dreptul+mediului+unitatea+ii

8/20/2019 Dreptul+mediului+Unitatea+II

1/16

2. REGIMUL SUBSTANŢELOR ŞI PREPARATELORPERICULOASE, AL DEŞEURILOR ŞIÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE

Obiective specif ice:

La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

să stabileşti cadrului normativ privind regimul substanţelor şi preparatelor periculoase;

să identifici regimul juridic al deşeurilor; să determini cadrul normativ privind regimul îngrăşămintelor chimice

şi al produselor de protecţie a plantelor precum şi regimul juridic alactivităţilor nucleare.

Timp mediu estimat pentru studiu i ndividual : 8 ore

2.1. Regimul substanţelor şi preparatelor periculoase,precum şi al deşeurilor

37

2.2. Regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor deprotecţie a plantelor. Regimul activităţilor nucleare

41

Obiectivele specifice unităţii de învăţare

Rezumat 49

Teste de autoevaluare 50

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 50

Lucrare de verificare 50

Bibliografie minimală 51


2/16

Vasilica Negruţ Regimul substanţelor şi preparatelor periculoase, al deşeurilor şi îngrăşămintelor chimice

Dreptul mediului 37

2.1. Regimul substanţelor şi preparatelor periculoase, precum şi aldeşeurilor

2.1.1. Regimul juridic al substanţelor şi preparatelor periculoase

Regimul juridic general al substanţelor şi preparatelor periculoase

Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2005 privind protecţia mediului a stabilit regulilegenerale ale regimului de reglementare şi gestionare a activităţilor privindfabricarea, introducerea pe piaţă, utilizarea, depozitarea temporară saudefinitivă, transportul intern, eliminarea, manipularea, precum şi introducereaşi scoaterea din ţară a substanţelor şi preparatelor periculoase.

În conformitate cu prevederile art. 25 din Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2005,transportul internaţional şi tranzitul substanţelor şi preparatelor periculoase serealizează potrivit acordurilor şi convenţiilor privind transportul internaţional

al mărfurilor periculoase, la care România este parte. Aceste prevederi seaplică şi importului sau exportului substanţelor şi preparatelor periculoaserestricţionate sau interzise la utilizare de către anumite state sau de cătreRomânia. Controlul respectării reglementărilor privind regimul substanţelor şi

preparatelor periculoase se efectuează de către autoritatea publică centrală şiautorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului.

Articolul 28 din Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2005 stipulează o serie deobligaţii pentru persoanele fizice şi juridice care gestionează substanţe şi

preparate periculoase, respectiv:

- să ţină evidenţa strictă – cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare – a

substanţelor şi preparatelor periculoase, inclusiv a recipientelor aferente şisă furnizeze informaţiile cerute de autorităţile competente;

- să elimine, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi pentrumediu, substanţele şi preparatele periculoase care au devenit deşeuri ;

- să identifice şi să prevină riscurile pe care substanţele şi preparatele periculoase le pot prezenta pentru sănătatea populaţiei şi să anunţe iminenţaunor descărcări neprevăzute sau accidente autorităţilor pentru protecţiamediului şi de apărare civilă.

Regimul juridic special al substanţelor şi preparatelor periculoase Substanţele periculoase, în înţelesul Ordonanţei de urgenţă nr. 195/2005, suntsubstanţele clasificate ca periculoase de legislaţia specifică în vigoare dindomeniul chimicalelor.

Cadrul normativ pentru controlul şi supravegherea regimului substanţelor şia preparatelor chimice periculoase în vederea protejării sănătăţii populaţiei şia mediului împotriva efectelor nocive ale acestora, este stabilit de Legea360/2003 privind regimul substanţelor si preparatelor chimice periculoase,modificată şi completată.

Reţine obligaţiilestipulate de

Ordonanţa nr.195/2005, pentrupersoanele fizice

şi juridice caregestioneazăsubstanţe şipreparate

periculoase!


3/16


Dreptul mediului 38

Principiile care stau la baza activităţilor ce implică substanţe si preparatechimice periculoase, în sensul art. 2 din Legea nr. 360/2003 privind regimulsubstanţelor si preparatelor chimice periculoase, sunt:- principiul precauţiei în gestionarea substanţelor şi a preparatelor chimice

periculoase, în vederea prevenirii pagubelor faţă de sănătatea populaţiei si de

mediu;- principiul transparenţei faţă de consumatori, asigurându-se accesul lainformaţii privind efectele negative pe care le pot genera substanţele si

preparatele chimice periculoase;

- principiul securităţii operaţiunilor de gestionare a substanţelor si preparatelorchimice periculoase.

Evaluarea efectelor pe care substanţele şi preparatele chimice periculoase le auasupra sănătăţii populaţiei şi mediului se realizează de Comitetulinterministerial ştiinţific consultativ pentru evaluarea toxicităţii şi ecotoxicităţiisubstanţelor chimice periculoase, care funcţionează pe lângă MinisterulSănătăţii Publice.

Sarcina de lucru 1(va fi verificată în cadrul întâlnirilor tutoriale)

Precizează în ce constă regimul juridic special al substanţelor şi preparatelor periculoase.

2.1.2. Regimul juridic al deşeurilor

Consideraţii generale

Legislaţia în vigoare defineşte deşeul ca fiind orice substanţă sau obiect pecare deţinătorul îl aruncă ori are intenţia sau obligaţia de a-l arunca.

Deşeurile periculoase sunt, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă nr.

195/2005, deşeurile încadrate generic, conform legislaţiei specifice privindregimul deşeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase.

Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor defineşte deşeurile periculoase ca fiind „orice deşeuri care prezintă una sau mai multe din proprietăţile periculoase prevăzute în anexa nr. 4 la lege” (explozive,oxidante, inflamabile, iritante, nocive, toxice ş.a.).

Deşeurile reciclabile sunt deşeurile care prin orice operaţiune de valorificaresunt transformate în produse, materiale sau substanţe pentru a-şi îndeplinifuncţia iniţială ori pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor

organice, dar nu include valorificarea energetică şi conversia în vedereafolosirii materialelor drept combustibil sau pentru operaţiunile de umplere

Acordăatenţiesporităacestor

principii!


4/16


Dreptul mediului 39

Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2005 cuprinde o serie de norme cu caractergeneral cu privire la deşeuri şi deşeuri periculoase, care se referă, pe de o parte,la obligaţiile ce revin autorităţilor pentru protecţia mediului, precum şi altorautorităţi stabilite prin lege, de a supraveghea şi controla respectareareglementărilor în domeniu şi de a lua măsuri de prevenire şi limitare a

impactului deşeurilor asupra sănătăţii populaţiei şi a mediului, iar pe de altă parte, la obligaţiile persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară activităţi de producere şi gestionare a deşeurilor.

Regimul juridic special al activităţilor de producere şi gestionare a deşeurilor încondiţii de asigurare a unui nivel corespunzător de protecţie a mediului, pe

baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă asocietăţii este stabilit prin Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor şiLegea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor.

Regimul juridic al deşeurilor reciclabile

Regimul juridic al reutilizării şi reciclării deşeurilor este precizat de art. 16 dinLegea nr. 211/2011.

Astfel, autorităţile administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului adoptă sau, după caz, propun măsuri adecvate pentru promovarea reutilizării produselor şi activităţilor de pregătire a acestora pentrureutilizare în special prin:

a) stimularea realizării unor rețele pentru repararea și reutilizarea produselor;

b) utilizarea instrumentelor economice;

c) introducerea unor criterii referitoare la achizițiile publice;

d) stabilirea de obiective cantitative sau alte măsuri.Totodatã, conform art. 17, autoritățile administrației publice locale au

obligația ca începând cu anul 2012 să asigure colectarea separată pentru cel puțin următoarele tipuri de deșeuri: hârtie, metal, plastic și sticlă.

Regimul juridic al transferului de deşeuri

Intrarea României în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 a impus ţăriinoastre prevederi comunitare privind transportul deşeurilor şi al reziduurilor deorice natură în, înspre şi dinspre Uniunea Europeană. În acest sens, începând cu

data de 2 august 2007, transportul deşeurilor şi al reziduurilor de orice naturăîn, înspre şi dinspre Uniunea Europeană este reglementat prin Hotărârea deGuvern nr. 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicareaRegulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1013/2006din 14 iunie 2006 privind transferul de deşeuri.

Potrivit Normelor Metodologice de aplicare, introducerea în România adeşeurilor şi a reziduurilor de orice natură este permisă numai în scopulvalorificării şi se realizează pe baza procedurii de notificare prealabilă şi acord

preliminar scris către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului este obligată sa se pronunţe

asupra îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiilor pentru efectuarea tr ansportuluide deşeuri, cerând avizul agenţiei judeţene pentru protecţia mediului în a cărei


5/16


Dreptul mediului 40

arie de competenţă se află instalaţia de valorificare. În activitatea desupraveghere şi control al transporturilor de deşeuri, Agenţia Naţională pentruProtecţia Mediului emite documentul de notificare şi documentul de circulaţiela solicitarea persoanei care face notificarea.

Regimul juridic al substanţelor explozive

Legea nr. 126/1995 privind regimul materialelor explozive, republicată în2011 a creat cadrul juridic de reglementare a activităţilor de preparare,

producere, procesare, experimentare, deţinere, tranzitare pe teritoriul ţării,transmitere sub orice formă, transfer, transport, introducere pe piaţă,depozitare, încărcare, încătuşare, delaborare, distrugere, mânuire,comercializare şi folosire de către persoanele fizice autorizate şi juridice amaterialelor explozive.

Persoanele fizice nu au dreptul să deţină, să utilizeze, să transporte, să

depoziteze, să experimenteze ori să mânuiască materii explozive, cu excepţia pulberii necesare confecţionării cartuşelor pentru arme de vânătoare, dacă nufac dovada calităţii de artificier, ori de personal special instruit şi nu reprezintăo persoană juridică autorizată şi înregistrată conform legii (art. 7 din Legea nr.126/1995).

Producerea şi procesarea de materii explozive sunt permise numai persoanelor juridice care posedă autorizaţie din partea inspectoratului teritorial de muncă peraza căruia îşi desfăşoară activitatea. Autorizaţiile eliberate se vizează anual decătre autorităţile emitente în a căror rază îşi are sediul titularul. Acestea pot firetrase sau suspendate de către organele emitente, în cazul încălcărilor

procedurilor legale ce au stat la baza emiterii lor.

Retragerea autorizaţiei duce la încetarea dreptului acordat persoanelor fizice şi juridice de a prepara, produce, deţine, comercializa, de a transporta şi folosimaterii explozive. La încetarea activităţii este obligatorie predarea în termen de15 zile a autorizaţiei organului care a emis-o.

Sarcina de lucru 2 (va fi verificată în cadrul întâlnirilor tutoriale)

Descrie regimul juridic al deşeurilor reciclabile.

2.2. Regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie aplantelor. Regimul activităţilor nucleare

2.2.1. Regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor

Regimul juridic general al îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a

plantelor


6/16


Dreptul mediului 41

Îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor sunt supuse unorreguli generale instituite prin Ordonanţa de urgenţă nr.195/2005 şi unui regimspecial de reglementare stabilit de legislaţia specifică în domeniul chimicalelor.În vederea realizării acestor exigenţe, legea precizează că autorităţile publicecentrale competente în domeniu au următoarele obligaţii:

- să reglementeze regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor;

- să organizeze, la nivel teritorial, reţeaua de laboratoare pentru controlulcalităţii îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor;

- să verifice, prin reţeaua de laboratoare, concentraţiile reziduurilor de produse de protecţie a plantelor în sol, recolte, furaje, produseagroalimentare vegetale şi animale.

În conformitate cu prevederile art. 38 din Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2005, persoanele juridice care produc, stochează, comercializează şi/sau utilizeazăîngrăşăminte chimice şi produse de protecţie a plantelor au următoareleobligaţii:să producă, stocheze, comercializeze şi să utilizeze produse de

protecţia plantelor numai cu respectarea prevederilor legale în vigoare; să nufolosească îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor înzonele sau pe suprafeţele unde sunt instituite măsuri speciale de protecţie;săadministreze produse de protecţie a plantelor cu mijloace aviatice, numai cuavizul autorităţilor competente pentru protecţia mediului, autorităţilorcompetente în domeniul sanitar şi al comisiilor judeţene de bază meliferă şistupărit pastoral, potrivit reglementărilor în vigoare, după o prealabilăînştiinţare prin mass-media; să aplice, în perioada înfloririi plantelor a căror

polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu produse de protecţie

a plantelor care sunt selective faţă de insectele polenizatoare; să stochezetemporar îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor numaiambalate şi în locuri protejate, bine aerisite.

Regimul produselor de uz fitosanitar

Exigenţele actuale de sporire a producţiei agricole au impus utilizarea pe scarălargă în agricultură a metodelor chimice. În acest scop a fost dezvoltat un mare număr de îngrăşăminte chimice şi pesticide, a căror folosire a dus nu numai la

protecţia culturilor împotriva bolilor, dăunătorilor, dar a avut şi un efectnegativ asupra echilibrului ecosistemului.

Prin Ordonanţa Guvernului nr. 4/1995, modificată şi completată, s-a instituitregimul legal privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uzfitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agriculturăşi silvicultură.

Produsele de uz fitosanitar sunt supuse unor reguli speciale cu privire laomologarea, fabricarea, comercializarea, utilizarea şi efectuarea tratamentelor.Astfel, produsele de uz fitosanitar pot fi utilizate numai în scopurile pentru careau fost omologate şi numai în conformitate cu instrucţiunile de utiliz are, cunormele şi recomandările prevăzute în tehnologiile aprobate în comun de cătreMinisterul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Mediului şiPădurilor.

Reţineobligaţiile

autorităţilorpublice centrale

competente în

domeniu!


7/16


Dreptul mediului 42

Fabricarea unor produse de protecţie a plantelor pentru export, care nu suntomologate pentru utilizare pe teritoriul României, se poate face numai în bazaunei autorizaţii speciale, eliberată în comun de Ministerul Sănătăţii şiMinisterul Mediului şi Pădurilor.

Fabricarea, comercializarea, importul, distribuirea şi utilizarea produselor de protecţie a plantelor clasificate ca foarte toxice (T+)” şi produse „toxice(T)”, se pot face numai de către persoanele juridice care dispun de personalcalificat, de atestat în domeniul protecţiei plantelor şi de mijloace necesaredepozitării, manipulării şi utilizării în siguranţă a acestor produse. Dacă producătorii agricoli, persoane juridice au nevoie de produse“clasificate ca foarte toxice (T+)” şi produse „toxice (T)”, le pot cumpăra şiutiliza numai dacă solicită şi obţin autorizaţia de utilizare.

Producătorii agricoli şi îndeosebi cei din sectorul privat, care nu dispun de pregătirea profesională adecvată, beneficiază de asistenţă tehnică operativă din

partea specialiştilor. În scopul reducerii riscului de impact asupra sănătăţiioamenilor şi a animalelor, precum şi pentru protecţia albinelor şi a mediuluiînconjurător, sunt interzise: - aplicarea cu mijloace avio a produselor de protecţie a plantelor “clasificate

ca foarte toxice (T+)” şi produse „toxice (T)” în agricultură şi silvicultură;

- aplicarea tratamentelor la plantele melifere, cât şi la cele care realizează polenizarea cu ajutorul albinelor, cu produse toxice pentru albine, în perioada înfloritului;

- vânzarea şi punerea în consum a produselor agricole recoltate fărărespectarea timpului de pauză stabilit de autorităţile competente sau cureziduuri de produse de protecţie a plantelor, peste limitele maxime admise;

- efectuarea de tratamente cu produse de protecţie a plantelor interzise înzonele de protecţie a apelor, de protecţie sanitară şi ecologică, precum şi înalte zone protejate, stabilite de autorităţile competente;

- utilizarea oricărui produs de protecţie a plantelor în alte scopuri decât cele pentru care a fost omologat;

- efectuarea de tratamente cu produse ale căror reziduuri se acumulează pestelimitele maxime admise în soluri, în ape, în furaje şi în produseleagroalimentare.

2.2.1.

Regimul activităţilor nucleare

Particularităţile poluării radioactive

Pericolul radioactivităţii a fost practic necunoscut până la explozia primei bombe în Japonia, la data de 6 august 1945. Singurele accidente înregistrate până atunci erau cele ce se produceau în uzinele care foloseau materialeradioactive şi în laboratoarele institutelor de fizică atomică.

Poluar ea radioactivă este o contaminare artificială a mediului înconjurător peste valorile fondului natural, produsă de om în zilele noastre, începând cudescoperirea radioactivităţii artificiale, cu crearea industriei materialelornucleare, în mod deosebit a uraniului, a reactorilor nucleari care producmateriale radioactive, a centralelor atomoelectrice etc.

Atenţie!


8/16


Dreptul mediului 43

Poluarea radioactivă afectează toate elementele mediului înconjurător. Una dinsursele poluării radioactive o constituie exploziile nucleare experimentale.Exploziile şi temperatura degajată transformă substanţele radioactive în staregazoasă sub formă de particule care sunt proiectate în atmosferă, constituind

poluarea atmosferică primară, produsă imediat în locul exploziei.

Produşii de fisiune rezultaţi din aceste explozii ajung în sol sau în apaoceanelor, fiind vehiculaţi de anumiţi factori meteorologici, sub formă de

precipitaţii. Depunerile radioactive constituie poluarea radioactivă secundară.


Descrie regimul juridic general al îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor.

Condiţiile de desfăşurare a activităţilor nucleare în ţara noastră

Regimul de autorizare

Prin Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea,

autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, modificată, sunt reglementateactivităţile de folosire, în scopuri exclusiv paşnice, a energiei nucleare, încondiţii de securitate nucleară, de protecţie a personalului expus profesional, a

populaţiei, a mediului şi a proprietăţii împotriva radiaţiilor.

Un prim principiu stabilit de lege este folosirea energiei nucleare în scopuriexclusiv paşnice. Statul promovează introducerea şi dezvoltarea tehnicilornucleare în economia şi viaţa socială şi totodată iniţiază şi aplică unansamblu de măsuri ce urmăresc desfăşurarea activităţilor din domeniulnuclear în condiţii de securitate nucleară.

În acelaşi timp, sunt interzise cercetarea, experimentarea, dezvoltarea,fabricarea, importul, exportul, tranzitul, deţinerea sau detonarea unei armenucleare sau a oricărui dispozitiv exploziv nuclear.

Este interzis importul deşeurilor radioactive şi al combustibilului nuclear ars,cu excepţia situaţiilor în care acesta decurge nemijlocit din prelucrarea, în afarateritoriului României, a unui export, anterior autorizat, de deşeuri radioactivesau combustibil nuclear ars, în baza prevederilor unor acorduri internaţionalesau contracte încheiate cu parteneri comerciali cu sediul în străinătate, încondiţiile prevăzute de lege.

Un alt principiu stabilit de lege priveşte desfăşurarea activităţilor nuclearenumai sub îndrumarea şi controlul statului, fiind supuse regimului de


9/16


Dreptul mediului 44

autorizare în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

Ministerul Mediului şi Pădurilor elaborează norme tehnice, standarde şiregulamente de aplicare privind:

-

protecţia populaţiei şi a mediului în zona de risc nuclear; - protecţia fizică a materialelor şi a instalaţiilor nucleare; - nivelurile şi planurile de intervenţie care privesc şi evenimentele

transfrontieră; - transportul substanţelor radioactive; - proceduri specifice de autorizare.

Potrivit Legii nr. 111/1996, republicată, autorizaţia pentru desfăşurarea propriu-zisă a anumitor activităţi din domeniul nuclear se eliberează persoanelor juridice, la cererea acestora, de către Comisia Naţională pentruControlul Activităţilor Nucleare aflată în subordinea Guvernului.

În cadrul unităţilor autorizate, activităţile care implică folosirea de materialeradioactive şi instalaţii nucleare pot fi exercitate numai de către personalul careeste posesor al unui permis de exercitare.

Autorizaţia şi permisul de exercitare se acordă pe o perioadă determinată, iardreptul dobândit în baza acestora nu poate fi transmis fără acordul organuluiemitent.

Autorizaţia se poate suspenda sau retrage în situaţia în care: nu sunt respectateîntocmai prevederile cuprinse în autorizaţie; nu sunt îndeplinite măsuriledispuse de organele de control de specialitate sau apar situaţii noi din punct devedere tehnic sau de altă natură necunoscute în momentul eliberării

autorizaţiei; titularul autorizaţiei nu-şi îndeplineşte obligaţiile cu pr ivire laconstituirea surselor financiare pentru gospodărirea şi depozitarea definitivă adeşeurilor radioactive şi a combustibilului nuclear uzat şi dezafectareainstalaţiilor nucleare sau asigurare de răspundere civilă pentru daune către terţiîn caz de accident nuclear; titularul autorizaţiei încetează de a mai fi legalconstituit; titularul autorizaţiei îşi pierde capacitatea juridică.

Permisul de exercitare se suspendă sau se retrage de către emitent , din proprieiniţiativă sau la sesizarea altor instituţii cu atribuţii de control sau a persoanelorde specialitate, în toate cazurile în care emitentul constată că: titularul

permisului de exercitare nu a respectat prevederile menţionate înreglementările emise conform legii; titularul permisului de exercitare a încetatdin viaţă sau îşi pierde capacitatea juridică.

Se supun regimului autorizării şi introducerea în circuitul economic şi social, învederea utilizării sau consumului de către populaţie a produselor care au fostsupuse iradierii sau care conţin materiale radioactive, precum şi utilizarea

pentru tratament medical şi diagnostic, a surselor închise, deschise, adispozitivelor generatoare de radiaţii ionizante şi a produselor farmaceuticecare conţin materiale radioactive. Autorizaţia se eliberează de către MinisterulSănătăţii la cererea persoanei fizice sau juridice în cadrul căreia se desfăşoarăactivităţile enumerate.

Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi în domeniul nuclear auurmătoarele obligaţii:

Reţinecondiţiile în

care se acordă,suspendă sau

retrage

autorizaţia şipermisul de

exercitare


10/16


Dreptul mediului 45

a) să evalueze, direct sau prin structuri abilitate, riscul potenţial, să solicite şisă obţină autorizaţia de mediu;

b) să aplice procedurile şi să prevadă echipamentele pentru activităţile noi, caresă permită realizarea nivelului raţional cel mai scăzut al dozelor deradioactivitate şi al riscurilor asupra populaţiei şi mediului şi să ceară acord

şi autorizaţie de mediu;c) să aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminării

radioactive a mediului, care să asigure respectarea condiţiilor de eliminare asubstanţelor radioactive prevăzute în autorizaţie şi a menţinerii dozelor înlimitele admise;

d) să menţină în stare de funcţionare capacitatea de monitorizare a mediuluilocal, pentru a depista orice contaminare radioactivă semnificativă care arrezulta dintr-o eliminare accidentală de substanţe radioactive;

e) să raporteze prompt autorităţii competente orice creştere semnificativă acontaminării mediului şi dacă aceasta se datorează sau nu activităţiidesfăşurate;

f)

să verifice continuu exactitatea presupunerilor făcute prin evaluările probabilistice privind consecinţele radiologice ale eliberărilor radioactive;

g) să asigure depozitarea deşeurilor radioactive, în condiţii de siguranţă pentrusănătatea populaţiei şi a mediului.

Răspunderea pentru daune nucleare, provocate în timpul sau ca urmare aaccidentelor ce pot surveni prin desfăşurarea activităţilor prevăzute înautorizaţie ori a altor activităţi care au avut ca urmare decesul, vătămareaintegrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, distrugerea, degradarea oriimposibilitatea temporară de folosire a vreunui bun, revine în întregimetitularului autorizaţiei, în condiţiile stabilite prin lege şi prin angajamentele

internaţionale la care România este parte. Conform art. 26, titularul autorizaţiei pentru desfăşurarea unei activităţinucleare care generează sau a generat deşeuri radioactive este obligat:

a) să răspundă pentru gospodărirea deşeurilor radioactive generate deactivitatea proprie;

b) să suporte cheltuielile aferente colectării, manipulării, transportului, tratării,condiţionării şi depozitării temporare sau definitive a acestor deşeuri;

c) să achite contribuţia legală la constituirea surselor financiare pentrugospodărirea deşeurilor radioactive şi depozitarea definitivă a deşeurilorradioactive şi a combustibilului nuclear uzat şi dezafectarea instalaţiilor

nucleare.Persoanele fizice şi persoanele juridice care extrag sau prelucrează substanţeminerale asociate în zăcământ cu uraniu sau toriu sau substanţe care în fluxultehnologic de prelucrare sunt susceptibile de a conţine materiale radioactive, auobligaţia să ia măsuri de verificare a materialelor şi a utilajelor pe întregul ciclude producţie, manipulare, transport şi depozitare, pentru a constata dacă acestea

prezintă o concentraţie de substanţe radioactive sau o radioactivitate caredepăşeşte, la un moment dat, limitele de exceptare din reglementările prevăzutede lege.

Acordă atenţieisporită

obligaţiilor pecare le au

persoanele fizice

şi juridice caredesfăşoarăactivităţi în

domeniulnuclear!


11/16


Dreptul mediului 46

Regimul de control

În ţara noastră controlul activităţilor nucleare se face de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi alte autorităţi competente potrivitlegii.

Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoareleatribuţii: organizează monitorizarea radioactivităţii mediului pe întregteritoriul ţării; supraveghează, controlează şi dispune luarea măsurilor ce seimpun în domeniul activităţilor nucleare pentru respectarea preveder ilorlegale privind protecţia mediului; colaborează cu organele competente înapărarea împotriva dezastrelor; protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului(art. 47 din Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2005 privind protecţia mediului).

Controlul preventiv, operativ-curent şi ulterior al respectării prevederilor Legiinr. 111/1996 se efectuează de către reprezentanţii Comisiei Naţionale pentru

Controlul Activităţilor Nucleare la solicitanţii sau la titularii de autorizaţii.Controlul se efectuează în incinta în care aceştia desfăşoară activităţi supuseregimului de autorizare, în orice alt loc care ar putea avea legătură cu acesteactivităţi sau la orice persoană fizică sau juridică ce ar putea desfăşuraactivităţi, deţine instalaţii, materiale, alte surse sau informaţii, în oricare dinurmătoarele situaţii: în vederea eliberării autorizaţiei; în perioada devalabilitate a autorizaţiei în mod periodic sau inopinat; pe baza notificăriititularului autorizaţiei; atunci când ar putea exista instalaţii nucleare ori radiologice, materiale, alte surse sau informaţii ori s-ar putea desfăşuraactivităţi dintre cele prevăzute de lege.

Sistemul de despăgubire a daunelor nucleare

Legea nr. 703/2001 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare,modificată şi completată, reglementează sistemul de despăgubire a daunelornucleare, în art. 8, astfel:

- răspunderea operatorului este limitată pentru fiecare accident nuclear la cel puţin echivalentul în lei a 300 milioane DST;

- cu aprobarea autorităţii naţionale competente răspunderea operatorului poatefi limitată pentru fiecare accident nuclear la mai puţin de echivalentul în leia 300 milioane DST dar nu mai puţin de echivalentul în lei a 150 milioane

DST, cu condiţia ca diferenţa până la minimum echivalentul în lei a 300 milioane DST să fie alocată de stat din fondurile publice în vedereaacoperirii daunelor nucleare în condiţiile legii;

- pentru o perioadă de 10 ani de la data intrării în vigoare a legii amintite, cuaprobarea autorităţii naţionale competente, răspunderea operatorului poate filimitată pentru fiecare accident nuclear petrecut în această perioadă la mai

puţin de echivalentul în lei a 150 milioane DST, dar nu mai puţin deechivalentul în lei a 75 milioane DST, cu condiţia ca diferenţa până laechivalentul în lei a 150 milioane DST să fie alocată de stat din fondurile

publice în vederea acoperirii daunelor nucleare în condiţiile legii; - în cazul reactorilor de cercetare şi al depozitelor de deşeuri radioactive şi de

combustibil nuclear ars răspunderea operatorului va fi de minimumechivalentul în lei a 30 milioane DST, putând fi redusă, cu aprobarea


12/16


Dreptul mediului 47

autorităţii naţionale competente până la echivalentul în lei a 10 milioaneDST, cu condiţia ca diferenţa până la minimum echivalentului în lei a 30milioane DST să fie alocată de stat din fondurile publice în vedereadespăgubirii daunelor nucleare în condiţiile legii.

Legea mai precizează că despăgubirile legate de o daună nucleară, profitul şicheltuielile de judecată stabilite de instanţa competentă se exprimă în le i, iar

persoanele care au suferit daune nucleare îşi vor invoca drepturile ladespăgubire printr -o singură acţiune, fără a fi necesar să întreprindădemersuri separate legate de originea fondurilor destinate despăgubirii.

Titularul activităţii nucleare (operatorul) nu are drept la acţiune în regres decât:

a) dacă un asemenea drept a fost prevăzut expres într -un contract scris; b) dacă accidentul nuclear rezultă dintr -o acţiune ori omisiune săvârşită cu

intenţia de a cauza o daună nucleară contra persoanei fizice care a acţionat

sau a omis să acţioneze cu această intenţie. Dreptul la despăgubire împotriva operatorului se prescrie dacă o acţiune nueste intentată în decurs de:

a) 30 de ani de la data producerii accidentului nuclear, dacă acţiunea estelegată de deces sau rănire;

b) 10 ani de la data producerii accidentului nuclear, dacă acţiunea este legatăde celelalte daune nucleare.

Dreptul la despăgubire împotriva operatorului se prescrie dacă o acţiune nu afost introdusă pe parcursul unei perioade de 3 ani de la data la care victimadaunei nucleare a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască identitatea operatorului

responsabil.

Operatorul este obligat să încheie un contract de asigurare sau o garanţiefinanciară, care să îi acopere răspunderea civilă pentru daune nucleare şi sădovedească autorităţii naţionale competente existenţa acesteia, în vedereaeliberării autorizaţiei. Asiguratorul sau oricare alt garant financiar esteobligat să notifice autorităţii naţionale competente, cu cel puţin două luniînainte, orice suspendare sau anulare a asigurării ori a garanţiei financiare.

Sarcina de lucru 4 (va fi verificată în cadrul întâlnirilor tutoriale) Analizează condiţiile în care se acordă, suspendă sau retrageautorizaţia şi permisul de exercitare a activităţilor din domeniulnuclear.


13/16


Dreptul mediului 48

Regimul răspunderii civile pentru daune nucleare

Operatorul unei instalaţii nucleare răspunde în mod obiectiv şi exclusiv pentruorice daună, dacă s-a dovedit a fi provocată de un accident:

a) survenit în instalaţia nucleară;

b)

implicând un material nuclear care provine din instalaţia nucleară: - înainte ca răspunderea pentru dauna nucleară cu privire la acest material să

fi fost asumată, pe baza unui contract scris, de către un alt operator;

- în absenţa unor prevederi exprese ale unui asemenea contract, înainte ca unalt operator să fi preluat acest material;

- dacă materialul nuclear a fost trimis unei persoane aflate pe teritoriul altuistat înainte să fi fost descărcat din mijlocul de transport prin intermediulcăruia a ajuns pe teritoriul acelui stat;

c) implicând un material nuclear trimis acestei instalaţii nucleare:

-

după ce răspunderea pentru daunele nucleare cauzate de acel materialnuclear a fost transferată operatorului de către operatorul unei alte instalaţiinucleare, în temeiul unui contract scris;

- în absenţa unor prevederi exprese ale unui contract scris, după ce respectivuloperator a preluat acest material nuclear;

- dacă acest material nuclear a fost trimis, cu consimţământul scris alrespectivului operator, de către o persoană aflată pe teritoriul altui stat,numai după ce materialul a fost încărcat pe mijlocul de transport cu caretrebuie să părăsească teritoriul acelui stat.

În cazul în care o daună nucleară antrenează răspunderea mai multor titulari,aceştia răspund pentru daune în mod solidar şi integral, în măsura în careeste imposibil să se determine cu certitudine care este partea din dauneimputabilă fiecăruia.

Când într-un accident nuclear sunt implicate mai multe instalaţii aparţinândaceluiaşi operator, acesta este răspunzător pentru fiecare instalaţie nuclearăimplicată. Dacă operatorul face dovada că dauna nucleară a rezultat în totalitatesau în parte dintr-o neglijenţă gravă a persoanei care a suferit-o ori că acea

persoană a acţionat sau a omis să acţioneze, cu intenţia de a cauza o daună,instanţa competentă poate să-l exonereze pe operator, în totalitate sau în parte,

de obligaţia reparării daunei suferite de această persoană. Acesta este exonerat de răspundere dacă face dovada că dauna nucleară esterezultatul direct al unor acte de conflict armat, război civil, insurecţie sauostilitate.

Persoana fizică care a cauzat o daună nucleară printr -o acţiune sau omisiunesăvârşită cu intenţia de a cauza o daună nucleară şi pentru care operatorul nueste răspunzător, răspunde pentru dauna nucleară produsă.

Natura, forma şi mărimea despăgubirilor, precum şi repartiţia echilibrată aacestora sunt stabilite de instanţa competentă, inclusiv în cazul în care

accidentul nuclear a survenit în zona economică exclusivă a României.

Reţinecondiţiileinstituirii

răspunderiicivile pentru

daune

nucleare!


14/16


Dreptul mediului 49

Conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 703/2001 privind răspundereacivilă pentru daune nucleare, nimeni nu are dreptul să fie despăgubit întemeiul acestei legi dacă dauna nucleară i-a fost deja reparată în baza uneiconvenţii internaţionale privind răspunderea civilă pentru daune nucleare.

Statul răspunde pentru dauna nucleară, dacă aceasta:

- este rezultatul direct şi nemijlocit al unui act de terorism în domeniulnuclear;

- este rezultatul direct şi nemijlocit al unui accident nuclear, în toate situaţiile prevăzute de lege în care operatorul unei instalaţii nucleare nu este înmăsură să obţină acoperire de pe piaţa naţională şi/sau internaţională aasigurărilor de răspundere civilă pentru daune nucleare sau o altă garanţiefinanciară corespunzătoare.


Sintetizează în câteva fraze regimul răspunderii civile pentrudaune nucleare.

Rezumat

Cadrul normativ pentru controlul şi supravegherea regimului substanţelor şia preparatelor chimice periculoase în vederea protejării sănătăţii populaţiei şia mediului împotriva efectelor nocive ale acestora, este stabilit de Legea360/2003 privind regimul substanţelor si preparatelor chimice periculoase.Regimul juridic special al activităţilor de producere şi gestionare a deşeurilorîn condiţii de asigurare a unui nivel corespunzător de protecţie a mediului, pe

baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilăa societăţii este stabilit prin Ordonanţa de urgenţă nr. 78/2000 privindregimul deşeurilor şi Legea nr. 101/2006 de salubrizare a localităţilor, caretranspun în legislaţia naţională Directiva nr. 91/689 privind deşeurile

periculoase şi Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2006/12/CE privind deşeurile. Îngrăşămintele chimice şi produsele de

protecţie a plantelor sunt supuse unor reguli generale instituite prinOrdonanţa de urgenţă nr. 195/2005 şi unui regim special de reglementarestabilit de legislaţia specifică în domeniul chimicalelor. Prin Legea nr.111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şicontrolul activităţilor nucleare sunt reglementate activităţile de folosire, înscopuri exclusiv paşnice, a energiei nucleare, în condiţii de securitate

nucleară, de protecţie a personalului expus profesional, a populaţiei, amediului şi a proprietăţii împotriva radiaţiilor.


15/16


Dreptul mediului 50

Teste de autoevaluare

1.

Deşeul este: a. acea substanţă care poate constitui materie primă într-un proces de

producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri; b. încadrat generic, conform legislaţiei specifice privind regimul

deşeurilor, în acele tipuri sau categorii de deşeuri care au cel puţin unconstituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase;

c. orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite delegislaţia specifică privind regimul deşeurilor, pe care deţinătorul îlaruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca.

2. La baza gestionării grupelor de deşeuri industriale reciclabile stau

următoarele principii: a. principiul utilizării celor mai bune tehnici disponibile, fără antrenarea

unor costuri excesive; b. principiul accesului la informaţii; c. principiul securităţii operaţiunilor de gestionare a deşeurilor; d. principiul responsabilităţii producătorului.

3. Produsele de uz fitosanitar:a. sunt supuse unor reguli speciale cu privire la omologarea, fabricarea,

comercializarea, utilizarea şi efectuarea tratamentelor; b. pot fi utilizate numai în scopurile pentru care au fost omologate;c.

nu necesită reguli special cu privire la omologare şi fabricare.

4. Autorizaţia pentru desfăşurarea activităţilor nucleare se suspendă sau seretrage:

a. dacă nu sunt respectate întocmai prevederile cuprinse în autorizaţie; b. când nu sunt îndeplinite măsurile dispuse de organele de control de

specialitate;c. la expirarea duratei pentru care a fost acordată.

Lucrare de verificare aferentă capitolelor 1 şi 2

1. R eglementări naţionale şi europene referitoare la dreptul la un mediusănătos şi echilibrat ecologic.

Nota bene. Lucrarea va fi încărcată pe platforma Danubius Online, lasecțiunea teme din cadrul site-ului de curs DD3101 FR/ID, până la data ce vafi precizată la secțiunea Anunțuri , spre a fi evaluată si notată. Această notă seva regăsi, în procentul precizat în programa analitică, în nota finală.


16/16


Dreptul mediului 51

Bibliografie minimală Duţu , Mircea (2004). Dreptul internaţional al mediului. Bucureşti: EdituraEconomică, pp. 425-437.

Duţu, Mircea (2007). Dreptul mediului, Bucureşti: C. H. Beck, pp. 430-470.

Lupan, Ernest (2009). Tratat de dreptul protecţiei mediului. Bucureşti: C. H. Beck, pp.167-208.

Marinescu, Daniela (2007). Tratat de dreptul mediului. Ediţia a II-a, revăzută şiadăugită. Bucureşti: Universul Juridic, pp. 465-547.

Negruţ, Vasilica (2008). Dreptul mediului. Galaţi: Editura Fundaţiei Academice„Danubius”, pp. 67-97.

Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şicontrolul activităţilor nucleare, republicată.

Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor

Legea nr. 126/1995 privind regimul materialelor explozive, modificată şi completată. Legea nr. 703/2001 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, modificată şicompletată.

Ordonanţa Guvernului nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de protecţie a plantelor pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură, modificată şi completată.

dreptul+mediului+unitatea+ii

Documents