dreptul proprietatii intelectuale - sjea-dj.spiruharet.ro · de creatie intelectuala, independent...

1

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, ECONOMICE ŞI ADMINISTRATIVE, CRAIOVA

DREPTUL PROPRIETATII INTELECTUALE

NOTE DE CURS

Dreptul proprietatii intelectuale

2

NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL DE PROPRIETATE

INTELECTUALA

1. Chestiuni prealabile

In general, orice om care munceste, creaza ceva mai mult sau mai putin palpabil. Aristotel afirma ca omul este, printre altele, faber.Societatea a recunoscut insa exclusivitate in exploatarea produsului, in anumite conditii si numai in favoarea celor care depun efort intelectual considerabil. Definita mereu dintr-o perspectiva umanista ,,creatia include un element uman, aceasta insemnand ca ea nu provine dintr-un simplu fapt sau din natura”1.

Istoric si filozofic, s-a pus intrebarea de ce s-ar acorda drepturi intelectuale ce au ca scop protectia creatiilor intelectuale? Cel putin trei argumente au fost pentru a justifica existenta acestor drepturi2.

Exista argumente etice si morale care justifica proprietatea intelectuala, precum recunoasterea pentru autorul unui produs a unui drept natural asupra rezultatelor muncii sale. Aceasta teorie veche si rudimentara ce ii apartine lui John Locke , justifica in acest domeniu dreptul omului de a controla fructul muncii sale, creatia intelectuala.

In al doilea rand, se incurajeaza un anumit comortament al posibililor subiecti ai dreptului intelectual: in cazul marcii, producerea unor bunuri de calitate, iar in cazul inventiei se incurajeaza atitudinea permisiva a autorului, care ar putea sa o tina secret.

Nu in ultimul rand, legitimitatea a fost explicata prin vechea teorie a utilitarismului, retinuta si in primele reglementari legislative. Ea consta in a recunoaste realizatorilor de creatii intelectuale utile societatii drepturi exclusive de exploatare. In acest sens au fost atat Statute of Anne in Anglia, care incuraja oamenii de stiinta sa creeze si sa scrie opere utile, cat si Constitutia SUA, care dadea putere Congresului sa promoveze progresul stiintei si artelor utile, asigurand, pentru o durata limitata, drepturi exclusive autorilor sau inventatorilor3.

Rezumand Paul Roubier spunea ca trei sunt fundamentale drepturilor de proprietate industriala: ordine, justitia si progresul.

Secolul XX a creat insa premizele unor reactii normale cu privire la o protectie exagerata a creatiilor intelectuale, argumentul principal fiind ingreunarea accesului la nou, cu toate efectele pe plan stiintific: costuri marite in educatie si sanatate. O astfel de reactie a fost lansarea in anii 80 in SUA de catre Richart Mathew Stallman, a proiectelor free software movement, Free software foundation si GNU Project.

1 M. Cornu, I de Lamberterie, P> Sirinelli, C. Wallaert, Dictionnaire comapre du droit de auteur et du copyright, CNRS Editions, Paris, 2003, p. 220 2 G. Olteanu, Dreptul proprietatii intelectuale, CH Beck, Bucuresti, 2007, p. 1 3 Ibidem


3

In acest moment, este unanim recunoscut efortul intelectual pentru realizarea unei opere de spirit originala, protejata prin drept de autor, effort realizatorilor de inventii, modele si desene industriale carora le sunt emise certificate de inregistrare ce le confera exclusivitate.

Alegerea unei marci, nume comercial sau emblema nu reprezinta intotdeauna un act de creatie intelectuala. Mai mult , spre deosebire de dreptul de autor, drepturile exclusive conferite realizatorilor d einventii si modele industriale nu se nasc prin simpla creatie, fiind necesare formalitati speciale. Realizatorul poate sa alega mentinerea secretului si sa exploateze creatia sa in aceste conditii, spre deosebire de autorul unei opere care este obligat sa o faca publica.

Conceptia actuala cu privire la creatia umana considera ca aceasta este in mod necesar rezultatul unei activitati care presupune implicare umana4.

Pornind de la implicareau umana, au aparut , in special in arta opinii diferite vizavi de cat de substantial atrebuie sa fie aceasta. In dreptul englez se spune ca implicarea umana trebuie sa fie majora, sa implice effort, talent si alte calitati personale.

Pe de alta parte, unii artisti moderni, apartinand diferitelor curente, au redus implicarea uman, fiind vorba doar de alegere sau de creatii ready-made.

Termen des utilizat in literatura juridica actuala, creatia intelectuala este privita ca ,,produsul, rezultatul unei activitati intelectuale a omului”, rezultat ce poate fi exploatat sa u nu in mod exclusiv.

Dupa decenii in care protectia legislativa a efortului uman a fost incurajata, s-a tins aceasta tinta. Astfel ca drepturile morale sunt astazi recunoscute in majoritatea legisdlatiilor statelor lumii, in primul rand, datorita Conventiei de la Berna care , in art. 6 bis., recnoaste drepturile autorilor la paternitatea operei si pastrarea integritatii acesteia.

In momentul de fata, dreptul proprietatii intelectuale, in general, si in special, aspectele ce tin de aplicabilitatea industriala, trec prin tensiuni juridice majore datorate dezvoltarii tehnologice si a modificarilor conditiilor de ordin socio-economic5.

Pierre Yves Gautier6 aduce argumente pentru a explica de ce este importanta mentinerea unui numar de reguli juridice pentru protectia creatiilor intelectuale si ce trebuie facut in acest sens.

In primul rand, este imposibil de instituit principiul gratuitatii intr-o societate capitalista, care s-a dezvoltat pe principiul ca munca trebuie recompensata. In al doilea rand, utopistii care propun solutii nerezonabile, precum dreptul, si nu exceptia la copia privata, trebuie sa inteleaga ca ,, dreptul este un bun simt”.

Nu in ultimul rand, rolul educatiei raman esential, avand in vedere numarul mare de legi foarte complexe in acest domeniu.

4 A. Lucas, Traite de propriete literaire et artistique, Litec, Paris, 2000, p. 63

5 G. Olteanu, op. cit. , p. 6 6 Profesor la Universitatea Pantheon -Assas


4

Am adauga is un alt argument, care nu este deloc nou , rolul esential in dezvoltarea economica, motorul progresului tehnologic fiind reprezentat de munca inovatorilor.

Pentru a nu decredibiliza rolul protectiei intelectuale , parghiile juridice existente, interne si internationale, trebuie utilizate cu foarte multa ponderatie.

Exista in Romania , in aceasta perioada, o tendinta cel putin exagerata de a ,,inregistra”, absolut orice cuvant sau expresie drept marca, lucru ce nu ar trebui sa se intample daca avem in vedere doar argumentele mentionate mai sus.

Un sistem de protectie este legitim atat timp cat el este benefic pentru societatea care l-a creat , ori tendinta amintita poate fi comparata, in opinia noastra7, cu abuzul de drept.

2. Precizari terminologice. În mod traditional, este utilizata sintagma ,,proprietate intelectuala” pentru a desemna relatia dintre autorul creatiei intelectuale si aceasta pe de o parte, si relatiile juridice ce se stabilesc în jurul acesteia pe de alta parte. De asemenea, aceasta formula este utilizata si pentru a se face referire la acea parte a dreptului care reglementeaza dreptul de autor, inventia, desenele, etc.

Referindu-ne la proprietatea industriala, aceasta este inteleasa tot ca proprietate intelectuala. Creatiile ce tin de proprietatea industriala si fac obiect al protectiei sunt, in majoritate, tot rezultat al creatiei intelectuale. Deosebirea ar consta in aceea ca dreptul de autor protejeaza creatiile de forma, in timp ce dreptul de proprietate industriala protejeaza creatiile utilitare, de fond, cu aplicatie industriala8. Potrivit legislatiei interne a Romaniei, creatia intelectuala cuprinde urmatoarele categorii:

Opere literare, artistice, stiintifice, precum si orice alte asemenea opere de creatie intelectuala;

Interpretarile sau executiile artistilor interpreti si executanti Înregistrarile sonore ale producatorilor de înregistrari sonore Emisiunile organismelor de radiofuziune si televiziune Bazele de date Inventiile Marcile de produs sau de servicii Desenele sau modelele industriale Indicatiile geografice

7 G. Olteanu, op. cit., p. 8

8 V. Ros, Dreptul proprietatii intelectuale, Ed. Global Lex, Bucuresti, 2001, p. 285


5

Drepturi de proprietate intelectuala corespunzatoare categoriilor de creatii intelectuale enumerate mai sus:

Drepturi ce decurg din realizarea unei opere sau drepturile de autor Drepturi conexe dreptului de autor Drepturi sui generis ale fabricantilor de date Drepturi ce decurg din acordarea brevetului de inventie Drepturile asupra marcilor de produs sau de servicii înregistrate Drepturile asupra desenelor si modelelor industriale Drepturile asupra indicatiilor geografice

Drepturile de autor sunt drepturi de proprietate intelectuala recunoscute persoanei sau

persoanelor fizice asupra operelor literare, artistice sau stiintifice, precum si asupra altor opere de creatie intelectuala, independent de aducerea lor la cunostiinta publica, prin simplul fapt al realizarii acestora, chiar daca nu sunt finalizate9.

Dreptul de autor are în continutul sau drepturi morale si drepturi patrimoniale. Drepturile conexe sunt drepturile de proprietate intelectuala, altele decat drepturile de

autor, de care beneficiaza artistii interpreti sau executanti pentru propiriile interpretari sau executii, producatorii de înregistrari sonore si producatorii de înregistrari audiovizuale, pentru propriile înregistrari, si organismele de radiofuziune si televiziune pentru propriile emisiuni si servicii de programe.

Drepturile fabricantilor de baze de date sunt drepturi sui generis asupra culegerilor de opere, de date sau de alte elemente independente, protejate ori nu printr-un drept de autor sau conex, dispuse într-o modalitate sistemica ori metodica si în mod individual accesibile prin mijloace electronice sau printr-o alta modalitate.

Drepturile ce decurg din acordarea brevetului de inventie sunt drepturi de proprietate industriala ce se nasc ca urmare a eliberarii unui titlu de protectie, ce poate fi dobandit pentru realizarea unei inventii, adica a unei creatii tehnice ce are ca obiect un produs, un procedeu sau o metoda, în toate domeniile tehnologice, cu conditia ca inventia sa fie noua, sa implice o activitate inventiva si sa fie susceptibila de aplicare industriala.

Creatiile ce tin de proprietatea industriala si fac obiect al protectiei sunt tot rezultat al creatiei intelectuale. Deosebirea consta în faptul ca dreptul de autor protejeaza creatiile de forma, în timp ce dreptul de proprietate industriala protejeaza creatiile de fond, utiitare, cu aplicatie industriala.

Drepturile asupra marcilor de produs sau de servicii înregistrate sunt drepturi de proprietate industriala ce decurg din folosirea, în conditiile legii, de catre o persoana a unui semn

9 T. Bodoasca, dreptul proprietatii intelectuale, CH Beck, Bucuresti, 2007, p.6


6

susceptibil de reprezentare grafica, care serveste la deosebirea produselor sau serviciilor acelei persoane fizice sau juridice de cele apartinand altei persoane.

Pot constitui marci semne distinctive cum ar fi: cuvintele, inclusiv numele de persoana, desenele, literele, cifrele, elementele figurative, formele tridimensionale, combinatiile de culori, precum si orice combinatie a acestor semne.

Drepturile asupra semnelor sau modelelor industriale sunt drepturi de proprietate industriala ce decurg din realizarea unui aspect nou al unui produs, avand o functie utilitara.

Drepturile asupra indicatiilor geografice sunt drepturile ce decurg din denumirea care serveste la identificarea unui produs originar dintr-o tara, regiune sau localitate a unui stat, în cazul în care o calitate, reputatie sau alte caracteristici determinante pot fi, în mod esential, atribuite acestei origini geografice.

TITLUL II

PROTECTIA CREATIILOR INTELECTUALE PRIN DREPT DE AUTOR SI

DREPTURI CONEXE ACESTUIA


7

CAPITOLUL I

NOTIUNI GENERALE DESPRE DREPTUL DE AUTOR

1. Dreptul de autor.Aspecte generale.

Prin sintagma ,, drept de autor” avem în vedere institutia juridica, dar si dreptul subiectiv de autor.

În sens de institutie, sintagma ,, drept de autor” reprezinta ansamblul normelor care reglementeaza relatiile sociale privind crearea si valorificarea operelor literare, artistice sau stiintifice. Ca drept subiectiv, dreptul de autor semnifica prerogativa recunoscuta de lege autorului unei opere de a-si exploata dupa cum crede de cuviinta rezultatul muncii sale pe plan literar, artistic ori stiintific.

Drepturile de autor sunt drepturi de proprietate intelectuala recunoscute persoanei sau persoanelor fizice asupra operelor literare, artistice sau stiintifice, precum si asupra altor opere de creatie intelectuala, independent de aducerea lor la cunostinta publica, prin simplu fapt al realizarii acestora, chiar daca sunt neterminate.

Reglementare: Legea nr. 8/1996 actualizata 10 privind dreptul de autor si alte drepturi conexe

2. Subiectele dreptului de autor.

Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 este autor persoana fizica sau persoanele fizice care au creat opera, acestea fiind protejate prin drept de autor, indiferent daca opera a fost finalizata sau nu, ori daca a fost adusa la cunostiinta publica. Deci, autor al operei poate fi numai persoana sau persoanele fizice care au creat-o întrucat numai acestea sunt înzestrate cu capacitate de creatie , inteligenta, inspiratie, talent, etc. Asadar, nu poate fi autor al unei opere o persoana juridica.

Legea romana recunoaste persoanelor juridice calitatea de subiect al dreptului de autor ( si nu de autor) numai în mod exceptional si numai în anumite conditii expres prevazute de lege.

Autorul are calitatea de subiect primar al dreptului de autor, în timp ce persoanele care dobandesc anumite drepturi asupra operei prin acte inter vivos sau mortis causa ori chiar în temeiul legii sunt subiecte secundare ale dreptului de autor.

Pot fi subiecte secundare ale dreptului de autor urmatoarele categorii de persoane:

10 Prin urmatoarele acte normative: Legea nr. 146/1997 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 173 din 29/07/1997; O.U.G. nr. 123/2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 843 din 19/09/2005; O.U.G. nr. 190/2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1179 din 28/12/2005, Legea nr. 285/2004 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 587 din 30/06/2004;- Decizia nr. 571/2010 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 430 din 28/06/2010;- Legea nr. 202/2010 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 714 din 26/10/2010; Legea nr. 71/2011 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 409 din 10/06/2011; O.U.G. nr. 71/2011 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 637 din 06/09/2011


8

succesorii în drepturi ai autorilor persoana fizica sau juridica care face publica o opera cu consimtamantul

autorului, daca opera este adusa la cunostiinta publicului sub forma anonima sau sub un pseudonim

persoana fizica sau juridica din initiativa, sub responsabilitiatea si sub numele careia a fost creata opera colectiva

cesionarii legali si conventionali ai dreptului de autor organismele de gestiune a drepturilor de autor angajatorul, în conditiile legii persoana , care dupa încetarea protectiei dreptului de autor, aduce la

cunostiinta, în mod legal, o opera nepublicata. De retinut ca subiectele secundare nu au calitatea de autor, ele pot exercita doar

anumite drepturi patrimoniale sau morale care intra în continutul dreptului de autor. O persoana poate participa la realizarea operei în calitate de autor unic sau de

coautor. Pentru a fi în prezenta coautoratului este necesar a fi îndeplinite urmatoarele conditii:

Opera sa fie creata de 2 sau mai multe persoane fizice împreuna Participarea fiecarei persoane fizicce la realizarea operei sa fie creativa Sa existe o întelegere prealabila între persoanele care participa la realizarea

operei respective.

Prezumtia de autor. Potrivit legii, exista prezumtia relativa ca autor al unei opere este acela sub numele caruia opera este adusa la cunostiinta publica pentru întaia data. Proba contrara poate fi facuta prin orice mijloc de proba, însa obiectul probei consta în forma de materializare a creatiei întrucat originea unei idei nu poate fi determinata.

3. Obiectul dreptului de autor.

Legiuitorul a definit obiectul dreptului de autor stabilind ca acesta consta în operele originale de creatie intelectuala din domeniul literar, artistic ori stiintific, oricare ar fi modalitatea de creare, modul sau forma de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor.

Elementele definitorii ale obiectului dreptului de autor sunt: Obiectul dreptului de autor este alcatuit numai din opere de creatie intelectuala

originale. Altfel spus, operele care nu sunt rezultatul creatiei intelectuale si nu sunt originale nu pot face obiectul dreptului de autor.

Operele trebuie sa faca parte din domeniul literar, artistic ori stiintific, enumerarea fiind limitativa.


9

modalitatea de creare, modul sau forma de exprimare, precum si valoarea si destinatia lor nu au relevanta pentru ca o opera sa fie considerata obiect al dreptului de autor.

Operele care fac obiectul dreptului de autor pot fi clasificate dupa mai multe criterii: Dupa contributia autorului la realizarea operei , operele pot fi originale sau

derivate Dupa obiect, operele pot fi literare, stiintifice sau artistice. Dupa modul de exprimare, operele pot fi scrise, orale, opere realizate prin

mijloace analoage fotografiei, etc Dupa numarul de persoane care au contribuit la realizarea operei, sunt opere cu

un singur autor sau simple, opere colective si opere comune.

Opere originale si opere derivate

Originalitatea operei este una dintre conditiile esentiale pentru protectia juridica a acesteia si rezulta chiar din lege. Originalitatea unei opere poate fi sinonima cu noutatea pe care aceasta o aduce în domeniu, dar este si în stransa legatura cu individualitatea ei, întrucat aceasta poarta amprenta personalitatii autorului care în procesul de creatie face apel la inteligenta lui, la talent, gust, sensibilitate, experienta, interes.Asadar, opera originala este aceea a carei baza de creatie nu se întemeiaza pe o alta si nici nu depinde de o opera preexistenta, originalitatea ei, în sensul pur al cuvantului , fiind relativa.

Opera derivata este acea opera creata pornind de la una sau mai multe opere originale preexistente.

Legea enumera doua categorii de opere derivate: Traducerile, adaptarile, adnotarile, lucrarile documentare, aranjamentele muzicale

si orice alte transformari ale unei opere literare, artistice sau stiintifice care reprezinta o munca intelectuala de creatie

Culegerile de opere literare, artistice sau stiintifice, cum ar fi: enciclopediile si antologiile, colectiile sau compilatiile de materiale sau date, protejate ori nu , inclusiv baze de date, care prin alegerea sau dispunerea materialului constiuie creatii intelectuale.

Pentru a face obiectul dreptului de autor, opera derivata trebuie sa îndeplineasca cumulativ doua conditii:

Sa fie rezultatul unei munci intelectuale de creatie Sa nu fie prejudiciate drepturile autorilor operelor originale

Opera comuna si opera colectiva

Opera comuna -opera rezultata din activitatea de creatie intelectuala a mai multor coautori,în colaborare, dintre care unul poate fi principal.


10

Opera colectiva- este aceea care ia nastere la inistiativa unei persoane fizice sau juridice si în care contributiile personale ale coautorilor formeaza un tot, fara a fi posibila, din cauza naturii operei, atribuirea unui drept distinct vreunuia dintre coautori. Sunt opere colective: reprezentatiile unor piese de teatru, enciclopediile, dictionarele, etc

Opera postuma este acea opera care este adusa la cunostiinta publica dupa moartea autorului

Opere care pot face obiectul dreptului de autor:

a) Scrierile literare si publicistice, conferintele , predicile, pledoariile, prelegerile si orice alte opere scrise sau orale, precum si programele pentru calculator

b) Operele stiintifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicariile, studiile, cursurile universitare, manualele scolare, proiectele si documentatiile stiintifice

c) Compozitiile muzicale , cu sau fara text d) Operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice si pantomimele e) Operele cinematografice si orice alte opere audiovizuale f) Operele fotografice, precum si orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog

fotografiei g) Operele de arta grafica sau plastica cum ar fi: operele de sculptura, pictura, gravura,

litografie, arta monumentala, scenografie, tapiserie, ceramica, plastica sticlei si a metalului, desene, desing, precum si alte opere de arta aplicata produselor destinate unei utilizari practice

h) Operele de arhitectura, inclusiv plansele, machetele si lucrarile grafice ce formeaza proiectele de arhitectura

i) Lucrarile plastice, hartile si desenele din domeniul topografiei, geografiei si stiintei în general.

Opere care nu pot face obiectul dreptului de autor:

a) Ideile, teoriile, conceptele, descoperirile stiintifice, procedeele , metodele de functionare, sau conceptele matematice ca atare si inventiile, continute într-o opera oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de exprimare;

b) Textele oficiale de natura politica, legislativa, administrativa, judiciara li traducerile oficiale ale acestora;

c) Simbolurile oficiale ale statului, ale autoritatilor publice si ale organizatiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul si medalia;

d) Mijloacele de plata; e) stirile si informatiile de presa; f) simplele fapte si date.


11

CAPITOLUL II

CONDITIILE PENTRU PROTECTIA DREPTULUI DE AUTOR.

2.1. Conditiile pentru protectia dreptului de autor.

Conditii prevazute de lege. Legea romana prevedere expres conditia originalitatii, atunci cand se refera la obiectul dreptului de autor si anume: fac obiectul dreptului de autor ,, operele originale de creatie intelectuala în domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor”.

Conditii stabilite de doctrina:1.opera sa fie rezultatul creatiei intelectuale; 2. Opera sa fie originala; 3. Opera sa îmbrace o forma concreta de exprimare; 4. Opera sa fie susceptibila de a fi adusa la cunostiinta publica.

1.Opera sa fie rezultatul creatiei intelectuale

Creatia intelectuala nu trebuie privita doar ca rezultat al unei munci intelectuale, ci coroborata cu munca fizica a autorului, atunci cand pentru realizarea operei aceasta este necesara.De exemplu, efortul fizic al sculptorului sau utilizarea unei masini, nu inlatura caracterul de ,,opera protejabila”. La polul opus se regasesc multe situatii in care efortul fizic nu presupune creatie intelectuala, asa cum este cazul celui care aduce la indeplinire o munca fizica strict supravegheata si coordonata, cum arrr fi constructorul sau zugravul... Este discutabila insa situatia unor opere care, fara a ingloba un efort de creatie, pot, dupa caz, sa fie protejate sau nu: cartile de telefon, agendele, calendarele.

Un criteriu care nu are relevanta in nasterea dreptului de autor este valoarea operei, care pusa in balanta cu efortul de creatie pentru nasterea operei poate crea probleme de interpretare. Daca avem in vedere ca originalitatea este conditie esentiala, efortul de creatie depus converge spre indeplinirea acestei conditii. Daca privim cauzal cele doua conditii, opera sa fie rezultatul creatiei si originalitatea, o opera originala presupune efort intelectual, insa o opera rezultat al creatiei intelectuale nu este in mod obligatoriu si originala11.

Efortul de creatie si operele literare

11 G. Olteanu, op. cit., p. 40


12

Efortul de creatie a unei opere literare presupune o idee de baza, care dezvoltata da nastere la compozitie, si in cele din urma la forma finala, de numta expresie.Prin opera literara se intelege orice opera timparita sau scrisa(alta decat opera dramatica sau muzicala).

Pornind de la aceasta interpretare, problema ridicata este aceea a instructiunilor sau informatiilor scrise. Jurisprudenta engleza a decis ca, deoarece valoarea unei opere este irelevanta din punctul de vedere al dreptului de autor, o astfel de creatie literara este opera literara protejabila daca ,,transmite un inteles inteligibil”12.

Efortul depinde de talentul si calitatile autorului. Astefl, autorul, dataorita talentului si inspiratiei poate sa creeze foarte usor sau dimpotriva, sa munceasca ani pentru a realiza o opera literara. Asadar, in acest domeniu relativitatea este foarte mare.

Efortul de creatie si opera stiintifica

Opera stiintifica este protejata prin drept de autor daca dovedeste un standard minim de performanta creativa. Aceasta presupune un efort d elunga durata al cercetatorului, efort axat pe documentare, analiza si sinteza. Respectand regulile cercetarii stiintifice referitoare la utilizarea ideii altora si la originalitate, rezultatul va fi unul protejat prin drept de autor.

Efortul de creatie si opera muzicala

O opera muzicala consta intr-o combinatie de note muzicale si de versuri, combinatie ce poate fi cantata sau reprezentata prin muzica, afirmandu-se constamnt ca o opera muzicala presupune melorie, armonie si ritm13.

Efortul de creatie si opera de arta

Cand ne referim la opere de arta avem in vedere picturile, realizarile grafice si sculpturile.Calitatea de opera de arta protejabila prin drept de autor a fost d emulte ori in dezbatere publica sau judecatoreasca.Momentele cheia au fost cele in care au aparut in arta noi momente si concepte. De exemplu, ,,Pasarea in spatiu” al lui Brancusi este apreciata ca fiind un punct de turnura in perceptia artei moderne.

Intelectualizarea artei. Exista tendinte de intelectualizare a operelor de arta, fiind cunoscute in prezent tehnici si curente , precum: pictura monocroma, creatiile Ready-mades, operele imateriale, precum parfumul, aerul, spatiul, etc.

Pictura monocroma este realizata intr-o singura culoare, asa incat nu se poate distinge faza compozitiei, care , de regula, presupune aspecte formale, precum fondul picturii.

Creatia ready-made(gata facut) ridica anumite probleme juridice. Reprezentantul de seama al acestui stil este Marcel Duchamp, care a avut ideea de a utiliza obiecte preexistente, pe care le-a transformat in opere de arta:bicicleta, scaun ,urinar.

12 L. Bently, B. Sharman, Intelectual property law, Oxford University Press, Oxford, 2002, p. 53 13 V. Ros, O Spineanu –Matei, op. cit. , p. 122


13

Dupa socul provocat prin prezentarea primei opere ready made ,,La Roue de Bicyclette” in 1913 lumea artei a trebuit sa recunoasca treptat caracterul de opera protejabila prin drept de autor.

Creatia lui Douchamp mentionata presupune o roata de bicicleta fixata pe un scaun. In cazul unei astfel de opere, ideea devine esentiala, forma este preexistenta, iar compozitia absenta.

Crearea unei opere imateriale, precum parfumul, a fost considerata un procedeu industrial care iese de sub protectia dreptului de autor. Dezbaterile din doctrina si jurisprudenta franceza au condus la schimbarea opiniei ca efortul de realizare a unui parfum este un know-how(a sti cum ). Asadar, se apreciaza ca , pe langa elemente de natura fizica si chimica, parfumul presupune si un effort intelectual si de apreciere sensibila a aromelor14.

2. Opera sa fie originala

Legea 8/1996 prevede expres conditia originalitatii. Definitia originalitatii operei. A defini originalitatea operei a fost intotdeauna o

problema, aceasta tinand, in primul rand, de felul operei. Astfeel, au existat numeroase incercari de a defini originalitatea unei opere:

-alegerea, analizarea, compararea cu gust, cu inteligenta, sensibilitate , ,,intr-un cuvant, a crea in mod personal15”

-opera originala reflecta personalitatea autorului16 - originalitatea presupune elemente de ,,fantezie, alegere, selectionare a materialului

sau prelucrare mintala”17 Conceptia subiectiva. Majoritate specialistilor au legat originalitatea operei de

personalitatea autorului, introducandu-se astfel un grad de mare relativitate. Potrivit acestei conceptii, originalitatea unei opere se apreciaza avand in vedere amprenta personala a autorului, care poate const intr-o noua viziune a unor elemente preexistente, fara aintroduce si unele de noutate. Granita dintre originalitate si neoriginalitate nu poate fi trasata intr-o maniera absolutasi generala, ci doar prin analizarea fiecarui caz in parte.

Conceptia obiectiva. O opera este originala doar daca aduce ceva diferit de ceea ce era cunoscut pana la acel moment, adica numai daca prezinta elemente de noutate. Noutatea este deci un element in aprecierea originalitatii, astfel ca cele doua notiuni nu se confunda. De altfel , relatia noutate- originalitate nu este una de echivalenta intrucat o opera originala nu este inteotdeauna noua, pe cand o opera noua este intotdeauna originala.

3. Opera sa îmbrace o forma concreta de exprimare

14 O Laligant, Problematique de la protection du parfum par le droit de auteur, citat de N. Walravens, op. cit., p. 65 15 A. Ionascu, A. Comsa, N. Muresan, Dreptul de autor in RSR, Ed. Academiei, Bucuresti, 1990, p. 35 16 ST. Carpenau, op. cit, p. 26 17 Y Eminiescu, op. cit., p. 77


14

Este obiect al dreptului de autor opera originala ,,oricare ar fi modalitatea de creatie, modulsau forma de exprimare”. Deci, opera trebuie sa aiba o forma de exprimare, in lipsa acesteia dreptul de autor nefiind nascut. Asadar, daca opera nu este concretizata in manuscris, partitura, tablou, suport audio-video, schita, s.a., autorul acesteia nu are un drept de autor recunoscut juridic.18

4. Opera sa fie susceptibila de a fi adusa la cunostiinta publica

Conditia ca opera sa fie susceptibila de a fi adusa la cunostinta publicului este o

creatie a doctrinei, avand in vedere ca textul de lege prevede ca opera este recunoscuta si protejata independent de aducerea la cunostinta publica, prin simplul fapt al realizarii ei, chiar nefinalizata.

Indeplinirea acestei conditii presupune doar existenta posibilitatii ca o opera sa ajunga la cunostinta publica prin reprodeucere, expunere, difuzare, etc, nu si comunicarea ei.

18 ST. Carpenau, op. cit, p. 26, Y Eminiescu, op. cit., p. 79


15

CAPITOLUL III

CONTINUTUL DREPTULUI DE AUTOR

În continutul dreptului de autor intra drepturile morale si drepturile patrimoniale.

3.1. Drepturile morale

Drepturile morale ale autorului sunt drepturi strans legate de personalitatea autorului, prezentandu-se ca un complex de drepturi ale personalitatii.

Autorul are urmatoarele drepturi morale: 1. Dreptul de a decide daca, în ce mod si cand va fi adusa la cunostinta publica

opera. Dreptul de autor ia nastere indiferent daca opera este adusa sau nu la cunostiinsa

publica. Autorul este singurul care poate decide daca opera este în faza în care poate fi comunicata altor persoane. Se mai numeste si drept de divulgare si de exercitarea acestui drept depinde nasterea celorlalte drepturi.

2. De a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei. Dreptul la calitatea de autor al operei ofera creatorilor dreptul de a fi identificati ca

autori ai acelor opere cu toate consecintele economice, culturale sau simbolice. În continutul acestui drept intra dreptul de a revendica oricand calitatea de autor si dreptul de a se opune oricarui act de uzurpare a calitatii.

3. De a decide sub ce nume va fi adusa opera la cunostinta publica. Numele autorului este important întrucat: canalizeaza beneficiile, usureaza

managementul creatiilor intelectuale, ajuta la formarea unei personalitati, la acordarea premiilor, etc. În continutul dreptului la nhume intra dreptul de a decide numele, pseudonimul sau chiar pastrarea anonimatului.

În cazul operelor de arta , dreptul la nume presupune mentionarea acestuia pe reproducerile autorizate de el, dar si pe reproducerile fotografice.

4. Dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modificari, precum si oricarei atingeri aduse operei, daca prejudiciaza onoarea sau reputatia sa.

Dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei este atributul moral al dreptului de autor de a impune tuturor persoanelor mentinerea respectului fata de opera, inclusiv celor care dobandesc drepturi asupra acesteia.

Pentru a vorbi de încalcarea dreptului la integritatea operei, autorul trebuie sa dovedeasca: tratamentul mutilator sau defaormator, inexistenta consimtamantului autorului, iar cand nu este vorba de o atingere fizica, este necesar sa faca dovada prejudiciului adus reputatiei sale.Sunt interzise orice modificari aduse operei, întrucat chiar daca nu afecteaza valoarea operei, aduc atingere caracterului personal al acesteia.

5. Dreptul de a retracta opera, despagubind, daca este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciati prin exercitarea retractarii.


16

Caracterele dreptului de autor: Caracter strict personal Caracter inalienabil Caracter insesizabil Caracter perpetuu Caracter imprescriptibil Carcter absolut Caracter universalist

3.2. Drepturile patrimoniale

Drepturile patrimoniale care intra în continutul dreptului de autor sunt: 1. Dreptul de a decide daca va fi utilizata opera sa

Autorul are în completarea dreptului moral de divulgare si dreptul de a decide daca opera va fi utilizata întrucat acesta ,desi creat opera, poate decide sa nu fie utilizata si sa nu obtina foloase materiale.

2. Dreptul de a decide in ce mod si cand va fi utilizata opera sa Autorul poate hotarî cine va utiliza opera si cum. Asadar, autorul poate decide sa

utilizeze singur opera ori sa cedeze acest drept uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice 3. Dreptul de a consimti la utilizarea operei de catre altii

Modalitati de utilizare a operei: reproducerea operei distribuirea operei importul în vederea comercializarii pe piata interna a copiilor realizate cu

acordul autorului închirierea operei împrumutul operei comunicarea publica, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace,

inclusiv prin punerea operei la dispozitia publicului, astfel încat sa poata fi accesata în orice loc si orice moment ales, în mod individual de catre public

radiofuziunea operei retransmiterea prin cablu a operei realizarea de opere derivate

4. Dreptul de suita Dreptul de suita este dreptul patrimonial conferit autorului unei opere de a obtine o

parte din cresterea valorii operei(pretul la care se vinde) ulterior primei sale vanzari. În continutul dreptului de suita intra:


17

- Dreptul de a încasa o cota din pretul de vanzare în cazul fiecarei revanzari a originalului unei opere de arta plastica, grafica sau fotografica prin intermediul unui salon, galerie de arta sau de orice comerciant de opere de arta;

- Dreptul de a fi informat asupra locului unde se afla opera sa.

Titularul dreptului de suita poate solicita vanzatorului, cumparatorului sau comerciantului, timp de 3 ani de la data revanzarii, informatii cu privire la perfectarea acesteia în vederea colectarii sumelor cuvenite.


18

CAPITOLUL IV LIMITELE EXERCITARII DREPTULUI DE AUTOR

1. Durata protectiei drepturilor de autor

Durata protectiei drepturilor morale de autor difera în raport de categoria din care face parte opera, de modul în care a fost adusa la cunostiinta publicului si de faptul dacaa a fost sau nu adus la cunostiinta public19.

Dupa împlinirea termenului de protectie opera intra în domeniul public si poate fi folosita liber de orice persoana fizica sau juridica20.

Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice se naste din momentul crearii operei, oricare ar fi modul sau forma concreta de exprimare. Intrucat textul de lege nu face distinctie, sunt avute in vedere atat drepturile morale, cat si cele patrimoniale ce decurg din realizarea unei opere.

Atat drepturile morale, cat si cele patrimoniale se nasc chiar din momentul crearii operei, însa nasterea drepturilor nu semnifica exercitiul acestora. Exercitiul drepturilor morale de autor presupune divulgarea operei, iar exercitiul drepturilor patrimoniale presupune utilizarea operei.

Momentul de la care curge termenul de protectie juridica curge chiar de la momentul crearii operei independent daca autorul îsi valorifica sau nu drepturile. În situatia în care o opera este creata într-o perioada de timp, pe parti, serii, volume, termenul va curge pentru fiecare dintre aceste componente de la momentul crearii si nu de la momentul finalizarii întregii opere.

Drepturile morale sunt ocrotite juridic din momentul crearii operei si pana la data decesului autorului, exceptie facand urmatoarele drepturi, carora li se asigura protectie juridica vesnica:

1. Dreptul de divulgare 2. Dreptul de apretinde recunoasterea calitatii de autor 3. Dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei

modificari, precum si oricarei atingeri aduse operei, daca prejudiciaza onoarea sau reputatia autorului.

Posibilitatea transmiterii prin mostenire a exercitiului celor trei drepturi morale este de natura sa asigure mijloacele legale necesare pentru apararea paternitatii si integritatii operei, adica a personalitatii operei.

Durata protectiei drepturilor patrimoniale de autor. In privinta duratei protectiei juridice a drepturilor patrimoniale de autor legiuitorul a

instituit urmatoarele reguli: -drepturile patrimoniale de autor se nasc si protectia juridica a acestora va subzista chiar

din momentul crearii operei

19 T. Bodoasca, op. cit., p. 49 20 V. Ros, op. cit. 148


19

-drepturile patrimoniale de autor dureaza tot timpul vietii autorului - dupa moartea autorulu,drepturile patrimoniale sunt transmise mostenitorilor pe o

perioada de 70 de ani, indiferent de data la care opera a fost adusa la cunostiinta publica. Deci termenul de 70 de ani curge de la data decesului autorului.

- in lipsa de mostenitori, exercitiul drepturilor patrimoniale, care pot fi transmise prin mostenire, revine organismului de gestiune mandatat, organismului de gestiune colectiva cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de creatie.

În cazul operelor publicate sub pseudonim sau fara indicarea numelui autorului, drepturile patrimoniale sunt protejate 70 de ani de la data aducerii la cunostiinta. Daca înainte de expirarea termenului de 70 de ani se dezvaluie identitatea autorului, atunci drepturile patrimoniale sunt protejate pe tot parcursul vietii autorului si înca 70 de ani de la momentul decesului. Daca identitatea autorului este dezvaluita dupa expirarea termenului de 70 de ani , opera nu mai este protejata.

În situatia operelor colective si a celor comune drepturile patrimoniale sunt protejate toata viata autorilor si 70 de ani calculati de la data decesului ultimului coautor.

2. Conditiile pentru limitarea exercitiului drepturilor patrimoniale de autor

2.1. Conditiile generale pentru limitarea exercitiului drepturilor patrimoniale de

autor

Pentru ca limitarea exercitiului drepturilor patrimoniale de autor sa fie legitima, se impun a fi intrunite cumulativ conditiile de ordin general inscrise in art. 53 din Constitutie. Astfel, potrivit textului constitutional, restrangerea exercitiului unor drepturi este supusa urmatoarelor cerinte:

-restrangerea sa fie dispusa numai prin lege. Pe cale de consecinta este inadmisibil ca restrangerea sa fie dispusa prin acte normative subordonate legii, cum ar fi , de exemplu, printr-un decret prezidential, hotarare de guvern.

-restrangerea sa fie impusa, dupa caz, de una din urmatoarelel imprejurari: apararea securitatii nationale, apararea ordinii, a sanatatii ori a moralei publice;apararea drepturilor si a libertatii cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale .

-restrangerea sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o -restrangerea sa nu aduca atingere existentei dreptului sau libertatii

2.2. Conditiile speciale pentru limitarea exercitiului drepturilor patrimoniale de

autor


20

Pentru ca limitarea exercitiului drepturilor patrimoniale de autor sa fie legitima este necesar a fi indeplinite cumulativ urmatoarele conditii21:

-opera, din care deriva drepturile patrimoniale de autor ale caror exercitiu poate fi restrans, trebuie sa fi fost adusa anterior la cunostinta publica.Nici nu s-ar putea pune problema exercitarii drepturilor patrimoniale daca opera nu ar fi fost in prealabil divulgata;

-limitarile trebuie sa fie in acord cu bunele uzante; -limitarile sa nu contravina exploatarii normale a operei -limitarile sa nu-l prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de exploatare; -limitarea sa fie prevazuta de lege. Legea 8/1996 reglementeaza trei modalitati prin care exercitiul dreptului de autor pierde

calitatea de a fi exclusiv si anume: -utilizarea sau reproducerea unei opere fara consimtamantul autorului -transformarea unei opere fara consimtamantul autorului -inregistrarea unei opere fara consimtamantul autorului

3. Modalitati juridice de limitare a exercitiului drepturilor patrimoniale de autor

3.1. Utilizarea operei fara consimtamantul autorului

In temeiul art. 33 din Legea 8/1996 sunt permise fara consimtamantul autorului urmatoarele utilizari:

- utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului(lit. b);

- utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învăţământului, precum şi reproducerea pentru învăţământ, în cadrul instituţiilor de învăţământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit(lit c);

-utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de o autoritate publică(lit. h)

- utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul expoziţiilor cu acces public sau cu vânzare, al târgurilor, licitaţiilor publice de opere de artă, ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzând orice utilizare comercială(lit. i).

Potrivit art. 33 alin. 2, in condiţiile prevăzute la alin. (1), sunt permise reproducerea,

distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic:

21 T. Bodoasca, op. cit. , p. 55-56


21

a) de scurte extrase din articole de presă şi reportaje radiofonice sau televizate, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, cu excepţia celor pentru care o astfel de utilizare este, în mod expres, rezervată;

b) de scurte fragmente ale conferinţelor, alocuţiunilor, pledoariilor şi ale altor opere de acelaşi fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiţia ca aceste utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea;

c) de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informaţiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informării;

d) de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învăţământ sau pentru cercetare ştiinţifică;

e) de opere, în beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt direct legate de acel handicap şi în limita cerută de handicapul respectiv.

In toate aceste cazuri trebuie sa se mentioneze sursa si numele autorului, cu exceptiasituatiei in care acest lucru se dovedeste a fi imposibil.

Iar in cazul operelor de arta plastica, fotografica sau de arhitectura trebuie sa se mentioneze si locul unde se gaseste originalul22.

3.2. Reproducerea operei fara consimtamantul autorului

Art. 33 reglementeaza unele ipoteze de reproducere a unei opere fara consimtamantul

autorului si fara plata unei remuneratii: -reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau

administrative ori pentru scopuri de siguranţă publică(lit. a); -reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul

bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituţiilor publice culturale sau ştiinţifice, care funcţionează fără scop lucrativ(lit. d, prima parte);

-reproducerea integrală a exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecţia permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective(lit. d, partea aII-a);

-reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de instituţiile de învăţământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul obţinerii unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect(lit. e);

-reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care

22 Ibidem, p. 58


22

imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări şi dacă este utilizată în scopuri comerciale(lit. f);

Art. 33 lit. g) reglementeaza reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităţilor instituţiilor de învăţământ, exclusiv în scopuri specifice şi cu condiţia ca atât reprezentarea sau executarea, cât şi accesul publicului să fie fără plată.

Potrivit art. 34 alin. 1 nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fără consimţământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii,daca sunt indeplinite cumultativ urmatoarele conditii:

-opera să fi fost adusă anterior la cunoştinţa publică, - reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei

- reproducerea să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare. 3.3. Transformarea operei fara consimtamantul autorului

Art. 35: Transformarea unei opere, fără consimţământul autorului şi fără plata unei remuneraţii, este permisă în următoarele cazuri:

a) dacă este o transformare privată, care nu este destinată şi nu este pusă la dispoziţia publicului;

b) dacă rezultatul transformării este o parodie sau o caricatură, cu condiţia ca rezultatul să nu creeze confuzie în ce priveşte opera originală şi autorul acesteia;

c) dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor. d) dacă rezultatul transformării este o prezentare rezumativă a operelor în scop

didactic, cu menţionarea autorului. 3.4. Înregistrarea operei fara consimtamantul autorului.

Art. 38. - (1) Cesiunea dreptului de radiodifuzare a unei opere către un organism de

radiodifuziune sau de televiziune dă dreptul acestuia să înregistreze opera pentru nevoile propriilor emisiuni, în scopul realizării, o singură dată, a radiodifuzării autorizate.

În cazul unei noi radiodifuzări a operei astfel înregistrate, este necesară o nouă autorizare din partea autorilor, în schimbul unei remuneraţii care nu poate face obiectul unei renunţări. Dacă în termen de 6 luni de la prima radiodifuzare nu se solicită această autorizare, înregistrarea trebuie distrusă.

(2) În cazul înregistrărilor temporare ale unor opere realizate prin mijloace proprii de organismele de radiodifuziune sau de televiziune pentru propriile emisiuni, conservarea acestor înregistrări în arhivele oficiale este permisă în cazul în care prezintă o valoare documentară deosebită.


23

4. Transmiterea contractuala a dreptului de autor

4.1. Aspecte generale privind contractual de cesiune

Contractul de cesiune este un contract numit prin care una dintre parti, denumita cedent, care poate fi autorul sau titularul dreptului de autor, cedeaza celeilalte parti, numita cesionar, pentru un timp limitat, unul sau mai multe drepturi patrimoniale asupra unor opera prezente în schimbul unei remuneratii.

Legea romana cere pentru dovedirea existentei contractului, dar si a continutului forma scrisa.Legea prevede si doua exceptii: În cazul programelor pentru calculator si a operelor utilizate în presa dovada existentei contractului se poate face cu orice mijloc de proba.

Contractul de cesiune trebuie sa contina sub sanctiunea rezilierii drepturile patrimoniale transmise, modalitatile de utilizare, durata si întinderea cesiunii, remuneratia titularului dreptului de autor.

Desfiintarea contractului de cesiune este conditionata de: -opera sa fie neutilizata sau insufficient exploatata -interesele autorului sunt grav afectate -motivele de insuficeinta utilizare sau neutilizare nu sunt imputabile autorului, faptei

unui tert, unui caz fortuit sau fortei majore -sa fi trecut mai mult de 2 ani de la data cesionarii dreptului patrimonial asupra operei si

daca aceasta este cedata unei publicatii cotidiene de 3 luni sau 1 an, în cazul periodicelor. 4.2. Specii ale contractului de cesiune

Contractul de editare este acel contract prin care titularul dreptului de autor cedeaza altei persoane, denumita editor, dreptul de a reproduce si de a difuza opera în schimbul unei remuneratii.

Contractul de editare trebuie sa contina, în unele cazuri sub sanctiunea nulitatii relative: Durata cesiunii Natura exclusivista sau neexclusivista si întinderea teritoriala a cesiunii Numarul minim si maxim al exemplarelor Remuneratia autorului Numarul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit Temenul pentru aparitia si difuzarea exemplarelor fiecarei editii sau fiecarui tiraj Termenul de predare al originalului catre autor Procedura de control al numarului de exemplare produse de catre editor.

Contractul de reprezentare teatrala sau de executie muzicala este contractul prin care titularul dreptului de autor cedeaza unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta sau de a executa în public o opera actuala sau viitoare, în schimbul unei remuneratii, iar cesionarul se obiga sa o reprezinte sau sa o execute înc onditiile stabilite.

Contractul de comanda este contractul prin care o persoana fizica sau juridica solicita autorului crearea unei opere pe care o va utiliza în schimbul unei sume de bani.


24

Contractul de închiriere este contractul prin care autorul unei opere se angajeaza sa permita utilizarea cel putin a unui exemplar al operei sale, în original sau copie, în schimbul unei remuneratii CAPITOLUL V REGIMUL JURIDIC SPECIAL AL UNOR CATEGORII DE OPERE 1. Operele cinematografice şi alte opere audiovizuale §1. Precizări prealabile Opera audiovizuală este, potrivit art. 64, opera cinematografică, exprimată printr-un procedeu similar cinematografiei sau orice altă operă constând dintr-o succesiune de imagini în mişcare, însoţite sau nu de sunete (s.n.). Deci, elementul definitoriu a! operei audiovizuale este modalitatea particulară de exprimare a creaţiei intelectuale, care poate consta într-un procedeu specific cine¬matografiei. Tehnica sau procedeul specific cinematografiei constă în înregistrarea fotografică a unor scene sau a unor peisaje pe un film special şi reproducerea acestora prin proiectare luminoasă pe un ecran, astfel încât să dea iluzia mişcării şi a vieţii. Articolul 64 are în vedere trei specii ale operei audiovizuale, şi anume: opera cinematografică propriu-zisă; opera exprimată printr-un procedeu similar cinematografiei; orice altă operă care constă într-o succesiune de imagini în mişcare, însoţite sau nu de sunete. §2. Autorii operei audiovizuale Fiind creată de mai multe persoane în colaborare, desprindem concluzia că opera cinematografică este o specie a operei comune. în acest sens, art. 66 precizează că sunt coautori ai operei audiovizuale, în condiţiile art. 5 din prezenta lege (s.n.), următoarele persoane: regizorul sau realizatorul; autorul adaptării; autorul scenariului; autorul dialogului; autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală; autorul grafic pentru operele de animaţie sau al secvenţelor de animaţie, când acestea reprezintă o parte importantă a operei; alte persoane stabilite prin contractul dintre producătorul şi regizorul sau realizatorul operei, care au contribuit substanţial la crearea acesteia. Legea nr. 8/1996, în art. 65. stabileşte semnificaţia juridică a doi participanţi la realizarea operei audiovizuale, adică a regizorului sau realizatorului şi a producătorului. Facem precizarea că. potrivit art. 66, numai regizorul sau realizatorul este coautor la realizarea operei. De fapt, după cum vom preciza în cele ce urmează, regizorul sau realizatorul este autorul principal a! operei audiovizuale. în schimb, de regulă, producătorul nu are această calitate. Deci, în temeiul art. 65 alin. (1), regizorul sau realizatorul operei audiovizuale este persoana fizică care, în contractul cu producătorul, îşi asumă conducerea creării şi realizării operei audiovizuale, în calitate de autor principal. în legătură cu acest text, în opinia noastră, se impun trei observaţii particulare.


25

în primul rând, regizorul este pus în acelaşi plan juridic cu realizatorul, chiar dacă primul are o contribuţie esenţială la crearea operei cinematografice, iar secundul la realizarea unor emisiuni de radio sau televiziune. în al doilea rând, responsabilitatea conducerii activităţii de creare a operei poate fi asumată numai contractual şi numai în raport cu un anumit producător, adică cu o persoană fizică sau juridică care asigură mijloacele materiale necesare pentru realizarea operei. în mod firesc, se pune problema dacă această responsabilitate poate fi asumată unilateral, în situaţia în care chiar regizorul sau realizatorul asigură mijloacele materiale necesare realizării operei. în opinia noastră, răspunsul este afirmativ. Concluzia rezultă din interpretarea a fortiori a textului în cauză şi din principiul autonomiei de voinţă. In al treilea rând, regizorul sau, după caz, realizatorul operei audiovizuale îşi poate asuma responsabilitatea creării operei numai în calitate de autor principal. Reiterăm faptul că, potrivit art. 5 alin. (2), dreptul de autor asupra operei comune aparţine coautorilor acesteia. în schimb, conform art. 65 alin. (2), producătorul operei audiovizuale este persoana fizică sau juridică care îşi asumă responsabilitatea producerii operei şi, in această calitate, organizează realizarea operei şi furnizează mijloacele necesare, tehnice şi financiare’. Sintetic, regizorul sau realizatorul operei audiovizuale poate fi numai o persoană fizică care asigură conducerea creării şi realizării operei, iar producătorul poate fi o persoană fizică sau juridică ce îşi asumă responsabilitatea producerii operei, organizând realizarea operei şi furnizând mijloacele tehnice şi financiare necesare. Definiţiile legale date regizorului sau realizatorului şi producătorului denotă, mai ales, importanţa esenţială pe care cele două persoane o au în realizarea operei audiovizuale. De fapt, regizorul şi realizatorul sunt autorii principali ai operei, iar producătorul organizează realizarea acesteia şi furnizează mijloacele necesare, tehnice şi financiare. Altfel spus, în ceea ce priveşte realizarea operei, rolul regizorului şi al producătorului se manifestă în plan creativ, iar cel al producătorului în plan material şi managerial. Rolul preeminent al celor doi în realizarea operei este dat şi de împrejurarea că, în temeiul art. 67 alin. (2), opera audiovizuală se consideră finită atunci când versiunea definitivă a fost stabilită de comun acord între autorul principal şi producător. Ar mai fi de subliniat şi faptul că regizorii sau realizatorii, datorită rolului lor creativ, pot fi numai persoane fizice, iar producătorii pot fi, după caz, persoane fizice sau juridice. § 3. Drepturile ce decurg din realizarea unei opere audiovizuale 3.1. Precizări prealabile Legea nr. 8/1996 consacră, în art. 67-71, unele norme speciale, derogatorii de la dreptul comun, drepturilor ce derivă pentru coautori din realizarea unei opere audiovizuale. în măsura în care dispoziţiile art. 67-71 nu prevăd, fiind în prezenja unei opere comune, sunt incidente corespunzător regulile generale stipulate de art. 5 cu privire la opera comună. Dacă şi prevederile art. 5 sunt insuficiente, se face apel la prevederile generale instituite de art. 10 şi


26

urm. din Legea nr. 8 1996. Deci, în ceea ce priveşte drepturile autorilor unei opere audiovizuale, ordinea de preferinţă în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 8 1996 este următoarea; art. 67-71, art. 5 şi art. 10-63. 3.2. Drepturile morale Drepturile morale asupra unei opere audiovizuale finite sunt recunoscute, potrivit art. 69, numai coautorilor enumeraţi de art. 66. Textul art. 69 are o dublă semnificaţie. în primul rând, acesta relevă faptul că autorii unei opere audiovizuale au aceleaşi drepturi morale ca şi autorii oricărei alte opere de creaţie intelectuală. Se impune această concluzie, deoarece textul se referă fără distincţie la drepturile morale, ceea ce înseamnă că le are în vedere pe toate, conform principiului ubi lex non disiingttit, nec nos distinguere debemus. Pe cale de consecinţă, autorii unei opere audiovizuale au următoarele drepturi morale: dreptul de a divulga opera; dreptul la paternitate asupra operei; dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei atingeri aduse integrităţii acesteia; dreptul de a decide numele sub care opera va fi divulgată; dreptul de retractare In al doilea rând, din interpretarea per a contraria a textului în cauză, se poate deduce că drepturile morale nu sunt recunoscute şi persoanei care are numai calitatea de producător. Soluţia este judicioasă, deoarece, după cum s-a precizat deja, participarea producătorului la realizarea operei nu este creativă, ci materială sau managerială. în legătură cu drepturile morale, facem precizarea că art. 67 alin. (4) teza I, interpretat per a contraria, instituie o normă derogatorie de la dreptul comun în ceea ce priveşte divulgarea şi utilizarea operei audiovizuale. într-adevăr, potrivit acestui text, autorii operei audiovizuale, alţii decât autorul principal, nu se pot opune aducerii operei la cunoştinţă publică, precum şi utilizării specifice a versiunii definitive a operei, integral sau parţial. 3.3. Drepturile patrimoniale Coautorii unei opere audiovizuale au dreptul să încheie cu producătoml un contract de utilizare a operei. Contractul de utilizare are consacrate unele reguli speciale, prevăzute de art. 70-71 şi, în măsura în care acestea nu dispun, sunt incidente dispoziţiile generale referitoare la cesiunea drepturilor patrimoniale de autor, stipulate de art. 39-47. Legea nr. 8/1996 instituie unele reguli speciale pentru contractul de utilizare. Astfel, în situaţia în care unul dintre coautorii stipulaţi de art. 66 refuză să definitiveze contribuţia sa ia opera audiovizuală sau se află în imposibilitate de a o face, acel coautor nu se poate opune folosirii contribuţiei sale pentru definitivarea operei audiovizuale respective în ansamblul ei. Acest coautor are totuşi dreptul la remuneraţie pentru contribuţia avută. în opinia noastră, această regulă constituie o măsură de descurajare a atitudinilor abuzive din partea persoanelor care participă la realizarea operei audiovizuale în calitate de coautori. De asemenea, măsura este de natură să evite consecinţele contractuale păgubitoare ce Ie poate determina nedefinitivarea Ia timp a operei audiovizuale. Pe de altă parte, „contribuţia autorului”, la care se


27

referă art. 66, reprezintă, de fapt, numai partea realizată din ceea ce acesta avea obligaţia să realizeze. Altfel spus, această regulă este incidenţă numai în situaţia în care coautorul în cauză a realizat o parte din contribuţia sa. Prin contractele încheiate între coautorii operei audiovizuale şi producător, în lipsa unei clauze contrare, în temeiul art. 70 alin. (1), se prezumă că aceştia cedează produ¬cătorului, în schimbul unei remuneraţii, drepturile exclusive privind utilizarea operei în ansamblul său, prevăzute de art. 13, precum şi dreptul de a autoriza dublarea şi subtitrarea, cu excepţia muzicii special create pentru opera respectivă. Practic, acest text instituie o prezumţie relativă (iuris tantum) privind cedarea tuturor prerogativelor referitoare la utilizarea operei, stipulate de art. 13, precum şi a celui de a autoriza dublarea ori subtitrarea. Altfel spus, aceste drepturi nu sunt cedate doar atunci când acest lucru este stipulat expres în contractul dintre coautorii operei audiovizuale şi producător. Soluţia este echitabilă, deoarece producătorul este persoana care şi-a asumat responsabilitatea producerii operei şi a furnizat mijloacele tehnice şi financiare necesare. Autorul principal are dreptul de a se opune utilizării specifice a versiunii definitive a operei, indiferent de faptul că este vorba despre o utilizare integrală sau numai parţială a operei. Această regulă rezultă din interpretarea per a contraria a textului art. 67 alin. (4) teza a ll-a, constituindu-sc într-o excepţie de la principiul înscris în art. 5 alin. (3), conform căruia, în lipsa unei convenţii contrare, coautorii pot utiliza opera comună numai de comun acord. Totuşi, regula evocată reprezintă şi o măsură de protecţie a intereselor utilizatorului operei, deoarece acesta este pus în situaţia de a negocia utilizarea operei numai cu autorul principal. În lipsa unei clauze contrare, în temeiul art. 70 alin. (2), coautorii operei audio¬vizuale, precum şi alţi coautori ai unor contribuţii la aceasta, îşi păstrează toate drepturile de utilizare separată a propriilor contribuţii, precum şi dreptul de a autoriza ori de a interzice utilizările în afara celor specifice operei, integral sau parţial, cum ar fi, spre exemplu, utilizarea unor fragmente din opera cinematografică pentru publicitate, alta decât pentru promovarea acesteia, în opinia noastră, textul reprodus este inutil, deoarece dublează dispoziţiile art. 5 alin. (4) şi cele ale art. 13. De asemenea, coautorii operei audiovizuale au dreptul la remuneraţie pentru fiecare mod de utilizare a operei în condiţiile prevăzute de art, 71 alin. (t)!. Astfel, remuneraţia este proporţională cu încasările brute rezultate din utilizarea operei. Potrivit art. 111coautorii primesc remuneraţiile cuvenite fie direct de la producători, conform contractelor încheiate cu aceştia, fie de la utilizatori, dar numai prin organismele de gestiune colectivă, conform contractelor dintre beneficiarii remuneraţiei şi producători. Pentru respectarea dreptului autorilor la remuneraţie, producătorul este obligat să remită acestora periodic situaţia încasărilor percepute după fiecare mod de folosire a operei audiovizuale. în situaţia în care producătorul nu finalizează opera în timp de cinci ani de la data încheierii contractului sau nu o difuzează într-un an de la finalizarea acesteia, în temeiul art. 71 alin. (3), coautorii pot cere rezilierea contractului. Aflându-ne în prezenţa unei norme juridice dispozitive, în contract, părţile pot să convină şi altfel, adică să prevadă termene de reziliere mai mari sau


28

mai mici ori să stabilească şi alte motive de reziliere etc. Dispoziţiile art. 71 alin. (3) denotă şi împrejurarea că ne aflăm în prezenţa unui contract cu executare succesivă, atât din perspectiva coautorilor, cât şi a producătorului. 3.4. Dreptul la adaptare audiovizuală Acest drept este reglementat de art. 68, fiind un drept exclusiv al titularului dreptului de autor asupra unei opere preexistente, drept care constă în posibilitatea acestuia de a permite altei persoane s-o transforme sau s-o includă într-o operă audiovizuală. Se naşte acest drept, spre exemplu, atunci când autorul unei opere literare, cum ar fi, spre exemplu, un roman sau o nuvelă, consimte adaptarea acesteia pentru realizarea scenariului unei opere audiovizuale. Remarcăm ambiguitatea textului legal citat mai sus, deoarece din conţinutul acestuia nu rezultă cu certitudine că ne aflăm în prezenţa dreptului recunoscut autorului unei opere preexistente de a încuviinţa altei persoane să transforme ori să includă această operă într-o operă audiovizuală. Dimpotrivă, din text se poate deduce că dreptul de a transforma ori de a include opera într-o operă audiovizuală aparţine chiar autorului operei preexistente, împre-jurare care, în opinia noastră, nu este în concordanţă cu adevărata intenţie a legiuitorului. De fapt, prin acest text s-a dorit să se confere autorului unei opere preexistente dreptul exclusiv de a autoriza adaptarea ei audiovizuală de către alte persoane, împrejurare care este stipulată expres în alin. (2) şi (3) din cuprinsul aceluiaşi articol. În concret, acest drept poate fi transmis, potrivit art. 68 alin. (2), prin cesiune. Pe cale de consecinţă, în lipsa unor norme legale derogatorii, sunt incidente corespunzător dispoziţiile art. 39-47 referitoare la cesiunea drepturilor patrimoniale de autor. Contractul de cesiune, care are ca obiect dreptul de adaptare muzicală, se încheie în formă scrisă intre titularul dreptului de autor asupra unei opere preexistente şi producătorul operei audiovizuale. în contract se vor stipula expres condiţiile producţiei, difuzării şi proiecţiei audiovizuale. 2. Programele pentru calculator §1. Precizări prealabile Conform Legii-tip din 1978, elaborată de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale, programul pentru calculator este un ansamblu de instrucţiuni putând, din momentul transpunerii pe un suport descifrabil de către o maşina capabilă să trateze informaţii, să indice, să execute, ori să permită obţinerea unei funcţii, a unei sarcini sau a unui rezultat. Potrivit Legii copyright-ului din 1976, în S.U.A., programul pentru calculator reprezintă un ansamblu de comenzi sau instrucţiuni care se utilizează direct sau indirect intr-un calculator pentru a produce anumite rezultate. În schimb, în temeiul Directivei nr. 91/250 CEE/1991 a Consiliului Comunităţii Europene, programul pentru calculator este un ansamblu de instrucţiuni in scopul de a permite executarea unor funcţii de către un sistem de tratare a informaţiilor numit calculator. Această definiţie este evocată, de regulă, şi în doctrina română din domeniu.


29

Legea nr. 8/1996 nu defineşte programul pentru calculator, dar precizează care este obiectul protecţiei în cazul acestuia [art. 72 alin. (I)]. Unanim este admis faptul că sunt demente componente ale programelor pentru calculator, care au legătură cu protecţia lor, următoarele: materialul de concepţie pregătitor; codul-sursă sau programul editat în cod-sursă; codul-obiect sau traducerea codului-sursă în program inteligibil pentru calculator: manualul de utilizare sau documentaţia conexă; documentaţia auxiliară. Reiterăm faptul că Legea nr. 8/1996 a inclus, prin art, 7 lit. a), programele pentru calculator în categoria operelor ştiinţifice. Acelaşi lucru se poate deduce şi din conţinutul art. 63 alin. (1) care, reglementând contractul de închiriere a unei opere în general, prevede explicit că acesta poate avea ca obiect, în special, programe pentru calculator. Protecţia specială a programelor pentru calculator este reglementată de art. 72-81 din Legea nr. 8/1996. Evident, în măsura în care dispoziţiile art. 72-81 sunt incomplete, sunt incidente acele prevederi ale Legii nr. 8/1996 care reglementează protecţia generală a operei ştiinţifice, adică cele stipulate de art. 1-63. §2. Obiectul protecţiei in cazul programelor pentru calculator Potrivit art. 72 alin, (I), protecţia programelor pentru calculator vizează următoarele elemente componente: orice expresie a unui program pentru calculator; programele de aplicaţie; sistemele de operare exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursă, fie în cod-obiect; materialul de concepţie pregătitor: manualele de utilizare. De fapt, obiectul protecţiei în cazul programelor pentru calculator este în strânsă legătură cu etapele ce trebuie parcurse pentru realizarea unei asemenea opere, etape care, în principiu, sunt următoarele: realizarea materialului de concepţie pregătitor: editarea programului sau realizarea lui în cod-sursă; traducerea programului din cod-sursă în program inteligibil pentru calculator: realizarea manualului de utilizare sau a documentaţiei conexe şi auxiliare. Ar fi de observat faptul că art. 72 alin. (1) a omis să includă în obiectul protecţiei juridice şi materialul de concepţie pregătitor. în schimb, potrivit art. 72 alin. (2), nu sunt protejate de această lege ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematicii şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv cele care stau la baza interfeţelor sale. Facem precizarea că aceste creaţii intelectuale nu sunt sustrase oricărei protecţii legale, ci numai protecţiei prevăzute de Legea nr. 8/1996 pentru programele pentru calculator. Soluţia este firească, deoarece creaţiile enumerate de art. 72 alin. (2) fac obiect de reglementare pentru creaţiile ştiinţifice ce intră în sfera de cuprindere a proprietăţii industriale. în opinia noastră, programele pentru calculator se pot prezenta sub forma operei simple, cu autor unic, şi a operei comune, realizate de două sau mai multe persoane în colaborare. Susţin această concluzie însăşi elementele de structură ale programului pentru calculator, elemente care, chiar dacă sunt interdependente, pot fi realizate şi separat de diferite persoane în colaborare.


30

§3. Subiectul dreptului de autor în cazul programelor pentru calculator Articolul 73 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 prevede că titularul dreptului de autor asupra unui program pentru calculator beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute de această lege în Partea I a Titlului I, adică, în concret, de cele prevăzute de art. 1-63. Trimiterea acestui text la dispoziţiile 1-63 conduce la concluzia că, în temeiul art. 3 alin. (1), autor al programului pentru calculator este persoana sau persoanele fizice care l-au creat Evident, expresia „titularul dreptului de autor al unui program pentru calculator” din cuprinsul art. 73 alin. (1) îl include, în primul rând, pe autorul sau pe autorii acestuia. Referiri la autorul programului pentru calculator se regăsesc implicit şi în cuprinsul art. 74 care instituie regula conform căreia, în lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator, create de unu! sau de mai mulţi angajaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu ori după instrucţiunile celui care angajează, aparţin acestuia din urmă. în cazul în care programul pe calculator se prezintă sub forma unei opere comune, coautorilor Ie sunt aplicabile corespunzător dispoziţiile art. 5. în această situaţie, unul dintre coautori poate fi autor principal. §4. Drepturile morale şi drepturile patrimoniale în cazul programelor pentru calculator Trimiterea dispoziţiilor art. 73 alin. (I), lâră distincţie, la drepturile prevăzute de partea I a titlului I din Legea nr. 8 1996 se traduce în faptul că, în cazul programelor pentru calculator, autorul beneficiază, în principiu, de aceleaşi drepturi morale şi patrimoniale recunoscute autorului în cazul realizării oricărei alte opere protejate de această lege (art. 10-23). Neîndoielnic, date fiind notele de specificitate ale programelor pentru calculator, în cazul acestora, drepturile respective vor căpăta unele aspecte particulare. Cât priveşte drepturile morale, în temeiul normei de trimitere, prevăzută de art. 73, autorul beneficiază de toate drepturile prevăzute de art. 10, cu excepţia dreptului de retractare, într-adevăr, după cum s-a mai precizat în cuprinsul lucrării, dreptul de retractare este exceptat expressis-verbis în cazul programelor pentru calculator, conform art. 77 alin. (3). În lipsa unei distincţii legale, exerciţiul drepturilor morale, ce decurg din realizarea unui program pentru calculator, aparţine numai autorului, cu excepţia exerciţiului drepturilor care, conform art. 11 alin. (2) combinat cu art. 10 lit. a), b) şi d), după moartea autorului, poate fi transmis prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, şi altor persoane pe durată nelimitată, şi anume: dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adus programul pe calculator la cunoştinţă publică; dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al programului pe calculator; dreptul de a pretinde respectarea integrităţii programului pe calculator. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor trei drepturi revine organismului de gestiune colectivă care a administrat drepturile autorului sau, după caz, organismului cu cel mai mare număr de membri din domeniul respectiv de creaţie. Referitor la drepturile patrimoniale, potrivit art. 73, sunt recunoscute autorului programului pentru calculator toate prerogativele patrimoniale prevăzute de art. 12-23 din Legea nr. 8/1996, iar patru dintre acestea prezintă unele particularităţi.


31

Astfel, în temeiul art. 73, autorul unui program pentru calculator beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute de lege, dar şi de dreptul exclusiv de a autoriza şi realiza următoarele operaţiuni: - reproducerea permanentă sau temporară a programului pe care l-a realizat. Reproducerea poate fi integrală sau parţială, putându-se realiza prin orice mijloc şi sub orice formă [alin. (1) lit. a)]. De asemenea, reproducerea este permisă inclusiv în cazul în care este determinată de instalarea, stocarea, rularea sau executarea, afişarea ori transmiterea programului în reţea; - traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fără a prejudicia drepturile persoanei care transformă programul pentru calculator [alin. (I) lit. b)]; distribuirea şi închirierea originalului sau a copiilor, sub orice formă, ale unui program pentru calculator [alin. (1) lit. c)]; - vânzarea copiei programului pe calculator pe piaţa internă [alin. (2)]. Posibilitatea titularului dreptului de autor asupra unui program pe calculator de a vinde copia programului pe piaţa internă se deduce numai implicit din conţinutul art. 77 alin. (2)1. într-adevăr, în temeiul acestui text, prima vânzare a unui program pentru calculator pe piaţa internă de către titularul drepturilor sau cea făcută cu consimţământul acestuia epuizează dreptul exclusiv de autorizare a distribuirii acestei copii pe piaţa internă. Altfel spus, vânzarea copiei programului pe calculator presupune şi transmiterea către cumpărător a dreptului de distribuire a copiei respective. Potrivit art. 74, în lipsa unei convenţii contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator, create de unul sau mai mulţi angajaţi, în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau după instrucţiunile celui care angajează, aparţin acestuia din urmă. Deci, spre deosebire de drepturile patrimoniale care decurg din alte opere create în cadrul unui contract individual de muncă şi care, în lipsa unei clauze contractuale exprese, rămân în beneficiul autorului, drepturile patrimoniale ce decurg din calitatea de autor al unui program pentru calculator se cuvin autorului numai în prezenţa unei clauze exprese în acest sens. Astfel spus, în cazul programelor pentru calculator, drepturile patrimoniale se prezumă (ittris tantttm) că sunt ale angajatorului, iar în cazul altor opere de creaţie intelectuală autorului. §5. limitări aduse exerciţiului dreptului de autor în cazul programelor pentru calculator În ceea ce priveşte drepturile morale, aşa cum s-a mai afirmat, în temeiul art. 77 alin. (3) combinat cu art. 10 lit. e), autorul unui program pe calculator nu are dreptul de a retracta programul pentru calculator. Facem precizarea că dreptul de retractare nu este recunoscut autorului programului pentru calculator nici chiar în situaţia în care titularul dreptului de utilizare a programului ar fi despăgubit. Nerecunoaşterea acestui drept în cazul programului pentru calculator a fost impusă de nevoia de a asigura certitudine în folosirea programelor achiziţionate, adică de a elimina posibilităţile juridice ale unor eventuale atitudini abuzive din partea autorilor de programe pentru calculator. Referitor la drepturile patrimoniale, Legea nr. 8/1996 le aduce următoarele limitări:


32

- în lipsa unei convenţii contrare, nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de autor actele prevăzute de art. 73 lit. a) şi b), adică reproducerea permanentă, respectiv traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări ale programului, dacă acestea sunt necesare pentru a permite dobânditorului legitim să utilizeze programul pe calculator intr-un mod corespunzător destinaţiei sale, inclusiv pentru corectarea erorilor (art. 76). Din interpretarea per a contraria a dispoziţiilor art. 76, se deduce că este necesară autorizarea titularului drepturilor de autor în următoarele situaţii: atunci când se pune problema distribuirii şi închirierii originalului sau a copiilor unui program pentru calculator; atunci când, în contractul încheiat cu utilizatorul, s-a prevăzut expres necesitatea autorizaţiei autorului pentru reproducerea, traducerea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru calculator; în situaţia în care operaţiunile nu sunt necesare pentru utilizarea programului într-un mod corespunzător; - dreptul utilizatorului autorizat al unui program pentru calculator de a face, fără autorizarea autorului, o copie de arhivă sau de siguranţă, în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării programului [art. 77 alin. (1)]; - dreptul utilizatorului autorizat al copiei unui program pentru calculator de a observa, studia sau testa funcţionarea programului, fără autorizarea titularului dreptului de autor, în scopul de a determina ideile şi principiile care stau la baza oricărui element al acestuia, cu ocazia efectuării unor operaţiuni de instalare, afişare, rulare sau executare, transmitere ori stocare a programului pe care este în drept să le efectueze [art. 77 alin. (2)]; - dreptul utilizatorului autorizat de a reproduce codul sau de a traduce forma acestui cod fără autorizarea titularului dreptului de autor, dacă aceasta este indispensabila pentru obţinerea informaţiilor necesare interoperabilităţii unui program pentru calculator cu alte programe pentru calculator (art. 78). Pentru ca acest drept, numit în doctrină şi drept de descompunere a programelor pentru calculatorsă fie recunoscut, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele cerinţe: actele de reproducere şi de traducere să fie îndeplinite de o persoană care deţine dreptul de utilizare a copiei programului sau de o persoană care îndeplineşte aceste operaţiuni în numele celei dintâi, fiind abilitată în acest scop; informaţiile necesare interoperabilităţii să nu fie uşor şi rapid accesibile persoanelor enumerate mai sus; actele de reproducere şi de traducere să fie limitate la părţile de program lecesare interoperabilităţii. Informaţiile obţinute, ca urmare a exercitării dreptului de lescompunere, sunt supuse, potrivit art. 79, următoarelor restricţii: nu pot fi utilizate în alte copuri decât pentru realizarea interoperabilităţii programului pentru calculator, creat idependent; nu pot fi comunicate altor persoane, în afara cazului în care comunicarea se ovedeşte necesară interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent; nu ot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru alculator, a cărui expresie este fundamental similară sau pentru orice alt act ce aduce tingere dreptului titularului dreptului de autor. Oricum, în temeiul art. 80, dreptul de escompunere nu poate fi exercitat dacă se cauzează un prejudiciu titularului dreptului de Jtor sau se împiedică utilizarea normală a programului pentru calculator.


33

În sfârşit, potrivit art. 81, regulile prevăzute de art. 33-38 privind limitele exercitării dreptului de autor nu se aplică în cazul programelor pentru calculator. Pe cale de consecinţă, nu sunt permise, în cazul programelor pentru calculator, mâtoarele operaţiuni: - utilizarea şi reproducerea programelor pe calculator fără consimţământul autorului situaţiile şi modurile enumerate de art. 331; - reproducerea programelor pentru calculator pentru uz personal sau pentru cercul «mal al unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, adică pentru uz privat (art. 80 combinat i art. 34); - transformarea programului pentru calculator în modurile şi scopurile prevăzute de t. 35, adică transformarea privată, transformarea care are ca rezultat o parodie sau o ricatură ori dacă transformarea este impusă de scopul folosirii permise de autor. Evident, insformarea unui program care ar avea ca rezultat o parodie sau o caricatură nici nu s-ar tea realiza în fapt, deoarece aceste rezultate sunt, în opinia noastră, străine de natura agramelor pentru calculator; - reproducerea sau comunicarea publică a programelor pentru calculator în scopul a testa funcţionarea produselor la momentul fabricării sau vânzării (art. 80 combinat cu . 37). De fapt, reproducerea sau comunicarea, reglementate de art. 37, pot avea ca obiect dusiv înregistrări sonore sau audiovizuale ori echipamente pentru reproducerea sau municarea publică a acestora. Deci, practic, interdicţia prevăzută de art. 80 este inutilă, oarece art. 37 exclude, chiar el. posibilitatea reproducerii programelor pentru calculator; - înregistrarea programelor pe calculator pentru nevoile propriilor emisiuni, în idiţiile şi situaţiile prevăzute de art. 38. &6.Durata protecţiei juridice a drepturilor asupra programelor pentru calculator Întocmai ca şi în cazul celorlalte categorii de opere protejate juridic de Legea nr. 996, în temeiul normei de principiu prevăzute de art. 73, care face trimitere la aoziţiile art. 1-63, drepturile ce derivă din crearea unui program pe calculator sunt unoscute autorului sau titularului chiar din momentul realizării programului, independent împrejurarea că a fost sau nu adus la cunoştinţa publică ori se află în formă finită sau nefinalizată. Drepturile morale, după cum s-a mai precizat în cuprinsul lucrării, în temeiul art. 73 coroborat cu art. II din Legea nr. 8/1996, nu pot face obiectul vreunei înstrăinări ori renunţări, cu excepţia dreptului de divulgare, a dreptului la recunoaşterea calităţii de autor şi a celui de a pretinde respectarea integrităţii programului care, după moartea autorului, se transmit prin moştenire şi, în lipsă de moştenitori, organismului de gestiune colectivă care a administrat drepturile autorului sau, după caz, organismului cu cel mai mare număr de membri din domeniul respectiv de creaţie. Practic, şi în cazul programelor pentru calculator, este consacrat principiul perpetuităţii drepturilor morale de autor. Reiterăm faptul că, în temeiul art, 77 alin. (3), în cazul programelor pentru calculator este exclus dreptul autorului sau titularului dreptului de autor de a-l retracta.


34

În ceea ce priveşte drepturile patrimoniale, conform art. 30, acestea durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani. În situaţia în care programul pentru calculator a fost creat de unul sau mai mulţi angajaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau după instrucţiunile celui care angajează, în temeiul art. 74, drepturile patrimoniale aparţin, după caz: - angajatorului, dacă printr-o clauză contrară nu se prevede altfel; - creatorului sau creatorilor programului pentru calculator, în condiţiile art. 30, dacă există o convenţie în acest sens între angajator şi cei care a realizat programul. De asemenea, sunt aplicabile, în mod corespunzător, prevederile art. 26, referitoare la durata drepturilor patrimoniale în cazul aducerii programului pentru calculator la cunoştinţă publică sub pseudonim sau iară indicarea numelui autorului.

§7. Valorificarea drepturilor patrimoniale asupra programelor pentru calculator Potrivit art. 75 din Legea nr. 8/1996, drepturile patrimoniale ale autorului unui program pentru calculator pot fi valorificate pe calea contractelor de utilizare şi a contractului de închiriere1. Contractul de utilizare este convenţia prin care titularul drepturilor patrimoniale de autor, in limitele ordinii publice şi a bunelor moravuri, încuviinţează altei persoane, numită utilizator, să folosească programul pe calculator in schimbul unei remuneraţii.

În lipsa unei convenţii contrare, printr-un contract de utilizare a unui program pe calculator, în temeiul art. 75 alin. (1), se prezumă următoarele: - faptul că utilizatorului i s-a acordat dreptul neexclusiv de a utiliza programul pentru calculator; - faptul că utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru calculator. Această regulă dezvăluie caracterul intuitu personae al contractului de utilizare ce are ca obiect un program pentru calculator.

De asemenea, cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implică şi transferul dreptului de autor asupra acestuia. Altfel spus, utilizatorul nu devine titularul dreptului de autor al programului pentru calculator. Pe cale de consecinţă, cesionarul dreptului de utilizare nu poate dobândi acele drepturi care sunt recunoscute de lege exclusiv titularului dreptului de autor, cum ar fi. spre exemplu, dreptul de a autoriza distribuirea şi închirierea originalului sau a copiilor programului,

în schimb, după cum s-a evocat anterior, în lipsa unei clauze contractuale contrare exprese, utilizatorul este abilitat să execute, fără autorizarea autorului sau titularului dreptului de autor, operaţiunile prevăzute de art. 76 şi urm. din Legea nr. 8/19961.

Aspecte particulare capătă dreptul de utilizare a programului pentru calculator în cadrul operaţiunilor de leasing.

Astfel, potrivit art. I alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing:, prin excepţie de la dispoziţiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 8/1996\ dreptul de utilizare a programelor pentru calculator poate face obiectul operaţiunilor de


35

leasing, dacă titularul dreptului de autor a autorizat această operaţiune. Deci, în lipsa unei autorizări exprese a titularului dreptului de autor, persoana care a primit dreptul de utilizare a unui program pentru calculator nu poate transmite, la rândul ei, dreptul de utilizare prin intermediul operaţiunilor de leasing. De fapt, dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 constituie o excepţie de la prevederile art, 75 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, evocate mai sus.

În acest caz, locatorul,''finanţatorul transmite către utilizator, pentru o perioadă de timp determinată, dreptul de utilizare a unui program pentru calculator asupra căruia deţine, la rândul lui, un drept definitiv de utilizare

Transmiterea dreptului de utilizare a programului pentru calculator se realizează la solicitarea utilizatorului, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing.

La sfârşitul perioadei de leasing, locatorul/finanţatorul trebuie să respecte dreptul de opţiune a utilizatorului de a dobândi definitiv dreptul de utilizare asupra programului pentru calculator.

Dreptul de opţiune a utilizatorului, in legătură cu dobândirea definitivă a dreptului de utilizare a programului pentru calculator, trebuie exprimat înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dacă părţile nu au convenit astfel.

Utilizatorul, pentru a dobândi definitiv dreptul de utilizare a programului pentru calculator, este obligat să achite toate obligaţiile asumate prin contract.

3. Operele de artă plastică, de arhitectură şi fotografice §1. Reguli speciale privind utilizarea operelor de artă plastică 1.1. Precizări prealabile Potrivit art. 7 lit. g), fac parte din categoria operelor de artă grafică sau plastică

următoarele categorii de opere: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului, desene, design, precum şi operele de artă aplicată produselor destinate unor utilizări practice. Legea nr. 8/1996 consacră un număr redus de norme pentru protecţia juridică a operelor de artă plastică, în concret doar dispoziţiile art. 82-83. Pe cale de consecinţa, regimul juridic al protecţiei operelor de artă plastică este supus, în mare parte, normelor de drept comun. Finalmente, sunt supuse unor reguli speciale doar următoarele două aspecte referitoare la protecţia operelor de artă: • răspunderea juridică pentru integritatea operelor de artă plastică expuse în expoziţii; • condiţiile în care se pot realiza reproduceri după opere de artă.

1.2. Măsuri pentru asigurarea integrităţii operelor de artă în temeiul art. 82, persoana fizică sau juridică, organizatoare a expoziţiilor de artă

răspunde de integritatea operelor de artă expuse, fiind obligată să ia toate măturile pentru înlăturarea oricărui risc.

Textul citat mai sus are în vedere, neîndoielnic, situaţia în care persoana fizică sau juridică, organizatoare a expoziţiei de artă, este o altă persoană decât autorul sau proprietarul


36

operelor de artă expuse în expoziţie. De fapt, textul reglementează un caz particular de răspundere civilă delictuală subiectivă pentru fapta proprie a persoanei fizice sau juridice organizatoare a expoziţiilor de artă.

într-adevăr, într-o logică juridică elementară, răspunderea prevăzută de acest text nu poate fi angajată atunci când organizatorul este chiar proprietarul operei, deoarece acesta, prin însăşi calitatea lui, este în drept să culeagă, deopotrivă, beneficiile şi să suporte pagubele pe care bunul le produce, inclusiv în situaţia în care aceasta este o operă de artă. Finalmente, dacă organizatorul expoziţiei ar fi chiar autorul sau proprietarul operelor de artă expuse, în cazul neluării măsurilor pentru înlăturarea oricărui risc, dacă s-ar produce un prejudiciu, acesta ar cumula inadmisibil atât calitatea de persoană răspunzătoare de prejudiciu, cât şi cea de persoană îndreptăţită să fie despăgubită.

Pe de altă parte, în opinia noastră, textul art. 82 este inutil, deoarece dublează dispoziţiile art. 1357 şi urm. C, civ., care instituie răspunderea civilă delictuală subiectivă pentru fapta proprie, dispoziţii incidente şi în asemenea situaţii. Evident, dacă între autor şi organizatorul expoziţiei există raporturi contractuale, răspunderea juridică a organizatorului este subsumată obligaţiilor sale contractuale.

1.3. Reproducerea operelor de artă Reproducerea unei opere de artă plastică se poate realiza, potrivit art. 83, pe bază de

contract, care trebuie să conţină obligatoriu indicaţii care să permită identificarea operei, cum ar fi o descriere sumară, o schiţă, un desen, o fotografie, precum şi referiri la semnătura autorului. Aceste date au rolul de a facilita identificarea operei reproduse şi a autorului acesteia.

Semnătura autorului, despre care trebuie să se facă referire în contract, este un element absolut necesar pentru dovada acordului de voinţă şi identificarea acestuia. Cu toate acestea, pentru a evita interpretările diverse, de lege fereuda, sugerăm legiuitorului să se refere expressis-verbis la datele de identitate ale autorului.

Neîndoielnic, contractul trebuie să cuprindă şi clauze referitoare la drepturile şi obligaţiile părţilor contractante, la răspunderea lor contractuală şi, In general, clauze care, în mod obişnuit, alcătuiesc conţinutul oricărui contract.

Reproducerile nu pot fi puse în vânzare înainte ca titularul dreptului de autor să fi aprobat exemplarul ce i-a fost remis in acest sens. Această măsură are ca scop să evite situaţiile în care reproducerile respective pot determina o imagine denaturată a operei originale.

Pe toate exemplarele reproduse trebuie să figureze numele ori pseudonimul autorului sau orice alt semn convenit care să permită identificarea acestuia.

Modelele originale şi alte elemente ce au servit persoanei la realizarea reproducerilor trebuie să fie restituite deţinătorului cu orice titlu a acestora, dacă nu s-a convenit altfel. Deci, de acest drept beneficiază autorul sau, în general, persoana care are calitatea de titular al dreptului de autor.


37

Pentru evitarea reproducerilor ilegale, instrumentele special create pentru repro¬ducerea operei trebuie distruse sau făcute inutilizabile, dacă titularul dreptului de autor asupra operei reproduse nu le achiziţionează şi dacă nu s-a convenit altfel.

Alături de cerinţele evocate mai sus, reproducerile, pentru a fi legale, trebuie realizate numai după ce opera a fost adusă la cunoştinţă publică şi în aşa fel încât să nu contravină utilizării normale a operei. De asemenea, ca regulă generală, reproducerile nu trebuie să-l prejudicieze pe autor sau pe titularul dreptului de utilizare.

Pe de altă parte, reiterăm faptul că, în temeiul art. 47 alin. (4), proprietarul originalului unei opere de artă plastică are dreptul s-o expună public, chiar dacă aceasta nu a fost adusă anterior la cunoştinţă publică, în afara cazului în care autorul a exclus în mod expres acest drept prin actul de înstrăinare a originalului.

Modalităţile de valorificare a drepturilor patrimoniale de autor asupra operei de artă plastică sunt, pe lângă transmiterea dreptului de reproducere, expunerea publică şi împrumutul public. În sfârşit, reiterăm faptul că, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 8'1996, autorul unei opere de artă plastică beneficiază de un drept de suită.

§2. Reguli speciale privind utilizarea operelor de arhitectură Potrivit art. 7 lit. h), constituie obiect al dreptului de autor operele de arhitectură, inclusiv

planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură. Articolul 84 instituie două reguli speciale în legătură cu protecţia juridică a operelor de

arhitectură, şi anume: - studiile şi proiectele de arhitectură şi urbanism, expuse în apropierea şantierului operei de arhitectură, precum şi construcţia realizată după acestea trebuie să poarte scris numele autorului, la loc vizibil, dacă prin contract nu s-a convenit altfel; - construirea unei opere de arhitectură, realizată total sau parţial după un alt proiect, nu poate fi făcută decât cu acordul titularului dreptului de autor asupra acelui proiect.

Neîndoielnic, aceste măsuri au ca finalitate să dea eficienţă dreptului autorului de a i se recunoaşte paternitatea asupra operei şi de a nu prejudicia interesele morale sau patrimoniale ale acestuia.

§3. Reguli speciale privind utilizarea operelor fotografice Potrivit art. 7 lit. f), fac obiectul dreptului de autor operele fotografice, precum şi orice

alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei. în temeiul art. 85 alin. (1), sunt considerate opere fotografice şi fotogramele peliculelor cinematografice.

în schimb, nu fac obiectul protecţiei legale instituite pentru dreptul de autor fotografiile unor scrisori, acte, documente de orice fel, desene tehnice şi altele asemenea. Neîndoielnic, acestea sunt supuse protecţiei juridice prin alte acte normative.

De principiu, dreptul autorului unei opere fotografice de a exploata propria operă nu trebuie să prejudicieze drepturile autorului operei de artă reprodusă în opera fotografică.


38

De asemenea, înstrăinarea negativului unei opere fotografice are ca efect transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra acesteia, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel.

Drepturile patrimoniale asupra operei fotografice, care a fost creată în exercitarea unui contract individual de muncă sau la comandă, se prezumă că aparţin, pentru o perioadă de trei ani, celui care angajează sau persoanei care a făcut comanda, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel.

Fotografia unei persoane, atunci când este executată la comandă, poate fi publicată sau reprodusă de persoana fotografiată sau de succesorii săi, iără consimţământul autorului fotografiei, dacă nu s-a convenit altfel.

Dacă numele autorului figurează pe exemplarul original al fotografiei, el trebuie menţionat şi pe reproducerile acesteia.

Facem precizarea că dispoziţiile art. 47 alin. (4) sunt incidente şi în cazul operelor fotografice. Astfel, în temeiul acestora, dacă autorul nu a prevăzut expres contrariul în actul de înstrăinare, proprietarul originalului unei opere fotografice o poate expune public, chiar dacă opera nu a fost adusă anterior la cunoştinţă publică.

§4. Protecţia portretului, a destinatarului şi a secretului sursei de informare Potrivit art. 88 din Legea nr. 8/1996, utilizarea unei opere care conţine un portret necesită

consimţământul persoanei reprezentate în acest portret, în condiţiile prevăzute de art. 73, art. 74 şi art. 79 din Codul civil [(alin. 1 teza I)]. De asemenea, autorul, proprietarul sau posesorul unei asemenea opera nu are dreptul să o reproducă ori să o utilizeze fără consimţământul succesorilor persoanei reprezentate, timp de 20 de ani după moartea acesteia, cu respectarea dispoziţiilor art. 79 C. civ. [(alin. 1 teza a II-a)]. în lipsa unei clauze contrare, consimţământul nu este necesar dacă persoana reprezentată în portret este de profesie model sau a primit o remuneraţie pentru a poza pentru acel portret [alin. (2) teza I]. De asemenea, existenţa consimţământului se prezumă în condiţiile art. 76 C. civ. [(alin. 2) teza a II-a].

Evident, regulile instituite de art. 88 au menirea de a asigura apărarea dreptului constituţional al persoanei fizice de a-i fi ocrotit şi respectat dreptul la propria imagine, precum şi dreptul la viaţă intimă, privată şi de familie, stipulate de art. 30 alin. (6), respectiv art. 26 alin. (1) din Constituţie.

Intr-adevăr, trimiterea din text la dispoziţiile art. 73 şi art. 74 C. civ. confirmă această concluzie. În concret, art. 73 C. civ., sub denumirea marginală „dreptul Ia propria imagine”, dispune că orice persoană are dreptul la propria imagine. în exercitarea dreptului la propria imagine, persoana poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri.

De asemenea, în temeiul art. 74 C. civ., constituie atingeri aduse vieţii private, printre altele, difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament în unităţile de asistenţă medicală, lâră acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată,


39

fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptăţite, precum şi utilizarea, cu rea-credinţâ, a imaginii sau asemănării cu o altă persoană.

Potrivit art. 79 C. civ., memoria persoanei decedate este protejată în aceleaşi condiţii ca şi imaginea şi reputaţia persoanei aflate în viaţă.

Cu toate acestea, şi în cazul prevăzut de art. 88 din Legea nr. 8/1996, sunt incidente dispoziţiile art. 75 C. civ. Astfel, nu constituie o încălcare a dreptului la propria imagine atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului Ia care România este parte. De asemenea, exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţâ şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor în general, şi a dreptului Ia propria imagine în special.

Autorul, proprietarul sau posesorul unei opere care reprezintă imaginea unei persoane nu are dreptul să o reproducă sau să o utilizeze fără consimţământul persoanei reprezentate şi, după moartea acesteia, a succesorilor ei, într-un interval de timp de 20 de ani după moartea persoanei reprezentate. Cu toate acestea, consimţământul stipulat de art. 88 alin. (1) nu este necesar în următoarele situaţii: dacă persoanele fizice reprezentate în portret sunt de profesie modei sau au primit o remuneraţie pentru a poza şi dacă nu există o convenţie contrară în acest sens; dacă persoana fizică este general cunoscută şi portretul a fost executat cu ocazia activităţilor ei publice; dacă portretul persoanei fizice constituie numai un detaliu al unei operei ce reprezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică.

în context, facem precizarea că art. 76 C. civ., la care face trimitere art. 88 din Legea nr. 8/1996, sub denumirea marginală „prezumţia de consimţământ”, dispune că, atunci când însuşi cel la care se referă o informaţie sau un material le pune la dispoziţia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunoştinţa că îşi desfăşoară activitatea în domeniul informării publicului, consimţământul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris. Potrivit art. 89, utilizarea unei corespondeze adresate unei persoane necesită consimţământul destinatarului, iar după moartea acestuia, timp de 20 de ani, al succesorilor săi, dacă destinatarul nu a dorit altfel. în toate cazurile, sunt deopotrivă aplicabile dispoziţiile art. 71 alin. (1) şi (2), art. 72, 74 şi 79 C. civ.

Trimiterea din textul art. 89 din Legea nr. 8/1996 la dispoziţiile art. 71 alin. (I) şi (2), precum şi ale art. 72 C. civ. are menirea de a asigura respectarea dreptului persoanei la viaţa privată, a demnităţii ei şi a secretului corespondenţei. Astfel, potrivit art. 71, orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedinţa sau corespondenţa sa, fără consimţământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75. De asemenea, în temeiul arL 72 C. civ., orice persoană are dreptul fa respectarea demnităţii sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.


40

Prin regula prevăzută de art. 89 din Legea nr. 8/1996 este asigurată şi respectarea garanţiilor constituţionale referitoare la secretul corespondenţei, stipulate de art. 28 din Constituţie.

În sfârşit, persoana reprezentată într-un portret, respectiv persoana destinatară a unei corespondenţe poate pretinde respectarea integrităţii portretului, respectiv a corespondenţei şi au posibilitatea legală de a se opune oricărei modificări a acestora.

Editorul sau producătorul, la cererea autorului, este obligat să păstreze secretul surselor de informare folosite în opere şi să nu publice corespondenţa, după caz. Dezvăluirea secretului este permisă numai cu consimţământul persoanei care l-a încredinţat sau în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Încălcarea prevederilor art. 91 din Legea nr. 8/1996 realizează conţinutul infracţiunii de divulgare a secretului profesional, prevăzută de art. 196 C. pen.


41

CAPITOLUL VI

DREPTURILE CONEXE DREPTULUI DE AUTOR

1. Notiune.

Legea 8/1996 regelementeaza drepturile conexe dreptului de autor si drepturile sui generis.

Drepturile conexe dreptului de autor sunt: -drepturile artistilor interpreti sau executanti -drepturile producatorilor de înregistrari sonore - drepturile producatorilor de înregistrari audiovizuale -drepturile organismelor de radiodifuziune si de televiziune

Drepturile sui generis constau în drepturile fabricantilor de baze de date. Drepturile conexe dreptului de autor pot fi definte precum drepturi patrimoniale sau

morale , recunoscute de lege, artistilor interpreti sau executanti, producatorilor de înregistrari sonore sau audiovizuale, dar si organismelor de radiodifuziune si de televiziune, nascute în urma interpretarii sau executarii unei opere, a înregistrarii sonore ori audiovizuale a sunetelor si imaginilor provenite dintr-o interpretare sau executare a unei opere.

Aceste drepturi sunt conexe dreptului de autor întrucat se afla întro legatura de determinare cu aceste mîn sensul ca existenta drepturilor conexe este conditionata de preexistenta dreptului de autor, care, la randului lui, se naste prin crearea unei opere.

1. Titularii drepturilor conexe

Sunt titulari ai drepturilor conexe: -artistii interpreti sau executanti, pentru propriile interpretari sau executii -producatorii de înregistrari sonore, pentru propriile inregistrari -producatorii de înregistrari audiovizuale, pentru propriile inregistrari -organismele de radiodifuziune si de televiziune, pentru propriile emisiuni si servicii de programe

3. Obiectul drepturilor conexe: -interpretariile sau executiile artistilor interpreti sau executanti -înregistrarile sonore ori audiovizuale ale producatorilor de înregistrari


42

-emisiunile ori serviciile de programe ale organismelor de radiodifuziune si de televiziune.

4. Drepturile artistilor interpreti sau executanti

Sunt artisti interpreti sau executanti urmatoarele categorii de persoane: -actorii, cantaretii, muzicienii, dansatorii, dar si alte persoane care recita, canta, danseaza, dirijeaza sau executa în orice modalitate o opera literara, un spectacol, etc.

Drepturile morale ale artistilor interpreti sau executanti:

-dreptul de a pretinde recunoasterea paternitatii asupra propriei interpretari sau executii -dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul sau sa fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol si la fiecare utilizare a înregistrarii acestuia -dreptul de a pretinde respectarea calitatii prestatiei si de a se opune oricarei deformari, falsificari sau altei modificari substantiale a interpretarii ori executiei sau oricarei încalcari a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputatia sa.

Drepturile patrimoniale ale artistilor interpreti sau executanti:

Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice: -fixarea prestatiei sale -reproducerea interpretarii sau executiei fixate -distribuirea interpretarii sau executiei fixate -închirierea interpretarii sau executiei fixate -împrumutul interpretarii sau executiei fixate -importul în vederea comercializarii pe piata interna a interpretarii sau executiei fixate -radiodifuziunea si comunicarea publica a prestatiei, cu exceptia cazului în care aceasta a fost deja fixata sau radiodifuzata -punerea la dispozitia publiculuia interpretarii sau executiei sale fixate, astfel încat sa poata fi accesata, în orice loc si în orice moment ales, în mod individual, de catre public -retransmiterea prin cablu a interpretarii sau executiei fixate.

5. Drepturile producatorilor de înregistrari sonore

Drepturile morale:

Legea recunoaste producatorului, în cazul reproducerii si difuzarii înregistrarilor sonore, dreptul de a înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte , cutii si alte suporturi materiale de ambalare, pe langa mentiunile privind autorul si artistul interpret sau executant , titlurile operelor si data fabricarii lor , numele si denumirea producatorului.


43

Drepturile patrimoniale:

Producatorul de înregistrari sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice urmatoarele: a) reproducerea prin orice mijloc şi sub orice forma a propriilor înregistrari sonore; b) distribuirea propriilor înregistrari sonore; c) închirierea propriilor înregistrari sonore; d) împrumutul propriilor înregistrari sonore; e) importul, în vederea comercializarii pe piaţa interna, a copiilor legal realizate ale propriilor înregistrari sonore; f) radiodifuzarea şi comunicarea publica a propriilor înregistrari sonore, cu excepţia celor publicate în scop comercial, caz în care are dreptul doar la remuneraţie echitabila; g) punerea la dispoziţia publicului a propriilor înregistrari sonore, astfel încat sa poata fi accesate, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de catre public; h) retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrari sonore

6. Drepturile producatorilor de înregistrari audiovizuale

Se considera înregistrare audiovizuala sau videograma, în sensul prezentei legi, orice fixare a unei opere audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini în mişcare, însoţite sau nu de sunet, oricare ar fi metoda şi suportul utilizate pentru aceasta fixare.

Producatorul unei înregistrari audiovizuale este persoana fizica sau juridica ce are iniţiativa şi îşi asuma responsabilitatea organizarii şi realizarii primei fixari a unei opere audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini în mişcare, însoţite ori nu de sunet şi, în aceasta calitate, furnizeaza mijloacele tehnice şi financiare necesare.

În cazul reproducerii şi distribuirii propriilor înregistrari audiovizuale, producatorul este în drept sa înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii şi alte suporturi materiale de ambalare, numele ori denumirea producatorului, pe langa menţiunile privind autorul şi artistul interpret sau executant, titlurile operelor, anul primei publicari, marca de comerţ, precum şi numele ori denumirea producatorului.

Producatorul unei înregistrari audiovizuale are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice urmatoarele:

- reproducerea prin orice mijloc şi sub orice forma a propriilor înregistrari audiovizuale;

- distribuirea originalului sau a copiilor propriilor înregistrari audiovizuale; - închirierea propriilor înregistrari audiovizuale; - împrumutul propriilor înregistrari audiovizuale; - importul, în vederea comercializarii pe piaţa interna, a propriilor înregistrari

audiovizuale; - radiodifuzarea şi comunicarea publica a propriilor înregistrari audiovizuale;


44

- punerea la dispoziţia publicului a propriilor înregistrari audiovizuale, astfel încat sa poata fi accesate, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de catre public;

- retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrari audiovizuale. Durata drepturilor patrimoniale ale producatorilor de înregistrari audiovizuale este de 50

de ani de la data primei fixari. Totuşi, daca înregistrarea în decursul acestei perioade face obiectul unei publicari sau al unei comunicari publice licite, durata drepturilor este de 50 de ani de la data la care a avut loc pentru prima oara oricare dintre acestea.

7. Drepturile organismelor de radiodifuziune si televiziune

Organismele de radiodifuziune şi de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice, cu obligaţia pentru cel autorizat de a menţiona numele organismelor, urmatoarele:

- fixarea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune;

- reproducerea prin orice mijloc şi sub orice forma a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent daca au fost transmise prin fir sau fara fir, inclusiv prin cablu sau satelit;

- distribuirea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;

- importul, în vederea comercializarii pe piaţa interna, a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;

- retransmiterea sau reemiterea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune prin mijloace fara fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar, precum şi prin orice alt mod de comunicare catre public, inclusiv retransmiterea pe Internet;

- comunicarea publica a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune în locuri accesibile publicului, cu plata intrarii;

- închirierea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune, fixate pe orice tip de suport;

- împrumutul propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;

- punerea la dispoziţia publicului a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent daca au fost emise prin fir sau fara fir, inclusiv prin cablu sau satelit, astfel încat sa poata fi accesate în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de catre public.

Prin reemitere se înţelege emiterea simultana, de catre un organism de radiodifuziune, a unui program al altui organism de radiodifuziune.


45

Organismele de radiodifuziune şi de televiziune au dreptul exclusiv de a împiedica importul de copii ale propriilor programe de radiodifuziune sau de televiziune, realizate fara autorizarea lor şi fixate pe orice tip de suport.

Durata drepturilor prevazute în prezentul capitol este de 50 de ani, începand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui în care a avut loc prima radiodifuzare a emisiunii sau a serviciului de programe ale organismului de radiodifuziune ori de televiziune.

Dreptul de distribuire a unui program de radiodifuziune ori de televiziune, fixat pe orice fel de suport, se epuizeaza o data cu prima vanzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor acestuia, pe piaţa interna, de catre titularul de drepturi sau cu consimţamantul acestuia.


46

CAPITOLUL VII

APARAREA DREPTULUI DE AUTOR

Încalcarea drepturilor recunoscute sau protejate de Legea 8/1996 atrage, în raport de natura încalcarii, raspunderea civila, raspunderea penala sau raspunderea contraventionala a persoanei vinovate.

Asadar, dispozitiile speciale ale Legii 8/1996 se completeaza cu cele de drept comun prevazute de Codul de procedura civila, Codul Penal sau Legea 2/2001 privind contraventiile. În cadrul unei acţiuni referitoare la încălcarea drepturilor protejate de prezenta lege şi ca răspuns la o cerere justificată a solicitantului, instanţa are dreptul să solicite furnizarea informaţiilor privind originea şi reţelele de distribuţie a mărfurilor sau a serviciilor care aduc atingere unui drept prevăzut de prezenta lege, fie de la făptuitor, fie de la orice altă persoană care: a) a deţinut în scop comercial mărfuri-pirat; b) a utilizat în scop comercial servicii prin care încalcă drepturile protejate de prezenta lege; c) a furnizat, în scop comercial, produse sau servicii utilizate în activităţi prin care se încalcă drepturile prevăzute de prezenta lege; d) a fost indicată, de oricare dintre persoanele prevăzute la lit. a), b) sau c), ca fiind implicată în producerea, realizarea, fabricarea, distribuirea sau închirierea mărfurilor-pirat ori a dispozitivelor-pirat de control al accesului sau în furnizarea produselor ori serviciilor prin care se încalcă drepturile protejate de prezenta lege. Informaţiile cuprind, după caz: a) numele şi adresa producătorilor, fabricanţilor, distribuitorilor, furnizorilor şi ale celorlalţi deţinători anteriori ai mărfurilor, dispozitivelor sau ai serviciilor, inclusiv ale transportatorilor, precum şi ale angrosiştilor destinatari şi ale vânzătorilor cu amănuntul; b) informaţii privind cantităţile produse, fabricate, livrate sau transportate, primite ori comandate, precum şi preţul obţinut pentru mărfurile, dispozitivele sau serviciile respective. Titularii drepturilor recunoscute şi protejate prin prezenta lege pot solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor şi constatarea încălcării acestora şi pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. Aceleaşi solicitări pot fi formulate în numele şi pentru titularii de drepturi de către organismele de gestiune, de către asociaţiile de combatere a pirateriei sau de către persoanele


47

autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege, conform mandatului acordat în acest sens. Când o acţiune a fost pornită de titular, persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege pot să intervină în proces, solicitând repararea prejudiciului ce le-a fost cauzat. La stabilirea despăgubirilor instanţa de judecată ia în considerare: a) fie criterii cum ar fi consecinţele economice negative, în special câştigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor şi, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului; b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile menţionate la lit. a). În cazul în care există suspiciuni cu privire la încălcarea unor drepturi recunoscute şi protejate prin prezenta lege, persoanele îndreptăţite pot cere instanţei de judecată sau altor organe competente potrivit legii(art.139 alin. 3): a) să dispună de îndată luarea unor măsuri pentru a preveni producerea iminentă a unei pagube prin încălcarea unui drept, prin interzicerea, cu titlu provizoriu, ca încălcările prezumate aduse acestui drept să continue sau pentru a condiţiona continuarea lor de constituirea unor garanţii destinate să asigure despăgubirea solicitantului; măsurile provizorii de interzicere vor fi impuse, dacă este cazul, prin obligarea la plata de amenzi civile potrivit dreptului comun; b) să dispună de îndată luarea unor măsuri pentru a asigura repararea pagubei; în acest scop instanţa poate dispune luarea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale persoanei presupuse a fi încălcat drepturile recunoscute de prezenta lege, inclusiv blocarea conturilor sale bancare şi a altor bunuri. În acest scop, autorităţile competente pot să dispună comunicarea de documente bancare, financiare sau comerciale ori accesul corespunzător la informaţiile pertinente; c) să dispună ridicarea sau predarea către autorităţile competente a mărfurilor cu privire la care există suspiciuni privind încălcarea unui drept prevăzut de prezenta lege pentru a împiedica introducerea acestora în circuitul comercial. Măsurile pot fi dispuse şi prin ordonanţă preşedinţială. În acest caz, instanţele judecătoreşti pot să ceară reclamantului să depună o cauţiune suficientă pentru a asigura compensarea oricărui prejudiciu care ar putea fi suferit de pârât. Aceleaşi măsuri pot fi cerute, în aceleaşi condiţii, împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terţ pentru a încălca un drept protejat prin prezenta lege(alin. 5). Titularii de drepturi sau reprezentanţii acestora pot solicita instanţei judecătoreşti, chiar şi înainte de introducerea unei acţiuni pe fondul cauzei, luarea unor măsuri de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stări de fapt, atunci când există un risc de încălcare a drepturilor prevăzute de prezenta lege şi dacă există un risc de distrugere a elementelor de probă(alin. 6).


48

Măsurile mentionate mai sus pot să includă descrierea detaliată, cu sau fără prelevare de eşantioane, sau sechestrarea reală a mărfurilor în litigiu şi, în cazurile corespunzătoare, a materialelor şi instrumentelor utilizate pentru a produce şi/sau a distribui aceste mărfuri, precum şi documentele care se referă la ele. Aceste măsuri vor fi avute în vedere şi în aplicarea dispoziţiilor art. 96-99 din Codul de procedură penală. Pentru luarea măsurilor provizorii şi a măsurilor asigurătorii prevăzute la alin. (3) şi pentru luarea măsurilor de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stări de fapt prevăzute la alin. (6), precum şi pentru exercitarea căilor de atac asupra măsurilor luate sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore. Instanţele judecătoreşti sunt abilitate să adopte măsurile prevăzute la alin. (3) şi (6), fără citarea părţii adverse, în cazurile în care acest lucru va fi necesar, în special atunci când orice întârziere este de natură să cauzeze un prejudiciu ireparabil sau când există riscul demonstrabil de distrugere a elementelor de probă. Partea adversă va fi informată de îndată, cel mai târziu după executarea măsurilor. Instanţa poate să autorizeze ridicarea de obiecte şi înscrisuri care constituie dovezi ale încălcării drepturilor de autor sau a drepturilor conexe, în original ori în copie, chiar şi atunci când acestea se află în posesia părţii adverse. În cazul încălcărilor comise la scară comercială, autorităţile competente pot să dispună, de asemenea, comunicarea de documente bancare, financiare sau comerciale ori accesul corespunzător la informaţiile pertinente. Sub rezerva asigurării protecţiei informaţiilor confidenţiale, instanţele judecătoreşti vor pretinde reclamantului să furnizeze orice element de probă, accesibil în mod rezonabil, pentru a dovedi cu suficientă certitudine că s-a adus atingere dreptului său ori că o astfel de atingere este iminentă. Se consideră ca reprezentând element de probă suficient numărul de copii ale unei opere sau ale oricărui alt obiect protejat, la aprecierea instanţei de judecată. În acest caz, instanţele judecătoreşti pot să ceară reclamantului să depună o cauţiune suficientă pentru a asigura compensarea oricărui prejudiciu care ar putea fi suferit de pârât. Măsurile de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stări de fapt dispuse de instanţă vor fi duse la îndeplinire prin executor judecătoresc. Titularii drepturilor ce se presupune că au fost încălcate ori cu privire la care există pericolul de a fi încălcate sau reprezentanţii acestor titulari au dreptul de a participa la punerea în executare a măsurilor de asigurare a dovezilor ori de constatare a unei stări de fapt. Titularii drepturilor încălcate pot cere instanţei de judecată să dispună aplicarea oricăreia dintre următoarele măsuri: a) remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasărilor realizate prin actul ilicit; b) distrugerea echipamentelor şi a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a căror destinaţie unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit; c) scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare şi distrugere, a copiilor efectuate ilegal; d) răspândirea informaţiilor cu privire la hotărârea instanţei de judecată, inclusiv afişarea hotărârii, precum şi publicarea sa integrală sau parţială în mijloacele de comunicare în masă, pe


49

cheltuiala celui care a săvârşit fapta; în aceleaşi condiţii instanţele pot dispune măsuri suplimentare de publicitate adaptate circumstanţelor particulare ale cazului, inclusiv o publicitate de mare amploare. Instanţa de judecată dispune aplicarea măsurilor prevăzute pe cheltuiala făptuitorului, cu excepţia cazului în care există motive temeinice pentru ca acesta să nu suporte cheltuielile. Autorităţile judiciare sunt obligate să comunice părţilor soluţiile adoptate în cauzele de încălcare a drepturilor reglementate de prezenta lege. Titularul dreptului de autor sau al drepturilor conexe poate fi reprezentat, în toate procedurile, negocierile şi actele juridice, pe toată durata şi în orice stadiu al procesului civil sau penal ori în afara unui astfel de proces, prin mandatar cu procură specială. Pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, precum şi pentru retragerea plângerii prealabile şi împăcarea părţilor, mandatul se consideră special, dacă este dat pentru reprezentarea titularului de drepturi de autor sau de drepturi conexe, în orice situaţie de încălcare a drepturilor sale. Contraventii prevazute de Legea nr. 8/1996

Potrivit Art. 1392, constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 30.000 lei următoarele fapte: a) încălcarea prevederilor art. 21 referitoare la dreptul de suita; b) încălcarea prevederilor art. 88 şi 89, referitoare la utilizarea unei opere care contine portretul unei persoane fara consimtamantul acesteia sau al unei corespondente fara consimtamantul destinatarului; c) încălcarea prevederilor art. 107 alin. (3) şi (7), adica nerespectarea obligatiei de catre importatori si fabricanti de a se inscrie la ORDA23, pentru a obtine certificatul de inregistrare, care le da dreptul de a desfasura activitatile in cauza, respectiv necaluclarea remuneratiei compensatorii in raport de valoarea in vama sau la valoarea facturata fara TVA; d) nerespectarea de către utilizatori a prevederilor art. 130 lit. h), adica necomunicarea informatiilor necesare pentru determinarea remuneratiilor compensatorii pe care le colecteaza; e) fixarea, fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege, a interpretărilor sau a execuţiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune. Potrivit Art. 1394 alin.1,constituie contravenţie, dacă nu reprezintă infracţiune, şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei şi cu confiscarea mărfurilor-pirat sau a dispozitivelor-pirat de control al accesului fapta persoanelor juridice sau a persoanelor fizice autorizate de a permite accesul în spaţiile, la echipamentele, la mijloacele de transport, la bunurile sau la serviciile proprii, în vederea săvârşirii de către o altă persoană a unei contravenţii sau infracţiuni prevăzute de prezenta lege.

23 Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor


50

Pentru repetarea săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în termen de un an, organul constatator aplică şi sancţiunea complementară a închiderii unităţii. Art. 1395 (1) Sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 1392 se aplică şi persoanelor juridice. În cazul în care contravenientul, persoană juridică, desfăşoară activităţi care implică, conform obiectului său de activitate, comunicarea publică de opere sau de produse purtătoare de drepturi de autor sau drepturi conexe, limitele amenzilor contravenţionale se măresc de două ori. Contravenţiile prevăzute la art. 1392 şi 1394 se constată şi se aplică de ofiţerii sau de agenţii de poliţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor cu competenţe în domeniu. Contravenientul poate achita, în termen de 48 de ore de la data primirii procesului-verbal de constatare a contraventiei, jumatate din minimul amenzii prevazute în prezenta lege. Infractiuni prevazute de Legea nr. 8/1996

Art. 1396 (1) dispune: constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 al 5 ani sau cu amendă următoarele fapte: a) realizarea, în scopul distribuirii, fără a se urmări direct sau indirect un avantaj material, cu orice mijloace şi în orice mod, de mărfuri-pirat; b) plasarea mărfurilor-pirat sub un regim vamal definitiv de import sau de export, sub un regim vamal suspensiv ori în zone libere; c) orice altă modalitate de introducere a mărfurilor-pirat pe piaţa internă. (2) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă oferirea, distribuirea, deţinerea ori depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii de mărfuri-pirat, precum şi deţinerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice. În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în scop comercial, acestea se sancţionează cu închisoare de la 3 ani la 12 ani (3) . Cu aceasi pedeapsa se sancţionează şi închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri pirat. Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă promovarea de mărfuri-pirat prin orice mijloc şi în orice mod, inclusiv prin utilizarea anunţurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare sau prin expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de produse. În cazul în care oricare dintre faptele prevăzute la alin. (1)-(4) au produs consecinţe deosebit de grave, acestea se sancţionează cu închisoare de la 5 ani la 15 ani. Pentru evaluarea gravităţii consecinţelor, calculul pagubei materiale se efectuează ţinându-se seama de mărfurile pirat identificate în condiţiile prevăzute la alin. (1)-(4) şi de preţul per unitate al produselor originale, cumulat cu sumele încasate ilegal de făptuitor(alin. 6). Cu pedeapsa prevăzută la alin. (6) se sancţionează săvârşirea faptelor menţionate la alin. (1)-(5) de către un grup infracţional organizat.


51

Prin mărfuri pirat se înţelege: toate copiile, indiferent de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau parţial, de pe un produs purtător de drepturi de autor sau de drepturi conexe ori de pe ambalajele sau copertele acestora. Prin scop comercial se înţelege urmărirea obţinerii, direct sau indirect, a unui avantaj economic ori material. Scopul comercial se prezumă dacă marfa pirat este identificată la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea sau transportul de produse purtătoare de drepturi de autor ori de drepturi conexe. Refuzul de a declara provenienţa mărfurilor-pirat ori a dispozitivelor-pirat de control al accesului, utilizate pentru serviciile de programe cu acces condiţionat, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu De asemenea, potrivit Art. 1398, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă punerea la dispoziţia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte reţele de calculatoare, fără consimţământul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricanţilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual. Art. 1399. - Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare ori transmitere în reţea internă. Art. 140. - (1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă următoarele fapte comise fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege:

a) reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe; b) distribuirea, închirierea sau importul pe piaţa internă a operelor ori a produselor

purtătoare de drepturi conexe, altele decât mărfurile-pirat; c) comunicarea publică a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe; d) radiodifuzarea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe; e) retransmiterea prin cablu a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe; f) realizarea de opere derivate; g) fixarea, în scop comercial, a interpretărilor sau a execuţiilor artistice ori a

programelor de radiodifuziune sau de televiziune; h) încălcarea prevederilor art. 134.

Prin produse purtătoare de drepturi conexe se înţelege interpretările sau execuţiile artistice fixate, fonogramele, videogramele şi propriile emisiuni ori servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune şi de televiziune.


52

Art. 141. - Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amendă de la 25.000.000 lei la 500.000.000 lei fapta persoanei care îşi însuşeşte, fără drept, calitatea de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunoştinţă publică o operă sub un alt nume decât acela decis de autor. Potrivit Art. 1411. - (1) Producerea, importul, distribuirea, deţinerea, instalarea, întreţinerea sau înlocuirea, în mod ilicit, a dispozitivelor de control al accesului, fie originale, fie pirat, utilizate pentru serviciile de programe cu acces condiţionat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani sau cu amendă. Fapta persoanei care se racordează fără drept sau care racordează fără drept o altă persoană la servicii de programe cu acces condiţionat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Utilizarea anunţurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare în scopul promovării dispozitivelor pirat de control al accesului la serviciile de programe cu acces condiţionat, precum şi expunerea sau prezentarea către public în orice mod, fără drept, a informaţiilor necesare confecţionării de dispozitive de orice fel, apte să asigure accesul neautorizat la serviciile de programe precizate, cu acces condiţionat, ori destinate accesului neautorizat în orice mod la astfel de servicii, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani. Vânzarea sau închirierea dispozitivelor pirat de control al accesului se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani. Prin dispozitive pirat de control al accesului se înţelege orice dispozitiv a cărui confecţionare nu a fost autorizată de către titularul drepturilor recunoscute prin prezenta lege în raport cu un anumit serviciu de programe de televiziune cu acces condiţionat, realizat pentru facilitarea accesului la acel serviciu. Art. 143. - (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau închiriază, oferă, prin orice mod, spre vânzare sau închiriere, ori deţine, în vederea comercializării, dispozitive ori componente care permit neutralizarea măsurilor tehnice de protecţie sau care prestează servicii care conduc la neutralizarea măsurilor tehnice de protecţie sau care neutralizează aceste măsuri tehnice de protecţie, inclusiv în mediul digital. (2) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei care, fără a avea consimţământul titularilor de drepturi şi ştiind sau trebuind să ştie că astfel permite, facilitează, provoacă sau ascunde o încălcare a unui drept prevăzut în prezenta lege: a) înlătură în scop comercial, de pe opere sau de pe alte produse protejate, ori modifică pe acestea orice informaţie sub formă electronică privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabil;


53

b) distribuie, importă în scopul distribuirii, radiodifuzează ori comunică public sau pune la dispoziţie publicului, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc şi în orice moment, alese în mod individual, fără drept, prin intermediul tehnicii digitale, opere sau alte produse protejate, pentru care informaţiile existente sub formă electronică, privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe, au fost înlăturate ori modificate fără autorizaţie.

TITLUL III

PROTECTIA CREATIILOR INTELECTUALE PRIN INREGISTARE

CAPITOLUL I

INVENTIA SI BREVETUL DE INVENTIE

1. Aspecte introductive


54

Desi Legea 64/199124 si Legea 202/2000 nu definesc expres inventia, din conditiile pe care legea le impune , putem defini inventia: creatia tehnica dintr-un domeniu al tehnologiei ce are ca obiect un produs sau un procedeu care implica o activitate umana inventiva , noua si susceptibila de aplicare industriala si care este protejata juridic.

Legea 202/2000 privind unele mãsuri pentru asigurarea respectãrii drepturilor de proprietate intelectualã în cadrul operaţiunilor de vamuire defineste brevetul de inventie dupa cum urmeaza:titlu de protecţie care poate fi obţinut pentru orice invenţie, ce are ca obiect un produs, un procedeu sau o metoda, în toate domeniile tehnologice, cu condiţia ca inventia sa fie noua, sa implice o activitate inventiva şi sa fie susceptibilã de o aplicare industriala. Legea 64/1991 nu defineste brevetul de inventie, însa defineste brevetul european ca fiind brevetul obtinut conform Conventiei brevetului european.

2. Subiectul si obiectul protectiei prin brevetul de inventie

2.1. Subiectul protectiei prin brevet de inventie poate fi:

-inventatorul -unitatea la care inventatorul este salariat si al carui contract de munca presupune activitate inventiva -unitatea care a comandat cercetarea-poate fi si o persoana fizica -inventatorul salariat-care nu are expres o misiune inventiva -inventatorul cercetator -succesorul inventatorului sau al unitatii

Inventatorul. Potrivit art. 2 lit.g) inventator este persoana care a creat inventia. Desi textul de lege nu precizeaza, inventator poate fi numai o persoana fizica intrucat doar aceasta este inzestrata cu inteligenta, inspiratie, ingeniozitate, calitati absolut necesare pentru a desfasura o activitate creativa si anume realizarea unei inventii25. Intre notiunea de ,,inventator” si aceea de ,,titular al brevetului de inventie” nu exista identitate de semnificatie juridica26. Titular al brevetului de inventie este, de principiu, inventatorul, dar aceasta calitate o pot avea si alte persoane fizice sau juridice. Inventia poate fi creata de o singura persoana, situatie in care ne vom afla in prezenta inventatorului unic sau de doua sau mai multe persoane in colaborare, caz in care vom fi in prezenta inventiei realizate in colaborare, adica de doi sau mai multi inventatori in coautorat. 24 Republicata in temeiul art. IV din Legea nr. 28/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2007 si rectificata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 351 din 23 mai 2007, dandu-se textelor o noua numerotare

25 T. Bodoasca, op. cit. P. 214 26 ibidem


55

Pentru existenta coautoratului trebuie indeplinite urmatoarele conditii: -sa existe o intelegere prealabila intre doua sau mai multe persoane privind realizarea

impreuna a inventiei -persoanele sa colaboreze la realizarea inventiei -participarea sa fie creativa.

Dreptul la brevet de inventie apartine inventatorului sau succesorului in drepturi, iar acordarea brevetului de inventie altor persoane constituie exceptii de la regula. Daca inventia a fost creata de doua sau mai multe persoane impreuna dreptul la brevetul de inventie apartine tuturor acestor persoane, insa se elibereaza un singur brevet in care vor fi srise datele de identificare ale tuturor inventatorilor. Inventatorul salariat

Inventatorul salariat este in drept sa i se acorde brevetul de inventie pentru inventiile realizate de acesta, fie in exercitarea functiei sale, fie in domeniul activitatii unitatii. In aceasta ipoteza nu se pune conditia ca salariatul sa realizeze inventia in exercitarea unui contract de munca ce prevede o misiune inventiva incredintata in mod explicit. In aceasta situatie, activitatea inventiva a salariatului nu constituie o obligatie de serviciu a acestuia, insa inventia este realizata cu aportul tehnologic si materialul unitatii.Din acest motiv , pentru ca unitatea sa nu se afle intr-o pozitie discriminata fata de salariat, ar trebui ca aceasta sa benficieze de un drept de prioritate in cazul ceziunii drepturilor conferite de brevetul de inventie. Inventatorul salariat care se afla in executarea unui contract de munca ce prevede o

misiune inventiva incredinta ta in mod explicit are dreptul de a I se elibera brevetul de inventie doar daca in contract exista o clauza expresa in acest sens. In caz contrar, titularul dreptului la eliberarea brevetului de inventie este unitatea cu care salariatul are incheiat contractul de inventie. Unitatea la care inventatorul este salariat si al carui contract de munca presupune

activitate inventiva

Unitatea la care inventatorul este salariat si al carui contract de munca presupune activitate inventiva cu conditia ca in contraactul de munca sa fie prevazuta o clauza expresa.

Inventatorul cercetator stiintific

Inventatorul cercetator stiintific este in drept de a I se elibera brevetul de inventie daca realizeaza inventia in exercitarea unui contract de cercetare incheiat cu unitatea si daca in contract se prevede expres aces lucru.

Succesorul inventatorului sau al unitatii

Titulare ale brevetului de inventie mai pot fi si persoanele ce dobandesc, dupa caz, calitatea de succesori ai inventatorului sau de cesionari ai acestuia. Brevetul de inventie poate fi


56

transmis in tot sau in parte. Transmiterea poate opera prin cesiune sau prin licenta, exclusiva sau neexclusiva, ori prin succesiune legala sau testamentara. 2.2. Obiectul protectiei prin brevetul de inventie

Inventiile pot avea ca obiect produse sau procedee noi. Produsele sunt un corpuri sau obiecte determinate, materiale avand forma si caractere speciale care le deosebesc unele de altele27 . Potrivit art. 12 alin. 2 din Regulamentul de punere in aplicare al Legii 64/1991 Produsul reprezintă un obiect cu caracteristici determinate, definite tehnic prin părţile sale constructive şi, după caz, constitutive, prin elementele de legătură dintre acestea, prin forma sa constructivă sau a părţilor constitutive, prin materialele din care este realizat, prin relaţiile constructive, de poziţie şi funcţionare dintre părţile constitutive sau prin rolulm funcţional al acestora. (3) Produse În sensul prevederilor alin. (1) şi (2) pot fi : a) dispozitive, instalaţii, echipamente, maşini-unelte, aparate sau ansambluri de aparate care funcţionează împreună sau care se referă la mijloace de lucru pentru realizarea unui procedeu de fabricaţie ori de lucru; b) circuite electrice, pneumatice sau hidraulice; c) substanţe chimice, inclusiv produse intermediare, definite prin elementele componente şi legăturile dintre ele, simbolizate prin formule chimice, semnificaţia radicalilor substituenţi, structura moleculară, izometrie sterică, greutate moleculară sau prin alte caracteristici care le individualizează sau le identifică; d) mijloace sau agenţi, substanţe chimice cărora li se indică scopul pentru care sunt utilizate; sau amestecuri fizice sau fizico-chimice definite prin elementele componente, raportul cantitativ dintre acestea, structura, proprietăţile fizico-chimice sau alte proprietăţi care le individualizează şi care le fac aplicabile pentru rezolvarea unei probleme tehnice. Procedeele sunt activitati care au ca finalitate realizarea sau modificarea unui produs. Procedeul este obiect al unei invenţii, in măsura in care constituie soluţia tehnică a unei probleme.

Potrivit art. 12 din Regulament, procedeul este o succesiune logica de etape, faze sau pasi caracterizati prin ordinea lor de desfasurare, prin conditii initiale, ca de exemplu:materia prima aleasa, parametrii, prin conditii tehnice de desfasurare sau mijloaele tehnice utilizate, cum ar fi:utilaje, instalatii, dispozitive, aparatura si prin produse sau rezultate finale.

27 Y. Eminescu, Regimul juridic al creatiei intelectuale. Comentariul Legii brevetelor de inventie. Ed. 2, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p. 57


57

Potrivit art. 8 din Lege nu sunt considerate inventii, in sensul art. 7, in special:

a) descoperirile, teoriile stiintifice si metodele matematice;

b) creatiile estetice;

c) planurile, principiile si metodele in exercitarea de activitati mentale, in materie de jocuri sau in domeniul activitatilor economice, precum si programele de calculator;

d) prezentarile de informatii

3. Clasificarea inventiilor:

1. Dupa obiectul lor, inventiile pot constitui produse sau procedee noi 2 Dupa cum sunt sau nu brevetabile: inventii brevetabile si inventii nebrevetabile 2. În raport de prioritatea recunoscuta: Inventii anterioare si inventii ulterioare 3. în raport de posibilitatea divizarii lor: unitare/unice/indivizibile si inventii divizibile 4. Inventii la care inventatorul poate renunta si inventii la care nu poate renuntadecat cu

acordul institutiilor care le-au atribuit caracterul de secret de stat 5. Inventii brevetate în Romania si inventii brevetate în strainatate 6. inventii pentru care se poate acorda licenta obligatorie si inventii pentru care nu se poate

acorda o astfel de licenta

4. Continutul dreptului de inventator

Realizarea unei inventii da nastere unor drepturi subiective morale sau patrimoniale, atat în persoana autorului inventiei, cat si în persoana îndreptatita la eliberarea brevetului de inventie.

Dintre drepturile morale derivate din realizarea unei inventii: -dreptul la recunoasterea calitatii de inventator -dreptul la nume -dreptul de a aduce inventia la cunostinta publica -dreptul la recunoasterea prioritatii stiintifice -dreptul de a i se elibera un duplicat dupa brevetul de inventie Dreptul la calitatea de inventator este dreptul subiectiv în temeiul caruia inventatorului îi

este conferita posibilitatea legala de a i se recunoaste activitatea creatoare care a avut ca rezultat realizarea inventiei.

Dreptul de a aduce la cunostinta publica presupune ca inventia care face obiectul cererii de brevet depusa la OSIM nu poate fi divulgata fara acordul solicitantului, pana la publicarea acesteia, si are caracterul stabilit de legea speciala pana la publicare.

Dreptul la nume consta în dreptul inbventatorului de a se indica datele în cererea de brevet de inventie si decurge din calitatea sa de inventator.


58

Dreptul la recunoasterea prioritatii stiintifice-inventatorul este îndreptatit sa i se recunoasca faptul ca el este cel prima persoana care a creat inventia.

Drepturile patrimoniale care decurg din realizarea unei inventii urmeaza a fi analizate

distinct , dupa cum inventatorul este titular al brevetului de inventie sau titular este o alta persoana.

În situatia în care inventatorul nu este titular al brevetului de inventie, acesta beneficiaza de drepturi limitate:

-dreptul la remuneratie suplimentara, în anumite conditii -dreptul la acordarea unei compensatii materiale , în situatia în care inventia este

declarata secret de stat. Daca autorul este titularul brevetului de inventie, acesta se bucura de urmatoarele

drepturi: -dreptul exclusiv de exploatare permite titularului brevetului de inventie sa efectueze

urmatoarele operatiuni: 1. fabricarea, folosirea, oferirea spre vanzare, vanzarea sau importul in vederea folosirii,

oferirii spre vanzare ori vanzarii, in cazul in care obiectul brevetului este un produs;

2. utilizarea procedeului, precum si folosirea, oferirea spre vanzare, vanzarea sau importul in aceste scopuri al produsului obtinut direct prin procedeul brevetat, in cazul in care obiectul brevetului este un procedeu.

-Dreptul la despagubiri se naste din încalcarea drepturilor morale sau patrimoniale ale autorului inventiei sau ale titularului brevetului de inventie.

CAPITOLUL II

BREVETAREA INVENTIILOR


59

1. Conditiile de brevetare a inventiilor

Conditiile de brevetare a inventiilor sunt: -inventia sa prezinte noutate -inventia sa fi presupus o activitate inventiva -inventia sa fie susceptibila de aplicare industriala 1.1. Inventia sa prezinte noutate. O inventie poate fi considerata noua daca nu este

cuprinsa în stadiul tehnicii. Stadiul tehnicii cuprinde toate cunostintele care au devenit accesibile publicului, oriunde

în lume, printr-o descriere scrisa sau orala, prin folosire ori prin alt mijloc, pana la depozitul cererii de brevet de inventie sau a prioritatii recunoscute , cu conditia ca data punerii la dispozitia publicului sa fie identificabila28.

Pentru a fi considerate ca sunt cuprinse in stadiul tehnicii, cunostintele trebuie sa intruneasca cumulativ urmatoarele cerinte:

Sa fi devenit accesibile publicului oriunde in lume Accesul publicului la aceste cunostinte sa se faca, dupa caz, prin descriere scrisa

sau orala, prin folosire sau prin alt mijloc Accesibilitatea publicului sa intervina pana la data depozitului cererii de brevet

sau a prioritatii recunoscute Data punerii cunostinteleor la dispozitia publicului sa poata fi identificata, adica

sa fie o data certa Potrivit art. 38 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 , cunostinte accesibile

publicului inseamna informatiile la care publicul are acces, oriunde in lume, prin: a) prezentarea pe diferite suporturi sau pe diferite canale informationale a unor documente de brevet ori a altor informatii;

b) descrierea orala de informatii care nu au fost supuse niciunei restrictii de confidentialitate privind utilizarea sau diseminarea acestor informatii.

Accesibil publicului inseamna si faptul ca documentul cuprinzand informatiile sau prezentarea publica a acestora pe cale orala se afla intr-o biblioteca publica cu acces neingradit.

Prin public, in sensul prevederilor art. 10 alin. (2) din lege, se intelege una sau mai multe persoane neconstranse la confidentialitate si care ar putea difuza informatii; publicul poate fi orice persoana si nu neaparat o persoana de specialitate.

Descrierea orala, in sensul prevederilor art. 10 alin. (2) din lege, poate consta intr-o prezentare la o conferinta, in emisiuni de radiodifuziune, in inregistrari pe echipamente pentru redarea sunetului, cum ar fi benzi, discuri sau altele asemenea. Informatiile sunt considerate ca au devenit accesibile publicului prin folosire, in sensul

28 T. Bodoasca, op. cit., p. 225


60

prevederilor art. 10 alin. (2) din lege, daca la data relevanta orice persoana putea intra in posesia acestora prin expunere sau folosire. Daca o persoana vinde unui tert un obiect fara niciun fel de ingradiri, restrictii sau obligatii privind confidentialitatea, atunci obiectul este considerat ca a fost facut accesibil publicului.

Cunostintele care au devenit accesibile publicului pe cale orala, prin folosire sau in orice alt mod, sunt considerate ca facand parte din stadiul tehnicii numai daca sunt confirmate printr-un document care sa le contina si care sa demonstreze data la care au devenit accesibile publicului si care reprezinta data relevanta a documentului. Prin continut al cererilor, in sensul prevederilor art. 10 alin. (3) din lege, se intelege dezvaluirea inventiei in descriere, revendicari si desene, inclusiv stadiul tehnicii prezentat in mod explicit.

De asemenea, fac parte din stadiul tehnicii si cererile prevazute la art. 31 alin. (6) si (7), cu conditia ca acestea sa fie accesibile publicului conform prevederilor art. 23 din lege. Daca o cerere de brevet de inventie a fost respinsa sau retrasa inainte de publicarea ei, nu a servit ca baza pentru revendicarea unui drept de prioritate si nu a lasat sa subziste drepturi, aceasta nu este considerata ca facand parte din stadiul tehnicii.

1.2. Inventia sa fi presupus o activitate inventiva

O inventie este considerata ca implicand o activitate inventiva daca, pentru o persoana de specialitate, ea nu rezulta in mod evident din cunostintele cuprinse in stadiul tehnicii.

Se considera ca o inventie implica o activitate inventiva daca se afla, in special, in una dintre situatiile urmatoare: a) folosirea neevidenta de mijloace cunoscute, intr-un alt scop si cu obtinerea unor efecte noi, surprinzatoare; b) o noua utilizare a unui dispozitiv ori a unui material cunoscut care elimina dificultati tehnice imposibil de depasit in mod cunoscut;

c) o combinatie de caracteristici noi sau cunoscute realizata in asa fel incat acestea sa isi potenteze reciproc efectele si sa se obtina un rezultat tehnic nou; d) o selectie, in cadrul unui procedeu, a acelor parametri tehnici cuprinsi intr-un interval cunoscut care produc efecte neasteptate asupra desfasurarii procedeului ori asupra proprietatilor produsului obtinut;

e) o selectie, in cadrul unui grup foarte larg de compusi ori de combinatii chimice cunoscute, a acelora care prezinta avantaje neasteptate;

f) folosirea mijloacelor tehnice ale inventiei revendicate pentru rezolvarea problemei tehnice pe alta cale decat cea care rezulta din documentele din stadiul tehnicii analizate de persoana de specialitate.

Se considera ca o inventie nu implica o activitate inventiva daca se afla, in special, in

una dintre situatiile urmatoare:


61

a) inventia reprezinta cel putin una dintre solutiile posibile, care decurge in mod evident pentru o persoana de specialitate in domeniu, pentru completarea unei lacune existente in stadiul tehnicii;

b) inventia nu difera de stadiul cunoscut al tehnicii decat prin utilizarea unor mijloace echivalente mecanice, electrice sau chimice bine cunoscute;

c) inventia consta doar intr-o noua utilizare folosind proprietatile cunoscute ale unui mijloc cunoscut;

d) inventia consta intr-o inlocuire, intr-un dispozitiv cunoscut, a unui material cu un alt material recent descoperit si ale carui proprietati il fac adecvat pentru aceasta utilizare, denumita inlocuire analoaga;

e) inventia consta doar in utilizarea unei tehnici cunoscute intr-o situatie similara, denumita utilizare analoaga;

f) inventia consta in juxtapunerea ori asocierea unor dispozitive sau procedee cunoscute, fiecare functionand ori desfasurandu-se in modul cunoscut, fara a rezulta o interdependenta intre acestea;

g) inventia consta doar in alegerea unei solutii dintr-un anumit numar de posibilitati adecvate;

h) inventia consta in alegerea anumitor dimensiuni, intervale de temperatura sau parametri dintr-un domeniu limitat, care ar fi putut fi obtinuti prin incercari succesive sau prin folosirea metodelor cunoscute de proiectare;

i) inventia se obtine doar printr-o simpla extrapolare rezultata in mod direct din stadiul tehnicii.

1.3. inventia sa fie susceptibila de aplicare industriala

O inventie este considerata ca fiind susceptibila de aplicare industriala daca obiectul sau poate fi fabricat sau utilizat intr-un domeniu industrial, inclusiv in agricultura. Asadar, inventia este considerata ca fiind susceptibila de aplicare industrial daca din descriere, revendicari si desene rezulta ca aceasta este corecta din punct de vedere stiintific si tehnic.

2. Procedura de brevetare a inventiilor

Cererea de brevet

Cererea de brevet reprezinta manifestarea unilaterala de vointa, a autorului inventiei sau a titularului dreptului de brevet adresata autoritatii de stat abilitate de lege, pentru declansarea si


62

desfasurarea procedurilor prevazute de lege în vederea eliberarii titlului de protectie, pentru a beneficia si a-i fi ocrotite drepturile ce decurg din calitatea de titular al brevetului de inventie.

Cererea de brevet de inventie, redactata in limba romana, trebuie sa cuprinda: a) solicitarea acordarii unui brevet; b) datele de identificare a solicitantului; c) o descriere a inventiei; d) una sau mai multe revendicari; e) desenele la care se face referire in descriere sau revendicari. Daca solicitantul nu este acelasi cu inventatorul, cererea de brevet de inventie va contine

si indicatii care sa permita stabilirea identitatii inventatorului si va fi insotita de un document din care sa reiasa modul in care solicitantul a dobandit dreptul la acordarea brevetului.

Depunerea cererii de brevet poate fi facuta de persoana indreptatita la acordarea brevetului, personal sau in orice mod prescris de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

In toate procedurile in fata OSIM, solicitantul este considerat a fi persoana indreptatita la acordarea brevetului.

Cererea de brevet se depune la OSIM, la alegerea solicitantului, pe hartie sau sub o alta forma si printr-un mijloc de transmitere acceptat de OSIM si prevazut de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Constituirea depozitului national reglementar si invocarea unei prioritati

recunoscute

Cererea de brevet de inventie constituie depozitul national reglementar.

Data de depozit a cererii de brevet de inventie este data la care au fost inregistrate urmatoarele: a) o indicatie explicita sau implicita ca se solicita acordarea unui brevet de inventie; b) indicatii care sa permita stabilirea identitatii solicitantului sau care sa permita contactarea acestuia de catre OSIM; c) o parte care, la prima vedere, sa para a fi o descriere a inventiei.

În cazul cererii de depozit divizate, aceasta se considera a fi depusa la data de depozit a

cerrerii initiale si beneficiaza de prioritatea invocata în ea. Depozitul cererii confera un drept de prioritate cu începere de la data acestuia sau de la

data prioritatii recunoscute invocate, fata de orice alt depozit privind aceeasi inventie avand o data de depozit sau de prioritate ulterioara.

Examinarea cererii de brevet vizeaza verificarea îndeplinirii de catre aceasta atat a conditiilor de forma, cat si a celor de fond.

Publicarea cererii are loc dupa examinarea preliminara si doar daca sunt îndeplinite urmatoarele conditii:


63

-sunt respectate conditiile referitoare la depozitul national reglementar -au fost achitate taxelel de înregistrare sau de deschidere a frazei nationale si de

publicare -nu s-a luat o hotarare de respingere sau cererea nu a fost retrasa ori nu este considerata

retrasa. Raportul de documentare. Pentru fiecare cerere de brevet de inventie, OSIM

întocmeste si publica un raport de documentare, care este pus la dispozitia publicului, la sediul OSIM, începand cu data publicarii în BOPI a mentiunii întocmirii acestuia.

Hotararea privind cererea de brevet de inventie. Pe baza raportului de examinare, OSIM, hotaraste, prin Comisia de examinare, în termen de 18 luni de la data la care s-a cerut examinarea, dupa caz, acordarea brevetului de inventie sau respingerea cererii de brevet ori a obiectului acesteia.

OSIM ia act de retragerea cererii de brevet de inventie daca solicitantul cere retragerea in scris, in mod expres.

Sunt declarate ca fiind considerate retrase cererile de brevet de inventie aflate in urmatoarele situatii:

a) inventatorii nu au fost declarati in termen de 18 luni de la data solicitarii examinarii in fond;

b) solicitantul nu a dat curs notificarilor OSIM, in termenul acordat de OSIM, privind aducerea formei descrierii si desenelor in concordanta cu continutul revendicarilor admise;

c) cererea a constituit baza revendicarii prioritatii intr-o cerere ulterioara depusa pe cale nationala sau pe cale internationala, pentru care s-a deschis faza nationala in Romania;

d) cererea de brevet de inventie se afla in situatia prevazuta la art. 66 alin. (2) lit. b), adica instanta a dispus ca solicitanul sa depuna o noua cerere de brevet

e) solicitantul nu a depus revendicarile in termenul de doua luni de la data de depozit f) una dintre taxele legale, respectiv de inregistrare, de depunere ulterioara a

revendicarilor, de deschidere a fazei nationale, de publicare, de examinare, nu a fost platita, in cuantumul si la termenele prevazute de lege si de regulamentul de aplicare a prezentei legi;

g) cererea de brevet pentru care s-a luat o hotarare de acordare si pentru care nu a fost achitata, in termenul prevazut de lege, taxa de publicare, tiparire si eliberare a brevetului.

Toate hotararile OSIM privind cererile de brevet de inventie sunt motivate, se inscriu in Registrul national al cererilor de brevet de inventie depuse si se comunica solicitantului in termen de o luna de la data luarii hotararii. In acelasi registru se inscriu si mentiunile privind cererile de brevet retrase sau mentiunile privind declaratiile conform carora cererile de brevet sunt considerate ca fiind retrase, care, de asemenea, se comunica solicitantului.

Mentiunea hotararii de acordare a brevetului de inventie sau de respingere a cererii de brevet se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala, in termen de o luna de la data la care a expirat termenul prevazut de lege pentru formularea contestatiei si in conditiile prevazute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.


64

OSIM publica mentiunea hotararii de acordare a brevetului si, odata cu publicarea, pune la dispozitia publicului descrierea si desenele brevetului, sub conditia achitarii taxei de publicare, tiparire si eliberare a brevetului.

In cazul in care taxa de publicare, tiparire si eliberare a brevetului nu este achitata in termenul prevazut de lege, cererea de brevet este considerata retrasa, iar brevetul este considerat ca nefiind acordat.

Hotararea de acordare a brevetului va avea efect incepand cu data publicarii mentiunii acesteia in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.

În cazul decesului solicitantului, persoana fizica, sau in cazul dizolvarii persoanei juridice solicitante, procedura de examinare se suspenda pana la comunicarea la OSIM a succesorului in drepturi, in conditiile prevazute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Cand se instituie proceduri judiciare in privinta dreptului la brevet sau a dreptului la acordarea brevetului, procedura de brevetare se suspenda pana cand hotararea judecatoreasca ramane definitiva si irevocabila.

CAPITOLUL III

TRANSMITEREA, DURATA SI APARAREA DREPTURILOR PRIVIND INVENTIILE

1.Transimterea drepturilor ce decurg din realizarea unei inventii

Potrivit art. 45 din l64/1991 dreptul la brevet, dreptul la acordarea brevetului si drepturile ce decurg din brevet pot fi transmise in tot sau in parte.

Transmiterea se poate face prin cesiune sau prin licenta, exclusiva sau neexclusiva, sau prin succesiune legala ori testamentara.


65

Transmiterea produce efecte fata de terti numai incepand cu data publicarii in Buletinul

Oficial de Proprietate Industriala a mentiunii transmiterii inregistrate la OSIM . 2.Licenta judiciara sau obligatorie

La cererea oricarei persoane interesate Tribunalul Bucuresti poate acorda o licenta obligatorie la expirarea unui termen de 4 ani de la data de depozit a cererii de brevet sau a unui termen de 3 ani de la acordarea brevetului, socotindu-se termenul care expira cel mai tarziu.

Aceste prevederi se aplica numai daca inventia nu a fost aplicata sau a fost insuficient aplicata pe teritoriul Romaniei, iar titularul brevetului nu poate sa isi justifice inactiunea si daca nu s-a ajuns la o intelegere cu acesta privind conditiile si modalitatile comerciale de aplicare a inventiei.

Tribunalul Bucuresti va autoriza licenta obligatorie daca va aprecia, pe baza circumstantelor date, ca, desi persoana interesata a depus toate eforturile, nu s-a ajuns la o intelegere intr-un termen rezonabil.

In afara situatiilor prevazute mai sus, o licenta obligatorie poate fi autorizata de Tribunalul Bucuresti:

a) in situatii de urgenta nationala; b) in alte situatii de extrema urgenta; c) in situatii de utilizare publica, in scopuri necomerciale. In situatii de utilizare publica in scopuri necomerciale, Guvernul sau tertii autorizati de

acesta, atunci cand cunosc sau au motive demonstrabile de a cunoaste daca un brevet de inventie valid este sau va fi utilizat de Guvern, respectiv de terti, vor anunta titularul brevetului despre utilizarea acestuia, intr-un timp rezonabil.

In cazurile in care un brevet nu poate fi exploatat fara sa aduca atingere drepturilor conferite de un alt brevet, acordat pentru o cerere de brevet a carei data de depozit national reglementar este anterioara, o licenta obligatorie pentru exploatarea brevetului ulterior va putea fi autorizata numai daca sunt indeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii suplimentare:

a) inventia revendicata in brevetul ulterior presupune un progres tehnologic important, de

interes economic substantial in raport cu inventia revendicata in brevetul anterior; b) titularul brevetului anterior are dreptul la o licenta reciproca, in conditii rezonabile

pentru utilizarea inventiei revendicate in brevetul ulterior; c) utilizarea autorizata in raport cu brevetul anterior este netransmisibila, cu exceptia

cazului in care este transmis si brevetul ulterior. Licentele obligatorii sunt neexclusive si se acorda de Tribunalul Bucuresti, in conditii

determinate in ceea ce priveste intinderea si durata acestora, precum si nivelul remuneratiei cuvenite detinatorului dreptului, stabilit in raport cu valoarea comerciala a licentelor acordate.

Beneficiarul licentei obligatorii poate fi inclusiv Guvernul sau tertii autorizati de acesta.


66

Licentele obligatorii vor fi autorizate in principal pentru aprovizionarea pietei. Intinderea si durata licentelor obligatorii vor fi limitate la scopurile pentru care acestea

au fost autorizate. In cazul inventiilor din domeniul tehnologiei de semiconductoare, licenta va fi acordata numai pentru scopuri publice necomerciale sau pentru a remedia o practica stabilita ca fiind anticoncurentiala, ca urmare a unei proceduri judiciare sau administrative.

In cazul in care titularul unui brevet pentru soi de planta nu-l poate exploata fara sa aduca atingere unui brevet de inventie anterior, acesta poate solicita o licenta obligatorie pentru inventia protejata prin acest brevet.

In cazul in care titularul unui brevet de inventie referitor la o inventie din domeniul biotehnologiei nu poate sa o exploateze fara sa aduca atingere unui brevet de soi de planta anterior, acesta poate solicita o licenta obligatorie pentru exploatarea soiului de planta, protejat prin brevet.

Licenta obligatorie nu este transmisibila decat impreuna cu partea din intreprindere sau cu fondul de comert care beneficiaza de aceasta utilizare.

La solicitarea motivata, prezentata de persoana interesata, Tribunalul Bucuresti poate retrage licenta obligatorie, atunci cand circumstantele care au condus la acordarea acesteia au incetat sa mai existe, cu conditia ca interesele legitime ale persoanei care a dobandit-o sa fie protejate intr-o maniera corespunzatoare. Licenta nu va fi retrasa daca circumstantele care au determinat acordarea acesteia risca sa se produca din nou.

Hotararile Tribunalului Bucuresti privind autorizarea utilizarii unei licente obligatorii, precum si cele privind remuneratia prevazuta in raport cu utilizarea acesteia vor putea fi atacate la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 15 zile de la comunicare.

Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile privind acordarea sau, dupa caz, retragerea licentei obligatorii se comunica de persoana interesata la OSIM, care le inregistreaza in Registrul national al cererilor de brevet de inventie ori, dupa caz, in Registrul national al brevetelor de inventie si publica mentiunea acestor hotarari in Bulentinul Oficial de Proprietate Industriala in termen de o luna de la comunicare.

3. Durata protectiei prin brevetul de inventie

Durata brevetului de inventie este 20 de ani, cu incepere de la data de depozit. Pentru brevetul european durata curge de la data constituirii depozitului reglementar al

cererii de brevet, conform Conventiei brevetului european. 4. Apararea drepturilor privind inventiile

Orice hotarare luata de Comisia de examinare poate fi contestata la OSIM in termen de 3 luni de la comunicare.

Contestatia poate avea ca obiect si o limitare a brevetului, in conditiile prevazute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Orice persoana are dreptul sa formuleze in scris si motivat, la OSIM, o cerere de revocare a brevetului de inventie, in termen de 6 luni de la publicarea mentiunii acordarii acestuia, daca:


67

a) obiectul brevetului nu este brevetabil, potrivit art. 7-10, 12 si 13; b) obiectul brevetului nu dezvaluie inventia suficient de clar si complet, astfel incat o

persoana de specialitate in domeniu sa o poata realiza; c) obiectul brevetului depaseste continutul cererii, asa cum a fost depusa. Daca motivele de revocare se refera numai la o parte a brevetului, acesta va fi revocat in

parte. Contestatia sau, dupa caz, cererea de revocare se solutioneaza, in termen de 3 luni de la

inregistrarea acesteia la OSIM, de catre o comisie de reexaminare din Departamentul de apeluri din cadrul OSIM.

Atributiile comisiei de reexaminare, precum si procedura de solutionare a contestatiilor si a cererilor de revocare sunt prevazute in regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Un brevet de inventie acordat de OSIM, precum si un brevet european cu efecte in Romania pot fi anulate, la cerere, daca se constata ca:

a) obiectul brevetului nu este brevetabil, potrivit art. 7-10, 12 si 13; b) obiectul brevetului nu dezvaluie inventia suficient de clar si complet, astfel incat o

persoana de specialitate in domeniu sa o poata realiza; c) obiectul brevetului depaseste continutul cererii, asa cum a fost depusa; d) protectia conferita de brevet a fost extinsa; e) titularul de brevet nu era indreptatit la acordarea brevetului. Daca motivele de anulare se refera numai la o parte a brevetului, acesta va fi anulat in

parte. Anularea brevetului va avea efect retroactiv, incepand cu data de depozit. Cererea de anulare se poate face dupa implinirea termenului prevazut la art. 52, in care

poate fi formulata o cerere de revocare, cu exceptia situatiilor inscrise la art. 54 alin. (1) lit. d) si e), pe toata durata de valabilitate a brevetului, si se judeca de catre Tribunalul Bucuresti. Hotararile Tribunalului Bucuresti pot fi atacate cu apel la Curtea de Apel Bucuresti, in termen de 30 de zile de la comunicare.

Hotararile Curtii de Apel Bucuresti pot fi atacate cu recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie in termen de 30 de zile de la comunicare.

Hotararea de anulare definitiva si irevocabila se inregistreaza la OSIM de catre persoana interesata.

Mentiunea hotararii de anulare se publica in Bulentinul Oficial de Proprietate Industriala in termen de 60 de zile de la inregistrarea hotararii la OSIM.

Neindeplinirea uneia sau mai multor conditii de forma privind cererea de brevet de inventie nu poate constitui motiv de revocare ori de anulare, in tot sau in parte, a brevetului de inventie, decat in cazul in care aceasta este rezultatul unei intentii frauduloase.

Un brevet nu poate fi revocat sau anulat, in tot sau in parte, fara ca titularul sa aiba posibilitatea sa prezinte observatii asupra revocarii sau anularii si sa aduca intr-un termen


68

rezonabil modificarile sau rectificarile admise de lege si de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Hotararea Comisiei de reexaminare, motivata, se comunica partilor in termen de 15 zile de la pronuntare si poate fi atacata cu apel la Tribunalul Bucuresti in termen de 30 de zile de la comunicare.

In termen de 15 zile de la comunicare hotararile Tribunalului Bucuresti pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel Bucuresti.

Dispozitivul hotararii de acordare a brevetului de inventie, luata de comisia de reexaminare, precum si dispozitivul hotararii definitive si irevocabile pronuntate de instanta judecatoreasca se inscriu in registrele nationale si se publica in Bulentinul Oficial de Proprietate Industriala in termen de 60 de zile de la data inregistrarii acestora la OSIM de catre persoana interesata.

OSIM inscrie in registrele nationale modificarile intervenite ca urmare a unor hotarari judecatoresti definitive si irevocabile si le publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala in termen de 60 de zile de la data inregistrarii acestora la OSIM de catre persoana interesata.

Insusirea fara drept, in orice mod, a calitatii de inventator constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei.

Constituie contrafacere faptele savarsite cu incalcarea dispozitiilor art. 32 alin. (2) si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda de la 10.000 lei la 30.000 lei.

Actiunea penala se pune in miscare din oficiu. Pentru prejudiciile cauzate, titularul ori beneficiarul unei licente are dreptul la

despagubiri, potrivit dreptului comun, si poate solicita instantei judecatoresti competente sa dispuna masura confiscarii sau, dupa caz, a distrugerii produselor contrafacute. Aceste dispozitii se aplica si materialelor si echipamentelor care au servit nemijlocit la savarsirea faptelor de contrafacere.

Incalcarea drepturilor prevazute la art. 32 alin. (1) de catre terti dupa publicarea cererii de brevet de inventie atrage pentru persoanele vinovate obligatia de despagubire potrivit dreptului comun, titlul pentru plata despagubirilor fiind executoriu dupa eliberarea brevetului.

Prin exceptie de la dispozitiile art. 32 alin. (1), actele prevazute la art. 32 alin. (2) efectuate de un tert anterior datei la care s-a publicat cererea de brevet sau datei la care solicitantul i-a facut o somatie, insotita de o copie autentificata a cererii de brevet de inventie, nu sunt considerate a aduce atingere drepturilor conferite de brevet.

In cazul in care actele prevazute la art. 32 alin. (2) continua sa fie efectuate si dupa somare, instanta, la cerere, poate ordona incetarea acestora pana la luarea de catre OSIM a unei hotarari cu privire la cerere. Aceasta masura va putea fi ordonata cu plata de catre solicitant a unei cautiuni stabilite de instanta.

In cazul incalcarii dreptului titularului unui brevet de procedeu, prevazut la art. 32 alin. (2) lit. b), sarcina probei in stabilirea faptului ca procedeul utilizat pentru obtinerea unui produs identic este diferit de procedeul brevetat incumba persoanei prezumate a fi incalcat acest drept.


69

In aplicarea prevederilor alin. (1), orice produs identic care a fost realizat fara consimtamantul titularului de brevet va fi considerat pana la proba contrarie a fi fost obtinut prin procedeul brevetat in cel putin una dintre urmatoarele circumstante:

a) daca produsul obtinut prin procedeul brevetat este nou; b) daca exista o probabilitate substantiala ca produsul identic a fost obtinut prin

procedeul respectiv si titularul brevetului nu a putut, in ciuda unor eforturi rezonabile, sa stabileasca ce procedeu a fost de fapt utilizat.

(3) La prezentarea probelor contrarii de catre titularul de brevet se va tine seama de interesele legitime legate de secretele de fabricatie si de secretele comerciale ale persoanei prezumate ca a incalcat drepturile titularului.

Divulgarea, de catre personalul OSIM, precum si de catre persoanele care efectueaza lucrari in legatura cu inventiile, a datelor cuprinse in cererile de brevet, pana la publicarea lor, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani. OSIM raspunde fata de inventator pentru prejudiciile aduse ca urmare a savarsirii infractiunii prevazute mai sus.

Titularul de brevet, precum si licentiatul autorizat sa utilizeze drepturile decurgand din brevetul de inventie pot solicita instantei judecatoresti:

a) ordonarea unor masuri asiguratorii, atunci cand exista un risc de incalcare a drepturilor decurgand dintr-un brevet si daca aceasta incalcare risca sa cauzeze un prejudiciu ireparabil ori daca exista un risc de distrugere a elementelor de proba;

b) ordonarea dupa acordarea liberului de vama a unor masuri privind incetarea faptelor de incalcare a drepturilor decurgand din brevet, savarsite de o terta persoana cu ocazia introducerii in circuitul comercial a unor marfuri importate, care implica o atingere a acestor drepturi.

(2) Instanta va putea dispune ca autorul incalcarii drepturilor decurgand din brevet sa informeze titularul de brevet asupra identitatii tertilor care au participat la producerea si distribuirea marfurilor in cauza, precum si asupra circuitelor de distributie.

(3) Masurile asiguratorii vor putea fi ordonate cu plata de catre reclamant a unei cautiuni stabilite de instanta.

(4) Pentru ordonarea masurilor asiguratorii sunt aplicabile dispozitiile dreptului comun. (5) Instanta va putea pretinde reclamantului sa furnizeze orice elemente de proba de care

acesta dispune, pentru a dovedi ca este titularul brevetului incalcat ori al unui brevet a carui incalcare este inevitabila.


70

CAPITOLUL IV

KNOW HOW-UL

1. Notiune

Pana in acest moment legislatia a refuzat sa recunoasca un drept de proprietate cu privire la idei sau informatii.

Nu este mai putin adevarat ca o persoana de la care a emanat o idee are posibilitatea de a preveni utilizarea ei de catre altii prin mentinerea confidentialitatii. De asemena, se impune respectarea acesteia de catre terti daca in sarcina lor exista astfel de obligatii29.

Intr-o economie in permanenta miscare s-a simtit nevoia ca anumite cunostinte care usureaza o munca si care , in cele din urma, produc mai usor profitul financiar, sa fie protejate. Ele nu sunt nici inventii, nici inovatii, ci doar cunostinte dobandite din experienta proprie de catre o anumita persoana (de regula juridica) si care apreciaza ca datorita importantei nu trebuie facute publice.

Aceste informatii au fost numite savoire-faire, know-how(a sti cum) sau confidential information.

Know-how-ul este un ansamblu de informaţii practice, nebrevetate, rezultand din experienta francizorului şi verificate de cãtre acesta.

Asadar,know-how-ul reprezinta: ansamblul formuleleor, definitiilor tehnice, documentelor, desenelor, si modelelor, retetelor, procedeelor si altor documente analoage, care servesc la fabricarea si comercializarea unui produs. Know-how-ul, în ansamblul sau, în configuraţia şi asamblarea practica a componentelor sale, nu trebuie sa fie accesibil unei terţe persoane decat cu acordul francizorului şi trebuie sa includã o informaţie esenţialã în legatura cu:

prezentarea produselor în vederea vanzãrii; transformarea produselor în legatura cu prestarea de servicii; relaţiile cu clientela; gestiunea administrativã şi financiarã.

Know-how-ul trebuie sa fie util beneficiarului pentru a permite, la data încheierii contractului, îmbunãtãţirea poziţiei concurentiale.

In analiza know-how-ului, Comisia Comunitatilor Europene, in Decizia nr. 4087 din 30 noiembrie 1988 a stabilit ca acesta trebuie sa fie30:

Secret, adica neaccesibil ca intreg

29 G. Olteanu, op. cit. 182

30 O. Manolache, Regimul juridic al concurentei in dreptul comunitar, Ed. ALL, Bucuresti, 1999, p. 107


71

Substantial, ceea ce presupune ca know-how-ul este important pentru comertul sau serviciile legate de el

Identificat, adica descris astfel incat sa poata fi utilizat si verificat Avand in vedere aceste trasaturi , know-how-ul a fost definit ca fiind creatia intelectuala

in continutul careia intra toate cunostintele si solutiile noi, secrete, substantiale si identificabile pe care o persoana le detine si datorita utiltatii lor in industrie, comert sau servicii le transmite tertilor, de regula in schimbul unei sume de bani31.

2. Modalitati de dobandire.

Dobandirea know-how-ului are loc prin acumularea de cunostinte si solutii din experienta proprie sau dintr-o acivitate creativa, iar cel care obtine aceste informatii hotaraste sa le mentina confidentiale sau sa le transmita pe cale conventionala.

Pentru ca un drept sa existe, el trebuie recunoscut de lege, or, atat timp cat aceasta nu contine prevederi cu privire la drepturi privative de libertate sau exclusive asupra know-how-ului, nici macar doctrina nu a reusit sa impuna ideea unui drept de proprietate asupra acestuia.

Detinatorii originali ai know how-ului pot pretinde confidentialitatea odata cu transmiterea lor catre terti, iar acestia din urma dobandesc un drept de folosinta asupra know how-ului.

3.Transmiterea si protectia know how-ului

Natura juridica a contractului prin care se transmite know how-ul a fost intens de dezbatuta, în sensul ca s-a pus problema daca este vorba de un contract de antrepriza, de cesiune sau de licenta ori de împrumut.

Indiferent care ar fi concluzia, este vorba de un contract nenumit ceea ce înseamna ca partile au libertatea de a stabili clauzele contractuale , cu respectarea legii si a bunelor moravuri.

Aceste clauze contin obligatii, precum: -pentru cesionar: obligatia de plata a sumelor de bani ce reprezinta contraechivalentul

folosiri know how-ului, obligatia pastrarii secretului si obligatia de neconcurenta -pentru cedent: obligatia de comunicare a perfectionarilor aduse know how-ului,

obligatia de asistenta, obligatia de exclusivitate, s.a. 4. Protectia know how-ului se realizeaza prin pastrarea secretului asupra know how-

ului care se mai numeste clauza de confidentialitate. Pastrarea secretului asupra know-how-ului este mijlocul cel mai sigur de a preveni

utilizarea lui de catre altii. Din momentul in care acesta a devenit cunoscut prin publicare in

31 V. Ros, op. cit.,p. 466


72

reviste sau prezentari stiintifice, detinatorul originar nu-i poate impiedica pe cai care l-au obtinut astfel sa-l foloseasca32.

In doctrina s-a facut diferenta intre know-how si secretul de fabrica pornindu-se dela ideea ca acesta din urma nu este dezvaluit niciodata, intreprinderea dorind sa fie singura care beneficiaza de el, pe cand cel dintai are chiar scopul de a fi transmis33.

Diferentierea nu este esentiala insa, eventual formala, deoarece este vorba de manifestarea unilaterala de vointa a intreprinderii: daca doreste secretul de fabrica poate deveni oricand know-how.

In caz de transfer al know-how-ului, clauza de confidentialitate este subinteleasa deoarece simpla cesiune a folosintei nu echivaleaza cu transmiterea dreptului la divulgare.

De asemenea, know how-ului este protejat prin mijloace de drept civil( raspundere delictuala, raspundere contractuala), de drept penal , contraventional si de drept al concurentei.

Concurenta neloiala. Constituie concurentă neloială orice act sau fapt contrar uzantelor

cinstite în activitatea industrială si de comercializare a produselor, de executie a lucrărilor, precum si de efectuare a prestărilor de servicii34.

Legea 11/199135 sanctioneaza drept contraventii si infractiuni urmatoarele acte de concurenta neloiala:

-divulgarea, achizitionarea sau folosirea unui secret comercial de către un comerciant sau un salariat al acestuia, fără consimtământul detinătorului legitim al respectivului secret comercial si într-un mod contrar uzantelor comerciale cinstite;; - oferirea, promiterea sau acordarea,mijlocit sau nemijlocit, de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia, pentru ca prin purtare neloială să poată afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaste sau a folosi clientela sa ori pentru a obtine alt folos pentru sine ori pentru altă persoană în dauna unui concurent;

- folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări a căror obtinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informatii secrete în legătură cu acestea, transmise autoritătilor competente în scopul obtinerii autorizatiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care contin compusi chimici noi;

- divulgarea, achizitionarea sau utilizarea secretului comercial de către terti, fără consimtământul detinătorului său legitim, ca rezultat al unei actiuni de spionaj comercial sau industrial;

32 G. Olteanu, op. cit. 186 33 A. Bertrand, op. cit.,p. 267 34 Art.3 din Legea 11/1991 35 cu modificarile si completarile aduse prin legea 298/2001


73

Secretul comercial. Potrivit art. 11lit. b din Legea 11/1991 , constituie secret comercial informatia care, în totalitate sau în conexarea exactă a elementelor acesteia, nu este în general cunoscută sau nu este usor accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod obisnuit cu acest gen de informatie si care dobândeste o valoare comercială prin faptul că este secretă, iar detinătorul a luat măsuri rezonabile, tinând seama de circumstante, pentru a fi mentinută în regim de secret; protectia secretului comercial operează atâta timp cât conditiile enuntate anterior sunt îndeplinite.

Conditiile secretului comercial sunt: Inaccesibilitatea la informatie(absenta publicitatii)-presupune o bariera

informationala relativa Vointa si interesul in pastrarea secretului comercial-resupune luarea unor masuri

organizatorice care sa tina informatia secreta Violarea secretului comercial poate avea loc prin: Divulgarea de catre un salariat fara vreun avantaj pentru acesta; fostul angajat are

obligatia de a respecta secretul si dupa incetarea contractului de munca, chiar daca nu exista o clauza de neconcordanta

Coruperea salariatului Obtinerea si divulgarea datelor ce constituie secret comercial transmise autoritatilor

publice Spionaj si abuz de incredere.

CAPITOLUL V

ASPECTE INTRODUCTIVE REFERITOARE LA PROTECTIA JURIDICA A

DESENELOR SI MODELELOR INDUSTRIALE

1.Definitia desenului si modelului industrial In doctrina, s-a apreciat ca desenul reprezinta ansamblul de linii si culori cu efect decorativ nou. Este un desen, în sensul acestei definitii, spre exemplu, desenul unei tesaturi. Din punct de vedere literar, notiunea de desen ne sugereaza însa, ca aria de cuprindere a acestei forme de creatie intelectuala este mai larga, nelimitandu-se numai la ansamblul de linii si culori, ci si la punctele prin care se realizeaza reprezentarea unor obiecte, figuri sau peisaje. Într-adevar, în întelesul lui literar, desenul consta în reprezentarea cu scop si efect decorativ a unor obiecte, a unor figuri sau a unui peisaj prin linii, puncte si culori. Modelul industrial reprezinta forma plastica prin care se confera unui produs industrial o fizionomie distincta. Spre exemplu, este model industrial forma noua a caroseriei unui autoturism ori forma noua a diverselor obiecte de uz casnic.


74

Legea-cadru,adica Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor republicata în temeiul art. IV din Legea nr. 280/2007 defineste desenul si, respectiv modelul industrial. Potrivit Legii nr. 129/1992, desenul industrial este aspectul exterior al unui produs sau al unei parti a acestuia, redat in doua dimensiuni, rezultat din combinatia dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, forma, textura sisau materiale si/sau ornamentatia produsului în sine. În schimb, în temeiul aceleiasi legi, modelul industrial este aspectul exterior al unui produs sau al unei parti a acestuia redat în trei dimensiuni, rezultat din combinatia dintre principalele caractristici, îndeosebi linii, contururi, culori, forma, textura si/sau ornamentatia produsului în sine. Fata de definitiile legale reproduse mai sus, se poate constata ca între desenul si modelul industrial exista doua deosebiri esentiale, si anume: -primul este redat în doua dimensiuni, iar secundul în trei; -numai modelul industrial poate rezulta si din combinatia texturii sisau a inmaterialelor.

2. Obiectul

2.1.Conditiile de protectie a desenelor si modelelor industriale

Potrivit unei opinii a Yolandei Eminesncu, pentru a fi înregistrat desenul sau modelul industrial trebuie sa fie: ornamental,nou, aplicabil si aparent. Cu toate acestea, în momentul de fata sunt avute în vedere doar doua conditii: noutatea si functia utilitara(disociata de cea tehnica). 2.1.1. Noutatea

Este protejat prin înregistrare ,,aspectul exterior al unui produs nou si individualUn desen sau model este nou daca, anterior datei de constituire a depozitului reglementar al cererii sau prioritatii recunoscute, nu a mai fost facut public unul identic, în tara sau strainatate pentru aceeasi categorie de produse.Desenele tind sa fie identice daca aspectul lor difera doar în detaliile imateriale. Protectia le va fi asigurata totusi chiar daca nu produc o impresie total diferita de cea propusa de un desen anterior consumatorului informat. Noutatea se analizeaza pe baza principiului specialitatii care presupune inexistenta unui desen sau model identic pentru aceeasi categorie de produse, deci nu trebuie sa fie una absoluta. Totusi, din punct de vedere practic, Instrctiunile OSIM prevad ca ,,înregistrarea desenelor sau modelelor în Registrul national al desenelor si modelelor industriale se face fara a se examina noutatea,, . Aceasta prevedere pare a introduce o prezumtie de noutate, sarcina anterioritatii revenind celui care o invoca. 2.1.2. Functia utilitara

http://www.osim.ro/desene/mo876.pdf

http://www.osim.ro/desene/mo876.pdf


75

Protejabil prin înregistrare este desenul sau modelul nou cu functie utilitara si nu cel al carui aspect este determinat de o functie tehnica. Aceasta conditie este dedusa din Legea nr. 129/1992, care pe de o parte exclude de la protectie desenul sau modelul industrial al carui aspect este determinat de o functie tehnica, iar pe de alta parte defineste desenul si modelul industrial facand trimitere la caracteristicile sale artistice. Se înregistreaza în vederea protejarii produsul caruia desenul sau modelul industrial i s-a aplicat. Conditia enuntata este îndeplinita daca aceasta aplicare are doar o functie utilitara, estetica si nu una tehnica 2.1.3.Conditia caracterului individual

În temeiul Legii, se considera ca un desen sau un model industrial are caracter individual daca impresia globala pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferita de cea produsa asupra unui asemenea utilzator de orice model sau desen industrial facut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, daca a fost revendicata prioritatea, înaintea datei de prioritate. Potrivit art. 6 alin. 6, daca un desen sau model aplicat la un produs ori incorporat intr-un produs constituie o parte componenta a unui produs complex, acesta va fi considerat nou si avand caracter individual numai daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: a) partea componenta, odata incorporata in produsul complex, ramane vizibila pe durata utilizarii normale a acestuia; utilizare normala inseamna utilizarea de catre beneficiar, fara a include intretinerea sau reparatiile; b) caracteristicile vizibile ale partii componente indeplinesc ele insele conditiile privind noutatea si caracterul individual. 2.2.Desene si modele industriale excluse de la protectie

Sunt excluse de la protectie desenele sau modelele industriale a caror destinatie si aspect contravin ordinii publice sau bunurilor moravuri. 3.Subiectul protectiei

3.1.Autorul

Dubla protectie. Dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare apartine,, autorului,, , realizatorului desenului sau modelului industrial ori succesorului în drepturi. Sunt succesori în drepturi ai autorului mostenitorii legali sau testamentari si cesionarii legali sau conventionali. Creatorul salariat care realizeaza desenul în cadrul unei sarcini încredintata de unitate, îsi pastreaza calitatea de autor, existand însa posibilitatea ca titular al certificatului de înregistrare sa fie unitatea. 3.2. Titularul certificatului de înregistrare


76

Pot dobandi calitatea de titulari ai certificatelor de înregistrare a desenelor sau modelelor: cetatenii romani, cei straini sau apatrizii cu domiciliul în Romania, si chiar cei cu domiciliul în strainatate în conditiile conventiilor internationale la care Romania este parte. 3.3.Autorul titular al certificatului de înregistrare. Autorul independent, care nu a cedat dreptul la a cere înregistrarea, poate face liber aceasta solicitare, certificatul urmand a fi eliberat pe numele lui. Autorul salariat sau obligat în baza unui contract cu misiune creativa poate fi titular al certificatului de înregistrare în urmatoarele cazuri: -cand, salariat fiind si avand sarcina de cercetare expresa realizarea unui desen sau model industrial, exista o clauza expresa în contractul de munca prin care îsi rezerva dreptul la eliberarea certificatului; -salariat fiind, a realizat desenul sau modelul în mod independent, fara nicio legatura cu unitatea; -realizeaza desenul în baza unui contract cu misiune creativa si îsi rezerva contractual dreptul la eliberarea certificatului. 3.4.Unitatea angajatoare titulara a certificatului de înregistrare.

Pentru ca unitatea sa fie titulara a certificatului de înregistrare este necesar a fi îndeplinite urmatoarele conditii: -contractul de munca încheiat cu salariatul sa contina sarcini exprese de cercetare; -contractul de munca sa nu contina clauze în favoarea salariatului , în sensul mentinerii dreptului la eliberarea certificatului; Unitatea si orice persoana fizica sau juridica, poate dobandi dreptul la eliberarea cetrtificatului si ca urmare a cesionarii, avand în vedere ca dreptul la eliberarea certtificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial, precum si drepturile care decurg din cererea de înregistrare sunt transmisibile în tot sau în parte. 3.5.Succesorul în drepturi al autorului

Succesorul în drepturi al autorului desenului sau modelului industrial trebuie interpretata în sens larg, avand în vedere atat mostenitorii legali sau testamentari ai autorului, dar si persoanele care dobandesc, prin alte modalitati juridice decat mostenire, drepturi din patrimoniul autorului. Se bucura de acest drept atat succesorii universali , cat si cei cu titlu universal sau cu titlu particular. 4.Înregistrarea desenelor si modelelor industriale

Drepturile asupra desenelor si modelelor sunt dobandite si protejate in Romania prin inregistrare la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci.


77

Cererea de inregistrare a desenului sau modelului industrial reprezinta manifestarea unilaterala de vointa a persoanei indreptatite la eliberarea certificatului de inregistrare, adresata autoritatilor abilitate ale statului pentru a declansa si desfasura procedura prevazuta de lege in vederea eliberarii acestuiasi, pe cale de consecinta, de a I se recunoaste si proteja drepturile morale si patrimoniale ce decurg din calitatea de titular al certificatului de inregistrare. Cererea de înregistrare a unui desen sau model trebuie sa cuprinda36: -solicitarea de înregistrare a desenului sau modelului -datele de identificare ale solicitantului -numarul de desene sau modele pentru care se solicita protectia -indicarea produselor în care este încorporat desenul sau modelul -descrierea elementelor noi, caracteristice desenului sau modelului pentru care se solicita protectia, asa cum apar în reprezentarile grafice depuse -numele autorilor sau o declaratie pe raspunderea solicitantului ca autorii au renuntat la dreptul de a fi mentionati în cerere si în publicatiile desenelor sau modelelor -reprezentarile grafice ale modelului sau desenelor în 3 exemplare Reprezentarile grafice trebuie sa redea complet desenul sau modelul care face obiectul cererii de inregistrare, astfel incat caracteristicile sale estetice sa fie evidentiate. In caz contrar, cererea de inregistrare se respinge. In cazul unui desen, reprezentarile grafice pot fi insotite de 3 specimene. Nu se admit la inregistrare desene sau modele reprezentate grafic in mod schematic sau de principiu. Reprezentarile grafice care se depun odata cu cererea pot fi: a) fotografii alb-negru sau color, de calitate profesionala, cu un contrast suficient pentru a putea fi reproduse prin metode tipografice; b) reprezentari grafice alb-negru sau color, de calitate profesionala, executate cu instrumente de desen, in tus pe calc sau pe hartie alba opaca, de calitate superioara. Desenul sau modelul va fi reprezentat in perspectiva, fara alte accesorii (persoane, animale, plante etc.). Exemplarele originale ale reprezentarilor grafice vor fi semnate si, dupa caz, stampilate de catre solicitantul cererii de inregistrare. Daca acelasi produs este reprezentat in mai multe pozitii sau unghiuri diferite, numerotarea va cuprinde doua cifre separate de un punct (de exemplu, 1.1, 1.2, 1.3 etc. pentru primul model si 2.1, 2.2, 2.3 etc. pentru al doilea model). Aceasta numerotare va fi trecuta pe exemplarul original; desenele sau modelele reprezentand un ansamblu se vor numerota dupa cum urmeaza: ansamblul 1A, iar partile componente ale ansamblului se vor numerota 2A, 3A etc. Nu sunt admise la inregistrare ca reprezentari grafice:

36 Art. 10 din Lege


78

a) desenele tehnice prezentand produsul in sectiune, schematic sau in plan cu rupturi si cote, cu texte explicative sau legende; b) reprezentari grafice care nu pot fi reproduse prin metode tipografice. Reprezentarile grafice trebuie sa redea complet desenul sau modelul care face obiectul cererii de inregistrare, astfel incat caracteristicile sale estetice sa fie evidentiate; reprezentarile grafice trebuie sa fie de o calitate suficienta pentru ca toate detaliile desenului sau modelului sa fie evidentiate si publicarea sa fie posibila. Descrierea desenului sau modelului, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) lit. e) din lege, se face direct pe cererea sau pe anexele semnate si trebuie sa contina exclusiv elementele caracteristice ale aspectului estetic, precum si elementele noi, care se pot regasi si in reprezentarile grafice anexate cererii. Descrierea nu trebuie sa cuprinda: detalii tehnice sau de functionare, caracteristici tehnice, dimensiuni, repere sau cote. In cazul unui depozit multiplu se va face cate o descriere pentru fiecare desen sau model. Descrierea unui desen sau model trebuie sa contina maximum 100 de cuvinte.

CAPITOLUL VI

DREPTURILE AUTORILOR DE DESENE SI MODELE INDUSTRIALE


79

1. Drepturi morale ale autorul unui desen sau model industrial

Autorul unui desen sau model industrial are urmatoarele drepturi morale:

-dreptul de a cere inregistrarea desenului sau modelului industrial -dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare pentru desenele si modelele industriale create in mod independent; -dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare pentru desenele si modelele industriale create baza unui contract cu misiune creativa sau de catre un salariat in cadrul atributiilor de serviciu, daca in contract este sipulat expres acest drept; -dreptul la eliberarea unui duplicat cand titularul este o alta persoana -dreptul la mentionarea numelui si a calitatii de autor, cand titular al certificatului este o alta persoana -dreptul de prioritate -dreptul de face opozitie la OSIM impotriva cererilor de inregistrare care ii aduc atingere calitatii sale de autor al desenului sau modelului industrial -dreptul de a contesta pe cale administrativa sau judiciara, hotararea OSIM in legatura cu admiterea sau respingerea cererii de inregistrare a desenului sau modelului industrial -dreptul de a cere reinnoirea certificatului de inregistrare -dreptul de a mentiona pe produsul pentru care s-a emis certificatul de inregistrare a desenului sau modelului industrial a semnului D inscris intr-un cerc, insotit de numele sau; -dreptul de a cere anularea certificatului de inregistrare, daca la data inregistrarii nu erau indplinite conditiile pentru acordarea protectiei -dreptul de a se adresa instantei de judecata in cazul litigiilor privind calitatea de autor al desenului sau modelului industrial. Daca mai multe persoane au creat acelasi desen sau model, independent una de alta, dreptul la inregistrarea si la eliberarea certificatului de inregistrare apartine aceleia care a depus cea dintai cererea de inregistrare la O.S.I.M.; daca a fost recunoscuta o prioritate, dreptul apartine aceleia a carei cerere are cea mai veche data de prioritate. Daca mai multe persoane au creat impreuna un desen sau model, dreptul la eliberarea certificatului de inregistrare le apartine in mod egal, daca nu exista prevederi contractuale contrare. Contractele cu misiune creativa sunt acele contracte care prevad in mod explicit sau implicit misiunea creativa. Atributii de serviciu vor fi considerate acele atributii prevazute in contractul de munca sau in anexele recunoscute sau semnate de salariat; fisa postului nu se ia in considerare decat in cazul in care face parte integranta din contractul de munca.


80

In cazul in care desenul sau modelul este rezultatul unui contract cu misiune creativa, dreptul la eliberarea certificatului de inregistrare apartine persoanei care a comandat realizarea desenului sau modelului, in lipsa unor prevederi contractuale contrare. In cazul desenelor sau modelelor realizate de salariati in cadrul atributiilor de serviciu, incredintate explicit, dreptul la inregistrare si dreptul la eliberarea certificatului de inregistrare apartine unitatii angajatoare, in lipsa unor prevederi contractuale contrare.

2. Drepturile patrimoniale ale titularilor de certificat de înregistrare

1.Certificatul de înregistrare confera titularului acestuia un drept exclusiv de exploatare , prin exploatare întelegandu-se reproducerea, fabricarea, comercializarea sau oferirea spre vanzare,folosirea, importul sau stocarea în vederea comercializarii, oferirii spre vanzare sau folosirii desenului sau modelului industrial , al produsului în care acesta este încorporat. 2. dreptul de a interzice tertilor sa efectueze, fara consimtamantul sau: reproducerea, fabricarea, comercializarea sau oferirea spre vanzare,folosirea, importul sau stocarea în vederea comercializarii, oferirii spre vanzare sau folosirii desenului sau modelului industrial , al produsului în care acesta este încorporat.

3. Limite ale dreptului exclusiv de exploatare a desenului sau modelului industrial

Perioada de valabilitate a certificatului de înregistrare este de 10 ani de la data constituirii depozitului reglementar, cu posibilitatea prelungirii pe înca trei perioade de 5 ani, cu conditia platii taxelor de mentinere în vigoare. Bunul protejat ca desen sau model industrial poate fi înstrainat în mod liber, persoana care l-a obtinut legal neavand obligatia de a nu comercializa sau oferi spre vanzare produsul în care este încorporat desenul sau modelul industrial. Dreptul exclusiv de exploatare a desenului sau modelului industrial inceteaza in urma din urmatoarele situatii:

La data expirarii perioadei de valabilitate a certificatului de inregistrare. Perioada de valabilitate este de minimum 10 ani si maxim 25 de ani la care se adauga si perioada de protectie provizorie(perioada care se incadreaza intre data publicarii cererii in BOPI-DMI si data eliberarii certificatului de inregistrare )

La data anularii certificatului de inregistrare. Prin data anularii certificatului de inregistrare trebuie sa intelegem data la care hotararea instantei de judecata prin care s-a dispus ori s-a constatat nulitatea certificatului de inregistrare a ramas irevocabila;

Prin decaderea din drepturi a titularului, prin neplata taxelor de mentinere in vigoare a certificatului de inregistrare a desenului sau modelului industrial

Prin renuntarea titularului certificatului de inregistrare


81

Utilizarea desenului sau modelului industrial fara consimtamantul titularului

certificatului de inregistrare

Utilizarea desenului sau modelului industrial fara consimtamantul titularului certificatului de inregistrare este reglementata de art. 32 din Legea 129/1992 si este posibila in urmatoarele situatii:

a) actelor efectuate exclusiv in scop personal si necomercial, experimental, de cercetare sau invatamant, cu conditia ca aceste acte sa nu prejudicieze exploatarea normala a desenelor sau modelelor si sa se mentioneze sursa; b) activitatilor de reproducere in domeniul cercetarii sau invatamantului, in scopul citarii ori predarii, cu conditia ca aceste activitati sa fie compatibile cu practica comerciala loiala, sa nu aduca atingere in mod nedrept exploatarii normale a desenului sau modelului si ca sursa sa fie mentionata; c) echipamentelor aflate pe vehicule de transport maritim sau aerian inregistrate intr-o alta tara, atunci cand acestea intra temporar pe teritoriul Romaniei, ori importului de piese de schimb si accesorii in scopul repararii acestor vehicule sau al executarii de reparatii pe aceste vehicule; d) folosirii sau luarii masurilor efective si serioase de folosire a desenelor sau modelelor de catre terti, in intervalul de timp dintre decaderea din drepturi a titularului si revalidarea certificatului; e) folosirii desenului sau modelului cu buna-credinta, in perioada cuprinsa intre data publicarii decaderii din drepturi a titularului si data publicarii dreptului restabilit. 4. Transmiterea drepturilor nascute în legatura cu desenele si modelele industriale

Pot fi transmise: dreptul la eliberarea certificatului, drepturile care decurg din cererea de înregistrare si drepturile conferite de certificatul de înregistrare. Transmiterea poate fi totala sau partiala si poate avea loc pe cale succesorala, prin cesiune sau pe baza de licenta. 4.1. Transmiterea prin cesiune

Cesiunea consta in transmiterea de catre cedent a unuia sau mai multor drepturi catre cesionar. Obligatii în sarcina partilor: Cedentul are urmatoarele obligatii:

-obligatia de predare a tuturor documentelor referitoarela cesiune - obligatia de acordare a asistentei tehnice -obligatia de garantie împotriva eventualelor tulburari din partea cedentului sau tertilor Cesionarul are urmatoarele obligatii:

-obligatia de a plati contravaloarea cesiunii


82

-obligatia de a evita decaderea prin plata taxelor Partile pot avea si alte obligatii contractuale. 4.2. Contractul de licenta reprezinta acordul de vointa in temeiul caruia titularul drepturilor autorizeaza o alta ersoan sa efectueze acte de exploatare, in totul sau in parte, a acestora in schimbul unei plati numite redevente37. Deci, contractul de licenta presupune o autorizare a efecutarii unor acte sau a folosirii produsului caruia i s-a aplicat desenul sau modelul industrial. Deosebirea esentiala intre cesiune si licenta consta tocmai in imprejurarea ca prin licenta se transmit numai drepturile patrimoniale nascute din certificatul de inregistrare. De asemena, cesiunea presupune numai transmiterea drpturilor de la cedent catre cesionar, iar licenta implica in mod obligatoriu, exploatarea de catre licentiat a dreptului transmis de catre licentiator38. Licenta poate fi exclusiva sau neexclusiva ori totala sau partiala. Este neexclusiva licenta in cazul careia licentiatorul isi conserva un drept de exploatare a desenului sau modelului industrial si-sau poate acorda dreptul de exploatare si altor persoane. In schimb licenta este exclusiva cand licentiatorul se obliga sa nu mai transmita drepturile cu privire la la exploatarea desenului sau modelului industrial altor persoane. Licenta este totala daca se refera la totalitatea drepturilor conferite de certificatul de inregistrare si partiala daca se refera numai la o parte din aceste drepturi. Licenta este un contract consensual, sinalagmatic, in principiu , cu titlu oneros, dar intuituu personae. Obligatiile partilor: Licentiatorul are urmatoarele obligatii: -obligatia de acordare de asistenta -de comunicare a îmbunatatirilor -de garantie Licentiatul are urmatoarele obligatii:

-plata sumei –contravaloarea folosintei -obligatia de utilizare a desenului sau modelului industrial. Ambele sunt contracte nenumite si, în consecinta , partile au libertate contractuala si pot avea si alte obligatii. 4.3. Transmiterea succesorala

Transmiterea succesorala poate fi legala sau testamentara si se va realiza potrivit dreptului comun.

5. Apararea drepturilor asupra desenelor si modelellor industriale

Drepturile asupra desenelor industriale sunt aparate prin mijloace de drept civil, de drept penal, de drept administrativ si de drept al concurentei.

37 Y. Eminescu, Protectia desenelor si mdelelor industriale..., p. 126 38 T. Bodoasca, op. cit., p. 319


83

CAPITOLUL VII

NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND PROTECTIA MARCILOR

1.|Notiuni generale privind marcile.

Potrivit art. 2 din Legea 84/1998 republicata39 ,,poate constitui marca orice semn susceptibil de reprezentare grafica, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale si, în special, forma produsului sau a ambalajului sau, culori, combinatii de culori, holograme, semnale sonore, precum si orice combinatie a acestora, cu conditia ca aceste semne sa permita a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi”. De asemenea, Legea 84/1998 defineste în art. 3: - marca Anterioara este marca inregistrata, precum si marca depusa pentru a fi înregistrata in Registrul marcilor, cu conditia ca ulterior sa fie inregistrata; - marca comunitara este marca inregistrata in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009 39 Republicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 350 din 27 mai 2010


84

al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitara, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 78 din 24 martie 2009, denumit in continuare Regulament privind marca comunitara; - marca notorie este marca larg cunoscuta in Romania in cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile carora aceasta se aplica, fara a fi necesara inregistrarea sau utilizarea marcii in Romania pentru a fi opusa; - marca colectiva este marca destinata a servi la deosebirea produselor sau a serviciilor membrilor unei asociatii de produsele sau serviciile apartinand altor persoane; - marca de certificare este marca ce indica faptul ca produsele sau serviciile pentru care este utilizata sunt certificate de titularul marcii in ceea ce priveste calitatea, materialul, modul de fabricatie a produselor sau de prestare a serviciilor, precizia ori aLte caracteristici. Clasificarea marcilor

40:

1. dupa destinatia economica, marcile pot fi: marci de fabrica si marci de comert. 2. dupa obiectul lor, întalim: marci de produse si marci de servicii. 3.dupa titularul lor: marci individuale(au ca titular o singura persoana fizica sau juridical) si marci colective(apartin unei personae juridice care autorizeaza folosirea in comun de catre mai multe personae) 4. dupa modul de reglementare, marcile pot fi : marci facultative si marci obligatorii 5. dupa numarul semnelor folosite, marcile pot fi :marci simple(alcatuite dintr-un singur semn) si marci combinate(compozitii de semne). 6. dupa natura semnelor folosite, distingem între marci verbale(sunt formate din semen scrise: sloganuri, nume, denumiri, cifre, etc), marci figurative(reprezentari grafice: etichete, desene, forma ambalajului,amprente, desene, sigilii, culori, etc) si marci sonore(suntete cu efecte caracteristice). Marca, pentru a-si atinge scopul, trebuie sa fie atractiva, usor de pronuntat si de memorat, semnificativa sub aspectul mesajului pe care il transmite, evocatoare d eidei agreabile, utilizata in tara si in strainatate41. In general doctrina42, recunoaste marcii urmatoarele functii:

Functia de diferentiere a produselor si serviciilor si de indicare a originii acestora; Functia de garantie a calitatii produsului sau serviciului Functia de organizare a pietei Functia de monopol

40 V. Ros, Dreptul proprietatii intelectuale..., p. 576-581

41 Y. Eminescu, Regimul juridic al marcilor, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p. 70 42 V. Ros, op.cit., p. 572-575


85

Functia de reclama Functia de protectie a consumatorilor

Strict legal, marca are functia de a servi la deosebirea produselor sau serviciilor unei

persoane de cele apartinand altei persoane.

2. Conditii privind protectia marcilor.

Din definitia data marcii de Legea 84/1998 , rezulta ca, pentru ca un semn pentru a fi considerat marca, este necesar sa fie indeplinite cumulative urmatoarele conditii:

Semnul sa fie susceptibil de reprezentare grafica Semnul sa fie distinctiv Semnul sa fie disponibil Semnul sa fie licit

1.Semnul sa fie susceptibil de reprezentare grafica

Potrivit art. 2 din Legea 84/1998 republicata ,,poate constitui marca orice semn susceptibil de reprezentare grafica…” Conditia reprezentarii grafice a semnului ales ca marca se impune din nevoia ca perceptia semnului sa fie obiectiva. Reprezentarea grafica se realizeaza prin linii, puncte, culori, desene, scriere, materializate pe un suport solid si perceptibile prin vizualizare. Nu sunt considerate marci semnele susceptibile de percepere prin miros, gust sau pipaire. 2. Semnul sa fie distinctiv

Potrivit art. 2 din Legea 84/1998 republicata ,,poate constitui marca orice semn…..cu conditia ca aceste semne sa permita a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi”, iar potrivit art. 5 lit b, sunt excluse de la protectie marcile care sunt lipsite de caracter distinctiv. Un semn este distinctiv daca se deosebeste prin anumite trasaturi proprii de alte semne de acelasi fel sau asemanatoare. Asadar, pentru a fi distinct, este necesar ca semnul sa individualizeze un produs ori serviciu in cadrul aceleiasi categorii de produse sau servicii, de a-l deosebi de produsele/serviciile identice sau similar apartinana altor comercianti. Art. 5 exclude de la protectie si unele cazuri speciale in care marca nu are caracterul distinctiv: -marcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicatii devenite uzuale in limbajul curent sau in practicile comerciale loiale si constante; - marcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicatii, putand servi in comert pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, originea geografica sau timpul fabricarii produsului ori prestarii serviciului sau alte caracteristici ale acestora;


86

- marcile constituite exclusiv din forma produsului, care este impusa de natura produsului sau este necesara obtinerii unui rezultat tehnic sau care da o valoare substantiala produsului; - marcile care sunt de natura sa induca publicul in eroare cu privire la originea geografica, calitatea sau natura produsului sau a serviciului; marcile care contin, fara consimtamantul titularului, imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucura de renume in Romania; - marcile care cuprind, fara autorizatia organelor competente, reproduceri sau imitatii de steme, drapele, embleme de stat, insemne, sigilii oficiale de control si garantie, blazoane, apartinand tarilor Uniunii si care intra sub incidenta art. 6 ter din Conventia de la Paris; - marcile care cuprind, fara autorizatia organelor competente, reproduceri sau imitatii de steme, drapele, alte embleme, sigle, initiale sau denumiri care intra sub incidenta art. 6 ter din Conventia de la Paris si care apartin organizatiilor internationale interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe tari ale Uniunii; - marcile care contin semne cu inalta valoare simbolica, in special un simbol religios; - marcile care contin, fara autorizatia organelor competente, ecusoane, embleme, blazoane, semne heraldice, altele decat cele avute in vedere de art. 6 ter din Conventia de la Paris. 3. Semnul sa fie disponibil

Semnul este disponibil daca nu a fost deja inregistrat, nu reprezinta o marca notorie. Indisponibilitatea se poate datora: apropierii semnului ca nume commercial, indicatie geografica, desen sau model industrial, existent unui drept de autor sau a protectiei prin drept al personalitatii.

4. Semnul sa fie licit

Conditia ca semnul sa fie licit este prevazuta expres de lege in art. 5 lit. i) potrivit caruia sunt excluse de la protectie ,,marcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri”; 3. Subiectele dreptului de marca.

Dreptul la marca poate fi obtinut in conditiile Legii 84/1998 de orice persoana fizica sau juridica care desfasoara activitate industriala, de comert sau presteaza un serviciu. Dispozitiile prezentei legi se aplica si persoanelor fizice sau juridice straine cu domiciliul, respectiv sediul in afara teritoriului Romaniei, in conditiile conventiilor internationale privind marcile si indicatiile geografice la care Romania este parte. De asemenea, persoanele fizice sau juridice romane care au domiciliul, respectiv sediul in Romania sau in strainatate, precum si persoanele fizice sau juridice sraine care au domiciliul, respective sediul in Romania, vor beneficia de prevederile Legii 84/1998 republicata.


87

In raport de natura marcii, subiectul dreptului la marca poate fi: -subiect al dreptului la marca individuala -subiect al dreptului la marca colectiva -subiect al dreptului la marca de certificare


88

CAPITOLUL VIII

DOBANDIREA DREPTULUI DE MARCA.CONTINUTUL DREPTULUI LA

MARCA.

1.Dobandirea dreptului de marca.

Moduri de dobandire:

1.Sistemul declarativ cunoscut si sub numele de sistem realist sau al prioritatii de folosinta

2.Sistemul mixt (dualist, complex sau al efectului atributiv amanat) 3.Sistemul atributiv ( constitutive, formalist sau al prioritatii de inregistrare)

1.1. Sistemul declarativ

Potrivit acestuia, dreptul la marca poate fi dobandit prin apropierea si folosirea in anumite conditii a marcii. Pentru a fi dobandit dreptul asupra marcii ne se impune ca semnul ales ca marca sa fie supus nici unei formalitati, nu este necesara niciun fel de declaratie sau existenta ori eliberarea vreunui titlu. Marca apartine persoanei care a folosit-o mai intai, aceasta putand fi o alta persoana decat cea care a depus cererea de inregistrare a marcii la autoritatea competenta. Marca este protejata fara a fi inscrisa intr-un depozit. Cel care exploateaza efectiv marca si care si-a apropiat-o primul in conditiile legii are dreptul sa interzica tertelor persoane folosirea ei.

Dobandirea marcii prin sistemul declarativ trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: 1.folosirea marcii sa aiba carcater public(conditia obiectiva) 2. folosirea marcii sa se exercite cu intentia de apropiere(conditia subiectiva) In sistemul prioritatii de folosinta, fiind vorba de o stare de fapt, dovada se va face cu

orice mijloc de proba. 1.2. Sistemul mixt

Doctrina a conturat mai multe tipuri de sisteme mixte: a) sistemul mixt atributiv amanat b)sistemul mitxt provocator c)sistemul mixt prealabil(elvetian)

1.3. Sistemul atributiv

În sistemul atribuitiv, adoptat si de legea romana, dreptul la marca se dobandeste prin inregistrare si apartine persoanei care inregistreaza prima un semn distinctiv. In acest sistem prioritatea de inregistrare este superioara prioritatii de folosinta. Daca nu sunt urmate de inregistrare, actele de folosire anterioare inregistrarii nu pot fi opozabile ca anterioritati.


89

Inregistrarea nu trebuie confundata cu constituirea depozitului, care este o etapa anterioara inregistrarii.

Daca au loc doua inregistrari ale aceleiasi marci, prioritatea de folosinta nu are intaietate, iar dreptul asupra marcii va fi atribuit persoanei care a facut prima inregistrarea.

In sistemul atributiv, prioritatea prin inregistrare produce urmatoarele efecte: 1.Inregistrarea confera, exceptand marcile notorii, un drept exclusiv de exploatare a

semnului ales ca marca. 2. In cazul unor situatii inechitabile in care o persoana foloseste timp indelungat un semn

de marca, fara a-l inregistra, iar o alta persoana il inregistreaza cu rea credinta, prima persoana va putea invoca nototietate marcii

3. stabileste data nasterii dreptului la marca 4.dreptul la marca dobandit prin inregistrare nu se poate pierde prin nefolosinta Procedura inregistrarii cuprinde urmatoarele etape: 1. Constituirea depozitului national reglementar 2. examinarea preliminara a cererii de depozit 3. examinarea de fond a cererii de inregistrare 4. inregistrarea marcii 5. publicarea Cererea de inregistrare a marcii, depusa la OSIM, redactata in limba romana si continand

elementele prevazute la alin. (2) din art.9, constituie depozitul reglementar al marcii. Cererea de inregistrare a marcii contine urmatoarele elemente:

a)solicitarea explicita a inregistrarii marcii; b) datele de identificare a solicitantului si, dupa caz, a mandatarului; c) o reprezentare grafica, suficient de clara, a marcii a carei inregistrare este ceruta; d) lista produselor si/sau serviciilor pentru care se solicita inregistrarea marcii; e) dovada achitarii taxei de depunere si de publicare a cererii de inregistrare a marcii. Cererea prezinta mentiuni exprese atunci cand marca:

a) contine una sau mai multe culori revendicate ca element distinctiv al marcii; b) este tridimensionala sau de un alt tip decat cele verbale sau figurative; c) contine o transliterare sau o traducere a marcii ori a unor elemente ale marcii. Cererea se refera la o singura marca si este prezentata in conditiile prevazute de

regulamentul de aplicare a legii. Cererile de inregistrare depuse in baza Aranjamentului de la Madrid sau a Protocolului

referitor la Aranjament trebuie sa indeplineasca conditiile acestor tratate. Depunerea cererii de inregistrare a marcii se poate face la registratura OSIM, prin posta sau pe cale electronica, in conditiile prevazute de regulamentul de aplicare a legii. Data depozitului reglementar este data la care a fost depusa la OSIM cererea de inregistrare a marcii in conditiile in care aceasta contine toate elementele prevazute de lege.


90

Cand o cerere de inregistrare a marcii a fost reglementar depusa pentru prima data intr-o alta tara membra a Uniunii de la Paris sau membra a Organizatiei Mondiale a Comertului, solicitantul poate revendica data primului depozit printr-o cerere de inregistrare in Romania a aceleiasi marci, cu conditia ca aceasta din urma cerere sa fie depusa la OSIM in termen de 6 luni de la data constituirii primului depozit. Daca solicitantul a prezentat anumite produse si servicii sub o marca in cadrul unei expozitii internationale oficiale sau oficial recunoscute, in sensul Conventiei privind expozitiile internationale, semnata la Paris la 22 noiembrie 1928, ratificata de Romania prin Legea nr. 246/1930, revizuita la 30 noiembrie 1972, organizata pe teritoriul Romaniei sau intr-un stat membru al Conventiei de la Paris, si daca o cerere de inregistrare a marcii sub care au fost prezentate aceste produse si servicii a fost depusa la OSIM intr-un termen de 6 luni de la data primei prezentari in expozitie, solicitantul beneficiaza de un drept de prioritate de la data introducerii produsului in expozitie. Drepturile de prioritate trebuie invocate odata cu depunerea cererii de inregistrare a marcii, justificate prin acte de prioritate si sunt supuse taxei legal stabilite. Actele de prioritate se depun si taxa legala se plateste in maximum 3 luni de la data cererii de inregistrare a marcii. Nerespectarea termenului prevazut la alin. (2)atrage nerecunoasterea prioritatii invocate. Inregistrarea unei marci poate fi ceruta individual sau in comun de orice persoana, direct sau printr-un mandatar, in conditiile prevazute de lege, precum si de regulamentul de aplicare a prezentei legi. Reprezentarea solicitantului prin mandatar este obligatorie cand solicitantul nu are nici domiciliul, nici sediul si nicio unitate industriala sau comerciala efectiva si functionala pe teritoriul Uniunii Europene ori in Spatiul Economic European, cu exceptia procedurii de depunere a cererii de inregistrare a marcii. Solicitantul cererii de inregistrare a marcii va comunica, in termen de 3 luni de la depunerea acesteia la OSIM, dovada platii taxei de inregistrare si examinare a cererii, in cuantumul prevazut de lege. In termen de o luna de la data primirii cererii de inregistrare a marcii, OSIM examineaza daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 9 alin. (1) si, in caz afirmativ, atribuie data de depozit cererii. Daca cererea nu indeplineste conditiile prevazute la art. 9 alin. (1), OSIM va notifica solicitantului lipsurile cererii, acordand un termen de 3 luni pentru depunerea completarilor. In cazul in care solicitantul completeaza in termen lipsurile notificate de OSIM, data depozitului este aceea la care cererea de inregistrare a marcii a fost completata conform art. 9 alin. (1). In caz contrar, cererea se respinge. Daca taxa de inregistrare si examinare a cererii nu este platita in termenul prevazut la art. 14, OSIM poate acorda solicitantului, pentru motive intemeiate, inca un termen de doua luni.


91

In cazul neplatii taxelor in termen se considera ca solicitantul a renuntat la inregistrarea marcii si cererea se respinge. Cererea de inregistrare a marcii avand data de depozit se publica, in format electronic, in maximum 7 zile de la data depunerii. In termen de doua luni de la data publicarii cererii de inregistrare a marcii, conform art. 17, orice persoana interesata poate formula observatii privind cererea de inregistrare a marcii pentru motivele absolute de refuz prevazute la art. 5. In termen de doua luni de la data publicarii cererii de inregistrare a marcii, conform art. 17, orice persoana interesata poate formula opozitie la inregistrarea marcii pentru motivele relative de refuz prevazute la art. 6. Opozitiile trebuie sa fie formulate in scris, motivat si cu plata taxei prevazute de lege. La cererea solicitantului, titularul marcii care a formulat opozitia prezinta OSIM dovada ca:

a) in cursul unei perioade de 5 ani care preceda data publicarii marcii asupra careia s-a formulat opozitia, marca anterioara a facut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul Romaniei pentru produsele si serviciile pentru care aceasta a fost inregistrata;

b) exista motive justificate pentru neutilizarea marcii cu privire la care s-a facut opozitie. In cazul neplatii taxelor legale pentru opozitie, se considera ca aceasta nu a fost facuta. OSIM notifica solicitantului cererii de inregistrare a marcii, de indata, opozitia formulata, indicand numele persoanei care a formulat-o, precum si motivele opozitiei privind inregistrarea marcii. In termen de 30 zile de la data notificarii opozitiei, solicitantul poate prezenta punctul sau de vedere. Solutionarea opozitiei poate fi suspendata in urmatoarele situatii:

a) cand se bazeaza pe o cerere de inregistrare a marcii, pana la inregistrarea acesteia; b) marca opusa face obiectul unei actiuni in anulare sau de decadere, pana la

solutionarea definitiva a cauzei. In cursul suspendarii, in orice moment, solicitantul sau oponentul poate solicita reluarea solutionarii opozitiei, daca motivul de suspendare nu mai subzista. Opozitia formulata cu privire la cererea de inregistrare a marcii publicata se solutioneaza de o comisie din cadrul Serviciului marci al OSIM, potrivit regulamentului de aplicare a prezentei legi. Comisia emite un aviz de admitere sau de respingere a opozitiei, care este avut in vedere la examinarea pe fond. OSIM examineaza pe fond cererea de inregistrare a marcii si hotaraste admiterea inregistrarii marcii, in tot sau in parte, ori respingerea cererii de inregistrare a marcii, in termen de maximum 6 luni de la publicarea acesteia, sub conditia achitarii taxelor de inregistrare si de examinare a cererii prevazute de lege.


92

Sub conditia achitarii unei taxe suplimentare de urgentare, echivalenta cu dublul taxelor de inregistrare si de examinare prevazute de lege, OSIM examineaza si hotaraste asupra cererii de inregistrare a marcii, in termen de 3 luni de la publicarea acesteia. OSIM examineaza:

a) calitatea solicitantului b) conditiile prevazute la art. 12 alin. (1) si (2), daca in cerere se invoca o prioritate; c) motivele de refuz prevazute la art. 5 alin. (1) si, daca este cazul, observatiile

formulate. In cazul in care au fost formulate opozitii cu privire la cererea de inregistrare a marcii pentru motivele de refuz prevazute la art. 6, avizul comisiei prevazute la art. 21 alin. (1) este obligatoriu la examinarea pe fond. In cazul nerespectarii termenelor prevazute la alin. (1) si (2), OSIM este obligat la restituirea taxelor percepute. Cand un element neesential al marcii este lipsit de caracter distinctiv si daca acest element este de natura sa creeze indoieli asupra intinderii protectiei marcii, OSIM cere solicitantului sa declare, in termen de doua luni de la data notificarii, ca nu invoca un drept exclusiv asupra acestui element. Declaratia se publica odata cu marca inregistrata. In lipsa declaratiei cererea de inregistrare a marcii se respinge. Examinarea motivelor de refuz privind marca notorie se face potrivit unor criterii, cum ar fi: a) gradul de distinctivitate, initiala sau dobandita, a marcii notorii in Romania; b) durata si intinderea utilizarii in Romania a marcii notorii in legatura cu produsele si serviciile pentru care o marca se solicita a fi inregistrata; c) durata si intinderea publicitatii marcii notorii in Romania; d) aria geografica de utilizare a marcii notorii in Romania; e) gradul de cunoastere a marcii notorii pe piata romaneasca de catre segmentul de public caruia i se adreseaza; f) existenta unor marci identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare, apartinand altei persoane decat aceea care pretinde ca marca sa este notorie. Pentru examinarea motivelor de refuz, pe baza criteriilor prevazute la alin. (1), OSIM poate cere de la autoritati publice, institutii publice, precum si de la persoane juridice de drept privat documente, in vederea stabilirii notorietatii marcii in Romania. Cand un motiv de refuz se aplica numai la anumite produse sau servicii pentru care inregistrarea marcii a fost solicitata, inregistrarea va fi refuzata numai pentru aceste produse sau servicii. Daca in urma examinarii cererii se constata indeplinirea conditiilor legale, OSIM decide inregistrarea marcii. Marca se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala, in format electronic, in maximum doua luni de la data deciziei de inregistrare, iar OSIM elibereaza certificatul de inregistrare a marcii numai dupa plata taxei de publicare si eliberare.


93

Daca cererea nu indeplineste conditiile pentru inregistrarea marcii, OSIM notifica aceasta solicitantului, acordandu-i un termen de 3 luni in care acesta sa isi poata prezenta punctul de vedere ori sa isi retraga cererea. Termenul poate fi prelungit cu o noua perioada de 3 luni, la cererea solicitantului si cu plata taxei prevazute de lege. OSIM va decide, dupa caz, inregistrarea marcii, respingerea cererii de inregistrare a marcii ori va lua act de retragerea cererii.

CAPITOLUL IX

CONTINUTUL DREPTULUI LA MARCA

Caracterele juridice ale dreptului la marca: caracterul absolute caracterul accesoriu caracterul perpetuu -aracterul territorial

Potrivit legii romane, dreptul la marca este alcatuit din : dreptul de prioritate dreptul de folosire exclusiva

Dreptul de prioritate este recunoscut in sistemul atributiv cu incepere de la data

constituirii depozitului reglementar, adica de la data depunerii cererii de inregistrare.In sistemul declarativ este recunoscut persoanei care a utilizat prima un semn distinctive ca marca.

Potrivit Legii nr. 84 /1998 dreptul de prioritate asupra marcii cunoaste doua situatii speciale: prioritatea unionista si prioritatea de expozitie43.

Astfel, potrivit art. 10 alin.2 , prioritatea unionistă se referă la situația în care cererea de înregistrare a mărcii a fost reglementar depusă întâia dată într-o altă țară membră a Uniunii de la Paris sau membră a Organizației Mondiale a Comerțului. În acest caz, solicitantul poate revendica data primului depozit printr-o cerere de înregistrare în Romania a aceleiași mărci, cu condiția ca aceasta din urmă cerere să fie depusă la OSIM în termen de 6 luni de la data constituirii primului depozit.

43 Florea Bujorel, Dreptul proprietății intelectuale, Ed. FRM, București, 2007, p.161


94

Același text de lege reglementează în art.11și prioritatea de expoziție. În acest sens, dacă solicitantul a prezentat anumite produse și servicii sub o marcă în cadrul unei expoziții internaționale oficiale sau oficial recunoscute44, organizată pe teritoriul Romaniei sau într-un stat membru al Convenției de la Paris, acesta beneficiază de un drept de prioritate de la data introducerii produsului în expoziție cu condiția să depună la OSIM o cerere de înregistrare a mărcii sub care au fost prezentate aceste produse și servicii, într-un termen de 6 luni de la data primei prezentari în expoziție.

Drepturile de prioritate trebuie invocate odată cu depunerea cererii de inregistrare a mărcii, iar actele de prioritate justificative se depun în maximum 3 luni de la data cererii de înregistrare a mărcii, cu consecința nerecunoașterii priorității invocate .

Dreptul de exploatare exclusiva

Inregistrarea marcii confera titularului sau un drept exclusiv asupra marcii. Titularul marcii poate cere instantei judecatoresti competente sa interzica tertilor sa foloseasca, in activitatea lor comerciala, fara consimtamantul sau:

a) un semn identic marcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost inregistrata;

b) un semn pentru care, datorita faptului ca este identic sau asemanator cu o marca si din cauza ca produsele sau serviciile carora li se aplica marca sunt identice sau similare, exista un risc de confuzie in perceptia publicului, incluzand riscul de asociere intre semn si marca;

c) un semn identic sau asemanator cu marca, pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este inregistrata, cand aceasta din urma a dobandit un renume in Romania si daca folosirea fara drept a semnului ar fi in detrimentul caracterului distinctiv al marcii ori in detrimentul renumelui acesteia.

Titularul marcii poate cere sa fie interzise tertilor, in special, urmatoarele acte: a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje;

b) oferirea produselor sau comercializarea ori detinerea lor in acest scop sau, dupa caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn;

c) punerea in libera circulatie, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum si acordarea oricarei alte destinatii vamale, asa cum acestea sunt definite in reglementarile vamale, produselor sub acest semn;

d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate. Solicitantul cererii de inregistrare a marcii poate cere ca tertilor sa le fie interzisa efectuarea actelor mai sus mentionate numai dupa publicarea acesteia. Pentru actele enuntate mai sus, savarsite ulterior publicarii cererii de inregistrare a

44 in sensul Conventiei privind expozitiile internationale, semnata la Paris la 22 noiembrie 1928, ratificata de Romania prin Legea nr. 246/1930, revizuita la 30 noiembrie 1972


95

marcii, solicitantul poate cere despagubiri, potrivit dreptului comun. Titlul pentru plata despagubirilor este executoriu numai dupa data inregistrarii marcii. In cazul in care cererea de inregistrare a marcii a fost respinsa, solicitantul nu are dreptul la despagubiri.

Limitarea dreptului la marca

Dreptul asupra marcii se epuizeaza, iar titularul nu poate interzice altor persoane folosirea acesteia pentru produse care au fost puse in comert in Uniunea Europeana si in Spatiul Economic European sub aceasta marca de titularul insusi sau cu consimtamantul sau. Însa daca exista motive temeinice care justifica opozitia titularului la comercializarea ulterioara a produselor, in special atunci cand starea produselor este modificata sau alterata dupa punerea lor in comert, titularul poate interzice folosirea marcii pentru produsele care au fost puse in comert chiar de titular sau cu acordul lui. Titularul marcii nu poate cere sa se interzica unui tert sa foloseasca in activitatea sa comerciala:

a)numele/denumirea sau adresa/sediul titularului; b) indicatii care se refera la specia, calitatea, destinatia, valoarea, originea geografica,

perioada de fabricatie a produsului sau perioada prestarii serviciului sub marca, precum si la orice alte caracteristici ale acestora;

c) marca, daca aceasta este necesara pentru a indica destinatia produsului sau a serviciului, in special pentru accesorii sau piese detasabile. Bineînțeles, tețul este obligat să folosească aceste elementele conform bunelor practici din domeniul industrial ori comercial. Limitările aduse dreptului exclusiv asupra mărcii privesc și alte aspecte, precum: -principiul specialității, care limitează protecția oferită de marcă doar la produsele sau serviciile pentru care s-a făcut înregistrarea45 -limitarea temporară este relativă întrucât durata de valabilitate de 10 ani, poate fi prelungită ori de câte ori dorește titularul46.

45 Gabriel Olteanu, op.cit. p. 214 46 Art.30


96

CAPITOLUL X

TRANSMITEREA ,STINGEREA SI APARAREA DREPTULUI DE MARCA.

1.Transmiterea dreptului de marca.

Drepturile asupra marcii se pot transmite prin cesiune, licenta sau pe cale succesorala. Este, de asemenea, considerata transmitere de drepturi si executarea silita a debitorului, titular al marcii, efectuata in conditiile legii. Inscrierea transmiterii de drepturi asupra marcilor aflate in litigiu se suspenda pana la data ramanerii definitive a hotararilor judecatoresti cu privire la acestea. Drepturile cu privire la marca pot fi transmise prin cesiune, independent de transmiterea fondului de comert in care aceasta este incorporata. Cesiunea trebuie facuta in scris si semnata de partile contractante, sub sanctiunea nulitatii. Transmiterea prin cesiune a drepturilor asupra marcii se poate face pentru toate produsele sau serviciile pentru care marca este inregistrata sau numai pentru o parte dintre acestea; cesiunea, chiar partiala, nu poate limita teritorial folosirea marcii pentru produsele sau serviciile la care se refera. In cazul in care patrimoniul titularului marcii este transmis in totalitatea sa, aceasta transmitere are ca efect si transferul drepturilor cu privire la marca. Transmiterea unor elemente din patrimoniul titularului nu afecteaza calitatea de titular al dreptului la marca. Marcile identice sau similare, apartinand aceluiasi titular si care sunt folosite pentru produse sau servicii identice sau similare, nu pot fi transmise prin cesiune decat in totalitate si numai catre o singura persoana, sub sanctiunea nulitatii actului de transmitere. Cererea de inscriere a cesiunii va fi insotita de actul doveditor al schimbarii titularului marcii. OSIM refuza inscrierea transmiterii cesiunii daca rezulta in mod evident faptul ca prin aceasta publicul este indus in eroare cu privire la natura, calitatea sau originea geografica a produselor sau serviciilor pentru care marca a fost inregistrata, in afara de situatia in care beneficiarul transmiterii accepta sa limiteze transmiterea marcii la produsele sau serviciile pentru care marca nu este inselatoare.


97

La cererea persoanei interesate si cu plata taxei prevazute de lege, OSIM inscrie cesiunea in Registrul marcilor si o publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Cesiunea este opozabila tertilor de la data publicarii acesteia. Titularul marcii poate, in baza unui contract de licenta, sa autorizeze tertii sa foloseasca marca pe intreg teritoriul Romaniei sau pe o parte a acestuia, pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele ori serviciile pentru care marca a fost inregistrata. Licentele pot fi exclusive sau neexclusive. Titularul marcii poate invoca drepturile conferite de marca impotriva licentiatului care a incalcat clauzele contractului de licenta, in ceea ce priveste durata folosirii, aspectul marcii si natura produselor sau a serviciilor pentru care licenta a fost acordata, teritoriul pe care marca poate fi folosita, calitatea produselor fabricate sau a serviciilor furnizate de licentiat sub marca pentru care s-a acordat licenta. Pe durata contractului de licenta de marca, licentiatul este obligat: a) sa foloseasca, pentru produsele carora li se aplica marca, numai marca ce face obiectul contractului de licenta, avand totusi libertatea de a aplica pe aceste produse semne indicand ca el este fabricantul acestora; b) sa puna mentiunea sub licenta alaturi de marca aplicata pe produsele ce fac obiectul acesteia, conform contractului. Licentele se inscriu in Registrul marcilor, cu plata taxei prevazute de lege, si se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Licenta este opozabila tertilor de la data publicarii acesteia. Daca in contractul de licenta nu este stipulat altfel, licentiatul nu poate introduce in justitie o actiune in contrafacere fara consimtamantul titularului marcii. Titularul unei licente exclusive poate introduce o actiune in contrafacere, daca, dupa ce a notificat titularului marcii actele de contrafacere de care a luat cunostinta, acesta nu a actionat in termenul solicitat de licentiat. Cand o actiune in contrafacere a fost pornita de catre titular, oricare dintre licentiati poate sa intervina in proces, solicitand repararea prejudiciului cauzat prin contrafacerea marcii. Lipsa inscrierii unei licente la OSIM nu afecteaza: a) valabilitatea inregistrarii marcii care face obiect al licentei ori cu privire la protectia licentei marcii; b) interventia intr-o actiune in contrafacere angajata de titular ori obtinerea, in cadrul acestei proceduri, de daune-interese, ca urmare a contrafacerii unei marci care face obiect al licentei. Inscrierea licentei nu este o conditie pentru ca folosirea unei marci de beneficiarul licentei sa poata fi considerata echivalentul unui act de utilizare de catre titular, in cadrul procedurilor referitoare la dobandirea, mentinerea validitatii ori la apararea drepturilor cu privire la acea marca.

2.Stingerea dreptului de marca.


98

Potrivit art. Articolul 36 din HG 1.134/201047 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 , drepturile asupra unei marci se sting:

a) la expirarea duratei de protectie; b) prin renuntarea expresa a titularului dreptului; c) prin decaderea din drepturi a titularului; d) prin anularea inregistrarii marcii. Expirarea duratei de protective

Cand inregistrarea unei marci nu este reinnoita, la expirarea termenului prevazut la art. 30 alin. (5) din lege, OSIM inscrie in Registrul marcilor mentiunea ca inregistrarea acestei marci a ramas fara efect de la data expirarii ultimei perioade de protectie de 10 ani.

Renuntarea expresa a titularului dreptului

Titularul poate sa renunte la marca pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata.

Renuntarea la marca se declara in scris la OSIM de catre titularul marcii sau de catre persoana imputernicita de acesta, iar drepturile asupra marcii se sting, cu privire la produsele si serviciile la care marca se refera, la data inscrierii renuntarii in Registrul macilor.

Declaratia de renuntare la o marca va contine urmatoarele elemente: a) numarul inregistrarii marcii; b) numele sau denumirea si adresa ori sediul titularului; c) daca un mandatar a fost desemnat, numele sau denumirea si adresa ori sediul acestuia; d) daca renuntarea la marca vizeaza numai anumite produse si servicii, lista cuprinzand

produsele si serviciile pentru care se declara renuntarea. Daca o licenta a fost inscrisa, renuntarea va fi inscrisa in Registrul marcilor numai dupa

un termen de 3 luni de la data la care titularul marcii a prezentat la OSIM un document din care sa rezulte ca titularul a informat licentiatul despre intentia sa de renuntare la marca. Daca, inainte de expirarea acestui termen, titularul prezinta la OSIM dovezi privind acordul licentiatului, renuntarea va fi de indata inregistrata.

Decaderea din drepturi a titularului

Orice persoana interesata poate solicita Tribunalului Bucuresti, oricand in cursul duratei de protectie a marcii, decaderea titularului din drepturile conferite de marca daca: a) fara motive justificate, intr-o perioada neintrerupta de 5 ani, socotita de la data inscrierii in Registrul marcilor, marca nu a facut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul Romaniei pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost inregistrata sau daca aceasta folosire a fost suspendata pentru o perioada neintrerupta de 5 ani;

47 Hotararea Guvernului nr. 1.134/10.XI.2010 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.

84/1998 privind marcile şi indicaţiile geografice - publicata în Monitorul Oficial nr. 809/03.XII.2010

http://www.osim.ro/legis/legislatie/marci/regulament_marci.pdf

http://www.osim.ro/legis/legislatie/marci/regulament_marci.pdf


99

b) dupa data inregistrarii, marca a devenit, ca urmare a actiunii sau inactiunii titularului, desemnarea uzuala in comert a produsului sau a serviciului pentru care a fost inregistrata; c) dupa data inregistrarii si ca urmare a folosirii marcii de catre titular sau cu consimtamantul acestuia, marca a devenit susceptibila a induce publicul in eroare, in special cu privire la natura, calitatea sau provenienta geografica a produselor ori serviciilor pentru care a fost inregistrata; d) marca a fost inregistrata pe numele unei persoane neavand calitatea prevazuta la art. 3 lit. h) si i).

Este asimilata folosirii efective a marcii: a) folosirea marcii sub o forma care difera de cea inregistrata prin anumite elemente ce nu altereaza caracterul distinctiv al acesteia; b) imposibilitatea folosirii marcii din circumstante independente de vointa titularului, cum ar fi restrictiile la import sau ca urmare a altor dispozitii ale autoritatilor publice vizand produsele sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata; c) aplicarea marcii pe produse sau pe ambalaje exclusiv in vederea exportului; d) folosirea marcii de catre un tert avand consimtamantul titularului sau de catre orice persoana abilitata sa utilizeze o marca colectiva sau o marca de certificare, fiind considerata ca folosire a marcii de catre insusi titularul acesteia. Cererea de decadere sau cererea in anulare va contine cel putin urmatoarele: a) datele de identificare ale solicitantului cererii de decadere sau ale solicitantului cererii de anulare; b) indicatii privind marca inregistrata ce face obiectul cererii de decadere sau cererii in anulare; c) cauzele de decadere sau nulitate; d) motive in sustinerea cererii formulate. Titularul nu poate fi decazut din drepturile sale daca, in perioada de la expirarea termenului prevazut la alin. (1) lit. a) si pana la prezentarea cererii de decadere, marca a fost folosita efectiv. Totusi, daca inceperea sau reluarea folosirii marcii a avut loc cu 3 luni inainte de prezentarea in justitie a cererii de decadere, folosirea marcii nu este luata in considerare daca pregatirile pentru inceperea sau reluarea folosirii au intervenit numai dupa ce titularul a luat la cunostinta de faptul ca ar putea fi introdusa o cerere de decadere. Dovada folosirii marcii incumba titularului acesteia si poate fi facuta prin orice mijloc de proba. Decaderea produce efecte de la data introducerii cererii de decadere la instanta judecatoreasca competenta. Marca se radiaza din Registrul marcilor si mentiunea radierii se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.

Anularea inregistrarii marcii

Anularea inregistrarii marcii poate fi ceruta Tribunalului Bucuresti de catre orice persoana interesata, pentru oricare dintre urmatoarele motive:


100

a) inregistrarea marcii s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor art. 5 alin. (1), adica exista un mtiv de excludere absoluta de la inregistrare a marcii; b) inregistrarea marcii s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor art. 6, adica exista un mtiv de excludere relativa de la inregistrare a marcii; c) inregistrarea marcii a fost solicitata cu rea-credinta; d) inregistrarea marcii aduce atingere dreptului la imagine sau numelui patronimic al unei persoane; e) inregistrarea marcii aduce atingere unor drepturi anterior dobandite cu privire la o indicatie geografica protejata, un desen sau un model industrial protejat sau alt drept de proprietate industriala protejat ori cu privire la un drept de autor. Actiunea in anulare pentru motivul prevazut la alin. (1) lit. c) poate fi introdusa oricand in perioada de protectie a marcii. Termenul in care poate fi ceruta anularea inregistrarii marcii pentru motivele prevazute la alin. (1) lit. a), b), d) si e) este de 5 ani si curge de la data inregistrarii marcii. Inregistrarea marcii nu poate fi anulata pe motivul existentei unui conflict cu o marca anterioara, daca aceasta din urma nu indeplineste conditiile de utilizare prevazute la art. 46 alin. (1) si (3), adica daca nu exista un motiv de decadere a titularului din drepturile conferite de marca. Daca marca anterioara nu a fost folosita decat pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata, inregistrarea marcii poate fi anulata numai pentru acele produse sau servicii pentru care marca nu a fost folosita. Titularul unei marci anterioare, care cu stiinta a tolerat intr-o perioada neintrerupta de 5 ani folosirea unei marci ulterior inregistrate, nu poate sa ceara anularea si nici sa se opuna folosirii marcii ulterioare pentru produsele si serviciile pentru care aceasta marca ulterioara a fost folosita, in afara de cazul in care inregistrarea marcii ulterioare a fost ceruta cu rea-credinta. Titularul marcii ulterior inregistrate nu se poate opune folosirii marcii anterioare, desi aceasta din urma nu mai poate fi invocata impotriva marcii ulterioare. Daca un motiv de decadere sau de nulitate exista numai pentru o parte a produselor sau a serviciilor pentru care marca a fost inregistrata, decaderea sau nulitatea va produce efecte numai cu privire la aceste produse sau servicii. 3.Apararea dreptului de marca.

Apararea dreptului la marca se realizeaza prin mijloace de drept administrative, mijloace de drept civil si mijloace de drept penal. Mijloace administrative: -opozitiile la inregistrare , care pot fi formulate de orice persoana interesata -contestatiile impotriva deciziei OSIM, care pot fi formulate de solicitantul marcii sau titularul unei anterioritati in termen de 3 luni de la comunicare. Masuri de drept civil:


101

Titularul marcii poate solicita instantei de judecata sa dispuna laurea unor masuri asiguratorii, atunci cand exista un risc de incalcare a dreptului la marca de catre terte persoane si daca aceasta incalcare ameninta sa cauzeze un prejudiciu ireparabil ori daca exista riscul ca elementele de proba sa fie distruse. Masuri de drept penal: -Infractiunea in contrafacerea marcii -Infractiunea de concurenta neloiala prin marca


102

CAPITOLUL X

PROTECTIA JURIDICA A INDICATIILOR GEOGRAFICE.

Definitie. Conform art. 3 lit. g) din Legea 84/1998 republicata, indicatia geografica reprezinta denumirea ce serveste la identificarea unui produs originar dintr-o tara, regiune sau localitate a unui stat, in cazurile in care o calitate, o reputatie sau alte caracteristici determinate pot fi in mod esential atribuite acestei origini geografice. Indicatia geografica este constituita intotdeauna dintr-o denumire geografica, cum ar fi: denumirea unei tari, a unei regiuni, a unei localitati, etc. Indicatiile geografice sunt folosite mai ales pentru produsele alimentare, fiind o garantie a calitatii. Indicatiile geografice ale produselor sunt protejate in Romania prin inregistrarea acestora la OSIM, potrivit prezentei legi sau conventiilor internationale la care Romania este parte, si pot fi folosite numai de persoanele care produc sau comercializeaza produsele pentru care aceste indicatii au fost inregistrate. Nu sunt supuse procedurii de inregistrare indicatiile geografice care au dobandit sau vor dobandi protectie pe calea unor conventii bilaterale sau multilaterale incheiate de Romania. Lista indicatiilor geografice a caror protectie este recunoscuta in Romania va fi inscrisa la OSIM in Registrul indicatiilor geografice si se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala Indicatii geografice susceptibile de inregistrare:

În sensul art. 75 , OSIM inregistreaza indicatiile geografice si acorda solicitantului dreptul de utilizare a acestora dupa ce autoritatea publica centrala de specialitate sau, dupa caz, autoritatea competenta din tara de origine a solicitantului certifica:

a) indicatia geografica a produsului, care urmeaza a fi inregistrata; b) produsele care pot fi comercializate sub aceasta indicatie; c) aria geografica de productie; d) caracteristicile si conditiile de obtinere pe care trebuie sa le indeplineasca produsele

pentru a putea fi comercializate sub aceasta indicatie. Sunt excluse de la inregistrare indicatiile geografice care:

a) nu sunt conforme dispozitiilor art. 3 lit. g); b) sunt denumiri generice ale produselor; c) sunt susceptibile de a induce publicul in eroare asupra naturii, originii, modului de

obtinere si calitatii produselor; d) sunt contrare bunelor moravuri sau ordinii publice.

Cererea de inregistrare a indicatiei geografice


103

Au calitatea de a solicita OSIM inregistrarea unei indicatii geografice asociatiile de producatori care desfasoara o activitate de productie in zona geografica, pentru produsele indicate in cerere. Inregistrarea unei indicatii geografice poate fi ceruta la OSIM, direct sau prin mandatar, si este supusa taxei prevazute de lege. Cererea de inregistrare a unei indicatii geografice va contine:

a) solicitarea expresa cu privire la inregistrarea unei indicatii geografice si la acordarea dreptului de utilizare a acesteia;

b) denumirea si sediul asociatiei de producatori care solicita inregistrarea indicatiilor geografice;

c) lista cuprinzand persoanele autorizate sa utilizeze indicatia geografica; d) indicatia geografica ce face obiectul cererii; e) tipul de produse la care se refera indicatia geografica, precum si indicarea locului de

fabricatie si a limitelor ariei geografice de productie; f) numele sau denumirea si adresa ori sediul mandatarului autorizat, daca asociatia de

producatori si-a desemnat un mandatar. Cererea de inregistrare a indicatiei geografice va fi insotita de:

a) un caiet de sarcini continand urmatoarele elementele : denumirea produsului la care se refera indicatia geografica,descrierea produsului si a principalelor caracteristici ale acestuia, delimitarea ariei geografice de productie, elementele care dovedesc ca produsul este originar din aria geografica de productie, descrierea metodei de obtinere a produsului, elementele care justifica legatura produsului cu zona sau cu originea geografica a acestuia, referinte privind procedurile de control a calitatii produselor, precum si organul competent sa efectueze acest control.

b) un certificat de conformitate a produselor cu elementele prevazute in caietul de sarcini, eliberat de autoritatea publica centrala de specialitate;

c) dovada achitarii taxei de inregistrare a indicatiei geografice; d) procura de reprezentare a solicitantului cererii, daca este cazul.

Daca solicitantul inregistrarii unei indicatii geografice este o asociatie de producatori straina, cererea va fi insotita de urmatoarele documente:

a) documentul justificativ, in copie certificata pentru conformitate, al titlului de protectie obtinut in tara de origine;

b) dovada achitarii taxei de inregistrare a indicatiei geografice; c) procura de reprezentare a solicitantului cererii.

Procedura de inregistrare a indicatiei geografice

In termen de 3 luni de la depunere, OSIM examineaza cererea si indeplinirea conditiilor prevazute la art. 73,75 si 76 din Legea 84/1998 si art. 43 din Regulament.


104

Daca cererea indeplineste conditiile legale, OSIM decide inregistrarea indicatiei geografice si acordarea dreptului de utilizare a acesteia asociatiei de producatori solicitante. In termen de doua luni de la luarea acestei decizii, OSIM publica in BOPI indicatia geografica si lista cuprinzand persoanele autorizate sa utilizeze indicatia geografica.. In termen de doua luni de la publicarea cererii, orice persoana interesata poate face opozitie la inregistrarea indicatiei geografice. Opozitia la inregistrarea unei indicatii geografice se solutioneaza conform prevederilor referitoare la marca. Daca cererea indeplineste conditiile prevazute de lege, OSIM decide inregistrarea indicatiei geografice in Registrul indicatiilor geografice si acordarea dreptului de utilizare a acesteia solicitantului. Dreptul de folosire a indicatiei geografice, dobandit prin inregistrarea acesteia, apartine membrilor asociatiei inscrisi in lista comunicata la OSIM. In termen de doua luni de la data deciziei de inregistrare a indicatiei geografice, aceasta este inscrisa in Registrul indicatiilor geografice. Inscrierea unei indicatii geografice in Registrul indicatiilor geografice si eliberarea catre solicitant a certificatului de inregistrare a indicatiei geografice si de acordare a dreptului de utilizare a acesteia sunt supuse taxelor prevazute de lege. Inregistrarea unei indicatii geografice pe numele unei asociatii de producatori nu constituie obstacol la inregistrarea aceleiasi indicatii de catre orice alta asociatie avand calitatea ceruta la art. 73. Durata de protectie a indicatiilor geografice curge de la data depunerii cererii la OSIM si este nelimitata. Dreptul de utilizare a indicatiei geografice se acorda solicitantului pe o perioada de 10 ani, cu posibilitatea de reinnoire nelimitata, daca se mentin conditiile in care acest drept a fost dobandit. Cererea de reinnoire este supusa taxei prevazute de lege. Persoanele autorizate sa foloseasca o indicatie geografica pentru anumite produse au dreptul sa o foloseasca in circuitul comercial, aplicata numai pe aceste produse, in documente insotitoare, reclame, prospecte, si pot sa aplice mentiunea indicatie geografica inregistrata. Este interzisa folosirea unei indicatii geografice sau imitarea ei de catre persoane neautorizate, chiar daca se indica originea reala a produselor ori daca se adauga mentiuni ca: gen, tip, imitatie si altele asemenea. Persoanele autorizate de OSIM sa utilizeze o indicatie geografica pentru vinuri sau pentru produse spirtoase pot sa interzica folosirea acestei indicatii de catre orice alta persoana pentru vinuri sau pentru produse spirtoase care nu sunt originare din locul sugerat de indicatia geografica respectiva, chiar in cazurile in care originea adevarata a produsului este mentionata expres ori in cazurile in care indicatia geografica este utilizata in traducere sau este insotita de expresii, cum sunt: de genul, de tipul si altele asemenea.


105

Autoritatea publica centrala de specialitate poate proceda, din oficiu sau la sesizarea unei persoane interesate, la controlul produselor puse in circulatie sub indicatia geografica inregistrata. Dreptul de folosire a unei indicatii geografice nu poate sa faca obiectul niciunei transmiteri. Pe intreaga durata de protectie a indicatiei geografice oricare persoana interesata poate cere Tribunalului Bucuresti anularea inregistrarii acesteia, daca inregistrarea indicatiei geografice s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor art. 75 si 76. Pentru nerespectarea conditiilor de calitate si a caracteristicilor specifice produselor din zona la care se refera indicatia geografica, autoritatea publica centrala de specialitate sau oricare alta persoana interesata poate solicita Tribunalului Bucuresti decaderea din drepturi a persoanelor autorizate de OSIM sa foloseasca indicatia geografica inregistrata. Sentinta Tribunalului Bucuresti ramasa definitiva se comunica OSIM de catre persoana interesata. OSIM radiaza indicatia geografica din Registrul indicatiilor geografice si publica radierea acesteia in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala, in termen de doua luni de la comunicare. BIBLIOGRAFIE:

1. Bodoasca, T., Dreptul proprietatii intelectuale, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2012 2. Bodoasca, T., Dreptul proprietatii intelectuale, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010 3. Bujorel, F, Dreptul proprietatii intelectuale, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti,

2007 4. Macovei, I., Dreptul proprietatii intelectuale, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2010 5. Olteanu, G., Dreptul proprietatii intelectuale, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2008 6. Ligia Danila, Dreptul proprietatii intelectuale, Ed. CH Beck, Bucuresti, 2008 7. Ros, V.; Dragos Bogdan; Octavia Spineanu-Matei, Dreptul de autor si drepturile conexe,

Editura ALL Beck, Bucuresti, 2005 8. Romitan, C. R., Drepturile morale de autor, Ed. Universul juridic, Bucuresti, 2007 9. Eminescu Yolanda, Dreptul de autor, Lumina Lex, Bucuresti, 1997 10. Schmutzer Rudolf, Proprietate intelectuala, Ed. Morosan, 2012 11. Dominte R., Drept de autor. Marci. Desene si modele. Brevete de inventie., Ed.CH

BECK, 2012 12. Spineanu Matei O., Proprietate intelectuala, Ed. Hamangiu, 2010

dreptul proprietatii intelectuale - sjea-dj.spiruharet.ro · de creatie intelectuala, independent...

Documents