GHID DE STUDIU AL DISCIPLINEI DREPTUL MEDIULUI

PENTRU PLATFORMA BLACKBOARD

1.Precizari si recomandari privind desfasurarea activitatii didactice in anul universitar 2006/2007. Codul cursului: Denumirea cursului: Dreptul mediului Tipul cursului: optional Durata cursului/ Numar credite: un semestru/ 4 credite. Perioada de accesare a cursului: prelegeri, semestrul I.

Manualul recomandat: - Florin Fainsi , Dreptul mediului , Editura Pinguin Book, Bucuresti 2005 Obiectivul principal al cursului: cunoasterea tuturor reglementarilor ce implica

activitatea de mediu in Romania si pe plan international. Modul de stabilire a notei finale: examen. Consultatii pentru studenti: pe internet si luni la sediul Facultatii de Drept si Administratie Publica Adresa e-mail responsabil pentru contactul cu studentii: Titularul cursului: lect. univ. dr. Florin Fainisi florinfainisi@yahoo.com Facultatea de Drept si Administratie Publica Interval orar disponibil pentru studenti: pe Internet,luni la sediul Facultatii de Drept si Administratie Publica. 2.Continutul tematic al cursului: Capitolul 1 . Probleme fundamentale ale ocrotirii mediului în epoca contemporană Capitolul 2. InstituŃiile cu atribuŃii în protejarea mediului

Capitolul 3. ProtecŃia juridică a atmosferei Capitolul 4 . ProtecŃia juridică a solului Capitolul 5 . ProtecŃia juridică a apei Capitolul 6. ProtecŃia juridică a subsolului Capitolul 7. ProtecŃia juridică a pădurilor Capitolul 8. ProtecŃia faunei terestre şi acvatice Capitolul 9. ProtecŃia juridică a aşezărilor umane

2

3.Bibliografie minima obligatorie- - Florin Fainsi , Dreptul mediului , Editura Pinguin Book, Bucuresti 2005

4.Bibliografie facultativa:

-Legislatia privind protectia mediului in vigoare din Romania..

5.Prezentarea cursurilor:

Capitolul 1

PROBLEME FUNDAMENTALE ALE OCROTIRII MEDIULUI

ÎN EPOCA CONTEMPORANĂ

Obiectivul principal al cursului: cunoasterea problemelor de mediu cu care se confruta omenirea in prezent. Concepte, date si sintagme-cheie: om , mediu, viata, apa, animal, atmosfera, resurse de mediu, biodiversitate, specie umana, reglementari internationale, legislatie romaneasca, regim juridic. Prezentarea cursului:

1.1. Permanenta degradare a mediului înconjurător. Omul a încercat dintodeauna să

modeleze natura, care avea legi aspre ce trebuiau respectate pentru a supravieŃui. În ultimele două

secole s-a făcut însă simŃită încercarea omului de a domina natura, de a utiliza în folos propriu

toate bogăŃiile naturale, ajungâdu-se la “criza ecologică”.

Cauzele acestei crize se datorează în primul rând, dezvoltării civilizaŃiei industriale de la

mijlocul secolului al XIX-lea, care a produs modificări profunde şi accelerate mediului

înconjurător. Din ce în ce mai mult, resursele naturale au fost solicitate, s-au extins despăduririle

masive pentru obŃinerea de masă lemnoasă şi de terenuri noi pentru agricultură, s-a intensificat

utilizarea păşunilor, s-a dezvoltat mult exploatarea subsolului. În acelaşi timp, civilizaŃia

industrială a făcut posibilă şi necesară o creştere demografică rapidă, a însemnat o puternică

dezvoltare a procesului de urbanizare, a creat mari aglomerări umane pe spaŃii tot mai restrînse.

Omul nu şi-a pus mult timp problema de a proceda raŃional, în condiŃii normale de echilibru

şi dezvoltare a vieŃii. El a sesizat târziu că este creaŃia şi creatorul mediului său înconjurător care

îi asigură existenŃa biologică şi, totodată, cea intelectuală. Exploatarea iraŃională a resurselor

regenerabile (păduri, floră, faună etc.)şi a celor neregenerabile (bogăŃii minerale ale subsolului)a

accentuat efectul nociv al acŃiunilor omului asupra naturii.

3

Folosindu-se pe scară largă ştiinŃa şi tehnologia în scopul dezvoltării industriale, s-a ignorat

necesitatea păstrării unui echilibru între satisfacerea nevoilor materiale proprii în continuă

creştere şi protecŃia tuturor factorilor mediului înconjurător.

Ruperea de către om a echilibrelor naturale este o caracteristică a celei de a doua jumătăŃi a

secolului XX, deşi fenomene izolate au apărut cu mult înainte.

RevoluŃia tehnico-şiinŃifică contemporană care se desfăşoară într-un ritm din ce în ce mai

accelerat, în toate Ńările lumii a pus în faŃa omenirii mai multe probleme determinate de situaŃiile

previzibile ale ultimului deceniu al secolului XX şi începutul mileniului trei, dintre care cităm: o

populaŃie de peste 6 miliarde de oameni; dorinŃa firească a tuturor oamenilor de a atinge un nivel

de viaŃă cât mai ridicat ; necesitatea creşterii producŃiei agricole vegetale şi animale pentru a

asigura hrana tuturor oamenilor; necesitatea creşterii producŃiei de materii prime, de combustibil

şi energie.

Din aceste cauze, pretutindeni în lume, din ce în ce mai insistent, se impun acŃiuni în sprijinul

protecŃiei mediului înconjurător, aceasta fiind una dintre preocupările contemporane prioritare.

„Pământul este poluat, nu pentru că omul ar fi un animal deosebit de murdar şi nici pentru că

specia umană ar fi prea numeroasă. Vina o are societatea omenească – modul în care societatea

înŃelege să obŃină, să repartizeze şi să folosească bogăŃiile pe care munca manuală le extrage din

resursele planetei” (B. Commoner, Cercul care se închide, Ed.Politică, Bucureşti, 1980, p.123).

Poluarea îndelungată a mediului natural a determinat acumularea problemelor ecologice

contemporane, exprimabile printr-o dizarmonie accentuată între mediul creat de om şi cel natural,

cu perspective reale de deteriorare a condiŃiilor de viaŃă ale omului planetar şi ale dezvoltării

civilizaŃiei viitorului.

Deşi modificările mediului înconjurător sunt o consecinŃă a civilizaŃiei industriale, nu

civilizaŃia industrială în sine este cauza deteriorării mediului. Aceasta pentru că nu orice

modificare a mediului înseamnă o deteriorare. Deteriorarea mediului înconjurător constă în

necorespondenŃa dintre condiŃiile de mediu şi cerinŃele obiective (biologice, psihologice,

economice, sociale etc.)ale omului, fiind provocate nu de modificarea mediului ca atare, ci de

apariŃia unor dezechilibre în cadrul relaŃiilor dintre om şi natură.

Pare de-a dreptul paradoxal că numai în epoca în care progresul tehnic a generat convingerea

că omul este stăpânul planetei, a putut să se cristalizeze şi convingerea dependenŃei sale

nemijlocite de ansamblul parametrilor mediului natural şi odată cu aceasta, convingerea că nu se

poate sustrage de sub dominaŃia legilor ecologice.

4

Eliberată de presiunea forŃelor naturii, omenirea devine tot mai mult ameninŃată de procesele

pe care ea însăşi le-a generat şi care par să scape într-o măsură tot mai mare de sub controlul său.

Cu cât societatea devine mai “socială” , cu atât ea devine mai dependentă de natură.

Deteriorarea mediului de către om nu înseamnă însă numai distrugerea echilibrului ecologic,

ci şi apariŃia unei reacŃii inverse din partea mediului astfel modificat asupra omului: noile condiŃii

de mediu sunt mai puŃin favorabile pentru viaŃa omului, pentru desfăşurarea activităŃii sale

economice.

Poluarea este una din formele cele mai insiduoase de atentat în masă asupra sănătăŃii

colectivităŃilor umane. Este un paradox faptul că pe măsură ce societatea omenească se dezvoltă

ea devine tot mai distructivă în procesul productiv şi în consumul personal , casnic.

PosibilităŃile actuale ale prognozei ecologice dirijează azi într-un mod tot mai eficient

obiectivele tehnologiei contemporane spre reducerea sensibilă a riscurilor ecologice.

Poluarea , ca un rău al secolului , este azi un fenomen de răspândire universală care nu

depinde în principal de caracterul orânduirii sociale (deşi aceasta poate determina , printr-o

gospodărire chibzuită a resurselor şi printr-o legislaŃie adecvată oarecare scădere a gradului de

poluare) şi care se amplifică urmând cursul ascendent al progresului tehnic, fiind un atribut direct

al acestuia.

Criza ambientală este deci rezultatul agresiunii noastre inconştiente asupra sistemelor

naturale care ne susŃin. Degradarea ecologică are numeroase consecinŃe manifestate sub toate

formele şi toate planurile vieŃii şi activităŃii omului. Astfel, dintre consecinŃele sociale , cele mai

serioase sunt reducerea producŃiei de alimente pe locuitor şi prin urmare, creşterea subnutriŃiei şi

a mortalităŃii.

Există o legătură la fel de strânsă între problemele de mediu şi cele privind războiul şi pacea.

Războiul nuclear, chimic sau biologic constituie o mare ameninŃare asupra supravieŃuirii

ecologice. Războaiele şi cursa înarmărilor constituie prin ele însele o sursă de deteriorare dintre

cele mai serioase pentru ansamblul mediului înconjurător, cu atât mai mult armele chimice şi cele

de distrugere în masă. De aceea, menŃinerea păcii este indispensabilă pentru a obŃine o mai bună

calitate a vieŃii, un mediu înconjurător sănătos, productiv.

O cerinŃă majoră născută din reconstrucŃia ecologică este reproiectarea tehnologiilor

productive actuale pentru a se conforma cât mai mult cu putinŃă cerinŃelor ecologice, urmând ca

majoritatea activităŃilor industriale , agricole şi de transporturi să fie dictate mai ales de

considerente ecologice, astfel încât structura generală a investiŃiilor să poată fi guvernată de

imperative ecologice şi nu de profit şi alte criterii economice tradiŃionale.

5

Constatăm că, problematica ecologică pătrunde astfel tot mai mult în aria preocupărilor

economice şi social-politice, cu toate implicaŃiile sale pentru promovarea calităŃii vieŃii umane,

căci nu se poate clădi o societate sănătoasă pe un mediu natural bolnav.

1.2. Biodiversitatea şi problematica conservării acesteia

Astăzi nu avem decât o idee aproximativă asupra numărului total de specii vii existente în

ansamblul biosferei. Una dintre limitele evaluării acestuia Ńine de lacunele cunoştinŃelor noastre

asupra faunei şi florei; există un număr considerabil de specii necunoscute. Se estimează că au

fost descrise circa 1,4 milioane de specii vii; dintre acestea, regnurile cele mai primitive

reprezintă circa 78.000 de specii, vegetalele vasculare (Plantae), 248.000 de specii, iar restul ,

respectiv aproape un milion de specii, aparŃinând regnului animal (Animalia). Insectele, cu

750.000 de specii descrise, reprezintă de departe grupul viu având cea mai mare bogăŃie

specifică. Desigur, numărul total de 1,4 milioane de specii vii nu reprezintă dintr-un anumit punct

de vedere decât un fel de parte vizibilă a unui aisberg, lacunele cunoaşterii rămânând deosebit de

importante. Numeroşi experŃi au avansat numărul de trei milioane de specii trăitoare numai în

ecosistemele terestre tropicale, în timp ce numai 600.000 de specii sunt cunoscute în prezent,

adică una din cinci.

Cum există o mare corelaŃie între diversitatea specifică plantelor şi cea a animalelor , se

poate face următorul calcul: dacă am considera de la 10 la 20 de specii de insecte pentru o specie

de plantă superioară, se ajunge la o valoare cuprinsă între 2,4 şi 4,8 milioane pentru numărul total

al speciilor vieŃuitoare, ceea ce reprezintă oricum un minim, dar deosebit de semnificativ.

Din aceste considerente, conservarea biodiversităŃii reprezintă o prioritate a epocii

contemporane. Şi aceasta întrucât asistăm la dispariŃia unui număr crescând de specii vii într-o

perioadă foarte scurtă. AcŃiunea omului asupra biosferei se traduce printr-un dublu efect negativ:

marea majoritate a speciilor utile omului se rarefiază, ceea ce a sporit dominaŃia altor specii, dar

diminuează diversitatea; într-o a doua fază survine stingerea anumitor specii, în totalitate în aria

lor de repartiŃie biogeografică. Ritmul stingerii speciilor a cunoscut o accelerare fără precedent o

dată cu dezvoltarea “ civilizaŃiei umane”; astfel, 151 de specii de vertebrate superioare au

dispărut în cursul ultimilor 400 de ani, respectiv o specie la 2,7 ani. Se poate aprecia astfel că ,

dacă există 10 milioane de specii trăitoare în biosferă, viteza dispariŃiei speciilor legate de

distrugerea pădurilor tropicale a devenit cauza principală de extincŃie datorată acŃiunii omului

modern, întrucât acele ecosisteme cuprind cea mai mare parte a speciilor care populează biosfera.

Numărul total al speciilor care dispar în fiecare an nu este încă pe deplin cunoscut; el este

evaluat pe baza extrapolării vitezei cu care sunt distruse pădurile pluviale tropicale, ceea ce duce

6

la o subestimare. Ultimele aprecieri indică o pierdere de 250.000 până la 1.250.000 de specii

până în anul 2025.

Impactul despăduririi asupra biodiversităŃii este datorat nu numai bogăŃiei specifice

extraordinare a ecosistemelor , dar şi a importantului endemism; termenul desemnează faptul că o

specie vie nu ocupă decât o arie geografică foarte localizată şi posedă o nişă ecologică foarte

îngustă.

La nivel global s-a estimat că 90 la sută dintre cele 25.000 de specii de plante superioare care

au dispărut din cauza omului proveneau din pădurile tropicale; în acelaşi fel, trei pătrimi dintre

cele 566 de specii de mamifere şi 1073 de specii de păsări aflate în pericol de dispariŃie conform

CărŃii roşii a speciilor în pericol a UICN, trăiesc în pădurile tropicale.

Prin urmare, pentru ce trebuie să conservăm diversitatea biologică ? Răspunsul comportă mai

multe argumente, dar primul este acela că biodiversitatea reprezintă în materie de resurse naturale

, garantul deopotrivă cel mai important pentru dezvoltarea durabilă a umanităŃii, dar şi cel mai

ameninŃat. Sub dubla presiune a creşterii demografice şi a amplificării consumului individual în

Ńările dezvoltate, biodiversitatea şi patrimoniul genetic afectat pot dispărea. Aceasta priveşte nu

numai speciile sălbatice, ci şi varietatea plantelor cultivate şi „viŃa” animalelor domestice.

Fenomenul este cu atât mai preocupant cu cât agricultura şi creşterea animalelor se bazează pe un

număr restrâns de specii vegetale şi animale domestice, pentru marea majoritate, de la debutul

neoliticului şi până astăzi, adică aproximativ 10.000 de ani. În consecinŃă, dispariŃia a numeroase

specii de plante şi animale privează generaŃiile viitoare de posibilitatea de cultivare sau de

creştere încă neexploatate; de asemenea, pierderea patrimoniului genetic al speciilor sălbatice

vecine plantelor cultivate actual este deosebit de îngrijorătoare pentru viitorul ameliorării lor,

dispărând genele de rezistenŃă la bolile endemice.

În sfârşit, dincolo de argumentele de ordin ecologic şi economic, iată şi unul etic. Diversitatea

specifică biosferei actuale este fructul unui lung proces evolutiv, care se măsoară în multe sute de

milioane de ani, poate chiar miliarde. Aşa că în virtutea cărui temei specia umană ar putea să-şi

aroge dreptul de a fi procedat şi mai ales de a continua să distrugă milioane de specii vii?

1.3. Specia umană – sprijin şi pericol pentru mediul înconjurător

Conservarea biodiversităŃii implică recunoaşterea şi aplicarea unor măsuri ferme de protecŃie

cu caracter activ ori pasiv. Primele corespund la ceea ce se denumeşte “conservarea ex situ”,

constând în favorizarea salvării speciilor ajunse la limitele existenŃei. Celelalte măsuri tind la

“protecŃia in situ”, constând în trecerea în rezervaŃii a unei părŃi a ecosistemelor ori habitatelor

7

proprii speciilor ameninŃate. Aceste măsuri trebuie însoŃite bineînŃeles de interdicŃii parŃiale ori

totale ale prelevării de plante sau vânării speciilor de animale în pericol.

Printre principalele măsuri de conservare ex situ se numără: crearea de grădini botanice ori de

arboret, creşterea în condiŃii de grădină zoologică sau parcuri, în incinte închise, de specii

sălbatice în pericol iminent de dispariŃie. Aceşti indivizi sunt puşi adesea să supravieŃuiască în

afara regiunilor de origine. Pentru intervenŃii de alt tip se pot cita crearea de bănci de

germoplasme, prin care se pot conserva în cultură in vitro specii vegetale, la care se adaugă

recurgerea la conservarea embrionilor congelaŃi şi transferul acestora. Desigur, speciile astfel

prezervate vor prezenta o derivă genetică. Rezultă deci că , în orice caz, conservarea ex situ nu ne

permite să protejăm decât partea vizibilă a aisbergului biodiversităŃii.

Conservarea in vitro se efectuează prin intermediul creării de zone protejate; parcurile

naŃionale şi alte categorii de arii protejate permit salvarea unui număr considerabil de specii. În

acelaşi timp, scopul ultim de atins îl reprezintă salvarea majorităŃii speciilor care populează

biosfera; aceasta implică punerea în operă a procedeelor agriculturii moderne şi amenajarea

spaŃiului care să permită salvgardarea totalităŃii diverselor tipuri de habitate.

1.4. Preocuparea umanităŃii de a reglementa relaŃia sa cu natura; istorie şi actualitate în

domeniu

Fără îndoială, prevenirea dispariŃiei speciilor ameninŃate impune omenirii un ansamblu de

măsuri speciale. Pentru a determina ierarhia urgenŃelor se recurge mai ales la o formulă care să

Ńină seama deopotrivă de amploarea şi de gradul de iminenŃă a pierderii.

Păstrarea biodiversităŃii implică o conservare riguroasă a principalelor tipuri de ecosisteme;

aceasta determină amplificarea considerabilă a numărului şi suprafeŃei parcurilor naŃionale şi

altor categorii de arii protejate. Ca atare, conform teoriei populării insulare, numărul de specii

care populează un tip de habitat determinat, indiferent că este continental ori oceanic, este direct

legat de suprafaŃa totală pe care o ocupă. De altfel, alegerea localizării de arii protejate trebuie să

fie efectuată nu numai în funcŃie de criterii administrative, legate, de pildă, de stăpânirea

funciară, dar şi Ńinându-se cont de gradul de importanŃă regională sau locală a biodiversităŃii şi de

iminenŃa ameninŃărilor. În acest context, rezervaŃiile naturale, parcurile naŃionale şi alte zone

protejate trebuie să fie stabilite cu prioritate în zonele care corespund centrelor de endemism în

care există atât cea mai mare vulnerabilitate a biodiversităŃii, cât şi bogăŃia specifică cea mai

ridicată.

După crearea primului parc naŃional din timpurile moderne, cel din Yellowstone, în 1872,

numărul total al ariilor protejate, precum şi suprafaŃa aferentă, au crescut într-o manieră

8

considerabilă. În 1990 existau circa 6.940 de parcuri naŃionale şi de rezervaŃii analoage în lume,

acoperind aproape 700 de milioane ha.

Trebuie subliniat faptul că, oricât de remarcabile ar fi, crearea de arii protejate şi conservarea

lor nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivului complex al conservării naturii, întrucât rămâne

în afară problema restului suprafeŃei diverselor regiuni ale lumii, supuse în întregime

artificializării „transparente” în câmpuri ori plantaŃii de arbori de înalt randament ori, şi mai rău,

în zone urbane şi industriale. AcŃiunea lumii moderne asupra diverselor medii naturale aparŃinând

biosferei se traduce, în definitiv, printr-o distrugere fără precedent a speciilor trăitoare. Prin

urmare, dacă nu se întreprinde un efort substanŃial de protecŃie a naturii, omul va anihila în câteva

decenii biodiversitatea actuală, ca o consecinŃă a evoluŃiei distructive imprimată tot de om cu

câteva secole în urmă.

Se impune cu stringenŃă construirea unei alte ecuaŃii om (societate)- mediu, a unui mod de

viaŃă, de existenŃă al omului adaptat realităŃilor mileniului trei, cu alte cuvinte, o nouă perspectivă

asupra condiŃiei umane. Aceasta presupune reevaluarea relaŃiilor omului în cadrul mediului său

de existenŃă din cel puŃin patru puncte de vedere.

În raport cu planeta ca atare, mediu-matrice a vieŃii, cheia problemei pare a fi dată de

conceperea şi promovarea unui model de dezvoltare durabil, care să ia în calcul limitele naturale

ale Terrei, prezervarea diversităŃii şi menŃinerea unei naturi acceptabile pentru om.

Referitor la binomul om-societate, un loc privilegiat se conferă valorilor de solidaritate şi

deschidere, restaurării unei Ńesături de relaŃii interumane şi comunitare într-o lume socială

deopotrivă planetară şi diversificată prin particularizare, marcată profund de modernizare.

În cadrul ecuaŃiei om-ştiinŃă, progresul trebuie conceput ca alegerea permanentă şi conştientă

a societăŃii pentru înflorirea şi autonomia persoanei.

Desigur, nu poate fi ignorată nici dimensiunea economică a condiŃiei umane. RaŃionalităŃii

repliate pe ea însăşi a actualei gândiri dominante trebuie să i se opună raŃiunea unei economii

deschise spre om şi spre viaŃă în general. Numai un model nou de economie, bazat pe o integrare

mai precisă şi mai deplină cu cerinŃele naturale, şi o asimilare completă a finalităŃilor umane pot

fi în măsură să asigure o devenire durabilă. Este nevoie pentru aceasta ca activitatea productivă

să asigure respectarea normelor care generează reproducerea biosferei, să redefinească durata şi

calitatea muncii, precum şi regândirea modului de repartiŃie a veniturilor.

1.5. Reglementări internaŃionale actuale privind protecŃia mediului

InteracŃiunea dintre om şi natură a existat din cele mai vechi timpuri, cu mult mai înainte de

apariŃia statului şi dreptului ca forme de existenŃă socială. Ea a generat fenomene culturale

9

diferite în eforturile permanente de adaptare între condiŃia umană şi mediul natural. Dreptul pare

a fi apărut şi a se fi manifestat relativ uniform, în fibra sa esenŃială, de la o comunitate umană la

alta şi chiar la nivel planetar. “Datul” ecologic pare a fi marcat esenŃial fenomenul juridic. Cercul

de apariŃie, evoluŃie şi afirmare a dreptului s-a deschis şi se va închide, într-o perspectivă

rezonabilă, prin şi cu dreptul mediului.

Raportarea la condiŃiile naturale primare de subzistenŃă a produs reguli obligatorii minime,

care mai apoi s-au transpus în cadrul existenŃei sociale. Aceste norme primordiale de pre-drept,

legate atât de natural, au constituit „certificatul de naştere” al dreptului, care, iată, a apărut ca

drept al mediului, al raporturilor, încă confundabile, dintre om şi natură, condiŃia naturală fiind

atotbiruitoare.

Născut ca “drept al mediului”, al raporturilor dintre om şi societate, dreptul, sistemul juridic

în general, s-a refugiat treptat, complet şi definitiv în social. ApariŃia şi afirmarea presantă a

problemelor ecologice în a doua jumătate a secolului al XX-lea au reclamat rapid implicarea

reglementării juridice.

Dezvoltat preŃ de mii de ani ca un sistem centrat pe valori individualiste, pe individ şi

contextul său social, dreptul, prin excelenŃă conservator, accepta greu adaptarea prin salt la

nevoile realităŃii. Eficienta ocrotire a mediului a presupus recunoaşterea unui statut juridic,

mergând până la calitatea de subiect de drept pentru o serie de factori naturali, consacrarea, în

numele nevoii unei dezvoltări durabile, a unor drepturi la natură ale generaŃiilor viitoare,

regândirea până la reformare totală a unor instituŃii juridice fundamentale (răspunderea civilă,

exercitarea dreptului de proprietate etc.). Eliminarea elementului subiectiv al răspunderii,

respectiv culpa, în favoarea unei răspunderi obiective sau consacrarea regulii răspunderii solidare

în cazul pluralităŃii autorilor a dus la “depersonalizarea” acesteia în favoarea unei reparări urgente

şi depline a pagubelor ecologice. Elemente de mediu precum apa, aerul, climatul, biodiversitatea,

genomul uman, ca şi cunoştinŃe sunt consacrate şi recunoscute drept “patrimoniul comun al

umanităŃii”.

Dar cel mai spectaculos element îl constituie faptul că, în acest context, dreptul a trebuit să

facă saltul fundamental de la dreptul individului (exprimat în puzderia de ramuri şi discipline

particulare, de la dreptul constituŃional şi administrativ la dreptul civil şi penal, în plin proces de

multiplicare, pe măsura diversificării vieŃii sociale), la dreptul speciei umane (dreptul mediului,

menit să găsească şi să asigure reconcilierea şi armonia dintre om, ca specie, şi celelalte elemente

ale biodiversităŃii, ale mediului în general). În virtutea unei asemenea evoluŃii inexorabile, cercul

devenirii dreptului pare a se închide tot prin dreptul mediului.

10

La nivel global, preocuparea pentru calitatea şi protecŃia mediului înconjurător a fost pusă în

discuŃie în anul 1972 la prima ConferinŃă Mondială a NaŃiunilor Unite pe această temă, care s-a

desfăşurat la Stockholm. Dezbaterile s-au concretizat într-o declaraŃie comună şi o serie de

recomandări adresate Ńărilor membre O.N.U. Ulterior, s-a trecut la Programul NaŃiunilor Unite

pentru Mediu şi s-au elaborat proiecte având ca obiective majore supravegherea gradului de

poluare a oceanului planetar, degradarea solului, defrişarea pădurilor ş.a., precum şi studii

interdisciplinare care au evidenŃiat riscurile degradării ireversibile a mediului şi necesitatea

corelării creşterii economice cu protecŃia mediului înconjurător.

De asemenea, o mare realizare contemporană o constituie faptul că protecŃia mediului este

plasată în fruntea listei drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului. FuncŃia de protecŃie a

mediului s-a consolidat cu apariŃia dreptului la dezvoltare şi la creşterea economică. Problemele

mediului înconjurător sunt inseparabile de cele ale bunăstării şi de procesele economice în

general. În acest sens, Comisia Mondială asupra Mediului şi Dezvoltării de pe lângă O.N.U. a

finalizat o serie de recomandări, una dintre acestea referindu-se la implementarea conceptului de

“dezvoltare durabilă”. Conceptul de dezvoltare durabilă a fost recomandat de Adunarea Generală

a O.N.U., prin RezoluŃia nr.42/1987, ca principiu director al strategiilor şi politicilor naŃionale în

domeniul evoluŃiei economice şi protecŃiei mediului. Termenul de “dezvoltare durabilă” apelează

la noŃiuni, ca: ”viabilitate” sau “susŃinere pe termen lung” sau “fiabilitate”. Aceste noŃiuni pot

căpăta semnificaŃii diferite în funcŃie de cei ce le folosesc sau de locul unde le folosesc.

“Dezvoltarea durabilă” a fost a introdusă în Raportul Brundtland 1987 şi acceptată de

reprezentanŃii guvernelor celor 7 Ńări puternic industrializate.

Conceptul de dezvoltare durabilă a fost definit ca fiind acel tip de dezvoltare economică care

asigură satisfacerea necesităŃilor prezente fără a compromite posibilităŃile generaŃiilor viitoare de

a-şi satisface propriile cerinŃe. Obiectul general al dezvoltării durabile este de a găsi un spaŃiu al

interacŃiunii dintre patru sisteme: economic, uman, ambiental şi tehnologic într-un proces

dinamic şi flexibil de funcŃionare.

În contextul sporirii eforturilor naŃionale şi internaŃionale pentru promovarea dezvoltării unui

mediu înconjurător sănătos în toate Ńările, Adunarea Generală O.N.U. din 22 decembrie 1989 a

lansat apelul la întrunire globală care să definească strategia pentru stoparea efectelor degradării

mediului.

Ziua Mondială a Mediului din anul 1992 a fost marcată de un eveniment unic în istoria

omenirii şi anume, cea de a doua ConferinŃă a NaŃiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare de la

Rio de Janeiro. (Ziua de 5 iunie a fost proclamată ca “Ziua Mondială a Mediului Înconjurător”cu

ocazia ConferinŃei de la Stockholm).

11

Scopul general al ConferinŃei a fost acela al elaborării de strategii şi măsuri care să contribuie

la combaterea degradării mediului înconjurător în toate Ńările, în contextul dezvoltării durabile şi

optime din punct de vedere al mediului.

Documentele adoptate de ConferinŃa de la Rio au fost:

- DeclaraŃia de principii numită şi Carta Pământului, în care sunt enumerate principiile după

care omenirea trebuie să se conducă în relaŃiile interumane, precum şi în relaŃiile dintre om şi

natură.

- Agenda 21, care reprezintă un program de acŃiune ce va fi aplicat de guverne, agenŃii de

dezvoltare, organizaŃii ale NaŃiunilor Unite şi grupuri independente, în fiecare sector unde

activitatea economică a omului afectează mediul înconjurător.

- ConvenŃia privind schimbările climatice a reprezentat un argument ferm al Ńărilor

semnatare de a-şi reduce până în anul 2000 emisiile de bioxid de carbon în atmosferă , la nivelul

anului 1990. Pentru Ńările mai dezvoltate, problema putea fi rezolvată prin utilizarea unor

tehnologii perfecŃionate, dar ea a ridicat multiple dificultăŃi Ńărilor în curs de dezvoltare. łările

dezvoltate s-au angajat să creeze un fond special pentru asistenŃă în Ńările în curs de dezvoltare

sau să contribuie la furnizarea necesarului de energie al acestora.

- ConvenŃia privind diversitatea biologică, prevede măsurile ce trebuie luate pentru

protejarea ecosistemelor şi a diverselor forme de viaŃă. Statele semnatare s-au angajat să

stabilească zone protejate, să integreze problemele biologice în sistemele de dezvoltare pe plan

naŃional şi să asigure întregii comunităŃi umane, avantajele ce decurg din utilizarea resurselor

genetice, inclusiv asigurarea transferului de tehnologii biologice de la Ńările dezvoltate spre cele

în curs de dezvoltare (fapt ce a provocat reacŃii din partea unor Ńări dezvoltate care nu au semnat

convenŃia).

- DeclaraŃia de principii asupra conservării şi exploatării pădurilor, s-a dorit a fi o

convenŃie, dar datorită imposibilităŃii realizării unui acord, a rămas doar o declaraŃie de principii

privind conservarea pădurilor tropicale, crunt exploatate în ultimul timp.

După summitul de la Rio reprezentanŃii Ńărilor lumii s-au întâlnit, în cadrul unor conferinŃe

importante sub auspiciile O.N.U. , printre care ConferinŃa de la Monterrey asupra mijloacelor de

finanŃare necesare dezvoltării şi ConferinŃa Ministerială de la Doha. Aceste conferinŃe au întregit

viziunea nouă asupra viitorului umanităŃii.

Cea de a treia ConferinŃă mondială a O.N.U. asupra mediului a avut loc la Johanesburg între

26 august şi 4 septembrie 2002, fiind dedicată dezvoltării durabile.

Pe ordinea de zi a ConferinŃei au stat următoarele probleme: apa şi sistemul de salubritate

publică; energia; sănătatea; agricultura; managementul ecosistemelor.

12

Cel mai important document adoptat a fost DeclaraŃia de la Johanesburg, care cuprinde

angajamentul statelor semnatare de a promova şi consolida principiile de bază ale dezvoltării

durabile – dezvoltarea economică, dezvoltarea socială şi protecŃia mediului – la nivel local,

naŃional , regional şi global (punctul 5).

În DeclaraŃie se recunoaşte că eradicarea sărăciei, protecŃia şi managementul resurselor

naturale pentru asigurarea dezvoltării economice şi sociale constituie obiective şi cerinŃe esenŃiale

ale dezvoltării durabile, fapt pentru care statele semnatare se angajează în lupta împotriva tuturor

factorilor care împiedică această dezvoltare.

Un alt document adoptat a fost Planul de implementare a sarcinilor socio-economice şi de

mediu.

Toate aceste iniŃiative pe plan mondial au avut marele merit de a fi abordat problema

protecŃiei mediului şi a metodelor de implementare de o manieră globală, şi aceasta în toate

sensurile termenului. Globalitate în sensul unei concepŃii planetare asupra mediului, dar şi în ceea

ce priveşte structurile instituŃionale ale lumii. În sfârşit, globalitate întrucât toate temele au fost

abordate şi au făcut obiectul reflecŃiilor mai mult sau mai puŃin aprofundate.

Sub raport instituŃional, organismele create în sânul O.N.U., respectiv PNUE şi Fondul pentru

Mediu, menit să alimenteze financiar acŃiunile pertinente au jucat rolul coordonator pentru alte

organizaŃii internaŃionale, atât pentru cele din sistemul NaŃiunilor Unite, cât şi pentru cele

regionale. Sub egida organizaŃiei mondiale s-au elaborat şi s-au adoptat o serie de documente

internaŃionale care au reglementat cooperarea internaŃională în diferite sectoare ale protecŃiei

mediului.

De exemplu, ConferinŃa ONU privind Dreptul Mării, prin adoptarea ConvenŃiei de la

Montego Bay din 10 decembrie 1982, a consacrat cadrul juridic general al protecŃiei mediului

marin împotriva poluării. Prin ConvenŃia de la Geneva din 18 mai 1977 s-a interzis utilizarea

tehnicilor de modificare a mediului în scopuri militare ori în oricare alte scopuri ostile. Totodată,

este vizată orice tehnică având ca obiect modificarea, datorită unei manipulări deliberate a

proceselor naturale, a dinamicii, compoziŃiei ori structurii Pământului, inclusiv biotipurile sale,

litosfera, biosfera, atmosfera ori spaŃiul extraatmosferic.

Protocolul adiŃional la convenŃiile de la Geneva din 12 august 1949 semnat la 10 iunie 1977,

interzice utilizarea de metode ori mijloace de război concepute pentru a cauza ori putând

determina pagube întinse, durabile şi grave mediului natural. Art.30 din Carta dreptului şi

îndatoririlor economice ale statelor, adoptată de către Adunarea Generală a ONU la 12 decembrie

1974 (RezoluŃia nr. 3281 – XXIX), care stabileşte că protecŃia, prezervarea şi valorificarea

mediului pentru generaŃiile prezente şi viitoare sunt responsabilităŃi ale tuturor statelor. La data

13

de 30 decembrie 1980, Adunarea Generală a ONU a proclamat responsabilitatea istorică a

statelor pentru prezervarea naturii în interesul generaŃiilor prezente şi viitoare.

O serie de principii de drept cutumiar s-au sedimentat în această perioadă, mai ales în cadrul

OCDE şi PNUE, ca “Principiile de conduită în domeniul mediului, în materie de conservare şi

utilizare armonioasă a resurselor partajate între două sau mai multe state” (adoptate de către

consiliul de administraŃie al PNUE la 19 mai 1978). Printre aceste principii se numără: dreptul

suveran al statelor de a exploata propriile lor resurse, îndatorirea de a informa şi de a intra în

consultaŃii cu acestea, informarea şi cooperarea în caz că se produc efecte dăunătoare mediului.

În domeniul conservării naturii au fost adoptate o serie de convenŃii precum: ConvenŃia de la

Ramsar din 2 februarie 1971 asupra zonelor umede de importanŃă internaŃională, ConvenŃia din

16 noiembrie 1972 asupra protecŃiei patrimoniului mondial, cultural şi natural, ambele elaborate

sub egida UNESCO, ConvenŃia de la Bonn din 23 iunie 1979 asupra conservării speciilor

migratoare aparŃinând faunei sălbatice şi altele.

În acest context, mai amintim: ConvenŃia asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe

distanŃe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, ConvenŃia – cadru de la Viena din 22

martie1985 şi Protocolul de la Montreal din 1989 privind stratul de ozon etc. În sfârşit, accidentul

de la Cernobâl din 26 aprilie 1986 a determinat adoptarea în cadrul AIEA a două convenŃii: una

privind notificarea rapidă a unui accident nuclear şi o alta cu privire la asistenŃa în caz de

accident nuclear sau urgenŃă radiologică.

Importante evoluŃii juridice au avut loc şi pe plan regional . La nivel european, Actul final al

ConferinŃei de la Helsinki din 1 august 1975 a consacrat un întreg capitol problemelor cooperării

continentale în materie de mediu. Un rol important l-au avut instituŃiile regionale, de exemplu,

Consiliul Europei, Consiliul Nordic (ConvenŃia nordică privind protecŃia mediului, din 19

februarie 1974, a fost considerată mai mult un model pentru cooperarea privind ocrotirea

mediului) etc. Totodată, PNUE, în colaborare cu alte instituŃii specializate ale ONU, a iniŃiat

adoptarea unei serii de convenŃii privind „mările regionale”.

Preocupări vizând cooperarea în domeniul protecŃiei mediului au revenit şi organizaŃiilor

neguvernamentale, în frunte cu Uniunea InternaŃională pentru Conservarea Naturii şi Resurselor

(UICN), Greenpeace etc.

1.6. LegislaŃia românească privind conservarea mediului ambiant; apariŃie, dezvoltare

şi actualitate

ApariŃia, dezvoltarea şi constituirea legislaŃiei româneşti privind mediul ca ramură de drept

autonomă are o istorie relativ recentă şi a cunoscut mai multe etape cu caracteristici proprii. De la

14

primele reguli nescrise de drept cutumiar, care vizau aspecte minore de ocrotire a naturii, s-a

ajuns treptat la reglementările actuale , ce tind să se armonizeze cu legislaŃia comunitară şi

normele juridice privind problemele ecologice globale. ConcepŃiile generale exprimate de

reglementările juridice au evoluat şi ele de la o abordare utilitaristă, de ocrotire a factorilor de

mediu în raport direct cu valoarea lor economică, cu utilitatea prezentată pentru om, toate până la

viziunea care pune înainte de toate valoarea intrinsecă a mediului, protejându-se elementele sale.

Acest proces a fost puternic influenŃat , înainte de 1989, de evoluŃiile reglementărilor

internaŃionale în materie, de prima ConferinŃă a ONU privind mediul uman (Stockholm, iunie

1972), şi după 1990, de hotărârile ConferinŃei mondiale de la Rio de Janeiro (iunie 1992) şi de

eforturile de integrare euroatlantică.

Într-o fază iniŃială, unele reglementări care se refereau la instituŃii juridice generale, precum

proprietatea, deşi urmăreau în principal alte scopuri, mai ales economice, contribuiau totuşi în

mod indirect şi la ocrotirea unor factori naturali. De exemplu, încă din secolul al XIV-lea este

cunoscută instituŃia braniştei, care desemna, printre altele, un fel de rezervaŃie unde erau

interzise, în scop de conservare, doborârea arborilor, păscutul vitelor, vânătoarea şi pescuitul fără

autorizarea expresă a proprietarului . În anul 1872 apare prima lege a vânătorii, în 1874 este

adoptată Legea serviciului sanitar, în 1896 Legea asupra pescuitului ş.a. La 19 iunie 1881 este

adoptat primul Cod silvic al României, care oferă o reglementare de ansamblu a regimului de

exploatare a tuturor pădurilor. Se instituia pentru prima dată necesitatea igienizării unor păduri ,

indiferent de proprietar, iar în scop antierozional, măsuri de fixare a solului şi regularizare a

regimului apelor.

O serie de măsuri cu semnificaŃii antipoluante au fost fixate de către noua Lege sanitară din

1885, pe baza şi în aplicarea căreia s-a elaborat, la 24 septembrie 1894, Regulamentul pentru

industriile insalubre. Alte măsuri de sănătate publică au fost stabilite prin Regulamentul pentru

condiŃii de igienă şi salubritate publică, din 7 octombrie 1893, care cuprindea şi reglementări

referitoare la poziŃia construcŃiilor şi alinierea străzilor, completate prin Regulamentul pentru

alinierea satelor şi construirea locuinŃelor Ńărăneşti, din 14 iunie 1894.

În domeniul ocrotirii vegetaŃiei s-au adoptat “CondiŃiile generale pentru exploatarea pădurilor

statului” (11 iunie 1896), precum şi Legea pentru crearea unui fond necesar pădurilor, menŃinerea

coastelor şi fixarea terenurilor pe moşiile statului (16 mai 1900). În sfârşit, la 21 octombrie 1899

este publicat Regulamentul pentru măsuri de apărare a sănătăŃii publice faŃă de exploatările

petroliere.

Regimul legal al animalelor s-a îmbogăŃit printr-o serie de reglementări. Astfel, Legea asupra

vânatului şi regulamentul său de aplicare, din 2 noiembrie 1891 au introdus elemente noi în

15

privinŃa dreptului vânătorii, referitoare la perioadele de prohibiŃie. O serie de măsuri pentru

protejarea vânatului împotriva braconierilor au fost consacrate prin Regulamentul din 22

decembrie 1899 privitor la arendarea pe proprietăŃi ale statului a dreptului de vânătoare prin

“permis”, deosebit de arendarea licitativă.

După această perioadă “preliminară” urmează o perioadă care marchează apariŃia şi

dezvoltarea preocupărilor legate în mod direct de ocrotirea naturii. Au fost avute în vedere,

pentru început, ocrotirea unor suprafeŃe datorită valorii excepŃionale a peisajelor lor, precum

MunŃii Bucegi şi unele sectoare ale Văii Prahovei, protecŃia unor specii de păsări sau plante,

ameninŃate cu dispariŃia. Se afirmă un curent de opinie tot mai riguros (promovat în special de

către oamenii de ştiinŃă şi cultură) împotriva despăduririlor abuzive, degradării peisajelor,

exploatării iraŃionale a bogăŃiilor naturale etc., şi în favoarea elaborării şi adoptării unei legislaŃii

adecvate ocrotirii naturii.

După Primul Război Mondial preocupările în domeniu s-au multiplicat. În 1919, Sfatul

NaŃional de la Sibiu a introdus în articolul 2 din Legea agrară următorul aliniat: „Toate locurile

care prezintă un deosebit interes ştiinŃific să fie expropriate în întregime, pentru ştiinŃă”. Este

considerată drept prima măsură legislativă românească pentru protecŃia naturii. În Bucovina,

prima măsură de protecŃie a naturii datează din 1904, când a fost redactat un anteproiect de lege

ce cuprindea şi lista monumentelor naturale care urmau să fie protejate din punct de vedere

juridic. Pe baza acestui act normativ s-au înfiinŃat prima Comisiune pentru Ocrotirea

Monumentelor Naturii, precum şi o serie de organisme regionale de acest gen (comisia regională

pentru Ardeal în 1933, pentru Oltenia în 1936, iar pentru Moldova în 1938).

După cel de-al Doilea Război Mondial, preocupările în domeniu s-au pus în alŃi termeni.

Problemele generale ale conservării naturii din această perioadă s-au rezolvat în condiŃiile

dezvoltării economico-sociale planificate şi ale regimului politic totalitar. Primul act normativ de

acest gen îl constituie Decretul nr.237 din 17 octombrie 1950 privind ocrotirea naturii, însoŃit de

un Regulament de aplicare, aprobat prin H.C.M. nr.518 din 1954. Ocrotirea naturii era

considerată o problemă de stat. Au fost înfiinŃate consilii regionale de îndrumare pentru ocrotirea

naturii şi conservarea genofondului, având ca scop de a Ńine o legătură permanentă între Comisia

pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii şi structurile politico-administrative regionale şi de a le

sprijini în această privinŃă. H.C.M. nr.518 din 1954 abilita instanŃele administrativ-teritoriale să

adopte, la propunerea Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii, măsuri provizorii în

direcŃia ocrotirii faunei, florei, depozitelor fosilifere, peşterilor şi altele.

S-a conturat astfel un corpus juridic, care a încercat ca, pornind de la o reglementare cu

caracter mai general referitoare la ocrotirea naturii, să ofere reglementări speciale pentru diferiŃi

16

factori naturali de mediu – protecŃia resurselor de apă potabilă (Decretul nr.1958 din 1967),

gospodărirea apelor ( Legea nr.8 din 1972) – sau creaŃi prin activităŃi umane ( H.C.M. nr.969 din

1967 privind amplasarea şi proiectarea întreprinderilor industriale şi a celor zootehnice, Decretul

nr.974 din 1965 privind inspecŃia sanitară de stat).

Conştientizarea la nivel planetar a gravelor probleme ecologice şi desfăşurarea primei

ConferinŃe mondiale ONU asupra mediului ( iunie 1972, Stockholm) au impus şi în România o

nouă viziune asupra problemelor în domeniu şi trecerea la abordarea aprofundată a aspectelor

vizând conservarea, protecŃia şi ameliorarea mediului ambiant.

Sub raport legislativ, în anul 1973 s-a adoptat Legea privind protecŃia mediului înconjurător

(nr.9 din 20 iunie 1973) ca o reglementare-cadru, atotcuprinzătoare. Pe această bază juridică

generală, ulterior s-au adoptat, o serie de acte normative vizând protecŃia unor factori de mediu

precum : apa (Legea apelor nr.8 din 1974, Legea privind gospodărirea raŃională, protecŃia şi

asigurarea calităŃii apelor nr.5 din 1989), solul (Legea privind fondul funciar nr.58 din 1974 şi

Legea privind sistematizarea teritoriului şi localităŃilor urbane şi rurale nr.59 din 1974), pădurile

(Legea privind conservarea, protejarea şi dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor raŃională,

economică şi menŃinerea echilibrului ecologic nr.2 din 1987) etc.

De asemenea, au fost instituite o serie de reglementări speciale referitoare la unele substanŃe

şi produse chimice sau alte produse care, prin natura lor, pot afecta negativ mediul, domeniul

nuclear, regimul materialelor explozive în economie, regimul şi produsele toxice etc. Au fost

adoptate o serie de programe privind gestiunea unor importanŃi factori de mediu, precum:

“Programul naŃional de perspectivă pentru amenajarea bazinelor hidrografice” (Legea nr.1 din

1976), “Programul naŃional pentru conservarea şi dezvoltarea fondului forestier în perioada 1976-

2010” (Legea nr.2 din 1976) etc. Totodată, prin legile anuale ale “planului naŃional unic de

dezvoltare economico- socială” s-au stipulat o serie de indicatori economici referitori la calitatea

mediului, eliminarea pagubelor aduse economiei prin poluarea şi degradarea naturii, precum şi

recuperarea pe scară largă a substanŃelor reziduale, utilizabile în domeniul economic. Sub raport

instituŃional, în 1974 s-a creat Consiliul NaŃional pentru ProtecŃia Mediului Înconjurător, ca

organ central al administraŃiei de stat, cu filiale teritoriale departamentale.

Totuşi, cu toate realizările obŃinute în domeniu, una din marile deficienŃe ale legislaŃiei

ecologice din această perioadă a constituit-o slaba preocupare vizând aplicarea sa, inclusiv în

privinŃa utilizării mijloacelor juridice (ca de pildă a sancŃiunilor contravenŃionale sau penale,

care, deşi stipulate în diverse acte normative pertinente, au fost arareori aplicate). PreeminenŃa

absolută a factorului economic a dus la neglijarea (aproape totală) a dimensiunii ecologice a

dezvoltării, în ciuda declaraŃiilor oficiale.

17

Transformările social-politice şi economice care s-au desfăşurat în România după decembrie

1989 au imprimat noi dimensiuni şi modului de abordare şi soluŃionare a problematicii protecŃiei,

conservării şi dezvoltării mediului. ConstituŃia din 8 decembrie 1991 a consacrat obligaŃia

statului de a asigura “refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menŃinerea

echilibrului ecologic”, stabilind astfel concepŃia generală conform căreia protecŃia mediului

constituie o responsabilitate publică, a statului. Au fost ratificate o serie de convenŃii

internaŃionale, mai ales în domeniul protecŃiei naturii, care, potrivit legii fundamentale, fac parte

din dreptul intern.

De exemplu, în urma aderării României la ConvenŃia U.N.E.S.C.O. din 16 noiembrie 1972

privind patrimoniul cultural şi natural ( prin Decretul nr. 187 din 1990) şi la ConvenŃia de la

Ramsar din 2 februarie 1971 privind zonele umede de importanŃă internaŃională şi înscrierii

Deltei Dunării ca obiectiv al acestor tratate internaŃionale, s-a adoptat Legea nr. 82 din 1993

privind constituirea RezervaŃiei Biosferei “Delta Dunării”. În acelaşi timp, printr-o serie de

hotărâri de guvern s-au stabilit regulile speciale privind importul şi exportul deşeurilor, regimul

contravenŃiilor în sectoare precum apele, protecŃia propriu-zisă a mediului, măsuri stimulative ş.a.

Trecerea de la dominaŃia absolută a proprietăŃii publice (de stat) la cea a proprietăŃii private,

în special în domeniul funciar, dar şi în alte sectoare ale economiei, a implicat şi stabilirea unui

nou tip de raporturi între proprietate şi protecŃia mediului. De aceea, ConstituŃia din 8 decembrie

1991 a stabilit că “dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecŃia

mediului...” (art.41, alin.6). Iar la 30 decembrie 1995 a intrat în vigoare Legea protecŃiei mediului

nr.137, concepută ca o reglementare-cadru în temeiul şi dezvoltarea căreia se prevedea expres

adoptarea a 17 legi speciale. Ea a fost modificată substanŃial prin OrdonanŃa de urgenŃă a

Guvernului nr. 91/2002 şi prin Legea nr. 294/2003. Apoi au fost adoptate noi reglementări în

domeniul silvic (Codul silvic, Legea nr. 26 din 1996), al gestiunii şi protecŃiei apelor (Legea nr.

107 din 1996), privind regimul activităŃilor nucleare (Legea nr. 111 din 1996), regimul ariilor

protejate, în domeniul conservării habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice (OrdonanŃa de

urgenŃă a Guvernului nr. 236 din 2000), privind protecŃia atmosferei (OrdonanŃa de urgenŃă a

Guvernului nr. 243 din 2000), regimul deşeurilor (OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 78 din

2000) şi altele.

Noua legislaŃie adoptată după decembrie 1989 consacră concepŃia continentală conform

căreia protecŃia mediului constituie “un obiectiv de interes public major” şi face parte din

strategia generală de dezvoltare durabilă.

1.7. Regimul juridic stabilit prin Legea nr. 137 din 1995 privind protecŃia mediului

18

Completând lacunele ConstituŃiei din 8 decembrie 1991, care se mărginise în a stabili

obligaŃia statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului, Legea-cadru nr. 137, adoptată la 29

decembrie 1995 a recunoscut expres “dreptul tuturor persoanelor la un mediu sănătos” (art.5).

Legea-cadru în domeniul protejării mediului enunŃă regulile generale ale regimului

conservării biodiversităŃii şi protecŃiei resurselor naturale. Astfel, autoritatea publică centrală

pentru protecŃia mediului, împreună cu autorităŃile publice de specialitate care gestionează

resursele naturale, este împuternicită să elaboreze reglementări tehnice, după caz, privind

măsurile de protecŃie a ecosistemelor, de conservare şi utilizare durabilă a componentelor

diversităŃii biologice şi de asigurare a sănătăŃii umane.

Această lege garantează dreptul fundamental al omului la un mediu sănătos, introduce

sistemul de autorizare pentru activităŃile potenŃial periculoase pentru mediu; consacră principiul

răspunderii obiective în materie de daune ecologice; reglementează o serie de mijloace

stimulative pentru ocrotirea naturii; asigură participarea publicului la luarea şi aplicarea deciziilor

publice centrale şi locale în domeniul protecŃiei mediului şi altele.

Pentru asigurarea unei dezvoltări economice durabile, legea respectivă a stabilit următoarele

principii: a) principiul precauŃiunii în luarea deciziei; b) al prevenirii riscurilor ecologice şi a

producerii daunelor; c) al conservării biodiversităŃii şi a ecosistemelor specifice cadrului

biogeografic natural; d) “poluatorul plăteşte”; e) înlăturarea cu prioritate a poluanŃilor care

periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor; f) prevenirea, reducerea şi controlul integrat

al poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activităŃile care pot produce

poluări semnificative; g) crearea sistemului naŃional de monitorizare integrată a mediului; h)

utilizarea durabilă; i) menŃinerea, ameliorarea calităŃii mediului şi reconstrucŃia zonelor

deteriorate; j) crearea unui cadru de participare a organizaŃiilor neguvernamentale şi a populaŃiei

la elaborarea şi aplicarea deciziilor; k) dezvoltarea colaborării internaŃionale pentru asigurarea

calităŃii mediului.

Legea nr. 137 din 1995 a fost completată cu o serie de reglementări sectoriale, cum sunt :

Codul silvic, aprobat prin Legea nr. 26 din 1996, Legea apelor nr. 107 din 1996, Legea privind

desfăşurarea activităŃilor nucleare nr. 111 din 1996, Legea fondului cinegetic şi a protecŃiei

vânatului nr. 103 din 1996, OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 243 din 2000 privind protecŃia

atmosferei, OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 236 din 2000 privind regimul ariilor naturale

protejate, conservarea habitatelor naturale , a florei şi faunei sălbatice, Legea nr. 192 din 2001

privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura şi altele.

Din toată această legislaŃie rezultă prevederi importante care apără mediul ambiant. Astfel, la

proiectarea lucrărilor care pot modifica cadrul natural al unei zone este obligatorie procedura de

19

evaluare a impactului asupra acesteia, urmată de avansarea soluŃiilor tehnice de menŃinere a

zonelor de habitat natural, de conservare a funcŃiilor ecosistemelor şi de ocrotire a organismelor

vegetale şi animale, cu respectarea alternativei şi condiŃiilor impuse prin acordul şi/sau

autorizaŃia de mediu, precum şi monitorizarea proprie până la îndeplinirea acestora. SuprafeŃele

terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacerea

ecologică sunt gestionate de către deŃinătorii legali numai în cazul în care aceştia se angajează să

aplice măsurile de conservare stabilite de către autoritatea publică centrală pentru protecŃia

mediului . De asemenea, introducerea pe teritoriul Ńării a unor culturi de microorganisme, plante

şi animale vii din flora şi fauna sălbatică, fără acordul eliberat de către autoritatea publică

centrală pentru protecŃia mediului cu consultarea Academiei Române şi, după caz, a autorităŃii

centrale pentru sănătate, este interzisă. ActivităŃile de recoltare, capturare şi /sau de achiziŃie şi

comercializare pe piaŃa internă a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică, terestră şi

acvatică sau a unor părŃi ori produse ale acestora în stare vie, proaspătă ori semiprelucrată, se pot

organiza şi desfăşura numai de către persoane fizice sau juridice autorizate de către autorităŃile

publice teritoriale pentru protecŃia mediului. Pentru exportul speciilor de plante şi animale din

flora şi fauna sălbatică este necesar acordul de mediu eliberat de către autoritatea publică centrală

pentru protecŃia mediului .

Perspectivele dezvoltării dreptului mediului în România în următorul deceniu sunt

determinate de obiectivele fundamentale ale perioadei istorice: desăvârşirea tranziŃiei spre

economia de piaŃă şi integrarea Ńării în structurile euroatlantice, respectiv NATO şi Uniunea

Europeană. Cele două procese nu sunt paralele sau contigue, ci, dimpotrivă, se suprapun şi se

întrepătrund, conferind o serie de particularităŃi evoluŃiei reglementărilor.

Analizând critic problematica juridică de mai sus constatăm că, în prezent, dreptul român al

mediului se constituie într-o sumă de reglementări diverse, dar nedeplin corelate, incomplete în

anumite privinŃe, care nu prezintă încă o dispunere sistematică. Principiile generale nu-şi găsesc

pe de-a-ntregul semnificaŃiile în planul reglementărilor specifice. Din punct de vedere cantitativ,

este vorba despre circa 270 de texte normative, dintre care 180 de drept intern (30 de legi, 30 de

ordonanŃe guvernamentale, 50 de hotărâri de guvern şi peste 70 de ordine ministeriale) şi 90 de

tratate internaŃionale (dintre care 60 de convenŃii multilaterale şi 30 de acorduri bilaterale).

Această statistică degajă câteva concluzii importante. Se constată mai întâi că principala

autoritate de reglementare în domeniul protecŃiei mediului este puterea executivă (fie pe calea

delegării puterii legislative şi emiterii de ordonanŃe, fie prin elaborare de norme de aplicare a

legii prin hotărâri şi ordine ministeriale), intervenŃia directă a parlamentului rămânând secundară.

ExplicaŃia rezidă în faptul că, pe de o parte, procedura de adoptare a legii este prea lentă în raport

20

cu stringenŃa reglementării în domeniul ecologic, iar pe de altă parte, în caracterul accentuat

tehnic al legislaŃiei de mediu, care presupune o elaborare atentă, cu participarea masivă a

specialiştilor. În al doilea rând, se remarcă rolul important pe care îl joacă reglementarea

internaŃională, atât prin numărul consistent al actelor internaŃionale adoptate de România, cât şi

prin aceea că, potrivit ConstituŃiei, tratatele ratificate conform legii fac parte din dreptul intern.

Finalizarea tranziŃiei – desfăşurată până acum într-un ritm lent şi dezordonat – presupune în

primul rând desăvârşirea procesului de privatizare şi relansare economică în noile date strategice.

Astfel, privatizarea unităŃilor economice de stat supradimensionate şi puternic poluante a

presupus elaborarea şi aplicarea unei legislaŃii specifice, menite să asigure în principal două

obiective: efectuarea unui bilanŃ de mediu şi stabilirea impactului asupra mediului şi, respectiv,

stipularea obligaŃiilor ce revin în acest domeniu noului proprietar. ExperienŃa de până acum arată

că insuficienŃa mijloacelor economico-financiare a făcut ca poluarea trecută să fie ignorată, iar

pentru a nu se transforma într-o frână suplimentară a privatizării, obligaŃiile de mediu sunt

adesea neglijate.

Depăşirea acestei etape istorice presupune realizarea unei compatibilităŃi cât mai depline între

reglementările privind protecŃia mediului şi dreptul de proprietate, mai ales cea privată. Datorită

tradiŃiilor istorice şi relaŃiilor social-economice, apreciem că se va păstra concepŃia/strategia

considerării protecŃiei mediului ca o responsabilitate în primul rând publică şi, în consecinŃă, a

preeminenŃei metodei de a reglementa juridic mijloacele de atingere a acestui obiectiv.

Considerăm că legislaŃia va trebui să asimileze şi să exprime mecanismele economice de

protejare a mediului. Pentru aceasta, se impune stabilirea sistemului de exprimare a cerinŃelor şi

aplicare a semnificaŃiilor principiului „ poluatorul plăteşte”; de asemenea, generalizarea

instrumentelor economico-fiscale de protejare a mediului, astăzi cvasiinexistente.

O latură importantă a tranziŃiei o reprezintă tranziŃia constituŃională, declanşându-se

preocupările de revizuire a ConstituŃiei din 8 decembrie 1991. În acest context, se impune

modernizarea bazei constituŃionale a legislaŃiei de mediu, cel puŃin sub două aspecte: asimilarea

ca valoare constituŃională a dezvoltării durabile şi, respectiv, consacrarea şi garantarea, printre

drepturile fundamentale ale cetăŃenilor, a dreptului la un mediu sănătos.

Lista subiectelor:

-Permanenta de gradare a mediului

-Specia umana sprijin si pericol pentru mediul inconjurator

-Reglementari internationale si actuale privind protectia mediului

-Legislatia romaneasca privind conservarea mediului ambiant

21

CAPITOLUL 2

INSTITUłIILE CU ATRIBUłIUNI ÎN PROTEJAREA MEDIULUI

Obiectivul principal al cursului: cunoasterea organismelor autonome romane cu atributii in protejarea mediului si a organismelor internationale. Concepte, date si sintagme-cheie: scurt istoric, organisme autonome, mediu, legislatie romaneasca, ministerul mediului, autoriatate locala, politica ecologica Prezentarea cursului:

2.1. Scurt istoric în domeniu

O parte importantă a legislaŃiei mediului este consacrată reglementării cadrului organizatoric

propriu. Ideea centrală a acestor reglementări este că sistemul organizatoric respectiv este chemat

să asigure un cadru corespunzător pentru realizarea de către organe şi organizaŃii statale şi

neguvernamentale, precum şi de către toate celelalte persoane, a sarcinilor în domeniul protecŃiei

mediului. Sistemul organizatoric naŃional al protecŃiei mediului este conceput în aşa fel încât să

cuprindă pe toŃi participanŃii la raporturile de dreptul mediului: statul şi unităŃile administrativ-

teritoriale cu autorităŃile centrale şi locale care au atribuŃii, directe sau indirecte, în domeniul

protecŃiei mediului; persoanele juridice private care au ca scop protecŃia mediului sau care sunt

potenŃiali poluatori ori victime ale poluării; persoanele fizice în calitatea lor de victime sau de

poluatori.

După agravarea crizei ecologice internaŃionale guvernele diferitelor state şi-au pus problema

creării la nivel naŃional a unor instituŃii specifice domeniului, care să se ocupe de gestionarea şi

administrarea problemelor protecŃiei şi dezvoltării durabile a mediului.

În Ńara noastră, încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în cadrul ministerelor se

înfiinŃează unele servicii, consilii etc. specializate în gestionarea anumitor factori de mediu, care

contribuiau, cel puŃin indirect, la realizarea protecŃiei şi conservării mediului. Prin Legea pentru

înfiinŃarea Ministerului Agriculturii, Industriei, ComerŃului şi Domeniilor , din 30 martie 1883, s-

a creat serviciul exterior al pădurilor; Legea regimului apelor din 1924 a creat, pe lână o direcŃie

generală de specialitate în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, şi Consiliul Superior al Apelor;

în condiŃiile Legii Energiei din 4 iulie 1924, a funcŃionat un serviciu al energiei şi un Consiliu

Superior al Energiei; în privinŃa subsolului, prin Legea minelor din 4 iulie 1924 se stabilea că

autoritatea minieră este Ministerul Industriei şi ComerŃului şi aceasta se exercita prin DirecŃia

generală a minelor, prin Consiliul Superior de Mine şi Institutul Geologic al României.

22

În 1903 a luat fiinŃă Societatea Turistică din România, care la început a pregătit terenul pentru

ocrotirea şi punerea în valoare a frumuseŃilor naturale ale Ńării, iar evoluŃiile în domeniu fac ca, în

1920, să se creeze asociaŃia Clubul DrumeŃilor, transformat mai târziu în Touring-Clubul

României, care îşi propunea, printre altele, şi adoptarea unor măsuri privind realizarea primului

parc naŃional din România. În 1921 a luat fiinŃă Societatea de Turism pentru ProtecŃia Naturii,

care este considerată drept prima formă organizată de ocrotire a naturii, cu un program care

prevede, printre altele, formarea unor rezervaŃii naturale şi împrejmuirea lor. Congresul

Naturaliştilor din România, din 1928, a cerut insistent o lege a ocrotirii naturii. În acest sens,

Legea pentru protecŃia monumentelor naturii, din 7 iulie 1930, a stabilit primele instituŃii ale

mediului din România. În baza ei a luat fiinŃă Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii;

apoi, în 1933, Comisia Regională pentru Ardeal; în anul 1936, Comisia Regională a Olteniei, iar

în anul 1938, cea pentru Moldova. Cea mai însemnată realizare a Comisiei a fost înfiinŃarea , în

anul 1935, a Parcului NaŃional Retezat.

După cel de-al Doilea Război Mondial, preocupările vizând protecŃia mediului se desfăşoară

sub influenŃa economiei centralizate şi planificate. În 1950 se reorganizează activitatea Comisiei

pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii, sub tutela Academiei Române. La nivel local, măsurile

de administrare a monumentelor naturii au fost atribuite primăriilor în perimetrul cărora se aflau

rezervaŃiile naturale. Ulterior, în locul fostelor comisii regionale au fost înfiinŃate subcomisii pe

lângă filialele Academiei. De asemenea, au fost create consiliile regionale de îndrumare pentru

ocrotirea naturii şi conservarea genofondului României, cu rolul de a Ńine legătura permanentă

între Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii şi fostele comitete executive ale consiliilor

populare. Pe baza H.C.M. nr.518 din 1954 acestea, la propunerea Comisiei pentru Monumentele

Naturii, adoptă măsuri pentru ocrotirea faunei, florei, depozitelor fosilifere, peşterilor etc. din

zona lor de responsabilitate.

Ca o reacŃie la ConferinŃa O.N.U. (Stockholm, iunie 1972) consacrată mediului, în anul 1973

a fost adoptată Legea privind protecŃia mediului înconjurător (considerată drept legea-cadru în

domeniu). În anul 1974, a fost înfiinŃat Consiliul NaŃional pentru ProtecŃia Mediului Înconjurător,

abilitat cu coordonarea şi urmărirea îndeplinirii măsurilor privind ocrotirea naturii. În fiecare

judeŃ au fost stabilite comisii speciale, compuse din reprezentanŃii în plan departamental ai mai

multor ministere şi subordonate consiliilor populare judeŃene şi municipiului Bucureşti. Toate

aceste structuri de mediu au devenit cu timpul decorative, fără o activitate concretă. Minima

activitate în domeniu a fost preluată de către Consiliul NaŃional al Apelor, dar cu un evident

caracter sectorial şi ineficient.

23

După decembrie 1989, dezvoltarea instituŃiilor mediului a cunoscut mai multe formule

organizatorice, care reflectă, într-o măsură semnificativă, prioritatea acordată de către autorităŃi

problematicii ecologice. Prin decretul nr.11 din 28 decembrie 1989 al C.F.S.N. s-a înfiinŃat

Ministerul Apelor, Pădurilor şi Mediului Înconjurător, prin reorganizarea Consiliului NaŃional al

Apelor, Ministerului Silviculturii şi Consiliului NaŃional pentru ProtecŃia Mediului Înconjurător,

care se desfiinŃau. Astfel se consacra o nouă formulă organizatorică, în cadrul aceluiaşi minister,

se reuneau competenŃele de administrare şi gestionare, de exploatare şi protecŃie a factorilor

naturali de mediu.

Într-o viziune sectorială, atribuŃiile şi structura organizatorică a ministerului erau grupate pe

cele trei mari domenii: ape, mediu şi păduri.

În domeniul mediului, ministerul se preocupa de: asigurarea protecŃiei apelor, aerului, solului

şi a celorlalŃi factori de mediu, menŃinerea echilibrului ecologic, organizarea şi exploatarea unui

sistem naŃional de monitoring, exercitarea măsurilor poliŃieneşti privind aplicarea şi respectarea

dispoziŃiilor legale în materie etc.

Ulterior, obiectivul ministerului a devenit, aplicarea strategiei dezvoltării şi politicii

guvernului în domeniul gospodăririi apelor, pădurilor şi protecŃiei mediului.

În privinŃa structurilor teritoriale, prin H.G. nr.483 din 1990 s-au înfiinŃat inspectorate pentru

protecŃia mediului înconjurător în fiecare judeŃ şi municipiul Bucureşti, ca unităŃi cu personalitate

juridică, subordonate departamentului mediului înconjurător din Ministerul Apelor, Pădurilor şi

Mediului Înconjurător. Ulterior, în plan judeŃean s-au instituit agenŃii de protecŃia mediului, ca

servicii publice descentralizate, şi filiale ale regiilor autonome ale apelor şi pădurilor.

Ca expresie a preocupărilor de integrare europeană, la nivel central s-a constituit un

departament pentru integrare, iar la nivelul fiecărui inspectorat judeŃean - un compartiment

necesar dezvoltării capacităŃilor de iniŃiere şi participare la fazele de identificare şi implementare

a strategiilor de armonizare şi a programelor comunitare şi internaŃionale. De asemenea, în

structura fiecărui IPM s-a creat serviciul pentru protecŃia naturii şi arii protejate şi serviciul de

monitorizare integrată a factorilor de mediu şi serviciul de inspecŃie ecologică şi urmărire a

investiŃiilor pentru protecŃia mediului.

În ultimii ani se remarcă în România accentuarea tendinŃelor de afirmare a unor structuri

administrative cu caracter specific, inclusiv în plan teritorial, reprezentând adevărate

circumscripŃii ecologice. Acestea urmăresc gestionarea şi protecŃia anumitor factori de mediu în

mod unitar şi se organizează teritorial şi structural independent de diviziunile administrativ-

teritoriale ale Ńării. Asemenea circumscripŃii ecologice sunt în prezent bazinele hidrografice

(definite de lege drept unităŃi fizico-geografice ce înglobează reŃeaua hidrografică până la

24

cumpăna apelor), fondurile forestiere, inspectoratele silvice, fondurile de vânătoare sau

AdministraŃia RezervaŃiei Biosferei “Delta Dunării”.

2.2. Organisme autonome române cu atribuŃii de protecŃie a mediului

Sistemul organizatoric naŃional al protecŃiei mediului, bazat pe interese publice sau private,

cuprinde în structura sa următoarele: autorităŃile publice; persoanele juridice, altele decât

autorităŃile publice; persoane fizice. Acest sistem cuprinde organele centrale şi locale ale statului,

în primul rând pe cele a căror activitate priveşte, direct sau indirect, protecŃia mediului şi

îmbunătăŃirea condiŃiilor de mediu. Puterea legislativă – Parlamentul României – adoptă

ConstituŃia Ńării şi normele juridice speciale ale dreptului mediului, prin care reglementează

relaŃiile sociale – obiect de reglementare al acestei ramuri de drept.

Puterea executivă are atribuŃii complexe în protecŃia mediului. În primul rând, în vederea

aplicării în practică a legilor votate în Parlament, organele executive adoptă reglementări sub

forma unor hotărâri sau ordonanŃe ale Guvernului, a unor ordine ale miniştrilor şi a unor hotărâri

şi decizii ale consiliilor judeŃene sau locale, contribuind astfel, în mod substanŃial, la eficienŃa

practică a dreptului mediului. Puterea executivă, mai ales cea judeŃeană şi locală are rolul să

realizeze sarcinile protecŃiei mediului, iar prin persoanele împuternicite să constate încălcările

legislaŃiei şi să aplice sancŃiunile prevăzute. Puterea judecătorească are un rol important în cadrul

acestui sistem organizatoric, prin soluŃionarea corespunzătoare a litigiilor ivite în cadrul

raporturilor de dreptul mediului şi aplicarea sancŃiunilor date în competenŃa lor prin lege.

În sistemul autorităŃilor publice un rol important îl are Guvernul României. Acesta

coordonează activitatea celorlalte componente în domeniu şi are răspundere globală în cadrul

programului de guvernare aprobat de Parlament pentru realizarea sarcinilor de protecŃie a

mediului. Prin organele şi organismele subordonate, Guvernul transpune în practică, în teritoriu

sarcinile ce-i revin statului român, care trebuie să asigure refacerea şi protecŃia mediului, precum

şi menŃinerea echilibrului ecologic.

Guvernul României a adoptat în iulie 1999 Strategia naŃională a dezvoltării durabile, care

constituie fundamentul pentru elaborarea şi dezvoltarea strategiilor sectoriale, în rândul cărora

deŃine un rol de prim rang aceea referitoare la problematica mediului. Ca strategii sectoriale au

fost aprobate : Strategia dezvoltării durabile a silviculturii româneşti în perioada 2000-2020 ;

Strategia dezvoltării durabile a apelor în perioada 2000-2020; Strategia protecŃiei mediului în

România în perioada 2000-2020.

La elaborarea Strategiei protecŃiei mediului s-au avut în vedere resursele naturale de care

dispune România, stadiul dezvoltării economice şi sociale şi , mai ales, calitatea factorilor de

mediu, ca premise ale elaborării. Strategia are un caracter dinamic, se actualizează Ńinând seama

25

de fiecare etapă parcursă şi se corectează în funcŃie de elementele nou apărute. Aceasta răspunde

cerinŃelor şi sarcinilor celor implicaŃi în protecŃia mediului pe plan naŃional şi internaŃional,

obligaŃiilor ce revin Ńării noastre din convenŃiile la care a aderat sau este parte . De asemenea, ea

constituie modul de rezolvare a problemelor complexe din domeniu, determinând elaborarea unui

Program NaŃional de AcŃiune, care este racordat la Programul european din domeniu, aprobat de

ConferinŃa Ministerială de la Lucerna din aprilie 1993, care a fost însuşit şi de România.

2.3. Ministerul mediului

Sarcinile de specialitate privind protecŃia mediului revin autorităŃii centrale, adică

Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor. Denumirea şi organizarea actuală a acestuia rezultă

din Hotărârea de Guvern nr. 409/2004..

AtribuŃiile autorităŃilor centrale pentru protecŃia mediului sunt stabilite în art.65 din Legea nr.

137 din 1995 şi în mai multe legi speciale, prin exercitarea cărora acest minister aplică strategia

dezvoltării şi politica Guvernului în domeniile gospodăririi apelor şi protecŃiei mediului şi în cel

al silviculturii.

Ministerul la care ne referim are în subordine agenŃii de protecŃie a mediului, judeŃene şi a

municipiului Bucureşti, care sunt servicii publice descentralizate, precum şi mai multe instituŃii

publice finanŃate de la bugetul de stat, precum AdministraŃia RezervaŃiei Biosferei “Delta

Dunării” ş.a. În subordinea ministerului mai există unităŃi de cercetare ştiinŃifică, proiectare,

documentare şi informare, finanŃate din venituri extrabugetare (Institutul de Cercetări şi Ingineria

Mediului Bucureşti, Institutul Român de Cercetări Marine ConstanŃa, Institutul de Cercetări şi

Proiectări “Delta Dunării” Tulcea, Oficiul de Informare şi Documentare Bucureşti) şi regii

autonome sau societăŃi naŃionale.

Pe lângă minister funcŃionează organisme consultative precum: Comisia Centrală de Apărare

Împotriva InundaŃiilor, Fenomenelor Meteorologice Periculoase şi Accidentelor la ConstrucŃiile

Hidrotehnice; Comisia NaŃională pentru Evaluarea Trofeelor Cinegetice; Comisia NaŃională

pentru SiguranŃa Barajelor şi Lucrărilor Hidrotehnice; Comitetul NaŃional Român pentru

Programul Hidrologic InternaŃional.

În vederea exercitării atribuŃiilor sale, ministerul colaborează cu celelalte ministere şi organe

centrale de specialitate din subordinea Guvernului, cu autorităŃile publice locale şi cu alte

organisme interesate. Amintim aici Ministerul SănătăŃii, Ministerul Apărării NaŃionale,

Ministerul EducaŃiei şi Cercetării, Ministerul Transporturilor şi Lucrărilor Publice , Ministerul

AdministraŃiei şi Internelor ş.a.; de asemenea, cu organele vamale, Garda Financiară etc.

26

Din atribuŃiile cu caracter general ce revin ministerului, enumerăm: emite acordurile de

mediu; avizează licenŃele sau permisele prevăzute în actele normative; omologhează împreună cu

alte autorităŃi tehnologii, echipamente, produse şi aparatură din domeniul său de activitate;

asigură desfăşurarea activităŃii de cercetare ştiinŃifică şi inginerie tehnologică; promovează

măsuri pentru conservarea mediului şi diversităŃii biologice ; stabileşte regimul de administrare a

ariilor protejate; asigură cadrul legal pentru accesul societăŃii civile la informaŃiile de mediu;

avizează programele de exploatare a resurselor naturale ale Ńării; formulează şi propune strategii

şi politici pentru mediu şi pentru dezvoltarea durabilă a Ńării ş.a.

AtribuŃiile specifice ce revin ministerului sunt: a) în domeniul gospodăririi apelor: stabileşte

regimul de utilizare a resurselor de apă şi asigură elaborarea de cercetări, studii, prognoze şi

strategii în domeniu; realizează unitatea de concepŃie în acest domeniu şi colaborează cu celelalte

autorităŃi ale administraŃiei publice centrale şi locale pentru amenajarea complexă a bazinelor

hidrografice, descoperirea unor noi surse de apă şi protecŃia lor împotriva epuizării şi degradării;

coordonează activitatea de avizare şi autorizare a lucrărilor ce se construiesc pe ape; organizează

întocmirea cadastrului apelor; asigură documentaŃiile pentru concesionarea resurselor de apă;

stabileşte strategia la nivel naŃional în domeniul meteorologiei, hidrologiei, sistemului de

informare, prognoză şi avertizare asupra fenomenelor meteo periculoase , precum şi a sistemului

de avertizare în caz de calamităŃi şi accidente în domeniu; b) în domeniul protecŃiei mediului:

emite avize, acorduri, autorizaŃii şi permise ; promovează instrumentele juridice, economice şi

financiare pentru introducerea tehnologiilor nepoluante; actualizează şi aplică Strategia şi Planul

naŃional de acŃiuni pentru protecŃia mediului, precum şi a altor politici şi strategii în acest

domeniu.

Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor exercită şi alte responsabilităŃi, în conformitate cu

dispoziŃiile legislaŃiei naŃionale şi ale actelor juridice internaŃionale la care România este parte,

precum şi cu prevederile Programului naŃional de aderare la Uniunea Europeană.

2.4. Organisme interministeriale având răspunderi în domeniu

În ultimii ani s-au creat şi funcŃionează şi unele organisme interministeriale, constituite din

reprezentanŃi ai mai multor ministere cu atribuŃii într-un anumit domeniu, care au răspunderea să

gestioneze o serie de probleme ecologice cu caracter transversal. De regulă, în cadrul acestor

structuri rolul de coordonator îl îndeplineşte Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor.

Au fost constituite asemenea structuri (organisme) interministeriale pentru urmărirea

exploatării raŃionale şi a protecŃiei resurselor naturale, precum şi a refacerii echilibrului ecologic

în unele zone natural-ecologice sensibile precum şi pentru zona Lacului Amara (prin H.G. nr.106

27

din 1999), zona Lacului Techirghiol (H.G. nr.107 din 1999) şi zona litoralului românesc (H,G.

nr.108 din 1999). Ca organisme interministeriale, acestea sunt formate din reprezentanŃi ai

administraŃiei publice centrale de specialitate, ai administraŃiei publice locale şi ai unor agenŃii,

organe şi instituŃii şi au un rol de supraveghere şi control.

Comisia Interministerială de Omologare a Produselor de Uz Fitosanitar este formată de

specialişti în domeniul fitosanitar, sanitar, sanitar-veterinar, precum şi al silviculturii şi protecŃiei

mediului, împuterniciŃi ai Ministerului Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerului

SănătăŃii şi Familiei şi ai Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor. AtribuŃiile acestei Comisii

modul de organizare şi procedura de lucru sunt prevăzute în regulamentul propriu de organizare

şi funcŃionare.

Comisia Interministerială pentru autorizarea şi omologarea îngrăşămintelor folosite în

România este organizată şi funcŃionează în cadrul Ministerului Agriculturii, AlimentaŃiei şi

Pădurilor. A fost înfiinŃată prin Ordinul nr.263 din 17 iulie 2001 al ministrului agriculturii,

alimentaŃiei şi pădurilor, nr.722 din 1 august 2001 al ministrului apelor şi protecŃiei mediului şi

nr.494 din 18 iulie 2001 al ministrului sănătăŃii şi familiei (înlocuit prin Ordinul nr.6/22/2004).

Comisia autorizează şi omologhează noile îngrăşăminte din producŃia internă şi din import,

pentru folosirea acestora în agricultură şi silvicultură.

AgenŃia NaŃională pentru SubstanŃe şi Preparate Chimice Periculoase, persoană juridică de

interes public, aflată în Subordinea Ministerului Industriei şi Resurselor. A fost înfiinŃată prin

O.U.G. nr.200 din 2000 şi modificată şi aprobată prin Legea nr.451 din 18 iulie 2001.Din

atribuŃiile ei, menŃionăm: solicită şi primeşte informaŃii despre proprietăŃile substanŃelor şi

preparatelor chimice periculoase, care vor fi utilizate numai în scopul satisfacerii unei cerinŃe

medicale; coordonează, în colaborare cu ministerele interesate, pregătirea şi perfecŃionarea

personalului atestat pentru controlul şi supravegherea produselor chimice; coordonează şi

furnizează suportul informaŃional în domeniul substanŃelor şi preparatelor chimice periculoase;

sancŃionează încălcarea prevederilor legale în domeniu etc.

Comitetul NaŃional pentru ProtecŃia Stratului de Ozon, înfiinŃat şi organizat prin H.G. nr.243

din 1995, este un organism interministerial, fără personalitate juridică, a cărui activitate este

coordonată de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor. El promovează măsurile de aplicare

pe teritoriul Ńării a prevederilor ConvenŃiei de la Viena privind protecŃia stratului de ozon din

1985, a protocoalelor şi amendamentelor ulterioare la această convenŃie. Este format din

reprezentanŃii unor ministere şi are printre atribuŃii, următoarele : propune Guvernului înŃelegeri

bilaterale şi regionale în domeniul activităŃilor cu substanŃe aflate sub incidenŃa Protocolului de la

Montreal, echipamente şi produse care conŃin asemenea substanŃe, măsuri de reducere, înlocuire,

28

interzicere a producŃiei şi consumul de substanŃe aflate sub incidenŃa acestui Protocol; propune,

în condiŃiile legii, “Programul naŃional de cercetare ştiinŃifică şi tehnologică privind protecŃia

stratului de ozon” şi “Programul naŃional de înlocuire a substanŃelor care epuizează stratul de

ozon”; colaborează cu Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor la elaborarea sau avizarea,

proiectelor de acte normative privind producŃia, importul, exportul, reciclarea, recuperarea,

regenerarea, distrugerea etc. substanŃelor aflate sub incidenŃa Protocolului de la Montreal

Comisia Guvernamentală de Apărare Împotriva Dezastrelor, condusă de primul ministru,

propune Guvernului includerea în bugetul de stat anual a fondurilor necesare apărării împotriva

dezastrelor şi înlăturării efectelor acestora; informează asupra situaŃiilor create în teritoriu, printr-

un sistem informaŃional propriu; coordonează Programul naŃional de pregătire şi planurile de

protecŃie şi intervenŃie pentru apărare împotriva dezastrelor ş.a. În subordinea ei s-au constituit

mai multe Comisii Centrale specializate, pe tipuri de dezastre, organizate pe lângă ministerele de

resort.

Comitetul NaŃional “Om – Biosferă”- subordonat Comisiei NaŃionale pentru UNESCO are,

potrivit art. 42 din O.U.G. nr.236 din 2000 privind regimul ariilor naturale protejate, a florei şi

faunei sălbatice, următoarele atribuŃii: analizează şi avizează proiectele de acte normative care

privesc rezervaŃiile biosferei; cooperează cu autoritatea publică centrală pentru protecŃia mediului

la administrarea rezervaŃiilor biosferei; analizează şi avizează planul de management al acestora

şi numirea membrilor organelor ştiinŃifice şi de administrare etc.

Autoritatea NaŃională a Produselor Ecologice, subordonată Ministerului Agriculturii,

AlimentaŃiei şi Pădurilor, înfiinŃată prin O.U.G. nr.34 din 17 aprilie 2000, stabileşte normele şi

standardele de producŃie, prelucrare şi comercializare a produselor agroalimentare ecologice;

propune Ministerului Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor reglementări privind controlul la

importul şi exportul produselor agroalimentare ecologice.

Comisia NaŃională pentru Securitate Biologică , înfiinŃată prin O.G. nr.49 din 30 ianuarie

2000 privind regimul de obŃinere, testare, utilizare şi comercializare a organismelor modificate

genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum şi a produselor rezultate din acestea.

Comisia pune în aplicare dispoziŃiile legislaŃiei naŃionale şi internaŃionale referitoare la regimul

activităŃilor în acest domeniu. Este un organism interdepartamental format din membrii care sunt

specialişti cu titluri academice şi universitare pentru activităŃi specifice acestor domenii, lucrează

în ministerele, departamentele şi agenŃiile guvernamentale ce au responsabilităŃi în conformitate

cu prevederile OrdonanŃei de Guvern nr.49 din 2000. CompetenŃa Comisiei se stabileşte pe baza

propunerilor făcute de conducătorii autorităŃilor sau instituŃiilor prevăzute în OrdonanŃă şi se

aprobă prin ordinul comun al miniştrilor implicaŃi.

29

Centrul NaŃional pentru Aşezări Urbane , înfiinŃat prin H.G. nr.515 din 1991 (înlocuit prin

H.G. nr. 711/2001) se află sub patronajul direct al primului ministru. Are atribuŃii privind

elaborarea şi aplicarea strategiei naŃionale a locuirii. Centrul reprezintă România în relaŃiile

internaŃionale şi, prin Secretariatul său, asigură legătura cu Comisia ONU pentru Aşezări Urbane

şi Centrul NaŃiunilor Unite pentru Aşezări Urbane de la Nairobi.

Comisia NaŃională pentru Controlul ActivităŃilor Nucleare, a fost creată prin Legea nr.61 din

1974 cu privire la desfăşurarea activităŃilor în domeniul nuclear. Ulterior, funcŃionarea şi

atribuŃiile Comisiei NaŃionale au fost precizate prin Decretul nr.29 din 11 mai 1990 şi O.G. nr.7

din 3o ianuarie 2003, privind utilizarea în scopuri exclusiv paşnice a energiei nucleare. Ea se află

în subordinea Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi este autoritatea naŃională

competentă în acest domeniu. Emite norme tehnice şi instrucŃiuni cu caracter obligatoriu privind

calitatea şi funcŃionarea în condiŃii de siguranŃă a obiectivelor şi instalaŃiilor nucleare, protecŃia

împotriva radiaŃiilor nucleare a personalului expus profesional, a populaŃiei, mediului şi bunurilor

materiale, protecŃia fizică a materialelor fisionabile speciale. Aceasta organizează reŃeaua de

supraveghere a mediului pe teritoriul României, asigurând fluxul informaŃional necesar

sistemului integrat de monitorizare a parametrilor mediului..

Consiliul NaŃional pentru Energie Nucleară a fost înfiinŃat prin O.G. nr.7 din 30 ianuarie

2003 care se referă la utilizarea în scopuri paşnice a energiei nucleare. Acesta se află în

subordinea primului ministru şi are, printre atribuŃiile sale următoarele: avizarea Planului Nuclear

NaŃional şi monitorizarea acestuia; promovarea cercetării-dezvoltării în domeniul energiei

nucleare în scopuri paşnice; avizarea documentaŃiilor privind amplasarea, construirea, transferul

proprietăŃii reactoarelor nucleare şi a depozitelor finale de deşeuri radioactive şi de combustibil

nuclear uzat; monotorizarea sistemelor de marcare a surselor radioactive în conformitate cu

cerinŃele specifice internaŃionale ş.a.

Comandamentul Republican de IntervenŃie în Caz de Accident Nuclear, înfiinŃat prin Ordinul

nr. 242 din 1993 al ministrului apelor, pădurilor şi protecŃiei mediului, pentru cazuri care impune

intervenŃia. Este subordonat Guvernului şi abilitat să declare starea de urgenŃă şi să notifice acest

lucru autorităŃilor competente; evacuează personalul din perimetrul instalaŃiei şi, la nevoie,

populaŃia din zonă; evaluează pagubele şi efectele reparaŃiilor necesare; declară încetarea stării de

urgenŃă ş.a.

AgenŃia NaŃională pentru Deşeuri Radioactive înfiinŃată prin O.G. nr.11 din 2003, este

persoană juridică în subordinea Ministerului Industriei şi Resurselor; coordonează procesul de

gestionare în siguranŃă a combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive, precum şi

depozitarea finală a acestora.

30

Comandamentul Antiepizootic Central înfiinŃat prin H.G. nr.1004 din 2001, funcŃionează în

cadrul Ministrului Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor. Tot în cadrul acestui minister mai

funcŃionează şi Compania NaŃională de Administrare a Fondului Piscicol şi are printre atribuŃii:

aplicarea strategiei naŃionale în domeniul protejării fondului piscicol, dezvoltarea pisciculturii şi

a celorlalte ramuri ale acvaculturii; elaborarea metodologiei de evaluare a fondului piscicol şi de

stabilire a cotelor anuale de peşti; acordarea de licenŃe şi autorizaŃii de pescuit comercial,

recreativ-sportiv, persoanelor fizice şi juridice etc.; Consiliul NaŃional de Vânătoare înfiinŃat prin

Legea nr. 103 din 1996 privind fondul cinegetic şi protecŃia vânatului; AgenŃia NaŃională

Sanitară Veterinară înfiinŃată prin O.U.G. nr.61 din 2001 (înlocuită prin O.G. nr.42/2004); Regia

NaŃională a Pădurilor; Comisia NaŃională pentru Acordarea Etichetei Ecologice înfiinŃată prin

H.G. nr.189 din 2002.

2.5 AutorităŃile locale şi rolul lor juridic în înfăptuirea politicii ecologice

AutorităŃile administraŃiei publice judeŃene şi locale sunt participante active la acŃiunile

complexe de protecŃie a mediului, conform Legii nr.137 din 1995, având sarcini deosebite în

asigurarea serviciilor comunale necesare, în conducerea şi îndrumarea activităŃii organelor de

protecŃie a mediului din subordinea lor .

Consiliile judeŃene analizează propunerile făcute de comune şi oraşe în vederea elaborării de

prognoze pentru protecŃia şi refacerea mediului. Prefectul poate dispune luarea măsurilor

corespunzătoare pentru apărarea drepturilor cetăŃenilor la un mediu sănătos, prin organele legale

constituite.

Aceste autorităŃi supraveghează aplicarea prevederilor din planurile de urbanism şi

amenajarea teritoriului, în acord cu planificarea de mediu; de asemenea, veghează ca agenŃii

economici din zona de responsabilitate să nu comită accidente de poluare sau să facă depozitări

necontrolate de deşeuri; dezvoltarea sistemelor de colectare a deşeurilor refolosibile; adoptă

programe pentru dezvoltarea reŃelelor de canalizare, de aprovizionare cu apă potabilă, precum şi

pentru transportul în comun; asigură servicii în ecologia urbană şi protecŃia mediului;

promovează o atitudine corespunzătoare a populaŃiei faŃă de protecŃia mediului ş.a.

Aceste autorităŃi mai sunt obligate să ia măsuri de prevenire şi limitare a impactului asupra

sănătăŃii populaŃiei şi a mediului a substanŃelor şi deşeurilor de orice natură şi să anunŃe

autorităŃile teritoriale pentru protecŃia mediului despre orice activitate neconformă cu prevederile

legale; la solicitarea inspectoratelor pentru protecŃia mediului, a altor organizaŃii interesate,

persoane fizice sau juridice, autorităŃile locale pot, pe baza documentaŃiei avizate de Academia

31

Română, să pună sub ocrotire provizorie în vederea declarării, arii protejate sau monumente ale

naturii, anumite obiective care justifică aceasta.

Un rol important îl mai au autorităŃile publice locale şi în ce priveşte folosirea organizaŃiilor

neguvernamentale pentru implicarea cetăŃenilor la politica de protecŃie a mediului, pentru

educarea acestora în spirit ecologic. O.N.G.-urile pot fi : a) grupuri şi organizaŃii care se ocupă de

politica mediului, încercând să influenŃeze politica oficială şi, s-o îmbunătăŃească; b) grupuri şi

organizaŃii care se ocupă cu informaŃia şi educaŃia; c) grupuri şi organizaŃii ce pun în practică, ele

însele, modul de viaŃă ecologic, oferind un exemplu personal.

OrganizaŃiile neguvernamentale se înfiinŃează şi funcŃionează conform O.G. nr.26 din 2000

cu privire la asociaŃii şi fundaŃii. DispoziŃiile OrdonanŃei se aplică nu numai asociaŃiilor cu

privire la mediu, fapt pentru care se impune adoptarea unor dispoziŃii speciale cu privire la

organizaŃii neguvernamentale în domeniul protecŃiei mediului.

Creşterea receptivităŃii faŃă de mediu şi problematica dezvoltării durabile asigură sprijinul şi

înŃelegerea publicului. Asigurând participarea unui număr mare de cetăŃeni, prin varietatea

informaŃiilor şi a opiniilor, autorităŃile locale şi O.N.G.-urile pot găsi soluŃii viabile unor

complicate probleme de mediu, ce pot fi prezentate autorităŃilor decizionale, influenŃând

activitatea acestora.

CAPITOLUL 3

PROTECłIA JURIDICĂ A ATMOSFEREI

Obiectivul principal al cursului: cunoasterea legislatiei in vigoare ce asigura protectia atmosferei. Concepte, date si sintagme-cheie: atmosfera, efectele poluarii, reglementari juridice interne si internationale, organe si organisme de stat, persoane, raspundere si sanctiune juridica Prezentarea cursului:

3.1.NoŃiunea „atmosferă”; cauzele şi efectele poluării atmosferei

Atmosfera constituie mediul de viaŃă al planetei noastre, calitatea acesteia fiind direct

dependentă de calitatea aerului. Învelişului gazos alcătuit din aer, care înconjoară Pământul, nu i

se poate stabili o limită superioară precisă, stratul de aer din jurul său trecând treptat în spaŃiul

interplanetar (extraatmosferic).

Conform prevederilor O.U. nr.243 din 2000 , modificată ulterior şi aprobată prin Legea

nr.655 din 20 noiembrie 2001, prin „atmosferă” se înŃelege „masa de aer care înconjoară

32

suprafaŃa terestră, incluzând şi stratul protector de ozon”. Reglementările speciale folosesc şi

noŃiunea de “aer înconjurător”, înŃeles ca aerul troposferic, mai puŃin cel din locurile de muncă.

Datorită particularităŃilor naturale ale atmosferei şi consecinŃelor activităŃilor umane, poluarea

aerului, datorată fie creşterii unor constituenŃi normali ai atmosferei – bioxid de carbon, azot etc.

– fie pătrunderii unor compuşi străini acestui mediu – elemente radioactive, substanŃe organice de

sinteză ş.a. constituie o realitate tot mai evidentă a societăŃii moderne. Mai mult decât atât, ca

fenomen, poluarea aerului a devenit transfrontalieră şi o problemă globală, ceea ce impune o

cooperare internaŃională şi o reglementare interstatală adecvate.

Diversitatea şi numărul poluanŃilor care pot contamina atmosfera fac practic imposibil un

inventar complet al acestora. Totuşi mai ales trei activităŃi (industria, încălzitul domestic şi

transporturile) se află la originea a două mari tipuri de poluare : poluarea acidă – particulară ori

acidă, cea mai veche şi legată de utilizarea combustibililor fosili – gaz, cărbune – şi poluarea

oxidantă, rezultată din unele activităŃi industriale şi gazul de eşapament al autovehiculelor. Cele

două tipuri de poluare, ploile acide care distrug pădurile, “gaura” din stratul de ozon, schimbările

climatice au consecinŃe directe asupra calităŃii mediului şi stării de sănătate a oamenilor.

Problematica generală a calităŃii aerului vizează următoarele aspecte principale: poluarea de

impact cu diferite noxe; calitatea precipitaŃiilor atmosferice; situaŃia ozonului atmosferic;

dinamica emisiilor de gaze cu efect de seră şi unele manifestări ale schimbărilor climatice, care

şi-au găsit reglementările la nivel naŃional, internaŃional şi comunitar, ce se întrepătrund în

acŃiunea de asigurare a obiectivului comun: protecŃia şi conservarea calităŃii aerului.

ConferinŃa general-europeană pentru protecŃia mediului înconjurător care a avut loc la

Geneva în 1979, a elaborat (printre altele) ConvenŃia şi RezoluŃia privind poluarea atmosferică

transfrontalieră la mari distanŃe, convenŃie care defineşte poluarea atmosferică în general ca

fiind: “eliberarea în aer, de către oameni, mijlocit sau nemijlocit, de substanŃe sau energie cu

efecte nocive, precum şi periclitarea sănătăŃii, daune comorilor vii şi ecosistemelor sau altor

bunuri, precum şi o limitare a binefacerilor mediului sau a altor drepturi de folosire de drept a

mediului”.

În acelaşi timp, poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanŃe lungi a fost definită ca :

“acea poluare a cărei sursă fizică este cuprinsă , total sau parŃial, în zona supusă jurisdicŃiei

naŃionale a unui stat şi care are efecte dăunătoare într-o zonă supusă jurisdicŃiei naŃionale a

altui stat, la o distanŃă la care nu este în general posibil să se distingă contribuŃiile surselor

individuale sau a grupurilor de surse de emisie”.

Din aceste definiŃii rezultă că, aerul devine poluat în momentul în care concentraŃia

substanŃelor străine introduse în mod artificial sau natural, sistematic sau numai accidental, se

33

situează la un nivel care poate dăuna sănătăŃii sau vieŃii animale sau vegetale. Considerat ca

element de viaŃă şi nutriŃie, aerul respirat de om trebuie să aibă puritatea necesară proceselor de

ardere din interiorul corpului său. Depăşirea valorilor naturale ale concentraŃiei de impurităŃi în

aer este admisă până la atingerea unor praguri maximale, stabilite prin acte normative,

determinate în urma observaŃiilor şi experimentelor privind comportamentul fiinŃelor vii la

expunerea îndelungată în aer poluat.

PoluanŃii din atmosferă se împart în două grupe mari: 1. poluanŃi primari, care sunt emişi

direct din surse identificate sau identificabile şi 2. poluanŃi secundari care sunt produşi în aer prin

interacŃiunea a doi sau mai mulŃi poluanŃi sau prin reacŃia cu anumiŃi constituenŃi ai aerului.

Principalii poluanŃi ai atmosferei sunt cei sulfurici, poluanŃi carbonici, hidrocarburile,

compuşii azotului, poluanŃii minerali, substanŃele radioactive, praful bacterian etc. Dintre aceşti

poluanŃi, oxidul de carbon este cel mai răspândit. El provine în proporŃie de aproape 60% de la

vehiculele ce folosesc drept combustibil benzina şi motorina, iar restul de la industria siderurgică,

petrochimică şi altele. Bioxidul de sulf se consideră că este principala substanŃă dăunătoare din

aer ; el provine, în primul rând din arderea cărbunilor (50%), a petrolului (30%) şi din alte

procese (20%).

Spre deosebire de ceilalŃi factori ai mediului care au, în afara Legii protecŃiei mediului nr.

137/1995, şi reglementări proprii speciale, în privinŃa atmosferei nu avem, până în prezent, în

legislaŃia românească o lege specială consacrată protecŃiei acesteia. În astfel de condiŃii, relaŃiile

sociale în domeniul protecŃiei atmosferei sunt reglementate în mai multe acte normative, dintre

care amintim: art.135 alin.(2) lit.e) din ConstituŃia României; Capitolul IV, din Legea protecŃiei

mediului nr.137/1995; Legea nr.24/1994 pentru ratificarea ConvenŃiei-cadru a NaŃiunilor Unite

asupra schimbărilor climatice, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992; Ordinul nr.462/1993 al

ministrului apelor, pădurilor şi protecŃiei mediului pentru aprobarea CondiŃiilor tehnice privind

protecŃia atmosferei şi Normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanŃi

atmosferici produşi de surse de staŃionare; Ordinul nr.125/1996 al ministrului apelor, pădurilor şi

protecŃiei mediului pentru aprobarea procedurii de reglementare a activităŃilor economice şi

sociale cu impact asuprea mediului înconjurător (înlocuit prin H.G. nr. 1076/2004 privind

stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe); Ordinul

nr.536/1997 al ministrului sănătăŃii pentru aprobarea Normelor de igienă privind mediul de viaŃă

al populaŃiei; Ordinul nr.756/1997 al ministrului apelor, pădurilor şi protecŃiei mediului pentru

aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării mediului ş.a.

Din toate aceste acte normative rezultă că, politica naŃională de protecŃie a atmosferei constă,

în principal, din următoarele: introducerea de tehnici şi tehnologii adecvate pentru reŃinerea

34

poluanŃilor la sursă; gestionarea resurselor de aer, în sensul reducerii emisiilor de poluanŃi până la

atingerea capacităŃii de regenerare a atmosferei; gestionarea resursei de aer pentru asigurarea

sănătăŃii umane; modernizarea şi perfecŃionarea sistemului naŃional de evaluare şi gestionare

integrată a calităŃii aerului.

Regimul juridic de protecŃie a atmosferei are la bază respectarea principiului de abordare

integrată a protecŃiei mediului. În acest scop, reglementările precizează: strategia naŃională

privind protecŃia atmosferei; evaluarea şi gestionarea integrată a calităŃii aerului; prevenirea şi

combaterea poluării atmosferei prin emisii provenite din surse fixe, surse mobile şi difuze;

participarea publicului; monitorizarea calităŃii aerului; atribuŃiile şi răspunderile ce revin

autorităŃilor pentru protecŃia mediului, celorlalte autorităŃi ale administraŃiei publice şi

persoanelor juridice.

Strategia naŃională în domeniul protecŃiei atmosferei are, potrivit actelor normative

următoarele obiective: a) menŃinerea calităŃii aerului înconjurător în limitele prevăzute de

normele în vigoare pentru indicatorii de calitate; b) îmbunătăŃirea calităŃii aerului înconjurător în

zonele ce nu se încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de

calitate; c) adoptarea măsurilor necesare pentru limitarea până la eliminare a efectelor negative

asupra mediului, inclusiv în context transfrontalier; d) îndeplinirea obligaŃiilor asumate prin

acordurile şi tratatele internaŃionale la care România este parte şi participă la cooperarea

internaŃională în domeniu.

Strategia naŃională privind protecŃia atmosferei se adoptă prin hotărâre a Guvernului şi se

reactualizează periodic de autoritatea publică centrală pentru protecŃia mediului, după care se

supune aprobării Guvernului. Adoptarea strategiilor de dezvoltare a sectoarelor de activitate care

pot afecta calitatea atmosferei se face cu avizul autorităŃii publice centrala pentru protecŃia

mediului.

Evaluarea calităŃii aerului înconjurător pe teritoriul României se efectuează pe baza

valorilor limită şi a valorilor de prag, în acord cu standardele naŃionale şi ale Uniunii Europene.

Valorile limită reprezintă nivelul fixat pe baza cunoştinŃelor ştiinŃifice, în scopul evitării,

prevenirii sau reducerii efectelor dăunătoare asupra sănătăŃii omului sau mediului, care se ating

într-o perioadă dată şi care nu trebuie depăşite după ce a fost atins (art.6 lit. k) din O.U.G.

nr.243/2000).

Criteriile, metodele şi procedeele de evaluare a calităŃii aerului se stabilesc prin ordin al

ministrului apelor şi protecŃiei mediului. Rezultatele evaluării calităŃii aerului sunt aduse la

cunoştinŃă de către autoritatea publică centrală pentru protecŃia mediului.

35

PoluanŃii de referinŃă care trebuie evaluaŃi, precum şi valorile limită, valorile de prag, marjele

de toleranŃă şi termenele în care trebuie atinse valorile limită se stabilesc, în acord cu standardele

europene şi internaŃionale şi se aprobă prin ordin al ministrului autorităŃii publice centrale pentru

protejarea mediului. Valorile de prag constituie nivelul pragurilor de alertă care odată ce au fost

depăşite determină luarea de măsuri de către autorităŃile competente, conform legislaŃiei în

vigoare, iar marja de toleranŃă este un procent de valoare limită cu care aceasta poate fi depăşită,

în condiŃiile precizate de legislaŃia în vigoare.

Pe baza evaluării calităŃii aerului înconjurător, autoritatea publică centrală pentru protecŃia

mediului întocmeşte, prin ordin al ministrului, lista cuprinzând zone şi aglomerări în care

nivelurile unuia sau mai multor poluanŃi sunt: a) mai mari decât valoarea limită, plus marja de

toleranŃă; b) între valoarea limită şi valoarea limită plus marja de toleranŃă; c) mai mici decât

valoarea limită.

Pentru zonele şi aglomerările prevăzute la lit. a) şi b) se adoptă, prin hotărâre a Guvernului,

procedura de elaborare şi punere îi aplicare a planurilor şi programelor de gestiune a calităŃii

aerului în vederea atingerii valorilor limită într-o anumită perioadă de timp.

Dacă valorile limită sunt depăşite pentru mai mulŃi poluanŃi, se elaborează planuri şi

programe integrate pentru toŃi poluanŃii respectivi.

Planurile şi programele de gestionare a calităŃii aerului se elaborează în colaborare cu

administraŃia publică locală, cu organele descentralizate ale administraŃiei publice centrale,

titularii de activitate şi cu alŃi factori interesaŃi şi se aduc, de asemenea, la cunoştinŃa publicului,

raportându-se şi Uniunii Europene.

Autoritatea publică centrală pentru protecŃia mediului monitorizează progresul realizat şi

încadrarea în planurile şi programele de gestionare a calităŃii aerului, raportând anual asupra

îndeplinirii acestora. AutorităŃile locale, împreună cu cele de mediu elaborează planuri cu

măsurile specifice adoptate pe termen scurt în zonele în care există riscuri de depăşire a valorilor

limită şi/sau a pragurilor de alertă, în scopul reducerii acelui risc şi al limitării duratei de

producere a lui.

Un alt efect al poluării atmosferei îl constituie ploile acide. Necesarul sporit de energie în

toate Ńările lumii a atras după sine consumuri tot mai mari de cărbune, petrol şi gaze naturale,

ducând la o creştere continuă a gradului de poluare a atmosferei. Particulele emise în atmosferă,

prin arderea acestor combustibili, acŃionează ca nucleu de condensare a apei, iar caracteristicile

acestor aerosoli se regăsesc în proprietăŃile ploii. Ca rezultat al interacŃiunii dintre gaze şi

picăturile de apă apare o acidificare a apei de ploaie.

36

Efectele ploilor acide sunt, în principal, de două feluri: directe şi indirecte. Cele directe

intervin atunci când depunerile acide vin în contact direct cu mediul receptor (plante, animale,

construcŃii etc.). Efectele indirecte se produc atunci când depunerile acide induc schimbări

chimice în sol şi în ape.

Efectele terestre, cele mai frecvente sunt despăduririle. De asemenea, pierderea de nutrienŃi în

stratul superior al solului, cu urmări complexe asupra productivităŃii acestuia , dar şi al

impurificării apelor subterane şi de suprafaŃă. În domeniul acvatic, este afectată viaŃa multor

specii de peşti.

Asupra sănătăŃii oamenilor, impactul acidificării este, de asemenea, direct şi indirect. Efectele

directe apar atunci când aerosolii de acid sulfuric vin în contact cu traectul respirator şi pielea.

Efectul indirect se produce prin ingerarea de metale rezultate prin dizolvarea în mediu acid a

plumbului, cadmiului, aluminiului, cuprului etc.

Nu mai puŃin grav, prin efectele sale pe care le produce, este şi smogul. Smogul este un

amestec de diverşi poluanŃi şi vapori de apă pe care aceştia îi condensează. Se cunosc două tipuri

de smog: londonez sau reducător şi californian sau oxidant. De exemplu, în anul 1952, smogul

londonez a Ńinut patru zile în care au murit cca. 10.000 de persoane , în majoritate suferinzi de

boli cardiace sau respiratorii. Aceasta a determinat statul englez să ia măsuri deosebit de severe

pe plan legislativ, obligând unităŃile industriale să-şi purifice emisiile gazoase sau să-şi închidă

porŃile. Încălzitul cu cărbune a fost lichidat.

Poluarea aerului nu cunoaşte graniŃe politico-administrative, ci afectează zone mai mult sau

mai puŃin întinse, putând acoperi teritorii ce aparŃin mai multor state. Poluarea aerului apare,

deci, ca un fenomen global, internaŃional. Aceasta impune ca şi lupta împotriva acelui flagel să

îmbrace caracter internaŃional, să se organizeze o cooperare între diferite Ńări pe baza unor

convenŃii bilaterale sau multilaterale, uneori sub îndrumarea organismelor internaŃionale. De

aceea, fiindcă tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, iar statul român este

obligat să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinŃă obligaŃiile ce-i revin din tratatele

internaŃionale la care este parte, aceste reglementări au o importanŃă practică deosebită.

Prin ConvenŃia-cadru a NaŃiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, semnată la Rio de

Janeiro la 5 iunie 1992 s-a hotărât că trebuie stabilizată concentraŃia de gaze cu efect de seră în

atmosferă la un nivel care să împiedice orice perturbare antropică periculoasă a sistemului

climatic.

Măsurile pe care le vor lua Ńările semnatare ale ConvenŃiei pentru îndeplinirea obiectivului

propus sunt: părŃile au sarcina să ocrotească sistemul climatic în interesul generaŃiilor prezente şi

viitoare; să Ńină cont de nevoile specifice şi de situaŃia specială a Ńărilor în curs de dezvoltare; să

37

ia măsuri de precauŃie pentru a prevedea, a preveni sau a atenua cauzele schimbărilor climatice şi

a limita efectele nefaste ale acestora; să acŃioneze pentru o dezvoltare durabilă; să lucreze de

comun acord la un sistem economic internaŃional deschis care să conducă la o creştere economică

şi la o dezvoltare durabilă a fiecăreia, în special a Ńărilor în curs de dezvoltare pentru a le permite

rezolvarea problemelor apărute din schimbările climatice.

După doi ani, la 11 decembrie 1997, la Kyoto (Japonia), s-a semnat Protocolul referitor la

respectarea angajamentelor de limitare cantitativă şi reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră

faŃă de nivelul anului 1989, în perioada obligatorie 2008-2012 (ratificat de România prin Legea

nr.3/2001). Scopul acestuia este reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puŃin 5% în

raport cu nivelul din 1990, pentru perioada 2008-2012; pentru atingerea sa, statele – părŃi trebuie

să-şi stabilească politici naŃionale de reducere a emisiilor şi de favorizare a unei cooperări

adecvate. Protocolul a prevăzut şi mecanismul „permiselor de poluare”, în sensul că statele

dezvoltate pot să cedeze ori să dobândească între ele unităŃi de reducere a emisiilor; aceste

operaŃiuni sunt posibile dacă statele respective se conformează obligaŃiilor lor de estimare a

emisiilor şi de informare.

Reuniunea de la New Delhi (octombrie 2002) a constatat că protocolul nu se aplică şi că

următorii ani sunt decisivi în soluŃionarea problemelor efectului de seră şi schimbărilor climatice.

Tot cu această ocazie, organizaŃiile neguvernamentale au realizat o reuniune alternativă, intitulată

Forumul JustiŃiei Climatice, prin care s-a solicitat, printre altele, „achitarea datoriei ecologice” de

către Ńările industrializate.

3.2.Reglementări juridice interne şi internaŃionale în domeniu

În Ńara noastră, primele reglementări juridice vizând calitatea aerului au urmărit mai ales

obiectivele de sănătate publică. Ulterior, prima lege-cadru privind protecŃia mediului, Legea

nr.9/1973, prevedea că este interzisă evacuarea în atmosferă a substanŃelor dăunătoare sub formă

de gaze, vapori, aerosoli, particule solide şi altele, peste limitele stabilite şi, în al doilea rând s-a

interzis darea în exploatare de noi unităŃi sau dezvoltarea unităŃilor existente care prin activitatea

lor puteau constitui surse de poluare a aerului.

Prin Ordinul nr.623 din 4 decembrie 1973 al ministrului sănătăŃii (anexa 2) s-au stabilit

concentraŃiile maxime admisibile – C.M.A. (momentane şi medii în 24 de ore) pentru 35 de

substanŃe poluante din atmosfera zonelor locuite, printre care: acetonă, acid clorhidric, clor, fluor

şi compuşi (în F), funingine, mercur, metanol, plumb şi compuşi de plumb, tetraclorură de carbon

etc. De asemenea, se considerau substanŃe poluante ale atmosferei, peste limita admisă, şi cele

care erau perceptibile prin mirosuri persistente sau supărătoare.

38

Prin legea-cadru privind protecŃia mediului (nr.137/1995) s-a consacrat o altă concepŃie în

domeniu, modernă, stabilindu-se că prin protecŃia atmosferei se urmăreşte prevenirea, limitarea

deteriorării şi ameliorarea calităŃii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative

asupra mediului, sănătăŃii umane şi bunurile materiale. Legea stabileşte o „politică naŃională” de

protecŃie a atmosferei, integrată politicilor regionale şi globale şi aplicarea cu prioritate prin

desfăşurarea unor acŃiuni la nivel local şi naŃional, care se exprimă în principal în : introducerea

de tehnici şi tehnologii adecvate pentru reŃinerea poluanŃilor la sursă; gestionarea resursei de aer,

în sensul reducerii emisiilor de poluanŃi până la realizarea celor mai scăzute niveluri şi care să nu

depăşească capacitatea de regenerare a atmosferei; gestionarea resursei de aer pentru asigurarea

sănătăŃii umane; modernizarea şi perfecŃionarea sistemului naŃional de evaluare şi gestionare

integrală a calităŃii aerului.

În promovarea obiectivelor protecŃiei atmosferei, un rol fundamental este acordat autorităŃii

centrale pentru protecŃia mediului, prin abilitarea dată de lege de a elabora normele tehnice,

standardelor şi regulamentelor necesare, respectiv supravegherea şi controlul aplicării

prevederilor legale privind protecŃia atmosferei.

Toate aceste reglementări de principiu şi-au găsit o dezvoltare adecvată prin dispoziŃiile

OrdonanŃei de urgenŃă nr.243/2000.

Cadrul juridic specific actual priveşte prevenirea, eliminarea, limitarea deteriorării şi

ameliorarea calităŃii atmosferei, în scopul evitării efectelor negative asupra sănătăŃii omului şi

asupra mediului ca întreg. AcŃiunea juridică vizează reglementarea activităŃilor care afectează sau

care pot afecta calitatea atmosferei, direct sau indirect, desfăşurate de către persoane fizice şi

juridice, conform strategiei naŃionale în domeniu. Stabilirea ca scop imediat al legii a „alinierii la

normele juridice internaŃionale şi la reglementărilor comunitare” arată că dispoziŃiile sale trebuie

completate şi interpretate în sensul şi spiritul acestora din urmă.

Ulterior s-a emis OrdonanŃa de urgenŃă nr.34 din 21 martie 2002 privind prevenirea,

reducerea şi controlul integrat al poluării, aprobată şi modificată prin Legea nr.645/2002. Aceasta

stabileşte măsurile necesare pentru prevenirea sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă,

pentru reducerea emisiilor provenite din activităŃile prevăzute în anexa I a ordonanŃei, în aer, apă

şi sol. Documentul reglementează cerinŃa şi condiŃiile autorizării pentru instalaŃiile existente sau

noi, care desfăşoară activităŃile industriale specificate în anexă (şase categorii: industrii

energetice, producŃia şi prelucrarea metalelor, industria mineralelor, industria chimică, gestiunea

deşeurilor, alte activităŃi). Nu fac obiectul ordonanŃei instalaŃiile sau părŃi ale acestora folosite

pentru cercetare, dezvoltare şi testarea noilor produse şi procese.

39

Pentru corecta precizare a obiectivelor şi măsurilor stabilite, ordonanŃa defineşte o serie de

termeni utilizaŃi. Cei mai semnificativi în acest sens sunt: poluare; instalaŃie; instalaŃie existentă;

emisie; valoare-limită de emisie; norme de calitate a mediului; modificarea modului de

exploatare/funcŃionare; modificare substanŃială; cele mai bune tehnici disponibile; titularul

activităŃii.

În privinŃa protecŃiei aerului (atmosferei), la nivel internaŃional s-au adoptat o serie de texte

cu valoare juridică care vizează cu prioritate trei sectoare principale: problema poluării

atmosferei transfrontaliere pe distanŃe lungi (ploi acide), stratul de ozon şi schimbările climatice.

Primul document a fost DeclaraŃia de principii privind lupta contra poluării aerului, adoptată în

1968 de Consiliul Europei.

Fenomenul poluării transfrontaliere sub forma ploilor acide este reglementat prin ConvenŃia

privind poluarea atmosferică transfrontalieră la lungă distanŃă , semnată la 13 noiembrie 1979

la Geneva . Scopul său este limitarea şi, pe cât posibil, reducerea progresivă şi prevenirea poluării

atmosferice pe lungă distanŃă, înŃeleasă ca „ poluarea atmosferică a cărei sursă fizică este

cuprinsă total sau parŃial într-o zonă supusă jurisdicŃiei unui stat , şi care exercită efecte

prejudiciabile într-o zonă supusă jurisdicŃiei altui stat la o distanŃă la care nu este în general

posibil de a distinge aporturilor surselor individuale ori grupelor de surse de emisie”.

ConvenŃia-cadru, impune obligaŃii cu caracter general statelor-părŃi, în sensul dezvoltării

schimbului de informaŃii, cercetării şi dezvoltării proceselor industriale, coordonării politicilor

naŃionale. Fiecare parte trebuie să stabilească sisteme de gestiune a calităŃii aerului şi sisteme de

control, recurgând la cea mai bună tehnologie disponibilă şi avantajoasă din punct de vedere

economic. De asemenea, prevede dezvoltarea Programului concertat de supraveghere şi evaluare

a transportului la lungă distanŃă al poluanŃilor atmosferici în Europa (EMEP), care permite

asigurarea unei supravegheri continue a emisiilor de poluanŃi.

Textul-cadru al convenŃiei a fost urmat de mai multe protocoale adiŃionale, cu caracter mai

concret, adoptate în perioada 1984-1999, respectiv: privind finanŃarea programului de

supraveghere continuă (Geneva, 28 septembrie 1984), privind reducerea emisiilor de sulf

(Helsinki, 8 iulie 1985 şi Oslo, 14 iunie 1994), referitor la lupta contra compuşilor organici

volatili (Geneva, 18 noiembrie 1991), vizând emisiile de azot (Sofia, 31 decembrie 1988), asupra

metalelor grele şi poluanŃilor organici persistenŃi (Aarhus, 24 iunie 1998) şi referitor la reducerea

acidifierii şi ozonul troposferic (Goteborg, 1 decembrie 1999).

ProtecŃia stratului de ozon face obiectul ConvenŃiei pentru protecŃia stratului de ozon,

adoptată la 22 martie 1985 la Viena, sub egida PNUM. Aceasta are un caracter-cadru, cu un

40

conŃinut mai general, obligaŃiile concrete fiind asumate de către statele-părŃi şi stipulate în

protocoalele adiŃionale ulterioare.

Principalul act de concretizare a convenŃiei, în privinŃa datelor tehnice şi măsurilor concrete,

este Protocolul încheiat la 16 septembrie 1987 la Montreal privind substanŃele care sărăcesc

stratul de ozon, completat şi modificat prin amendamentele de la Londra (29 iunie 1990),

Copenhaga (25 noiembrie 1992), Montreal (17 septembrie 1997) şi Beijing (3 decembrie 1999).

Fenomenul efectului de seră şi consecinŃa sa directă, schimbările climei, în sensul încălzirii

acesteia sunt reglementate la nivelul cooperării internaŃionale prin ConvenŃia-cadru privind

schimbările climatice, adoptată la New York la 9 mai 1992 şi deschisă semnării în cadrul

ConferinŃei de la Rio de Janeiro, la 5 iunie 1992. Documentul are ca obiectiv stabilizarea

concentraŃiilor de gaze cu efect de seră în sistemul climatic.

Pentru aceasta, statele-părŃi se angajează să întocmească periodic inventare naŃionale ale

emisiilor antropice, să stabilească şi să publice programe naŃionale şi chiar regionale conŃinând

măsuri de natură a reduce modificările climatice, de aplicare şi difuzare de protocoale şi

tehnologii necesare acestui scop. łările dezvoltate trebuie să adopte măsurile prime şi

substanŃiale în această privinŃă iar statele în curs de dezvoltare beneficiază de un tratament

favorabil, în sensul că executarea angajamentelor asumate depinde de îndeplinirea de către Ńările

industrializate a obligaŃiilor de ordin financiar şi de transfer de tehnologie.

În ceea ce priveşte legislaŃia comunitară, care este destul de bogată, aceasta insistă mai ales

pe reducerea poluării produse de autovehicule şi de activitatea industrială. Ea cere utilizarea celor

mai bune tehnologii disponibile şi respectarea valorilor-limită instituite.

În 2007 va intra în vigoare Directiva din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi reducerea

integrată a poluării, care vizează emisiile în aer, apă şi sol. Directiva din 1994 (nr.94/67/CE) se

referă la incinerarea deşeurilor periculoase. Conform acestei reglementări, exploatarea

instalaŃiilor presupune obŃinerea unui permis şi îndeplinirea unor condiŃii specifice referitoare în

special la valorile-limită de emisie, eliminarea reziduurilor rezultate în urma incinerării, normele

de echipament şi tehnicile de măsură. Aceste directive vor fi înlocuite la 28 decembrie 2005 prin

Directiva nr.2000/76/CE din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deşeurilor. Ea se va aplica

incinerărilor deşeurilor nepericuloase şi celor periculoase şi fixează valori-limită pentru emisiile

atmosferice şi acvatice, pentru instalaŃiile de incinerare şi diversele ramuri industriale.

În domeniul protejării stratului de ozon şi efectului de seră, la nivelul ComunităŃii Europene

s-a adoptat la 15 decembrie 1994 Regulamentul referitor la substanŃele care îl distrug având ca

obiect aplicarea Protocolului de la Montreal din 1987. Statele semnatare trebuie să stabilească

41

sisteme de recuperare, reciclare, regenerare ori distrugere acceptabile din punct de vedere

ecologic pentru substanŃele toxice.

O renovare a bazei strategiei comunitare în ansamblu a adus Directiva nr.96/62/CE din 27

septembrie 1996 privind evaluarea şi gestiunea calităŃii aerului ambiant, care a fixat obiectivele

de calitate, criterii de evaluare a calităŃii aerului, obligaŃia de a menŃine calitatea acestuia când

este bună şi de a o ameliora în celelalte cazuri, precum şi aceea de a informa publicul asupra

acestor aspecte. Directiva este completată prin Decizia nr.97/101/CE din 27 ianuarie 1997, prin

care se stabileşte un schimb reciproc de informaŃii şi de date provenite de la reŃelele şi staŃiile

individuale de măsurare a poluării aerului ambiant din statele membre.

Comisia Europeană a lansat în martie 200 un Program european privind schimbările

climatice, ca bază pentru viitoarele directive în materie. De asemenea, la 7 mai 2001 a fost

adoptat programul „Aer pur pentru Europa”. În sfârşit, cel de-al şaselea Program de acŃiune

comunitară pentru mediu (stabilit prin Decizia nr.1600/2002/CE a Parlamentului European şi a

Consiliului Europei) plasează schimbările climatice printre cele patru priorităŃi ale Uniunii

Europene în următorul deceniu.

Întrucât activitatea de explorare a Cosmosului poate modifica mediul pământean, cu

consecinŃe periculoase s-a impus şi în acest domeniu nevoia adoptării unor principii şi norme

juridice care să prevină schimbările nocive ale spaŃiului aerian, terestru şi acvatic. Tratatul cu

privire la principiile care guvernează activitatea statelor în explorarea şi folosirea spaŃiului

extraatmosferic, inclusiv Luna şi celelalte corpuri cereşti (din 27 ianuarie 1967) a prevăzut

obligaŃia statelor- părŃi de a desfăşura acŃiunile de explorare în aşa fel încât să evite contaminarea

Terrei. Pentru ca această prescripŃie să fie efectivă s-a stabilit o procedură de consultări prealabile

în cazul în care o activitate ori o experienŃă ar cauza o situaŃie potenŃial vătămătoare pentru

activităŃile altui stat-parte la tratat.

Documente ulterioare au precizat mai în detaliu conŃinutul juridic al principiului ocrotirii

mediului în activitatea de folosire a spaŃiului extraatmosferic. Astfel, în 1968 s-a adoptat Acordul

privind salvarea astronauŃilor, reântoarcerea cosmonauŃilor şi restituirea obiectelor lansate în

spaŃiu cosmic; de asemenea, Acordul privind activitatea statelor pe Lună şi alte corpuri cereşti

(1979); ConvenŃia privind responsabilitatea internaŃională pentru daunele cauzate de obiectele

spaŃiale (1972) ş.a. Alături de aceste documente de drept spaŃial, protecŃia mediului în spaŃiu este

vizată şi de alte acorduri internaŃionale, cum ar fi Tratatul privind interzicerea parŃială a

experienŃelor nucleare (1963). MenŃionăm totodată că un alt document internaŃional, respectiv

ConvenŃia privind interzicerea modificărilor mediului în scopuri militare ori pentru alte obiective

ostile, din 1978, este aplicabil şi spaŃiului extraatmosferic.

42

3.3. AtribuŃii ale organelor de stat privind protecŃia atmosferei

Potrivit ConstituŃiei României, statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi

sănătăŃii publice şi trebuie să asigure refacerea şi ocrotirea mediului, precum şi menŃinerea

echilibrului ecologic.

Conform acestor prevederi constituŃionale, statul român elaborează politica naŃională de

protecŃia atmosferei şi conduce şi coordonează întreaga activitate de transpunere în practică a

acestei politici prin organele sale el urmăreşte prevenirea, limitarea deteriorării atmosferei,

precum şi ameliorarea calităŃii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra

mediului, sănătăŃii oamenilor şi a bunurilor materiale.

Autoritatea centrală pentru protecŃia mediului promovează politicile regionale şi globale,

fundamentând principiile şi acŃiunile specifice, atât la nivel naŃional, cât şi local, privind protecŃia

atmosferei.

Legea generală a protecŃiei mediului precizează că, protecŃia atmosferei constă în

următoarele: introducerea de tehnici şi tehnologii adecvate pentru menŃinerea poluanŃilor la sursă;

gestionarea resursei de aer, în sensul reducerii emisiilor de poluanŃi şi asigurării calităŃii

corespunzătoare sănătăŃii umane; modernizarea şi perfecŃionarea sistemului naŃional de

monitorizare integrată a calităŃii aerului ş.a.

ConŃinutul politicii naŃionale de protecŃie a atmosferei este stabilit de legiuitorul român luând

în considerare şi recomandările formulate de organismele internaŃionale, în primul rând europene.

Pentru traducerea în practică a acesteia, autoritatea centrală pentru protecŃia mediului, cu

consultarea ministerelor competente, elaborează normele tehnice, standardele şi regulamentele de

aplicare privind: menŃinerea calităŃii aerului, emisiilor de poluanŃi atmosferici pentru surse fixe şi

mobile; calităŃii combustibililor şi carburanŃilor; stabilirea pragului fonic şi de reglementări

pentru limitarea zgomotelor; supravegherea calităŃii aerului, procedurii de prelevare şi analiză,

amplasarea punctelor şi instrumentelor pentru probare şi analiză, frecvenŃa măsurătorilor ş.a.;

identificarea, supravegherea şi controlul agenŃilor economici a căror activitate este generatoare de

risc potenŃial şi/sau poluarea atmosferică; notificarea rapidă, în caz de poluare acută a atmosferei

cu efecte transfrontaliere diverse etc.

Autoritatea centrală mai are următoarele atribuŃii: constată primele semne de poluare a

atmosferei, dă alertă şi/sau emite prognoze legate de acestea; dispune încetarea temporară sau

definitivă a activităŃilor generatoare de poluare în vederea aplicării unor măsuri de urgenŃă;

solicită măsuri tehnologice, aplică restricŃii şi interdicŃii în vederea prevenirii, limitării sau

43

eliminării emisiilor toxice; aplică sancŃiunile prevăzute de lege în caz de nerespectare a măsurilor

dispuse.

AutorităŃile publice centrale pentru sănătate, pentru industrie şi comerŃ, pentru transporturi,

agricultură şi alimentaŃie, pentru lucrări publice şi amenajarea teritoriului elaborează strategiile

sectoriale în domeniul protecŃiei atmosferei, asigurând evaluarea riscului asupra stării de sănătate

a populaŃiei şi prevenirea îmbolnăvirilor determinate de poluarea atmosferei, reducerea şi

limitarea acesteia; elaborează şi reactualizează normele şi reglementările specifice privind

emisiile de poluanŃi în aer, prevenirea şi limitarea lor; participă la derularea activităŃilor din

cadrul sistemului naŃional de monitorizare integrată a calităŃii aerului; pun la dispoziŃia

autorităŃilor teritoriale pentru protecŃia mediului, informaŃiile necesare în activitatea de gestionare

a aerului şi altele.

Pe plan teritorial, autorităŃile publice pentru protecŃia mediului elaborează planuri de acŃiune

şi programe de ameliorare a calităŃii aerului, asigurând corelarea lor cu planul local de acŃiune

pentru protecŃia mediului şi le controlează aplicarea; întocmesc inventarul de poluanŃi în

atmosferă la nivel teritorial; informează populaŃia şi autorităŃile locale în cazul depăşirii

pragurilor de alertă etc.

Organele de stat pot preveni şi controla eficace problematica protecŃiei atmosferei folosind

dreptul lor de a elibera acordul şi/sau autorizaŃia de mediu. Potrivit legii-cadru şi actelor

normative în domeniu, acestea se emit în următoarele condiŃii: să fie prevăzute toate măsurile de

prevenire a poluării aerului, inclusiv folosirea cele mai bune tehnici disponibile; să menŃioneze că

funcŃionarea unităŃii de producŃie nu determină poluarea semnificativă a aerului, că nu sunt

depăşite valorile limită de emisie pentru poluanŃi; sunt avute în vedere valorile limită privind

calitatea aerului pentru toŃi poluanŃii. ObŃinerea acordului de mediu este obligatorie şi pentru

operaŃiuni de dezafectare a instalaŃiilor existente, care au impact asupra calităŃii mediului

În cazul depăşirii valorilor limită de emisii pentru unul sau mai mulŃi poluanŃi autoritatea

competentă decide, după caz, măsurile necesare pentru înlăturarea cauzelor şi a efectelor poluării,

inclusiv întreruperea temporară a activităŃii instalaŃiei care a produs poluarea, până la eliminarea

cauzelor ce au determina-o.

În zonele în care sunt depăşite valorile limită privind calitatea atmosferei, pe baza studiilor de

evaluare a impactului asupra mediului autorităŃile publice teritoriale pentru protecŃia mediului

stabilesc, valori limită de emisie specifice fiecărei activităŃi din zonă, mai restrictive decât

valorile stabilite de legislaŃia în vigoare.

O importanŃă deosebită o are şi activitatea ce trebuie să o desfăşoare organele de stat pentru

elaborarea şi aplicarea unor programe de educaŃie şi sensibilizare a publicului asupra

44

schimbărilor climatice şi a efectelor acestora; accesul populaŃiei la informaŃiile privind

schimbările climatice şi efectele lor; participarea la examinarea schimbărilor climatice şi

adoptarea unor măsuri pentru a face faŃă acestora; formarea personalului ştiinŃific, tehnic şi

administrativ.

De asemenea, organele de stat trebuie să susŃină eforturile desfăşurate la niveluri

internaŃionale şi interguvernamentale de către alte state şi guverne pentru a întări observarea

sistematică şi mijloacele naŃionale de cercetare ştiinŃifică şi tehnică, a încuraja accesul la datele

care provin din zone ce nu depind de jurisdicŃia naŃională, precum şi pentru promovarea

schimbului acestora, în scopul cunoaşterii din timp a schimbărilor climatice şi efectele lor asupra

atmosferei.

3.4. ObligaŃiile ce revin persoanelor pentru protejarea atmosferei

După cum am mai subliniat, atmosfera poate fi poluată din surse fixe, mobile sau difuze.

ActivităŃile economico-sociale ce constituie surse fixe de poluare se pot desfăşura numai pe baza

acordului şi/sau autorizaŃiei de mediu. Lista cu activităŃile ce sunt surse fixe de poluanŃi

atmosferici se stabileşte prin Hotărâre a Guvernului.

Titularii acestor activităŃi sunt obligaŃi: să participe la elaborarea programelor de reducere a

emisiilor în atmosferă, a planurilor de gestionare a calităŃii aerului şi să îndeplinească obligaŃiile

ce le revin din ele; să se supună procedurilor şi cerinŃelor legale ce conduc la prevenirea şi

lichidarea impactului negativ asupra aerului; să informeze şi să se supună controlului autorităŃilor

competente pe linia protejării atmosferei.

CeilalŃi titulari de activităŃi, care nu constituie surse fixe importante de poluare a aerului sunt

obligaŃi: să solicite şi să obŃină autorizaŃia de mediu; să pună în funcŃiune şi să asigure

funcŃionarea instalaŃiei care constituie sursa de poluare, cu respectarea condiŃiilor stabilite în

acordul sau autorizaŃia de mediu; să deŃină evidenŃe complete pentru exploatarea instalaŃiilor care

constituie surse de poluare, furnizând autorităŃilor competente toate datele solicitate; în situaŃia în

care nu se obŃin rezultatele scontate prin condiŃiile stabilite în autorizaŃie, să pună în aplicare

măsurile de rectificare a parametrilor şi condiŃiilor de funcŃionare, în vederea încadrării în

prevederile legale; să participe la elaborarea programelor de reducere a emisiilor, a planurilor de

acŃiune pentru calitatea aerului şi să pună în aplicare obligaŃiile ce le revin prin acestea.

AgenŃii economici care produc sisteme de depoluare sunt obligaŃi să asigure fabricaŃia de

utilaje capabile de a obŃine performanŃele tehnice necesare realizării normelor limită pentru

emisiile de poluanŃi în atmosferă.

45

DeŃinătorii de terenuri sunt obligaŃi să întreŃină şi să extindă perdelele şi aliniamentele de

protecŃie, spaŃiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunătăŃirea capacităŃii de regenerare a

atmosferei, protecŃia fonică şi eoliană. O obligaŃie legală asemănătoare, care vine în sprijinul

protecŃiei atmosferei, este aceea că deŃinătorii pădurilor, vegetaŃiei forestiere din afara fondului

forestier şi pajiştilor sunt obligaŃi să menŃină suprafaŃa acestora fiind interzisă reducerea lor. Cu

excepŃia cazurilor prevăzute de lege. În privinŃa zonelor de locuit există regula generală după care

nocivităŃile fizice (zgomot, vibraŃii, radiaŃii), substanŃele poluante din aerul zonelor locuite nu vor

putea depăşi limitele maxime admisibile din standardelor de stat în vigoare.

3.5. Răspunderi şi sancŃiuni juridice în domeniu; răspunderea contravenŃională, penală

şi civilă

Încălcarea normelor legale privitoare la protecŃia atmosferei atrag după sine cele trei forme de

răspunderi, contravenŃionale, penale şi civile. Aceste forme ale răspunderii juridice devenite

clasice sunt prezente în toate reglementările legale privitoare la protecŃia factorilor de mediu,

inclusiv în cazul protecŃiei atmosferei. Ele se aplică, având în vedere specificul factorului de

mediu protejat şi al faptelor săvârşite în domeniul poluării atmosferei.

În ceea ce priveşte răspunderea contravenŃională, legea prevede o serie de fapte care, dacă nu

au fost săvârşite în astfel de condiŃii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracŃiuni,

constituie contravenŃii şi se sancŃionează cu amendă, al cărui cuantum diferă în funcŃie de

gravitatea faptei contravenŃionale comise şi de persoana făptuitorului.

Unele contravenŃii pot fi săvârşite numai de persoanele juridice, cum sunt de exemplu:

nerespectarea obligaŃiilor ce revin titularilor de activităŃi care constituie surse fixe de poluare

pentru atmosferă de a participa la elaborarea programelor de reducere a emisiilor, a programelor

şi planurilor de gestionare a calităŃii aerului; nerespectarea de către aceeaşi titulari a obligaŃiei de

a informa şi de a se supune controlului autorităŃilor competente, conform legislaŃiei în vigoare;

nerespectarea prevederilor referitoare la protecŃia atmosferei din acordul şi/sau autorizaŃia de

mediu. Altele por fi săvârşite atât de persoanele juridice, cât şi de persoanele fizice. Din această

categorie menŃionăm: nerespectarea obligaŃiilor utilizatorilor de surse mobile de a asigura

încadrarea în limitele de emisie stabilite pentru fiecare tip specific de sursă, precum şi de a le

supune inspecŃiilor tehnice, conform prevederilor legislaŃiei în vigoare; nerespectarea obligaŃiei

de a se supune tuturor procedurilor şi cerinŃelor legale care conduc la prevenirea, eliminarea sau

reducerea impactului asupra aerului înconjurător ş.a.

Răspund contravenŃional şi primarii localităŃilor dacă aceştia nu îşi îndeplinesc obligaŃia de a

urmări şi asigura realizarea prevederilor cuprinse în planurile şi programele de gestionare a

46

calităŃii aerului, precum şi obligaŃia de a asigura punerea în aplicare a măsurilor speciale,

prevăzute în programele de gestionare a calităŃii aerului pentru persoanele fizice şi juridice care

exploatează sursele mobile de poluare.

Constatarea contravenŃiilor şi aplicarea sancŃiunilor se fac de către personalul împuternicit din

cadrul autorităŃii publice centrale competente şi din unităŃile teritoriale ale acestora, precum şi din

cadrul autorităŃilor administraŃiei publice locale.

Prevederile OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr.243/2000 se completează în materie

contravenŃională cu cele cuprinse în OrdonanŃa de Guvern nr.2/2001 privind regimul juridic al

contravenŃiilor.

Constituie infracŃiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă,

neelaborarea de către titularul activităŃilor care constituie surse fixe importante de emisii, a

planurilor pentru situaŃii de urgenŃă, care stabilesc măsurile aplicabile în interiorul

amplasamentului, şi pentru nesolicitarea aprobării de către autorităŃile competente pentru

măsurile stabilite a se aplica în afara amplasamentului; cu închisoare de la un an la 5 ani, pentru

neoprirea în caz de pericol major sau iminent a funcŃionării instalaŃiilor care constituie sursă de

pericol cu impact asupra calităŃii aerului şi pentru neanunŃarea autorităŃilor competente; această

infracŃiune care are două agravante: 1) atunci când fapta prevăzută mai sus a pus în pericol

sănătatea sau integritatea corporală a unui număr mare de persoane, dacă a avut vreuna din

urmările menŃionate la art. 182 din Codul penal ori dacă a cauzat o pagubă materială importantă,

pedeapsa este închisoarea de la 5 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi; 2) în cazul în care s-a

produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei naŃionale,

pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se

pedepseşte.

Constatarea şi cercetarea infracŃiunilor se fac din oficiu, de către organele de urmărire penală,

conform competenŃelor legale.

Lista subiectelor:

-Cauzele si efectele poluarii atmosferei

-Reglementari juridice interne si internationale in domeniu

-Atributii ale organelor de stat privind protectia atmosferei

-Raspunderi si sanctiuni juridice in domeniu

47

CAPITOLUL 4

PROTECłIA JURIDICĂ A SOLULUI

Obiectivul principal al cursului: cunoasterea legislatiei in vigoare ce asigura protectia

solului. Concepte, date si sintagme-cheie: sol, efectele poluarii, reglementari juridice interne si internationale, organe si organisme de stat, persoane, raspundere si sanctiune juridica Prezentarea cursului:

4.1 NoŃiunile :”sol”; „teren agricol” şi „teren silvic”; factori ce determină degradarea

acestora

Solul constituie o resursă naturală deosebit de preŃioasă, reprezentând un rezervor de

minerale, de materii organice, de apă şi energie; el permite filtrarea apei, transformarea gazului şi

adăposteşte un pol genetic pentru un larg evantai de organisme. Pe pământ, vegetaŃia are nevoie

de sol pentru a absorbi nutrimentele şi a se alimenta cu apă. Solul este, de asemenea,

indispensabil fixării rădăcinilor. Protejarea solului împotriva eroziunii şi poluării se manifestă

astfel ca o miză ecologică deosebită a contemporaneităŃii. Definit în general, solul este un

element a cărui formare s-a întins de-a lungul a mii de ani, plecând de la particule minerale,

materii organice, apă, aer şi organisme vii.

Principalul mijloc de producŃie în agricultură şi silvicultură îl constituie solul. Spre deosebire

de celelalte resurse el este limitat ca întindere şi are caracter fix; adică, odată distrus, nu se va mai

putea reface cum a fost, pentru că nu se poate reproduce condiŃiile istorice ce au dus la formarea

lui.

Sintetizând cele de mai sus, putem defini solul ca fiind stratul superior şi afânat al scoarŃei

pământului, în care se dezvoltă viaŃa vegetală şi care constituie componenta cea mai importantă a

terenurilor agricole. El este baza de susŃinere a producŃiei agricole, suportul vieŃii pe Pământ.

Pentru a defini diferitele tipuri de terenuri trebuie făcută referire la legislaŃia în vigoare.

Aceasta precizează că, terenurile de orice fel, indiferent de destinaŃie, titlul juridic pe baza căruia

sunt deŃinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al

României. Fondul funciar al Ńării cuprinde: terenuri cu destinaŃie forestieră, terenuri aflate

permanent sub ape, terenuri din intravilan, terenuri cu destinaŃii speciale şi, desigur, terenuri

agricole.

48

Terenurile cu destinaŃie agricolă cuprinse în fondul funciar al Ńării sunt: „terenuri agricole

productive – arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantaŃiile de hamei şi duzi,

păşunile, fâneŃele, serele, solariile, răsadniŃele şi altele asemenea, cele cu vegetaŃie forestieră dacă

nu fac parte din amenajamentele silvice, păşuni împădurite, cele ocupate cu construcŃii şi

instalaŃii agrozootehnice, amenajări piscicole şi de îmbunătăŃiri funciare, drumurile tehnologice şi

de exploatare agricolă, platforme şi spaŃii de depozitare care servesc nevoilor producŃiei agricole

şi terenuri neproductive care pot fi amenajate pentru producŃia agricolă.

Ca orice factor de mediu, solul este supus poluării şi degradării. Poluarea are la origine

factori complecşi. Ea poate fi considerată ca, orice acŃiune naturală sau umană care produce

dereglarea funcŃionării normale a solului, manifestată prin degradarea lui fizică, chimică şi

biologică, având consecinŃe negative asupra fertilităŃii sale şi capacităŃii de producŃie.

Astăzi, solurile sunt din ce în ce mai ameninŃate de activităŃile umane; degradările şi poluările

le împiedică să-şi îndeplinească corect funcŃiile şi perturbă disponibilitatea şi viabilitatea lor pe

termen lung. Unele dintre aceste ameninŃări, ca de exemplu eroziunea, sunt binecunoscute; altele,

precum acumularea lentă de poluanŃi datoraŃi emisiilor aruncate în aer de activităŃile industriale,

transportului şi anumite practici agricole, riscă nu numai să polueze solul, dar, totodată, să

contamineze apa şi alimentele. Fenomenul este îngrijorător, întrucât un strat din solul actual

adânc de 20 cm. s-a format în 2000-7000 de ani. În schimb, denaturarea lui sub influenŃa

eroziunii şi factorilor nocivi se face mult mai rapid, în câŃiva ani dacă este prost gospodărit şi

intens exploatat.

Vom exemplifica acest fenomen periculos. În anii 1938 şi 1939, Walter Lowdermilk, oficial

de prim rang în Serviciul pentru Conservarea Solurilor din cadrul Ministerului Agriculturii din

S.U.A. (USDA), a călătorit în străinătate pentru a examina terenuri care au fost cultivate timp de

sute sau chiar mii de ani, căutând să vadă cum au făcut faŃă aceste vechi civilizaŃii eroziunii

solului. El a constatat că unele şi-au gospodărit foarte bine ogoarele, menŃinându-le fertilitatea pe

lungi perioade istorice. Altele, însă, nu au izbutit, lăsând doar rămăşiŃe ale trecutului lor glorios.

Într-o secŃiune a raportului său de călătorie intitulată „Cele o sută de oraşe moarte”, el a

descris un loc din nordul Siriei, unde nişte vechi clădiri încă mai stăteau în picioare, dar se aflau

pe stâncă stearpă. În secolul al VII-lea, prospera regiune a fost invadată, mai întâi de o armată

persană, iar mai târziu de nomazi din deşertul Arabiei. În aceste evenimente, practicile de

conservare a solului şi a apei folosite timp de secole au fost abandonate. Lowdermilk a notat că

„Aici eroziunea a făcut cel mai mare rău...dacă solurile s-ar fi păstrat, chiar dacă oraşele ar fi fost

distruse şi populaŃia risipită, zona putea fi repopulată şi oraşele reconstruite, dar dacă solurile s-

au pierdut, s-a pierdut totul”.

49

Să facem un salt în timp până în anul 2002, când o echipă a ONU a călătorit în Lesotho, o

mică enclavă a Africii de Sud, pentru a evalua situaŃia alimentară de aici. Concluzia a fost fără

înconjur: „Agricultura din Lesotho are în faŃă un viitor catastrofal; culturile sunt în declin şi ar

putea dispărea cu totul de pe suprafeŃe întinse dacă nu se fac paşi în direcŃia opririi eroziunii

solului, a degradării şi reducerii fertilităŃii pământului.” Michel Grunwald, scriind în Washington

Post, relatează că aproape jumătate din copii sub cinci ani din Lesotho sunt debili fizic. „MulŃi –

spune – sunt prea slabi ca să meargă la şcoală”.

Indiferent că pământul este în nordul Siriei, în Lesotho sau oriunde altundeva, sănătatea

oamenilor care trăiesc pe el nu poate fi separată de sănătatea pământului însuşi. O mare parte din

cei 840 milioane de flămânzi ai lumii trăiesc în zone unde solul a fost subŃiat de eroziune.

Stratul subŃire de sol fertil care acoperă mare parte din suprafaŃa uscatului este fundamentul

civilizaŃiei. În prezent, poate o treime sau mai mult din acest fundament, ogoarele lumii, îşi pierd

din cauza eroziunii stratul de sol fertil, reducându-se productivitatea pământului. Acolo unde

pierderile sunt masive, terenurile productive se transformă în suprafeŃe improprii agriculturii sau

chiar în deşerturi. Unele vechi civilizaŃii, precum cea Maya din câmpiile actualului stat

Guatemala, care a înflorit din secolul al VI-lea î.Hr. până în secolul al IX-lea d.Hr., se prea poate

să fi decăzut din cauza eroziunii solului care a subminat producŃia de hrană.

Degradarea solului este mai vizibilă în găvanele cu praf care se formează când eroziunea

eoliană scapă de sub control. Între acestea se disting găvanul cu praf care s-a format în anii 30 în

regiunea Marilor Câmpii din S.U.A., cel din Ńinuturile virgine ale URSS din anii ’60, uriaşul

găvan cu praf pe cale să se formeze în nord-vestul Chinei şi furtunile de praf ce vin din Africa,

traversând Atlanticul o dată cu vânturile dominante. Fiecare din acestea este asociat cu un sistem

bine dezvoltat de expansiune agricolă pe terenurile marginale, urmată de retragerea atunci când

solurile încep să dispară.

Eroziunea solului este vizibilă în înnămolirea rezervoarelor şi în aspectul noroios al fluviilor

încărcate cu aluviuni care se varsă în mare. Principalele două rezervoare din Pakistan, Mangla şi

Tarbela, care acumulează apele fluviului Indus pentru vasta reŃea de irigaŃii a acestei Ńări, pierd

anual circa 1% din capacitatea lor de stocare, pe măsură ce se colmatează lent cu aluviuni spălate

din bazinele lor despădurite. Şi Pakistanul nu este singura Ńară în această situaŃie. În diferite

grade, rezervoarele sunt afectate de înnămolire accelerată de despăduriri şi agricultură, ducând la

o dublă pagubă, în care pierderea solului reduce şi cantitatea de apă pentru irigaŃii.

O dată cu erodarea solului, productivitatea pământului scade accentuat. Analiza mai multor

studii despre efectul eroziunii solului asupra producŃiei agricole în Statele Unite a concluzionat că

pierderea fiecărui inch (2,54 cm) din stratul superficial de sol reduce recolta de grâu şi porumb cu

50

6%. Un Inventar al Resurselor Naturale efectuat în 1982 de Ministerul Agriculturii din S.U.A.,

care a evaluat pierderea de sol de pe ogoarele americane la 3,1 miliarde tone pe an, a constatat că

eroziunea excesivă se concentrează pe un procent redus al suprafeŃei agricole.

Etiopia, o Ńară muntoasă cu soluri extrem de erodabile situate pe terenuri în pantă abruptă,

pierde anual o cantitate de sol evaluată la un miliard de tone. Acesta este unul din motivele

pentru care Etiopia pare întotdeauna la limita foamei, nereuşind vreodată să acumuleze rezerve

de cereale pentru a garanta securitate alimentară.

India se crede că pierde anual 4,7 miliarde tone de sol, majoritatea prin eroziunea cauzată de

apă. Climatul musonic al Ńării, în care ploile se concentrează pe durata a numai câteva luni, face

ca solurile sale expuse să fie vulnerabile la eroziune.

În China, arăturile excesive au devenit un fapt comun în mai multe provincii, pe măsură ce

agricultura a fost împinsă spre nord, în zonele pastorale, între anii 1987 şi 1996. Eroziunea severă

a solului de pe aceste terenuri nou arate a demonstrat clar că singura utilizare durabilă a unei părŃi

dintre ele a fost păşunatul. Ca urmare, agricultura chineză este acum angajată într-o retragere

strategică din aceste provincii, limitându-se la acele terenuri capabile să susŃină producŃia.

Deoarece sănătatea oamenilor este strâns legată de sănătatea solului de care depind, foametea

este răspândită mai ales în zonele de deal şi munte şi în regiunile agricole sărace în precipitaŃii.

Rareori poate fi întâlnită în regiunile agricole bine irigate. În absenŃa practicilor de conservare,

solurile marginale tind să-i marginalizeze pe oamenii dependenŃi de ele. Richard Bilsborrow,

economist/demograf la Universitatea Carolina de Nord, notează că „Trei sferturi din cei mai

săraci 20% locuitori ai Americii Latine trăiesc pe pământuri marginale. La fel se întâmplă cu

57% din săracii Asiei şi 51% din cei ai Africii. Nu numai lipsa pământului, ci şi calitatea lui

contribuie la sărăcie în lume”.

Deşertificarea, procesul de convertire a terenurilor productive în pământuri improprii pentru

agricultură din cauza exploatării abuzive şi a proastei gestionări, este , din păcate, mult prea

răspândită. Tot ceea ce elimină stratul protector de vegetaŃie sau arbori lasă pământul vulnerabil

şi la pierderea solului fertil.

În stadiile timpurii ale deşertificării, particulele mai fine de sol sunt spulberate de vânt,

generând furtuni de praf. O dată particulele fine îndepărtate, cele mai mişcate – nisipul – sunt şi

ele duse de vânt. Furtunile de nisip sunt capabile să distrugă vegetaŃia şi să perturbe transporturile

prin blocarea autostrăzilor şi a căilor ferate cu nisipuri în derivă. Un referat ştiinŃific despre o

furtună de praf şi nisip deosebit de puternică produsă în mai 1993 în provincia Gansu din nord-

vestul Chinei, a raportat că aceasta a redus vizibilitatea la zero, şi a descris cerul din timpul zilei

ca „întunecat precum o noapte de iarnă”. Furtuna a ucis 49 de oameni, a distrus 170.000 hectare

51

de culturi agricole, a avariat 40.000 arbori şi a omorât 6.700 vite şi oi. Patruzeci şi două de

trenuri au fost anulate, întârziate sau pur şi simplu parcate aşteptând să treacă furtuna şi linia

ferată curăŃată de nisipul depus.

Deşertificarea la scară mare este concentrată în Asia şi Africa – două regiuni în care trăiesc

aproape 4 din cele 6,2 miliarde de locuitori ai Planetei. CerinŃele populaŃiei umane şi a şeptelului,

ambele în continuă creştere, depăşesc pur şi simplu capacitatea de susŃinere a pământului.

La marginea nordică a Saharei, Algeria se confruntă cu deşertificarea ogoarelor sale. La sud,

Nigeria – cea mai populată Ńară din Africa – duce o bătălie fără sorŃi de izbândă cu deşertul care

înaintează. În fiecare an, ea pierde 351.000 hectare de pământ din cauza deşertificării;

deşertificarea a devenit principala problemă de mediu a Nigeriei. În Africa de Est, Kenya este

presată de răspândirea deşerturilor, iar deşertificarea afectează până la o treime din cei 32

milioane de locuitori ai Ńării.

Iranul, de asemenea, pierde bătălia cu deşertul. Mohammad Jarian, care conduce OrganizaŃia

Anti - deşertificare din Iran, a raportat în 2002 că furtunile de nisip au îngropat 124 de sate din

provincia Sistan-Balucistan, ducând la părăsirea lor. Afganistanul învecinat este confruntat cu o

situaŃie asemănătoare. Deşertul Registan migrează spre vest, punând stăpânire pe suprafeŃele

agricole. O echipă a Programului ONU pentru Mediu (UNEP) a raportat că „până la 100 de sate

au fost acoperite de praful şi nisipul spulberate de vânt”.

China este afectată de deşertificare mai mult decât orice Ńară mare. Pentru lumea exterioară,

dovezile sunt percepute adesea sub forma furtunilor de nisip de la sfârşitul iernii şi începutul

primăverii. Aceste furtuni, care ajung până în Peninsula Coreeană şi în Japonia, uneori

traversează chiar şi Pacificul, depunând praf în vestul Statelor Unite.

Pe lângă pierderile cauzate de degradare, suprafeŃele agricole de primă importanŃă sunt

asfaltate. Odată cu începutul noului secol, competiŃia dintre maşini şi culturile agricole se

intensifică. Adăugarea în fiecare an a 12 milioane de maşini consumă, prin noile şosele,

autostrăzi şi locuri de parcare, circa un milion hectare de pământ - suficient pentru a hrăni nouă

milioane de oameni dacă ar fi cultivat. Deoarece populaŃia Globului este concentrată în regiunile

productive agricol, o parte disproporŃionată a suprafeŃelor asfaltate sunt pământuri cultivabile.

Milioane de hectare de terenuri agricole din Ńările industrializate au fost asfaltate pentru

şosele şi parcări. Statele Unite, cu cele 214 milioane vehicule cu motor, au pavat 6,3 milioane

kilometri de drumuri, suficient pentru a înconjura pământul la ecuator de 157 ori. În afară de

şosele, maşinile au nevoie de spaŃiu de parcare. Ca atare suprafaŃa dedicată şoselelor şi parcărilor

este evaluată la 16 milioane de hectare, comparativ cu cele 20 milioane de hectare cultivate de

fermierii americani cu grâu.

52

În Ńările în curs de dezvoltare, în schimb, unde parcurile de automobile sunt încă mici iar

pământul agricol deficitar, asfaltarea este în plină desfăşurare. Tot mai multe din cele 12 milioane

de maşini adăugate anual parcului mondial de 531 milioane de vehicule, sunt adăugate în lumea

în curs de dezvoltare. Aceasta înseamnă că bătălia dintre maşini şi culturile agricole se poartă

pentru ogoarele de grâu şi orezăriile din Ńările unde foametea este ceva comun. Rezultatul acestui

conflict în China şi în India, care însumează 2,4 miliarde de oameni, va afecta securitatea

alimentară pretutindeni.

Exemplele sunt şi mai convingătoare dacă le încheiem cu cele scrise de Walter Lowdermilk

în raportul său către Ministerul Agriculturii din S.U.A., sub forma unei porunci biblice: „ Să

moşteneşti sfântul pământ ca un gospodar chibzuit, conservând-i resursele şi productivitatea de la

generaŃie la generaŃie. Să fereşti câmpiile tale de eroziunea solului, apele tale vii să nu le laşi să

sece şi pădurile să Ńi se părăginească şi să-Ńi aperi dealurile de păşunatul peste măsură al turmelor,

astfel ca urmaşii tăi să-şi ducă viaŃa în îndestulare pe veci. Dacă vei da greş, în această

chivernisire a pământului, ogoarele tale roditoare vor deveni întinderi sterpe pline de pietre şi

albii secate, iar urmaşii tăi se vor împuŃina, vor trăi în sărăcie şi vor pieri de pe faŃa pământului”.

4.2. Forme şi mijloace juridice de protecŃie a solului şi terenurilor, pe plan intern şi

internaŃional

De-a lungul timpului, problema poluării solului şi a terenurilor s-a pus în mod sporadic,

pentru că acestea erau apreciate mai ales din punct de vedere economic, trebuind să fie exploatate

cât mai intens. Până în anii ’70, dreptul poluării solurilor s-a afirmat ca un drept al vecinătăŃii,

fără inovaŃii particulare în afara acestui context. Înainte de aceasta, existase o anumită stagnare a

dreptului menŃinută încă de pe vremea revoluŃiei industriale din prima jumătate a secolului al

XX-lea, până la apariŃia noŃiunii de „mediu”. La început poluarea solului nu a fost percepută de

drept decât prin prisma vecinului. Numai vecinul era atins, întrucât „mediul” nu exista ca atare, şi

regimul tulburărilor de vecinătate va permite abordarea şi înŃelegerea fenomenului, precum şi

repararea vătămărilor astfel create.

Primul document juridic modern în domeniul protecŃiei solului este considerat Planul de

acŃiune adoptat de ConferinŃa O.N.U. privind deşertificarea (Nairobi, 1977); patru ani mai târziu,

la 26 noiembrie 1981, Carta mondială a solurilor era adoptată în cadrul FAO, proclamând o serie

de principii în domeniu. Dar numai Agenda 21 (în capitolul 12) a furnizat o bază concretă pentru

lupte contra deşertificării. În sfârşit, la 17 iunie 1994, la Paris a fost adoptată ConvenŃia

NaŃiunilor Unite privind lupta contra deşertificării în Ńările grav afectate de secetă şi/sau de

53

deşertificare, în special în Africa (intrată în vigoare la 26 decembrie 1996 şi la care România a

aderat prin Legea nr. 11/1998).

În legislaŃia română, solul este protejat sub multiple aspecte, indiferent de destinaŃia

economică concretă a terenului şi de titlul juridic pe baza căruia îl deŃin diferite persoane.

ProtecŃia juridică a terenurilor în general şi a celor destinate agriculturii în special, se realizează

printr-o serie de reglementări menite să asigure conservarea şi ameliorarea solului, să împiedice

scoaterea terenurilor din circuitul agricol, să determine ca aceste terenuri să fie utilizate exclusiv

pentru producŃia agricolă sau silvică, prin stabilirea obligaŃiei generale a deŃinătorilor de a le

exploata şi folosi potrivit destinaŃiei lor.

Cele mai importante reglementări juridice în materie rezultă din Legea protecŃiei mediului nr.

137/1995 şi Legea fondului funciar nr.18/1991. Aceste documente sunt completate şi

concretizate cu alte acte normative care privesc diferite sfere mai înguste ale relaŃiilor sociale.

Art.48 din Legea-cadru stabileşte că protecŃia solului prin măsuri adecvate de gospodărire,

conservare, organizare şi amenajare a teritoriului este obligatorie pentru toŃi deŃinătorii, indiferent

cu ce titlu.

Legea fondului funciar nr.18/1991 precizează că protecŃia şi ameliorarea solului se realizează

prin lucrări de prevenire şi de combatere a proceselor de degradare şi poluare provocate de

fenomene naturale sau cauzate de activităŃi economice şi sociale; de asemenea, că statul sprijină

realizarea lucrărilor de protecŃie şi ameliorare a solului, suportând parŃial sau total cheltuielile în

limita alocaŃiei bugetare aprobate. În acest scop, legiuitorul a elaborat mai multe reglementări

parŃiale, cum sunt: Legea îmbunătăŃirilor funciare nr.84/1996 (înlocuită de Legea nr.138/2004);

H.G. nr.292/1991 privind înfiinŃarea de societăŃi comerciale pe acŃiuni în domeniul

îmbunătăŃirilor funciare; Ordinul nr.65/2000 al ministrului agriculturii şi alimentaŃiei privind

aprobarea Normelor metodologice pentru implementarea modului de organizare a activităŃii de

îmbunătăŃiri funciare (abrogat şi înlocuit de Ordinul nr.372/2001); H.G. nr.1038/1996 privind

organizarea şi funcŃionarea Oficiului NaŃional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie (care a

cunoscut mai multe evenimente legislative, în prezent AgenŃia NaŃională de Cadastru şi

Publicitate Imobiliară fiind reglementată de H.G. nr. 1210/2004); H.G. nr.612/1997 privind

organizarea, funcŃionarea şi atribuŃiile oficiilor de cadastru agricol şi organizarea teritoriului

agricol (acestea fiind în prezent reglementate prin acelaşi H.G. nr. 1210/2004); Ordinul

nr.44/1998 al ministrului transporturilor pentru aprobarea Normelor privind protecŃia mediului ca

urmare a impactului drum-mediu înconjurător; Ordinul nr.756/1997 al ministrului apelor,

pădurilor şi protecŃiei mediului pentru aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării

mediului ş.a.

54

Din toată această legislaŃie se desprinde preocuparea statului nostru pentru realizarea a două

tipuri de protejări a solului şi terenurilor: una calitativă şi o alta cantitativă.

Prin protecŃia cantitativă a terenurilor agricole, a solului, se urmăreşte folosirea completă a

acestora, păstrarea destinaŃiei lor economice concrete şi evitarea micşorării fondului funciar

respectiv. Pentru aceasta, scoaterea temporară sau definitivă a terenurilor din fondul funciar

agricol; se admite numai în cazurile expres prevăzute de lege şi atunci numai în mod justificat.

Prin protecŃia calitativă a solului se urmăreşte păstrarea potenŃialului productiv al solului,

prevenirea şi înlăturarea degradării calităŃii fizico-chimice şi biologice, precum şi îmbunătăŃirea

calităŃii acestuia.

Atât prin protecŃia cantitativă, cât şi prin cea calitativă se urmăreşte pe de o parte menŃinerea

şi, dacă este posibil, sporirea suprafeŃelor terenurilor respective, iar pe de altă parte, conservarea

solurilor, prevenirea şi combaterea eroziunii acestora, refacerea economică şi sporirea capacităŃii

de producŃie a solurilor prin lucrări de îmbunătăŃiri funciare şi de organizare a teritoriului.

Pe plan internaŃional, un rol important în perfecŃionarea legislaŃiei privind protecŃia solului l-a

avut ConferinŃa de la Rio de Janeiro (iunie 1992), unde, a fost adoptat un text prin care se solicita

Adunării Generale a ONU să stabilească un comitet interguvernamental de negociere a

ConvenŃiei privind lupta contra deşertificării (CIND), ceea ce s-a şi făcut în cadrul celei de-a 42

sesiuni a forumului mondial, din 1992, iar peste doi ani tratatul era semnat în capitala FranŃei.

ConvenŃia cuprinde un preambul (cu 25 de puncte), 40 de articole şi patru anexe referitoare la

Africa, Asia, America Latină şi Caraibe, Mediterana de Nord.

In documente se precizează că deşertificarea şi seceta constituie o problemă mondială întrucât

afectează toate regiunile lumii. Prima este cauzată de interacŃiunile complexe dintre factorii

fizici, biologici, politici, sociali, culturali şi economici. În soluŃionarea sa guvernele joacă un rol

crucial, iar organizaŃiile neguvernamentale, unul special. În înŃelesul documentului, „termenul de

deşertificare desemnează degradarea terenurilor în zonele aride, semiaride şi subumede,

secetoase, în urma a diverşi factori, printre care variaŃiile climatice şi activităŃile umane”.

Obiectivul convenŃiei este acela „de a lupta contra deşertificării şi de a atenua efectele secetei în

Ńările grav afectate de secetă şi/sau deşertificarea, în special în Africa...”. Pentru atingerea sa se

preconizează aplicarea de strategii integrate pe termen lung, axate simultan, în zonele afectate,

ameliorarea productivităŃii terenurilor, precum şi pe readucerea în starea anterioară, conservarea

şi gestionarea durabilă a resurselor de sol şi apă. Ca principii de urmărit sunt prevăzute:

participarea populaŃiilor şi colectivităŃilor locale, îmbunătăŃirea cooperării şi coordonarea

regională şi internaŃională într-un spirit de parteneriat, cooperarea între puterile publice,

55

colectivităŃi, ONG şi exploatanŃii terenurilor, luarea în considerare a nevoilor Ńărilor în curs de

dezvoltare.

Drept obligaŃii ale statelor-părŃi sunt prevăzute, printre altele, aceea de a încheia acorduri

bilaterale şi multilaterale şi de a acorda prioritate Ńărilor mai sărace, iar apoi se stipulează

categoriile de obligaŃii asumate pe categorii de Ńări: cele afectate (care se angajează să acorde

prioritate luptei contra deşertificării, să stabilească strategii adecvate în cadrul politicilor de

dezvoltare durabilă, să dezvolte legislaŃia pertinentă). Statele-părŃi dezvoltate, care se angajează

să ajute acŃiunile, să furnizeze resurse financiare importante, să favorizeze accesul Ńărilor afectate

la tehnologie etc.

Ca instituŃii de aplicare a convenŃiei sunt prevăzute: o conferinŃă a părŃilor, un secretariat

permanent cu sediul la Bonn, un comitet pentru ştiinŃă şi tehnologie, ca organ subsidiar care să

furnizeze informaŃii şi să formuleze avize, şi, în sfârşit, „o reŃea de instituŃii, de organisme şi de

organe existente”. Mecanismul financiar de luptă contra deşertificării funcŃionează în cadrul

fondului internaŃional de dezvoltare agricolă.

În ce priveşte protecŃia solului în context comunitar, evidenŃiem cel de-al şaselea Program

comunitar de acŃiune pentru mediu al Comisiei Europene care a formulat intenŃia de a se elabora

o strategie în favoarea protecŃiei solurilor axată pe prevenirea eroziunii, a deteriorării,

contaminării şi deşertificării. Pentru lansarea procesului, comisia a publicat în aprilie 2002 un

comunicat intitulat „Către o strategie tematică pentru protecŃia solurilor”, în care a enumerat

acŃiunile întreprinse în scopul de a asigura o protecŃie optimală a solurilor în viitor. Un prim

obiectiv era exploatarea în materia protecŃiei apei şi aerului, care poate avea un impact pozitiv şi

în privinŃa conservării solurilor, precum şi aplicarea codurilor de bună practică agricolă sau a

măsurilor agroecologice.

În acelaşi timp, propunerea de directivă privind deşeurile miniere şi compostajul, precum şi

revizuirea Directivei privind nămolurile de epurare ar avea repercusiuni benefice asupra

politicilor în domeniu, în măsura în care vor permite o mai bună reglementare a gestiunii

deşeurilor pe sol.

Comisia va acŃiona şi pentru elaborarea unei hărŃi complete a contaminării solurilor în cadrul

Uniunii Europene, în scopul de a identifica şi a implementa cele mai bune practici şi metode de

reabilitare disponibile în domeniu. AgenŃia Europeană pentru Mediu estimează între 300.000 şi

1,5 milioane de situri contaminate în Europa.

56

4.3. AtribuŃiile statului şi deŃinătorilor de terenuri pentru protejarea solului

Statul român, deşi se retrage treptat din economia Ńării îşi păstrează numeroase atribuŃii în

stabilirea şi traducerea în viaŃă a politicii de protecŃie a solului, el fiind abilitat să stabilească

cadrul legislativ al întregii activităŃi de protecŃie a lui , acŃionând în mod consecvent şi riguros.

În această activitate, însă, statul atrage, pe diferite căi, pe toŃi deŃinătorii de terenuri (agricole,

silvice etc.), asigurând astfel respectarea obligaŃiilor legale de către aceştia în domeniu.

Un rol important îl au organele de stat în asigurarea folosirii solului şi terenurilor potrivit

destinaŃiei economice stabilite prin legi. Numai în anumite condiŃii, precizate în normele juridice,

terenurile, mai ales cele agricole şi silvice pot fi folosite, temporar sau definitiv, în alte scopuri

decât asigurarea producŃiei în cele două domenii.

De exemplu, amplasarea construcŃiilor de orice fel pe terenurile agricole din extravilan de

clasa I şi a II-a de calitate, pe cele amenajate cu lucrări de îmbunătăŃiri funciare, precum şi pe

cele plantate cu vii şi livezi, parcuri naŃionale, rezervaŃii, monumente, ansambluri arheologice şi

istorice este interzisă. De la această interdicŃie, se exceptează construcŃiile care servesc

activităŃilor agricole, cu destinaŃie militară, căile ferate, şoselele de importanŃă deosebită, liniile

electrice de înaltă tensiune, forarea şi echiparea sondelor, lucrările aferente exploatării ŃiŃeiului şi

gazului, conductele magistrale de transport gaze sau petrol, lucrările de gospodărire a apelor şi

realizarea de surse de apă.

Scoaterea definitivă din circuitul agricol a terenurilor din extravilan, de clasa I şi a II-a de

calitate, a celor amenajate cu lucrări de îmbunătăŃiri funciare, precum şi a celor plantate cu vii şi

livezi, prin extinderea intravilanului localităŃilor, se face la propunerea consiliilor locale, prin

hotărâre a Guvernului, cu avizul Ministerului Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor. Această

operaŃiune se face cu plata, de către persoanele solicitante, a taxelor stabilite de lege; se

exceptează de la taxe terenurile scoase definitiv din circuitul agricol şi silvic pentru construcŃii

care deservesc activităŃile agricole şi silvice, lucrările de îmbunătăŃiri funciare, regularizări

agricole şi silvice, lucrările de îmbunătăŃiri funciare, regularizarea cursurilor de ape, realizarea de

surse de apă potabilă şi obiective meteorologice , ca şi perimetrele agricole din satele sau

cătunele demolate, aflate în curs de reconstrucŃie.

În cazul în care este vorba de scoaterea temporară din producŃia agricolă şi silvică a acestora,

titularul aprobării este obligat să depună o garanŃie în bani egală cu taxa prevăzută pentru

scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol sau silvic, într-un cont special al Fondului

de ameliorare a fondului funciar. După îndeplinirea obligaŃiilor prevăzute cu privire la redarea

terenurilor, la confirmarea organelor judeŃene agricole sau silvice şi a proprietarului terenului,

57

titularul va primi garanŃia depusă şi dobânda bancară. În situaŃia în care titularul aprobării nu

execută într-un termen şi la calitatea stabilită de organul agricol sau silvic a obligaŃiilor

prevăzute, întreaga garanŃie rămâne în Fondul de ameliorare a fondului funciar.

Folosirea definitivă sau temporară a terenurilor agricole în alte scopuri decât producŃia

agricolă, o aprobă organele de stat, astfel: a) organele agricole judeŃene, prin oficiul de cadastru

agricol şi organizarea teritoriului agricol judeŃean sau al Municipiului Bucureşti, pentru terenurile

agricole de până la 1 ha; aprobarea pentru orice extindere a acestei suprafeŃe de teren se dă de

către Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor; b) Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi

Pădurilor, pentru terenurile agricole în suprafaŃă de până la 100 ha; c) Guvernul, pentru terenurile

agricole a căror suprafaŃă depăşeşte 100 ha.

Folosirea definitivă sau temporară a terenurilor forestiere în alte scopuri decât silvice se

aprobă de organul silvic judeŃean, până la 1 ha, de Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi

Pădurilor, pentru terenurile în suprafaŃă de până la 100 ha, şi de Guvern, pentru cele ce depăşesc

această suprafaŃă. Aceste aprobări se condiŃionează de acordul prealabil al deŃinătorilor de

terenuri. Refuzul nejustificat al acestora va putea fi soluŃionat de instanŃa de judecată, hotărârea

ei înlocuind consimŃământul celor în cauză.

În art.97 din Legea fondului funciar nr.18/1991 se stabileşte că, la aprobarea de către Guvern

se va prezenta în mod obligatoriu şi avizul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării

Rurale pentru terenurile agricole şi silvice şi al Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor,

pentru terenurile cu ape şi, dacă este cazul, al Ministerului Culturii, pentru ocrotirea

monumentelor.

Conform cu art.100 din Legea fondului funciar, titularii obiectivelor de investiŃii sau de

producŃii amplasate pe terenuri agricole şi forestiere sunt obligaŃi să ia măsuri prealabile pentru

decopertarea stratului de sol fertil de pe suprafeŃele amplasamentelor aprobate, pe care să-l

depoziteze şi să-l niveleze pe terenuri neproductive sau slab productive , indicate de organele

agricole sau silvice, în vederea punerii în valoare sau a ameliorării acestora. Această depozitare

se poate face numai cu acordul proprietarilor terenurilor, care nu pot fi obligaŃi la nici o plată

pentru sporul de valoare astfel obŃinut şi nici nu pot pretinde despăgubiri pentru perioada de

nefolosire a terenului.

Dacă se întâmplă ca titularii de investiŃii sau de producŃie să deŃină terenuri pe care nu le

folosesc în procesul de producŃie (cum sunt cele rămase în urma excavării de materii prime -

cărbune, caolin, argilă, pietriş, de la sondele abandonate şi altele asemenea) ei sunt obligaŃi prin

lege să ia , în termen de cel mult doi ani, măsurile necesare de amenajare şi de nivelare, dându-le

o folosinŃă agricolă, iar dacă aceasta nu este posibilă, o folosinŃă piscicolă sau silvică. Executarea

58

acestor lucrări se face de unităŃile specializate, din fondurile prevăzute în acest scop de

beneficiari. Celor care nu se conformează acestor dispoziŃii legale nu li se va mai aproba

scoaterea din producŃia agricolă sau silvică a altor terenuri.

Această măsură de protecŃie a terenurilor agricole priveşte ocuparea unor astfel de terenuri

pentru liniile de telecomunicaŃii şi cele de transport şi distribuire a energiei electrice, conductele

de transport pentru alimentare cu apă, canalizare, produse petroliere, gaze, precum şi alte

instalaŃii similare, care trebuie grupate şi amplasate de-a lungul şi în imediata apropiere a căilor

de comunicaŃii – şosele, căi ferate, a digurilor, canalelor de irigaŃii şi de desecări şi a altor limite

obligate din teritoriu, în aşa fel încât să nu se stânjenească execuŃia lucrărilor agricole. Aprobarea

ocupării terenurilor în astfel de cazuri se dă de către oficiul de cadastru agricol şi organizarea

teritoriului agricol, judeŃean sau al Municipiului Bucureşti, după caz, indiferent de mărimea

suprafeŃei necesare, pe baza acordului deŃinătorilor şi cu plata despăgubirilor convenite.

Uneori este nevoie să se ocupe temporar unele terenuri necesare remedierii deranjamentelor

în caz de avarii şi executării unor lucrări de întreŃinere la obiectivele la care ne-am referit mai

sus, care au caracter de urgenŃă, şi până la 30 de zile. În acest scop, este necesar acordul prealabil

al deŃinătorilor de terenuri sau, în caz de refuz, aprobarea prefecturii judeŃului sau a Primăriei

Municipiului Bucureşti; în toate cazurile, deŃinătorii de terenuri au dreptul la despăgubire pentru

daunele cauzate.

Un rol important în protejarea solului şi a terenurilor îl au deŃinătorii acestora, indiferent de

titlul pe baza căruia le deŃin. ObligaŃiile lor în aceste situaŃii, sunt:

• să prevină, pe baza reglementarilor în domeniu, deteriorarea calităŃii solurilor ;

• să asigure la amplasarea, proiectarea, construirea şi punerea în funcŃiune a obiectivelor de

orice fel, ca şi la schimbarea destinaŃiei terenurilor, condiŃiile prevăzute în acord şi în autorizaŃia

de mediu ;

• să pună la dispoziŃie terenurile din perimetru de ameliorare în vederea aplicării măsurilor

şi lucrărilor prevăzute în proiectul de ameliorare, păstrând dreptul de proprietate ;

• deŃinătorii, cu orice titlu, a pădurilor, vegetaŃiei forestiere din afara fondului forestier şi

pajiştilor sunt obligaŃi să menŃină suprafaŃa împădurită a vegetaŃiei forestiere din afara fondului

forestier, inclusiv a jnepenişurilor, tufişurilor şi pajiştilor existente, fiind interzisă reducerea

acestora, cu excepŃia cazurilor prevăzute de lege ;

• aceştia mai sunt obligaŃi să respecte regimul silvic pentru împădurirea suprafeŃelor

exploatate, stabilit de autoritatea centrală pentru silvicultura, în acord cu condiŃiile de utilizare

durabilă a pădurilor.

59

La fel şi arendaşul, în afara obligaŃiilor ce-i revin ca deŃinător de teren agricol, acesta este

obligat să folosească terenurile arendate ca un bun proprietar, menŃinând potenŃialul productiv al

acestora.

DeŃinătorii terenurilor trebuie să înŃeleagă că îndeplinire de către ei a îndatoririlor enumerate

constituie prima şi principala expresie a regimului juridic de protecŃie şi conservare a calităŃii

solului în ansamblu.

4.4. ObligaŃiile juridice ale organelor de specialitate pentru protecŃia solului si

terenurilor

AtribuŃiile acestora sunt stabilite de lege. Astfel, organul administraŃiei publice centrale de

specialitate, care aplică politica Guvernului în domeniul agriculturii este Ministerul Agriculturii,

AlimentaŃiei şi Pădurilor. Acesta, pentru a-şi îndeplinii rolul său privind protecŃia solului are,

printre altele, următoarele atribuŃii:

- asigură, în domeniile sale de activitate, aplicarea programului Guvernului şi implementare

politicilor guvernamentale, cu respectare limitelor de autoritate;

- elaborează strategii şi politici specifice în acest sens;

- fundamentează şi elaborează programe privind protecŃia solului;

- supraveghează utilizarea, potrivit legii, a fondului funciar de către toŃi deŃinătorii de

terenuri cu destinaŃie agricolă sau silvică, indiferent de forma de proprietate;

- avizează documentaŃiile privind scoaterea din producŃie a terenurilor agricole şi silvice,

efectuarea de schimburi de terenuri şi schimbarea categoriei de folosinŃă, potrivit legii;

- coordonează executarea lucrărilor de geodezie, topografie, fotogrammetrie, cartografie, în

domeniul de specialitate, precum şi introducerea şi întreŃinerea cadastrului agricol şi silvic şi

asigură proiectare şi aplicarea în teren a teritoriului agricol şi silvic;

- coordonează programul privind realizarea lucrărilor de îmbunătăŃiri funciare;

- desfăşoară activităŃi de control privind respectarea legislaŃiei în domeniu, colaborând cu

celelalte organe de control abilitate.

Conform cu reglementările cuprinse în Legea protecŃiei mediului nr.137/1995, autoritatea

centrală pentru protecŃia mediului, cu consultarea ministerelor competente stabileşte:

- sistemul de monitorizare a calităŃii solului în scopul cunoaşterii stării actuale şi a

tendinŃelor de evoluŃie a acestuia;

- reglementările privind protecŃia calităŃii solului;

60

- procedura de autorizare privind probleme de protecŃiea mediului, cuprinse în planurile de

amenajare a teritoriului, amenajarea torenŃilor pentru întocmirea amenajamentelor silvice,

combaterea eroziunii solurilor;

- reglementările privind refacerea cadrului natural în zonele în care solul a fost afectat de

fenomene naturale sau de activităŃi cu impact negativ asupra mediului.

Autoritatea centrală pentru agricultură şi silvicultură are următoarele atribuŃii:

- elaborează reglementări privind standardele de calitate a solurilor în scopul ameliorării

lor;

- Ńine evidenŃa terenurilor devenite improprii pentru producŃia agricolă şi oferă, la

solicitarea deŃinătorilor, asistenŃa tehnică de specialitate pentru ameliorarea sau schimbarea

folosinŃei acestora;

- îndrumă şi exercită controlul tehnic de specialitate pentru lucrările de îmbunătăŃiri

funciare şi de ameliorare;

- îndrumă şi oferă asistenŃă tehnică la cererea cultivatorilor de terenuri, privind cele mai

adecvate tehnici şi tehnologii de gospodărire şi ameliorare a solurilor.

AutorităŃile pentru protecŃia mediului, precum şi alte autorităŃi ale administraŃiei publice

competente, mai au sarcina de a organiza şi exercita controlul asupra respectării legislaŃiei

privind protecŃia, conservarea, ameliorarea şi folosirea judicioasă a solurilor şi terenurilor.

Autoritatea centrală pentru protecŃia mediului, cu consultarea ministerelor competente,

stabileşte: sistemul de monitorizare a calităŃii solului în scopul cunoaşterii stării actuale şi a

tendinŃelor de evoluŃie a acestuia; reglementările privind protecŃia calităŃii solului, a

ecosistemelor terestre şi a biodiversităŃii; procedura de autorizare privind probleme de protecŃie a

mediului cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului, amenajarea torenŃilor pentru

întocmirea amenajamentelor silvice, combaterea eroziunii solurilor, foraje, de studii şi

prospecŃiuni geologice şi hidrologice, precum şi pentru activităŃile miniere de extracŃie;

reglementările pentru refacerea cadrului natural în zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele

terestre au fost afectate de fenomene naturale sau de activităŃi cu impact negativ asupra mediului.

Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor,

împreună cu Academia de ŞtiinŃe Agricole şi Silvice „Gh. Ionescu Siseşti” iau măsuri pentru

dezvoltarea sistemului naŃional de supraveghere, evaluare, prognoză şi avertizare cu privire la

starea calităŃii solurilor agricole şi silvice, pe baza unui sistem informaŃional, cu asigurarea unei

bănci de date la nivelul Ńării şi al judeŃului şi propun măsuri pentru protecŃia şi ameliorarea

terenurilor.

61

Instrumentul tehnico-juridic cel mai energic pentru intervenŃia organelor de specialitate în

vederea protejării solului şi terenurilor îl constituie instituirea „perimetrului de ameliorare”.

Aceste tipuri de terenuri se stabilesc cu acordul comun al Ministerului Agriculturii, AlimentaŃiei

şi Pădurilor şi Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, pe baza propunerilor înaintate de

comune, oraşe şi municipii. DocumentaŃiile se avizează de organele agricole şi silvice şi de

protecŃie a mediului şi se înaintează Ministerului Agriculturii care, împreună cu ministerele şi

departamentele interesate, stabilesc programele de finanŃare, proiectare şi execuŃie.

DeŃinătorii sunt obligaŃi să pună la dispoziŃie terenurile din perimetrul de ameliorare în

vederea aplicării măsurilor şi lucrărilor prevăzute în proiectul de ameliorare, păstrând dreptul de

proprietate asupra lor. Includerea de către primării a unui anumit teren în categoria menŃionată

mai sus, se poate face numai cu acordul proprietarului. Dacă proprietarul nu este de acord,

primăria face propuneri motivate prefecturii, care decide.

Dacă prefectul decide includerea terenului în perimetrul de ameliorare, consiliul local este

obligat să-i atribuie în folosinŃă titularului terenului în cauză, o suprafaŃă de teren

corespunzătoare, pe toată durata realizării lucrărilor de ameliorare

În caz că nu există în localitatea respectivă un alt teren asemănător pentru rezolvarea situaŃiei

prevăzute mai sus, iar proprietarul nu este de acord să primească alt teren la distanŃă mai mare, se

aplică procedura de expropriere pentru cauză de utilitate publică, prevăzută de Legea nr.33/1994.

Ordinul emis de prefect poate fi contestat în faŃa instanŃelor de contencios administrativ, potrivit

Legii nr.554/2004.

Pentru realizarea lucrărilor de protecŃie şi ameliorare a solului statul suportă parŃial sau total

cheltuielile în limita alocaŃiilor bugetare aprobate, pe baza notelor de fundamentare elaborate de

unităŃile de cercetare şi proiectare, însuşite de organele agricole de specialitate judeŃene şi

aprobate de către Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor. Fondurile necesare pentru

cercetarea, proiectarea şi executarea lucrărilor prevăzute în proiectele de amenajare şi punere în

valoare a terenurilor degradate şi poluate, cuprinse în perimetru, se asigură, în funcŃie de

specificul lucrărilor din Fondul de ameliorare a fondului funciar şi prin alocaŃii bugetare Aceste

fonduri pot fi sporite prin participarea comunelor, oraşelor şi judeŃelor, precum şi prin contribuŃia

în bani sau în muncă a tuturor celor interesaŃi.

Terenurile degradate şi poluate, incluse în perimetrul de ameliorare sunt scutite de taxe şi

impozite către stat, judeŃ sau comună pe timpul cât durează ameliorarea lor. DeŃinătorii de

terenuri degradate, chiar dacă nu sunt cuprinse într-un perimetru de ameliorare, care, în mod

individual sau asociaŃi, vor să facă din proprie iniŃiativă înierbări, împăduriri sau alte lucrări de

ameliorare a terenurilor beneficiază din partea statului, gratuit, de materialul necesar. Cei care au

62

primit asemenea materiale şi nu le-au întrebuinŃat în vederea scopului pentru care le-au cerut,

sunt obligaŃi să plătească contravaloarea lor.

4.5. Organizarea şi amenajarea teritoriului agricol

O problemă distinctă a legislaŃiei în domeniu o constituie organizarea şi amenajarea

teritoriului agricol, prin care se urmăreşte crearea condiŃiilor pentru mai buna folosire a

terenurilor în scopul producŃiei agricole. Aceste lucrări se execută pe baza unor studii şi proiecte

iniŃiate la cererea proprietarilor.

Prin organizarea şi amenajarea teritoriului agricol se rezolvă următoarele probleme:

a) corelarea dezvoltării din zonă cu celelalte activităŃi economice şi sociale, stabilind măsuri

care să conducă la creşterea producŃiei agricole şi la exploatarea în ansamblu a teritoriului;

b) gruparea terenurilor pe proprietari şi destinaŃii în concordanŃă cu structurile de proprietate

şi cu formele de cultivare a pământului, rezultate în urma asocierilor, stabilirea perimetrelor

fiecărei proprietăŃi, comasând terenurile dispersate şi rectificând hotarele neraŃional amplasate;

c) elaborarea de studii şi proiecte de organizare şi amenajare a exploatărilor agricole;

d) stabilirea reŃelei drumurilor agricole ca o completare a reŃelei de drumuri de interes

general, integrate în organizarea şi amenajarea de ansamblu a teritoriului, în scopul efectuării

transportului producŃiei şi accesului maşinilor agricole necesare procesului de producŃie.

Studiile şi proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului agricol se elaborează de

unităŃile de studii, proiectare şi cercetare de specialitate, centrale sau judeŃene şi se supun

discuŃiei proprietarilor de terenuri din zona interesată. În cazul adoptării lor cu majoritatea

voturilor proprietarilor care deŃin cel puŃin 2/3 din suprafaŃă şi aprobării de către organele

agricole judeŃene, aplicarea măsurilor şi lucrărilor prevăzute devin obligatorii pentru toŃi

proprietarii.

ProtecŃia şi ameliorarea solului se realizează şi prin lucrări de prevenire şi combatere a

proceselor de degradare şi poluare a solului provocate de fenomene naturale sau cauzate prin

activităŃi economico-sociale. Lucrările necesare pentru astfel de situaŃii se stabilesc pe bază de

studii şi proiecte şi se execută de către deŃinătorii terenurilor sau prin grija acestora, de către

unităŃile specializate în execuŃia unor asemenea lucrări.

Statul sprijină realizarea lucrărilor de protecŃie şi ameliorare a solului, suportând parŃial sau

total cheltuielile, în limita alocaŃiilor bugetare aprobate, pe baza notelor de fundamentare

elaborate de unităŃile de cercetare şi proiectare, însuşite de organele agricole de specialitate

judeŃene şi aprobate de către Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor.

63

Potrivit art.80 din Legea fondului funciar, pentru realizarea coordonată a lucrărilor de interes

comun, potrivit cu nevoile agriculturii, silviculturii, gospodăririi apelor, căilor de comunicaŃii,

aşezărilor umane sau altor obiective economice şi sociale, documentaŃiile tehnico-economice şi

ecologice se vor elabora în comun de părŃile interesate. Prin documentaŃii se vor stabili

contribuŃia părŃilor interesate şi ordinea de execuŃie a lucrărilor.

Constatăm că, organizarea şi amenajarea teritoriului agricol are ca principal scop mărirea

productivităŃii pământului. In acest sens, trebuie să apelăm la exemple din agricultura mondială.

De la începuturile agriculturii şi până prin 1950, producŃia de hrană a planetei a proveni aproape

în întregime din extinderea suprafeŃei cultivate. Mărirea productivităŃii pământului a fost

neglijabilă, aproape imperceptibilă de la o generaŃie la alta. Apoi, pe măsură ce întinderile

agricole ajungeau la limită, lumea a început mărirea sistematică a productivităŃii pământului.

Astfel, între 1950 şi 2000, productivitatea suprafeŃelor cultivate cu cereale a crescut cu 160%.

Această extraordinară creştere a productivităŃii, combinată cu modesta extindere a suprafeŃei

cultivate, a permis să se tripleze recolta de cereale în ultima jumătate de secol.

Triplarea producŃiei mondiale de cereale din ultima jumătate de secol a avut în centru

varietăŃile de mare productivitate, soiuri de grâu şi de orez pitice dezvoltate iniŃial în Japonia şi

porumb hibrid în Statele Unite. În condiŃii favorabile, aceste varietăŃi pot da recolte de două , trei

sau chiar patru ori mai mari decât soiurile tradiŃionale.

La realizarea potenŃialului genetic al noilor varietăŃi de mare productivitate a contribuit şi

amenajările pentru irigaŃii ale terenurilor agricole care au fost extinse de la 94 de milioane de

hectare în 1950 la 272 milioane în 2000, mărind la 4o% partea din recolta mondială de cereale

cultivată pe terenuri irigate. În prezent, extinderea suprafeŃelor irigate se încetineşte, multe Ńări

pierzându-şi apa de irigaŃii din cauza epuizării aciferelor şi a devierii ei de către oraşe.

O dată cu răspândirea varietăŃilor de înaltă productivitate şi a extinderii suprafeŃelor irigate,

utilizarea îngrăşămintelor a săltat de la 14 milioane tone în 1950 la 137 tone în 2000- o creştere

de zece ori a recoltelor. În timp ce irigaŃiile au eliminat condiŃionarea recoltelor de către

umiditate, îngrăşămintele au eliminat constrângerile impuse de nutrienŃi. Apoi diminuarea

veniturilor a făcut ca utilizarea îngrăşămintelor să scadă pronunŃat. În Statele Unite, Europa

Apuseană şi Japonia, gradul de utilizare nu a mai crescut de peste un deceniu. În cea mai mare

parte a lumii, aplicarea mai multor îngrăşăminte are acum prea puŃin efect asupra recoltelor.

Deci, prin amenajare, trebuie regândită productivitatea pământului. Aceasta, pentru că după

ce a crescut de la 1,1 tone /ha în 1950 la 2,8 tone în 2002, recolta mondială de cereale a atins un

nivel unde a devenit mai dificil să se susŃină în continuare o creştere rapidă.

64

Ritmul de creştere a recoltelor de cereale se va încetini probabil şi mai mult în acest deceniu.

Pe lângă faptul că resursele tehnologice se apropie de limită, agricultorii trebuie să facă faŃă lipsei

apei pentru irigaŃii, iar întreaga lume se confruntă acum cu perspectiva unor temperaturi record-

toate la un loc putând face dificilă creşterea în continuare a productivităŃii pământului.

Deşi mărirea recoltelor se încetineşte, mai există încă multe oportunităŃi, dar în majoritatea

situaŃiilor potenŃialul este modest. De aceea, acolo unde utilizarea îngrăşămintelor este

restricŃionată de ariditate şi de costurile de transport, plantarea simultană de cereale şi arbori

leguminoşi se arată promiŃătoare. Leguminoasele cresc mai încet, permiŃând cerealelor să se

coacă şi să fie recoltate. Ele ajung la o anumită înălŃime, iar frunzele căzute oferă azotul şi

materia organică de care solurile au o nevoie disperată. Lemnul poate fi apoi tăiat şi folosit drept

combustibil. Această tehnologie simplă, adaptată nevoilor locale, permite adesea agricultorului

să-şi dubleze recoltele de cereale în câŃiva ani, pe măsură ce se îmbunătăŃeşte fertilitatea solului.

Dimensiunea provocării care ne stă în faŃă este neîndoielnică. Ea ne va forŃa să ne gândim, pe

de o parte să limităm creşterea cererii, iar pe de altă parte să folosim mai eficient recolta

existentă. În ce priveşte cererea, realizarea unei balanŃe acceptabile între hrana populaŃiei

Globului cât mai aproape posibil de şapte miliarde şi de reducerea consumului nesănătos.

Trebuie, de asemenea, să avem o viziune mai largă asupra productivităŃii pământului, luând în

considerare nu doar recoltele individuale, ci şi cum să mărim numărul recoltelor prin amenajarea

terenului agricol şi cum să le utilizăm mai eficient.

4.6. SancŃionarea juridică pentru încălcarea normelor privind protecŃia solului şi a

terenurilor; răspunderea contravenŃională, penală şi civilă

Conform prevederilor art.82 din Legea protecŃiei mediului nr.137/1995, republicată,

încălcarea prevederilor acestei legi atrage răspunderea civilă, contravenŃională sau penală, după

caz. Aceleaşi forme ale răspunderii sunt stabilite şi în art.106 din Legea fondului funciar

nr.18/1991 pentru încălcarea prevederilor acesteia , precum şi art.95 din Codul silvic, la care se

mai adaugă şi răspunderea disciplinară şi cea materială pentru situaŃiile în care în raportul juridic

de răspundere este implicat un angajat silvic. Se mai impune precizarea că, în Codul silvic, este

reglementată doar răspunderea pentru faptele considerate infracŃiuni, stabilirea şi sancŃionarea

contravenŃiilor silvice fiind reglementate prin lege specială.

Persoanele care răspund pentru poluarea solului pot fi participanŃii la raporturile juridice

respective, care încalcă normele dreptului mediului. Normele legale privind protecŃia terenurilor

agricole pot fi încălcate de trei categorii de persoane: autorităŃile publice sau funcŃionarii publici;

65

deŃinătorii de terenuri agricole sau silvice; alte persoane fizice sau juridice care poluează solul, în

general încalcă normele legale respective.

Cea mai frecvent întâlnită abatere de la normele dreptului mediului privitoare la protecŃia

solului este contravenŃia. Faptele contravenŃionale pot fi relativ uşor identificate, fiind enumerate

în diferite acte normative, înainte de toate în Legea fondului funciar şi Legea protecŃiei mediului.

În schimb, întinderea sancŃiunii pecuniare este mai greu şi chiar inutil de reŃinut, aceasta

schimbându-se anual, în funcŃie de devalorizarea leului. Având în vedere aceste dificultăŃi, în

art.83 pct.4 din Legea protecŃiei mediului, republicată, s-a stabilit: „Cuantumul amenzilor se

actualizează anual prin hotărâre a Guvernului”.

Constituie contravenŃii la normele privind evidenŃa, protecŃia, folosirea şi ameliorarea

terenurilor agricole sau silvice următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiŃii,

încât, potrivit legii penale, constituie infracŃiuni:

- efectuarea de schimburi de terenuri şi schimbarea categoriei de folosinŃă a terenurilor de

la superioară la inferioară, precum şi folosirea definitivă sau temporară a terenurilor agricole şi

silvice în alte scopuri decât pentru producŃia agricolă şi silvică;

- nedeclararea la organele judeŃene de cadastru funciar de către posesori, în termen de 30 de

zile de la aprobare, a schimburilor de terenuri şi schimbării categoriei de folosinŃă a acestora,

precum şi a datelor cu privire la mărimea suprafeŃelor şi categoria de folosinŃă a lor;

- neluarea măsurilor de către posesorii de terenuri şi de către persoane autorizate, pentru

păstrarea în bune condiŃii a bornelor geodezice, topografice, a reperelor metalice de nivelment, a

piramidelor şi balizelor de semnalizare a punctelor geodezice, precum şi degradarea şi

distrugerea lor din culpă;

- nedecopertarea de către beneficiarii de investiŃii a stratului fertil de sol, înainte de

executarea lucrărilor de amplasament a unor obiective, şi nedepozitarea acestui strat pe

suprafeŃele stabilite de organele agricole, precum şi neluarea măsurilor de amenajare şi nivelare a

terenurilor rămase în urma excavării de cărbune, caolin, argilă, pietriş, sonde abandonate şi altele

asemenea;

- amplasarea obiectivelor de orice fel, cu excepŃia celor admise de lege, pe terenurile situate

în extravilan, fără avizele şi aprobările prevăzute de lege;

- ocuparea şi folosirea terenurilor aprobate a fi scoase definitiv sau temporar din producŃia

agricolă, înainte de a fi delimitate, bornate şi predate;

- degradarea terenurilor şi culturilor prin depozitarea de materiale şi deşeuri de pietriş,

moloz, nisip, prefabricate, construcŃii metalice, reziduuri, resturi menajere, gunoaie şi altele

asemenea;

66

- neluarea unor măsuri corespunzătoare de către persoane fizice sau juridice pentru evitarea

afectării terenurilor limitrofe prin reziduurile provenite din activitatea de producŃie şi prin

scurgeri de orice fel.

Mai sunt contravenŃii în domeniul protecŃiei solului potrivit reglementărilor cuprinse în Legea

protecŃiei mediului, neasigurarea la amplasarea, proiectarea, construirea şi punerea în funcŃiune a

obiectivelor de orice fel , ca şi schimbarea destinaŃiei terenurilor, a condiŃiilor prevăzute în acord

şi în autorizaŃia de mediu, reducerea suprafeŃelor împădurite a vegetaŃiei forestiere din afara

fondului forestier, inclusiv a jnepenişurilor, tufişurilor şi pajiştilor existente, cu excepŃia cazurilor

prevăzute în lege ş.a.

Constatarea contravenŃiilor şi aplicarea sancŃiunilor se fac de către specialiştii împuterniciŃi în

acest scop de Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor şi autoritatea publică centrală

pentru protecŃia mediului, împuterniciŃii prefectului şi specialiştii împuterniciŃi de directorul

general al direcŃiei generale din cadrul autorităŃii publice centrale pentru agricultură şi de

inspectorul şef al inspectoratului silvic judeŃean, de către primar, inspectorii şi agenŃii de poliŃie,

de personalul împuternicit al administraŃiei publice judeŃene şi locale etc.

În termen de 30 de zile de la data comunicării actului se poate face plângere împotriva

procesului-verbal de constatare a contravenŃiei şi de aplicare a sancŃiunii. Aceasta se soluŃionează

de către judecătoria competentă.

În măsura în care legea nu dispune altfel, contravenŃiilor amintite li se aplică dispoziŃiile

O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenŃiilor.

Marea majoritate a încălcărilor legislaŃiei privitoare la protecŃia solului este calificată ca fiind

contravenŃie. Unele fapte, cele care au, în principiu, o periculozitate socială mai mare, sunt

considerate de legiuitor ca infracŃiuni şi se pedepsesc în mai mare măsură.

Astfel, constituie infracŃiune şi se pedepseşte, potrivit Codului penal şi Codului de procedură

penală, fapte ca :

- degradarea terenurilor agricole şi silvice, a împrejmuirilor acestora, distrugerea şi

degradarea culturilor agricole, a lucrărilor de îmbunătăŃiri funciare, a bornelor şi semnelor

topografice sau geodezice ori împiedicarea luării măsurilor de conservare a unor astfel de bunuri,

precum şi înlăturarea acestor măsuri; aceste fapte constituie infracŃiuni de distrugere şi se

pedepsesc potrivit Codului penal;

- ocuparea totală sau parŃială a terenurilor de orice fel, înfiinŃarea sau mutarea semnelor de

hotar şi a reperelor de marcare, fără aprobarea primită în condiŃiile legii, sau refuzul de a elibera

terenul astfel ocupat fără drept; aceste fapte se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 5 ani; dacă

67

faptele se săvârşesc prin violenŃă, ameninŃări ori de două sau mai multe persoane, pedeapsa este

de la 2 la 7 ani;

- arderea miriştilor, stufului, tufărişurilor şi vegetaŃiei ierboase din ariile protejate şi de pe

terenurile supuse refacerilor ecologice este pedepsită cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu

amendă;

- provocarea de poluare prin evacuarea, cu bună ştiinŃă, pe sol a unor deşeuri sau substanŃe

periculoase este pedepsită cu aceleaşi sancŃiuni;

- nerespectarea interdicŃiilor în legătură cu utilizarea pe terenuri agricole de pesticide sau

îngrăşăminte chimice, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani ş.a.

Constatarea şi cercetarea infracŃiunilor se fac din oficiu de către organele de urmărire penală,

conform competenŃei legale.

Atunci când, printr-o contravenŃie sau infracŃiune săvârşite ca urmare a încălcării

reglementărilor referitoare la protecŃia solului se cauzează un prejudiciu patrimonial, în afara

sancŃiunilor contravenŃionale sau pedepselor penale, autorul faptei va mai fi obligat şi la

repararea prejudiciului astfel cauzat.

În privinŃa contravenŃiilor săvârşite în acest domeniu, legea stabileşte că, prin actul de

constatare se dispune şi cu privire la suportarea pagubelor de către cei vinovaŃi şi, după caz,

restabilirea situaŃiei anterioare.

De asemenea, se stabileşte prin lege că evaluarea pagubelor cauzate prin infracŃiuni şi

contravenŃii se face potrivit criteriilor şi cuantumurilor stabilite de autoritatea publică centrală

care răspunde de acest domeniu, aprobate prin lege.

Actul de constatare este acel înscris prin care se constată contravenŃia sau infracŃiunea şi se

aplică sancŃiunea. În ceea ce priveşte referirea din textul citat la „suportarea pagubelor de către

cei vinovaŃi”, aceasta ne trimite la aplicarea regulilor răspunderii civile subiective, adică priveşte

numai pe cei vinovaŃi în cauzarea prejudiciului. Trebuie însă să avem în vedere că, în dreptul

mediului „răspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de culpă”. Prin

urmare, în măsura în care fapta cauzatoare de prejudiciu se săvârşeşte în cadrul raporturilor de

dreptul mediului, se va face abstracŃie de vinovăŃia autorului faptei, adică indiferent dacă este

vinovat sau nu el va suporta pagubele cauzate. Această regulă materializează principiul

„poluatorul plăteşte”, consacrat în legea protecŃiei mediului.

Cele două feluri de răspunderi – cea subiectivă, care este regula relativă în dreptul civil, şi cea

obiectivă, care este regula absolută în dreptul mediului – se exclud pentru aceeaşi faptă.

ContradicŃia în materie dintre legea fondului funciar şi legea protecŃiei mediului privind

această problemă se va putea soluŃiona numai prin adoptarea unei reglementări preconizate de

68

art.89 lit. r) din Legea protecŃiei mediului (dar nerealizate până în prezent) privind răspunderea

pentru prejudiciile aduse mediului; o asemenea reglementare nu va putea contraveni nici

principiului „poluatorul plăteşte”, şi nici reglementărilor exprese din lege, după care

„răspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de culpă”.

Lista subiectelor:

-Notiunile: sol, teren agriicol, teren silvic si factorii ce determina degradarea acestora

-Forme si mijloace juridiice de protectie a solului

-Atributiile statului si detinatorilor de terenuri pentru protejarea solului

-Organizarea si amenajarea teritoriului agricol

-Sanctiuni juridice pentru poluarea solului.

CAPITOLUL 5

PROTECłIA JURIDICĂ A APEI

Obiectivul principal al cursului: cunoasterea legislatiei in vigoare ce asigura protectia apei Concepte, date si sintagme-cheie: apa, efectele poluarii, reglementari juridice interne si internationale, organe si organisme de stat, persoane, raspundere si sanctiune juridica Prezentarea cursului:

5.1. Probleme generale în domeniu; clasificarea apelor; factori de poluare a acestora

Din cultura noastră generală cunoaştem că mediul pământesc cuprinde „sferele”: atmosfera,

biosfera şi litosfera. Fiecare dintre acestea poate fi considerată ca un singur rezervor, dar în

legătură şi condiŃionare reciprocă cu celelalte.

Ca resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, apa reprezintă un element

indispensabil pentru întreaga viaŃă a planetei, pentru om şi societate, materia primă pentru

activităŃi productive, sursă de energie şi cale de transport, factor determinant în menŃinerea

echilibrului ecologic.

Aproape ¾ din suprafaŃa totală a globului terestru, este acoperită cu apă. SuprafaŃa „hidrică” a

feŃei pământului este de 2,54 ori mai mare decât cea „uscată”. Volumul total al apelor răspândite

pe această uriaşă suprafaŃă este de aproximativ 1.330 milioane km pătraŃi, în timp ce cantitatea

totală de apă de care dispune globul pământesc este evaluată la peste 2.000 milioane km pătraŃi.

Cea mai mare cantitate de apă existentă pe glob (97%) se află în oceane şi mări. Calotele de

gheaŃă ale polilor conŃin, ceva mai mult de 2% din totalul de apă, iar fluviile, râurile, lacurile,

pânzele subterane de apă şi atmosfera, abia 1%, procent infim care constituie în mod obişnuit

69

sursa aprovizionării cu apă a omului. Apa ca şi energia, reprezintă o componentă esenŃială pentru

viaŃa şi îndeletnicirile umane, lipsa ei putând deveni în multe zone ale lumii, un factor de limitare

a creşterii economice.

De-a lungul umanităŃii utilizarea apei a înregistrat o continuă intensificare şi diversificare,

trecâdu-se de la folosirea apei pentru băut, satisfacerea cerinŃelor de igienă şi a celorlalte nevoi

gospodăreşti, a pescuitului, la navigaŃie şi irigaŃii, la utilizarea ei în numeroase procese

tehnologice. Pe de altă parte, creşterea explozivă a populaŃiei, gradul înalt de urbanizare, precum

şi apariŃia unor industrii noi mari consumatoare de apă şi în acelaşi timp producătoare de efecte

adverse asupra apei şi a mediului au determinat apariŃia şi accentuarea fenomenului dublu,

cunoscut sub denumirea de „secătuire şi poluare a apelor”.

Calculele au demonstrat că la fiecare 15 ani, consumul de apă se dublează. Solicitările

crescânde de apă reclamă o nouă abordare a utilizării resurselor de apă dulce de care se dispune

pe glob. Cantitatea de apă necesară unui om variază în funcŃie de mediu în care trăieşte, de

nivelul de trai, de gradul de civilizaŃie etc. În mediul urban, un om foloseşte între 1,3-2,3 m cubi

de apă pe zi. În regiunile puternic industrializate, se consumă anual de câteva sute sau chiar o mie

de ori mai multă apă.

Spre deosebire de celelalte resurse, apa solicitată în cantităŃi apreciabile nu poate fi

transportată la distanŃe mari faŃă de sursă, trebuind să fie disponibilă pe plan local sau regional.

Problema apei este grav complicată de cel puŃin două cauze majore: lipsa completă sau

insuficienŃa lucrărilor care să facă posibilă utilizarea în scopuri sociale şi economice a întregului

stoc de apă al fluviilor, râurilor, lacurilor şi apelor subterane, permiŃând aducerea apei la locul, în

cantitatea şi la timpul necesar; poluarea crescândă a apelor, atât a celor interioare, cât şi a celor

maritime şi oceanice Cu precădere în ultimul secol, două fenomene majore – creşterea

demografică şi boom-ul tehnologic – au făcut din consumul de apă şi poluarea acesteia factorii de

bază ai crizei majore actuale cu multiple implicaŃii. Estimările arată că 70% din apa consumată

pe Glob (incluzând apa derivată din râuri şi cea pompată din subteran) este utilizată pentru

irigaŃii, aproximativ 20%, în industrie, şi numai 10 procente sunt folosite în scopuri casnice.

Urbanizarea, industrializarea şi redirijarea apei spre sectoarele economice mai productive sunt

fenomene care marchează starea actuală a calităŃii acestei resurse şi indică principalii factori de

risc în domeniu. Degradarea şi poluarea intensă a apelor de suprafaŃă şi subterane au adăugat noi

dimensiuni acestei crize planetare.

ConsecinŃa este evidentă; astăzi, o persoană din cinci nu bea apă sigur potabilă, jumătate din

populaŃie este lipsită de condiŃii sanitare satisfăcătoare, şi milioane de persoane mor în fiecare an

de maladii provocate de poluarea apei.

70

Diminuarea şi degradarea resurselor de apă afectează cu precădere Ńările sărace, relaŃiile

internaŃionale, în special cele dintre Nord şi Sud şi chiar conflictele sociale şi militare. Lipsa de

apă traversează graniŃele prin comerŃul internaŃional de cereale, penuria şi calitatea proastă

stimulează tensiunile locale şi regionale, mai ales în cazul resurselor partajate între mai multe

state, mascându-se astfel o altă problemă internaŃională tot mai gravă. Aşa cum remarca

renumitul specialist Lester Brown, pentru unele zone, cum este cazul Africii de Nord, viitoarele

războaie vor fi duse, probabil, mai mult pentru apă decât pentru petrol!

Lumea se expune în prezent unui vast deficit de apă – în mare măsură invizibil, recent din

punct de vedere istoric şi în creştere rapidă. Ziarele relatează despre râuri care nu mai ajung la

mare, lacuri care dispar sau fântâni care seacă. Deficitul global de apă este un produs al triplării

cererii de apă în ultima jumătate de secol şi al răspândirii în lume a puternicelor pompe diesel şi

electrice. Forarea a milioane de puŃuri a făcut ca extragerea apei să depăşească puterea de

refacere a numeroase acvifere. Eşecul guvernelor de a limita pomparea la cantităŃile suportabile

de către acvifere înseamnă că nivelul apei freatice scade acum în zeci de Ńări. Extragerea apei din

subsol literalmente subminează viitorul unor Ńări.

Secarea râurilor şi a fluviilor este mult mai vizibilă. Printre fluviile care nu mai reuşesc să

ajungă la mare în tot timpul sau numai într-o perioadă a anului, se numără Colorado, cel mai

mare fluviu din sud-vestul Statelor Unite; fluviul Galben, leagănul civilizaŃiei chineze; şi Amu

Daria, unul din cele două fluvii care alimentează Marea Aral în Asia Centrală. Alte fluvii majore

care se reduc la o şuviŃă de apă când ajung la mare sunt Nilul, Indusul şi Gangele.

Legătura dintre apă şi hrană este puternică. Necesarul nostru zilnic de apă de băut este de

circa 4 litri pe zi, în timp ce pentru producerea hranei zilnice se consumă cel puŃin 2.000 de litri,

de 500 de ori mai mult. În societăŃile îmbelşugate, unde cerealele se consumă sub forma de

produse animale, consumul de apă ajunge uşor la 4.000 litri pe zi.

În întreaga lume, 70% din cantitatea de apă deviată din râuri sau pompată din subsol este

folosită pentru irigaŃii, 20% este utilizată în industrie, iar 10% pentru consumul casnic. Cererea

de apă crescândă constant în toate trei sectoarele se intensifică. În bătălia pentru apă, agricultura

pierde aproape întotdeauna în favoarea oraşelor şi a industriei.

Epuizarea finală a acviferelor ar putea fi bruscă şi impredictibilă, pur şi simplu fiindcă nu

ştim câtă apă rămâne în multe acvifere. În acest sens, au fost şi fermierii de vină. Ei au folosit

exagerat apa subterană pentru irigaŃii. Marele avantaj al extragerii apei din subsol este că se pot

uda culturile exact atunci când este nevoie, pe când apa de suprafaŃă este distribuită deodată

pentru toată lumea, indiferent că este sau nu momentul potrivit pentru agricultură. În plus apa din

71

subsol este disponibilă în tot timpul anului, inclusiv în sezonul secetos, permiŃând obŃinerea a

două recolte pe an.

Productivitatea ridicată a irigaŃiilor cu apă subterană înseamnă că diminuarea producŃiei de

hrană va fi cu atât mai mare când apa subterană se va epuiza.

Înseamnă că, în curând deficitul de apă se va traduce într-un deficit alimentar. În ce Ńări

pierderea apei de irigaŃii din cauza epuizării acvifere se va traduce într-un declin absolut al

producŃiei de cereale? David Seckles şi colegii săi de la Institutul pentru Managementul Apei

precizează : „Multe din cele mai populate Ńări ale lumii - China, India, Pakistan, Mexic şi aproape

toate statele din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord – au acŃionat literalmente fără discernământ

în ultimele două sau trei decenii, epuizându-şi resursele de apă subterană. Pedeapsa pentru

proasta gestionare a acestei preŃioase resurse devine acum scadentă şi putem spune fără exagerare

că rezultatele ar putea fi catastrofale pentru aceste Ńări şi, dată fiind importanŃa lor, pentru

întreaga lume”

În anumite Ńări cerea crescândă de hrană a dus la pomparea excesivă a apei, la epuizarea

acviferelor. Asemenea Ńări şi altele au creat în esenŃă o economie alimentară de tipul „balon de

săpun”, în care producŃia de hrană este umflată artificial prin pomparea apei. Dar, la spargerea

„balonului de săpun” alimentar producŃia nu va mai putea reveni la nivelul anterior. Iar dacă

acviferul va seca, va înceta şi pomparea apei. Întrebarea pentru fiecare din aceste Ńări şi pentru

întreaga omenire nu este dacă balonul de săpun va plesni, ci când anume?

Apele se pot clasifica după câteva criterii: al administrării lor, al aşezării, al destinaŃiei

economice, al formei de proprietate etc.

După criteriul administrării, apele pot fi internaŃionale, teritoriale şi naŃionale. Apele

internaŃionale sunt acelea la care statul român este riveran cu alte state, cele care intră sau trec

peste graniŃele Ńării, precum şi cele la care interesele unor state străine au fost recunoscute prin

tratate şi convenŃii internaŃionale. Apele teritoriale - numite şi ape maritime interioare - sunt cele

cuprinse în porŃiunea de la Ńărmul Ńării noastre spre larg, a căror întindere şi delimitare se

stabilesc prin lege. Apele naŃionale sunt fluviile, râurile, pârâurile, canalele şi lacurile navigabile

interioare, precum şi apele fluviale şi râurile de frontieră stabilite prin acte juridice internaŃionale.

În funcŃie de aşezarea lor, se disting ape de suprafaŃă şi ape subterane. Apele de suprafaŃă se

găsesc deasupra solului, fie în mişcare (ape curgătoare), fie rămânând, în principiu, în acelaşi loc

(lacurile). Apele subterane se găsesc la o adâncime oarecare sub pământ, nefiind vizibile la

suprafaŃă.

După destinaŃia lor economică distingem ape de folosinŃă generală, ape destinate industriilor,

ape pentru agricultură şi ape cu destinaŃii speciale. Apele de folosinŃă generală sunt cele utilizate

72

pentru satisfacerea nevoilor populaŃiei (situaŃie în care apa reprezintă obiect de consumaŃie

individuală). Apele destinate industriilor (ape industriale) sunt cele folosite de aceste ramuri

economice pentru realizarea unor produse noi. Apele destinate agriculturii sunt, în special, cele

folosite pentru irigaŃii (când apa reprezintă un obiect al muncii).Apele cu destinaŃii speciale sunt

utilizate pentru navigaŃie, pentru pescuit, pentru producerea energiei electrice etc. (când apa

constituie un mijloc de producŃie).

După criteriul formei de proprietate, legiuitorul distinge în Legea apelor nr.107/1996 ape

aparŃinând domeniului public şi ape aparŃinând domeniului privat.

Apele aparŃinând domeniului public sunt cele de suprafaŃă, împreună cu albiile lor minore,

având lungimi mai mari de 5 km şi bazine hidrografice ce depăşesc suprafaŃa de 10 km pătraŃi;

malurile şi cuvetele lacurilor; apele subterane; apele maritime interioare; faleza şi plaja mării, cu

bogăŃiile lor naturale şi potenŃialul energetic valorificabil; marea teritorială şi fundul apelor

maritime. Domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcătuit, printre

altele, din lacurile şi plajele care nu sunt declarate de interes public naŃional sau judeŃean.

Domeniul privat include apele ce au albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km şi cu bazine

hidrografice care nu depăşesc suprafaŃa de 10 km pătraŃi, pe care apele nu curg permanent.

Acestea aparŃin deŃinătorilor, cu orice titlu, ai terenurilor pe care se formează sau curg.

Cunoscând diferitele tipuri de apă este mai clară modalitatea de acŃiune a tuturor factorilor

implicaŃi în exploatarea ei pentru a preveni poluarea de orice natură.

ConferinŃa internaŃională privind situaŃia poluării apelor din Europa (Geneva, 1961) a definit

poluarea apei ca fiind: „modificarea, directă sau indirectă, a compoziŃiei sau stării apelor unei

surse oarecare, ca urmare a activităŃilor omului, în aşa măsură încât ele devin mai puŃin adecvate

tuturor sau numai unora din utilizările pe care le pot căpăta în stare naturală”. Ulterior, s-a

completat această definiŃie cu precizări privind folosinŃele afectate şi aspectele extraeconomice,

degradarea peisajului, stânjenirea pescuitului etc. La noi, Legea apelor nr.107/1996, prevede că

poluarea apelor este „alterarea calităŃilor fizice, chimice sau biologice ale acestora, peste o limită

admisibilă stabilită, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate, produsă direct sau

indirect de activităŃile umane, care fac ca apele să devină improprii pentru folosirea normală, în

scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea”.

Poluarea apelor de suprafaŃă o generează: sursele de poluare concentrate sau organizate,

reprezentate de apele uzate orăşeneşti ce se deversează continuu sau ape uzate industriale, cu

descărcarea permanentă sau intermitentă; sursele de poluare neorganizate, dispersate pe suprafaŃa

bazinului hidrografic al cursului de apă, constituite din apele de precipitaŃii care spală teritoriul

73

localităŃilor sau al drumurilor, depozitele de reziduuri, terenurile agricole pe care s-au aplicat

îngrăşăminte sau pesticide.

În cazul apelor subterane, sursele de impurificare, provin în principal, din: amestecarea cu

ape saline, gaze sau hidrocarburi produse ca urmare a unor lucrări miniere sau de foraje;

infiltraŃiile de la suprafaŃa solului a tuturor categoriilor de ape care produc impurificarea

dispersată a surselor superficiale; impurificări produse în secŃiune de captare, datorită

nerespectării zonei de protecŃie sanitară sau a condiŃiilor de execuŃie.

Există cel puŃin cinci categorii de poluanŃi: de natură fizică, chimică, biologică, bacteriologică

şi radioactivă, toŃi aceştia rezultând din diferite activităŃi umane.

Principalii agenŃi fizici ce duc la poluarea apelor sunt reprezentaŃi, în mare parte, de

substanŃele radioactive şi de apele termale, proveniŃi din procesele de răcire tehnologică a

diferitelor agregate industriale; sursele de contaminare radioactivă a apelor folosite la uzinele

atomice, deşeurile atomice etc.

Poluarea chimică se produce prin infestarea cu plumb, mercur, azot, hidrocarburi, detergenŃi

şi pesticide. În ultimul timp, se acordă o atenŃie deosebită efectelor negative pe care le au

produsele chimice asupra mediului înconjurător, în general, şi asupra apelor în special.

Din punct de vedere al persistenŃei în apă, există poluanŃi biodegradabili, care pot fi

metabolizaŃi de flora şi fauna acvatică, poluanŃi nebiodegradabili, care se menŃin ca atare în ape,

acumulându-se în timp şi poluanŃi termici ca rezultat al impactului antropic, numărul de poluanŃi

identificaŃi în apă a crescut vertiginos. Astfel, dacă la nivelul anilor 1960-1965, analizele fizico-

chimice se limitau la cca. 50-75 de indicatori, în prezent, pentru o caracterizare numai a poluării

organice se au în vedere cca. 300 de indicatori.

PoluanŃii mediului acvatic au mai fost clasificaŃi şi în funcŃie de efectele şi de geneza

acestora, în: a) compuşii de poluare primară, care se pot degrada chimic sau biologic, în produşi

finali netoxici, se pot transforma în compuşi rezistenŃi; b) compuşi ai poluării secundare, stabili

în apă, rezistenŃi la procesele ulterioare de degradare care pot afecta comportarea altor poluanŃi în

apă, fiind greu de controlat; c) compuşi ai poluării terŃiare, de regulă rezultaŃi din poluarea

primară şi secundară, care se acumulează în ecosisteme sub o formă relativ stabilă, fără

disponibilitate biologică.

În concluzie, se poate spune că o apă poate fi poluată nu numai atunci când pe ea pluteşte

petrol, este colorată neplăcut sau este rău mirositoare, ci şi atunci când, deşi aparent bună, conŃine

substanŃe toxice, chiar dacă într-o cantitate redusă.

Aceasta determină marea grijă a omenirii faŃă de menŃinerea curată a apei, întrucât nu se mai

poate conta pe obŃinerea de noi resurse de apă prin extinderi cantitative. Scăderea continuă a apei

74

freatice şi poluarea apelor de suprafaŃă a dus la globalizarea deficitelor de apă. Când şocurile apei

vor deveni şocuri alimentare iar scăderea nivelului apei freatice se va traduce în preŃuri mai mari

la alimente, ne vom da seama că lumea s-a schimbat fundamental. După cum notează Asit K.

Biswas, director la Third World Centre for Water Management , „ Lumea se îndreaptă către o

criză de apă fără precedent în istoria umană. EvoluŃiile din domeniul apei şi administrarea ei se

vor schimba mai mult în următorii 20 de ani decât în ultimii 2000 de ani”.

Efectele nefaste ale poluării apelor de suprafaŃă şi subterane au determinat necesitatea

evaluării acesteia, prin reglementarea pragurilor de alertă şi de intervenŃie şi stabilirea în mod

corespunzător a măsurilor ce se impun.

Totodată, în Ńara noastră a fost aprobat Programul de acŃiune pentru reducerea poluării

mediului acvatic şi a apelor subterane, cauzată de evacuarea unor substanŃe periculoase.

Domeniul de aplicare al Programului vizează apele uzate industriale epurate sau neepurate, cele

evacuate din staŃiile de epurare orăşeneşti, precum şi apele de suprafaŃă şi cele subterane.

Programul se aplică utilizatorilor de apă, proiectanŃilor, precum şi autorităŃilor de gospodărire a

apelor şi de protecŃie a mediului în activitatea de avizare/autorizare, monitorizare şi control.

5.2. ProtecŃia apelor, pe plan intern şi internaŃional.

În privinŃa protecŃiei apelor, apar două probleme fundamentale: asigurarea cantităŃilor de apă

necesare consumului uman, animal, agricol, industrial etc.; luarea măsurilor corespunzătoare

pentru respectarea calităŃii ştiinŃifice fundamentate a apelor. LegislaŃia noastră stabileşte pentru

protecŃia apelor (de suprafaŃă sau subterane) menŃinerea şi ameliorarea calităŃii şi productivităŃii

naturale ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătăŃii umane şi

bunurilor materiale.

Statul român, prin organele sale competente este chemat să urmărească dacă persoanele

vizate îşi îndeplinesc obligaŃiile legale, în acest domeniu. Acest control al respectării

reglementărilor de protecŃie a apelor este organizat şi exercitat de către autorităŃile de mediu, de

ape, de sănătate şi de alte autorităŃi, potrivit competenŃelor legale. Aceste organe sunt chemate să

ia măsuri eficiente pentru protecŃia apelor, în limitele competenŃei lor legale şi ale posibilităŃilor

economico-financiare ale statului şi societăŃii.

Autoritatea centrală pentru protecŃia mediului este competentă să elaboreze reglementări, cum

sunt: norme tehnice referitoare la protecŃia apelor şi a ecosistemelor acvatice, inclusiv a

populaŃiei umane în cazul poluării accidentale şi în context transfrontalier; procedura de

autorizare pentru exploatarea surselor de apă şi a ecosistemelor acvatice, realizarea construcŃiilor

hidrotehnice pentru lucrările de îndiguire şi regularizare a cursurilor de apă, de irigaŃii şi de

75

desecare-drenaj; standardele de emisie; standardele de calitate a apelor; cerinŃele de evacuare,

epurare a apelor uzate şi limitare a evacuării de efluienŃi în ape.

Tot în scopul protejării apelor, legislaŃia în domeniu stabileşte îndatoririle ce revin

persoanelor care nu sunt utilizatori de apă, dar care sunt obligaŃi să primească apele ce se scurg în

mod natural de pe terenurile situate în amonte. Lucrările de barare sau de traversare a cursurilor

de apă, care pot constitui obstacol în curgerea naturală a apelor, trebuie astfel concepute, realizate

şi exploatate încât să nu influenŃeze defavorabil curgerea apelor, în vederea asigurării stabilităŃii

acestor lucrări, a albiilor minore şi a malurilor, cât şi pentru prevenirea unor efecte distructive sau

păgubitoare. Lucrările construite fără a avea în vedere astfel de cerinŃe trebuie modificate sau

demolate de pompierii sau deŃinătorii lor, în condiŃiile şi la termenele stabilite de Compania

NaŃională „Apele Române” – S.A. În caz contrar, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor,

prin unităŃile sale teritoriale, este obligat să aplice sancŃiuni potrivit legii, din oficiu sau la

sesizarea companiei respective.

Obturarea sau blocarea, sub orice formă, precum şi scoaterea din funcŃiune, în orice mod, a

construcŃiilor şi instalaŃiilor de descărcare a apelor mari sunt interzise.

Legea mai stabileşte şi regimul de servitute şi de expropriere, în sensul că riveranii sunt

obligaŃi să acorde drept de servitute, fără a percepe taxe, pentru: trecerea sau circulaŃia

personalului cu atribuŃii de serviciu în gospodărirea apelor; amplasarea, în albie şi pe maluri, de

borne, repere, aparate de măsură şi control sau alte aparate ori instalaŃii necesare executării de

studii privind regimul apelor, precum şi accesul pentru întreŃinerea instalaŃiilor destinate acestor

activităŃi; transportul şi depozitarea temporară a materialelor şi utilajelor pentru intervenŃii

operative privind apărarea împotriva inundaŃiilor; transportul şi depozitarea temporară de

materiale, utilaje, precum şi circulaŃia acestora şi a personalului, în cazul executării de lucrări de

întreŃinere şi de reparaŃii. În aceste situaŃii deŃinătorii terenurilor riverane apelor au dreptul la

despăgubiri potrivit legii.

Pentru realizarea unor lucrări de amenajare a bazinelor hidrografice şi a altor lucrări

hidrotehnice de utilitate publică (baraje şi lacuri de acumulare, centrale hidroelectrice, lucrări de

apărare împotriva inundaŃiilor, sisteme de alimentare cu apă şi canalizări, regularizări de râuri),

pot fi expropriate, cu justă despăgubire, sau ocupate temporar, contra plată, terenuri şi clădiri, în

condiŃiile legii.

Folosirea, transportul şi manipularea de deşeuri şi substanŃe periculoase în zonele din jurul

apelor şi în alte locuri din care acestea ar putea ajunge în apele de suprafaŃă, subterane sau

marine se pot face numai în astfel de condiŃii încât să nu producă poluarea apelor. Depozitarea

76

deşeurilor şi substanŃelor periculoase în zone din apropierea apelor se face în conformitate cu

avizul de gospodărire a apelor.

Transportul pe apele interioare, pe Dunărea fluvială şi maritimă şi pe marea teritorială a

substanŃelor periculoase, inclusiv al materialelor radioactive, se poate face numai în condiŃiile

unui aviz în comun, emis pentru fiecare caz în parte de autoritatea centrală pentru protecŃia

mediului şi pentru transporturi.

Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor poate concesiona sau închiria parte din domeniul

public al apelor, pentru exploatarea apelor de suprafaŃă sau subterane, pentru valorificarea

vegetaŃiei din albiile minore şi de pe maluri, folosirea energiei apelor, exploatarea luciului de apă

pentru piscicultură, pescuit, agrement ori sporturi nautice, ca şi pentru alte activităŃi.

Concesionarea sau închirierea plajei mării se face cu avizul autorităŃilor centrale pentru turism.

Pentru protecŃia albiilor minore, a malurilor şi a lucrărilor de gospodărire a apelor se face mai

întâi delimitarea albiilor minore de către Compania NaŃională „Apele Române” –S.A., împreună

cu autoritatea de cadastru funciar şi cu deŃinătorii terenurilor riverane.

Pentru asigurarea protecŃiei albiilor, malurilor, construcŃiilor hidrotehnice şi îmbunătăŃirii

regimului de curgere a apelor, parte integrantă a protecŃiei apelor, se instituie zone de protecŃie

pentru: albia minoră a cursurilor de ape; suprafaŃa lacurilor naturale sau a bălŃilor acoperite de

apă şi de vegetaŃie acvatică, precum şi Ńărmul mării; suprafaŃa lacurilor de acumulare

corespunzătoare cotei coronamentelor barajului; suprafeŃele ocupate de lacuri de amenajare sau

de consolidare a albiilor minore, de canale şi derivaŃii de debite la capacitatea maximă de

transport a acestora, precum şi alte construcŃii hidrotehnice realizate pe ape; lucrări de apărare

împotriva inundaŃiilor; construcŃii şi instalaŃii hidrometrice, precum şi instalaŃii de determinare

automată a calităŃii apelor.

Dacă un curs de apă îşi formează o albie nouă, părăsind în mod natural pe cea veche, riveranii

sau utilizatorii de apă pot solicita, prin derogare de la prevederile art.496 C.civ., în termen de un

an, aprobarea Companiei NaŃionale „Apele Române”- S.A. pentru readucerea apei în vechea

albie, pe cheltuiala acestora. Dacă, în termen de un an de la sfârşitul anului în care apa a părăsit

albia, nu se formulează o cerere în acest sens, albia veche rămâne în proprietatea riveranilor, iar

albia nouă se consideră albia naturală şi se înregistrează în cadastrul apelor, fiind preluată în

administrare de Compania NaŃională „Apele Române” – S.A.

Pentru stabilirea orientărilor fundamentale privind gospodărirea durabilă, unitară, echilibrată

şi complexă a resurselor de apă se elaborează scheme-cadru de amenajare şi gospodărire a apelor,

pe bazine sau grupe de bazine hidrografice. În corelare cu prevederile acestora, se elaborează

programe de dezvoltare a lucrărilor, instalaŃiilor şi amenajărilor de gospodărire a apelor. Pentru

77

bazinele hidrografice mici se întocmesc scheme locale de amenajare şi de gospodărire a apelor,

care se încadrează în schemele cadru. Schemele locale stabilesc obiectivele generale de punere în

valoare şi de protejare cantitativă şi calitativă a resurselor de apă, a ecosistemelor acvatice şi a

zonelor umede, precum şi obiectivele generale privind utilizarea durabilă şi protecŃia tuturor

categoriilor de resurse de apă din teritoriul respectiv.

Schema locală inventariază diferiŃii utilizatori care folosesc resursele de apă existente,

stabilind starea resurselor de apă a ecosistemelor acvatice. Aceasta Ńine seama de strategiile şi de

programele statului, ale colectivităŃilor locale, instituŃiilor publice, altor persoane juridice şi

fizice, cu incidente asupra calităŃii repartiŃiei şi folosirii resurselor de apă. De asemenea,

stabileşte priorităŃile pentru atingerea obiectivelor precizate de lege, Ńinând seamă de protecŃia

mediului acvatic natural, de necesitatea punerii în valoare a resurselor de apă, de evoluŃia

previzibilă a localităŃilor rurale şi urbane şi de echilibrul ce trebuie asigurat între diferiŃii

utilizatori de apă.

La nivelul fiecărei filiale bazinale a Companiei NaŃionale „Apele Române” –S.A. se

organizează un comitet de bazin. Acesta are ca atribuŃii: să avizeze schemele-cadru, precum şi

programele de dezvoltare a lucrărilor, instalaŃiilor şi amenajărilor de gospodărire a apelor; să

avizeze planurile de prevenire a poluărilor accidentale şi de înlăturare a efectelor lor, elaborarea

în funcŃie de condiŃiile bazinului hidrografic respectiv; să aprobe schemele locale, stabilind

priorităŃile tehnice şi financiare şi să le integreze în schemele-cadru; să aprobe planul de

gospodărire integrată a calităŃii şi cantităŃii apei bazinului hidrografic respectiv; să propună

revizuirea normelor şi standardelor din domeniul gospodăririi apelor şi, în caz de necesitate, să

elaboreze norme de calitate a apei evacuate, proprii bazinului hidrografic; să stabilească norme

speciale pentru evacuări de ape uzate şi pentru respectarea normelor stabilite de calitatea apelor;

să aprobe încadrarea în categorii de calitate a cursurilor de apă din bazinul hidrografic respectiv;

să recomande priorităŃile privind finanŃarea programelor de dezvoltare a lucrărilor, instalaŃiilor şi

amenajărilor de gospodărire a apelor; să asigure informarea publicului, să organizeze audieri

publice asupra tuturor documentelor propuse pentru aprobare şi să asigure accesul publicului la

acestea.

Legea reglementează un mecanism economic pentru protecŃia apei, încurajând

comportamentele prin aplicarea de stimuli economici, inclusiv pentru cei ce manifestă o

preocupare constantă în protejarea cantităŃii şi calităŃii apei, precum şi prin aplicarea de penalităŃi

celor care risipesc sau poluează resursele de apă. BonificaŃiile se acordă utilizatorilor de apă care

demonstrează constant o grijă deosebită pentru folosirea raŃională şi pentru protecŃia calităŃii

78

apelor. PenalităŃile se aplică utilizatorilor de apă care au abateri de la prevederile contractelor

încheiate cu Compania NaŃională „Apele Române” – S.A.

Întrucât apa a devenit un patrimoniu natural mondial, şi regimul juridic internaŃional a

reacŃionat ca atare. În primul rând au luat atitudine personalităŃile ştiinŃifice şi culturale. Astfel,

unele dintre acestea s-au constituit în „Grupul de la Lisabona” şi au iniŃiat o mişcare

internaŃională de opinie în favoarea elaborării şi aplicării unui „contract mondial al apei”. Acesta

ar trebui să exprime principiul că accesul la apa potabilă – bun comun al umanităŃii – constituie

un drept economic şi social al oricărei persoane şi, în acelaşi timp, un drept colectiv al întregii

comunităŃi umane. El ar trebui să dea forme concrete acŃiunii mondiale de a facilita accesul la apă

a peste 1,4 miliarde de persoane, care sunt private de acest drept, mai ales prin reconvertirea unei

părŃi din investiŃiile militare, tot mai substanŃiale, spre un asemenea scop.

Din păcate, asemenea iniŃiative au rezonanŃe mai ales în lumea ştiinŃifică şi mai puŃin în cea a

acŃiunii practice, politico-economice. Totuşi, în anul 1968, în cadrul Consiliului Europei s-a

adoptat „Carta apei”, iar în 1977 DeclaraŃia ConferinŃei ONU de la Mar del Plata stabilea că

„toată lumea are dreptul de a accede la apă potabilă în cantitate şi calitate egală pentru nevoile

sale esenŃiale”.

Ulterior s-au adoptat noi texte internaŃionale care au enunŃat noi principii ale cooperării

statelor în domeniu, din care amintim: Planul de acŃiune al ConferinŃei de la Stockholm (iunie

1972), care a cuprins cinci recomandări (nr. 51-55) în materie de cooperare pentru protejarea

apelor continentale contra poluării şi a recomandat crearea de comisii fluviale internaŃionale;

documentele ConferinŃei ONU privind apa, de la Mar del Plata (1977); textul adoptat de către

Comisia Economică a NaŃiunilor Unite pentru Europa (CEE/ONU) în privinŃa principiilor asupra

cooperării în domeniul apelor transfrontaliere (13 februarie 1987); textul Cartei privind gestiunea

apelor subterane (1989); Programul pentru o gestiune acceptabilă în plan ecologic a resurselor de

apă continentale (1986), Agenda 21 (capitolul 18, „ProtecŃia resurselor de apă dulce şi a calităŃii

lor”); DeclaraŃia universală privind apa (Berlin 2000); DeclaraŃia celui de-al treilea Forum

Mondial privind Apa (Kyoto,2003).

ConferinŃa specială consacrată apei, din iunie 1997, Ńinută sub egida ONU a recomandat

statelor să acorde „prioritate absolută gravelor probleme ale apei dulci cu care se confruntă

numeroase regiuni ale lumii”, precum şi „elaborării unei strategii de utilizare durabilă a acesteia

în scopuri sociale şi economice”.

Un alt document important este „ConvenŃia privind protecŃia şi utilizarea cursurilor de apă

transfrontaliere şi a lacurilor internaŃionale” (Helsinki, 17 martie 1992), ratificată de România

prin Legea nr. 30/1995, care stabileşte un regim juridic internaŃional general aplicabil cursurilor

79

de apă transfrontaliere sau lacurilor internaŃionale şi care a fost particularizat printr-o serie de

convenŃii speciale, precum cea privind fluviul Dunărea (Sofia,1994), Escaut şi Meuse (1994).

Conform acestei convenŃii, expresia „ape transfrontaliere” desemnează „orice ape de suprafaŃă

şi subterane care marchează frontierele dintre două state sau mai multe state, le traversează ori

sunt situate pe aceste frontiere”. În privinŃa impactului transfrontalier, definiŃia îi conferă o

accepŃie largă, considerându-l a fi „ orice efect prejudiciabil important asupra mediului, rezultat

dintr-o modificare a stării apelor transfrontaliere cauzată de o activitate umană”, produs de un

stat altui stat.

„Protocolul privind apa şi sănătatea”, adoptat la 17 iunie 1999, la ConvenŃia privind protecŃia

şi utilizarea cursurilor de apă transfrontalieră şi a lacurilor internaŃionale (ratificat de România

prin OrdonanŃa Guvernului nr.95/2000). Completând convenŃia, protocolul are ca obiectiv

protecŃia sănătăŃii şi bunăstării omului în cadrul unei dezvoltări durabile, prin ameliorarea

gestiunii apei, inclusiv protecŃia ecosistemelor acvatice. Documentul se aplică tuturor apelor,

inclusiv apelor subterane, estuarelor, apelor de coastă utilizate în scopuri recreative sau pentru

acvacultură.

„ConvenŃia cu privire la utilizarea cursurilor internaŃionale de apă în alte scopuri decât

navigaŃia” (New York, 21 mai 1997) a rezolvat problema codificării dreptului în materie, care se

aplică utilizatorilor cursurilor internaŃionale de apă (cu excepŃia navigaŃiei) şi măsurilor de

protecŃie, de conservare şi gestiune a acestor cursuri de apă. În aplicarea dispoziŃiilor

documentului, statele-părŃi pot încheia „acorduri ale cursurilor de apă”, cărora să li se aplice

anumite principii. ConvenŃia a mai stabilit procedurile de notificare, consultare şi negociere. O

atenŃie deosebită este acordată protecŃiei şi păstrării ecosistemelor, precum şi gestiunii unui curs

internaŃional de apă, regularizării debitului apelor şi instalaŃiilor. Se remarcă faptul că, potrivit

convenŃiei, nimic nu obligă un stat de pe cursul de apă să furnizeze altor state informaŃii care sunt

vitale pentru apărarea ori securitatea sa naŃională.

Reglementări juridice internaŃionale s-au adoptat şi pentru protejarea apei marine.

ConferinŃele ONU au făcut recomandări importante pentru gestionarea integrată a zonelor de

coastă, protecŃia mediului marin, utilizarea durabilă a resurselor biologice şi pentru intensificarea

cooperării regionale. În acelaşi timp, s-a derulat un proces laborios de elaborare şi cristalizare de

norme, mijloace şi metode juridice specifice prevenirii şi combaterii poluării marine, ajungându-

se astăzi la un sistem de texte internaŃionale deosebit de complex, structurat geografic (la nivel

mondial şi regional) ori pe tipuri şi forme de poluări.

ProtecŃia mediului prin „ConvenŃia asupra dreptului mării” intrată în vigoare la 16 noiembrie

1994, a fost ratificată de România prin Legea nr.110/1996. Conform acesteia, poluarea apei mării

80

constă în introducerea directă ori indirectă de către om de substanŃe ori energie în mediul marin,

inclusiv estuarele, dacă ea are ori poate avea efecte vătămătoare, precum daunele aduse unor

resurse biologice, faunei şi florei marine, un risc pentru sănătatea omului, o piedică activităŃilor

maritime (pescuitul şi alte utilizări legitime ale mării), alterarea calităŃii apei şi degradarea

valorilor de agrement.

Tot pentru protejarea apei marine dreptul internaŃional a stabilit regimul poluării marine ca

urmare a exploatării navelor. Astfel, prin ConvenŃia internaŃională pentru prevenirea poluării de

către nave (MARPOL 73/78), adoptată la Londra la 2 noiembrie 1973 şi amendată prin

protocolul din 1978, documente la care România a aderat prin Legea nr.6/1993, s-a stabilit

păstrarea mediului maritim prin asigurarea eliminării poluării intenŃionate (deversări

operaŃionale) de hidrocarburi şi alte substanŃe vătămătoare şi reducerea la minimum a deversării

accidentale a unor astfel de substanŃe. Documentul se aplică navelor în sens larg, respectiv

oricărui tip de navă exploatată în mediul marin, incluzând ambarcaŃiunile cu aripi portante,

vehiculele cu pernă de aer, submersibilele, mijloacelor plutitoare şi platformele fixe sau

plutitoare. Termenul „deversare” vizează orice descărcare de substanŃe dăunătoare sau de ape

uzate ce conŃin astfel de substanŃe, provenind de la o navă, inclusiv orice scăpare, evacuare,

revărsare, scurgere, pompare, emanare sau vidanjare etc.

OrganizaŃia Maritimă InternaŃională (OMI) a elaborat un Cod maritim internaŃional al

mărfurilor periculoase (IMDG), a fost adoptat un Regulament internaŃional pentru prevenirea

abordajelor în mare (1972), care contribuie la ameliorarea securităŃii prin fixarea de reguli şi

codificarea semnalelor de navigaŃie, ConvenŃia referitoare la protecŃia mediului marin (Londra,

1990), care priveşte măsuri de prevedere şi de cooperare privind poluarea marină cu petrol

(adoptată în cadrul OIM).

Un alt document important este ConvenŃia asupra intervenŃiei în largul mării în caz de

accident antrenând sau putând antrena o poluare prin hidrocarburi (Bruxelles, 29 noiembrie

1969), la care se adaugă un protocol care se referă la substanŃele periculoase (2 noiembrie 1973).

Statul riveran consultă statul de pavilion, notifică măsurile navei accidentate şi poate remorca,

colmata ori distruge epava, înŃelegând că operaŃiunea trebuie să fie proporŃională pagubei ori

ameninŃării. Autorizarea statului riveran de a interveni constituie o excepŃie de la principiul

libertăŃii mărilor; această intervenŃie nu este posibilă în raport cu navele de război.

Alte reglementări internaŃionale pentru protejarea apei marine se referă la repararea pagubelor

datorate mareelor negre. Ca urmare a unor accidente marine majore petrecute în timp, la nivel

internaŃional au fost adoptate o serie de convenŃii vizând această problematică. Prima este

ConvenŃia referitoare la răspunderea civilă pentru pagube datorate poluării prin hidrocarburi

81

(Bruxelles, 29 noiembrie 1969), ratificată de România prin O.G.nr.15/2000. Documentul

stabileşte un regim de răspundere fără culpă, bazată pe risc, în sarcina proprietarului navei

petroliere. O a doua convenŃie priveşte răspunderea pentru daune de poluare prin hidrocarburi

rezultate din cercetarea şi exploatarea resurselor minerale ale subsolului marin (Londra, 1 mai

1977), conform căreia exploatantul instalaŃiei din momentul evenimentului este responsabil de

orice pagubă produsă prin poluare.

În afară de hidrocarburi, şi alte substanŃe toxice pot provoca prejudicii mediului marin care

necesită repararea şi implică răspunderea vinovaŃilor. În acest sens, la 3 mai 1996 a fost adoptată

ConvenŃia internaŃională privind responsabilitatea şi indemnizarea pentru daunele legate de

transportul pe mare de substanŃe nocive şi potenŃial periculoase (ConvenŃia SNDP). În sfârşit, la

23 martie 2001 a fost semnată convenŃia internaŃională privind răspunderea civilă pentru daune

cauzate de poluarea provenind din buncărele navelor.

Regimul juridic internaŃional al poluării prin scufundarea de deşeuri contribuie şi el la

protejarea apei marine. Acesta este stabilit prin ConvenŃia asupra prevenirii poluării rezultate

din imersia deşeurilor (Londra, 29 decembrie 1972) şi priveşte deversările deliberate în mare ale

deşeurilor de pe nave şi aeronave. Documentul utilizează tehnica listelor, astfel că deversarea

anumitor deşeuri foarte periculoase (precum cele puternic radioactive, mercurul) este interzisă

(cuprinse în „lista neagră”, respectiv anexa I), imersia altora este supusă eliberării prealabile a

unui permis special, fiind considerate mai puŃin periculoase – deşeuri care cuprind cantităŃi

notabile de plumb, de cupru etc. (înscrise în lista „gri”, anexa II) – şi o a treia categorie de

deşeuri, care nu se află pe cele două liste şi pentru care este suficient un permis general. În anexa

III este descris conŃinutul autorizaŃiei de imersie, atât din punct de vedere al compoziŃiei deşeului,

cât şi al locului şi metodei de scufundare. Printr-un protocol din 2 martie 1983 s-a interzis

incinerarea deşeurilor toxice în mare.

La fel contribuie şi reglementările privind poluarea de origine telurică. Documentul pertinent

în materie îl constituie ConvenŃia asupra prevenirii poluării marine de origine telurică (Paris, 4

iunie 1974), aplicabilă regiunii Atlanticului de Nord-Est şi a unei părŃi din Oceanul Arctic.

Statele- părŃi se obligă să elimine poluarea mărilor de origine telurică prin substanŃele enumerate

în prima parte a anexei A şi să limiteze strict poluarea prin substanŃe prevăzute în a doua parte a

anexei A. În ultima parte a anexei sunt plasate substanŃele radioactive al căror control trebuie să

fie riguros.

O importanŃă deosebită a avut-o lansarea de către Programul NaŃiunilor Unite pentru Mediu

(UNEP/PNUM), în anul 1972, a programului pentru „mările regionale”, având două obiective

fundamentale: lupta contra poluărilor şi gestionarea resurselor marine şi de coastă.

82

Regionalizarea, fondată pe specificitatea geografică şi ecologică a fiecărei mări regionale a

contribuit la stabilirea de legături între statele riverane şi la crearea de reŃele de cooperare tot mai

perfecŃionate. Primul dintre aceste ample documente a fost încheiat la 16 februarie 1976 la

Barcelona, pentru protecŃia Mării Mediterane contra poluării. Apoi, ConvenŃia privind

cooperarea pentru protecŃia şi dezvoltarea mediului marin şi de coastă din Africa Occidentală şi

Centrală de la Abidjan din 23 martie 1981; ConvenŃia privind protecŃia mediului marin şi

arealele de coastă ale Pacificului de Sud-Est, de la Lima din 20 noiembrie 1981; ConvenŃia

regională privind conservarea mediului Mării Roşii şi Golfului Aden, de la Jeddah din 14

februarie 1982; ConvenŃia pentru protecŃia şi valorificarea mediului marin în regiunea

Caraibilor, de la Cartagena de Indias (Columbia) din 24 martie 1983; ConvenŃia pentru

protecŃia resurselor naturale şi mediului în regiunea Pacificului de Sud de la Noumea din 24

noiembrie 1986.

În prezent, peste 130 de state cooperează, sub diferite forme, în 11 regiuni ale lumii în

vederea protecŃiei apei mărilor împotriva diverselor forme şi surse de poluare.

5.3. Regimul juridic al apelor în România

Conform prevederilor ConstituŃiei, apele cu potenŃial energetic valorificabil, ce pot fi folosite

în interes public şi marea teritorială fac obiectul exclusiv al proprietăŃii publice, fiind astfel

inalienabile.

Prin opoziŃie, apele necuprinse în obiectul exclusiv al proprietăŃii publice constituie

proprietate privată.

Potrivit art.1 alin.2 din Legea apelor nr.107/1996, apele fac parte integrantă din patrimoniul

public, fapt pentru care protecŃia, punerea în valoare şi dezvoltarea durabilă a resurselor de apă

sunt acŃiuni de interes naŃional. Faptul că apele fac parte din patrimoniul public nu înseamnă că

ele constituie în totalitate proprietate publică, pentru că s-ar ajunge din nou la situaŃia negării

caracterului inalienabil al proprietăŃii private.

Constatăm că avem în prezent o nouă concepŃie juridică asupra statutului apelor.

Apa este abordată din mai multe puncte de vedere: ca resursă naturală regenerabilă,

vulnerabilă şi limitată; ca element indispensabil pentru viaŃă şi societate; ca materie primă pentru

activităŃi productive; ca sursă de energie şi cale de transport; ca factor determinant în menŃinerea

echilibrului ecologic.

Până acum, reglementările juridice privind apa au avut un caracter aleatoriu, referindu-se

îndeosebi la rezolvarea problemelor de proprietate şi de exploatare a acestui factor natural. De

exemplu, în Codul Calimache ( 1817) şi în Legiuirea Caragea (1818) apele au cunoscut o

83

reglementare mai detaliată, în cadrul dreptului de proprietate, prin consacrarea stăpânirii statului

asupra râurilor, cu malul şi limanurilor lor, în scopul navigaŃiei, asupra insulelor (ostroavelor)

care se formează pe albiile acestora, precum şi delimitarea proprietăŃii în cazul aluviunilor şi alte

drepturi în legătură cu apele. Codul civil din 1865 a prevăzut că fluviile şi râurile navigabile sau

plutitoare, Ńărmurile, adăugirile de mal şi locurile de unde s-a retras apa mării, porturilor naturale

sau dependente de domeniul public, iar ConstituŃia din 1866 a stabilit că libera şi neâmpiedecata

întrebuinŃare a râurilor navigabile şi flotabile este de domeniul public.

O îmbunătăŃire juridică s-a făcut în ConstituŃia din 1923, care a extins sfera domeniului

public al apei, prevăzând că sunt bunuri publice şi apele ce pot produce forŃă motrice şi acelea

care pot fi folosite în interes obştesc. În aplicarea dispoziŃiilor constituŃionale de principiu, la 27

iunie 1924 a fost adoptată prima lege specială în domeniu, Legea regimului apelor, care a

declarat bunuri publice toate apele ce pot produce forŃă motrice, ca şi pe cele care pot fi utilizate

în interes obştesc, a reglementat folosirea apelor şi amenajarea lor, iar ca structură administrativă,

în acest sens, a creat o direcŃie a apelor în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice.

După 1944, o serie de reglementări au impus un nou regim utilizării şi protecŃiei apelor prin

unele acte normative , precum: Legea apelor n.8/1974, Legea nr.5/1989 privind gospodărirea

raŃională, protecŃia şi asigurarea calităŃii apelor etc.

După 1989, legiuitorul român a depus eforturi remarcabile pentru compatibilizarea noilor

prevederi legale privind regimul juridic şi protecŃia apelor cu reglementările existente în unele

Ńări dezvoltate din lume. În acest sens, au fost adoptate mai multe reglementări legale, dintre care

amintim cele mai importante.

Astfel, art.135 alin (2) din ConstituŃia României; Legea apelor nr.107/1996; Legea

protecŃiei mediului nr.137/1995, republicată; Legea nr.17/1990 privind regimul juridic al

apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi a zonei contigue ale României; Legea

nr.14/1995 pentru ratificarea ConvenŃiei privind cooperarea pentru protecŃia şi utilizarea durabilă

a fluviului Dunărea (semnată la Sofia la 29 iunie 1994); Legea pentru ratificarea ConvenŃiei

privind protecŃia şi utilizarea cursurilor de apă transfontaliere şi a lacurilor internaŃionale,

încheiată la Helsinki la 17 martie 1992; Legea nr.110/1996 privind ratificarea ConvenŃiei

NaŃiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie

1982, şi aderarea la Acordul referitor la aplicarea părŃii a XI-a a ConvenŃiei NaŃiunilor Unite

asupra dreptului mării, încheiat la New York la 28 iulie 1994 etc.

Au mai fost adoptate hotărâri ale Guvernului, dintre care amintim: H.G. nr.1035/1990

privind înfiinŃarea Regiei Apelor Minerale; H.G. nr.196/1991 privind înfiinŃarea Regiei

Autonome a Apelor „Apele Române” (denumită astăzi „Compania NaŃională – Apele Române –

84

S.A.); H.G. nr.472/2000 privind unele măsuri de protecŃie a calităŃii resurselor de apă ş.a.

Amintim şi Ordinul nr.485/1995 al ministrului apelor, pădurilor şi protecŃie mediului privind

aprobarea Regulamentului de organizare şi funcŃionare a Sistemului de alarmare în caz de poluări

accidentale ale apelor din România etc.

Prevederea legislativă că apele fac „parte integrantă din patrimoniul public”, determină

anumite semnificaŃii juridice sau reguli juridice cum sunt: protecŃia, punerea în valoare şi

dezvoltarea resurselor de apă sunt acŃiuni de interes general; apele, malurile şi albiile acestora,

indiferent de persoana fizică sau juridică ce le administrează, lucrările care se construiesc pe ape

sau care au legătură cu apele sunt supuse regimului juridic instituit de Legea nr.107/1996 şi

convenŃiilor internaŃionale la care România este parte; stabilirea regimului de folosire a resurselor

de apă, indiferent de forma de proprietate, reglementarea navigaŃiei şi a activităŃilor conexe

acesteia pe căi navigabile, precum şi modificarea circuitului apei în natură sunt un drept exclusiv

al autorităŃilor publice competente; activitatea de gospodărire unitară, raŃională şi complexă a

apelor se organizează şi se desfăşoară pe bazinele hidrografice, ca un tot unitar al apelor de

suprafaŃă şi subterane, atât sub aspect cantitativ, cât şi calitativ, pe baza principiului solidarităŃii

umane şi interesului comun, colaborării şi concentrării utilizatorilor de apă şi reprezentanŃilor

colectivităŃilor locale; prioritatea satisfacerii cerinŃelor de apă ale populaŃiei în raport cu folosirea

acesteia în alte scopuri; în acest sens, restrângerea utilizării apei potabile pentru populaŃie în

folosul altor activităŃi este interzisă.

Amenajarea şi protecŃia resurselor de apă se realizează în condiŃiile Legii nr.171/1997 privind

aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naŃional, secŃiunea a II-a , „Apa”. Lucrările

prevăzute în acest sens sunt considerate de interes naŃional, constituie cauză de utilitate publică şi

sunt stabilite prin documentele de urbanism şi/sau de amenajare a teritoriului. Actul normativ

urmăreşte asigurarea protecŃiei resurselor de apă împotriva epuizării, poluării şi degradării lor,

printr-o utilizare durabilă şi corelarea resurselor cu cerinŃele de apă pentru populaŃie, industrie,

irigaŃii şi alte folosinŃe.

5.4 Problematica juridică a protecŃiei fluviului Dunărea şi a Mării Negre

Prin lungimea şi volumul de apă, Dunărea reprezintă cel de-al doilea fluviu din Europa (după

Volga) şi unul din cele mai importante din lume. Ea traversează teritoriul a 10 state, leagă patru

capitale europene, iar bazinul său hidrografic în suprafaŃă de 817.000 km pătraŃi intră în zona de

interes a 18 Ńări. Din lungimea totală de 2.850 km, fluviul este navigabil pe circa 2.588 km, între

Sulina şi Ulm. Printre afluenŃii săi se află râuri precum Drava, Sava, Tisa şi Prutul, la rândul lor

cursuri internaŃionale de apă.

85

Bazinul Dunării ridică mari probleme juridice ca urmare a faptului că el cuprinde un număr

de Ńări riverane, unele dintre ele fiind situate cvasiexclusiv în acest cadru (cazul Ungariei) şi o

populaŃie totală de circa 250 de milioane de locuitori, ceea ce constituie un factor de puternică

presiune asupra mediului fluvial. De asemenea, riveranii fluviali sunt în majoritate state cu

economie insuficient dezvoltată şi care nu au acordat o atenŃie deosebită problemelor protecŃiei

mediului în ultimele decenii; bazinul superior este mai dezvoltat din punct de vedere al industriei,

agriculturii şi tehnologiei decât bazinul mijlociu şi mai mult decât bazinul inferior.

În acelaşi timp, crearea cursului unic de apă Marea Neagră – Dunăre – Rin – Main – Marea

Nordului a creat noi premise ale cooperării internaŃionale în utilizarea fluviului pentru navigaŃie,

a născut probleme suplimentare pentru poluarea transfrontalieră a apelor sale şi a sporit interesul

comunităŃii internaŃionale pentru soluŃionarea lor corespunzătoare.

Nu pot fi ignorate nici stările conflictuale „tradiŃionale”, inclusiv cele de natură ecologică

dintre statele riverane, precum cele dintre Ungaria şi Slovacia în privinŃa proiectului

hidroenergetic Gabcikovo – Nagymaros şi dintre România şi Bulgaria referitoare la poluarea

atmosferică şi la centrala atomoelectrică de la Koslodui.

Totodată, o serie de evenimente regionale, precum conflictul din Iugoslavia (martie-iunie

1999), ca şi cele două accidente ecologice din judeŃul Maramureş (România), survenite în lunile

ianuarie şi martie 2000, au contribuit la o poluare accidentală a fluviului şi la generarea unor

dificultăŃi în derularea cooperării statelor dunărene în privinŃa protecŃiei acestuia.

Desigur, toate Ńările bazinului poluează fluviul, şi efectele acestei poluări le afectează

deopotrivă pe toate, dar statele situate în aval suferă într-o manieră mai intensă şi diferenŃiată, în

funcŃie de utilizările apei. În plus, poluarea afluenŃilor se adaugă poluării proprii Dunării.

Asemenea realităŃi trebuie avute în vedere la elaborarea măsurilor de prevenire şi combatere a

poluării transfrontaliere şi marchează în mod evident cooperarea interstatală.

ApariŃia şi dezvoltarea reglementărilor internaŃionale privind protecŃia fluviului Dunărea

împotriva poluării au cunoscut o oarecare întârziere în raport cu situaŃia altor ape continentale ,

ca de exemplu cea a Rinului. Multă vreme, regimul juridic internaŃional al Dunării s-a referit

exclusiv la libertatea de navigaŃie, la aspecte aferente utilizării economico-tehnice a apelor ori cel

mult la pescuit. Astfel, Tratatul de la Paris din 1856 a recunoscut principiul libertăŃii de navigaŃie

pe Dunăre, preluat şi dezvoltat ulterior printr-o serie de documente internaŃionale , precum

ConvenŃia de la Paris din 1921 şi ConvenŃia de la Belgrad din 1948.

Tratatele de pace de la Saint Germain (10 septembrie 1919) şi Trianon (4 iunie 1920) au

prevăzut unele reguli privind utilizarea căilor de apă şi au creat Comisia Tehnică Permanentă a

Regimului Apelor, al cărei statut, stabilit printr-o convenŃie semnată la Paris în 1923, îi conferă,

86

printre altele, iniŃiativa de a încheia convenŃii competente vizând reglementarea diferendelor,

discutarea rapoartelor anuale, realizarea schimbului de informaŃii etc.

Între cele două războaie mondiale, statele membre ale comisiei (Austria, Ungaria,

Cehoslovacia, Iugoslavia şi România) au încheiat şapte convenŃii bilaterale, care prevedeau

importante principii referitoare la utilizarea apelor limitrofe şi protecŃia împotriva inundaŃiilor şi

instituiau câte o comisie mixtă. În timpul celui de al II-lea Război Mondial, comisia şi-a încetat

activitatea, iar convenŃiile bilaterale au fost abrogate.

ConvenŃia privind regimul de navigaŃie pe Dunăre (Belgrad 1948) nu cuprinde practic

dispoziŃii referitoare la oprirea sau diminuarea poluării apelor fluviului. Totuşi, Comisia Dunării

s-a străduit să-şi extindă preocupările în domeniul protecŃiei mediului, adoptând unele rezoluŃii

privind protecŃia fluviului contra poluării prin hidrocarburi şi problemele hidrologice. În anul

1961, Comisia a recomandat, la cea de-a XIX-a sesiune a sa, depozitarea deşeurilor de petrol

provenite de la nave; documentul interzice navelor (fie în rută, fie în timpul staŃionării în porturi)

să deverseze, sub orice formă, deşeurile de petrol sau alte produse şi cerea ca acestea să fie

depozitate în containere fixe sau plutitoare, prevăzute de statele riverane.

Un rol important l-au avut şi dispoziŃiile convenŃiilor bilaterale încheiate între statele

riverane, care, deşi vizau ca obiectiv principal desfăşurarea în comun a unor activităŃi economice,

aveau şi implicaŃii de ordin ecologic. De exemplu, convenŃiile referitoare la utilizarea energiei

hidraulice (româno-iugoslave, româno-bulgare, cehoslovaco-ungare ş.a.), care cuprindeau şi

unele clauze generale privind protecŃia mediului şi lupta împotriva poluării. La fel cele peste 20

de convenŃii din domeniul regimului apelor limitrofe cuprindeau unele referiri la protecŃia apelor

fluviului împotriva poluării.

Alături de aceste documente, se cuvin menŃionate normele generale de protecŃie şi gestiune a

apelor continentale prevăzute în documentele unor organizaŃii internaŃionale, precum ONU şi

Comisia Economică a ONU pentru Europa (C.E.E./O.N.U.). Recomandările acestora cuprindeau

măsuri importante pentru ameliorarea calităŃii apelor Dunării. În plus, existau norme

internaŃionale privind prejudiciile cauzate prin accidente industriale.

Un important pas înainte în cuantificarea şi exprimarea juridică a cerinŃelor protecŃiei Dunării

împotriva poluării l-a constituit semnarea, la 13 decembrie 1985, în cadrul ConferinŃei de la

Bucureşti, a DeclaraŃiei privind cooperarea statelor dunărene în materie de gospodărire şi

protecŃie a apelor fluviale contra poluării. Acest document a contribuit în mod notabil la

stimularea preocupărilor statelor dunărene în privinŃa prevenirii şi combaterii poluării Dunării.

DeclaraŃia proclama ca obiective ale politicii statelor dunărene utilizarea raŃională şi conservarea

resurselor de apă ale Dunării, prevenirea poluării apelor sale şi supravegherea calităŃii lor.

87

Ca măsuri concrete se preconizau: controlul sistematic al calităŃii apelor Dunării, conform

unor programe şi metode ; schimbul de informaŃii; organizarea în comun, cel puŃin la doi ani, de

întâlniri ale reprezentanŃilor organelor competente ş.a.

Rezultatul cel mai important l-a constituit instituirea, în cooperare, a unui sistem de control al

calităŃii apelor Dunării prin intermediul staŃiilor de măsurare situate la trecerea Dunării de pe

teritoriul unui stat pe cel al altui stat, iar în sectoarele în care fluviul formează frontieră comună

între două state, la începutul şi la sfârşitul sectoarelor de frontieră comună, în punctele convenite

pe cale bilaterală. Un control sistematic era instituit în privinŃa apelor uzate deversate în Dunăre,

conform unei metodologii comparate.

După 1990, preocupările vizând cooperarea dintre statele riverane în vederea protecŃiei

fluviului contra poluării s-au intensificat şi s-au dezvoltat la nivel bilateral, prin încheierea unor

convenŃii privind colaborarea riveranilor şi multilateral, prin ConvenŃia privind cooperarea pentru

protecŃia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (semnată la Sofia la 29 iunie 1994).

Cadrul juridic actual al protecŃiei Dunării împotriva poluării transfrontaliere este format din

trei categorii de norme internaŃionale: regulile şi principiile privind poluarea transfrontalieră,

reglementările specifice vizând cursurile de apă şi lacurile internaŃionale şi, respectiv,

reglementările în domeniu adoptate de către statele riverane în cadrul cooperării bilaterale şi

zonale.

a) Principiile privind poluarea transfrontalieră. La nivelul cel mai general acŃionează

principiile referitoare la poluările a căror origine se află într-o Ńară, iar efectele se produc asupra

teritoriului altor state sau în zone nesupuse vreunei jurisdicŃii naŃionale. Acestea îşi au originea în

cea mai mare parte în dreptul internaŃional cutumiar. Regula fundamentală a fost proclamată

iniŃial prin DeclaraŃia de la Stockholm privind mediul uman (1972) şi exprimă îndatorirea

statelor de a face aşa încât activităŃile exercitate în limitele jurisdicŃiei lor să nu cauzeze pagube

mediului altor state. Ea a fost preluată şi proclamată de textele adoptate în 1992 de ConferinŃa de

la Rio de Janeiro asupra mediului şi dezvoltării. De asemenea, trebuie incluse şi regulile

referitoare la responsabilitatea poluatorilor, precum şi principiile prevăzute de ConvenŃia de la

Espoo (1991) privind evaluarea impactului asupra mediului într-un context transfrontalier.

b) Reglementări specifice privind fluviile transfrontaliere şi lacurile internaŃionale. Acestea

s-au dezvoltat ulterior prin două convenŃii-cadru: ConvenŃia asupra dreptului referitor la

utilizarea cursurilor de apă în alte scopuri decât navigaŃia, încheiată sub egida ONU la New

York la 21 mai 1997 şi ConvenŃia privind protecŃia şi utilizarea cursurilor de apă

transfrontaliere şi a lacurilor internaŃionale, încheiată la Helsinki la 17 martie 1992.

88

Reglementări mai importante a adus ConvenŃia de la Helsinki. Conform acesteia, „ape

transfrontaliere înseamnă orice ape, de suprafaŃă sau subterane, care marchează frontierele dintre

două sau mai multe state, le traversează sau sunt localizate pe acestea”. Expresia „impact

transfrontalier” este interpretată ca „orice efect prejudiciabil semnificativ, rezultat dintr-o

modificare a stării apelor transfrontaliere cauzată de către o activitate umană, produs de către un

stat altui stat”. Acest efect poate „lua numeroase forme: atentate la sănătatea şi securitatea

omului, florei, faunei, solului, aerului, peisajului şi monumentelor istorice ori altor construcŃii ori

interacŃiunea dintre aceşti factori; poate însemna o atingere adusă patrimoniului cultural şi

condiŃiilor socio-economice rezultate din modificarea factorilor”.

Obiectivul principal al convenŃiei este acela de a determina statele-părŃi să ia „toate măsurile

adecvate pentru a preveni, a controla şi a reduce orice impact transfrontalier”. Se prevede

obligaŃia de a reduce pe cât posibil poluarea la sursă şi de a nu provoca transferul poluării către

alte medii.

Trei principii trebuie să ghideze părŃile semnatare: principiul precauŃiei, principiul

„poluatorul plăteşte” şi principiul respectării drepturilor generaŃiilor viitoare.

ConvenŃia de la Helsinki a creat în acest mod un cadru juridic general stimulator pentru

elaborarea de acorduri bilaterale şi multilaterale între riveranii unor cursuri de apă internaŃionale

în domeniul prevenirii şi/sau diminuării poluării transfrontaliere.

c) Reglementările în domeniu adoptate de statele riverane Dunării au particularizat la

contextul geografic şi ecologic specific, principiile şi regulile juridice cu caracter general.

Acordul privind protecŃia fluviului Escaut, semnat la 26 decembrie 1994 la Charlevill-Mezieres

de către FranŃa, Olanda şi Belgia, şi mai ales, ConvenŃia privind cooperarea pentru protecŃia şi

utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (29 iunie 1994, Sofia). Principiile şi formele de cooperare

promovate de aceste documente au fost preluate şi dezvoltate şi prin acordurile bilaterale privind

apele de frontieră.

Încheiată între zece state dunărene (Austria, Bulgaria, CroaŃia, Republica Cehă, Germania,

Republica Moldova, România, Slovenia, Ucraina) şi Comunitatea Europeană, ConvenŃia de la

Sofia are un evident caracter integrator, la nivel subregional. Ea cuprinde două mari categorii de

norme; prima, de conŃinut, cu măsuri de cooperare pentru prevenirea şi combaterea poluării

transfrontaliere, iar cea de-a doua, de ordin instituŃional.

Ca obiective fundamentale ale cooperării statelor dunărene în materie sunt stabilite:

gospodărirea durabilă şi echitabilă a apelor, controlul pericolelor provocate de accidente cu

substanŃe periculoase pentru apă, inundaŃii şi îngheŃ pentru fluviu şi reducerea încărcării poluante

a Mării Negre.

89

Ca principii de bază ale măsurilor pentru protecŃia fluviului se prevăd principiul „poluatorul

plăteşte” şi principiul precauŃiei, întregite cu două reguli complementare de aplicare : folosirea

celor mai bune tehnici disponibile şi utilizarea celei mai bune practici de mediu. Alte două reguli

cu caracter de procedură accentuează obiectivul de protecŃie al convenŃiei: inadmisibilitatea ca

aplicarea prevederilor acesteia să cauzeze vreo creştere semnificativă, directă sau indirectă, a

impactului asupra mediului riveran şi dreptul fiecărei părŃi contractante de a adopta şi a aplica

măsuri mai ferme decât cele care rezultă din prevederile convenŃiei. Ca forme principale de

cooperare a statelor-părŃi sunt prevăzute atât consultări şi activităŃi comune în cadrul comisiei

internaŃionale, cât şi schimbul de informaŃii despre acordurile bilaterale şi multilaterale,

reglementări legale şi măsuri în domeniul gospodăririi apelor, schimbul de documente legale şi

de publicaŃii, alte forme de schimb de informaŃii şi de experienŃă.

În scopul realizării obiectivelor şi prevederilor convenŃiei a fost înfiinŃată Comisia

InternaŃională pentru ProtecŃia Fluviului Dunărea. Aceasta îndeplineşte mai ales funcŃii de

investigaŃie, de propunere şi recomandare. De asemenea, analizează experienŃa acumulată în

îndeplinirea convenŃiei şi prezintă părŃilor contractante propuneri cu privire la amendamentele

sau completările la aceasta sau pregăteşte bazele pentru elaborarea altor reglementări pentru

protecŃia şi gospodărirea Dunării şi a bazinului său hidrografic. În sfârşit, Comisia hotărăşte în

privinŃa cooperării cu organizaŃii internaŃionale sau naŃionale sau cu alte organisme care sunt

angajate sau interesate de protecŃia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea şi a apelor din

bazinul său hidrografic sau de probleme generale privind protecŃia şi gospodărirea apelor.

Hotărârile şi recomandările Comisiei sunt adoptate prin consens. Sarcinile Comisiei sunt

îndeplinite printr-un grup de lucru permanent, iar cele din anumite domenii de activitate sau

pentru probleme speciale, de grupuri de experŃi permanente sau ad-hoc. Un secretariat

permanent, cu sediul la Viena, condus de către un secretar executiv, are atribuŃii administrative.

Între Ńările dunărene s-au mai semnat şi alte tratate bilaterale privind cooperare între statele

riverane pentru prevenirea şi combaterea poluării apelor fluviului. De exemplu, Acordul din 16

septembrie 1993 dintre Germania şi România, ConvenŃia din 7 septembrie 1993 dintre România

şi Slovacia, ConvenŃia dintre România şi Republica Moldova din 1991, ConvenŃia dintre

România şi Bulgaria din 1991. O importanŃă deosebită au avut-o convenŃiile bilaterale privind

protecŃia şi gestiunea apelor de frontieră , precum ConvenŃia dintre Republica Federală Germania

şi Comunitatea Economică Europeană, pe de o parte, şi Republica Austria, pe de altă parte,

referitoare la cooperarea hidroeconomică în bazinul Dunării din 1 decembrie 1987; ConvenŃia

dintre Republica Moldova şi Ucraina privind apele de frontieră, din 23 noiembrie 1994; Acordul

dintre România şi Ucraina privind cooperarea în domeniul apelor de frontieră, semnat la 30

90

septembrie 1997. În sfârşit, şi alte documente bilaterale au avut incidenŃă în privinŃa protecŃiei

Dunării, precum cele din domeniul hidroenergetic (de exemplu ConvenŃia dintre România şi

Iugoslavia privind exploatarea şi întreŃinerea sistemelor hidroenergetice şi de navigaŃie „PorŃile

de Fier I” şi „PorŃile de Fier II” din 16 mai 1998). Din nefericire, multe dintre aceste documente

bilaterale au un caracter general, exprimând mai degrabă intenŃii decât angajamente ferme şi

concrete.

Chiar dacă nu toate statele riverane Dunării sau aparŃinând bazinului acesteia sunt membre

ale Uniunii Europene, dreptul comunitar al mediului, în general, şi reglementările privind

protecŃia apelor continentale, în special, prezintă importante semnificaŃii şi în acest caz. Astfel,

statele membre al U.E. (Germania, Austria) au asimilat în dreptul intern normele comunitare în

materie şi le aplică în privinŃa apelor interioare, inclusiv a fluviului Dunărea. La rândul lor,

celelalte state riverane fluviului Dunărea cunosc un proces de aproximare accentuată a

legislaŃiilor naŃionale cu reglementările comunitare privind mediul. De asemenea, experienŃa

altor cursuri de apă şi în special cea din cazul Rinului arată că, cel puŃin în privinŃa reglementării

deversărilor în apă şi a determinării obiectivelor de calitate a acesteia, este preferabilă opŃiunea

pentru o uniformizare accentuată, în primul rând prin intermediul normelor comunitare. În sfârşit,

Comunitatea Europeană este semnatară a ConvenŃiei privind protecŃia Dunării din 1994.

Rezultă că reglementările juridice comunitare privind mediul în general nu pot rămâne

indiferente cadrului juridic al protecŃiei Dunării împotriva poluării. Ele constituie (prin cele circa

20 de directive privind apa) un reper important, mai ales în privinŃa fixării obiectivelor de calitate

a apei şi a reglementării deversărilor în apă (prin instituirea unui sistem de norme de emisie

vizând interzicerea anumitor deversări şi subordonarea altora unei autorizări speciale) . Totodată,

noua orientare promovată la nivel comunitar prin Directiva-cadru privind apa, vizând gestiunea

acesteia la nivelul bazinelor şi districtelor hidrografice creează premise suplimentare, inclusiv de

ordin juridic, pentru întărirea cooperării interstatale referitoare la gestiunea şi protecŃia apelor

împotriva poluării la nivelul bazinului dunărean.

Protejarea apei Mării Negre constituie , la fel ca şi a Fluviului Dunărea, o mare problemă

pentru justiŃia română, ca urmare a faptului că, această mare este trecută pe lista oficială a celor

mai contaminate , alături de Marea Baltică, Marea Nordului, Marea Mediterană, Golful Tokio şi

altele.

Aproape o treime din zonele de uscat ale Europei au legătură cu Marea Neagră. Este o zonă

ce include părŃi majore din 17 Ńări, 13 oraşe mari şi circa 160 de milioane de oameni. Aici se

varsă marile fluvii europene : Dunărea, Niprul şi Donul, iar singura legătură cu oceanele lumii

este strâmtoarea Bosfor, cu doar 70 m adâncime şi 700 m lăŃime, în timp ce adâncimea Mării

91

Negre depăşeşte în unele locuri 2 km. Datorită acestor condiŃii de mediu apele Mării Negre sunt

„moarte” sub adâncimea de 180 m, aceasta devenind cel mai mare bazin anoxic din lume.

Întregul ecosistem este într-un proces avansat de degradare. Introducerea accidentală de faună,

distrugerea resurselor estetice ale litoralului, supraexploatarea resurselor sunt realităŃi evidente.

Poluarea şi pescuitul iresponsabil au dus la diminuarea resurselor biologice, a diversităŃii

speciilor şi a cadrului natural al ecosistemelor Mării Negre. Astfel, în ultimele decenii s-a

înregistrat o scădere drastică a numărului delfinilor, a speciilor şi cantităŃilor de peşte, între cele

două fenomene existând o relaŃie cauzală.

Un prim rol în protejarea apei Mării Negre l-au avut reglementările juridice privind mările, în

general, la care a aderat şi România. Remarcăm, în acest cadru că, în practica protejării mediului

marin, se întâlnesc două mari categorii de reglementări: reglementări naŃionale şi reglementări

internaŃionale cu caracter regional şi subregional.

În categoria normelor juridice de protecŃie a mării teritoriale, există:

- un grup de norme ce reglementează operaŃiile de amestecare a petrolului cu apa în situaŃiile

de balastrare sau curăŃare a navelor şi cele de descărcare şi transferare a hidrocarburilor din

tancurile petroliere;

- norme care stabilesc zone prohibitive pentru operaŃiunile de descărcare şi transfer de

produse poluante de la o navă la alta sau de la navă la uscat;

- norme care reglementează dreptul de inspectare a navelor bănuite a fi adus prejudicii

mediului marin, drept recunoscut organelor statului riveran în spaŃiul marin supus jurisdicŃiei sale

şi reglementat ca obligaŃie de a reclama navele vinovate celorlalte state;

- norme referitoare la pescuit şi la conservarea resurselor vii ale mării.

În legătură cu protecŃia mediului marin şi în conformitate cu dispoziŃiile ConvenŃiei

NaŃiunilor Unite asupra dreptului mării de la Montego Bay, 1982, ratificat de România prin

Legea nr. 110/1996, a fost adoptată Legea nr.17 din 7 august 1990 privind regimul juridic al

apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive

ale României.

Legea împuterniceşte organele române competente să stabilească norme şi să ia măsuri pentru

protejarea şi conservarea mediului marin, pentru prevenirea, reducerea şi menŃinerea sub control

a poluării acestuia, precum şi în legătură cu menŃinerea securităŃii şi a protecŃiei navigaŃiei

specifice zonei respective şi să asigure şi aplicarea lor în porturi, în apele maritime interioare, în

marea teritorială şi în zona economică exclusivă a României. Aceste norme şi măsuri includ şi pe

cele privind protejarea şi conservarea ecosistemelor rare sau delicate, precum şi a mediului de

viaŃă al speciilor şi organismelor marine al căror număr este în scădere, sunt ameninŃate sau pe

92

cale de dispariŃie. Este interzisă, potrivit legii, poluarea de orice natură a apelor maritime

interioare, a mării teritoriale şi a zonei economice exclusive, precum şi a atmosferei de deasupra

acestora, „prin orice mod sau mijloc”.

Atunci când există motive temeinice să se creadă că o navă folosită în scopuri comerciale,

care se află în apele maritime interioare sau în marea teritorială ori care a trecut ori navighează

prin zona economică exclusivă a României, a încălcat prevederile legislaŃiei române sau regulile

internaŃionale privind prevenirea, reducerea şi menŃinerea sub control a poluării mediului marin,

organele române competente sunt în drept: să ceară navei explicaŃii în legătură cu faptele ce i se

impun; să inspecteze nava; în cazul în care refuză, să prezinte explicaŃiile ce i se cer; atunci când

elementele de probă o justifică, să intenteze o acŃiune juridică în legătură cu această încălcare, în

conformitate cu legislaŃia română; să ordone, sub rezerva normelor dreptului internaŃional,

reŃinerea navei.

Un al doilea rol important în protejarea apei Mării Negre l-au avut reglementările juridice cu

caracter regional, adică iniŃiate de Ńările riverane. Astfel, la 21 aprilie 1992 s-a semnat la

Bucureşti ConvenŃia privind protecŃia Mării Negre împotriva poluării de către : Bulgaria,

Georgia, România, FederaŃia Rusă, Turcia şi Ucraina. łara noastră a ratificat-o prin Legea nr.98

din 16 septembrie 1992 şi a intrat în vigoare la 15 aprilie 1994.

ConvenŃia stabileşte regimul juridic general, iar regimurile speciale de protecŃie a mediului

marin împotriva unor forme particulare de poluare – din surse de pe uscat, cu petrol şi alte

substanŃe nocive în situaŃii de urgenŃă şi poluarea prin descărcare – sunt prevăzute de

protocoalele adiŃionale. În spiritul reglementărilor internaŃionale în domeniu ConvenŃia a

recunoscut în preambul că „resursele naturale şi de agrement ale acesteia pot fi păstrate în primul

rând prin eforturi comune ale Ńărilor riverane” şi, în consecinŃă, sunt luate în considerare

„caracteristicile hidrologice şi ecologice speciale ale Mării Negre şi sensibilitatea deosebită a

faunei şi florei acesteia la schimbările de temperatură şi de compoziŃie ale apei mării”. Aceasta

este o definiŃie general acceptată a mării regionale ca o zonă specifică a oceanului, caracterizată

printr-o anumită unitate geografică, oceanografică, umană chiar,

Câmpul geografic de aplicare a convenŃiei cuprinde marea teritorială şi zona economică

exclusivă din marea Neagră a fiecărei părŃi contractante. Ca şi celelalte convenŃii referitoare la

mări regionale, şi cea de faŃă exclude orice aplicare a prevederilor sale la apele interioare ale

statelor semnatare, permiŃând în schimb protocoalelor adiŃionale să prevadă acest lucru. Astfel,

Protocolul privind protecŃia mediului marin al Mării Negre împotriva poluării din surse de pe

uscat se aplică şi la apele interioare faŃă de liniile de bază de la care se măsoară lăŃimea mării

teritoriale şi în cazul cursurilor de apă dulce, până la limita apei dulci.

93

În vederea precizării semnificaŃiilor şi circumscrierii cât mai exacte a câmpului de aplicare,

convenŃia stabileşte înŃelesurile acordate unor noŃiuni ca: poluarea mediului marin, nave,

descărcare şi substanŃe nocive.

Pentru a defini „poluarea mediului marin”, ConvenŃia preia dispoziŃiile art.1, alin.4 al

ConvenŃiei ONU privind dreptul mării, din 10 decembrie 1982, prevăzând că „poluarea mediului

marin înseamnă introducerea de către om , direct sau indirect, de substanŃe sau energie în mediul

marin, inclusiv estuare, care au sau pot avea ca rezultate efecte dăunătoare cum sunt: vătămarea

resurselor vii şi a vieŃii marine; pericole pentru sănătatea omului; obstacole pentru activităŃile pe

mare, inclusiv pescuitul şi alte folosinŃe legitime ale mării; degradarea calităŃii de folosinŃă a apei

mării şi deteriorarea condiŃiilor de agrement”.

Conform ConvenŃiei, „nave „ înseamnă navele de deplasare pe mare de orice tip. Acest

termen include navele cu elice, vehiculele cu pernă de aer, submarinele, mijloacele plutitoare,

indiferent dacă sunt sau nu autopropulsate, platformele şi orice alte construcŃii amplasate pe apă.

Aeronavele reprezintă orice mijloc de deplasare în aer de orice tip. În temeiul imunităŃii

suverane, ConvenŃia a stabilit că ea nu se aplică nici unei nave de război, nave auxiliare, altor

vase sau aeronave aflate în proprietatea sau care sunt exploatate de către un stat şi folosite, la

acea dată, în serviciul necomercial.

„Descărcarea” este definită în ConvenŃie ca orice deversare deliberată de deşeuri sau alte

materiale de pe nave sau aeronave, orice sabordaj deliberat de nave sau aeronave.

„SubstanŃa nocivă” înseamnă, în înŃelesul ConvenŃiei, orice substanŃă periculoasă, otrăvitoare

sau alt tip de substanŃă care, introdusă în mediul marin, din cauza toxicităŃii ei şi caracteristicilor

bioacumulatoare, ar cauza poluarea sau ar afecta negativ procesele biologice.

În spiritul „comunităŃii de interese” şi „patrimoniului regional”, precum şi al adevărului că

„poluarea rezultă şi din surse de pe uscat din alte Ńări ale Europei”, ConvenŃia este deschisă

aderării oricărui stat neriveran la Marea Neagă „interesat de realizarea scopurilor prezentei

convenŃii şi care să contribuie în mod substanŃial la protecŃia şi conservarea mediului marin al

Mării Negre”. ObligaŃia generală de cooperare se manifestă sub forma informării, consultării,

concentrării şi negocierii. O reglementare specifică şi detaliată vizează cooperarea ştiinŃifică şi

tehnică în supravegherea stării mediului marin.

Spre deosebire de convenŃiile realizate pentru celelalte mări regionale, ConvenŃia privind

marea Neagră a instituit o nouă structură instituŃională de cooperare permanentă, respectiv

Comisia pentru protecŃia Mediului Marin al Mării Negre, cu sediul la Istanbul. Comisia cuprinde

reprezentanŃi ai statelor părŃi (care se bucură de privilegii şi imunităŃi diplomatice, în

conformitate cu dreptul internaŃional), iar preşedinŃia sa va fi asumată prin rotaŃie de către fiecare

94

parte contractantă, în ordinea alfabetică a limbii engleze. Comisia se va întruni cel puŃin o dată pe

an, preşedintele putând convoca reuniuni extraordinare, la cererea oricărei părŃi contractante.

Având capacitatea juridică necesară ea emite hotărâri şi recomandări, adoptate cu unanimitate de

membrii săi. Comisia are ca sarcină elaborarea: de recomandări vizând măsurile necesare pentru

realizarea scopurilor convenŃiei; amendamentelor necesare la aceasta şi la protocoalelor

adiŃionale; măsurilor suplimentare pentru protecŃia mediului marin; criteriilor referitoare la

prevenirea, reducerea şi controlul poluării; de asemenea, cooperarea cu organizaŃiile

internaŃionale competente, în special în vederea dezvoltării unor programe adecvate ori obŃinerii

de asistenŃă în îndeplinirea obiectivelor generale.

Ca şi în cazul altor convenŃii, pe baza recomandării comisiei sau la cerere, conferinŃe

diplomatice ale părŃilor contractante se pot reuni în scopul adoptării de amendamente la

convenŃie şi/sau la protocoale. Comisia este asistată în activitatea ei de un secretariat permanent,

compus dintr-un director executiv şi funcŃionari (desemnaŃi dintre cetăŃenii tuturor statelor

riverane Mării Negre).

Prin acordul semnat la Istanbul la 28 aprilie 2000 (ratificat de România prin Legea

nr.746/2001) s-au stabilit privilegiile şi imunităŃile acordate Comisiei pentru ProtecŃia Mediului

Mării Negre în raport cu responsabilităŃile conferite şi cerinŃele realizării eficiente a scopurilor şi

funcŃiilor sale. Astfel comisia are personalitate juridică şi capacitatea aferentă de a contracta, de a

achiziŃiona şi de a dispune de bunuri mobile şi imobile. Privilegiile şi imunităŃile se referă la :

imunitatea în faŃa autorităŃilor legale, inviolabilitatea sediului şi a arhivelor, scutirea de taxe

vamale şi de accize, imunităŃile reprezentanŃilor părŃilor contractante, preşedintelui comisiei şi

oficialilor secretariatului ş.a.

Pentru daunele provocate mediului marin al Mării Negre de către persoanele fizice sau

juridice în zonele în care fiecare parte contractantă îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane

sau jurisdicŃia, în conformitate cu dreptul internaŃional răspunderea materială este conform

regulilor şi reglementărilor proprii. În acest context, se acordă o atenŃie deosebită sistemelor de

asigurare a unei compensaŃii prompte şi adecvate sau a altei reparaŃii pentru pagubele produse

prin poluarea mediului marin. În conformitate cu sistemele lor legale, părŃile contractante asigură

şi existenŃa unui recurs pentru a obŃine o compensaŃie promptă şi adecvată sau alte reparaŃie.

Pentru a stabili priorităŃile ce decurg din ConvenŃia privind protecŃia Mării Negre împotriva

poluării, statele părŃi au semnat la Odesa, în aprilie 1993, DeclaraŃia ministerială asupra ProtecŃiei

Mediului Marin al Mării Negre – document bazat pe directivele conŃinute în Agenda 21.

În iunie 1993, reprezentanŃii la nivel înalt ai guvernelor statelor riverane la Marea Neagră s-

au întâlnit la Viena cu partenerii FacilităŃii Globale pentru Mediu (F.G.M.) – o fundaŃie creată în

95

1991 sub conducerea Băncii Mondiale, donatori şi reprezentanŃi ai organizaŃiilor

nonguvernamentale - pentru a defini un plan, pe trei ani, intitulat: „Programul de mediu pentru

Marea Neagră” (P.M.M.N.), cu următoarele obiective principale: îmbunătăŃirea capacităŃii Ńărilor

riverane la Marea Neagră de a servi şi proteja mediul; susŃinerea dezvoltării şi implementării

unor legi şi politici pentru mediu; facilitarea pregătirii unor investiŃii majore pentru mediu.

S-a stabilit, totodată, un sistem de grupe de lucru bazat pe „Centrele de activitate” regionale.

Fiecare din Ńările Mării Negre a căzut de acord în a găzdui unul din aceste centre şi câte un

corespondent. Pentru coordonarea generală a Programului, Oficiul ONU a stabilit la Istanbul o

unitate de Coordonare a Programului (U.C.P.), care lucrează direct cu coordonatori naŃionali.

Banca Mondială îndeplineşte un rol special, în colaborare cu Unitatea de coordonare a

Programului în identificarea proiectelor urgente de investiŃii şi realizarea lor, cu ajutorul Ńărilor

Mării Negre.

Pentru realizarea şi completarea prevederilor ConvenŃiei din 1992, statele riverane au adoptat

şi alte documente privind cooperarea în ce priveşte protecŃia apei Mării Negre. De exemplu,

Programul internaŃional de cercetări în Marea Neagră (CoMSBlack), iniŃiat la Varna în

1991 (la care participă Bulgaria, Georgia, România, FederaŃia Rusă, SUA, Turcia şi Ucraina), are

ca obiective principale: identificarea şi crearea unui sistem de gestionare a bazelor de date pentru

zona Delta Dunării, ca şi platoul continental al Mării Negre, crearea unui sistem de informare

geografic (GIS) pentru cele două zone menŃionate, precum şi aprofundarea cercetării marine.

Programul de gestionare ambientală şi protecŃie a Mării Negre al FacilităŃii Globale

pentru Mediu (GEF) a fost inaugurat la ConstanŃa în 1992 şi vizează Marea Neagră, Marea Azov,

zonele costiere ale Ńărilor riverane şi bazinele de drenaj ale fluviilor tributare, exceptând Dunărea

(pentru care există un program GEF separat). Programul urmăreşte crearea unui cadru operaŃional

complex pentru cooperarea regională pe termen lung în vederea limitării procesului continuu de

degradare a mediului şi resurselor marine, utilizării durabile a acestora. Programul privind

interacŃiunea dintre fluviul Dunărea şi partea nord-vestică a Mării Negre (EROS-2000), propus în

1994 la Paris, cu contribuŃia Uniunii Europene, are ca obiectiv desfăşurarea de cercetări asupra

calităŃii mediului din regiune, la care participă specialişti din Ńările riverane, din FranŃa, Belgia,

Germania şi Marea Britanie. Este o continuare a programelor EROS-2000 pentru Marea

Mediterană Occidentală.

Planul strategic de acŃiune pentru conservarea şi protecŃia Mării Negre ( a fost adoptat la

Istanbul, la 31 octombrie 1996, dată sărbătorită de atunci drept „Ziua InternaŃională a Mării

Negre”). Semnat de reprezentanŃii statelor riverane (Bulgaria, Georgia, România, FederaŃia Rusă,

Turcia şi Ucraina) „ în spiritul DeclaraŃiei de la Rio”, documentul cuprinde un set de principii,

96

politici şi acŃiuni menit să ducă la amplificarea cooperării regionale în direcŃia sporirii sănătăŃii

mediului, pentru populaŃia riverană şi conservării ecosistemului Mării Negre. Alte asemenea

programe sunt: Programul de monitoring, analize de laborator şi gestionare a informaŃiilor în

Ńările riverane Mării Negre, Programul regional multiistituŃional de cooperare, Programul

regional „Marea Neagră” pentru cercetări marine şi servicii etc.

Textul ConvenŃiei de la Bucureşti, din 1992 nu a cuprins însă prevederi semnificative pentru

conservarea resurselor marine şi a biodiversităŃii. De aceea, pentru Marea Neagră rămân

aplicabile reglementările cu caracter mai general referitoare la protecŃia mărilor şi oceanelor, ori

conservarea naturii. De aceea, Ńările riverane trebuie să insiste pe elaborarea şi aplicarea unei

legislaŃii naŃionale eficiente în acest domeniu.

În Ńara noastră, regimul juridic al exploatării şi conservării resurselor biologice ale Mării

Negre în limita apelor mării teritoriale şi a zonei economice exclusive este stabilit în special prin

Legea nr.17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare şi al zonei contigue ale

României (modificată şi completată prin Legea nr.36 din 16 ianuarie 2002), Legea nr.192/2001

privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura şi Regulamentul din 30 octombrie 2001 privind

condiŃiile de desfăşurare a activităŃilor de pescuit comercial în apele Mării Negre. Astfel, în

marea teritorială (de la 12 mile marine) sunt aplicabile reglementările naŃionale privind

piscicultura şi pescuitul, precum şi reglementările comune privind protecŃia mediului.

În zona exclusivă, România exercită drepturi suverane de exploatare şi explorare, protecŃia,

conservare şi gestionare a tuturor resurselor naturale biologice, de jurisdicŃie privind protecŃia şi

conservarea mediului marin şi a faunei marine. De asemenea, poate coopera cu celelalte state

riverane la Marea Neagră pentru asigurarea conservării, explorării şi exploatării raŃionale a

resurselor biologice, protecŃiei şi apărării mediului marin, îndeosebi în sectoarele direct

învecinate cu această zonă, Ńinându-se seama de caracteristicile specifice ale Mării Negre ca mare

semiânchisă şi cu potenŃial biologic redus.

5.5 ObligaŃiile utilizatorilor de apă

Deficitul de apă, o consecinŃă a creşterii de şapte ori a economiei mondiale în ultima jumătate

de secol, va fi o condiŃie de viaŃă definitorie pentru mulŃi în acest nou secol. ApariŃia simultană a

unor deficite de apă în rapidă creştere în atât de multe Ńări necesită o abordare complet nouă a

politicii apei, o reorientare de la creştere a consumului la administrarea cererii. Administrarea

deficitului de apă va afecta ceea ce mâncăm, felul cum eliminăm deşeurile şi chiar locul unde

trăim.

97

Deficitul de apă al planetei, măsurat la pompajul excedentar al bazinelor subterane, creşte de

la un an la altul, ceea ce măreşte progresiv dificultatea de a-l regla. Dacă toate Ńările de pe glob ar

decide anul acesta să oprească pompajul apei din subteran şi să stabilizeze cotele apelor, recolta

mondială de cereale s-ar diminua cu aproximativ 160 de milioane de tone, adică 8 procente, iar

preŃul cerealelor ar urca peste limita superioară înregistrată vreodată. Cu cât mai mult timp

întârzie statele lumii să înfrunte acest subiect, cu atât mai mult va creşte deficitul de apă şi cu atât

mai mare va fi corecŃia finală. Dacă guvernele Ńărilor deficitare în apă nu iau rapid măsuri de

stabilizare a populaŃiei şi mărire a productivităŃii apei, lipsa de apă poate deveni curând o lipsă de

hrană.

Nu se mai poate aplica soluŃia istorică a rezolvării deficitului de apă prin extinderea surselor

de aprovizionare, prin construirea de noi baraje şi puŃuri de forare. Acum, în majoritatea Ńărilor

acest potenŃial de apă s-a limitat sau chiar s-a epuizat. Acolo unde râurile sunt secate şi nivelul

apei freatice coboară, singura opŃiune este reducerea creşterii prin mărirea productivităŃii apei şi

stabilizarea populaŃiei. Întrucât majoritatea celor peste trei miliarde de oameni prevăzuŃi să se

adauge până în 2050 la populaŃia Globului se vor naşte în Ńări unde puŃurile sunt deja pe cale să

sece, realizarea unui echilibru acceptabil între oameni şi apă poate depinde de încetarea ritmului

de creştere a populaŃiei, dar şi de utilizarea raŃională a apei.

Gestionarea eficientă şi protecŃia resurselor de apă constituie o problemă deosebit de

importantă în societatea actuală. Iar în Ńara noastră, tranziŃia la economia de piaŃă are mari

implicaŃii şi asupra modului de utilizare a apei, delimitării sferei de acŃiune între domeniul public

şi cel privat aflat în plină ascensiune.

În lume funcŃionează trei sisteme generale de gestiune şi utilizare a apei: sistemul public,

sistemul privat şi sistemul mixt. Adoptarea unuia sau altuia dintre ele constituie o opŃiune

politico-socială importantă, cu implicaŃii multiple şi diverse. Criteriile cele mai importante care

determină sau ar trebui să determine această alegere sunt: nivelul de dezvoltare economică,

gradul de maturizare a legilor economiei de piaŃă şi tradiŃia juridico-economică.

Astfel, Programul de aplicare a Agendei 21, adoptat de ConferinŃa de la Rio de Janeiro

(1992), elaborat în cadrul sesiunii speciale a ONU din iunie 1997, recomandă ca Ńările dezvoltate

să recurgă la „punerea în aplicare graduală de politici orientate spre acoperirea preŃului, o alocare

echilibrată şi eficace a apei... şi promovarea conservării”. În ce priveşte Ńările în curs de

dezvoltare, documentul consideră că numai atunci când vor „atinge un stadiu de dezvoltare

corespunzător”, politicilor lor vor trebui să promoveze „gestiunea armonioasă şi dezvoltarea

resurselor rare de apă”, generând astfel „resurse financiare de investiŃii în echipamente noi pentru

furnituri şi tratamentul apei”. Acelaşi program sublinia cerinŃa ca „evaluarea economică a apei să

98

se facă în contextul implicaŃiilor sociale şi economice ale resursei”, iar „evaluarea trebuie să

reflecte satisfacerea nevoilor de bază”.

O concluzie este certă: indiferent că sunt publice, private sau mixte, serviciile de apă trebuie

să fie obligate să furnizeze acest bun şi să aplice tarife socialmente acceptabile. Desigur, fiecăreia

dintre modele i se pot aduce o serie de critici. Sistemul public, de pildă, suferă de o centralizare

excesivă, iar absenŃa unui mecanism concurenŃial scade mult din eficienŃa sa economico-socială.

În schimb, în cazul modelului privat, principala problemă este aceea că mizele financiare sunt

atât de puternice încât trec în plan secundar preocupările de asigurare a sănătăŃii publice şi de

protecŃie a mediului. Totodată, din punct de vedere juridic, piaŃa pare inaptă să rezolve

problemele bunurilor colective - apă, aer, ozonul stratosferic etc. – din cauza imposibilităŃii de a

se defini clar drepturile de proprietate. De asemenea, se consideră că unul dintre principiile

fundamentale ale unei gestiuni democratice a apei este acela potrivit căruia tot ceea ce apa aduce

ca profit trebuie să fie returnat spre ea, prin acŃiuni de depoluare, asanare, investiŃii etc., lucru

care nu se întâmplă în cazul societăŃilor comerciale, interesate în primul rând de profit, fapt ce

presupune în consecinŃă un control public permanent, inclusiv din partea populaŃiei.

Fără îndoială, o utilizare cu adevărat durabilă a acestei resurse naturale finite şi esenŃiale

pentru viaŃă presupune înlăturarea confuziei dintre valoarea apei ca element ecologic şi preŃul său

ca marfă, în jocul legilor economiei de piaŃă. Prin funcŃiile ei de element natural esenŃial pentru

apariŃia şi menŃinerea vieŃii pe planetă, apa are o valoare intrinsecă, indispensabilă şi neevaluabilă

în bani. Ca orice valoare universală, se impune ca apa să fie accesibilă tuturor, în virtutea

dreptului egal la existenŃă al fiecărei fiinŃe, şi trebuie în consecinŃă ocrotită şi conservată de către

toŃi şi pentru toŃi. PreŃul reflectă în acest caz doar contravaloarea lucrărilor de captare, transport,

tratare, epurare ş.a. pe care le presupune o utilizare modernă a acestei resurse. Gratuitatea

primară a apei şi rolul său de element natural indispensabil vieŃii trebuie să se reflecte şi asupra

preŃului său ca marfă, mai bine zis al lucrărilor de asigurare a sa, care trebuie să fie unul „just”,

acceptabil din punct de vedere social.

Această dimensiune , ce se alătură calităŃii apei de patrimoniu natural comun al întregii

omeniri, al tuturor fiinŃelor vii, se repercutează şi în modul de administrare şi distribuire a sa.

Indiferent de opŃiunea adoptată în acest sens, reflectarea şi promovarea interesului general, al

speciei chiar, constituie o necesitate. Aşadar problema esenŃială a gestiunii apei rămâne aceea a

identificării mecanismului capabil să exprime şi să combine mai bine statutul său de valoare

naturală esenŃială pentru viaŃă şi preŃul mereu crescând al lucrărilor de acces, transport,

valorificare durabilă şi protecŃie a acestei resurse limitate şi tot mai rare. Trebuie să fie

armonizate într-o ecuaŃie perfectă interesul fiecărei persoane de a avea acces cât mai direct, facil

99

şi rapid la apă şi interesele exploatanŃilor acestei resurse-marfă, confruntaŃi, pe de o parte, cu

sporirea cheltuielilor aferente asigurării apei, iar pe de altă parte, cu dorinŃa obŃinerii unui profit

cât mai mare. Dintre cele două elemente determinante ale preŃului apei, politicile pot acŃiona mai

eficient asupra ratei profitului, în vederea promovării unui „preŃ just”, socialmente acceptabil,

lucru realizabil cu precădere în condiŃiile administrării şi gestionării de către o structură publică a

operaŃiilor de utilizare durabilă a apei, şi mai puŃin în situaŃia în care această responsabilitate

aparŃine complet şi exclusiv unui actor privat.

Legiuitorul român a avut în atenŃie problematica abordată de noi mai înainte. El a stabilit că

apele pot fi folosite liber, cu respectarea normelor sanitare şi de protecŃie a calităŃii lor, pentru

băut, adăpat, udat, spălat, îmbăiat şi alte trebuinŃe gospodăreşti, dacă pentru aceasta nu se

folosesc instalaŃii sau se folosesc instalaŃii de capacitate mică până la 0,2 litri/secundă, destinate

exclusiv satisfacerii necesităŃilor gospodăriei proprii.

Satisfacerea cerinŃelor de apă ale populaŃiei are prioritate faŃă de folosirea apei în alte scopuri,

ca şi alimentarea cu apă pentru animale, refacerea rezervei intangibile de apă după incendii,

precum şi debitele necesare menŃinerii echilibrului ecologic al habitatului acvatic, fiind chiar

interzisă restrângerea utilizării apei potabile pentru populaŃie în folosul altor activităŃi. Apele

subterane, corespunzătoare calitativ, sunt destinate în primul rând pentru alimentarea cu apă a

populaŃiei şi animalelor, precum şi pentru asigurarea igienei şi sănătăŃii populaŃiei. Aceste ape

pot fi utilizate în alte scopuri numai în baza autorizaŃiei de gospodărire a apelor.

Potrivit legii, dreptul de folosinŃă a apelor de suprafaŃă sau subterane, inclusiv a celor

arteziene se stabileşte prin autorizaŃia de gospodărire a apelor. Acest drept include şi evacuarea în

resursele de apă a apelor rezultate din drenaje ori desecări, apelor meteorice, a celor de mină sau

zăcăminte minerale, precum şi a apelor uzate. Acestea din urmă provin din activităŃile casnice,

sociale sau economice şi conŃin substanŃe poluante sau reziduuri care alterează caracterisricile

fizice, chimice şi bacteriologice ale apei.

Utilizatorii de apă sunt obligaŃi:

- să respecte normele de consum de apă pe unitatea de produs sau pe activitate;

- să economisească apa, folosind-o în mod judicios şi reciclând-o;

- să asigure întreŃinerea şi repararea instalaŃiilor proprii şi a celor din sistemele de

alimentare cu apă şi canalizare-epurare;

- să adopte tehnologii de producŃie cu cerinŃe de apă reduse şi cât mai puŃin poluante, să

economisească apa prin refolosire repetată, să elimine risipa şi să diminueze pierderile de apă, să

reducă poluanŃii evacuaŃi o dată cu apele uzate şi să recupereze substanŃele utile conŃinute în

apele uzate şi în nămoluri;

100

- să asigure realizarea, întreŃinerea şi exploatarea staŃiilor şi instalaŃiilor de prelucrare a

calităŃii apelor la capacitatea autorizată, să urmărească eficienŃa acestora prin analize de laborator

şi să intervină operativ pentru încadrarea indicatorilor de emisie în limitele admise pentru

evacuarea apelor uzate, limite prevăzute în autorizaŃia de gospodărire a apelor;

- să respecte cu stricteŃe disciplina şi normele tehnologice în activităŃile de producŃie care

folosesc apa şi evacuează ape uzate, precum şi în staŃiile şi instalaŃiile de prelucrare a calităŃii

apelor;

- să urmărească, prin foraje de observaŃii şi control, starea calităŃii apelor subterane din zona

de influenŃă a depozitelor de reziduuri de orice fel ;

- să întocmească planuri proprii de prevenire şi de combatere a poluărilor accidentale,

posibil a se produce ca urmare a activităŃilor şi să le pună în aplicare în caz de necesitate;

- utilizatorii de apă care au produs o poluare accidentală sunt obligaŃi să ia măsuri urgente

pentru înlăturarea cauzelor şi efectelor acestora şi să informeze imediat cea mai apropiată unitate

de gospodărire a apelor asupra acestei poluări.

Apele uzate pot fi evacuate în reŃele de canalizare publică sau în cele ale platformelor

industriale numai cu acceptul şi cu respectarea condiŃiilor stabilite de deŃinătorul acestor reŃele şi

numai dacă staŃiile de epurare au profil tehnologic necesar şi capacităŃi disponibile. În toate

cazurile, este obligatorie preepurarea locală a apelor uzate provenite de la aceşti utilizatori.

Autoritatea centrală pentru protecŃia mediului şi Compania NaŃională „Apele Române” – S.A.

pot să ia măsuri de limitare sau de suspendare provizorie a folosirii apei, pentru a face faŃă unui

pericol sau consecinŃelor unor accidente, secetei, inundaŃiilor sau unui risc de lipsă de apă datorat

supraexploatării resursei.

AutorităŃile administraŃiei publice locale au obligaŃia să asigure gospodărirea eficienŃă a apei

distribuite în localităŃi, precum şi colectarea apelor meteorice, canalizarea şi epurarea apelor

uzate.

UnităŃile de gospodărire a apelor au îndatorirea să ia în considerare orice informaŃie provenită

de la persoane fizice sau juridice, altele decât utilizatorii, care au produs poluarea accidentală. În

caz de poluări accidentale, filialele bazinale ale Companiei NaŃionale „Apele Române” – S.A.

trebuie să avertizeze imediat utilizatorii de apă şi autorităŃile administraŃiei publice a localităŃilor

din aval pentru a lua măsuri de protecŃie a apelor şi a diminua pagubele.

Compania NaŃională „Apele Române” – S.A., autorităŃile administraŃiei publice locale,

precum şi utilizatorii de apă potenŃial poluatori, au obligaŃia dotării cu mijloace specifice de

intervenŃie pentru cazuri de poluări accidentale.

101

Importante îndatoriri revin persoanelor fizice şi juridice pentru folosirea legală a apelor din

Legea protecŃiei mediului nr.137/1995.

Acestea sunt obligate :

- să ceară acordul şi/sau autorizaŃia de mediu pentru activităŃi ca : navigaŃia pe ape, folosirea

unor centrale hidroelectrice cu putere mai mare de 1 MW, a instalaŃiilor geotermice, inclusiv cele

care exploatează căldura apelor subterane, construcŃii hidrotehnice de toate felurile (lucrări de

regularizare a nivelului sau scurgerii apelor din lacurile naturale, îndiguiri , corecŃii, instalaŃii

pentru reŃinerea aluviunilor sau pentru protecŃia împotriva inundaŃiilor, descărcări de material

sedimentar în lacuri, lucrări de captare a apelor subterane şi de suprafaŃă, puŃuri de alimentare cu

apă mai adânci de 50 m etc.), amenajări piscicole ş.a.; lista se poate completa de către autoritatea

centrală pentru protecŃia mediului cu orice activitate nouă; sunt exceptate de la autorizare puŃuri

forate la adâncimi până la 50 m pentru satisfacerea cerinŃelor gospodăriilor individuale;

- să respecte standardele de emisie şi de calitate a apelor, prevederile din acord şi autorizaŃie

şi să pună la dispoziŃia laboratoarelor autorizate, la termenele stabilite, probele de apă pentru

analiză;

- să nu arunce şi să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede, deşeuri de

orice fel şi să nu introducă în acestea explozibile, tensiuni electrice, narcotice sau alte substanŃe

periculoase;

- să execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrării faunei

acvatice şi de ameliorare a calităŃii apei, prevăzute cu termen în acordul sau autorizaŃia de mediu

şi să monitorizeze zona de impact;

- în cazul deŃinerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine să se doteze cu instalaŃii de

stocare sau tratare a deşeurilor, de epurare a apelor uzate şi racorduri de descărcare a acestora în

instalaŃii de mal sau plutitoare;

- să amenajeze porturile cu instalaŃii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a

deşeurilor petroliere, menajere sau de altă natură, stocarea pe navele fluviale şi maritime, şi să

constituie echipe de intervenŃie în caz de poluare accidentală a apelor şi a zonelor de coastă;

- să nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale şi să nu

arunce de pe acestea nici un fel de deşeuri.

Tot pentru utilizarea legală şi protecŃia resurselor de apă, se interzice:

- punerea în funcŃiune de obiective economice noi sau dezvoltarea celor existente; darea în

funcŃiune de noi ansambluri de locuinŃe; introducerea la obiectivele economice existente a

tehnologiilor de producŃie modificate, care măresc gradul de încărcare a apelor uzate – toate

acestea – fără a fi puse concomitent în funcŃiune reŃele de canalizare şi a instalaŃiilor de epurare

102

ori fără a se realiza alte lucrări şi măsuri care să asigure respectarea prevederilor din autorizaŃie

privind evacuarea apelor uzate;

- realizarea de lucrări noi pentru alimentarea cu apă potabilă sau industrială ori de extindere a

celor existente, fără realizarea sau extinderea corespunzătoare şi concomitent a reŃelelor de

canalizare şi a instalaŃiilor de epurare necesare;

- aruncarea sau introducerea, în orice mod, în albiile cursurilor de apă, în cuvele lacurilor sau

ale bălŃilor, în Marea Neagră şi în zonele umede, precum şi depozitarea pe malurile acestora a

deşeurilor de orice fel;

- evacuarea de ape uzate în apele subterane, lacurile naturale sau de acumulare, în iazuri, în

bălŃi sau în heleştee;

- utilizarea de canale deschise de orice fel pentru evacuări ori scurgerile de ape fecaloid-

menajere sau cu conŃinut periculos;

- spălarea în cursuri de ape sau în lacuri şi pe malurile acestora a autovehiculelor, a altor

utilaje şi agregate mecanice, precum şi a ambalajelor sau obiectelor care au conŃinut pesticide sau

alte substanŃe periculoase;

- spălarea animalelor domestice dezinfectate cu substanŃe toxice în afara locurilor special

amenajate în acest scop;

- aruncarea sau vărsarea în instalaŃii sanitare sau în reŃele de canalizare a reziduurilor

petroliere sau a substanŃelor periculoase;

- spălarea în cursurile de apă sau în lacuri, pe malurile acestora, pe diguri sau baraje a

obiectelor de uz casnic, cu folosirea substanŃelor chimice de orice fel;

- în zonele de protecŃie instituite potrivit legii, sunt interzise depozitarea şi folosirea de

îngrăşăminte, pesticide sau alte substanŃe periculoase;

- depozitarea în albia majoră a materialelor sau deşeurilor radioactive.

Pe malurile apelor aparŃinând domeniului public, dacă nu sunt impuse restricŃii, orice

persoană fizică are dreptul de acces liber, pe propria răspundere, pentru plimbare sau recreere,

fără a produce prejudicii apelor, albiilor, malurilor şi riveranilor. În zonele special organizate ori

amenajate pentru agrement pe malurile apelor, accesul este permis în condiŃiile stabilite de

deŃinătorii acestor zone şi cu respectarea prevederilor înscrise în autorizaŃia de gospodărire a

apelor, eliberate acestora.

CirculaŃia pe cursurile de apă, lacuri naturale sau pe mare, cu bărci de agrement fără motor, se

efectuează liber, cu respectarea drepturilor riveranilor şi reglementărilor legale.

Orice activitate pe luciul de apă, în albii minore ori în zone de protecŃie, inclusiv navigaŃia,

plutăritul, flotajul, exploatarea agregatelor minerale sau recoltarea stufului, precum şi pescuitul se

103

vor realiza astfel încât să nu producă efecte negative asupra malurilor şi albiilor cursurilor de apă,

malurilor şi cuvetelor lacurilor, monumentelor naturii, construcŃiilor, lucrărilor sau instalaŃiilor

existente în albii şi să influenŃeze cât mai puŃin folosirea apelor de către alŃi utilizatori.

În nici o situaŃie utilizatorilor de apă nu le este permisă deteriorarea calităŃii acesteia, făcând-

o improprie pentru viaŃă şi activitatea umană.

5.6. SancŃionarea juridică pentru poluarea apelor; răspunderea contravenŃională,

penală şi civilă

Prin mijloacele utilizate de stat şi societatea civilă în direcŃia atingerii obiectivului protecŃiei

şi conservării mediului acvatic, alături de gospodărirea complexă şi folosirea raŃională a apelor,

un rol important revine combaterii faptelor de încălcare a regimului legal de ocrotire a acestui

factor esenŃial al mediului, răspunderii civile, patrimoniale, contravenŃionale sau penale, după

caz.

Răspunderea disciplinară şi cea materială pot interveni numai în cadrul raporturilor juridice

de muncă dintre angajat şi angajator, aspecte care nu interesează în cadrul raporturilor de dreptul

mediului, ele fiind răspunderi de dreptul muncii.

Cea mai utilizată formă în domeniul răspunderii pentru utilizarea defectuoasă a apelor şi

poluarea acestora este răspunderea contravenŃională. În art.87 din Legea apelor nr.107/1996 sunt

enumerate 53 de fapte considerate contravenŃii în domeniul apelor. Astfel, constituie contravenŃii

următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiŃii încât, potrivit legii penale, să fie

considerate infracŃiuni:

- executarea sau punerea în funcŃiune de lucrări construite pe ape sau care au legătură cu

apele, precum şi modificarea sau extinderea acestora, fără respectarea avizului sau autorizaŃiei de

gospodărire a apelor;

- folosirea resurselor de apă de suprafaŃă sau subterane în diferite scopuri, fără respectarea

prevederilor autorizaŃiei de gospodărire a apelor, cu excepŃia satisfacerii necesităŃilor gospodăriei

proprii;

- evacuarea sau injectarea de ape uzate, precum şi descărcarea de reziduuri şi orice alte

materiale în resursele de apă, fără respectarea prevederilor avizului sau autorizaŃiei de

gospodărire a apelor;

- nerespectarea de către agenŃii economice a obligaŃiei de a solicita autorizaŃia de gospodărire

a apelor, la termenele stabilite;

- neîntreŃinerea corespunzătoare a malurilor sau albiilor în zonele stabilite, de către cei cărora

li s-a recunoscut un drept de folosinŃă a apei sau de către deŃinătorii de lucrări;

104

- nerepectarea de către persoanele fizice şi persoanele juridice a regimului impus în zonele de

protecŃie;

- folosirea, transportul, mânuirea şi depozitarea de reziduuri sau de substanŃe chimice, fără

asigurarea condiŃiilor de evitare a poluării, directă sau indirectă, a apelor de suprafaŃă sau

subterane;

- practicarea, în lacurile de acumulare folosite ca surse pentru alimentări cu apă potabilă, a

pisciculturii în regim de furajare a peştilor;

- spălarea, în cursurile de apă sau în lacuri şi pe malurile acestora, a vehiculelor şi

autovehiculelor, a altor utilaje şi agregate mecanice;

- vărsarea sau aruncarea în instalaŃii sanitare sau în reŃele de canalizare a reziduurilor

petroliere sau a substanŃelor periculoase;

- inexistenŃa, la utilizatorii de apă, a planurilor proprii de prevenire şi combatere a poluării

accidentale sau neaplicarea acestora;

- neluarea de măsuri operative, de către utilizatorul de apă care a produs poluarea accidentală,

pentru înlăturarea cauzelor şi efectelor acesteia;

- întreŃinerea necorespunzătoare a lucrărilor de captare, acumulare şi distribuŃie a apei, a

lucrărilor de protecŃie a albiilor şi malurilor, a celor de prevenire şi combatere a acŃiunii

distructive a apelor;

- inexistenŃa dispozitivelor sau a aparaturii de măsură şi control al debitelor de apă captate sau

evacuate;

- neparticiparea la acŃiunile de apărare împotriva inundaŃiilor, de combatere a secetei sau a

altor calamităŃi naturale ş.a.

SancŃiunile contravenŃionale sunt stabilite de lege diferenŃiat în funcŃie de calitatea de

persoană a autorului (fizică sau juridică) cu sume care se actualizează anual prin hotărâre a

Guvernului.

Constatarea contravenŃiilor şi aplicarea sancŃiunilor contravenŃionale se fac de către:

inspectorii din Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi din Compania NaŃională „Apele

Române”- S.A. şi salariaŃii împuterniciŃi de aceştia; alte persoane împuternicite de conducerea

Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor; inspectorii din agenŃiile de protecŃie a mediului.

ContravenŃiilor în domeniul apelor le sunt aplicabile şi dispoziŃiile OrdonanŃei Guvernului

nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenŃiilor.

Anumite fapte contravenŃionale, dacă se încadrează în art.92 din Legea apelor nr.107/1996,

devin infracŃiuni. Astfel, evacuarea, aruncarea sau injectarea în apele de suprafaŃă sau subterane,

în apele maritime interioare sau în apele mării teritoriale de ape uzate, deşeuri, reziduuri sau

105

produse de orice fel, care conŃin substanŃe în stare solidă, lichidă sau gazoasă, bacterii sau

microbi, în cantităŃi şi concentraŃii care pot schimba caracteristicile apei, făcând-o astfel

dăunătoare pentru sănătatea şi integritatea corporală a persoanelor, pentru viaŃa animalelor şi

mediul de viaŃă, pentru producŃia agricolă sau industrială ori pentru fondul piscicol constituie

infracŃiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

La fel, constituie infracŃiune utilizarea resurselor de apă în diferite scopuri fără autorizaŃia de

gospodărire a apelor şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Restrângerea utilizării apei potabile pentru populaŃie în folosul altor activităŃi sau depăşirea

cantităŃii de apă alocate, dacă are un caracter sistematic sau a produs o perturbare în activitatea

unor unităŃi de ocrotire socială ori a creat neajunsuri în alimentarea cu apă a populaŃiei, constituie

tot infracŃiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Poluarea de orice natură a resurselor de apă, dacă are un caracter sistematic şi produce daune

utilizatorilor de apă din aval constituie, de asemenea, infracŃiune şi se pedepseşte cu închisoare

de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Fapta săvârşiră împotriva unei colectivităŃi, prin otrăvire în masă, provocarea de epidemii sau

de alte consecinŃe deosebit de grave, ca urmare a otrăvirii sau infectării apei, se pedepseşte

potrivit Codului penal.

De asemenea, mai constituie infracŃiuni: distrugerea, degradarea şi manevrarea greşită a

stăvilarelor, vanelor, barierelor ori a altor construcŃii hidrotehnice; efectuarea cu intenŃie de

săpături, şanŃuri sau gropi în baraje, diguri sau în zonele de protecŃie a acestora, fără autorizaŃie

sau prin încălcarea acesteia.

InfracŃiunile prevăzute de legea apelor nr.107/1996 se constată de către organele abilitate,

precum şi de către personalul împuternicit potrivit legii, care înaintează actul de constatare la

organul local de cercetare penală.

Răspunderea civilă, în cazul poluării apelor, intervine ori de câte ori prin contravenŃie sau

infracŃiune săvârşite în acest domeniu se cauzează şi un prejudiciu patrimonial.

Această răspundere are caracter obiectiv, independent de culpă. În cazul pluralităŃii autorilor,

răspunderea este solidară.

Lista subiectelor:

-Clasificarea apelor, factori de poluare a acestora

-Protectia apelor pe plan intern si international

-Regimul juridic al apelor in Romania

-Protectia juridiica a fluviului Dunarea si a Marii Negre

-Obligatiile utiilizatorilor de apa, sanctiuni juridice

106

CAPITOLUL 6

PROTECłIA JURIDICĂ A SUBSOLULUI

Obiectivul principal al cursului: cunoasterea legislatiei in vigoare ce asigura protectia juridica a subsolului Concepte, date si sintagme-cheie: subsol, efectele poluarii, reglementari juridice interne si internationale, organe si organisme de stat, persoane, raspundere si sanctiune juridica Prezentarea cursului:

6.1. NoŃiunea de „subsol”; cauze ale poluării subsolului

Subsolul este o parte componentă a teritoriului de stat, reprezentând spaŃiul fizic situat sub sol

şi având forma geometrică a unui con neregulat, cu baza constituită din sol şi cu vârful în centrul

Pământului. Subsolul reprezintă totalitatea formaŃiilor geologice mai vechi decât pătura actuală

de sol.

Din punct de vedere juridic, subsolul interesează ca problematică a mediului, în sensul

protecŃiei sale şi exploatării raŃionale a bogăŃiilor naturale, formaŃiile geologice accesibile

lucrărilor de cercetare şi prospecŃiuni geologice.

CivilizaŃia umană s-a dezvoltat pe pământ şi ca urmare a bogăŃiilor subsolului. Dar, în prezent

se constată o jefuire fără milă a petrolului din subsol, metalelor de orice natură, a pietrelor

preŃioase, această atitudine conducând la războaie nesfârşite. Asemenea conflicte pentru resursele

subsolului au avut loc în: Columbia, Sudan, Ciad şi Camerun – pentru petrol, în Afganistan şi

Cambodgia pentru smaralde, safire, rubine şi exemplele pot continua .

Lumea devine tot mai conştientă de legăturile strânse existente între exploatarea resurselor

subsolului şi conflictele ce se nasc, ducând la violarea drepturilor omului şi la dezastre umanitare,

dar şi la distrugerea mediului. Comisii de experŃi stabilite de NaŃiunile Unite au investigat cazuri

din Angola, Sierra Leone şi Republica Democratică Congo. Grupuri ale societăŃii civile au lansat

o campanie împotriva „conflictului diamantelor” din aceste Ńări, aruncând o lumină şi asupra altor

conflicte pentru resurse.

În unele Ńări, jefuirea petrolului, mineralelor, metalelor, pietrelor preŃioase sau a lemnului

permite continuarea unor războaie declanşate iniŃial de alŃi factori – revendicări sau conflicte

ideologice – şi finanŃate de superputeri sau alŃi sprijinitori din afară. În alte locuri, generozitatea

subsolului atrage grupuri ce pot pretinde că sunt îndemnate de o revendicare nesoluŃionată, de

107

pildă opresiunea politică sau negarea drepturilor unei minorităŃi, dar care de fapt sunt

întreprinzători criminali ce încearcă să se îmbogăŃească prin exploatarea ilegală a resurselor.

Aceştia declanşează violenŃele nu ca să răstoarne un guvern, ci ca să câştige şi să păstreze

controlul asupra resurselor profitabile, de regulă una din puŃinele surse de bogăŃie în societăŃile

sărace. Ei sunt ajutaŃi de faptul că multe Ńări sunt slăbite de guvernări incompetente sau represive,

fărâmiŃarea serviciilor publice, lipsa unor oportunităŃi economice şi prezenŃa unor diviziuni

sociale profunde.

Spre deosebire de epoca Războiului Rece, conflictele de azi se poartă mai puŃin în jurul

ideologiilor şi mai mult pentru controlul sau jefuirea resurselor – mai puŃin pentru preluarea

puterii în stat decât pentru capturarea locurilor bogate în minerale valoroase, sau pentru controlul

punctelor pe unde ele trec în drumul spre pieŃe. Deşi o parte a conflictelor actuale îşi au

rădăcinile în nemulŃumiri vechi, împrejurările schimbate au alterat dinamica acestor conflicte şi

le-au conferit un puternic impuls propriu: un cerc vicios în care câştigurile din exploatarea

resurselor finanŃează războiul, iar războiul asigură accesul în continuare la aceste resurse.

Resursele subsolului pentru care se varsă atât de mult sânge au, încă, consumatori în Ńările

cele mai bogate, indiferent cât de complexe şi de ocolite sunt reŃelele furnizoare. De exemplu, o

asemenea conexiune este uşor de făcut în cazul diamantelor, un produs vizibil pe piaŃă, dar mai

greu se face în cazul petrolului, cuprului, tantalului, folosit la telefoanele mobile. PuŃini cunosc

că pentru acest mineral s-a declanşat cel mai ucigător război contemporan, cel din R.D.Congo,

Ńară situată pe locul patru în producŃia mondială, după Australia, Canada şi Brazilia.

CorporaŃiile miniere şi petroliere contribuie efectiv, în diferite moduri, la perpetuarea

conflictelor pentru resurse. Ele folosesc deseori forŃe de securitate private pentru paza

operaŃiunilor economice legale sau ilicite şi a facilităŃilor acordate de statele respective. Aşa, de

exemplu, diamantele au devenit „însângerate”; mai multe conflicte violente din Ńările în curs de

dezvoltare sunt finanŃate prin vânzarea acestor pietre preŃioase pe care reclamele luminoase fac

mari eforturi să le asocieze cu ideea de dragoste.

Exploatarea iraŃională a subsolului duce nu numai la poluarea gravă a acestuia, dar şi a

solului de deasupra şi a mediului în ansamblu. Se pune problema dacă, pe termen lung activităŃile

de exploatare a subsolului aduc beneficii Ńărilor din lumea a treia de unde se extrag, de regulă,

minereurile sau acestea sărăcesc şi mai mult. De exemplu, agricultorii din Peru au protestat

împotriva intenŃiei de a fi strămutaŃi de pe pământurile strămoşeşti pentru a face loc minelor de la

Tambo Grande; comunităŃile din Guiana, Papua Noua Guinee şi Kirghizstan, printre altele, au

avut de suferit de pe urma faptului că minele de acolo au contaminat grav solul şi resursele de

apă.

108

Unde se îndreaptă această cantitate imensă de material după ce este scos din pământ? Cea mai

mare parte ajunge să facă parte din viaŃa noastră zilnică fiind încorporată în clădiri , poduri,

automobile, avioane, aparate stereo, telefoane mobile şi alte bunuri. Unele materiale, precum

oŃelul folosit în construcŃii, rămân în uz timp de decenii; altele, precum cutiile din aluminiu, pot

fi aruncate la câteva minute după folosire.

Cu toate că metalele sunt folosite pentru multe scopuri utile, extracŃia şi prelucrarea

minereurilor naturale pot impune un tribut costisitor asupra oamenilor şi ecosistemelor.

Majoritatea noilor exploatări miniere se dezvoltă în unele dintre cele mai fragile regiuni din punct

de vedere ecologic ale lumii, multe dintre acestea fiind situate în Ńări sărace, care umblă cu

disperare după investiŃii străine. De exemplu, o mină de titan este situată într-o pădure din

Madagascar unde trăiesc specii rare de lemur, păsări şi 20 de varietăŃi autohtone de plante; în

pădurile înnourate din Anzii Peruani se află exploatări aurifere, iar minele de tantalit din

rezervaŃia Okapi din R.D.Congo sunt situate în locul de baştină al gorilei de munte, specie

considerată ca fiind pe cale de dispariŃie ş.a.

Din aceste considerente apare ca necesitate stringentă protejarea juridică a subsolului şi

prevenirea poluării acestuia, atribut ce aparŃine în primul rând fiecărui stat în parte şi abia în al

doilea rând umanităŃii în general.

6.2. Regimul juridic al subsolului şi resurselor naturale

Epoca modernă a considerat diferitele norme juridice existente în domeniul exploatării

minelor, sub forma proprietăŃii publice. Primul text de lege din România vizând exploatarea şi

ocrotirea resurselor subsolului îl reprezintă Legea minelor din 1894 modificată şi completată

ulterior în 1906, 1909 şi 1913, Legea consolidărilor, a lui Xenopol care conŃine şi unele prevederi

de protecŃie a zăcămintelor.

Pe baza ConstituŃiei din 1923, care a prevăzut că zăcămintele miniere, precum şi bogăŃiile de

orice natură ale subsolului sunt proprietatea statului, în anul 1924 a fost adoptată o nouă lege a

minelor, modificată în 1938 care a rămas în vigoare până în 1948.

În Legea nr.9/1973 privind protecŃia mediului înconjurător s-a acordat o atenŃie deosebită

protecŃiei subsolului şi resurselor naturale, stabilindu-se reglementări menite să asigure utilizarea

raŃională şi apărarea materiilor prime minerale. De asemenea, prin Ordinul nr.75/1982 al

ministrului geologiei s-au pus în aplicare Normele privind protecŃia şi exploatarea raŃională a

zăcămintelor de substanŃe minerale terapeutice.

După 1989, ConstituŃia în vigoare a stabilit că, bogăŃiile de orice natură ale subsolului fac

obiectul exclusiv al proprietăŃii publice, cu consecinŃele juridice ce decurg din această precizare.

109

Pe baza ConstituŃiei s-a adoptat şi alte acte normative cum sunt: Legea protecŃiei mediului; Legea

fondului funciar; H.G. nr.221/1995 privind organizarea şi funcŃionarea AgenŃiei NaŃionale pentru

Resurse Minerale; Ordinul nr.101/1997 al preşedintelui AgenŃiei NaŃionale pentru Resurse

Minerale privind aprobarea instrucŃiunilor tehnice de evaluare, clasificare, confirmare a

resurselor geologice şi rezervelor de petrol şi conŃinutul-cadru al studiilor de evaluare a resurselor

geologice şi rezervelor de petrol.

ConstituŃia actuală nu conŃine dispoziŃii exprese cu privire la dreptul de proprietate asupra

subsolului. În art.136 alin.3 din legea fundamentală sunt enumerate bunurile ce fac obiectul

exclusiv al proprietăŃii publice. În prezent, încă nu există o legislaŃie completă pentru

reglementarea completă a modului de exercitare a dreptului de folosire raŃională şi protectoare a

resurselor subsolului. Deocamdată, o reglementare precisă pe domeniu realizează Legea

petrolului nr.134/1995, care a instituit un nou regim juridic pentru această importantă bogăŃie

naŃională a subsolului.

Resursele de petrol situate în subsolul Ńării şi al platoului continental românesc al Mării Negre

fac obiectul exclusiv al proprietăŃii publice şi aparŃin statului. Asupra terenurilor şi a lucrărilor de

exploatare necesare operaŃiunilor petroliere, precum şi asupra sistemului naŃional de transport a

petrolului, se instituie în favoarea titularului operaŃiunilor, un drept de servitute legală exercitat

contra unei rente anuale plătită către proprietarii terenurilor afectate de aceasta. Terenurile ce

urmează a fi afectate se determină după principiul celei mai mici atingeri posibile aduse dreptului

de proprietate.

Din toată această legislaŃie rezultă că, statul are obligaŃia să asigure exploatarea resurselor

naturale în concordanŃă cu interesul naŃional. Acestea pot fi date în administrarea regiilor

autonome ori instituŃiilor sau pot fi concesionate ori închiriate. În mod implicit însă, toate acestea

determină juridic şi respectarea normelor de protecŃie şi conservare a mediului, a subsolului în

cazul de faŃă.

Prin bogăŃii ale subsolului se înŃeleg minereurile, zăcămintele de cărbuni, petrol, gaze

naturale, sare, izvoarele termale şi minerale, peşterile, vestigiile arheologice, comorile îngropate,

scheletele animalelor preistorice etc.

ConstituŃia reglementează în art.41 alin.4 dreptul de folosire a subsolului în următorii

termeni: „Pentru lucrări de interes general, autoritate publică poate folosi subsolul oricărei

proprietăŃi imobiliare, cu obligaŃia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului,

plantaŃiilor sau construcŃiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităŃii”. În aliniatul 5 al

aceluiaşi articol se mai precizează că, despăgubirile la care face referire se stabilesc de comun

110

acord cu proprietarul sau, în caz de divergenŃă, prin justiŃie; există, deci, un drept de folosinŃă a

subsolului, care trebuie să stea la baza exploatării bogăŃiilor subsolului.

Exploatarea subsolului şi exploatarea resurselor sale se poate face în interesul întregii

societăŃi, dar cu conservarea acestor resurse şi prevenirea pagubelor asupra mediului.

6.3. AtribuŃiile organelor de stat pentru protecŃia subsolului

Pentru protecŃia resurselor naturale ale subsolului, exploatarea acestora trebuie făcută numai

pe baza reglementărilor legale, urmărindu-se valorificarea superioară a acestora, asigurarea

condiŃiilor de refacere a lor, prevenirea poluării subsolului, a instabilităŃii terenurilor şi a

construcŃiilor de pe acestea.

Subsolul şi bogăŃiile sale naturale sunt expuse permanent degradării împreună cu solul şi

apele. Resursele naturale ale subsolului, platoul continental, zăcămintele de ape minerale, lacurile

terapeutice, acumulările de nămol terapeutic, dacă nu sunt exploatate raŃional şi cu grijă se vor

epuiza şi polua prematur. Toate acestea fac necesară luarea unor măsuri permanente de protecŃie

din partea organelor de stat centrale sau locale.

La stabilirea atribuŃiilor organelor de stat în acest domeniu, legiuitorul a avut în vedere

regimul juridic al subsolului şi resurselor sale naturale, în funcŃie de care ele îşi desfăşoară

activitatea.

S-a stabilit că autoritatea centrală pentru protecŃia mediului, cu consultarea ministerelor

competente, este obligată să stabilească:

- reglementări privind protecŃia calităŃii subsolului;

- procedura de autorizare privind forajele de studii şi prospecŃiuni geologice şi

hidrogeologice, precum şi activităŃi miniere de extracŃie;

- reglementări privind refacerea cadrului natural în zonele în care subsolul a fost afectat de

fenomene naturale sau activităŃi cu impact negativ asupra mediului.

La amplasarea obiectivelor cu caracter permanent sau cu funcŃionare îndelungată, precum şi

pentru lucrări de prospecŃiune-exploatare şi exploatare se vor obŃine, în prealabil, avizele

ministerelor de specialitate, cu respectarea legislaŃiei în vigoare privind proprietatea terenurilor

care urmează să constituie perimetrele concesionabile.

În vederea realizării politicii economice a Guvernului în domeniul cercetării, exploatării,

valorificării şi protecŃiei resurselor minerale şi a controlului privind modul în care se desfăşoară

aceste activităŃi, a fost înfiinŃată AgenŃia NaŃională pentru Resurse Minerale, ca organ central de

specialitate cu personalitate juridică, care este împuternicită, în principal, cu următoarele

atribuŃii:

111

- gestionarea resurselor minerale ale statului;

- negocierea clauzelor şi condiŃiilor acordurilor pentru resurse minerale în vederea cercetării,

exploatării şi valorificării acestora;

- fundamentarea taxelor legale în domeniu;

- emiterea de normative şi instrucŃiuni cu caracter obligatoriu cu privire la cercetarea

geologică, exploatarea şi protecŃia zăcămintelor de substanŃe minerale utile.

AgenŃia are atribuŃii şi în relaŃiile cu administraŃia publică centrală şi locală, precum şi cu

agenŃii economici din Ńară şi din străinătate, în următoarele domenii: dezvoltarea bazei naŃionale

de resurse minerale; investigarea patrimoniului naŃional de resurse minerale prin lucrări de

cercetare geologică; exploatarea şi protejarea patrimoniului naŃional de resurse minerale; fondul

naŃional de rezerve; lucrările geologice-inginereşti; stabilirea preŃurilor şi taxelor; controlul şi

stabilirea de normative şi instrucŃiuni.

În ansamblu, organele de stat sunt chemate: să asigure evidenŃa tuturor resurselor subsolului,

extracŃiei şi prelucrării lor, a deşeurilor rezultate din aceste activităŃi, supravegherea lucrărilor de

exploatare a resurselor subsolului, respectarea limitelor de extragere şi folosire a acestora; să

pretindă implementarea de tehnologii cu eficienŃă maximă în aceste activităŃi, urmărind reducerea

maximă a pierderilor şi a deşeurilor etc.

6.4. ObligaŃiile persoanelor ce contribuie la exploatarea resurselor subsolului

Persoanele fizice sau juridice care prospectează sau exploatează resursele subsolului, au o

serie de obligaŃii legale ca:

- să solicite acordul şi/sau autorizaŃia de mediu potrivit legii şi să respecte prevederile

acestora;

- să refacă terenurile afectate, aducându-le la parametrii productivi şi ecologici naturali sau la

un nou ecosistem funcŃional, în conformitate cu prevederile şi termenele din acord şi/sau

autorizaŃie, garantând mijloacele financiare pentru aceasta şi monitorizând zona;

- să anunŃe autorităŃile pentru protecŃia mediului sau pe cele competente, potrivit legii, despre

orice situaŃii accidentale care pun în pericol ecosistemul terestru şi să acŃioneze pentru refacerea

acestuia.

AgenŃii economici trebuie să realizeze exploatarea subsolului, a resurselor sale naturale, în

aşa fel încât să se prevină poluarea mediului şi cauzarea de prejudicii, iar dacă ele s-au produs, să

le repare.

Pentru exploatarea raŃională şi protejarea resurselor subsolului, agenŃii economici care

execută lucrări de cercetare geologică, de exploatare şi valorificare a resurselor minerale au

112

următoarele obligaŃii: să desfăşoare activitatea pe baza documentaŃiilor tehnico-economice

elaborate, avizate şi aprobate conform legii; să obŃină atestarea în ceea ce priveşte capacitatea lor

tehnică pentru executarea lucrărilor pe care le efectuează; să desfăşoare activitatea exclusiv în

cuprinsul perimetrelor instituite şi marcate pentru care a obŃinut permis de cercetare sau

autorizaŃie de exploatare; să respecte prescripŃiile obligatorii stabilite în aria acestora pentru

protejarea resurselor minerale etc.

AgenŃii economici care execută lucrări geologice sunt obligaŃi: să-şi desfăşoare activitatea pe

baza normativelor şi proiectelor geologice şi de execuŃie avizate şi aprobate conform

reglementărilor în vigoare; să efectueze cartarea continuă a lucrărilor de cercetare geologică, cu

decalaje maxime de 10 m de la frontul de lucru la lucrările miniere sau de la talpa sondei de foraj,

precum şi investigarea complexă a forajelor de cercetare în scopul realizării obiectivului geologic

urmărit; să inventarieze toate colectoarele posibil saturate cu hidrocarburi la sondele de cercetare

geologică; să efectueze punerea în producŃie de probă a sondelor de cercetare pentru hidrocarburi

numai cu avizul AgenŃiei NaŃionale pentru Resurse Minerale; să asigure respectarea măsurilor

pentru prevenirea degradării zăcămintelor şi a pierderilor de rezerve pe care le pot cauza

exploziile necontrolate, erupŃiile libere la sonde pentru petrol, gaze şi ape, viiturile anormale de

apă sau gaze în lucrările miniere, surpările şi alunecările de terenuri ş.a.

Acei agenŃi economici care efectuează activităŃi de exploatare, prelucrare sau preparare a

substanŃelor minerale utile sunt obligaŃi: să execute lucrările de deschidere, pregătire şi

exploatare a zăcămintelor de substanŃe minerale utile, precum şi prelucrarea/prepararea acestora

numai pe baza documentaŃiilor tehnico-economice, a rezervelor omologate şi a programelor

anuale de producŃie întocmite, avizate şi aprobate; să nu exploateze capul de gaze al zăcămintelor

de petrol înainte de recuperarea maximală a rezervelor de ŃiŃei; să aplice măsurile stabilite prin

documentaŃiile tehnico-economice pentru evitarea exploziilor şi erupŃiilor necontrolate, a

erupŃiilor de gaze şi apă, a deversării în cariere a apelor de drenare, a surpărilor de terenuri ori de

halde; să aplice măsurile vizând valorificarea maximală, completă şi complexă a rezervelor de

substanŃe minerale utile prin reducerea pierderilor de exploatare, evitarea abandonărilor de

rezerve şi creşterea randamentelor de prelucrare-preparare; să folosească la maximum căldura din

apele geotermale; să depoziteze produsele, sterilele şi celelalte deşeuri rezultate în locuri

autorizate şi în condiŃii corespunzătoare; să organizeze şi să completeze lunar evidenŃele privind

protecŃia şi exploatarea raŃională a zăcămintelor; să exploateze numai substanŃele minerale ce

constituie obiectul concesiunii, în limitele perimetrelor instituite ş.a.

113

6.5. SancŃiuni prevăzute pentru încălcarea legilor specifice; răspunderea

contravenŃională, penală şi civilă

Ca şi în cazul răspunderii în cadrul raporturilor juridice privind protecŃia altor componente

ale mediului, încălcarea prevederilor legale referitoare la protecŃia subsolului atrage după sine

răspunderea contravenŃională, penală şi civilă.

Legea protecŃiei mediului stabileşte o singură sancŃiune juridică în privinŃa protecŃiei

subsolului. Astfel, în art.83 pct.3 lit. c se stabileşte că încălcarea prevederilor art.54 lit. a (potrivit

cărora persoanele fizice sau juridice care prospectează sau exploatează resursele subsolului

trebuie să ceară acordul şi/sau autorizaŃia de mediu şi să respecte prevederile acestora) constituie

contravenŃie şi se sancŃionează cu amendă, diferenŃiat în funcŃie de calitatea persoanei (fizice,

respectiv juridice) care a săvârşit fapta; cuantumul amenzilor se actualizează anual prin hotărâre a

Guvernului.

Dacă o astfel de faptă este săvârşită în astfel de condiŃii încât, potrivit legii penale, constituie

infracŃiune, sancŃiunea va fi cea prevăzută de legea penală.

La fel, constituie contravenŃii faptele prin care se încalcă obligaŃiile cuprinse în Anexa nr.2 la

H.G.nr.221/1995, dacă ele nu sunt săvârşite în astfel de condiŃii încât, potrivit legii penale, să fie

considerate infracŃiuni.

Constatarea contravenŃiilor şi aplicarea amenzilor se fac prin proces-verbal încheiat de către

personalul împuternicit al AgenŃiei NaŃionale pentru Resurse Minerale.

Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenŃiei şi de aplicare a sancŃiunii se poate

face plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia.

Plângerea, însoŃită de copia procesului-verbal de constatare a contravenŃiei, se depune la

AgenŃia NaŃională pentru Resurse Minerale sau la judecătorie, după caz, în funcŃie de

reglementările legale în materie.

În unele cazuri , când legea prevede, contravenŃiilor le sunt aplicate dispoziŃiile

O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenŃiilor.

În cazul în care prin contravenŃia sau infracŃiunea săvârşită în domeniul protecŃiei subsolului

se cauzează şi un prejudiciu patrimonial se va angaja răspunderea civilă pentru repararea

prejudiciului.

SancŃiunile referitoare la exploatarea petrolului sunt prevăzute expres în legea specifică.

Aceasta prevede că, operaŃiunile petroliere se realizează numai în cadrul unor perimetre de

exploatare şi/sau exploatare în condiŃiile prevăzute în acordurile petroliere, care stabilesc măsuri

pentru protecŃia suprafeŃei şi a subsolului în cursul desfăşurării acestor activităŃi. Periclitarea, prin

modul de executarea a operaŃiunilor petroliere, a posibilităŃii exploatării viitoare a zăcământului

114

sau încălcarea normelor privind protecŃia mediului de către titularul acordului petrolier atrage

retragerea administrării sau concesionării (art.23, lit. e din Legea nr.134/1995).

Pentru a sigura întreŃinerea sistemului naŃional de transport al petrolului (care face parte din

domeniul public de interes naŃional şi este „de importanŃă strategică”) şi pentru a preveni apariŃia

posibilelor pericole în exploatarea acestuia se stabilesc zone de protecŃie şi siguranŃă.

Despăgubirile pentru intervenŃiile realizate de către unităŃile care se ocupă cu transportul prin

conducte în caz de avarii se stabilesc ulterior prin negocieri cu proprietarul terenului (art.8,

ultimul aliniat).

Lista subiectelor:

-Notiunea de subol.

-Regimul juridic al subsolului.

-Reglementari juridice in domeniu.

-Poluarea subsolului si a resurselor naturale.

-Sanctiuni in domeniu.

CAPITOLUL 7

PROTECłIA JURIDICĂ A PĂDURILOR

Obiectivul principal al cursului: cunoasterea legislatiei in vigoare ce asigura protectia juridica a padurilor. Concepte, date si sintagme-cheie: atmosfera, padure, efectele poluarii, reglementari juridice interne si internationale, organe si organisme de stat, persoane, raspundere si sanctiune juridica Prezentarea cursului:

7.1. Pădurea – plămânul planetei; noŃiunile „pădure” şi „fond forestier”; poluarea

fondului forestier

Aşa cum a definit-o F.A.O., pădurea este o acoperire a terenului cu coroane de copaci, care

cuprinde 10% din suprafaŃa pământului şi se deosebeşte de zonele clasificate ca tundră, savană,

teren defrişat sau deşert.

Pădurea a ocupat din totdeauna un loc important în viaŃa economico-socială a popoarelor. Ea

a contribui la apărarea terenurilor agricole împotriva secetei, la ameliorarea şi refacerea

calităŃiilor naturale ale solului, la protejarea terenurilor împotriva alunecărilor şi surpărilor, la

purificarea aerului, păşunatul animalelor, exercitarea vânătorii, agrement, în domeniul

balneoclimateric şi la dezvoltare aşezărilor omeneşti; de asemenea, a constituit o preŃioasă

115

materie primă pentru industria de prelucrare a lemnului, industria hârtiei şi celulozei, industria

chimică, construcŃii, transporturi şi alte ramuri ale economiei naŃionale. Nu trebuie trecută cu

vederea nici importanŃa pădurilor în reglarea climei şi realizarea unui important rol sanitar şi

estetic.

Dar, atât în trecutul îndepărtat, cât şi în prezent, pădurile au fost şi sunt încă supuse unui jaf

furibund, tăierile iraŃionale asociate cu nerespectarea măsurilor de refacere şi protecŃie au produs

şi produc importante perturbări ecologice, cu consecinŃe dintre cele mai grave pe plan

economico-social şi cultural, precum şi asupra echilibrului mediului.

În anul 2000, suprafaŃa împădurită a planetei mai acoperea doar 3,9 miliarde de hectare de

teren, sau 30% din suprafaŃa uscatului planetei, dar fiecare an covorul de păduri se restrânge.

F.A.O., organizaŃie aparŃinând NaŃiunilor Unite, a raporta pentru perioada de la 1990 la 2000, o

pierdere netă de 94 de milioane de hectare. łările în curs de dezvoltare au pirdut 130 de milioane

de hectare. În timp ce terenurile agricole erau redate pădurilor în Ńările industrializate, în Ńările în

curs de dezvoltare pădurile erau transformate în terenuri agricole, păşuni şi terenuri degradate.

Cele 13 milioane de hectare de suprafaŃă forestieră pierdute anual în Ńările în curs de dezvoltare

sunt echivalente cu 0,65% din suprafaŃa lor forestieră. Altfel spus, la fiecare trei ani , Ńările în

curs de dezvoltare pierd 2 procente din suprafaŃa lor forestieră. Toate acestea au făcut ca, până în

prezent aproape jumătate din suprafaŃa împădurită a planetei să dispară, iar încă 3o de procente să

fie în mare stare de degradare şi fragmentare (conform datelor Institutului Resurselor Mondiale).

Din aceste considerente, reânpădurirea este ca un tratament aplicat acestui „plămân al

planetei” şi devine esenŃială pentru restabilirea sănătăŃii acesteia, o piatră de temelie a eco-

economiei. Singura politică forestieră care este acceptabilă de către mediu este cea care extinde

covorul de păduri al planetei. Cel mai riguros program internaŃional, certificat de un număr mare

de ONG-uri din întreaga lume, este reprezentat de Forest Stewardship Council (Consiliul de

Servicii Forestiere, FSC). Aproximativ 24 de milioane de hectare de pădure din 45 de Ńări sunt

certificate de corpurile de acreditare ale FSC ca fiind gospodărite cu responsabilitate. Printre

liderii suprafeŃelor forestiere certificate se numără Suedia, cu 10 milioane de hectare, Statele

Unite, cu aproape 3 milioane de hectare, Bolivia, cu peste 1 milion de hectare, urmate de Africa

de Sud şi Brazilia cu aproape 1 milion de hectare fiecare.

Programele de reânpădurire adoptate pe plan internaŃional Ńin seama de faptul că, pădurea

contribuie la controlul eroziunii solului prin adăugarea substanŃelor organice şi prin încetinirea

scurgerii apei din precipitaŃii. Ele reâncarcă acviferii, râurile subterane care furnizează apa din

puŃuri, pe care o purifică, devenind potabilă. De asemenea, fondul forestier al planetei

stabilizează efectele climatului general şi local, modulând fluctuaŃiile extreme de temperatură

116

care se pot bine constata în zonele deşertifere. Copacii fixează imense cantităŃi de bioxid de

carbon care, altfel, s-ar regăsi în atmosferă contribuind (aşa cum dealtfel se întâmplă în unele

zone de pe glob) la marile schimbări climatice. Creşterea permanentă a emisiilor de carbon a

atins valorile maxime în 2001 şi a generat unele din marile uragane cunoscute pentru dezastrele

ce le aduc. De asemenea, şi temperaturile globale se apropie de cifre record în ierarhia celor mai

călduroşi ani din istoria măsurătorilor efectuate în acest domeniu. Efectul este îngrijorător: se

topeşte stratul de gheaŃă de la polii pământului şi din principalele lanŃuri muntoase ale acestuia;

masa de gheaŃă a Oceanului Arctic s-a redus aproape la jumătate; topirea gheŃii a ridicat nivelul

apelor mării cu 30 cm în ultimul secol şi tinde să ajungă la 1 m în acest secol, dacă fenomenul va

continua; consecinŃa va consta în acoperirea unor mari suprafeŃe de uscat din imediata vecinătate

a mărilor, unde există mari aglomerări urbane şi terenuri fertile.

În Ńara noastră problemele juridice referitoare la protecŃia pădurilor, la protecŃia fondului

forestier în general, şi mai ales gestiunea durabilă a pădurilor, constituie dintotdeauna parte

integrantă a politicii economice a guvernelor. Aceasta, datorită faptului că pădurile, ca una dintre

cele mai importante bogăŃii naturale ale Ńării, care ocupă peste un sfert din suprafaŃa teritoriului

naŃional, reprezintă nu numai o valoare economică deosebită, ci îndeplineşte anumite funcŃii în

apărarea terenurilor agricole împotriva secetei, a surpărilor şi alunecărilor de teren, în procesul de

ameliorare şi refacerea calităŃii naturale ale solului, în purificarea aerului prin producerea

oxigenului necesar vieŃii etc., având şi rol important în crearea condiŃiilor naturale pentru

staŃiunile balneoclimaterice, dezvoltarea aşezărilor umane, în crearea condiŃiilor optime pentru

păşunatul animalelor, dezvoltarea vânatului etc.

Vechiul drept românesc cuprindea o serie de reguli şi instituŃii juridice privind ocrotirea, în

vederea regenerării, a pădurilor, văzute cvasiexclusiv ca o resursă economică. Cea mai

semnificativă este, din acest punct de vedere, instituŃia braniştei, cunoscută încă din secolul al

XIV-lea, care desemna o adevărată „rezervaŃie” unde erau interzise, în scop de ocrotire,

doborârea arborilor, păscutul vitelor, vânătoarea şi pescuitul fără autorizarea expresă a

proprietarului. Unele acte domneşti, precum cele provenite de la Vlad Vintilă (1533), Ştefan

Tomşa (1621) ori Matei Basarab (1646), se refereau expres la „braniştile” sau „opreliştele de

stricare a naturii”.

Dreptul pozitiv a reacŃionat mai târziu în privinŃa regimului juridic specific al pădurii.

Primele reglementări de acest gen au apărut în regiunile româneşti aflate sub administraŃie

austriacă. Astfel, edictul din 1786 al Împăratului Iosif al II-lea, „Orânduiala de pădure” pentru

Bucovina, este considerat primul act normativ aplicabil pădurii româneşti.

117

În Moldova, prima reglementare juridică semnificativă în domeniu este considerată

„Anaforaua pentru codru, dumbrăvi şi lunci” din 28 noiembrie 1792, edictată de către domnitorul

Alexandru Moruzi, urmată peste doi ani de un „ aşezământ hotărât cu sfatul de obşte pentru paza

dumbrăvilor, a rediurilor, a luncilor şi a codrilor”. IntervenŃia puterii centrale, a domnului, a fost

necesară ca urmare a exceselor înregistrate în privinŃa tăierii pădurilor şi a dezordinii în

gospodărirea acestora.

În łara Românească, prima reglementare juridică referitoare la pădure datează din 1795; în

1847, un act normativ încerca să pună ordine în exploatarea pădurilor care aparŃineau Bisericii şi

clerului.

Marea reformă juridică a lui Cuza-Vodă a creat perspectivele şi a stimulat procesul de

reglementare modernă a problemelor economico-sociale ale Ńării. Codul civil din 1864 (intrat în

vigoare la 1 decembrie 1865) a instituit un regim modern al proprietăŃii, inclusiv asupra pădurii.

Codul penal promulgat la 30 octombrie 1864 şi pus în aplicare la 1 mai 1865 a consacrat o serie

de instrumente specifice de apărare a fondului forestier.

La 19 iunie 1881, regele Carol I a promulgat prima sa lege mai importantă, aceasta fiind

Codicele silvic. Era întâia lege românească atotcuprinzătoare, cu o viziune modernă asupra

gospodăririi fondului forestier naŃional. Tot atunci, s-a înfiinŃat „DirecŃia generală asupra

pădurilor supuse regimului silvic, în cadrul AdministraŃiei Domeniilor şi Pădurilor Statului. În

acest timp, în Transilvania se plica legea forestieră ungară adoptată în 1879.

La începutul secolului al XX-lea s-a adoptat un nou Cod Silvic, publicat în Monitorul Oficial

nr.31 din 29 martie 1910. Acesta extindea aplicarea regimului silvic asupra altor tipuri de păduri,

având diferiŃi proprietari, cu scopul de a le proteja în faŃa defrişărilor. Ulterior, Codul a fost

îmbunătăŃit prin Decretul - lege nr. 2596/1919, care a interzis defrişarea „tuturor pădurilor, fie

supuse sau nu regimului silvic”. În 1923 s-a unificat legislaŃia în domeniu, aceasta devenind

obligatorie pe întregul teritoriu al României.

Între cele două războaie mondiale au fost adoptate alte reglementări speciale , precum: Legea

de reglementare a cumpărării de păduri destinate exploatării (30 iulie1921), Legea de organizare

a Corpului Silvic (1923), Legea pentru organizarea învăŃământului silvic (1923), Legea pentru

ameliorarea terenurilor degradate (1930), Legea pentru pădurile necesare apărării naŃionale

(1935), Legea pentru pădurile de protecŃie (1935). Pe această cale, legislaŃia silvică a statului

naŃional unitar român, întregit în graniŃele sale fireşti, naturale, se constituia într-un sistem

închegat, capabil să ofere coerenŃă juridică necesară administrării, exploatării şi protejării

patrimoniului silvic.

118

EvoluŃiile care au urmat imediat celui de –al doilea Război Mondial – în plan politic, social,

economic, juridic – au marcat şi statutul fondului forestier. O primă expresie juridică majoră a

acestor evoluŃii a reprezentat-o Legea pentru apărarea patrimoniului forestier nr.204 din 23 iunie

1947, care a impus reguli severe de protejare. Actul normativ a realizat o primă definiŃie legală a

pădurii, deosebit de largă şi cuprinzătoare, incluzând practic toate terenurile cu vegetaŃie

forestieră. Ca atare au fost considerate păduri şi cuprinse în amenajamentele silvice până şi

păşunile împădurite, inclusiv cele cu consistenŃă redusă. De asemenea, legea stipula că „toate

pădurile actuale şi viitoare de pe teritoriul Ńării sunt supuse regimului silvic, fără nici o

formalitate”, extinzând astfel aplicarea acestui sistem special de norme tehnice silvice,

economice şi juridice şi asupra tuturor pădurilor proprietate privată.

Deosebit de semnificativă era interzicerea despăduririlor (defrişărilor). Şi alte dispoziŃii ale

actului normativ, precum cele referitoare la amenajarea pădurilor pe bazine sau grupe, indiferent

de natura proprietăŃii, utilizarea unei noŃiuni cu semnificaŃii generale, superioare conceptelor

tradiŃionale de drept civil, respectiv cea de „patrimoniu forestier”, apărarea „contra fărâmiŃării

pădurilor”, „contra despăduririlor” etc., anunŃau o concepŃie nouă asupra administrării şi

protejării fondului forestier.

Începând cu ConstituŃia din 15 aprilie 1948, regimul pădurilor se înscrie între parametrii

sistemului „socialismului real”. Astfel , alături de alte resurse naturale, pădurile erau considerate

de noua lege fundamentală a statului că „aparŃin statului ca bunuri comune ale poporului”. La

rândul său, ConstituŃia din 27 septembrie 1952 le considera „proprietate de stat, bun comun al

poporului”, iar cea din 21 august 1965, ca „aparŃinând întregului popor, sunt proprietate de stat”.

Un important act normativ al acestei perioade a fost Legea nr.4 din 20 aprilie 1972 privind

gospodărirea pădurilor aflate în administrarea directă a comunelor. Pădurile comunale erau

incluse în fondul forestier naŃional, supuse regimului silvic şi plasate în administrarea directă a

comunelor. Mai amintim şi Decretul nr.257/1982 privind regimul vegetaŃiei forestiere de pe

terenurile situate în afara fondului forestier şi funcŃionarea instalaŃiilor de prelucrat lemn rotund

în cherestea ş.a.

Reformele socio-economice care au urmat după decembrie 1989 au avut impact pozitiv şi

asupra administrării şi gospodăririi pădurii. În special apariŃia şi dezvoltarea proprietăŃii private

asupra terenurilor forestiere făceau necorespunzătoare reglementările legale anterioare şi

reclamau altele noi.

Astfel, Legea nr.26 din 24 aprilie 1996 (intrată în vigoare la 8 iulie 1996) a adoptat un nou

cod silvic, marcat în mod evident de perioada de tranziŃie către economia de piaŃă. El continua

119

tradiŃia anterioară în sensul limitării sale la reglementarea problemelor administrării şi gestionării

pădurii, fără a cuprinde elemente semnificative în privinŃa protecŃiei ecologice a acesteia.

Potrivit acestei legi, fondul forestier îl reprezintă pădurile, terenurile destinate împăduririi,

cele ce servesc nevoilor de cultură, producŃie ori administraŃie silvică, iazurilor, albiile pârâurilor,

precum şi terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice, constituie, indiferent de

natura dreptului de proprietate, fondul forestier naŃional. NoŃiunea de „fond forestier” este

diferită de aceea de „pădure”, între ele existând un raport de la gen la specie. De asemenea,

noŃiunea de „teren forestier” este diferită de noŃiunea se „pădure”, întrucât nu toate terenurile

forestiere sunt acoperite cu păduri.

Prin terenuri destinate împăduririi şi cele care servesc nevoilor de cultură, producŃie ori

administraŃie silvică se înŃeleg : terenurile în curs de regenerare, terenurile degradate şi poienile

stabilite prin amenajamentele silvice să fie împădurite; pepinierele, solariile, plantaŃiile, culturile

de răchită şi cele cu arbuşti ornamentali şi fructiferi; terenurile destinate asigurării hranei

vânatului şi animalelor din dotarea unităŃilor silvice; terenurile date în folosinŃă temporară

personalului silvic; terenurile ocupate de construcŃii şi cele aferente acestora, drumuri şi căi ferate

forestiere, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale, dotări tehnice specifice sectorului

forestier.

Terenurile acoperite cu vegetaŃie forestieră cu o suprafaŃă mai mare de 0,25 ha sunt

considerate, în sensul Codului silvic, păduri. Prin funcŃiile economice şi de protecŃie pe care le

îndeplinesc pădurile, constituie, indiferent de forma de proprietate, o avuŃie de interes naŃional,

de care beneficiază întreaga societate. În acest scop este necesară asigurarea gestionării durabile a

pădurilor, prin stabilirea de măsuri concrete de administrare, îngrijire, exploatare raŃională şi

regenerare.

Identificarea terenurilor care constituie fondul forestier naŃional se face pe baza

amenajamentelor silvice. Întregul fond forestier naŃional, indiferent de forma de proprietate, este

supus regimului silvic care, reprezintă un sistem de norme cu caracter tehnic silvic, economic şi

juridic privind amenajarea, cultura, exploatarea, protecŃia şi paza acestuia, având ca scop

asigurarea gospodăririi durabile a ecosistemelor forestiere. Respectarea acestor norme este

obligatorie pentru toŃi proprietarii de păduri sau alŃi deŃinători.

7.2. Cadrul legislativ şi regimul juridic al pădurilor şi fondului forestier

ProtecŃia pădurilor şi a fondului forestier se bazează pe mai multe acte normative şi anume:

Codul silvic, adică Legea nr.26/1996; Legea fondului funciar nr.18/1991; Legea protecŃiei

mediului; OrdonanŃa Guvernului nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi

120

administrarea fondului forestier naŃional; Legea nr.81/1993 privind determinarea despăgubirilor

în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetaŃiei forestiere din afara fondului forestier,

situate pe terenurile proprietate publică şi privată şi economiei vânatului; Legea nr.31/2000

privind stabilirea şi sancŃionarea contravenŃiilor silvice.

După forma de proprietate, fondul forestier naŃional este alcătuit din: a) fondul forestier

proprietate publică a statului şi a unităŃilor administrativ-teritoriale (comune, oraşe şi municipii);

b) fondul forestier proprietate privată a unităŃilor de cult (parohii, schituri, mănăstiri), a

instituŃiilor de învăŃământ sau a altor persoane juridice; c) fondul forestier proprietatea privată

indiviză a persoanelor fizice, foşti composesori, moşneni şi răzeşi sau moştenitorii acestora.

Indiferent de forma de proprietate, politica de valorificare economică, socială şi ecologică a

pădurilor este un atribut al statului, care elaborează în acest scop strategii de aplicat pentru

întregul fond forestier al Ńării şi exercită controlul asupra îndeplinirii lor.

Un rol important în crearea cadrului legislativ necesar protejării fondului forestier îl au

normele referitoare la circulaŃia terenurilor aparŃinând acestui fond . Normele precizează că,

terenurile din fondul forestier proprietate privată, indiferent de titularul lor, sunt şi rămân în

circuitul civil, potrivit legii. Ca urmare, ele pot fi dobândite sau înstrăinate prin oricare din

modalităŃile stabilite de legislaŃia civilă, în condiŃiile respectării reglementărilor legale specifice.

Înstrăinarea terenurilor din fondul forestier proprietate privată, urmează a se face prin acte

juridice încheiate în formă autentică şi cu condiŃia respectării dreptului de preemŃiune, care poate

fi exercitat de către coproprietari sau vecini.

Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, prin Regia NaŃională a Pădurilor

are drept de preemŃiune la vânzarea terenurilor din fondul forestier proprietate privată, limitrofe

fondului forestier proprietate publică a statului, precum şi pentru enclavele din acesta.

Dreptul de preemŃiune este un drept patrimonial de natură legală, recunoscut statului în

calitatea sa de persoană juridică, de titular al fondului forestier proprietate publică. Sunt supuse

dreptului de preemŃiune al statului, în primul rând terenurile proprietate privată, limitrofe

fondului forestier proprietate publică a statului, adică acele terenuri care se învecinează

nemijlocit cu fondul forestier proprietate de stat, respectiv o pădure, albia unui pârâu sau un teren

neproductiv etc. incluse ca atare în amenajamentele silvice.

A doua categorie de terenuri a căror înstrăinare este supusă dreptului de preemŃiune o

constituie enclavele din fondul forestier. Legea nu defineşte noŃiunea de „enclavă”, dar din

redactarea generală a textului rezultă că este vorba de terenurile care sunt înconjurate de fondul

forestier proprietate publică.

121

În acest scop, vânzătorul este obligat să înregistreze oferta de vânzare a enclavelor sau

terenurilor fondului forestier proprietate privată la primăria în a cărei rază teritorială este

înregistrat terenul respectiv. Oferta de vânzare va cuprinde numele şi prenumele vânzătorului,

suprafaŃa şi categoria de folosinŃă, sarcinile care îl grevează, locul unde este situat terenul,

termenii şi condiŃiile vânzării, indicând şi preŃul cerut.

Titularii dreptului de preemŃiune (statul , prin Regia NaŃională a Pădurilor, coproprietarii şi

vecinii) trebuie să se pronunŃe în scris asupra exercitării acestuia, în termen de 30 de zile de la

data afişării ofertei de vânzare, în care se va menŃiona şi preŃul oferit. Oferta de cumpărare se

înregistrează la primărie.

Dacă preŃul oferit de titularii dreptului de preemŃiune nu este convenabil vânzătorului, acesta

poate să vândă terenul cu destinaŃie forestieră sau enclava oricărei alte persoane. În caz că în 30

de zile prevăzute de lege, nici unul dintre titularii dreptului de preemŃiune nu şi-a manifestat

voinŃa de a cumpăra terenul ofertat, acest se vinde liber.

Dovada îndeplinirii procedurii de publicitate prevăzută mai sus , se face în faŃa notarului

public, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică, cu actul eliberat

vânzătorului de către secretarul primăriei, după expirarea termenului de 30 de zile.

În cazul dobândirii prin acte juridice între vii, proprietatea de fond forestier a dobânditorului

nu poate depăşi 100 ha de familie.

Legea prevede că cetăŃenii străini apatrizi nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra

terenurilor forestiere. De asemenea, persoanele juridice străine nu pot dobândi terenuri forestiere

în România, prin acte juridice între vii sau pentru cauză de moarte.

În cazul terenurilor ce fac obiectul investiŃiilor persoanelor fizice sau juridice străine, sunt şi

rămân aplicabile dispoziŃiile legale privind regimul juridic al investiŃiilor străine.

Nerespectarea dispoziŃiilor legale cu privire la încheierea în formă autentică a contractului de

vânzare-cumpărare şi a contractului de schimb, atrage nulitatea lor absolută după cum,

nerespectarea de către vânzător a obligaŃiei de a înregistra oferta de vânzare la primăria în raza

căreia se află enclava sau terenul forestier proprietate privată, atrage sancŃionarea cu nulitatea

relativă a contractului.

În scopul lichidării enclavelor din fondul forestier ce este domeniu public al statului, precum

şi pentru corectarea perimetrului acestuia, Regia NaŃională a Pădurilor, cu aprobarea autorităŃii

publice centrale care răspunde de silvicultură, poate efectua schimburi de terenuri cu proprietarii

suprafeŃelor respective şi poate cumpăra, pe bază de acte autentice. În cazul schimbului, operează

subrogaŃia reală cu titlu particular.

122

Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, prin Regia NaŃională a Pădurilor,

poate cumpăra terenuri degradate proprietate privată, inapte pentru folosinŃe agricole, în vederea

ameliorării prin împădurire, prin constituirea lor în perimetre de ameliorare.

În zonele deficitare în păduri, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, prin

Regia NaŃională a Pădurilor, poate adopta măsuri de majorare a procentului de pădure în vederea

combaterii secetei şi a schimbărilor climatice, prin împădurirea unor terenuri cu destinaŃie

agricolă, obŃinute în urma schimbului de terenuri cu destinaŃie forestieră din celelalte zone prin

echivalarea suprafeŃelor.

Terenurile cumpărate sau obŃinute prin schimb în condiŃiile prevăzute mai sus, dobândesc

destinaŃie forestieră şi vor fi cuprinse în amenajamentele silvice prin trecerea lor în proprietatea

publică a statului, în condiŃiile legii.

Statul mai poate dobândi în proprietate terenuri cu destinaŃie forestieră sau cu destinaŃie

agricolă în vederea împăduririi şi prin donaŃii din partea persoanelor fizice sau juridice.

În scopul menŃinerii integrităŃii fondului forestier, regimul juridic interzice reducerea

suprafeŃei pădurilor, cu următoarele excepŃii:

a) pentru construcŃii cu destinaŃie militară, pentru căi ferate, drumuri europene, naŃionale şi

judeŃene, autostrăzi, linii electrice de înaltă tensiune, mine, forări, sonde şi echipamente aferente,

conducte magistrale de transport gaze sau petrol, lucrări de îmbunătăŃiri funciare, de gospodărire

a apelor sau de realizare a unor noi surse de apă. ; ocuparea definitivă de terenuri din fondul

forestier proprietate privată cu sau fără defrişarea pădurii se aprobă cu acordul prealabil al

proprietarilor terenurilor; în cazurile în care proprietarii de terenuri nu sunt de acord, ocuparea

terenurilor se poate face în condiŃiile stabilite potrivit reglementărilor legale privind exproprierea

pentru cauză de utilitate publică;

b) pentru construirea de obiective turistice, cu acordul proprietarului şi cu aprobarea

autorităŃii publice centrale care răspunde de silvicultură;

c) în scopul executării de lucrări, instalaŃii şi construcŃii necesare pentru gospodărirea

fondului forestier sau de interes propriu, la cererea proprietarilor şi cu aprobarea autorităŃii

publice centrale care răspunde de silvicultură;

d) orice altă investiŃie cu caracter social, cultural, sportiv, medical şi de cult, cu avizul

autorităŃii publice centrale care răspunde de silvicultură.

7.3. Necesitatea administrării şi exploatării judicioase a pădurilor şi fondului funciar

123

Administrarea fondului funciar înseamnă aplicarea legislaŃiei şi strategiei naŃionale în

domeniul silviculturii şi acŃionarea de către factorii cu atribuŃii pentru apărarea, conservarea şi

dezvoltarea durabilă a acestuia.

O bună administrare a fondului forestier presupune un regim propriu de gospodărire silvică a

acestuia. Avem în vedere în acest sens necesitatea de a folosi un ansamblu de măsuri de

organizare pentru asigurarea satisfacerii nevoilor deŃinătorilor de păduri şi terenuri forestiere în

vederea realizării unor condiŃii de viaŃă cât mai bune pentru cei interesaŃi. Gospodărirea fondului

forestier se înfăptuieşte avându-se în vedere funcŃiile pe care le îndeplinesc pădurile, potrivit

regulilor stabilite prin amenajamente silvice.

Regia NaŃională a Pădurilor are ca scop administrarea şi gospodărirea unitară , în

conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice şi ale normelor de regim silvic, a fondului

forestier proprietate publică a statului, în vederea creşterii contribuŃiei pădurilor la îmbunătăŃirea

condiŃiilor de mediu şi la asigurarea economiei naŃionale cu lemn, cu alte produse ale pădurii şi

cu servicii.

Amenajamentele silvice constituie temeiul cadastrului forestier şi al titlului de proprietate al

statului şi stabilesc, în raport cu obiectivele ecologice şi social-economice, scopurile de îndeplinit

şi măsurile de realizare a acestora. Gospodărirea fondului forestier proprietate publică cuprinde:

amenajarea fondului forestier; reconstrucŃia ecologică; regenerarea şi îngrijirea pădurilor;

protecŃia pădurilor; paza fondului forestier; gospodărirea produselor specifice fondului forestier

şi exploatarea masei lemnoase.

În îndeplinirea obiectivelor de mai sus trebuie să se Ńină seama de clasificarea pădurilor în

funcŃie de anumite criterii, întrucât diferă regimul juridic aplicat fiecărei categorii în parte.

Astfel, grupa I cuprinde păduri cu funcŃii speciale de protecŃie a apelor, a solului, a climei şi a

obiectivelor de interes naŃional, păduri pentru recreere, păduri de ocrotire a genofondului şi

ecofondului, precum şi pădurile declarate monumente ale naturii şi rezervaŃii; iar grupa a II-a

cuprinde păduri cu funcŃii de producŃie în care se urmăreşte să se realizeze, în principal, masa

lemnoasă de calitate superioară şi alte produse ale pădurii şi, concomitent, protecŃia calităŃii

factorilor de mediu.

Includerea într-o categorie sau alta după destinaŃia pădurii serveşte, într-o mare măsură,

pentru delimitarea acestor bunuri ca făcând parte din domeniul public sau privat şi, ca urmare, în

funcŃie de rezultatul obŃinut, caracterele juridice ale acestora sunt diferite, având regim juridic

diferit. Această clasificare prezintă importanŃă şi pentru determinarea ariilor protejate din fondul

forestier, ducând la agravarea sancŃiunilor aplicate de către instanŃa de judecată în situaŃia

săvârşirii unor fapte penale la regimul silvic. Mai subliniem că, regimul juridic privind

124

administrarea şi gospodărirea este diferenŃiat de la o grupă de clasificare a pădurii la alta, iar în

ceea ce priveşte prescripŃia achizitivă, aceasta nu poate să opereze asupra pădurilor (bunurilor) ce

fac parte din prima grupă, ele fiind imprescriptibile.

În administrarea directă a direcŃiilor silvice teritoriale ale Regiei NaŃionale a Pădurilor se pot

afla numai pădurile de importanŃă naŃională, în timp ce pădurile de importanŃă locală se pot afla

în administrarea directă a altor persoane juridice sau fizice. Codul silvic stabileşte că, pentru

pădurile de importanŃă locală, respectiv pentru pădurile proprietate privată, ale altor deŃinători,

Regia NaŃională a Pădurilor poate presta, la cerere, contra cost, servicii de specialitate.

În vederea gospodăririi durabile a pădurilor, cadrul juridic interzice : a) defrişarea vegetaŃiei

forestiere – respectiv înlăturarea acesteia şi schimbarea destinaŃiei terenului fără aprobarea

autorităŃii publice centrale care răspunde de silvicultură; b) desfăşurarea de activităŃi care produc

degradarea solului şi a malurilor apelor, distrugerea seminŃişului utilizabil şi a arborilor

nedestinaŃi exploatării.

Exploatarea produselor lemnoase ale pădurilor se poate face numai în conformitate cu

prevederile amenajamentelor silvice şi cu respectarea normelor privind termenele, modalităŃile şi

epocile de recoltare şi transport a materialului lemnos, emise de autoritatea publică centrală care

răspunde de silvicultură, pe baza actelor de punere în valoare, întocmite de proprietarii sau

deŃinătorii cu orice titlu de păduri. În activitatea de exploatare trebuie să se folosească tehnologii

de recoltare şi de scoatere a lemnului din păduri, care să nu producă degradarea solului, poluarea

apelor, distrugerea sau vătămarea seminŃişului utilizabil, a arborilor nedestinaŃi exploatării, peste

limitele admise de legislaŃie.

O atenŃie importantă trebuie acordată şi exploatării produselor lemnoase secundare ce rezultă

din efectuarea unor lucrări de îngrijire a arboretelor tinere; la fel, în cazul produselor lemnoase

accidentale rezultate în urma unor furtuni sau calamităŃi naturale, precum şi altor tipuri de

produse lemnoase (uscături, arbuşti, răchită, puieŃi etc.).Din pădure şi fondul forestier se mai pot

recolta şi produse nelemnoase ca : vânatul şi peştele, care au reglementări speciale, funcŃie de

pădure, seminŃele forestiere, ciupercile, plantele medicinale şi aromatice, răşina ş.a.

Un important produs al pădurii este şi iarba, şi aceasta trebuie , la fel, întrebuinŃată cu grijă.

Codul silvic interzice păşunatul animalelor în pădurile care fac parte din fondul forestier

proprietate publică a statului, pe terenurile degradate împădurite şi în perdelele forestiere de

protecŃie. Numai în mod excepŃional, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură

poate aproba păşunatul pe durată limitată în unele perimetre ale fondului forestier proprietate

publică a statului, la propunerea autorităŃilor publice locale şi cu avizul unităŃilor silvice

teritoriale. Este permisă recoltarea ierbii cu secera în plantaŃii şi păduri, cu excepŃia celor cu

125

funcŃii speciale de protecŃie. De asemenea, se permite, cu aprobarea organelor silvice, la

recomandarea AsociaŃiei crescătorilor de albine, amplasarea în mod gratuit a stupilor.

Exploatarea produselor lemnoase ale pădurii se face în conformitate cu normele tehnice

obligatorii stabilite de lege, atât pentru proprietarii şi/sau deŃinătorii legali de păduri şi/sau

vegetaŃie forestieră din afara fondului forestier, cât şi pentru agenŃii economici specializaŃi care

desfăşoară activităŃi de exploatare a lemnului, în baza autorizaŃiei şi a caietului de sarcini,

eliberate de unităŃile silvice. Estimarea cantitativă şi calitativă a acestor produse se face prin acte

de punere în valoare întocmite de proprietarii sau deŃinătorii cu orice titlu de păduri.

Produsele lemnoase se valorifică, potrivit legii, prin licitaŃii, cu excepŃia celor exploatate în

regie proprie. Masa lemnoasă care nu s-a putut valorifica prin licitaŃie se poate vinde prin

negociere directă.

În scopul îmbunătăŃirii modului de gospodărire a pădurilor şi al recunoaşterii internaŃionale a

acestora H.G. nr.1476/2002, a introdus posibilitatea ca administratorii sau deŃinătorii de păduri să

ceară organismelor recunoscute pe plan internaŃional certificarea pădurilor ; aceasta reprezintă

acŃiunea prin care un organism recunoscut pe plan internaŃional emite certificate care atestă

gospodărirea durabilă a pădurilor dintr-un anumit teritoriu, pe baza standardelor recunoscute la

nivel mondial în domeniul gospodăririi durabile a pădurilor.

Pădurile fondului forestier naŃional se supun certificării în funcŃie de solicitările pieŃii

produselor forestiere.

Pentru pădurile proprietate publică a statului, solicitarea se finanŃează de Regia NaŃională a

Pădurilor, pentru cele proprietate publică a unităŃilor administrativ-teritoriale de către consiliile

locale, iar pentru cele proprietate privată, de către proprietari.

În ceea ce priveşte administrarea şi exploatarea fondului forestier proprietate publică a

statului, aceasta se realizează potrivit Codului silvic, de către Regia NaŃională a Pădurilor.

Pădurile proprietate publică aparŃinând unităŃilor administrativ-teritoriale, precum şi cele

proprietate indiviză, aparŃinând foştilor composesori, moşneni şi răzeşi sau moştenitorilor

acestora, se administrează de către proprietari, prin structuri silvice proprii similare cu cele ale

statului. Pentru administrarea şi gestionarea pădurilor, deŃinătorii menŃionaŃi mai sus angajează

personal de specialitate, autorizat în condiŃiile prevăzute de lege.

Legea prevede obligaŃia persoanelor fizice, foşti composesori, moşneni şi răzeşi şi

moştenitorii acestora, de se constitui, în prealabil, în asociaŃii cu personalitate juridică,

consfinŃind astfel o tradiŃie seculară existentă la noi, chiar dacă apare anacronică.

126

Dacă aceşti proprietari nu îndeplinesc condiŃiile prevăzute de lege, ei vor gospodări pădurile

ce le aparŃin, pe bază contractuală prin Regia NaŃională a Pădurilor sau prin unităŃile specializate,

autorizate de autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură.

Pădurile proprietate privată a persoanelor fizice sunt, de asemenea, supuse regimului silvic,

proprietarii efectuând prin mijloace proprii sau prin unităŃi specializate, lucrările necesare impuse

de regimul silvic. În cazul în care ei nu-şi pot îndeplini individual aceste obligaŃii, se pot constitui

în asociaŃii cu personalitate juridică, angajând personal silvic de specialitate,

Titularii proprietăŃii private asupra pădurilor, individuali sau constituiŃi în asociaŃii, pot

solicita unităŃilor teritoriale ale Regiei NaŃionale a Pădurilor să le administreze pădurile ce le

aparŃin, pe bază de contracte, în condiŃiile prevăzute de lege.

Pădurile proprietate privată aparŃinând unităŃilor de cult, instituŃiilor de învăŃământ sau altor

persoane juridice se administrează de către acestea, fiind angajat personal silvic de specialitate.

Aceşti proprietari se pot asocia cu alŃi deŃinători de păduri, în vederea gospodăririi durabile a

pădurilor, după cum pot încheia contracte cu unităŃile teritoriale ale Regiei NaŃionale a Pădurilor.

Contractele de administrare a fondului forestier se încheie în formă autentică la birourile

notariale (taxele şi comisioanele suportându-se de Regia NaŃională a Pădurilor sau de unităŃile

specializate) şi se înregistrează la inspectoratele silvice teritoriale în a căror rază se află fondul

forestier, pe o durată minimă egală cu perioada de aplicare a amenajamentului silvic.

7.4. ProtecŃia pădurilor proprietate publică şi privată

Activitatea denumită în legislaŃie „protecŃia pădurilor” are ca scop prevenirea atacurilor

produse de boli şi dăunători, precum şi combaterea acestora. Această activitate se încadrează în

ansamblul măsurilor de gospodărire raŃională şi gestionarea durabilă a fondului forestier, în

concordanŃă cu principiile acceptate la nivel european şi mondial, principii ce converg spre

obŃinerea de foloase economice maxime, fără a neglija nici un moment echilibrul ecologic pe

care pădurea trebuie să-l genereze şi să-l menŃină.

Indiferent de forma de proprietate, protecŃia fondului forestier cuprinde cel puŃin cinci aspecte

esenŃiale: protecŃia împotriva tăierilor ilegale; reconstrucŃia ecologică, regenerarea şi îngrijirea

pădurilor; protecŃia împotriva poluării; protecŃia împotriva bolilor şi dăunătorilor; protecŃia

fondului de vânătoare şi a celui de pescuit în apele de munte, inclusiv cele de acumulare.

a) În ceea ce priveşte primul aspect, exploatarea masei lemnoase trebuie făcută astfel încât,

indiferent de natura proprietăŃii, să se asigure menŃinerea integrităŃii fondului forestier naŃional şi

a vegetaŃiei forestiere din afara acestuia, în condiŃiile gestionării durabile a pădurilor.

127

Pentru a evita exploatarea neştiinŃifică a pădurilor, volumul de masă lemnoasă ce se

recoltează anual, pe ansamblu şi pe fiecare unitate de producŃie silvică, se corelează cu cota

normală de tăiere stabilită prin amenajamentele silvice, aprobate pe fiecare an de producŃie,

Ńinându-se seama de structura masei lemnoase respective; se va urmări protejarea solului,

consolidarea funcŃiilor de protecŃie a arboretelor, stabilitatea ecosistemelor naturale, ameliorarea

factorilor de climă, menŃinerea unor debite constante de apă şi continuitatea producŃiei lemnoase.

DeŃinătorii cu orice titlu ai pădurii, ca de altfel şi ai vegetaŃiei forestiere din afara fondului

forestier şi ai pajiştilor pot să exploateze masa lemnoasă numai în limita posibilităŃilor pădurilor,

stabilită de amenajamentele silvice şi aprobată prin lege; de asemenea, trebuie să asigure

respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului, în scopul

menŃinerii biodiversităŃii pădurilor şi a echilibrului ecologic; să respecte regimul silvic pentru

împădurirea suprafeŃelor exploatate, stabilit de autoritatea centrală pentru silvicultură; să asigure

aplicarea măsurilor speciale de conservare pentru pădurile cu funcŃii deosebite de protecŃie etc.

Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, prin inspectoratele silvice

teritoriale, exercită controlul respectării regimului silvic pentru întregul fond forestier naŃional,

asigurând integritatea acestuia, indiferent de deŃinători, atât în cadrul circulaŃiei juridice a

terenurilor respective, cât şi în direcŃia prevenirii tăierilor ilegale de arbori.

b) În ceea ce priveşte reconstrucŃia ecologică, regenerarea şi îngrijirea pădurilor aceste

activităŃi se realizează conform amenajamentelor silvice şi a studiilor de specialitate, de către

Regia NaŃională a Pădurilor din Fondul de ameliorare a fondului forestier.

Această activitate este importantă întrucât pădurile sunt nu numai sursă de materie primă dar,

au şi un rol deosebit în reglarea factorilor climatici, în conservarea şi protejarea mediului

înconjurător.

c) AcŃiunea poluării este rapidă, determinând modificarea radicală a configuraŃiei

ecosistemelor naturale. Cel mai însemnat efect al poluării aerului asupra pădurilor îl constituie

reducerile considerabile de creşteri, care pot duce în final, la uscarea totală a arborilor. Pe lângă

acestea, influenŃa poluării se resimte şi asupra funcŃiei recreative şi sanitare a pădurilor.

Pentru prevenirea poluării trebuie să se evite, pe cât este posibil, amplasarea în apropierea

pădurilor de unităŃi industriale cu tehnici poluante. Principiul „poluatorul plăteşte” îşi găseşte

aplicarea expresă şi în Codul silvic, astfel încât orice persoană fizică sau juridică care prin

activitatea sa aduce prejudicii, prin poluare, este obligat să suporte costul măsurilor necesare de

refacere şi reconstrucŃie ecologică.

d) În vederea protecŃiei vegetaŃiei forestiere împotriva bolilor , dăunătorilor şi buruienilor,

precum şi pentru a preveni sau opri introducerea lor în Ńară, o importanŃă deosebită prezintă

128

instituirea regimului de carantină fito-sanitară. În acelaşi timp, se folosesc pesticidele pentru

combaterea dăunătorilor, bolilor şi buruienilor, acŃiune ce trebuie să fie autorizată în condiŃiile

prevăzute de lege.

e) Un alt aspect al protecŃiei fondului forestier se referă la şi protecŃia fondului cinegetic a

celui piscicol din apele de munte. Conform Codului silvic, mamiferele, păsările sălbatice, peştele

din apele de munte, precum şi alte specii de animale sălbatice care prin rolul lor ecologic,

economic şi social constituie avuŃie de interes naŃional, sunt ocrotite de lege.

Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură stabileşte în acest scop, norme

tehnice obligatorii pentru ocrotirea şi gospodărirea fondurilor de vânătoare şi a celor de pescuit

din apele de munte, care sunt obligatorii pentru deŃinătorii acestora, indiferent de forma de

proprietate.

FuncŃionarea în România a sistemului de monitoring forestier se înscrie în sfera preocupărilor

majore, manifestate la nivel european şi mondial, de supraveghere şi a resurselor forestiere.

Scopul acestei activităŃi este furnizarea continuă a informaŃiilor privind starea vegetaŃiei şi a

solurilor forestiere şi efectele poluării asupra pădurilor în vederea elaborării şi fundamentării

măsurilor de gospodărire, redresare şi prevenire a stărilor negative degenerative în pădurile Ńării.

Obiectivele principale urmărite prin funcŃionarea sistemului de monitoring forestier sunt, pe

de o parte, de înregistrare a informaŃiilor privind evoluŃia spaŃială şi temporală a stării pădurilor

la scară naŃională şi, pe de altă parte, de stabilire a principalelor cauze ale vătămării pădurilor şi

evidenŃiere a sarcinilor şi nivelurilor critice privind starea factorilor negativi declanşatori.

Un aspect distinct al protecŃiei pădurilor îl constituie paza acestora.

Această activitate este asigurată de către Regia NaŃională a Pădurilor împotriva tăierilor

ilegale de arbori, furturilor, distrugerilor, degradărilor, păşunatului, braconajului şi altor fapte

păgubitoare şi pentru prevenirea şi stingerea incendiilor.

AcŃiunile de pază a pădurilor sunt sprijinite de prefecŃii, consiliile judeŃene şi locale, precum

şi de unităŃile de poliŃie, în mod obligatoriu şi în limitele atribuŃiilor ce le revin în temeiul legii.

Persoanele juridice şi cele fizice care desfăşoară activităŃi în fondul forestier sau în zonele

limitrofe acestuia au obligaŃia legală să aplice şi să respecte reglementările referitoare la

prevenirea şi stingerea incendiilor, instrucŃiunile corespunzătoare fiind emise de ministerul de

resort. În acest scop acŃionează şi formaŃiile civile de pompieri, potrivit atribuŃiilor lor legale.

Persoanele fizice aflate în zonele cu vegetaŃie forestieră în care s-au produs incendii sunt obligate

să participe la stingerea acestora.

În parcelele în curs de regenerare, în plantaŃiile şi culturile forestiere cu înălŃimi mai mici de

5m , în parchetele în curs de exploatare, în zonele de refugiu a vânatului, în rezervaŃiile naturale

129

şi păduri declarate monumente ale naturii, în rezervaŃiile ştiinŃifice , precum şi în parcelele din

jurul izvoarelor de apă minerală şi potabilă, captate pentru exploatare industrială sau pentru

consum distributiv centralizat pe o rază de 100 m accesul este permis numai pentru gospodărirea

şi administrarea pădurilor.

Accesul în pădure cu autovehicule şi vehicule tractate de animale este permis numai pe

drumurile forestiere permanente, în condiŃiile respectării indicatoarelor de circulaŃie. Fac excepŃie

utilajele forestiere, vehiculele tractate de animale folosite la colectarea lemnului din parchetele în

curs de exploatare, precum şi vehiculele care transportă stupi.

Tot în scopul protejării pădurilor şi fondului forestier legislaŃia în domeniu reglementează şi

problematica transportului materialului lemnos. Acesta se va face numai însoŃit de documentele

de provenienŃă, din care să rezulte legalitatea circulaŃiei masei lemnoase. Acelaşi regim îl are şi

transportul pomilor de iarnă.

Deplasarea materialelor lemnoase este controlată de organele silvice, care sunt îndreptăŃite să

le reŃină pe cele neânsoŃite de documente legale de provenienŃă şi transport. De asemenea,

organele de poliŃie şi cele vamale sunt obligate să exercite astfel de controale şi activităŃi. Legea

interzice primirea spre încărcare, în orice mijloc de transport, a materialelor lemnoase neânsoŃite

de documentele legale de provenienŃă. Totodată, este interzisă efectuarea operaŃiunilor de

prelucrare a lemnului rotund în cherestea , de către deŃinătorii de instalaŃii, dacă nu există

documente de provenienŃă legală a acestuia.

7.5. ProtecŃia vegetaŃiei forestiere din afara fondului forestier

VegetaŃia forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier se administrează de către

proprietarii acestora, se gospodăreşte potrivit scopului pentru care a fost creată şi este supusă

unor norme tehnice silvice şi de pază.

Legea interzice defrişarea vegetaŃiei forestiere de pe terenurile din afara fondului forestier în

următoarele situaŃii : în zonele în care ea îndeplineşte funcŃii speciale de protecŃie; de pe

terenurile cu înclinare mai mare de 30 de grade; a vegetaŃiei înainte de atingerea vârstei de

exploatare stabilită prin normele tehnice; se interzice tăierea, incendierea şi distrugerea prin orice

mijloace a jnepenişurilor.

DeŃinătorii unor astfel de terenuri au obligaŃia să asigure paza vegetaŃiei respective, să ia

măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor, să respecte dispoziŃiile cu privire la protecŃia

pădurilor ş.a.

130

Valorificarea lemnului de pe terenurile cu vegetaŃie forestieră din afara fondului forestier

naŃional se face de către proprietarii acestora, iar recoltarea materialului lemnos de pe aceste

terenuri este permisă numai cu marcarea prealabilă de către ocolul silvic a arborilor.

Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor organizează controlul asupra modului în

care se aplică regulile silvice de pază pe terenurile din afara fondului forestier.

Statul încurajează crearea de perdele forestiere de protecŃie a terenurilor agricole, a celor

degradate, precum şi a altor terenuri disponibile, asigurând gratuit materialul de plantat şi

asistenŃa tehnică. Asemenea perdele forestiere se realizează în zonele afectate de secetă şi

eroziune a solului, precum şi în cele în care se manifestă puternice dezechilibre ecologice.

Perdele forestiere de protecŃie sunt formaŃiuni cu vegetaŃie forestieră înfiinŃate prin plantare,

având lungimi diferite şi lăŃimi relativ înguste, amplasate la o anumită distanŃă unele faŃă de

altele sau faŃă de un obiectiv, cu scopul de a-l proteja împotriva unor factori dăunători.

Regimul juridic al acestora este stabilit prin Legea nr.289 din 15 mai 2002. Potrivit acesteia,

perdelele sunt de următoarele tipuri: pentru protecŃia terenurilor agricole contra factorilor

climatici dăunători; antierozionale, de protejare a solului supus acestui fenomen; pentru protecŃia

căilor de comunicaŃie şi de transport contra înzăpezirilor; pentru protecŃia digurilor şi a malurilor

contra curenŃilor, viiturilor şi gheŃii; pentru protecŃia localităŃilor şi a diverselor obiective

economice şi sociale.

O noŃiune înrudită cu aceasta o constituie cordoanele forestiere, constituite din plantaŃii de

arbori şi arbuşti care unesc trupuri de pădure sau reŃele de perdele forestiere aflate la distanŃe de

până la 10 km unele de altele. Ele pot avea lăŃimi de până la 30m şi se amplasează la marginea

tarlalelor cultivate, de-a lungul drumurilor existente, al digurilor şi malurilor sau în jurul

localităŃilor. Astfel, cordoanele forestiere constituie un mijloc de protecŃie, aplicându-li-se

aceeaşi reglementare juridică.

Pentru întreŃinerea şi dezvoltarea perdelelor forestiere de protecŃie se respectă următoarele

reguli: acestea constituie un bun de interes naŃional; înfiinŃarea lor reprezintă o cauză de utilitate

publică; reŃeaua acestora formează sistemul naŃional al perdelelor forestiere de protecŃie; dreptul

de proprietate asupra lor este grevat de sarcinile prevăzute de lege; statul exercită prin organele

specializate controlul asupra modului de gospodărire a acestora.

Procedura de stabilire a perdelelor forestiere de protecŃie cuprinde, ca etape distincte:

identificarea, amplasarea şi înfiinŃarea perdelelor, în funcŃie de scopul acestora. De exemplu

perdelele de protecŃie a terenurilor agricole se înfiinŃează în zonele din Câmpia Română, Câmpia

Tisei, Lunca Dunării şi Podişul Dobrogei, care sunt frecvent afectate de secetă. Amplasarea se

131

face de regulă în reŃele rectangulare, în mod eşalonat, în ordinea urgenŃelor, prioritate având

terenurile situate în zonele cele mai aride.

Perdelele forestiere antierozionale se realizează în toate zonele Ńării, pe terenuri aflate în

diferite grade de eroziune. Procedura de identificare şi împădurire a lor este prevăzută în O.G.

nr.81/1998 privind unele măsuri pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate

(Legea nr.107/1999).

Alte perdele de protecŃie se realizează pentru căile de comunicaŃie şi de transport, amplasate

de o parte sau de alta a acestora, pe porŃiunile afectate frecvent de depunerile masive de zăpadă.

Cele pentru protecŃia digurilor şi a malurilor împotriva curenŃilor, viiturilor şi sloiurilor de gheaŃă

se amplasează de-a lungul acestora în aliniamente rectangulare, pe lăŃimi şi lungimi diferite, în

funcŃie de teren, viteza apei, înălŃimea valurilor şi forŃa de împingere a gheŃurilor.

Pentru înfiinŃarea acestor perdele se elaborează studii de către institute şi staŃiuni de cercetare

agricolă şi silvică: Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, staŃiunile de cercetare din

subordine lui, precum şi Academia de ŞtiinŃe Agricole şi Silvice „ Gh. Ionescu-Siseşti”.

Avizarea documentaŃiilor tehnico-economice se face în comisii mixte la care participă

reprezentanŃi ai beneficiarilor, ai proiectantului şi ai executantului, ai ministerelor de resort, ai

Academiei de ŞtiinŃe Agricole şi Silvice „Gh.Ionescu-Siseşti” şi ai unităŃilor administrativ-

teritoriale.

7.6. Formele răspunderii juridice pentru încălcarea normelor privind protecŃia

pădurilor

Pentru încălcarea prevederilor legislaŃiei referitoare la protecŃia pădurilor şi fondului forestier,

poate interveni răspunderea civilă, contravenŃională şi penală, după caz. În legislaŃia specială

privind protecŃia fondului funciar, la aceste trei forme ale răspunderii juridice se mai adaugă încă

două: răspunderea disciplinară şi răspunderea materială. Aceasta se explică prin faptul că,

legislaŃia silvică stabileşte nu puŃine prohibiŃii şi obligaŃii în seama angajaŃilor unităŃilor silvice

care, pentru faptele săvârşite în cadrul raportului juridic de muncă, pot fi traşi la răspundere

disciplinară sau/şi materială de către cei care îi angajează.

Creşterea alarmantă a faptelor de nesocotire a legilor, cu efecte dezastruoase asupra fondului

forestier naŃional al Ńării, a determinat adoptarea unei reglementări speciale privind stabilirea şi

sancŃionarea contravenŃiilor silvice, prin Legea nr.31/2000.

În răspunderea contravenŃională se încadrează următoarele fapte: încălcarea prevederilor

legale privind protecŃia ecosistemelor terestre prin nerespectarea obligaŃiei legale de a menŃine

132

suprafaŃa împădurită, a vegetaŃiei forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a jnepenişurilor,

tufişurilor şi pajiştilor existente. La fel, se consideră contravenŃie şi nerespectarea regulilor

silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului stabilit în scopul menŃinerii

biodiversităŃii pădurilor şi a echilibrului ecologic.

De asemenea, constituie contravenŃie degradarea mediului din fondul forestier prin depozitări

necontrolate de deşeuri de orice fel pe terenurile acestui fond. Constituie contravenŃie şi

încălcarea prevederilor privind obligaŃia de a exploata resursele pădurii (fondul cinegetic şi

piscicol) numai în limitele de regenerare, potrivit prevederilor legale.

La fel, se sancŃionează cu amendă contravenŃională şi nerespectarea obligaŃiei de deŃinătorii,

cu orice titlu, ai pădurilor, vegetaŃiei forestiere din afara fondului forestier şi pajiştilor, de a

exploata masa lemnoasă numai în limitele posibilităŃii pădurilor, stabilită de amenajamentele

silvice şi aprobate prin lege. Se sancŃionează şi contravenŃia săvârşită prin încălcarea obligaŃiei

legale de a respecta regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetaŃiei lemnoase de pe păşunile

împădurite care îndeplinesc funcŃii de protecŃie a solului şi a resurselor de apă, precum şi

nerespectarea obligaŃiei de a asigura exploatarea raŃională, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în

funcŃie de capacitatea de refacere a acestora.

Alte exemple de contravenŃie sunt: ocuparea unor suprafeŃe din fondul forestier mai mari

decât cele aprobate legal; reducerea suprafeŃei fondului forestier naŃional sau a terenurilor cu

vegetaŃie forestieră din afara acestui fond , în alte condiŃii decât cele prevăzute de lege; tăierea

sau scoaterea din rădăcini fără drept, precum şi sustragerea ori însuşirea fără drept de arbori

doborâŃi sau rupŃi de fenomene naturale, ori de arbori, puieŃi, lăstari care au fost tăiaŃi ori scoşi

din rădăcini, dacă valoarea pagubei este de 5 ori preŃul mediu al unui metru cub de masă

lemnoasă pe picior; distrugerea ori vătămarea arborilor, puieŃilor sau lăstarilor, prin păşunarea în

fondul forestier naŃional ori pe terenurile cu vegetaŃie forestieră din afara acestuia; provocarea de

incendii prin diferite mijloace în păduri sau în vegetaŃia forestieră din afara fondului forestier;

aruncarea de Ńigări, chibrituri sau alte obiecte aprinse în păduri sau pe alte terenuri cuprinse în

fondul forestier naŃional ori aprinderea de focuri în păduri la o distanŃă mai mică de 100 m de

limita acestora, în alte locuri decât cele special amenajate şi marcate; deteriorarea amenajărilor

silvice, vânătoreşti, piscicole din apele de munte, a lucrărilor de ameliorare a terenurilor

degradate, a drumurilor forestiere şi a lucrărilor aferente acestora; culegerea sau recoltarea în

scopul comercializării, din fondul forestier naŃional şi din vegetaŃia forestieră din afara acestuia,

de fructe de pădure, ciuperci comestibile, plante medicinale şi aromatice, răşină, frunze, ramuri,

iarbă, cetină, muguri şi alte asemenea, fără autorizaŃia unităŃilor silvice sau acordul proprietarului

şi în alte condiŃii decât cele autorizate; circulaŃia în fondul forestier şi pe terenurile cu vegetaŃie

133

forestieră din afara acestuia cu autovehicule sau vehicule tractate de animale, precum şi parcarea

în alte locuri decât cele marcate; instalarea în fondul forestier proprietate publică a statului de

corturi, tonete, stupi în alte locuri decât cele aprobate şi marcate de organele silvice;

neparticiparea la acŃiunile de stingere a focului a celor care desfăşoară activităŃi în zonele în care

s-au declanşat incendii asupra vegetaŃiei forestiere din fondul forestier naŃional sau din afara

acestuia; aruncarea sau lăsarea în interiorul ori la liziera pădurii de ambalaje şi resturi menajere

sau alte asemenea ş.a.

Constatarea contravenŃiilor silvice se face, după caz, de către personalul silvic de specialitate

din cadrul autorităŃii publice centrale care răspunde de silvicultură, al Regiei NaŃionale a

Pădurilor, inspectoratelor silvice teritoriale, precum şi de către alŃi angajaŃi împuterniciŃi, precum

şi de către primarii şi împuterniciŃii acestora, organele de poliŃie şi de pompieri.

Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat pentru Fondul de ameliorare a fondului

funciar, la bugetele locale sau, după caz, la asociaŃiile cu personalitate juridică care administrează

fondul forestier respectiv. Limitele amenzilor contravenŃionale se reactualizează, dacă este cazul,

de către Guvern.

Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenŃiei şi de aplicare a sancŃiunii,

contravenientul poate face plângere în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia. Plângerea

se depune la ocolul silvic în a cărei rază teritorială s-a constatat contravenŃia, iar acesta o

înaintează, împreună cu toată documentaŃia, în termen de 5 zile de la depunere, spre soluŃionare,

judecătoriei competente. Plângerea şi celelalte acte de procedură sunt scutite de taxe de timbru.

Contravenientul este obligat să prezinte ocolului silvic dovada că a achitat amenda stabilită în

termenul prevăzut în procesul-verbal sau stabilită de instanŃă şi să plătească despăgubirea pentru

prejudiciile aduse prin săvârşirea contravenŃiei. Dacă amenda nu este achitată în termen de 30 de

zile de la data rămânerii definitive a sancŃiunii, ocolul silvic sesizează instanŃa judecătorească în

vederea transformării amenzii, în închisoare contravenŃională şi a recuperării pe cale civilă a

despăgubirilor pentru prejudiciile aduse.

Ca pedeapsă complementară se prevede că, bunurile rezultate ca urmare a săvârşirii faptei

contravenŃionale, în cazul că nu se restituie persoanei fizice sau juridice prejudiciate sunt supuse

confiscării. Aceste bunuri se consemnează în procesul verbal de constatare a contravenŃiei.

În ceea ce priveşte răspunderea penală, constituie infracŃiuni şi se pedepsesc ca atare

următoarele fapte:

- defrişarea vegetaŃiei lemnoase din afara fondului forestier, situate pe terenuri cu pante

foarte mari sau la limita superioară a vegetaŃiei forestiere; aceasta, pentru că deŃinătorii cu orice

titlu a pădurilor, vegetaŃiei forestiere din afara fondului forestier şi pajiştilor au obligaŃia să

134

asigure aplicarea măsurilor speciale de conservare pentru pădurile cu funcŃii deosebite de

protecŃie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare şi eroziune, pe

grohotişuri, stâncării, la limita superioară de altitudine a vegetaŃiei forestiere;

- degradarea terenurilor silvice, a împrejmuirilor acestora ori împiedicarea luării măsurilor

de conservare a bornelor şi semnelor topografice sau geodezice, precum şi înlăturarea acestora;

- ocuparea fără drept, în totalitate sau în parte, a unor păduri, terenuri sau ape din fondul

forestier naŃional, precum şi distrugerea, degradarea sau mutarea semnelor de hotar ori reperelor

de marcare;

- tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieŃi sau lăstari din fondul forestier

naŃional sau de pe terenurile cu vegetaŃie forestieră, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai

mare decât preŃul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea pagubei

este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puŃin două ori în interval de doi ani; dacă

fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 20 de ori mai mare decât preŃul mediu al unui

metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa se agravează, iar când fapta a avut ca urmare o

pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât preŃul mediu al unui metru cub de masă

lemnoasă pe picior, pedeapsa este şi mai mult agravată.

Maximul pedepselor se majorează şi în cazul în care faptele au fost săvârşite de două sau mai

multe persoane împreună; de o persoană având asupra sa o armă sau substanŃe chimice

periculoase; în timpul nopŃii; în arii forestiere protejate.

Tentativa se pedepseşte.

De asemenea, când aceste infracŃiuni sunt săvârşite de personalul silvic cu atribuŃii de

constatare a infracŃiunilor şi a contravenŃiilor, maximul pedepselor prevăzute se majorează .

Mai constituie infracŃiuni şi furtul de arbori doborâŃi sau rupŃi de fenomene naturale, ori de

arbori, puieŃi sau lăstari care au fost tăiaŃi sau scoşi din rădăcini, cu sau fără drept, din fondul

forestier naŃional sau de pe terenuri cu vegetaŃie forestieră, dacă valoarea pagubei este de peste 5

ori mai mare decât preŃul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, ori dacă valoarea

pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puŃin două ori în interval de doi

ani; pedeapsa este mai mare dacă fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 20 de ori,

respectiv de 50 de ori decât preŃul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă de pe picior,

Mijloacele de transport şi uneltele folosite care au servit la săvârşirea infracŃiunii sunt supuse

confiscării speciale în condiŃiile prevăzute de lege.

De asemenea, sunt infracŃiuni falsificarea ciocanului silvic de marcat arbori de exploatat;

distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neântrebuinŃare, prin incendiere, a unor păduri de

pe suprafeŃe întinse de terenuri; distrugerea sau vătămarea arborilor ori lăstarilor prin păşunarea

135

în pădure sau în zonele în care păşunatul este interzis; distrugerea sau vătămarea, în orice mod a

jnepenişurilor etc.

InfracŃiunile silvice se constată de organele de urmărire penală, de pădurarii, brigadierii, şefii

districtelor silvice, inginerii şi tehnicienii silvici de la ocoalele silvice, filialele teritoriale silvice,

Regia NaŃională a Pădurilor, Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor, precum şi alte

persoane împuternicite în acest scop.

Persoanele arătate mai sus au obligaŃiile organelor de constatare a infracŃiunilor, prevăzute de

Codul de procedură penală.

Procesul-verbal de constatare a infracŃiunii se trimite, în termen de cel mult 5 zile de la data

constatării, ocolului silvic de pe raza teritorială a locului unde a fost săvârşită fapta, pentru

calcularea pagubei. Şeful ocolului silvic trimite procesul-verbal de constatare a infracŃiunii,

împreună cu calculul valorii pagubei, procurorului competent, în termen de cel mult 5 zile de la

primirea acestuia de la organul constatator.

Constatarea şi cercetarea infracŃiunilor se fac din oficiu de către organele de urmărire penală,

conform competenŃei legale.

Răspunderea civilă, ca formă a răspunderii reparatorii, intervine de fiecare dată când prin

contravenŃia sau infracŃiunea săvârşită în cadrul raporturilor de dreptul mediului se cauzează şi un

prejudiciu patrimonial.

Evaluarea pagubelor cauzate pădurilor, în general fondului forestier prin contravenŃii sau

infracŃiuni se face potrivit criteriilor şi cuantumurilor stabilite de autoritatea publică centrală care

răspunde de silvicultură şi aprobate prin lege.

Tot prin lege se stabilesc şi criteriile de evaluare a pagubelor care se produc din cauza

personalului unităŃilor silvice, care nu constituie infracŃiuni sau contravenŃii, pentru care

răspunderea materială este reglementată potrivit legislaŃiei muncii.

Evaluarea pagubelor cauzate prin tăierea, scoaterea din rădăcini, distrugerea, degradarea sau

sustragerea arborilor, puieŃilor sau lăstarilor, în cazul în care prejudiciul este produs prin fapte

care, potrivit legii, constituie contravenŃii sau infracŃiuni, se fac potrivit legii. În cazul în care

pagubele sunt produse în păduri cu funcŃii speciale de protecŃie, valoarea despăgubirilor legale

stabilite, se dublează.

Potrivit prevederilor legale, prin actul de constatare se dispune cu privire la suportarea

pagubelor „de către cei vinovaŃi” şi, după caz, restabilirea situaŃiei anterioare.

Constatăm că, ideea vinovăŃiei reapare mereu în unele reglementări speciale nu numai în

privinŃa infracŃiunii sau a contravenŃiei, ceea ce este absolut firesc, ci şi a răspunderii pentru

prejudiciu. Astfel de reglementări nu Ńin seama de prevederile art.81 din Legea protecŃiei

136

mediului potrivit cărora „răspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de

culpă”, cu care vine în vădită contradicŃie, precum şi de principiul stabilit în art.3 lit. d din

aceeaşi lege, după care „poluatorul plăteşte”.

În încheiere aici, mai subliniem că, legea acŃionează în ultimă instanŃă. Important este ca toŃi

factorii de răspundere în domeniu să acŃioneze pentru a nu se ajunge la pedepsirea unor fapte

reprobabile faŃă de pădure şi fondul forestier. Să facem ca tăierea oricărui arbore să ne „doară pe

toŃi”; să ne aducem aminte că, în vremurile de demult locuitorii acestor meleaguri româneşti

adresau o rugăciune mamei naturi înainte de a tăia un copac.

Lista subiectelor:

-Notiunile padure si fond forestier.

-Padurea, plamanul planetei.

-Cadrul legislativ privind protectia padurilor

-Exploatarea judicioasa a padurilor

-Protectia vegetatiei terestre din afara fondului forestier

-Raspundere juridica in domeniu

CAPITOLUL 8

PROTECłIA FAUNEI TERESTRE ŞI ACVATICE

Obiectivul principal al cursului: cunoasterea legislatiei in vigoare ce asigura protectia

faunei terestre si acvatice Concepte, date si sintagme-cheie: atmosfera, fauna terestra si acvatica, productie piscicola, animale salbatice, Delta Dunarii, efectele poluarii, reglementari juridice interne si internationale, organe si organisme de stat, persoane, raspundere si sanctiune juridica Prezentarea cursului:

8.1. Sfera şi conŃinutul unor noŃiuni în domeniu

Din cele mai vechi timpuri, omul a folosit resursele naturale ale faunei terestre şi acvatice.

Vânătoarea şi pescuitul au constituit de milenii mijloacele de existenŃă a speciei umane.

Treptat însă, rolul social şi regimul juridic al acestor activităŃi s-au modificat şi diversificat.

DispariŃia prădătorilor naturali, recunoaşterea tot mai largă a dreptului la vânătoare şi pescuit,

transformarea vânătorilor şi pescuitului într-un grup social influent şi reprezentativ al societăŃii

de consum, rolul social de recreere al acestor activităŃi devenite sport, toate au început să pună în

pericol fondul cinegetic şi piscicol mondial, ridicând mari dificultăŃi protecŃiei şi conservării

resurselor naturale respective.

137

În anul 2000, Uniunea pentru Conservarea Planetei a publicat Lista roşie a speciilor

ameninŃate din care rezultă creşterea numărului „în stare critică de pericol” pentru specii din toate

categoriile. De exemplu, în această situaŃie se află 12% din cele aproape 10.000 de specii de

păsări, 24% din cele 4.763 specii de mamifere ale planetei şi circa 30% din cele 25.000 de specii

de peşte.

Cercetările arheologice au constatat că, în istoria pământului au fost cinci mari distrugeri în

masă a unor specii, cauzate de fenomene naturale. Ultima a avut loc acum 65 milioane de ani

când, în urma ciocnirii pământului cu un asteroid, praful şi răcirea de climă ce a urmat au dus la

dispariŃia dinozaurilor şi a unei cincimi din celelalte forme de viaŃă existente. Noi ne aflăm acum

în faŃa celei de a şasea dispariŃii, dar, produsă de om; pentru prima dată una dintre specii a atins

punctul în care ea poate distruge o mare parte a celorlalte vietăŃi. Dacă se va continua în acest

mod, pierderea unor specii de vieŃuitoare va conduce la modificări ireversibile şi practic

impevizibile în ecosistemul planetei.

Dintre mamifere, aproape jumătate din specii sunt ameninŃate cu dispariŃia totală.

În aceeaşi situaŃie se află şi o treime din speciile de peşte de apă dulce şi apă sărată. Rezultă

că, protecŃia juridică a faunei a devenit o problemă contemporană stringentă. Aceasta cu atât mai

mult cu cât, nu numai acŃiunea directă asupra acesteia o distruge, ci şi poluarea apei şi atmosferei,

schimbarea întregului climat al planetei.

NoŃiunea de „faună” desemnează totalitatea animalelor pământului sau numai dintr-o anumită

regiune ori teritoriu, constituită în urma unui îndelungat proces istoric de evoluŃie. În această

noŃiune sunt cuprinse diferitele grupe de animale, cum sunt: mamiferele, păsările sălbatice şi

domestice, peştii, albinele, viermii de mătase ş.a.

Când ne referim la un animal, înŃelegem un organism care reprezintă una din formele de viaŃă

de pe Pământ, din diviziunile principale ale lumii organice (cealaltă parte constituind–o plantele).

De la apariŃia primelor vieŃuitoare pe pământ, de-a lungul timpurilor în cursul evoluŃiei lumii

organice, diferitele specii de animale au suferit un continuu proces de transformare şi adaptare

sub influenŃa condiŃiilor de mediu. Din timpuri străvechi, animalele – cu excepŃia dăunătorilor –

au fost folosite ca sursă de hrană, de materie primă, de forŃă de muncă etc. În acest proces

evolutiv, unele animale au fost domesticite, altele au rămas sălbatice.

Animalele sălbatice sunt acelea care nu au fost domesticite sau îmblânzite; acestea există şi

trăiesc, în principiu, fără intervenŃia omului. În stare de sălbăticie trăiesc din ce în ce mai puŃine

animale, mai ales în unele zone ale Globului unde se dezvoltă urbanismul, pătrunde „civilizaŃia”

etc. Animalele sălbatice se pot afla în libertate, în rezervaŃii naturale, în crescătorii de vânat sau

138

în complexe de vânătoare. Aceste animale, precum şi condiŃiile de mediu în care trăiesc şi se

dezvoltă, constituie fondul cinegetic al unei Ńări.

Fondul cinegetic este alcătuit din animale sălbatice de interes vânătoresc, precizate în lege şi

denumite vânat. Fondul cinegetic – resursă naturală de interes naŃional şi internaŃional – este

administrat şi gestionat în scopul conservării biodiversităŃii faunei sălbatice, menŃinerii

echilibrului ecologic, exercitării vânătorii şi satisfacerii altor cerinŃe social-economice.

Problema protecŃiei animalelor poate fi privită sub mai multe aspecte: al biodiversităŃii,

economic, ştiinŃific, social-politic, administrativ etc. Acolo unde interesele oamenilor şi cele care

privesc animalele nu se întâlnesc, organele şi organismele naŃionale şi internaŃionale competente

sunt chemate să acŃioneze în vederea satisfacerii intereselor comune.

Înrădăcinarea ideii generoase a protejării animalelor şi susŃinerea ei printr-o legislaŃie

naŃională şi reglementări internaŃionale s-au accentuat în lumea civilizată. Ideea centrală comună

a reglementărilor este aceea că, în procesul activităŃii de protecŃie a animalelor, acestea să nu fie

privite ca nişte „bunuri”, ci ca „vieŃuitoare”, care convieŃuiesc cu omul – acest „animal” dotat cu

raŃiune, care are nevoie de ele, fără de care el n-ar putea exista. Şi, cu toate că în lume există

numeroase probleme, şi mai complexe, legate de existenŃa omului, care îşi aşteaptă rezolvarea,

problema protecŃiei animalelor nu poate fi amânată până la soluŃionarea acelora.

8.2. Necesitatea şi forme de protecŃie a faunei terestre şi acvatice

Într-un stat de drept civilizat, societatea umană nu poate să nu reacŃioneze, folosind toate

mijloacele de care dispune, pentru protecŃia faunei terestre şi acvatice. JustiŃia şi societatea civilă

trebuie să Ńină seama că s-au înmulŃit alarmant acŃiunile nejustificate ale unor oameni care

conduc la distrugerea unor specii sau le cauzează suferinŃe abominabile unor vieŃuitoare, din varii

motive.

La nivel internaŃional s-a început adoptarea unor documente care să consacre un statut juridic

special în favoarea animalelor. Astfel, la 15 octombrie 1978, sub auspiciile UNESCO, a fost

proclamată solemn DeclaraŃia universală a drepturilor animalului (revizuită în 1989).

Documentul porneşte de la ideea că viaŃa este unică, toate fiinŃele au o origine comună şi s-au

diferenŃiat în cursul evoluŃiei speciilor; în consecinŃă, orice fiinŃă posedă drepturi naturale, şi

oricărui animal dotat cu un sistem nervos îi revine drepturi particulare.

CoexistenŃa speciilor în lume implică recunoaşterea de către specia umană a dreptului la

existenŃă al altor specii animale; respectarea animalelor este inseparabil legată de respectarea

oamenilor între ei.

139

Ca drepturi fundamentale ale animalelor sunt proclamate: drepturi egale la existenŃă în cadrul

echilibrelor ecologice; dreptul la respectarea oricărei vieŃi animale; interzicerea relelor tratamente

şi a actelor de cruzime; dreptul animalului sălbatic de a trăi liber în mediul său natural şi de a se

reproduce; dreptul la întreŃinere şi la atente îngrijiri al animalelor Ńinute sub dependenŃa omului;

incriminarea drept crimă contra vieŃii a oricărui act care implică fără necesitate moartea unui

animal; recunoaşterea personalităŃii juridice a animalului şi a drepturilor sale prin lege ş.a.

Au urmat şi alte documente de acest gen: DeclaraŃia asupra eticii alimentare (redactată în

1981 de către FundaŃia Mondială pentru Calitatea VieŃii), Principiile de bază ale antispecismului

(1995) etc. În cadrul acestora este denunŃat faptul că omul a creat în lumea vie o ierarhie

arbitrară, artificială, care nu există în mod natural, luând în consideraŃie exclusiv interesele sale.

Această ierarhie antropocentrică a dus la specism, ceea ce înseamnă a adopta o atitudine diferită

faŃă de o specie sau alta, a le distruge pe unele şi a le proteja pe altele, a declara unele „utile”, iar

altele „păgubitoare”, a rezerva inteligenŃa pentru om şi a nu acorda animalului decât instinctul.

În Ńara noastră a acŃionat multă vreme dreptul cutumiar referitor la vânătoare. Primele referiri

apar în dreptul scris pe timpul domnitorilor Matei Basarab şi Vasile Lupu, constând în anumite

dispoziŃii privind „uciderea dobitoacelor”. Documentele de epocă remarcă abundenŃa vânatului în

pădurile care, pe atunci, acopereau în cea mai mare parte suprafaŃa łărilor Române. De

asemenea, cronicarii acelor vremuri îi descriu pe români ca buni arcaşi şi mânuitori de suliŃe,

ceea ce înseamnă că practicau sistematic vânătoarea.

O legislaŃie în domeniul acesta, elaborată după modelul occidental apare la începutul

secolului al XIX-lea. Este cazul Codului civil al Moldovei, zis Condica lui Calimachi şi

Legiuirea lui Caragea, în Muntenia, aplicate între anii 1817 şi 1872. Ulterior s-au mai făcut

precizări despre vânătoare în Regulamentele organice, intrate în vigoare în 1831 şi 1832 pentru

cele două łări Româneşti, documente ce au funcŃionat până la 1 decembrie 1865, când au intrat

în vigoare Codul civil şi Codul penal.

În 1872 a apărut „Legea despre vânatu”, în care se introduceau perioadele de interzicere a

vânătorii şi prohibiŃia totală pentru unele specii. O altă lege a vânătorii a intrat în vigoare în 1881

şi a consfinŃit dreptul exclusiv al proprietarului de a exercita vânătoarea pe pământul său şi

stabilea prohibiŃiile la vânat.

Un progres în domeniu îl constituie Legea din 1906, care introduce permisul de vânătoare,

paza vânatului şi ocrotirea acestuia, sancŃiuni mai mari pentru încălcarea legii. În 1923 se publică

„Legea protecŃiei vânatului şi reglementarea vânătorii”. Ulterior regimul vânătorii a fost stabilit

sau completat prin legile din anii 1930 şi 1983, Legea pentru organizarea economiei vânatului (9

iulie 1947), Decretul Consiliului de Stat nr.211/1948, Decretul C.S. nr.76/1953, Legea

140

nr.26/1976 privind economia vânatului şi vânătoarea şi, respectiv, actul normativ în vigoare,

Legea nr.103/1996 privind fondul cinegetic şi protecŃia vânatului. Ulterior, această lege a fost

completată prin O.U. nr.69/2000.

Conform legislaŃiei noastre actuale, vânatul este un bun public de interes naŃional, dar şi

internaŃional. Recunoaşterea acestui adevăr sau principiu prezintă multiple consecinŃe de ordin

juridic, dintre care menŃionăm: a) aplicarea, deopotrivă, a tuturor reglementărilor pertinente

cuprinse în legislaŃia internă şi documentele internaŃionale ratificate sau la care România a aderat;

b) administrarea şi gestionarea acestuia în scopul conservării biodiversităŃii faunei sălbatice,

menŃinerii echilibrului ecologic, exercitării vânătorii şi satisfacerii altor cerinŃe social-economice,

cu preeminenŃa primelor două obiective; c) caracterul imperativ, de ordine publică al

reglementărilor în materie; d) instituirea unui serviciu public specializat de supraveghere a

aplicării regimului de protecŃie.

Regimul de drept civil al fondului cinegetic stabileşte că, vânatul face parte din domeniul

public de interes naŃional, şi în această calitate se caracterizează prin următoarele: a) prin natură

şi destinaŃia expresă a legii, face parte din categoria bunurilor care trebuie protejate şi conservate

spre a fi transmise generaŃiilor viitoare (respectiv utilizate durabil); b) este supus unui regim

special, de drept al mediului, în baza căruia este ocrotit şi gospodărit în mod durabil; c) aparŃine

patrimoniului natural naŃional; d) se găseşte în protejarea şi paza autorităŃilor publice.

Fondul cinegetic al României se compune din unităŃi de gospodărire cinegetică – fondurile

de vânătoare, constituite pe toate categoriile de teren, indiferent de proprietar, şi astfel delimitate

încât să asigure o cât mai mare stabilitate vânatului din cuprinsul acestora. SuprafaŃa unui fond de

vânătoare este de cel puŃin 5000 ha la câmpie şi în Delta Dunării, 7000 ha la deal şi 10.000 ha la

munte.

OrganizaŃiile vânătoreşti (definite ca organizaŃii non-profit, cu personalitate juridică şi

patrimoniu distinct) sunt afiliate, în virtutea legii, la AsociaŃia Generală a Vânătorilor şi

Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.R.) „ în scopul reprezentării la nivel naŃional şi

internaŃional”. Atribuirea dreptului de gestionare a fondurilor de vânătoare se face de către

autoritatea publică centrală care răspunde de agricultură, cu respectarea dreptului de preemŃiune

al fostului gestionar, sau prin licitaŃie publică (organizată în cazul fondurilor de vânătoare pentru

care nu se exercită dreptul de preemŃiune şi a celor pentru care contractele de gestionare şi-au

încetat, din orice motive, valabilitatea înainte de termen). Pentru fondurile de vânătoare astfel

atribuite se încheie contracte de gestionare pe minimum zece ani; gestionarii acestora pot face

schimbul gestiunii unor fonduri de vânătoare în vederea comasării, cu avizul prealabil al

autorităŃii publice de profil.

141

Gestionarii fondurilor de vânătoare asigură paza şi ocrotirea vânatului folosind personal de

specialitate şi inspectori voluntari de vânătoare. Aceştia Ńin seama că vânatul se face numai în

limita cotei de recoltă aprobată şi a reglementărilor tehnice referitoare la organizarea şi

practicarea vânătorii.

8.3. Statutul animalelor sălbatice şi protecŃia juridică a acestora

Vânătoarea este permisă numai în cazul animalelor sălbatice aflate în libertate. Nu sunt

supuse economiei vânatului animalele sălbatice din crescătoriile organizate de stat sau alte

persoane (producători agricoli ş.a.), cu autorizare dată de autorităŃile centrale pentru protecŃia

mediului, precum şi cele din grădinile zoologice sau folosite în scopuri artistice .

Considerăm că într-o viitoare reglementare va trebui prevăzut expres statutul legal al

diferitelor categorii de animale sălbatice, care sunt de domeniul public.

Potrivit art.473 C.civ., animalele sunt bunuri mobile prin natura lor. În general, bunurile

mobile prin natura lor sunt considerate „corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atât

cele care se mişcă de la sine, precum sunt animalele, precum şi cele care nu se pot strămuta din

loc decât prin putere străină, precum sunt lucrurile neînsufleŃite”. Deci, animalele, alături de

lucrurile neînsufleŃite intră în categoria mare de bunuri mobile, fără nici o precizare de esenŃă.

Specificarea că ele „se mişcă de la sine” nu poate fi de esenŃa statutului legal al animalelor.

În concepŃia noastră se impune adoptarea unei poziŃii moderne după care animalul, ca

organism viu, ca una din formele de viaŃă pe pământ, înzestrat cu facultatea de a simŃi, de a se

mişca, de a suferi, ş.a. este deosebit în mod substanŃial de mobilele neânsufleŃite, nu numai prin

faptul că se mişcă de la sine.

Socotim, deci, că alături de subiecte de drept, care sunt oamenii, şi bunurile în legătură cu

care iau naştere numeroase raporturi juridice şi care sunt obiecte materiale ale dreptului, se

impune recunoaşterea existenŃei unei categorii distincte - animalele care, după noi, nu sunt

subiecte de drept, dar nici obiecte materiale, adică bunuri.

Pentru protejarea animalelor sălbatice supuse vânatului, fondul cinegetic se exploatează în

limitele potenŃialului de regenerare şi se iau măsuri urgente în cazul în care se produc accidente

în acest domeniu sau există activităŃi care afectează ecosistemele terestre.

La nevoie, pentru înmulŃirea unor specii valoroase de animale sălbatice, se pot înfiinŃa cu

acordul autorităŃilor publice centrale de silvicultură, crescătorii pentru vânat, destinate populării

zonelor mai sărace. Popularea cu specii noi de vânat a fondurilor de vânătoare se face pe baza

unor studii şi cercetări de specialitate, aprobate de autoritatea centrală de silvicultură. Se admite

142

şi capturarea vânatului viu pentru populare, dar în limita unei cote aprobate şi a unor reglementări

tehnice pentru a nu vătăma animalele sălbatice.

Tot în scopul protecŃiei vânatului sunt interzise: popularea fondurilor de vânătoare cu animale

bolnave, debile, degenerate sau provenite din crescătorii de vânat destinate exclusiv consumului

pentru că acestea nu sunt adaptate sălbăticiei; tulburarea în mod nejustificat a liniştii vânatului în

perioadele de înmulŃire şi de creştere a puilor; păşunatul în pădurile statului, precum şi

înfiinŃarea, întreŃinerea şi recoltarea culturilor agricole fără asigurarea protecŃiei vânatului; Ńinerea

în captivitate a animalelor sălbatice, precum şi înfiinŃarea de crescătorii de vânat şi complexe de

vânătoare, inclusiv de interes comercial, fără autorizare din partea autorităŃii publice centrale care

răspunde de silvicultură; distrugerea sau degradarea culturilor pentru vânat; lăsarea liberă sau

purtarea, pe fondurile de vânătoare, a câinilor, inclusiv a celor de pază şi agrement, altfel decât în

lese şi nevaccinaŃi; însoŃirea turmelor şi cirezilor, pe fondurile de vânătoare, de câini fără jujeu

reglementar, nevaccinaŃi şi în număr mai mare de trei în zona de munte, de doi în zona de deal şi

de unu la câmpie.

De asemenea, se mai interzic mutarea, distrugerea sau sustragerea momelilor, nadelor şi

hranei destinate vânatului; arderea stufului, tufărişurilor şi miriştilor fără avizul scris prealabil a

gestionarului fondului de vânătoare; deteriorarea cuiburilor sau culegerea ouălor păsărilor

sălbatice; însuşirea vânatului găsit mort, accidentat sau bolnav şi a coarnelor lepădate de cervide;

naturalizarea animalelor sălbatice în scop de comercializare sau de prestare de servicii a acestora,

fără autorizarea autorităŃilor publice centrale care răspund de silvicultură; depozitarea în teren sau

utilizarea în combaterea dăunătorilor vegetali şi animali a substanŃelor chimice toxice fără luarea

măsurilor de protecŃie a animalelor; producerea, procurarea, comercializarea şi deŃinerea curselor

de orice fel destinate capturării sau uciderii vânatului, fără aprobarea autorităŃii publice centrale

care răspunde de silvicultură.

Pentru protejarea vânatului, deŃinătorii, cu orice titlu, ai trenurilor pe care se arondează

fonduri de vânătoare, sunt obligaŃi: să aplice măsurile de protecŃie a vânatului; să permită

amplasarea instalaŃiilor şi amenajărilor vânătoreşti; să ia măsuri prevăzute de lege pentru

protecŃia vânatului şi a mediului său de viaŃă, căci răspund pentru pagubele produse acestuia prin

acŃiuni ilicite.

În acelaşi scop, se constituie Fondul de protecŃie a vânatului. Acesta se constituie din

următoarele surse: a) venituri realizate din atribuirea gestionării fondurilor de vânătoare; b)

despăgubiri pentru daunele aduse fondului cinegetic prin fapte ilicite, în situaŃia în care nu a fost

afectată cota de recoltă; c) donaŃii şi sponsorizări; d) alte venituri. El se administrează de către

autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi se utilizează pentru: acŃiunile de

143

refacere a potenŃialului biogenetic al unor fonduri de vânătoare, combaterea unor epizootii la

vânat; organizarea, desfăşurarea şi stimularea activităŃii de combatere a braconajului; stimularea

inspectorilor voluntari de vânătoare; organizarea şi participarea la acŃiuni ştiinŃifice şi de

reprezentare la nivel naŃional şi internaŃional în domeniul cinegetic; finanŃarea unor acŃiuni de

pregătire profesională în domeniul cinegetic.

La exercitarea vânătorii, de asemenea trebuie urmărită protecŃia vânatului.

Vânătoarea este permisă numai la speciile de vânat, în locurile, în perioadele, în condiŃiile şi

cu mijloacele stabilite de lege. În situaŃii de excepŃie, motivate de menŃinerea biodiversităŃii

faunei sălbatice şi păstrarea echilibrului ecologic, autoritatea publică centrală de silvicultură

poate stabili restricŃia sau extinderea perioadei de vânătoare la unele specii de vânat. Pentru a

vâna, persoanele respective trebuie să posede permis de vânătoare, vizat anual sau autorizaŃii

eliberate de gestionarul fondului de vânătoare, în limitele cotei de recoltare şi a reglementărilor

tehnice privind organizarea şi practicarea vânătorii.

Permisele de vânătoare se eliberează de către organizaŃiile vânătoreşti legal constituite,

solicitanŃilor cu cetăŃenie română şi rezidenŃilor în România, care au împlinit vârsta de 18 ani, au

efectuat un an stagiatură şi au absolvit examenul de vânător, susŃinut în faŃa unei comisii de

examinare legal constituită.

În rezervaŃiile cinegetice naturale, vânarea şi capturarea unor specii de vânat, în scopul

ameliorării sau reducerii efectivelor acestora, se pot face şi în perioadele în care vânătoarea este

interzisă, prin mijloace interzise sau asupra speciilor strict protejate, cu aprobarea expresă a

autorităŃii publice centrale de silvicultură. În afara perioadei legale de vânătoare, vânzarea,

cumpărarea şi transportul vânatului aflat sub protecŃie sunt interzise.

La protejarea animalelor sălbatice din fondul cinegetic contribuie şi respectarea normelor

eticii vânătoreşti. Acestea interzic: depăşirea normei de recoltare aprobate, fără motive justificate;

vânătoarea pe alt fond de vânătoare decât cel pe care vânătorul este autorizat să vâneze;

urmărirea vânatului rănit pe alt fond de vânătoare; utilizarea steguleŃelor şi gardurilor pentru

dirijarea vânatului, precum şi a detectoarelor de animale; vânarea cerbilor, căpriorilor, caprelor

negre, muflonilor, mistreŃilor şi urşilor, prin utilizarea altor cartuşe decât cele cu proiectile unice,

a căror mărime este prevăzută prin reglementări tehnice; vânarea iepurilor, fazanilor sau

potârnichiilor la hrănitori ori în timpul de la apusul soarelui până o oră înainte de răsărit; vânarea

cerbilor, căpriorilor şi caprelor negre la hrănitori, la sărării, la goană sau cu câini gonitori;

vânarea urşilor la bârlog ori din observatoare complet închise; vânarea cu alŃi câini decât cu cei

144

din rasele admise la vânătoare; folosirea la vânătoare a armelor automate, a armelor

semiautomate cu mai mult de două cartuşe în magazie, a celor care nu produc zgomot, precum şi

a altor arme şi muniŃii care nu sunt omologate şi autorizate pentru vânătoare în România;

utilizarea surselor luminoase artificiale şi a dispozitivelor de iluminare şi ochire pe timp de

noapte, a oglinzilor şi altor obiecte orbitoare; urmărirea vânatului şi exercitarea vânătorii din

autovehicule; gazarea şi afumarea vizuinilor; fabricarea, comercializarea, deŃinerea şi utilizarea

pentru vânătoare a alicelor cu diametrul mai mare de 5 mm; utilizarea curentului electric,

aparaturii electronice capabile să ucidă, a explozivilor, curselor şi capcanelor de orice fel, a

otrăvurilor şi narcoticelor ş.a.

8.4.AtribuŃiile organelor de stat pentru protecŃia vânatului

Statul este obligat ca, prin organele sale de specialitate, să asigure condiŃii corespunzătoare

pentru administrarea vânatului încât să se asigure menŃinerea echilibrului ecologic. Printr-o bună

gospodărire a vânatului se realizează: ocrotirea acestuia împotriva influenŃelor naturale negative

şi a altor acŃiuni dăunătoare de orice fel; raŃionalizarea recoltării speciilor de vânat care prezintă

interes deosebit sub aspect estetic, recreativ-sportiv şi ştiinŃific; menŃinerea unor efective care să

asigure perpetuarea speciilor; creşterea potenŃialului biologic al vânatului prin păstrarea şi

îmbunătăŃirea condiŃiilor naturale de mediu, precum şi prin selecŃie şi dirijare genetică; popularea

cu noi specii de vânat; asigurarea bazei furajere; coordonarea activităŃii de conservare şi înmulŃire

a vânatului cu dezvoltarea economică; organizarea vânătorii; valorificarea vânatului.

În domeniul economiei vânatului şi pescuitului sportiv, statului, prin ministerul de resort, îi

revin următoarele sarcini: elaborarea programului de perspectivă privind dezvoltarea economiei

vânatului şi asigurarea realizării acestuia; delimitarea fondurilor de vânătoare şi stabilirea

condiŃiilor pentru administrarea şi folosirea lor; stabilirea măsurilor necesare pentru dezvoltarea

economiei vânatului, ocrotirea şi paza acestuia; aprobarea planului anual de recoltare şi

valorificare a vânatului, precum şi a măsurilor pentru reducerea efectivelor la unele specii sau

oprirea parŃială ori totală, în mod temporar, a vânătorii pe unele fonduri; stabilirea măsurilor de

prevenire a influenŃelor dăunătoare asupra vânatului; stabilirea măsurilor necesare pentru

prevenirea pagubelor ce pot fi cauzate de animalele sălbatice culturilor agricole şi animalelor

domestice ş.a.

Autoritatea centrală pentru agricultură, alimentaŃie şi păduri, prin Inspectoratele de stat ale

pădurilor, are următoarele atribuŃii: asigură îndeplinirea obiectivelor programului privind

dezvoltarea economiei vânatului, în condiŃiile menŃinerii echilibrului ecologic, conservării şi

îmbunătăŃirii mediului natural pentru vânat; determină efectivele optime de vânat pe fonduri de

vânătoare; organizează paza fondului de vânătoare şi exercită controlul cu privire la îndeplinirea

145

obligaŃiilor de pază; exercită, împreună cu organele interesate, controlul utilizării pesticidelor,

seminŃelor tratate chimic sau altor produse toxice dăunătoare vânatului; stabileşte măsurile

necesare pentru creşterea potenŃialului biologic al vânatului prin selecŃie şi dirijare genetică,

pentru popularea fondurilor de vânătoare cu noi specii şi pentru prevenirea şi combaterea

epizootiilor, dăunătorilor şi influenŃelor negative de orice fel asupra vânatului; organizează

pregătirea de specialitate în economia vânatului a inginerilor, tehnicienilor, pădurarilor şi altui

personal cu sarcini în domeniu (prin unităŃile de învăŃământ şi cursuri de calificare şi

specializare); asigură îndrumarea tehnică de specialitate a unităŃilor care deŃin fonduri de

vânătoare şi controlează modul de gospodărire a acestora; urmăreşte raŃionalizarea creşterii

efectivelor de vânat, Ńinând seama de interesele economiei vânatului, agriculturii şi silviculturii;

ia măsuri ca lucrările de îngrijire a pădurii, prin tăieri de arbori şi altele, să se facă în mod

organizat, periodic, pe unităŃi de producŃie silvică, în vederea asigurării liniştii vânatului;

stabileşte poienile şi suprafeŃele din fondul forestier necesare pentru asigurarea hranei vânatului

şi creşterii corespunzătoare a efectivelor şi ia măsuri ce aceste terenuri să nu fie incluse în

planurile de împăduriri, iar la reamenajarea pădurilor să fie evidenŃiate distinct în

amenajamentele silvice; organizează cercetarea ştiinŃifică referitoare la economia vânatului şi

asigură dezvoltarea acesteia, precum şi perfecŃionarea tehnologiilor, instalaŃiilor şi aparaturii de

specialitate; desfăşoară planul de recoltare şi de valorificare a vânatului pe fonduri de vânătoare;

sprijină practicarea vânătorii recreativ-sportive ş.a

Organele silvice judeŃene asigură : ocrotirea vânatului prin paza şi amenajarea fondurilor de

vânătoare, reducerea numărului animalelor dăunătoare vânatului, aplicarea măsurilor de apărare a

sănătăŃii animalelor sălbatice şi de prevenire a difuzării bolilor de la acestea la animalele

domestice sau la om; delimitarea în cadrul fondurilor de vânătoare a zonelor de protecŃie a

vânatului de până la ¼ din mărimea acestora, unde sunt oprite în perioada de înmulŃire a

vânatului, păşunatul şi circulaŃia persoanelor, în afara obligaŃiilor de serviciu; iau măsuri de

raŃionalizare a recoltării speciilor care prezintă interes deosebit sub aspect estetic, recreativ-

sportiv şi ştiinŃific; constată anual efectivele de vânat existente şi execută măsurile privitoare la

perpetuarea speciilor şi realizarea unor efective optime vânat; asigură creşterea potenŃialului

biologic al vânatului; execută măsurile de reducere a efectivelor la unele specii de vânat; execută

măsurile stabilite de către organele sanitar-veterinare pentru zonele în care s-au semnalat cazuri

de turbare ori epizootii; execută planul de recoltare prin organizarea de vânători; desfăşoară

activităŃi de publicitate pentru cunoaşterea şi ocrotirea faunei sălbatice a Ńării.

Importante atribuŃii pentru protejarea vânatului revin şi autorităŃilor publice centrale pentru

silvicultură. În acest sens amintim: elaborează strategia privind fondul cinegetic al României;

146

stabilesc criteriile de atribuire a dreptului de gestionare a fondurilor de vânătoare în vederea

încheierii contractelor de gestionare de către structurile proprii din teritoriu; aprobă metodologia

de evaluare a efectivelor de vânat şi de calcul al cotelor anuale de recoltă; aprobă propunerile de

populare a fondurilor de vânătoare cu specii noi de vânat; asigură, din fondul de protecŃie a

vânatului, special constituit în acest scop, finanŃează acŃiunile de refacere a potenŃialului

cinegetic al unor fonduri de vânătoare; stabilesc rasele de câini admise la vânătoare în România şi

altele.

Ca organism de avizare şi consultare în domeniul cinegetic, pe lângă autoritatea publică

centrală de silvicultură a fost creat Consiliul NaŃional de Vânătoare care: avizează propunerile de

acte normative în domeniul cinegetic; propune măsuri de publicitate şi de cunoaştere a activităŃii

cinegetice, precum şi a strategiei adoptate în scopul menŃinerii biodiversităŃii faunei cinegetice,

păstrării echilibrului ecologic şi exercitării raŃionale a vânătorii ş.a.

În cadrul InspecŃiei de Stat a Pădurilor din structura Ministerului Agriculturii, AlimentaŃiei şi

Pădurilor, funcŃionează inspecŃii zonale cu atribuŃii de gardă forestieră (la Bacău, Braşov,

Bucureşti, Caransebeş şi Cluj) care au în atribuŃiile lor protecŃia animalelor sălbatice şi anume:

stabilesc şi controlează modul de gospodărire a fondurilor de vânat; verifică aplicarea măsurilor

de ocrotire a vânatului, de combatere a răpitorilor acestuia, a bolilor şi braconajului; controlează

respectarea nivelurilor de recoltare a vânatului; urmăresc respectarea dispoziŃiilor referitoare la

organizarea şi desfăşurarea acŃiunilor de vânătoare şi pescuit sportiv; controlează autenticitatea

documentelor ce atestă calitatea de vânător; avizează contractele şi licenŃele de vânătoare ş.a.

8.5. Specificul protecŃiei fondului piscicol şi acvaculturii

Dintre cele trei ecosisteme cere ne furnizează hrana – terenurile agricole, păşunile şi zonele

de pescuit – exploatarea excesivă a zonelor piscicole este poate cea mai vizibilă. După cel de –al

doilea război mondial, creşterea demografică accelerată şi veniturile în continuă urcare au generat

o cerere de nivel record pentru produsele marine. În acelaşi timp, dezvoltarea tehnologiilor de

pescuit oceanic, incluzând navele de prelucrare a peştelui dotate cu congelatoare – ceea ce le-a

permis pescadoarelor să exploateze largul oceanelor – au condus la sporirea dramatică a

capacităŃii de pescuit. Ca urmare, pescuitul oceanic a crescut de la cele 19 milioane de tone în

1950, la maximul său istoric de 93 de milioane de tone în 1997. Această creştere de cinci ori –

mai mult decât dublul creşterii populaŃiei în aceeaşi perioadă – a ridicat consumul mediu mondial

al produselor marine pe persoană de la 8 kg în 1950 la un maxim de 17 kg în 1988.

La începutul anilor 1990, OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru Hrană şi Agricultură (FAO),

care monitorizează zonele piscicole oceanice, a raportat că toate cele 17 zone majore sunt

147

recoltate la capacitatea lor suportabilă sau chiar peste aceasta şi că 9 dintre aceste zone erau în

fază de declin. Multe Ńări au încercat să-şi protejeze zonele piscicole contra exploatării excesive

şi a unui eventual colaps. Zonele de pescuit din interiorul uscatului suferă şi ele de o proastă

administrare a mediului – deversarea apelor, creşterea acidităŃii şi poluarea. De exemplu, Marea

de Azov din Rusia se află în pragul morŃii biologice. Multe specii de peşti au dispărut. De

asemenea, poluarea lacurilor de apă dulce duce fie la distrugerea unor soiuri de peşte, fie la

nesiguranŃa consumării lor de către om.

Din aceste motive, după lungi negocieri, în aprilie 1997 s-a semnat la Bruxelles acordul

Uniunii Europene de a se reduce capacitatea de pescuit a flotei sale cu 30% pentru speciile aflate

în pericol şi cu 20% pentru cele excesiv exploatate.

În Ńara noastră, reglementarea – cadru pentru acest domeniu este dată de Legea nr.192 din 19

aprilie 2001 privind fondul piscicol, pescuitul, acvacultura, modificată ulterior prin O.U. nr.76

din 13 iunie 2002. Din aceste legi rezultă că, protecŃia fondului piscicol şi acvacultura sunt

activităŃi de interes naŃional. Fondul piscicol îl constituie totalitatea populaŃiilor de peşti, raci,

scoici, broaşte şi alte vieŃuitoare acvatice. Iar acvacultura este un ansamblu de procedee şi tehnici

având ca scop reproducerea, ameliorarea şi creşterea puieŃilor şi altor vieŃuitoare acvatice.

Strategia în domeniu conservării biodiversităŃii din bazinele piscicole este elaborată de

autoritatea publică centrală de protecŃie a mediului.

Fondul piscicol aparŃine, după caz, domeniului public de interes naŃional sau local ori

domeniului privat. Administrarea fondului piscicol din domeniul public de interes naŃional,

precum şi din amenajările piscicole din domeniul public şi privat, cu excepŃia apelor de munte şi

a celor administrate de AdministraŃia RezervaŃiei Biosferei „Delta Dunării” se realizează de

Compania NaŃională de Administrare a Fondului Piscicol, persoană juridică aflată în subordinea

Ministerului Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor.

Potrivit legii, Compania NaŃională de administrare a Fondului Piscicol are următoarele

atribuŃii principale: a) aplică strategia naŃională în domeniul protejării fondului piscicol şi

gestionării durabile a acestuia; b) elaborează metodologia de evaluare a fondului piscicol şi de

stabilire a cotelor anuale de peşti şi alte vieŃuitoare acvatice; c) urmăreşte exploatarea durabilă

prin pescuit a fondului piscicol administrat şi concesionează fondul piscicol persoanelor juridice

care au în obiectul de activitate pescuitul; d) stabileşte preŃurile de pornire a licitaŃiei pentru

concesionarea fondului piscicol; e) asigură refacerea prin repopulare a fondului piscicol din

bazinele piscicole naturale ş.a.

Administratorii şi beneficiarii bazinelor piscicole din domeniul public şi privat al statului sunt

obligaŃi să execute lucrări curente de întreŃinere a surselor de alimentare cu apă şi a zonelor de

148

pescuit şi să execute lucrări de amenajare şi construcŃii specifice pentru protecŃia fondului

piscicol.

În bazinele piscicole naturale aparŃinând statului, exceptând apele de munte şi cele

administrate de AdministraŃia RezervaŃiei Biosferei „Delta Dunării”, atribuirea dreptului de

pescuit persoanelor fizice şi juridice se face prin autorizare de către Compania NaŃională de

Administrare a Fondului Piscicol. Exercitarea pescuitului se face pe baza unui permis eliberat de

persoanele juridice autorizate.

Potrivit legii, dreptul de pescuit în scop comercial al fondului piscicol natural din domeniul

public, se atribuie de către administratorii statului în două modalităŃi: a) prin concesionare, pe

bază de licitaŃie publică, societăŃilor comerciale, asociaŃiilor de pescari şi altor forme de asociere;

deŃinătorii de active şi cei care au contracte în derulare au un drept de preemŃiune la concesiune;

b) prin eliberarea de permis de pescuit individual pescarilor profesionişti, în scopul exercitării

pescuitului.

Dreptul de pescuit recreativ-sportiv se atribuie de administratorii statului, prin concesionare,

asociaŃiilor de pescari sportivi şi altor forme de asociere.

Dreptul de pescuit în scop ştiinŃific se atribuie de administratorii statului instituŃiilor şi

organizaŃiilor de cercetare.

DeŃinătorii de autorizaŃii de pescuit pot fi: persoane juridice cu profil piscicol sau care au

prevăzut în statul activităŃi piscicole; institute, centre şi staŃiuni de cercetare din domeniul

piscicol; asociaŃii care desfăşoară şi activităŃi piscicole; asociaŃii de pescari sportivi, persoane

fizice care atestă calitatea de pescar profesionist.

Ca organ consultativ asupra tuturor problemelor referitoare la reglementările privind accesul

la zonele şi resursele piscicole, precum şi pentru stabilirea modului de exercitare a activităŃilor de

exploatare, s-a înfiinŃat Comitetul Consultativ NaŃional pentru Sectorul Pescăresc. De asemenea,

a fost înfiinŃată InspecŃia Piscicolă, ca organism de specialitate cu personalitate juridică, care

funcŃionează în subordinea Ministerului Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor, menit să asigure

respectarea prevederilor legale în domeniul protecŃiei fondului piscicol.

ProtecŃia fondului piscicol se realizează, în primul rând, prin prohibiŃia anuală a pescuitului

sau orice alte măsuri prin care se asigură exploatarea durabilă a fondului piscicol şi conservarea

biodiversităŃii. În acest scop, anual, autoritatea publică centrală pentru agricultură, alimentaŃie şi

păduri împreună cu autoritatea publică centrală de protecŃie a mediului stabilesc, prin ordin

comun, perioadele şi zonele de prohibiŃie a pescuitului pentru toate speciile de peşti şi animale

acvatice şi pentru toate zonele Ńării. Pentru apele curgătoare care constituie frontieră de stat,

149

perioadele de prohibiŃie şi regulile de pescuit se stabilesc în concordanŃă cu convenŃiile

internaŃionale încheiate cu celelalte state riverane.

O altă măsură de protecŃie a fondului piscicol aparŃinând domeniului public şi privat de stat

se referă la instituirea zonelor de protecŃie specială, care se delimitează pe teren cu semne

distincte. Aceste zone pot fi: de protecŃie a reproducerii, de protecŃie a diversităŃii speciilor

piscicole reunite într-un ecosistem acvatic şi de protecŃie pentru iernarea peştelui. Instituirea

zonelor de protecŃie se realizează la propunerea administratorilor statului.

Legea instituie şi o serie de interdicŃii, ca de exemplu: mutarea, deteriorarea sau distrugerea

semnelor indicatoare de reglementare a pescuitului, amplasate în zona bazinelor piscicole;

recoltarea stufului, a papurei şi a altor plante acvatice din bazinele piscicole; circulaŃia cu

autovehicule şi scoaterea de material lemnos prin albiile curgătoare din apele de munte ş.a.

8.6. SancŃiuni; răspunderea contravenŃională, penală şi civilă

Un element specific al răspunderii juridice în domeniul protecŃiei animalelor sălbatice constă

în aceea că, de regulă, prin încălcarea normelor legale (care obligă persoanele la săvârşirea sau

interzice săvârşirea anumitor fapte) din acest domeniu, nu se pune problema poluării mediului, ci

se acŃionează direct asupra vieŃii şi sănătăŃii animalelor sălbatice prin exercitarea vânătorii.

Prin urmare, răspunderea juridică poate interveni dacă sunt încălcate normele legale care

protejează animalele sălbatice, indiferent dacă s-au produs sau nu poluarea factorilor de mediu.

În domeniul protecŃiei animalelor sălbatice poate interveni răspunderea contravenŃională,

penală şi civilă.

Conform Legii protecŃiei mediului sunt considerate contravenŃii şi se aplică sancŃiuni

contravenŃionale în cazul săvârşirii următoarelor fapte, cum sunt: a) în privinŃa protecŃiei

ecosistemelor terestre, dacă deŃinătorii pădurilor şi vegetaŃiei forestiere nu asigură respectarea

regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului în scopul menŃinerii

biodiversităŃii pădurilor şi a echilibrului ecologic, sancŃiunea constând într-o amendă, a cărei

valoare se actualizează anual de Guvernul României; b) dacă deŃinătorii pădurilor şi vegetaŃiei

forestiere din afara fondului forestier nu exploatează fondul cinegetic şi piscicol în limitele

potenŃialului de regenerare, aceştia putând fi sancŃionaŃi contravenŃional cu amendă.

Potrivit Legii fondului cinegetic şi a protecŃiei vânatului constituie contravenŃii următoarele

fapte:

a) nerespectarea obligaŃiei din lege de a permite exercitarea vânătorii, aplicarea măsurilor de

protecŃie a vânatului, precum şi amplasarea instalaŃiilor şi amenajărilor vânătoreşti provizorii de

către deŃinătorii, cu orice titlu, a terenurilor pe care se arondează fonduri de vânătoare; de

150

asemenea, constituie contravenŃie nerespectarea de către deŃinătorii de astfel de terenuri a

obligaŃiei de a lua măsurile prevăzute de lege pentru protecŃia vânatului şi a mediului său de

viaŃă;

b) săvârşirea unor fapte interzise de lege, cum sunt: popularea fondurilor de vânătoare cu

vânat bolnav, debil, degenerat sau din crescătoriile de vânat destinate exclusiv consumului;

tulburarea în mod nejustificat a liniştii vânatului în perioadele de înmulŃire sau de creştere a

puilor; păşunatul în pădurile statului şi înfiinŃarea şi recoltarea culturilor agricole fără asigurarea

protecŃiei vânatului; distrugerea sau degradarea instalaŃiilor vânătoreşti, a tăbliŃelor indicatoare şi

a culturilor pentru vânat etc.;

c) mutarea , distrugerea sau sustragere momelilor, nadelor şi hranei destinate vânatului,

precum şi depozitarea în teren sau utilizarea în combaterea dăunătorilor vegetali şi animali ai

culturilor agricole şi silvice a substanŃelor chimice toxice pentru vânat, fără luarea măsurilor de

protecŃie a acestuia;

d) deŃinerea în captivitate a animalelor sălbatice, precum şi înfiinŃarea de crescătorii de vânat

şi complexe de vânătoare fără autorizaŃia cerută de lege.

Pe lângă amenda contravenŃională, se reŃine permisul de vânătoare al celui care a săvârşit

contravenŃia de către agentul constatator şi se transmite imediat unităŃii care l-a emis.

Constatarea contravenŃiilor de mai sus se face de către personalul organului specializat în

domeniul cinegetic, în cadrul autorităŃii publice centrale care răspunde de silvicultură, precum şi

de către personalul salariat, cu atribuŃii de ocrotire a vânatului, de persoanele juridice care

gestionează fonduri de vânătoare, de alt personal de specialitate împuternicit în acest scop,

precum şi de către organele de poliŃie.

Odată cu contravenŃia, agentul aplică şi amenda. Împotriva procesului-verbal de constatare a

contravenŃiei şi de aplicare a amenzii se poate face plângere, în termen de 15 zile de la data

comunicării. Plângerea se soluŃionează de către judecătoria în a cărei rază teritorială a fost

săvârşită contravenŃia.

Mai sunt considerate infracŃiuni şi alte fapte săvârşite în domeniul protecŃiei animalelor

sălbatice, după cum urmează:

a) folosirea de momeli şi de mijloace electrice pentru omorârea animalelor sălbatice şi a

peştilor, în scopul consumului sau comercializării; aceste fapte se pedepsesc cu amendă sau

închisoare, dacă sunt de natură să pună în pericol viaŃa ori sănătatea umană, animală sau vegetală;

b) nerespectarea restricŃiilor şi interdicŃiilor la vânat şi pescuit ale unor specii de animale

protejate sau oprite temporar prin lege si în zonele de regim de protecŃie integrală, sancŃionată ca

faptele de la punctul anterior.

151

Potrivit Legii fondului cinegetic şi a protecŃiei vânatului mai constituie infracŃiune:

a) braconajul, care constă în căutarea, urmărirea, hăituirea, uciderea, rănirea sau capturarea

vânatului sau orice altă activitate având drept scop dobândirea acestuia, dacă fapta a fost

săvârşită;

b) vânarea fără permis sau autorizaŃie legală;

c) vânarea animalelor interzise sau în perioada în care, potrivit legii, vânarea lor nu este

permisă;

d) vânarea noaptea, prin utilizarea autovehiculelor şi farurilor sau dispozitivelor care permit

ochirea şi tragerea pe întuneric;

e) utilizarea curentului electric, a explozivilor, otrăvurilor, aparaturii electronice, a

capcanelor care pun în pericol viaŃa oamenilor şi animalelor, a armelor interzise pentru vânătoare

în România .

Faptele de mai sus se pedepsesc cu agravare, dacă au fost săvârşite:

a) în timpul nopŃii, cu excepŃia speciilor de vânat la care vânătoarea este permisă în

asemenea condiŃii;

b) de două sau mai multe persoane împreună;

c) de o persoană cu atribuŃii de serviciu sau atribuŃii publice în domeniul vânătorii, precum

şi de reprezentanŃii persoanelor juridice care au în obiectul de activitate ocrotirea vânatului sau

vânătoarea.

De asemenea, se mai pedepsesc cu închisoare sau cu amendă următoarele fapte:

a) scoaterea din Ńară a trofeelor de vânat sau a vânatului viu, fără respectarea dispoziŃiilor

legale;

b) eliberarea sau folosirea permiselor sau autorizaŃiilor de vânătoare, în alte condiŃii decât

cele stabilite de lege.

Tentativa se pedepseşte.

Bunurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea infracŃiunilor, se

confiscă.

Permisul de vânătoare al celui care a săvârşit unele faptele stabilite de lege, se anulează de

către unitatea care l-a eliberat.

Constatarea acestor fapte se face de către organele de urmărire penală şi de către personalul

care constată contravenŃiile săvârşite în acest domeniu.

Răspunderea civilă poate interveni atunci când, prin contravenŃia sau infracŃiunea săvârşită,

s-a cauzat un prejudiciu patrimonial.

152

Potrivit legii, răspunderea pentru prejudiciu are un caracter obiectiv, adică este independentă

de culpă. În cazul pluralităŃii autorilor, răspunderea civilă este solidară.

8.7. Regimul juridic al ariilor naturale ; definirea noŃiunii; administrarea şi

conservarea; răspunderi şi sancŃiuni

Începând cu a doua jumătate a secolului trecut, mişcarea pentru ocrotirea naturii a început să

fie îmbrăŃişată, pe lângă oamenii de ştiinŃă şi de societăŃi ştiinŃifice care şi-au dedicat activitatea

semnalării monumentelor naturale din teritoriile naŃionale şi luptei pentru a le salva. Această

luptă s-a extins, cuprinzând din ce în ce mai insistent monumente naturale de importanŃă

ştiinŃifică excepŃională, fie prin formaŃiunile lor biologice primitive, fie prin animalele sau

plantele rare şi ameninŃate pe care le adăpostesc.

Deşi idealul romantic al reîntoarcerii în ambianŃa naturii originare devine tot mai iluzoriu, pe

măsura progresului tehnic şi ştiinŃific, romantismului îi revine totuşi meritul de a fi creat climatul

spiritual în care s-au înfiripat primele măsuri ale strădaniilor de ocrotire a unor valori ale

patrimoniului natural.

Printre precursorii ocrotirii naturii se numără, pe lângă Rousseau, scriitorii secolului al XVII-

lea, mai ales, celebrul biolog şi geograf Al. von Humboldt , unul dintre pionierii biogeografiei şi

a ecologiei moderne. El a creat conceptul de „monument al naturii”, acordat teritoriilor de interes

biologic excepŃional.

Pentru poporul român, ideea de „monument al naturii” are rădăcini mult mai adânci. Este

suficient să ne amintim veneraŃia legendară cu care răzeşii au ocrotit stejarul din Borzeşti de care

este legată prima biruinŃă a lui Ştefan cel Mare sau de ocrotirea gorunului lui Horea de la łebea.

La rândul său, creaŃia literar-artistică a reflectat încă din cele mai vechi timpuri, sentimentul

organic al solidarităŃii ancestrale a poporului nostru cu natura.

Mişcarea pentru ocrotirea naturii s-a impus însă în Ńara noastră, în perioada interbelică. Marea

Unire a generat o vie activitate socială, politică, economică şi culturală. În apărarea străvechilor

plaiuri se ridică profesorii Alexandru Borza şi Emil RacoviŃă care, printre primii, fundamentează

în mod ştiinŃific ocrotirea naturii în România.

La 7 iulie 1930 apare prima lege pentru ocrotirea naturii, în baza căreia sunt declarate

monumente ale naturii „floarea de colŃ” şi „nufărul termal”, iar în 1935 este înfiinŃat primul parc

naŃional din România, în MunŃii Retezat. Sunt puse sub ocrotire prin „jurnale ale Consiliului de

Miniştri” 36 de teritorii ca rezervaŃii naturale, parcuri naŃionale, monumente ale naturii, însumând

o suprafaŃă de 15.000 ha.

153

Mai târziu au fost adoptate alte reglementări privitoare la protecŃia monumentelor naturii,

cum sunt: Decretul nr.296/1948 , abrogat prin Decretul nr.237/1950. Începând din 1973, protecŃia

rezervaŃiilor şi monumentelor naturii şi-au găsit reglementarea generală în Legea nr.9/1973

privind protecŃia mediului înconjurător. În prezent, regimul ariilor protejate şi monumentelor

naturii este reglementat în SecŃiunea a 4-a, Capitolul III din Legea protecŃiei mediului

nr.137/1995. În această lege, în art.89 lit. p) se prevede că se va reglementa printr-o lege specială

regimul ariilor protejate şi monumentelor naturii, sarcină legislativă care nu s-a realizat încă.

Cea mai sistematizată definiŃie a monumentelor naturii a dat-o Emil RacoviŃă: „ Sunt

considerate ca monumente ale naturii, toate locurile, toŃi bionŃii (fiinŃe vii), toate teritoriile şi

operele umane preistorice care, din cauza interesului lor ştiinŃific, artistic, peisagistic şi legendar,

merită a fi conservate pentru folosul public, atât în prezent cât şi în viitor şi care au fost declarate

astfel prin lege”.

Ariile protejate şi monumentele naturii sunt declarate ca atare „prin acte sau reglementări cu

caracter normativ, inclusiv prin amenajamente silvice”. Toate ariile protejate şi monumentele

naturii declarate ca atare potrivit reglementărilor legale anterioare, în vigoare până la 30

decembrie 1995 (data intrării în vigoare a Legii nr.137/1995), îşi păstrează această calitate.

Ariile protejate sunt evidenŃiate în planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului,

aprobate conform legii. Rolul statului în acest domeniu este evidenŃiat şi în prevederea legii după

care autoritatea centrală pentru protecŃia mediului, la propunerea Academiei Române, declară noi

zone pentru extinderea reŃelei naŃionale de arii protejate şi monumente ale naturii şi le încadrează

pe categorii.

Conform legii actuale, prin arie natură protejată se înŃelege „zona terestră, acvatică şi/sau

subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care

există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaŃiuni biogeografice, peisagistice,

geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare economică, ştiinŃifică sau

culturală deosebită”.

Ariile protejate nu îndeplinesc numai funcŃii de conservare a diversităŃii biologice şi a

heterogenităŃii condiŃiilor de mediu, precum şi socio-educative, ci au şi un deosebit rol ştiinŃific

prin cercetările ce se pot organiza în aceste zone unde echilibrul ecologic nu este perturbat,

asigurându-se aprofundarea cunoaşterii proceselor productivităŃii biologice şi a stabilităŃii

protecŃiei mediului.

Ansamblul ariilor naturale protejate, formează reŃeaua naŃională de arii naturale protejate

coordonarea managementului acesteia fiind o sarcină a autorităŃii publice centrale pentru

protecŃia mediului, Academiei Române şi Comitetului NaŃional „Om-Biosferă”.

154

Pentru stabilirea regimului juridic al ariilor protejate, astfel ca acestea să asigure diversitatea

biologică, să utilizeze durabil şi să conserve habitatele naturale, flora şi fauna sălbatică, legea

consacră următoarele principii: garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural

este un obiectiv de interes public major; conservarea şi utilizarea durabilă a patrimoniului natural

este o componentă a strategiei naŃionale pentru dezvoltarea durabilă: instituirea regimului de arie

naturală protejată şi de zonă de protecŃie a bunurilor din patrimoniul natural este prioritară în

raport cu orice alte obiective.

Consacrarea acestor principii, constituie o reflectare în plan sectorial, a obligaŃiilor

constituŃionale ale statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător şi de a

exploata resursele naturale în concordanŃă cu interesul naŃional, precum şi a prevederilor Legii

protecŃiei mediului care, prevede că „protecŃia mediului este un obiectiv de interes public major”,

stabilind principiul general al conservării biodiversităŃii şi a ecosistemelor specifice cadrului

biogeografic natural.

AutorităŃile administraŃiei publice locale, la solicitarea agenŃiilor pentru protecŃia mediului

sau a altor persoane juridice şi persoanelor fizice interesate, pe baza documentaŃiei avizate de

către Academia Română, pot să pună sub ocrotire provizorie în vederea declarării ca arii protejate

sau monumente ale naturii anumite obiective care justifică aceasta.

Una dintre cele mai importante zone din Ńara noastră a fost declarată ca rezervaŃie prin lege.

Astfel, prin Legea nr.82/1993 a fost constituită RezervaŃia Biosferei „Delta Dunării”, care este o

zonă de importanŃă naŃională şi internaŃională, trecută pe lista patrimoniului mondial.

AutorităŃile publice pentru protecŃia mediului au importante atribuŃii în privinŃa ariilor

protejate şi monumentelor naturii, atât în legătură cu înfiinŃarea lor, cât şi pe parcursul existenŃei

acestora.

Autoritatea centrală pentru protecŃia mediului are următoarele atribuŃii: declară noi zone de

arii protejate sau monumente ale naturii şi le încadrează pe categorii; organizează reŃeaua de

supraveghere şi de pază a ariilor protejate şi monumentelor naturii; stabileşte regimul de

administrare şi de abordare turistică al acestor teritorii; controlează modul de aplicare a

reglementărilor de către cei ce le administrează; elaborează, editează, Ńine la zi şi difuzează

„Catalogul ariilor protejate şi al monumentelor naturii”, precum şi „Cartea roşie a speciilor de

plante şi animale” din România; asigură coordonarea activităŃii de reconstrucŃie ecologică a

zonelor deteriorate, elaborează harta ecoregiunilor şi fundamentează dezvoltarea reŃelei de arii

protejate; coordonează activitatea reŃelei de arii protejate (parcuri naturale, parcuri naŃionale,

rezervaŃii ale biosferei, monumente ale naturii) pentru conservarea diversităŃii biologice şi a

eterogenităŃii structurilor ecologice ale cadrului natural.

155

Autoritatea administraŃiei publice locale asigură informarea agenŃilor economici, a populaŃiei

şi a turiştilor cu privire la existenŃa în zonă a ariilor protejate şi a monumentelor naturii, privind

semnificaŃia lor, regulile şi restricŃiile stabilite, precum şi sancŃiunile aplicabile pentru ne-

respectarea statutului acestora. La solicitarea agenŃiilor pentru protecŃia mediului, a altor

organizaŃii interesate, persoane fizice sau juridice, pe baza documentaŃiei avizate de către

Academia Română, ele pot să pună sub ocrotire provizorie, în vederea declarării ca arii protejate

sau monumente ale naturii, a anumitor obiective care justifică aceasta.

Administrarea propriu-zisă a ariilor naturale protejate şi a celorlalte bunuri din patrimoniul

natural puse sub regim special de protecŃie şi conservare, se face prin: a) structuri administrative

special constituite şi reprezentate prin administraŃii proprii, cu personal calificat, precum şi

consilii consultative de administrare, organizate pe lângă administraŃiile proprii, formate din

reprezentanŃi ai instituŃiilor, organizaŃiilor economice, autorităŃilor şi comunităŃilor locale care

deŃin cu orice titlu suprafeŃe în perimetrul ariei naturale respective.

Aceste structuri sunt îndrumate şi supravegheate de un Consiliu ştiinŃific care evaluează

modul în care sunt aplicate măsurile prevăzute în planurile de management; consiliul prezintă

anual Academiei Române şi autorităŃii publice centrale pentru protecŃia mediului, rapoarte

cuprinzând constatări, propuneri şi recomandări; b)regii autonome, companii, societăŃi naŃionale

şi comerciale, autorităŃi ale administraŃiei publice locale, servicii descentralizate ale

administraŃiei publice locale ; c) instituŃii ştiinŃifice de cercetare şi învăŃământ, din sectorul public

şi privat, muzee, organizaŃii neguvernamentale, constituite conform legii; d) persoane fizice cu

calitatea de custode în condiŃiile prevăzute de lege.

Administratorii ariilor protejate elaborează planurile de management şi regulamentele ariilor

protejate, care se avizează de către Academia Română şi se aprobă de autoritate publică centrală

pentru protecŃia mediului. Respectarea prevederilor din aceste planuri şi regulamente este

obligatorie pentru administratorii ariilor naturale protejate, precum şi pentru persoanele fizice şi

juridice care deŃin sau administrează terenuri şi bunuri sau care desfăşoară activităŃi în perimetrul

ariei protejate.

Pentru supravegherea unor arii naturale protejate şi bunuri ale patrimoniului natural aflate sub

regim special de protecŃie şi conservare, care nu necesită sau care nu au structuri de administrare

special constituite, se instituie calitatea de custode. Custozii pot fi persoane fizice sau juridice

care au calificarea, instruirea şi mijloacele necesare pentru aplicarea măsurilor de ocrotire şi

conservare a bunurilor încredinŃate, atestate de către autoritatea publică centrală pentru protecŃia

mediului. Calitatea de custode se stabileşte prin încheierea unei convenŃii, care împreună cu

156

legitimaŃia de custode reprezintă documentele valabile în faŃa autorităŃilor publice şi a altor

persoane interesate.

DeŃinătorii de arii protejate sau monumente ale naturii au obligaŃia de a conserva, întreŃine şi

asigura paza acestora în condiŃiile stabilite de lege şi statutele sau regulamentele lor de

funcŃionare. Persoanele fizice sau juridice care deŃin, cu titlu de proprietate, terenuri pe teritoriul

rezervaŃiei sunt obligate să le gospodărească prin mijloace ecologice admise, tradiŃionale sau

recomandate de autorităŃile ştiinŃifice.

Sunt interzise culegerea şi comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloc, deŃinerea şi

comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum şi dislocarea, deŃinerea şi

comercializarea unor piese mineralogice, speologice şi paleontologice, provenite din locuri

declarate monumente ale naturii.

De asemenea, mai sunt prevăzute restricŃiile: să nu se execute lucrări de amenajare şi

construcŃie de orice natură fără autorizaŃie; să nu se recolteze sau să se distrugă ouăle păsărilor

sălbatice; să nu se distrugă cuiburile sau locurile de cuibărit ale acestora; să nu se producă prin

orice mijloc, zgomote intense în perimetrele zonelor de cuibărit sau de adăpost ale păsărilor; să

nu se fotografieze sau filmeze în scop comercial sau fără plata taxelor legale (dacă există); să nu

se vâneze păsările sălbatice admise la vânat, decât în condiŃiile legii; să nu se arunce în ape, să nu

se împrăştie pe teren sau să se depoziteze în locuri neautorizate deşeuri menajere; să nu se vâneze

sau captureze mamiferele sălbatice; să nu se taie sau deterioreze arborii declaraŃi monumente ale

naturii sau din zone cu regim de protecŃie ecologică integrală etc.

Încălcarea prevederilor legale privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea

habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, atrage răspunderea civilă, contravenŃională sau

penală, după caz, a persoanelor vinovate.

Legea stabileşte o serie de fapte considerate contravenŃii, dacă potrivit legii penale, nu

constituie infracŃiuni, pentru care amenda aplicată se diferenŃiază sub aspectul cuantumului

minim şi maxim, după cum fapta a fost săvârşită de persoane fizice sau juridice.

Răspunderea contravenŃională intervine foarte des pentru nerespectarea regulilor referitoare la

protecŃia ariilor protejate şi monumentelor naturii. Răspunderea penală poate să intervină atunci,

când fapta săvârşită este incriminată de legea penală.

Amenda contravenŃională (care constă într-o sumă de bani al cărui cuantum se actualizează

anual prin hotărâre de Guvern) se aplică ori de câte ori se constată săvârşirea următoarelor

contravenŃii: neasigurarea informării agenŃilor economici, populaŃiei şi turiştilor de către

autorităŃile administraŃiei publice locale cu privire la existenŃa în zonă a ariilor protejate şi

monumentelor naturii, la regulile şi restricŃiile stabilite, precum şi la sancŃiunile aplicabile pentru

157

nerespectarea statutului acestora; introducerea în Ńară a unor culturi de microorganisme, plante şi

animale vii fără acordul eliberat de autoritatea centrală pentru protecŃia mediului şi consultarea

Academiei Române; se mai sancŃionează cu amendă următoarele fapte: nerespectarea legii de

către deŃinătorii suprafeŃelor terestre sau acvatice limitrofe ariilor protejate şi monumentelor

naturii; culegerea şi comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloace, deŃinerea şi

comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum şi dislocarea, deŃinerea şi

comercializarea unor piese mineralogice, speologice şi paleontologice provenite din locuri

declarate monumente ale naturii, cu excepŃia cazurilor autorizate de organele competente.

Alături de aceste contravenŃii şi sancŃiuni contravenŃionale trebuie să mai avem în vedere şi

unele reglementări speciale, după care sunt considerate contravenŃii: neluarea de către

administratorii legali a măsurilor de interzicere a accesului vehiculelor cu tracŃiune mecanică sau

animală în perimetrul zonelor cu regim de protecŃie; organizarea de antrenamente sportive,

demonstraŃii sau competiŃii auto-moto în perimetrul zonelor protejate; recoltarea de către

persoane neautorizate a florilor sau altor părŃi din plante din amenajamentele peisagistice; ne-

luarea de către proprietarii sau administratorii legali ai rezervaŃiilor naturale a măsurilor necesare

pentru menŃinerea animalelor sălbatice în limitele habitatelor lor naturale sau amenajarea, în

vederea asigurării securităŃii oamenilor şi prevenirii prejudicierii bunurilor acestora; desfăşurarea

în perimetrul rezervaŃiilor naturale al parcurilor naturale şi naŃionale, a oricăror activităŃi fără

acordul sau autorizaŃie de mediu sau încălcarea prevederilor acestora; ne-respectarea de către

proprietarii sau administratorii legali a dispoziŃiilor în vigoare şi măsurile speciale stabilite de

autoritatea pentru mediu, privind protecŃia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a

diversităŃii biologice, în special pentru protecŃia speciilor de plante şi animale ce constituie

monumente ale naturii.

Pedepsele penale prevăzute de lege (închisoare sau amendă) sunt aplicabile pentru

următoarele fapte: în cazul în care fapta constituie contravenŃie, dar este săvârşită în asemenea

condiŃii încât, potrivit legii penale, constituie infracŃiune; nerespectarea interdicŃiei prevăzute în

art.60 din Legea protecŃiei mediului nr.137/1995, republicată, potrivit căreia constituie

infracŃiune culegerea şi comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloc, deŃinerea şi

comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum şi dislocarea, deŃinerea şi

comercializarea unor piese mineralogice , speologice şi paleontologice, provenite din locuri

declarate monumente ale naturii, în zonele cu regim de protecŃie integrală.

Răspunderea civilă intervine dacă prin contravenŃie sau infracŃiunea săvârşită se cauzează un

prejudiciu patrimonial, care trebuie reparat. Răspunderea pentru un prejudiciu patrimonial are

158

caracter obiectiv, adică are loc independent de culpă. În cazul pluralităŃii, răspunderea este

solidară.

8. 8. Regimul juridic special al RezervaŃiei Biosferei „Delta Dunării”

Delta Dunării este cea mai mare şi mai puŃin afectată zonă umedă a Europei, constituind o

regiune de importanŃă internaŃională. Ea se întinde pe o suprafaŃă de 550.000 ha (dintre care peste

400.000 ha în România şi restul în Ucraina), constituind o importantă zonă a biodiversităŃii.

Apele ei găzduiesc peste 75 de specii de peşti (inclusiv sturioni).

Dar, în ultimele decenii, mediul Deltei a fost supus unei degradări grave, ca urmare a

supradezvoltării navigaŃiei, exploatării neraŃionale a resurselor piscicole, agriculturii şi

operaŃiunilor de regularizare, poluării sub diferite forme. Ca urmare, în ultimii ani s-au adoptat o

serie de măsuri, inclusiv legislative, vizând oprirea proceselor de degradare a patrimoniului

natural al Deltei şi reconstrucŃia sa ecologică. Rezultatul principal îl constituie, din acest punct de

vedere, constituirea RezervaŃiei Biosferei „Delta Dunării”, cu un statul juridic complex, menită să

asigure gestionarea corespunzătoare şi dezvoltarea durabilă a resurselor naturale ale zonei.

Prin Decretul nr.103 din 7 februarie 1990 au fost sistate lucrările de aplicare a programului de

amenajare şi exploatare integrală a Deltei Dunării, a fost abrogat Decretul nr.92/1983 şi au fost

oprite oricare alte activităŃi care ar afecta mediul deltaic. Totodată, s-a prevăzut elaborarea unui

studiu din care să rezulte măsurile necesare pentru utilizarea economică a teritoriului zonei, în

condiŃii de redresare şi menŃinere a echilibrului ecologic. Prin Decretul nr.187 din 30 martie

1990, România a aderat la ConvenŃia UNESCO adoptată la 16 noiembrie 1972, iar Delta Dunării

a fost înscrisă pe lista patrimoniului mondial în decembrie 1991 şi a fost declarată rezervaŃie a

biosferei. Prin H.G. nr.983 din 29 august 1990 (privind organizarea şi funcŃionarea Ministerului

Mediului), pentru îndrumarea şi controlul întregii activităŃi ştiinŃifice, de turism şi agrement din

Deltă, s-a înfiinŃat AdministraŃia RezervaŃiei „Delta Dunării”, instituŃie cu personalitate juridică

subordonată Ministerului Mediului.

Un pas important în stabilirea noului regim de protecŃie şi conservare a mediului deltaic l-a

constituit aderarea României, prin Legea nr.5 din 25 ianuarie 1991, la ConvenŃia asupra zonelor

umede de importanŃă internaŃională, în special ca habitat al păsărilor acvatice (încheiată la 2

februarie 1971 la Ramsar), şi înscrierea Deltei Dunării (în mai 1991) pe lista aferentă acestei

convenŃii. În plus, România a semnat la 5 iunie 1992 ConvenŃia asupra biodiversităŃii, iar Legea

nr.13 din 11 martie 1993 a ratificat ConvenŃia privind conservarea vieŃii sălbatice şi habitatelor

naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979. Toate aceste reglementări au

159

stabilit un ansamblu de reguli internaŃionale aplicabile Deltei Dunării, completate cu prevederi

legislative de ordin intern.

Pentru aplicarea regimului general de protecŃie şi conservare a RezervaŃiei Biosferei „Delta

Dunării” şi administrarea patrimoniului natural din domeniul public de interes naŃional, prin lege

s-a înfiinŃat AdministraŃia RezervaŃiei, ca instituŃie publică cu personalitate juridică, cu sediul la

Tulcea, subordonată Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, având regimul juridic de

serviciu descentralizat al acestuia.

Din punct de vedere structural, administraŃia este condusă de către consiliul ştiinŃific (cu rol

deliberativ, adoptând hotărâri în domeniile fundamentale ale rezervaŃiei) şi colegiul executiv (ca

organ de aplicare a hotărârilor consiliului ştiinŃific), ambele având ca preşedinte pe guvernatorul

Deltei. Din consiliul ştiinŃific mai fac parte trei personalităŃi din teritoriu, propuse de către

Consiliul JudeŃean Tulcea.

Tot în componenŃa AdministraŃiei RezervaŃiei funcŃionează şi corpul de inspecŃie şi pază,

având ca funcŃie realizarea supravegherii întregului teritoriu al rezervaŃiei şi sancŃionarea

nerespectării măsurilor de protecŃie stabilite în statutul rezervaŃiei.

AdministraŃia RezervaŃiei îndeplineşte două mari categorii de atribuŃii: de administrare a

patrimoniului natural din domeniul public de interes naŃional al rezervaŃiei şi, respectiv, de

refacere şi protecŃie a unităŃilor fizico-geografice ale acesteia. Astfel, pentru valorificarea

resurselor terestre şi acvatice din zonele valorificabile economic, AdministraŃia propune

guvernului concesionarea unor suprafeŃe de terenuri şi ape agenŃilor economici autorizaŃi şi

populaŃiei locale, care au drept de preemŃiune. În această privinŃă, administraŃia, alături de

atribuŃiile referitoare la concesionare, stabileşte împreună cu titularul dreptului de administrare

locurile şi condiŃiile de desfăşurare a activităŃilor de vânătoare şi pescuit sportiv.

Desfăşurarea activităŃii economico-productive, de turism şi agrement de către persoanele

fizice şi juridice în legătură cu terenurile aflate în perimetrul rezervaŃiei şi care sunt obiect al

dreptului de proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice sau aparŃinând domeniului public

ori privat, local sau judeŃean se autorizează de către Consiliul JudeŃean Tulcea, pe baza acordului

şi autorizaŃiei de mediu emise de către AdministraŃia RezervaŃiei. Ca atribuŃii de autorizare

ecologică, emite acordul şi autorizaŃia de mediu privind organizarea şi desfăşurarea activităŃilor

economico-productive, de turism şi agrement de către persoanele fizice şi juridice în concordanŃă

cu cerinŃele conservării biodiversităŃii şi structurilor ecologice specifice şi se preocupă de

aplicarea prevederilor acestora.

160

În acelaşi context, administraŃia avizează, sub raportul protecŃiei ecosistemelor, planurile de

amenajare a teritoriului şi de urbanism ale localităŃilor de pe teritoriul rezervaŃiei, elaborate

potrivit legii.

În ce priveşte atribuŃiile de protecŃie şi conservare a mediului, inclusiv de reconstrucŃie

ecologică, administraŃia Deltei are atribuŃii de evaluare ecologică a patrimoniului natural, a

resurselor naturale şi a nivelului de valorificare a acestora, în acord cu potenŃialul lor regenerativ

şi cu capacitatea de suport a ecosistemelor. Acestea sunt completate cu funcŃii de promovare a

activităŃii de cercetare şi cooperare ştiinŃifică internaŃională, organizarea de acŃiuni de informare,

educaŃie şi propagandă ecologică şi de conlucrare şi cooperare la nivel intern şi internaŃional.

Teritoriul RezervaŃiei este delimitat în trei categorii de zone: zone cu regim de protecŃie

integrală, zone tampon şi zone economice.

Zonele cu regim de protecŃie integrală se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. La propunerea

consiliului ştiinŃific al AdministraŃiei RezervaŃiei, cu avizul Academiei Române şi al Ministerului

Mediului şi Gospodăririi Apelor şi cuprind:

a) formaŃiuni fizice şi biologice sau grupările de asemenea formaŃiuni, care au o valoare

universală excepŃională din punct de vedere ştiinŃific sau estetic;

b) habitatele speciilor de animale şi vegetale ameninŃate, care au o valoare universală

excepŃională din punct de vedere ştiinŃific sau al conservării;

c) siturile naturale care au o valoare excepŃională din punct de vedere ştiinŃific, istoric,

estetic sau conservativ.

Aceste zone se află în administrarea directă a AdministraŃiei RezervaŃiei.

În cuprinsul zonelor de protecŃie integrală se pot desfăşura activităŃi care au următoarele

obiective: cercetarea evoluŃiei zonei; menŃinerea şi conservarea calităŃilor acesteia; monitorizarea

principalilor parametri ce îi definesc starea de evoluŃie; cercetarea biologică a zonei; realizarea

acŃiunilor de pază şi control asupra zonei de către personalul AdministraŃiei RezervaŃiei.

Zonele tampon cuprind suprafeŃe de teren sau de ape care înconjoară zonele cu regim de

protecŃie integrală. Aceste zone prezintă caracteristicile biologice apropiate cu cele ale zonei pe

care o înconjoară şi se declară, prin acelaşi act de declarare a zonei pe care o protejează. În

interiorul acestor zone se pot desfăşura, pe baza autorizaŃiilor şi permiselor de practicare emise

de AdministraŃia RezervaŃiei, următoarele activităŃi: valorificarea resurselor vegetale prin

aplicarea de tehnologii nepoluante; pescuitul comercial cu mijloace şi tehnologii tradiŃionale;

păşunatul animalelor; practicarea turismului; cercetarea ştiinŃifică etc.

Zonele economice sunt constituite din suprafeŃele din RezervaŃie rămase după delimitarea

celor două zone menŃionate mai sus. În aceste zone, în baza acordurilor, autorizaŃiilor de mediu

161

şi a permiselor emise de AdministraŃia RezervaŃiei, precum şi a autorizaŃiei eliberate persoanelor

fizice şi juridice ce către Consiliul JudeŃean Tulcea, se pot desfăşura activităŃi economico-sociale

tradiŃionale, turism, precum şi alte activităŃi economice specifice zonei (piscicultura şi

acvacultura, agricultura, silvicultura, zootehnia, transport naval şi rutier, prestări de servicii etc.),

în concordanŃă cu normele de protecŃie şi conservare a patrimoniului natural al RezervaŃiei.

Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităŃi în perimetrul RezervaŃiei sunt obligate

să folosească numai mijloace ecologice admise, atât tradiŃionale, cât şi moderne, în condiŃiile de

reglementare şi autorizare stabilite de AdministraŃia RezervaŃiei.

PopulaŃia cu domiciliul stabil în perimetru rezervaŃiei beneficiază de o serie de drepturi şi

facilităŃi, astfel: are prioritate în ocuparea locurilor de muncă create prin activităŃile economice ce

se desfăşoară în acest perimetru; poate recolta gratuit o anumită cantitate de stuf şi papură de

familie, pe an, în zonele stabilite de administraŃia rezervaŃiei; poate să pescuiască fără taxe, cu

mijloacele proprii tradiŃionale, în baza permisului eliberat de AdministraŃia RezervaŃiei, o

cantitate de peşte destinată consumului propriu, în perioadele şi din speciile admise.

SuprafeŃele de teren situate în teritoriul RezervaŃiei în cadrul cărora impactul produs de

activitatea umană sau de anumite fenomene naturale au condus la degradarea ecosistemelor

naturale, la apariŃia unor dezechilibre sau au determinat pierderea unor ecosisteme specifice, se

declară de către consiliul ştiinŃific al AdministraŃiei zone de reconstrucŃie ecologică. În cadrul

acestora, AdministraŃia RezervaŃiei desfăşoară activităŃi de refacere a echilibrului ecologic şi de

renaturare a zonei afectate, folosind mijloace tehnice şi tehnologii adecvate.

SancŃiunile privind nerespectarea regimului juridic al RezervaŃiei Biosferei „Delta Dunării”

sunt prevăzute în Legea nr.82/1993 care stabileşte o serie de contravenŃii specifice încălcării

normelor privind regimul juridic al RezervaŃiei Biosferei. La fel, constituie dreptul comun,

reglementările cuprinse în Legea nr.26/1996 de aprobare a Codului silvic, Legea fondului

cinegetic şi a protecŃiei vânatului nr.103/1996 şi Legea nr.192/2001 privind fondul piscicol,

pescuitul şi acvacultura, precum şi O.G. nr.2/2001 privind regimul contravenŃiilor.

Astfel, constituie contravenŃie pescuitul sportiv în zone interzise sau în perioadele de

prohibiŃie şi se sancŃionează cu amendă. Această prevedere este în concordanŃă cu cea cuprinsă în

Legea nr.192/2001, care arată că pescuitul recreativ-sportiv se poate exercita în condiŃiile şi pe

baza regulilor stabilite de deŃinătorii sau administratorul fondului piscicol respectiv.

Potrivit Legii nr.82/1993, constituie contravenŃie vânatul sau capturarea mamiferelor

sălbatice mici, admise la vânat, dacă se exercită fără plata taxei de autorizare a vânătorii, în zone

interzise acesteia, în perioadele de prohibiŃie sau cu depăşirea numărului de exemplare autorizat

pentru vânat de către AdministraŃia RezervaŃiei. De asemenea, conform Legii nr.103/1996

162

exercitarea vânatului fără permis sau autorizaŃie constituie infracŃiune, indiferent de locul unde

este săvârşită. Vânătoarea sau capturarea mamiferelor sălbatice mici admise la vânat, potrivit

Legii nr.82/1993 constituie contravenŃie numai în situaŃia când fapta este comisă în interiorul

rezervaŃiei.

Lista subiectelor:

-Forme de protectie a faunei terestre si acvatice

-Statutul animalelor salbatice si protectia acestora

-Atributiile organelor de stat in domeniu

-Fondul piscicol si acva-cultura

-Regimul juridic al ariilor naturale

-Sanctiuni in domeniu

CAPITOLUL 9

PROTECłIA JURIDICĂ A AŞEZĂRILOR UMANE

Obiectivul principal al cursului: cunoasterea legislatiei in vigoare ce asigura protectia

juriidica a asezarilor umane Concepte, date si sintagme-cheie: asezari umane, efectele poluarii, reglementari juridice interne si internationale, organe si organisme de stat, persoane, raspundere si sanctiune juridica Prezentarea cursului:

9.1. ConsideraŃii generale; conŃinutul noŃiunii folosite; amenajarea teritoriului şi

implicaŃii asupra mediului înconjurător

Agricultura a pus bazele pentru formarea oraşelor, adică a aşezărilor umane. Creşterea

productivităŃii agricole produsă cu circa 6.000 de ani în urmă de către irigarea solurilor din

bazinul Eufratului, a dat avânt creării primelor oraşe. Câteva mii de ani mai târziu, revoluŃia

industrială a dat oraşelor un nou avânt, ca urmare a dezvoltării transporturilor de orice tip: naval,

cu trenul, cu autovehiculul. Astfel, urbanizarea populaŃiei globului s-a concentrat îndeosebi în

ultima jumătate a secolului trecut.

Oraşele au fost în centrul evoluŃiei civilizaŃiei moderne. Probabil că nu este o coincidenŃă

faptul că prima limbă scrisă a apărut în oraşele timpurii. La începutul erei creştine, existau câteva

oraşe mari: Atena, Alexandria şi Roma. O listă cu 10 dintre cele mai populate oraşe ale lumii, la

diverse date selectate, ne poate spune multe despre istoria, înflorirea şi declinul civilizaŃiilor,

163

expansiunea şi dezintegrarea imperiilor, despre industrializare şi, mai recent, despre variaŃiile de

creştere demografică a diferitelor Ńări.

În anul 1000, cele 10 oraşe cu cea mai mare populaŃie erau larg dispersate în toată Lumea

Veche. Dar în anul 1900, un secol după începutul RevoluŃiei Industriale, aproape toate oraşele

mari erau în Occidentul industrial. În anul 2000, după un secol de creştere demografică record –

majoritatea erau concentrate în Lumea a Treia – 7 dintre primele 10 fiind în Ńările în curs de

dezvoltare.

Trăim într-o lume în continuă urbanizare. În afara creşterii populaŃiei însăşi, urbanizarea este

tendinŃa demografică predominantă. Cele 150 de milioane de locuitori ai tuturor oraşelor în 1990

au crescut la 2,9 miliarde în 2000, o multiplicare de 19 ori. În acelaşi timp, fracŃia urbană a

populaŃiei globului a crescut de la 1o procente la 46 de procente. Dacă noua tendinŃă continuă, în

2007, mai mult de jumătate dintre noi vom trăi în oraşe. Pentru prima oară în istorie, vom fi o

specie urbană. Urbanizarea la scara actuală este ceva nou în istorie. În cea mai mare parte a

existenŃei noastre, am trăit în grupuri mici de vânători în mediul natural. Nu mai de mult de anul

1800, doar Beijingul avea un milion de locuitori. Astăzi, 326 de oraşe au cel puŃin atâŃia locuitori.

Şi mai există 19 megapoluri, cu 10 milioane sau chiar mai mulŃi locuitori. PopulaŃia de 26 de

milioane a oraşului Tokyo echivalează aproape populaŃia Canadei. Mexico City are o populaŃie

de 18 milioane de locuitori, aproape egală cu populaŃia Australiei. Mumbai (fost Bombay), Sao

Paulo, NewYork, Lagos, Los Angeles, Calcutta şi Şanghai le urmează îndeaproape.

Oraşele sunt nenaturale. Ele implică o concentrare a hranei, apei, energiei şi materialelor, pe

care natura nu o poate asigura. Aceste mase de materiale trebuie apoi dispersate sub formă de

gunoaie, deşeuri umane, precum şi poluanŃi ai aerului şi apei. Deşi oraşele acoperă mai puŃin de 2

procente din suprafaŃa planetei, ele sunt responsabile pentru 78 de procente din emisia de carbon,

pentru 60 de procente din consumul de apă menajeră şi peste 76 de procente din lemnul utilizat în

scopuri industriale.

Locuitorii oraşelor impun un tribut disproporŃionat de greu asupra ecosistemului planetei, pur

şi simplu din cauza obligaŃiei de a concentra aşa de multe resurse în aria urbană pentru

satisfacerea necesităŃilor vitale zilnice ale locuitorilor. Vaste cantităŃi de hrană şi apă trebuie

aduse în oraşe, iar rezultatul de deşeuri umane concentrate trebuie apoi dus în afara oraşelor.

Industriile, care profită de forŃa de muncă din oraşe, cer materii prime. Acestea, de asemenea,

trebuie transportate, adeseori pe distanŃe mari. Bunurile finite trebuie apoi expediate la pieŃele din

Ńară şi, pe măsură ce procesul de globalizare avansează, în alte părŃi ale lumii.

Procesul de urbanizare creşte continuu. În timp ce, odinioară, migraŃia înspre oraşe provenea

în mare parte datorită atracŃiei urbane, în prezent ea este împinsă mai mult de lipsa oportunităŃilor

164

de la Ńară. În majoritatea Ńărilor în curs de dezvoltare, acest flux dinspre zonele rurale depăşeşte

mult capacitatea oraşelor de asigurare a locurilor de muncă, a locuinŃelor, energiei electrice, apei,

sistemelor de evacuare a apei şi gunoiului, precum şi a serviciilor sociale, rezultând o serie de

grupuri de intruşi, dintre care mulŃi trăiesc în condiŃii extreme, uneori neumane.

O anumită incertitudine planează asupra viitorului îndepărtat: ipoteza unei plafonări la 9

miliarde este avansată de unii cercetători, dar experŃii ONU consideră că un fenomen de

stabilizare nu ar putea interveni decât la sfârşitul secolului al XXI-lea, la o populaŃie de 10-12

miliarde de oameni, limitarea naşterilor ca practică, politică şi legislaŃie devenind atunci

răspândită pe tot globul.

În condiŃiile în care numai 52,7% din populaŃia Ńării trăieşte în mediul urban, România

rămâne încă un stat cu un grad relativ de urbanizare. Totuşi reŃeaua de aşezări umane, compusă

din 268 de oraşe şi 13.100 sate, constituie o structură destul de complexă, chiar dacă este relativ

bine distribuită. De aceea, Ńara noastră acordă o importanŃă deosebită elaborării şi aplicării unei

legislaŃii eficiente în acest domeniu. Unele reglementări fundamentale sunt cuprinse în

ConstituŃie, altele în Legea protecŃiei mediului.

Ca reglementare specială există: Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării

construcŃiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinŃelor; Legea nr.10/1995 privind calitatea în

construcŃii; H.G. nr.925/1995 privind aprobarea Regulamentului de verificare şi expertizare

tehnică de calitate a proiectelor, a execuŃiei lucrărilor şi a construcŃiilor; Ordinul ministrului

sănătăŃii nr.536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de

viaŃă al populaŃiei; Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecŃiei mediului nr.125/1996 pentru

aprobarea Procedurii de reglementare a activităŃilor economice şi sociale cu impact asupra

mediului înconjurător (înlocuit prin H.G. nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare

a evaluării de mediu pentru planuri şi programe); O.G.nr.43/1997 privind regimul juridic al

drumurilor; H.G.nr.700/1997 privind reorganizarea Centrului pentru AdministraŃia şi ProtecŃia

Patrimoniului Culturii din subordinea Ministerului Culturii; Ordinul nr.346/2000 al ministrului

transporturilor privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului transporturilor

nr.78/1999 pentru aprobarea Nomenclatorului activităŃilor de administrare, exploatare, întreŃinere

şi reparaŃii la drumurile publice etc.

Din această legislaŃie bogată rezultă preocuparea statului român atât pentru protecŃia

aşezărilor umane propriu-zise (oraşe, comune), precum şi a obiectivelor create de om în afara

acestora, cum sunt: autostrăzile, şoselele, căile ferate, sistemele de transport al energiei electrice,

gazelor naturale, apelor, petrolului, podurile, viaductele, barajele etc. LegislaŃia de mediu trebuie

să contribuie la protecŃia omului în tot acest sistem artificial creat de el însuşi, realizându-se

165

condiŃiile necesare pentru menŃinerea şi îmbunătăŃirea nivelului de trai acolo unde populaŃia

locuieşte şi îşi desfăşoară activitate.

Prin aşezare umană se înŃelege o localitate de orice nivel – oraş care poate fi organizat şi ca

municipiu, comună care cuprinde satele şi cătunele- acestea constituind o unitate administrativ-

teritorială. Ea include construcŃiile locuinŃe, cele publice, instituŃiile private, platformele

industriale, pieŃele şi străzile, locurile de odihnă şi agrement, în general tot ceea ce există în

interiorul limitelor administrative ale localităŃii şi este creat de om.

Principiile generale, cadrul de acŃiune şi obiectivele protecŃiei aşezărilor umane au fost

stabilite pentru început în cadrul ConferinŃei de la Vancouver din 1976. În DeclaraŃia adoptată s-a

precizat că, o mare parte a populaŃiei, îndeosebi din Ńările subdezvoltate trăieşte în aşezăminte

necorespunzătoare, iar dacă nu se întreprind măsuri la nivel naŃional şi internaŃional aceste

condiŃii se vor agrava datorită: creşterii economice inechitabile; condiŃiilor economice şi

ecologice grele; şomajului, analfabetismului, bolilor şi sărăciei; poluării aerului, apei şi

pământului; creşterii necontrolate a populaŃiei etc.

AcŃiunile privind aşezările umane trebuie să urmărească mai multe elemente între care

amintim: atenuarea diferenŃelor între regiuni şi în interiorul zonelor urbane ; folosirea eficientă a

forŃei de muncă, a locuinŃelor, pământului, serviciilor; repartiŃia judicioasă a populaŃiei; estetica

zonelor interioare şi exterioare ale aşezărilor umane etc.

ProtecŃia mediului în aşezările umane se realizează în funcŃie de factorii de mediu: aer, apă,

sol, subsol, prin metode de combatere a poluării şi prin procedee tehnice cum sunt: amplasarea

industriilor poluante la distanŃă faŃă de localităŃi; folosirea unor metode tehnologice care nu

poluează; reducerea emanaŃiilor mijloacelor de transport; neutralizarea deşeurilor; desfăşurarea în

condiŃii de siguranŃă a activităŃilor periculoase pentru om şi mediu etc.

9.2. Răspunderile autorităŃilor publice centrale şi locale, ale persoanelor fizice şi

juridice în acest domeniu

În vederea respectării principiilor ecologice şi asigurării unui mediu de viaŃă sănătos

populaŃiei, organelor centrale şi locale ale puterii executive le revin o multitudine de îndatoriri,

pe care le realizează în temeiul atribuŃiilor stabilite de lege.

În anul 1991 a fost înfiinŃat în Ńara noastră Centrul NaŃional pentru Aşezări Umane care are

sarcina principală de a elabora şi aplica strategia naŃională a locuirii. Acesta reprezintă România

în relaŃiile internaŃionale şi asigură legătura cu Comisia ONU pentru Aşezări Umane şi Centrul

NaŃiunilor Unite pentru Aşezări Umane, precum şi cu Ńările membre din Comisie şi cu celelalte

organizaŃii internaŃionale.

166

Ca organ central al puterii executive în acest domeniu a fost înfiinŃat Ministerul Lucrărilor

Publice, Transporturilor şi LocuinŃei, care îndeplineşte funcŃia de organ de directivă pentru

domeniile sale de activitate. Dintre atribuŃiile specifice acestui minister menŃionăm: coordonează

amplasarea în teritoriu a activităŃilor umane; ia măsuri pentru protejarea zonelor cu valoare

istorică şi arhitecturală şi integrarea lor în acŃiunile de modernizare; exercită controlul de stat în

domeniile de care răspunde; elaborează studii referitoare la dezvoltarea rurală şi urbană;

coordonează programele prefecturilor cu privire la organizarea şi dezvoltarea localităŃilor;

realizează cadastrul imobiliar şi edilitar; contribuie la stabilirea măsurilor în caz de seism,

alunecări de teren şi dezastre etc.

La nivel teritorial, pe lângă fiecare consiliu judeŃean (respectiv al municipiului Bucureşti) ,

municipal şi orăşenesc funcŃionează comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi urbanism,

organ consultativ cu atribuŃii de avizare, expertiză tehnică şi consultanŃă. În comune, atribuŃiile

arhitectului şef se îndeplinesc de către un funcŃionar propriu al consiliului local.

Multe aspecte ale activităŃii din localităŃi, cum sunt: alimentarea cu apă; canalizarea şi

epurarea apelor uzate, alimentarea cu gaze naturale şi cu energie electrică; transportul public;

administrarea fondului locativ etc. fac obiectul activităŃilor şi serviciilor publice de gospodărire

comunală şi de salubrizare a localităŃilor. Legea menŃionează principiile care stau la baza

activităŃii acestor servicii: principiul conservării mediului natural şi construit; principiul corelării

cerinŃelor cu resursele şi principiul dezvoltării durabile.

AutorităŃile administraŃiei publice locale răspund de organizarea, conducerea, administrarea şi

controlul funcŃionării serviciilor publice de gospodărire comunală. În acelaşi timp stabilesc

strategia de dezvoltare şi funcŃionare pe termen mediu şi lung a acestor servicii, întrucât ele

contribuie în mod hotărâtor la protecŃia mediului din localităŃi şi la bunul trai al populaŃiei.

Importante obligaŃii pentru protecŃia aşezărilor umane revin şi persoanelor fizice şi juridice.

Aceste obligaŃii rezultă în primul rând din prevederile legale conform cărora „protecŃia mediului

constituie o obligaŃie a tuturor persoanelor fizice şi juridice”. Ele trebuie să solicite autorităŃilor

acordul şi /sau autorizaŃia de mediu după caz; să execute ordinul de încetare temporară sau

definitivă a activităŃii pe care o prestează; să asigure sisteme proprii de supraveghere a

instalaŃiilor şi proceselor tehnologice, precum şi pentru analiza şi controlul poluanŃilor; să

informeze autorităŃile şi populaŃia în cazul eliminării accidentale de poluanŃi sau de accident

major; să nu degradeze mediul prin depozitări necontrolate de deşeuri; să contribuie la

îmbunătăŃirea microclimatului localităŃii; să nu prejudicieze salubritatea, ambientul, spaŃiile de

odihnă etc. atunci când amplasează obiectivele industrial; să respecte regimul special al

167

localităŃilor balneoclimaterice, zonelor turistice, monumentelor istorice etc.; să acŃioneze pentru

întreŃinerea şi înfrumuseŃarea clădirilor, curŃilor, împrejurimilor acestora etc.

9.3. ProtecŃia mediului în documentaŃiile de urbanism şi amenajarea teritoriului

La elaborarea planurilor de urbanism şi amenajare a teritoriului trebuie să se respecte

prevederile Legii de protecŃie a mediului şi să se prevadă măsuri privind menŃinerea şi

ameliorarea fondului peisagistic natural al fiecărei zone şi localităŃi, dezvoltarea spaŃiilor verzi,

protecŃia sanitară a captărilor de apă etc.

Scopul principal al amenajării teritoriului şi urbanismului îl constituie armonizarea la nivelul

întregului teritoriu a politicilor economice, sociale, ecologice şi culturale stabilite pe plan

naŃional şi local, pentru dezvoltarea echilibrată a diferitelor zone ale Ńării. Printre obiectivele

principale ale amenajării teritoriului, legislaŃia menŃionează: îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii,

gestionarea responsabilă a resurselor; utilizarea raŃională a teritoriului; protejarea şi punerea în

valoare a patrimoniului cultural natural şi construit; protejarea împotriva dezastrelor naturale etc.

DocumentaŃiile de amenajare a teritoriului cuprind: a) planul de amenajare a teritoriului

naŃional cu secŃiunile lui – Căi de comunicaŃii; Ape; Zone protejate; ReŃeaua de localităŃi; Zone

de risc natural; turismul; Dezvoltarea rurală; b) planul de amenajare a teritoriului judeŃean; c)

planul de amenajare a teritoriului zonal, care cuprinde măsuri specifice unor teritorii.

DocumentaŃiile de urbanism sunt: a) planul urbanistic general şi regulamentul local aferent

acestuia; b) planul urbanistic zonal şi regulamentul local aferent; c) planul urbanistic de detaliu.

Aceste documentaŃii conŃin prevederi cu privire la stabilirea modului de utilizare a terenurilor

intravilane, delimitarea zonelor de construit şi a celor protejate, formele de proprietate şi

circulaŃia juridică a terenurilor etc.

Un prilej pentru protejarea mediului înainte de a se realiza noi construcŃii îl constituie

obligaŃia persoanelor fizice şi juridice de a solicita autorităŃilor acordul şi/sau autorizaŃia de

mediu , după caz. Acordul de mediu este actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite condiŃiile de

realizare a proiectului din punctul de vedere al impactului asupra mediului. El este obligatoriu

pentru investiŃii noi, modificarea celor existente şi pentru activităŃile expres prevăzute de lege.

Acordul se emite de către autoritatea centrală sau teritorială pentru acele obiective şi activităŃi

care sunt prevăzute în Legea protecŃiei mediului.

AutorizaŃia de mediu este actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite condiŃiile şi parametrii

de funcŃionare pentru activităŃile noi, dar şi pentru cele existente. Aceasta se emite de către

autoritatea teritorială pentru protecŃia mediului, pentru toate activităŃile, mai puŃin pentru cele cu

168

reglementări speciale, cum sunt: centrale nuclearo-electrice, reactoare de cercetare, uzine pentru

combustibilul nuclear, depozite pentru acesta etc.

Acordul de mediu este obligatoriu pentru: parcări pentru staŃionare cu mai mult de 1000 de

locuri – se dă de către minister; sub 1000 de locuri se dă de către agenŃia teritorială; uzine de gaz;

cocserii; instalaŃii de lichefiere a cărbunelui – se dă de către agenŃia teritorială; depozite de

resurse minerale de interes naŃional – de către minister, iar pentru celelalte de către agenŃia

teritorială, tehnologii de fabricaŃie, echipamente, aparatură de protecŃie a mediului – se dă de

către minister; construcŃii civile – de către agenŃia teritorială etc.

AutorizaŃia de mediu este obligatorie pentru domenii ca: activităŃi industriale, indiferent de

profil sau de capacităŃi; transport auto, naval, aerian, pe calea ferată, cu mijloace de transport în

comun; producerea de energie electrică şi termică; activităŃi de gospodărire a apelor; activităŃi de

învăŃământ, cultură şi culte, de apărare naŃională; spălătorii chimice; cimitire şi crematorii umane

şi altele.

Pentru a se preveni riscurile ecologice, legislaŃia mediului stabileşte unele obiective şi

activităŃi pentru care se realizează studiu de impact . Asemenea activităŃi sunt: cele de transport,

de producŃie şi stocare de energie, de eliminare a deşeurilor, de sport, turism şi agrement etc. Ele

sunt trecute în Anexa II la Legea protecŃiei mediului. În cazul în care unele activităŃi nu sunt

cuprinse în această Anexă, autoritatea pentru protecŃia mediului va folosi unele criterii de selecŃie

pentru a stabili dacă acestea pot avea un impact important asupra mediului.

În vederea obŃinerii acordului de mediu, titularul proiectului depune la autoritatea teritorială

următoarele acte: cererea pentru eliberarea acordului; descrierea proiectului cu informaŃii privind

impactul asupra mediului; nota privind stadiul de realizare a programului asupra mediului;

dovada plătirii taxei de autorizare; dovada faptului că solicitarea s-a făcut publică populaŃiei; nota

privind stadiul de realizare a programului de conformare , dacă este cazul.

Cererea de autorizare poate fi respinsă dacă nu se încadrează în nici o variantă a programului

de conformare sau dacă titularul proiectului nu respectă obligaŃiile ce-i revin. Acest program de

conformare este de fapt un plan de măsuri care cuprinde etapele ce trebuie parcurse de către

autoritatea competentă şi specificate în autorizaŃia de mediu, astfel încât să se realizeze protecŃia

acestuia. El este parte componentă a autorizaŃiei de mediu şi se întocmeşte pentru orice obiectiv

care începe să funcŃioneze.

La elaborarea proiectului programului de conformare şi la negocierea lui participă titularul

activităŃii, autoritatea teritorială de protecŃie a mediului, colectivul de analiză tehnică şi, după caz,

autoritatea centrală pentru protecŃia mediului. Titularul proiectului este obligat să informeze în

169

scris autoritatea competentă ori de câte ori intervine o schimbare importantă a datelor care au stat

la baza eliberării acordului sau autorizaŃiei de mediu.

Revizuirea acordului sau autorizaŃiei de mediu se face după procedura existentă privind

emiterea acestora. Poate fi revizuit şi programul de conformare, la schimbarea titularului

activităŃii şi în urma efectuării bilanŃului de mediu. Suspendarea acestor documente se face după

o somaŃie prealabilă cu termen, atunci când nu se respectă prevederile stabilite. După expirarea

perioadei de suspendare, autoritatea competentă dispune oprirea execuŃiei proiectului sau

încetarea activităŃii. DispoziŃia de încetare este executorie.

9.4. Răspunderi şi sancŃiuni în domeniu

ÎnŃelegerea necesităŃii de a respecta regulile privind protecŃia mediului constituie una din

problemele fundamentale ale formării conştiinŃei în acest domeniu. Dar, ea lipseşte, nu de puŃine

ori la unii agenŃi economici sau cetăŃeni, ceea ce determină deteriorarea însemnată a mediului.

Aici intervine legislaŃia mediului care, în situaŃiile respective, înlocuieşte lipsa de conştiinŃă şi

contribuie la formarea sa prin aplicarea de sancŃiuni juridice.

În condiŃiile actuale, când poluarea îmbracă cele mai diverse forme, iar conştiinŃa de mediu

nu este încă formată la întreaga populaŃie, răspunderea juridică constituie o problemă de mare

actualitate. Cei care încalcă legislaŃia mediului se pot afla în diferite situaŃii. Astfel, uneori fapta

prin care se încalcă legea are ca urmare poluarea efectivă a mediului, iar autorul faptei este agent

poluant. Alteori, fapta săvârşită prin care se încalcă normele dreptului mediului nu atrag dup sine

şi poluarea mediului, dar este, totuşi, o faptă sancŃionabilă după normele acestei ramuri de drept.

În astfel de situaŃii, autorul faptei nu este agent poluant, dar este, totuşi, juridic răspunzător.

Aşadar, poluarea mediului constituie elementul esenŃial al răspunderii în cadrul raporturilor

de dreptul mediului. Fără poluarea mediului şi cauzarea unui prejudiciu nu se poate vorbi de o

răspundere juridică distinctă de celelalte forme ale răspunderii juridice (contravenŃională, penală

şi altele).

De exemplu, persoanele care produc, comercializează şi/sau utilizează îngrăşăminte chimice

şi pesticide sunt obligate să livreze, să manipuleze, să transporte şi să comercializeze produsele

respective ambalate cu inscripŃii de identificare, avertizare, indicaŃii de siguranŃă şi folosire. Dacă

aceste condiŃii nu sunt respectate şi provoacă contaminarea mijloacelor de transport şi a mediului,

intervine răspunderea persoanei respective pentru această contaminare. Tot astfel, încălcarea

obligaŃiei de a nu degrada mediul natural sau amenajat prin depozitări necontrolate de deşeuri de

orice fel, prin care se provoacă poluarea apei, atmosferei sau a solului şi, deci, se cauzează un

prejudiciu, atrage după sine răspunderea juridică pentru poluare.

170

În dreptul mediului sunt reglementate şi faptele care nu au ca efect poluarea directă a

mediului, dar care sunt, totuşi, sancŃionabile în condiŃiile legii. Astfel de fapte sunt: efectuarea de

schimburi de terenuri sau schimbarea categoriei de folosinŃă a terenurilor agricole de la

superioară la inferioară fără aprobare; nedeclararea la organele judeŃene de cadastru funciar de

către posesori, în termen de 30 de zile de la aprobare, a schimburilor de terenuri, respectiv a

schimbării categoriei de folosinŃă a acestora; refuzul de a prezenta autorităŃilor pentru mediu

datele rezultate din sistemul propriu de măsurare şi control al emisiilor de poluanŃi în mediu;

prezentarea în situaŃiile şi analizele de impact a unor concluzii şi informaŃii false etc.

Legea protecŃiei mediului stabileşte trei forme ale răspunderii juridice: contravenŃională,

penală şi civilă. ContravenŃiile prezintă, în general şi în privinŃa raporturilor de mediu, o mare

varietate. Reglementarea şi sancŃionarea lor se face printr-o multitudine de acte normative.

Întradevăr, printre varietăŃile de contravenŃii întâlnim nu puŃine astfel de fapte care se pot săvârşi

în cadrul raporturilor de dreptul mediului şi care sunt sancŃionate, în principiu, potrivit normelor

acestei ramuri de drept. La multe dintre aceste fapte ne-am referit deja în cadrul prezentării

protecŃiei diferiŃilor factori de mediu.

În planurile de urbanism şi amenajare a teritoriului şi a localităŃilor este stabilită obligaŃia de

a respecta principiile ecologice, pentru asigurarea unui mediu de viaŃă sănătos, în care scop

consiliile locale şi judeŃene, persoanele fizice şi cele juridice, după caz, răspund pentru

nerespectarea obligaŃiilor legale de îmbunătăŃire a microclimatului urban, prin neamenajarea şi

neîntreŃinerea izvoarelor şi a luciilor de apă din interiorul localităŃilor şi din zonele limitrofe

acestora şi menŃinerea curăŃeniei stradale, sancŃionarea constând într-o amendă contravenŃională

stabilită diferenŃiat în funcŃie de calitatea autorului faptei.

Tot astfel se sancŃionează şi fapta că nu se adoptă elementele arhitecturale adecvate, nu se

optimizează densitatea de locuire, accesul anumitor tipuri de autovehicule sau desfăşurarea unor

activităŃi generatoare de disconfort pentru populaŃie în anumite zone ale localităŃilor mai ales

spaŃiilor de locuit, neîntreŃinerea şi neînfrumuseŃarea clădirilor, ale curŃilor şi împrejurimilor

acestora , ale spaŃiilor verzi din curŃi şi dintre clădiri.

De asemenea, constituie contravenŃie nerespectarea de către autorităŃile administraŃiei publice

locale, persoanelor fizice sau juridice care administrează domeniul public, a obligaŃiei de a

asigura realizarea măsurilor şi a condiŃiilor de menŃinere şi ameliorare a fondului peisagistic

natural şi antropic al fiecărei zone şi localităŃi.

Se sancŃionează cu amendă contravenŃională stabilită distinct pentru persoane fizice şi pentru

persoane juridice încălcarea prevederilor legii privind amplasarea obiectivelor industriale, a

căilor şi mijloacelor de transport, a reŃelelor de canalizare, a staŃiilor de epurare a apelor uzate, a

171

depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industriale şi a altor obiective şi activităŃi de acest fel

prevăzute de lege. Cu aceeaşi amendă se sancŃionează schimbarea destinaŃiei terenurilor

amenajate ca spaŃii verzi prevăzute în planurile urbanistice, dacă nu se respectă prevederile legii.

De asemenea, constituie contravenŃie şi se sancŃionează ca atare nerespectarea regimului de

protecŃie specială a localităŃilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic şi de agrement, a

monumentelor istorice etc.

Dacă unele din astfel de fapte au fost săvârşite în astfel de condiŃii încât, potrivit legii, pot fi

considerate ca fapte penale ele se pedepsesc potrivit prevederilor Codului penal. Prin urmare,

infracŃiuni se pot săvârşi şi în domeniul raporturilor de dreptul mediului. Aceasta poate fi fapta

prin care se poluează mediul sau fapta prin care indirect se aduce atingere intereselor de protecŃie

cantitativă ori calitativă a factorilor de mediu.

În cazul în care prin fapta săvârşită, calificată de lege contravenŃie sau infracŃiune ori fără o

astfel de calificare, autorul ei cauzează un prejudiciu patrimonial altei persoane prin poluarea

mediului, intervine răspunderea civilă, de regulă în forma sa delictuală, mai rar contractuală.

Prin faptele ilicite cauzatoare de prejudicii se poate viola un drept subiectiv garantat prin lege

altei persoane, nesocotirea unei obligaŃii personale asumate, în funcŃie de care vorbim de un

delict civil şi aplicăm regulile răspunderii civile delictuale, sau de o faptă ilicită ce dă naştere

răspunderii civile contractuale.

De regulă, răspunderea civilă are caracter subiectiv, adică se are în vedere şi atitudinea

autorului faptei faŃă de aceasta şi faŃă de consecinŃele sale, răspunderea intervine dacă el este

vinovat. În situaŃiile expres prevăzute de lege, poate să intervină şi o răspundere obiectivă,

independentă deci de culpă.

Lista subiectelor:

-Consideratii generale

-Amenajarea teritoriului si implicatii asupra mediului inconjurator

-Protectia mediului in documentatiile de urbanism si amenajarea teritoriului

-Raspunderi si sanctiuni in domeniu

172

6.Aplicatii: I.a) Care sunt atributiile institutiilor iimplicate in protectia mediului?

b) Ce intelegeti prin protectia juridica a atmosferei?

II. Intocmiti un raspuns scris(2-3 pagini) la una din urmatoarele teme:

-Protectia juridica a solului

-Protectia juridica a apei

-Protectia juridica a subsolului

-Protectia juridica a padurilor

-Protectia juridica a asezarilor umane

7.Exemple de teste de autoevaluare: Raspunsurile pot fi date prin parcurgerea bibliografiei obligatorii.

MULTIPLE CHOICE

1) „Legea braniştei” a fost dată de:

1 Ştefan cel Mare; 2 Mihai Viteazul; 3 Matei Basarab.

ANS: 1

2) Primul institut de speologie din lume s-a înfiinŃat la Cluj în 1920: El a fost înfiinŃat de: 1 Grigore Antipa; 2 Emil RacoviŃă; 3 Ion Morcea.

ANS: 2

3) Sunt rezervaŃii naturuale: A. Parcul NaŃional Retezat; B. Codrul secular Slătioara; C. Codrul secular Giumalău; D. FâneŃele Clujului; E. Pădurea Letea.

173

1 A+B 2 B+C+D 3 A+B+C+D+E 4 B+E 5 D+E

ANS: 3

4) Problemele fundamentale ale protecŃiei mediului sunt reglementate de:

1 Codul Silvic; 2 Legea apelor nr. 106/1996; 3 Legea fondului cinegetic şi a protecŃiei vânatului nr. 103/1996; 4 O.U.G. nr. 243/2000 privind protecŃia atmosferei; 5 Legea 137/1995 privind protecŃia mediului.

ANS: 5

5) În literatura juridică de specialitate se utilizează în acelaşi timp cu noŃiunea de mediu înconjurător, expresiile de:

A. mediu biologic; B. mediu ambiant; C. mediu uman.

1 A+B 2 A+B+C 3 C

ANS: 2

174