dreptul insolvabilitatii (1)

7/21/2019 dreptul insolvabilitatii (1)

http://slidepdf.com/reader/full/dreptul-insolvabilitatii-1 1/3

Conform literaturii de specialitate,insolvabilitatea reprezintă acea stare de dezechilibru financiar al

patrimoniului debitorului, unde valoarea elementelor pasive este mai mare decît valoarea

elementelor active.

Conform legislaţiei noastre în vigoare, prin prisma Legii insolvabilităţii,insolvabilitatea reprezintă

situaţia financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a-şi onora obligaţiile de plată,

constatată prin act judecătoresc de dispoziţie.

Incapacitatea de plată reprezintă o insuficienţă a lichidităţilor, o absenţă a fondurilor băneşti şi a

altor bunuri necesare pentru plata obligaţiilor scadente, o stare în care debitorul nu poate întruni

satisfăcător mobilizarea resurselor financiare necesare acoperirii datoriilor sale comerciale.

Prin urmare, putem desprinde şi condiţia de bază pe care o impune legiuitorul nostru atunci cînd

vorbeşte despre insolvabilitate – să existe un act judecătoresc referitor la aceasta.

DEX-ul limbii române defineşteinsolvabilitatea ca fiind situația unui debitor de a fi în incapacitate

de plată a datoriilor scadente.

Patrimoniul debitorului constă din masa debitoare care presupune totalitatea bunurilor pe care le

are debitorul în momentul intentării procedurii de insolvabilitate.

Faliment;

Insolvabilitate;

Insolvenţă.

Conform DEX-ului, falimentul reprezintă starea de insolvabilitate a unei persoane fizice sau juridice, stabilită prin hotărâre judecătorească.Dicţionarul de termeni juridici defineşte falimentul ca fiind procedura de executare silită carepriveşte toate bunurile debitorului fiind în imposibilitate de plată a datoriilor exigibile cusumele de bani disponibile.

Noţiunea de insolvabilitate este strîns legată de noţiunea faliment. În unele legislaţii acestea

sunt considerate sinonime, în altele prin insolvabilitate se înţelege ceea ce alţii înţeleg prinfaliment, deşi este preferată utilizarea unei singure noţiuni

Există, însă, şi legislaţii care fac distincţie între aceste două cuvinte, considerîndinsolvabilitatea o stare de fapt a debitorului insolvabil, iar falimentul o stare de drept, adică oinsolvabilitate constatată de instanţa de judecată competentă.

Insolvenţa şi insolvabilitatea reprezintă noţiuni identice.

2. Scopul procedurii de insolvabilitate

Procedura de insolvabilitate reprezintă un important mecanism juridico-economic de asigurare a

stabilităţii şi siguranţei circuitului civil. Acesta permite a diminua la maxim efectele negative ale

situaţiei cînd un subiect de drept se află în incapacitate de plată.

Procedura de insolvabilitate reprezintă procedura prin care debitorul intră, după o perioadă de

observaţie, în procedură de restructurare sau în procedură a falimentului.

Scopul procedurii de insolvabilitate este satisfacerea concomitentă şi proporţională a creanţelor

creditorilor unui debitor aflat în incapacitate de plată sau supraîndatorare.



Scopul acestei proceduri poate fi dedus şi din legea insolvabilităţii: stabilirea unor norme juridice

privind instituirea unei proceduri pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului

debitorului, prin aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului.

3. Condiţiile şi caracterele procedurii de insolvabilitate

Pentru aplicarea procedurii insolvenţei, trebuie îndeplinite două condiţii:

1. prima condiţie este ca debitorul să facă parte din categoriile de entităţi cărora li se aplică

procedura insolvenţei:

2. a doua condiţie este ca debitorul să se afle în stare de insolvenţă.

Datorită specificului desfăşurării procedurii de declarare a insolvabilităţii, aceasta dispune de

anumite caractere specifice: caracterul unitar, concurenţial de remediu, general, colectiv, egalitar şi

judiciar

Caracterul unitar presupune că această procedură este aceeaşi pentru oricare subiect fiind

incapabil de a satisface creanţele creditorilor săi, indiferent de tipul activităţilor şi apartenenţa

capitală.

Caracterul concurenţial presupune că această procedură urmăreşte satisfacereacreanţelor tuturor creditorilor care vin în concurs la executarea impusă debitorilor.

Caracterul de remediu al procesului de insolvabilitate presupune că scopul său este plata

pasivului prin remedierea incapacităţii de plată.

Ideea de bază este că măsurile stabilite prin procedura planului să ducă la redresarea debitorului, cu

plata datoriilor faţă de creditori şi, în acest mod, la salvarea debitorului. În caz de nereuşită, intervine

procedura planului de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitorului.

Caracterul general, întrucît procedura prevăzută de leagea insolvabilităţii nr.632/2001 se

aplică tuturor bunurilor aflate patrimoniul debitorului, inclusiv cele dobîndite în cursul

procedurii, precum şi a celor ieşite în mod fraudulos şi readuse în patrimoniu, cu excepţia celor

care nu pot face obiectul executării silite.

Caracterul colectiv reprezintă o apărare comună a intereselor şi drepturilor tuturor

creditorilor acestui debitor.

Caracterul egal realizează stingerea tuturor creanţelor într-o proporţie directă cu ponderea

pe care fiecare creanţă o deţine în pasivul patrimoniului falitului.



Caracterul judiciar presupune că procesul de insolvabilitate se desfăşoară numai de către

instanţa de judecată şi sub supravegherea ei.

dreptul insolvabilitatii (1)

Documents