102

in desert, folosind ca punct de legatura citatul dat de Iisus din

Deuteronom. Aceste ispite, spune Fizmeyer, nu atrag atentia decat asupra

vremii din Exod. Prin urmare, a sugera o tipologie Adam-Hristos ar

insemna o mare greseala exegetica, citind in inregistrarea lui Luca,

lucruri care nu exista. Mai mult, Fitzmeyer dezaproba pe cei care

interpreteaza tipologia numai la nivelul relatiei lui Iisus cu Dumnezeu ca

Fiu, ignorand elementul mesianic prezent in ispitirea lui Iisus.85

Exegetic vorbind, Fitzmyer este corect; faptele sunt in favoarea

unei tipologii Israel-Hristos. Luca puncteaza un numaar de paralele intre

experienta lui Iisus si cea a lui Israel. De exemplu, Israel a fost incercat in

pustie pentru patruzeci de ani (Deut. 8:2), Iisus a fost incercat pentru

patruzeci de zile, amandoi experimentand foamea si depindeau de o

hranire miraculoasa (Deut. 8:3 si Ex. 16:3; Luca 4:4). in mod special,

cele trei citari ale lui Iisus in "dialogul" cu diavolul, din Deuteronom

(8:3; 6:13, 16), vazute in mod particular in lumina Vechiului Testament,

sunt cele mai convingatoare reflectari ale tipologiei Israel-Hristos.S6

Prin urmare, in prima ispita (Luca 4:3-4), diavolul il ispiteste pe

Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu, pentru a-L provoca sa se foloseasca de

puterea sa mesianica, in afara voii lui Dumnezeu, pentru a-si implini

nevoia Sa fizica, in loc sa depinda de puterea lui Dumnezeu de a-I

satisface toate nevoile Sale. Raspunsul dat de Isus este citatul din Deut.

8:3, pentru a sublinia ca supunerea fata de voia lui Dumnezeu este

supreme si prin urmare este deasupra oricarei nevoi fizice, chiar daca asta

inseamna suferinta. Aceasta fund implicatia lui Iisus asupra a ceea ce

trebuia Israel sa invete din experienta lor cu mana in pustie. Contrar

Israelului, Iisus nu S-a plans si nici nu i-a p ierdut credinta, ci S-a

increzut in Tatal ca II va sprijini intr-un mod miraculos, chiar daca lipsa

85Fitzmyer, op. cit., p. 510-513. Vezi si Harles A. Kimball in Jesus' Exposition

ofthe Old Testament in Luke's Gospel, Sheffield, JSOT Press, 1994, p. 89-90,

patru motive care arata spre caractenil mesianic al ispitirii lui Iisus in ev. dupa

Luca.

86Cf. Kimball, op. ck, p. 90-9If

103

de mancare era reala si foarte apasatoare, in acel moment. In cea de-a

doua ispita (Luca 4:5-8), diavolul incearca sa-L convinga pe Iisus sa

obtina conducerea unei politici mesianice, inchinandu-se lui. De data

aceasta, raspunsul lui Iisus este din Deuteronom 6:13, subliniind ca

singura modalitate a unei conduceri mesianice este prin inchinare numai

in fata lui Dumnezeu. Incercarile, si chiar moartea, nu au putut indeparta

credinciosia lui Iisus fata de Dumnezeu si misiunea Sa mesianica asa cum

s-a intamplat cu israelitii, care adeseori s-au intors spre idolatrie. In

ultima ispita, diavolul insusi foloseste Scriptura (o folosire gresita a Ps.

91:11-12), incercand sa distruga relatia dintre Tata si Fiu. El incearca sa-

L forteze pe Iisus sa faca ceva spectaculos sau penculos, din perspective

umana, pentru a fi salvat de Dumnezeu. Iisus refuza o scurtaturapentru a-

si castiga mesianitatea, si anume printr-o aclamare publica si nu prin

urmarirea voii lui Dumnezeu.87 El ii raspunde diavolului cu Deuteronom

6:16, care este o interzicere de a-L ispiti pe Dumnezeu, respingand din

nou sa urmeze exemplul israelitilor, care, in lipsa lor de credinta, L-au

ispitit pe Dumnezeu (ex. la Masa).8S Pe scurt, asa cum sugereaza si

Marshall, prin cele trei ispite diavolu! a avut un singur scop precis, accla

de a distruge relatia dintre Iisus si Tatal. Diavolul a esuat si a plecat, pana

s-a ivit urmatoarea ocazie (Luca 4:13).89

Toti, in ceea ce ne priveste, consideram ca, cei mai multi

cercetatori care au analizat dialogul dintre Iisus si diavol, au foarte putin

sau nimic de spus, cu privire la rolul Duhului in aceasta conversatie. Mai

exact, comentatorii cand au stabilit intelesul versetului din Lc. 4:1, au

subliniat faptul ca Duhul a avut un rol de jucat in episodul ispitirii,

propunand apoi care ar putea fi implicatiile Duhului. Oricum, nu se spune

87Kimball, op. cit, p. 92-94. In contradictie, potrivit lui Marshall: nu exists nici oaluzie la faptul ca Iisus a fast ispititpentru a ti un Mesia apocaliptic' printr-o

demonstratie spectacuhasa a puterii. deoarece nu se mentioneaza a ti nici unspectator acoio.

88Kimball, op. cit., p. 94.

"'Marshall, op. cit, p. 174.

104

prea mult despre felul in care acest aspect este vizibil in confruntarea

dintre Iisus si diavol.

In sectiunea anterioara, am ajuns la concluzia ca Duhul nu numai

ca L-a condus pe Iisus in pustie, dar I-a si slujit. In cele ce urmeaza, vom

spune cate ceva despre versetele 3-12, cu privire la ceea ce implica

aceasta slujire, potrivit cu unii scriitori care privesc evenimentul dintr-o

perspective pneumatologica.

Prin urmare, Marshall face o ailrmatie valida spunand ca desi in

VT Israel L-a ispitit pe Dumnezeu, iar in Luca diavolul L-a ispitit pe Fiul

lui Dumnezeu, evenimentele sunt determinate de scopul lui Dumnezeu,

atata timp cat Duhul este Cel care II conduce pe Iisus in asemenea

situatii.90 Asadar, cineva ar putea spune ca Duhul insusi este eel care

creeaza ocazia confruntarii dintre Iisus si diavol pentru a-I atirma

misiunea Sa mesianica, dreptatea Sa si persoana Sa ca Fiu al lui

Dumnezeu. Creind aceasta ocazie, Duhul este deci indatorat sa asigure

victoria lui Iisus asupra lui Satan. Totusi, aceasta nu sugereaza ca

evenimentul este un joe pus la cale de Duhul Slant. Textul indica taptul

ca realitatea evenimentelor a tost cu adevarat exeprimentata de Iisus (ex.

foamea).Dar completarea povestirii lui Luca cu un accent mai mare pus

pe Duhul (4:1,14) in numele lui Iisus, constituie pentru acest scriitor un

indiciu ca nu exista nici o posibilitate a infrangerii lui Iisus de catre

diavol,de vreme ce El S-a bazat pe Duhul Sfant care Ii caracterizeaza

viata si Ii slujeste.

In dialogul in sine, Menzies nu vede Duhul ca sursa a ascultarii

lui Iisus de Tatal. El afirma ca pentru a ajunge la aceasta concluzie pe

baza faptului ca Iisus era condus de Duhul, nu este sprijinit de text, din

moment ce Luca nu indica niciunde ca Duhul L-a imputernicit pe Iisus sa

biruiasca ispita. Alternativ, potrivit cu folosirea de catre Iisus a

ycypaTTTai on (este sen's), este corect sa se afirme ca dedicarea lui

Iisus fata de Scriprura este ceea ce L-a ajutat sa-1 biruiasca pe Satan. Mai

mult, in propriile sale cuvinte, Menzies spune, in Luca: Duhul nu este

90Marshall, op.cit.,p. 169.

105

niciodata reprezentat ca fiind cauza directa a unei decizii pentru

intoarcerea unei vieti la Dumnezeu. Duhul poate oferi calauzire (ca in

4:1) ceea cepana la urma a dus la implinirea planului lui Dumnezeu, dar

Duhul nu este niciodata sursa directa' a ascultarii cuiva de Dumnezeu.

Prin urmare, Menzies conclude, pentru a se pastra caracterul teologic al

lui Luca, versetele 4:1, 14 ar trebui interpretate ca o imagine a relatiei

dintre Iisus si Duhul Sfant, in care Iisus reprezinta sursa ascultarii, nu ca

si Duhul. Ceea ce s-a intamplat in ispitire este de fapt incercarea lucrarii

mesianice a lui Iisus si a vredniciei Sale de a li un om al Duhului, de

vreme ce scopul Duhului este de a-L imputernici pe Iisus in implinirea

lucrarii Sale mesianice.91 Intrebarea pe care i-am putea-o pune lui

Menzies este daca e posibil sau nu sa privim ispitirea ca pe o parte din

slujba mesianica a lui Iisus, lucru pe care el il atirma in finalul tezei sale.

Iisus nu s-a intors in Galilea in puterea Duhului pentru ca a ramas dedicat

slujbei Sale, ci pentru ca era deja umplut cu Duhul Sfant si, prin urmare,

imputernicit de Duhul Sfant. Dumnezeu nu li mai adauga lui Iisus un alt

aspect al Duhului de fiecare data cand El dovedea dedicare pentru

misiunea Sa.

Pe de alta parte, Turner il critica pe Mezies pentru argumentul

sau ca Duhul, ca Duh al profetiei, nu poate fi vazut in Luca avand efecte

etice. Totusi, el considera ca Menzies este justificat intr-un fel sa nu

interpreteze ca Luca intelege Duhul ca o putere etica interioara care

influenteaza vointa si abilitatea unei persoane de a se supune la un nivel

subconstient. Dar a nu permite nici o influenta etica prin actiunile

Duhului, chiar ca Duh de profetie, ar fi contradictoriu credintei iudaice

care sustinea ca Duhul transforms vieti sau le influenteaza din punct de

vedere etic.92 Mai mult, Turner este surprins ca Menzies nu recunoaste ca

91 Menzies, op. cit, p. 144.

"Turner, op. cit, p. 208-209, 136. Turner, in capitolul cinci al cartii sale Power

from on High, argumeneaza ca, potrivtt LXX, traditiei targum, scrierilor lui

Filo, Literaturii de intelepciune, invataturii rabinice, etc.. Duhul ca Duh de

profetie a fbst inteles in iudaism ca avand influenta etica. Turner argumenteaza

106

Duhul I-ar fi putut da intelepciune Iui Iisus de a folosi Scriptura pentru a

Se apara tmpotriva ispitei diavolului, de vrerne ce intelepciunea si

perspicacitatea sunt caracteristici tipice Duhului de profetie.9'

intelepciunea pe care i-a dat-o Duhul Iui Iisus nu este neaparat o

influenta etica directa a activitatii Duhului, ci mai degraba o intelepciune

harismatica, continuu la lucru, in eel care este plin de Duhul, impreuna

cu incurajare si calauzire, pentru a determina o relatie de ascultare intre

Fiul si Tatal (cf. Fapte 9:31). Aceasta activitate a Duhului de profetie

este, prin urmare, o indicatie a faptului ca Duhul L-a inzestrat pe Iisus cu

o imputernicire etica. Suportul sau este eel mai cunoscut text mesianic

(Isaia 11:2), unde, in cuvintele sale spune: Duhul de intelepciune, de

pricepere si de mangaiere al Iui David este de asemenea \,duhul de

cunostinta si de frica de Donwul" care este puterea dreptatii de

netagaduit a IuiMesia. Iisus a primit Duhul ca Fiu si slujitor imputemicit

al Iui David, la botezul Sau, iar cu aceasta imputernicire, Iisus, condus si

insotit de Duhul Sfant, il biruieste pe Satan in pustie si inaugureaza

rascumpararea Iui Israel, mentinandu-si in acelasi timp si slujba

mesianica. Chiar daca Luca nu este specific lingvistic cu privire la

actiunea Duhului si la cea a Iui Iisus in confruntarea dintre Iisus si

diavolul, evanghelistii afirma ca Iisus a fost prezentat in conformilate cu

asteptarile evreilor bazate pe profetiile mesianice ale Vechiului

Testament: ca slujitor mesianic uns cu Duhul Stant, care imputemicit de

Duhul Sfant il va birui pe Satan si ii va restaura pe ei in relaiia cu

Dumnezeu.94

in special impotriva Iui Schweitzer si Menzies care se opun acestei interpretari.

"'Turner, op. cit., p. 209. Turner se refera si la Fitzmyer, op. cit.. p. 512-513, care

intelege ca Luca se refera la Iisus ca la un biruitor pentni ca este inarmat cu

"sabia Duhului. CuvantuI Iui Dumnezeu ".

94Tumer, op. cit., p.209-210. Turner vrea sa se asigure ca argumentul sau este

diferit de eel al Iui Menzies si al Iui Dunn, cu privire la insemnatatea primirii

Duhului la botezul Iui Iisus.

107

Shelton este si el de acord cu Turner ca Duhul L-a Inzestrat pe

Iisus cu intelepciune in confruntarea Lui cu diavolul. De fapt, se poate

afirma ca Duhul // da lui Iisus cuvinte potrivite pentru a se apara

impotriva lui Satan, cuvinte care au efectul lor puternic si rezulta intr-o

mai puternica relatie intre Iisus si Dumnezeu. Dialogul in sine, impreuna

cu expresiile umplutsi dus de Duhul, demonstreza de asemenea existenta

unei relatii de tata-fiu. Mai mult, Shelton intelege ca Iisus, in umanitatea

Sa, a avut nevoie sa se bazeze pe purtarea de grija a lui Dumnezeu cu

puterea Duhului, pentru a birui ispita si a duce mai departe slujba Sa

mesianica. Spre deosebire de Turner, Shelton intepreteaza motivul pentru

care Luca a accentuat dependenta atat de puternica a lui Iisus de Duhul

Sfant, atat In timpul ispitei cat si de atunci incolo, chiar si la credinciosi,

prin extindere. (O caracteristica a motivatiei penticostale a lui Shelton:

experience lui Iisus sunt o paradigma pentru experienta credinciosului

contemporan.) Folosirea de catre Luca a unui limbaj asemanator pentru a

descrie relatia dintre Iisus si Duhul Sfant si cea dintre credinciosi si

Duhul Sfant, indica o asemenea legatura. Pe scurt, pentru Shelton, Iisus

foloseste cuvinte inspirate in momentul ispitirii care isi aveau originea in

experienta si dependenta Lui de Duhul de putere a lui Dumnezeu, care L-

a condus si L-a imputernicit in lucrarea Sa.9S

Asadar, in incheierea discutiei acestui ultim punct, se pot trage

urmatoarele concluzii: Dialogul dintre Iisus si diavol, care consta in cele

trei ispitiri. este portretul ofent de Luca al (ipologiei Israel-Hristos.

Acolo, Iisus reprezinta pe Fiul mesianic victorios, care are puterea de a

aduce eliberarea lui Israel. Implicarea Duhului Slant, in concordanta cu

Menzies, lipseste in mod explicit din conversatie, dar este, asa cum indica

vv. 1 si 4, parte a evenimentului, reprezetandu-L pe Iisus. Asa cum spune

Turner: Duhul imputemiceste pe Fiul mesianic/slujitorul din Isaia, eel

putin inzestrandu-L cu intelepciune harismatica, cu care sa reziste

atacului satanic. Ca rezultat a ceea ce s-a intamplat in pustie, Luca poate

"Shelton, op. cit., p. 59-61.

108

afirma ca Iisus S-a intors in Galileea in puterea Duhului si a inceput

lucrarea Sa publica.96

Concluzle

In incheierea acestei analize, deoarece s-a iacut un rezumat al

fiecarei sectiuni, autorul intentioneaza sa afirme semnificatia ispitirii

pentru biserica contemporana in mod particular, daca povestirea este o

paradigma pentru fiecare crestin sau Ii este unica lui Iisus.

Dupa Fitzmyer97, ispitirea lui Iisus este experienta unica a lui

Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu si nu este o experienta standard a

credinciosului. Dintr-un punct de vedere obiectiv, afirmatia lui Fitzmyer

este valida. Nu se gaseste nicaieri in NT o naratiune similara in care un

apostol sau un urmas al lui Iisus sa fi fost dus de Duhul in pustie ca sa fie

ispitit de diavolul. Nici Iisus nu le-a spus ucenicilor ca evenimentul in

sine, dialogul dintre El si diavol, se va repeta in legatura cu ei. Acest

aspect ar putea ft o indicatie a faptului ca nu este nici o paradigma pentru

a sti cum sa infrunti ispitele zilnice.98 De tapt, asa cum sugereaza

Twelftree poate fi vazut ca o incurajare pentru ucenicii lui Iisus in

propriile lor lupte." Evrei 4:14-16 este o instruire pentru credinciosi, sa

priveasca, sa ia exemplu de la Cineva care a fost biruitor in ispite. "°

Diavolul, care L-a ispitit pe Iisus in intreaga Sa activitate (cf.

Luca 22:28)101, continua sa-i ispiteasca si pe crestini (ITes. 3:5) pentru a-i

"Turner, op. c/A. p. 211-212.

"7Fitzmyer, op. til, p. 518.

^Turner, op. tit., p. 298. Dupa unii cercetaton, ispitirea are un continut in

primul rand soteriologic si hristologic si in al doilea rand poate tl vazuta ca o

paradigma pentru biserica de astazi. Vezi si Twelftree, p. 827 in Dictionary of

Jesus and the Gospels.

wGreen, McKnight, Marshall, op. tit., p. 827.

10oDonald A. Hagner, New International Biblical Commentary. Hebrews.

Peabody, Hendrickson, 1990, p. 79.

l0lGreen, McKnight, Marshall, op tit., p. 827. Dupa Twelftree, Luca 22: 28,

atrage atentia asupra faptului ca intreaga lucrare a lui Iisus ar putea fi descrisa

109

face sa se indeparteze de insarcinarea lor. Iisus insusi Isi avertizeaza

ucenicii despre realitatea puterii ispitelor aduse de diavol si din aceasta

cauza ei trebuie sa pastreze o atitudine de rugaciune (ex. Luca 22:40, 46).

Faptul ca diavolul se ocupa cu ispitirea credinciosilor este ilustrat si in

scrieri necanonice. De exemplu, in Pastorul din Hermes (Mandate 12.5:

4), diavolul vine la cei care sunt credinciosi Domnului si incearca sa-i

ispiteasca, dar fara succes, el pleaca pentru ca relatia dintre acea persoana

si Dumnezeu nu lasa loc pentru nici o ispita. Pe de alta parte, cand ii

incearca pe cei junmtate credinciosi, el are succes, iar acestia devin

slujitorii sai.102 Ceea ce se poate vedea la Iisus, in episodul ispitirii, este

ceva din credinciosia Lui fata de Dumnezeu bazata pe o relatie tata-fiu.

Asadar, asa cum sugereaza Bock, atitudinea Lui de a mentine aceasta

relatie poate tl exemplara si ilustrata, de vreme ce Iisus le arata ucenicilor

Sai care este modalitatea de a evita caderea in ispita: credinciosia fata de

Dumnezeu, implinirea voii Sale si nu prin vointa proprie. Aceasta

credinciosie implica, spune Bock: a te increde in EI, a te inchina numai

Lui si a refiiza sa pui la incercare bunatatea Sa, indiferent de ceea ce te

costa: suferinta sail lepadare/negare de sine.IOj

Totusi, Duhul promis de Iisus ucenicilor (loan 16:12-14) joaca un

rol similar in ispitele lor ca si in cazul ultimului lor model (cu exceptia

tipologiei mesianice menttonata anterior). Asa cum am mentionat mai

devreme, dupa Shelton, Luca foloseste expresii similare pentru a descrie

relatia lui Iisus si a ucenicilor fata de Duhul Stant: ambii pot fi plini si

condusi de Duhul. Deci, asa cum Duhul I-a dat lui Iisus o vorbire

Tnspirata sau intelepciunea de a folosi Scriptura pntru a-1 birui pe diavol,

in acelasi fel El ii va imputernici pe credinciosi sa spuna cuvintele

potrivite in situatii similare. Nu neaparat intr-o confruntare cu diavolul

insusi, dar in situatii diavolesti, in care ispita de a-L inlocui pe Dumnezeu

cu altceva este irezistibila pentru un om pacatos. Acest aspect este promis

ca o ispita.

102Garrett, op, tit, p. 131.

l03Bock, op. cit, p. 383-384.

no

de Iisus ucenicilor in Luca 12:11-12, care pentru Shelton, este profetia

lui Iisus catre ei cu privire la modul in care Duhul Sfant va actiona pentru

ei/in numele lor. Aceasta profetie este deja Tmplinita de cateva ori in

Fapte (4:11-23; 5:25-41; 6:10-7:60; 22:30-26:32), si fara indoiala este

implinita in generatia noastra, a crestinilor caracterizati de o viata plina

de Duhul Slant. Duhul ii inzestreaza cu aceste calitati (ex. putere

supranaturala, vorbire plina de autoritate, cunostinta, Intelepciune si un

stil de viata), ii insoteste, ii calauzeste sau ii intareste, pentru a-si mentine

relatia parinteasca fatS de Tatal, care nu doreste ca ei sa cada in ispita.

Aceasta vrea sa spuna Smail pnn cuvintele: a te indeparta de aceasta

misiune spre auto-indulgenta, afJ/mare de sine si compromisuri; menirea

noastra, la fel ca a lui Iisus, este sa ne gdsim partea in lucrarea lui

Dumnezeu, asa cum o defineste Luca in 4:18.m

1MTom Smail, The Giving Gift. The Holy Spirit in Person, London, Darton,

Longman and Todd, 1994, p. 177.