dubla cetatenie

2
Dubla cetatenie Cetățenia multiplă, sau naționalitatea multiplă, este un statut prin care o persoană este văzută ca un cetățean sub legile mai multor state. Dubla cetățenie este cea mai cunoscută formă de cetățenie multiplă, deoarece nimic din legea internațională nu împiedică pe cineva să posede cetățenie în două state. Cetățenia multiplă există doar datorită faptului că diferite țări au mai multe criterii, care nu sunt neapărat exclusive, de acordare a cetățeniei. Prin urmare, o persoană poate deveni cetățean al mai multor țări deorece statele, și nu persoanele decid cine e sau nu un cetățean. Unele țări acordă automat cetățenie la naștere persoanelor care au un părinte național al țării respective ( Dreptul strămoșesc sau jus sanguinis ), sau persoanelor născute pe teritoriul țării respective ( Dreptul pământean sau jus soli ), sau prin căsătorie persoanelor care se căsătoresc cu cetățeni ai țării respective ( Dreptul matrimonial sau jus matrimonii ). Alte națiuni (precum Australia ) permit acordarea cetățeniei copiilor persoanelor cu cetățenie sub anumite circumstanțe. În plus, cetățenia poate fi acordată prin naturalizare. Unele țări consideră cetățenia multiplă indezirabilă și iau măsuri să o prevină; acestea se concretizează prin pierderea automată a cetățeniei dacă o altă cetățenie este obținută voluntar (de exemplu, în Azerbaidjan , în Japonia sau în Singapore ) sau amenzi penale pentru exercitarea altei cetățenii art. 2568 alin. 1: “ legea naţională este legea statului a cărei cetaţenie o are persoana fizică” şi alin. 2 spune : “ dacă o persoană posedă mai multe cetăţenii, se aplică legea aceluia dintre state a cărui cetaţenie o are şi de care este cel mai strâns legată mai ales prin reşedinţa obişnuită ”.

Upload: krista-ab

Post on 06-Nov-2015

216 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

Dubla cetatenie in dreptul international privat

TRANSCRIPT

Dubla cetatenieCetenia multipl, saunaionalitatea multipl, este un statut prin care o persoan este vzut ca un cetean sub legile mai multor state. Dubla cetenie este cea mai cunoscut form de cetenie multipl, deoarece nimic din legea internaional nu mpiedic pe cineva s posede cetenie n dou state.Cetenia multipl exist doar datorit faptului c diferite ri au mai multe criterii, care nu sunt neaprat exclusive, de acordare a ceteniei. Prin urmare, o persoan poate deveni cetean al mai multor ri deorece statele, i nu persoanele decid cine e sau nu un cetean.Unele ri acord automat cetenie la natere persoanelor care au un printe naional al rii respective (Dreptul strmoescsaujus sanguinis), sau persoanelor nscute pe teritoriul rii respective (Dreptul pmnteansaujus soli), sau prin cstorie persoanelor care se cstoresc cu ceteni ai rii respective (Dreptul matrimonialsaujus matrimonii). Alte naiuni (precumAustralia) permit acordarea ceteniei copiilor persoanelor cu cetenie sub anumite circumstane. n plus, cetenia poate fi acordat prin naturalizare. Unele ri consider cetenia multipl indezirabil i iau msuri s o previn; acestea se concretizeaz prin pierderea automat a ceteniei dac o alt cetenie este obinut voluntar (de exemplu, nAzerbaidjan, nJaponiasau nSingapore) sau amenzi penale pentru exercitarea altei ceteniiart. 2568 alin. 1: legea naional este legea statului a crei cetaenie o are persoana fizic i alin. 2 spune : dac o persoan posed mai multe cetenii, se aplic legea aceluia dintre state a crui cetaenie o are i de care este cel mai strns legat mai ales prin reedina obinuit .n caz in dualitate de cetenii, ntotdeauna, tradiional vorbind, era preferat cetenia forului sau altfel spus, dac posed cetenia romn, puin mai conta c posed inc una sau mai multe cetenii. Deci dpdv al legii romne, posednd cetenia romn, eram considerat cetean romn cu tot ce implic asta i nu avea nici o relevan posesia i a altor cetenii. Era deci preferat cetenia forului. Asta era regula n DIP n Convenia de la Haga din 1930 privind conflictul de cetenii. . Deci dac ai dou apartenene naionale, legea ta naional va fi dictat de legea reedinei obinuite (unde persoana locuiete n mod statornic), cu condiia ca reedina obinuit s fie fixat pe teritoriul unuia dintre statele repective (pentru c pot s am reedina obinuit i pe teritoriul unui stat ter).