1)Noţiunea dreptului familiei.Dreptul Familiei este ramura sistemului dreptului privat care reglementează raporturile personale și patrimoniale ce izvorăsc din căsătorie, adopție și raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familii, în scopul ocrotirii și întăririi familiei. Altfel spus Dreptul Familiei reprezintă ansamblul normelor juridice aplicabile relațiilor dintre persoanele unite prin filiație (de exemplu, un copil și mama sau tatăl său) sau prin căsătorie (sauparteneriat declarat).

2)Obiectul de studiu al dreptului familiei.Вreptul familiei este totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile personale nepatrimoniale şi patrimoniale ce izvorăsc din căsătorie, rudenie, adopţie şi raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte cu raporturile de familie în scopul ocrotirii şi întăririi acesteia.Obiectul de studio al dreptului familiei il formeaza o serie de raportuyri , precum: 1)Raporturile de căsătorie.2)Raporturile care rezultă din rudenie. 3)Raporturile ce rezultă din adopţie şi alte forme de ocrotire a copiilor orfani şi a celor lipsiţi de grija părintească .

3)Principiile dreptului familiei. a) Principiul ocrotirii familiei, a căsătoriei, a mamei şi a copilului. ( statul ocroteşte căsătoria şi familia; el sprijină prin măsuri economice şi sociale, dezvoltarea şi consolidarea familiei .)b)Principiul căsătoriei liber consimţite între soţi -(Rațiunea instituirii acestui principiu rezidă din faptul că la baza căsătoriei se află sinceritatea şi teimeinicia sentimentelor de afecțiune dintre soți.)c)Principiul monogamiei –(este reglementat în art. 5, Codul familiei – „Este oprit a se căsători bărbatul care este căsătorit sau femeia care este căsătorită”)d) Principiul egalităţii în drepturi şi obligaţii a soţilor.( Acest principiu are la bază egalitatea deplină a femeii cu bărbatul în toate sectoarele vieții sociale şi este preluat din reglementările internaționale.)e) Principiul exercitării drepturilor şi îndatoririlor părinteşti în interesul copiilor (Această dispoziție se aplică atât copiilor din căsătorie, cât şi din afara căsătoriei, precum şi copiilor adoptați. Exercitarea îndatoririlor părinteşti se face sub îndrumarea şi controlul autorității tutelare.)

4)Corelaţia dintre dreptul familiei şi celelalte ramuri de drept.-(dreptul familiei este în strînsă legătură cu dreptul civil) şi norme de dreptul familiei se completează cu norme ale dreptului civil, pe de o parte, şi pe de altă parte, reglementările Codului Civil se completează cu unele dispoziţii ale Codului Familiei.-(Legătura dreptului familiei cu dreptul constituţional )se manifestă prin faptul că drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor sînt consacrate ca principii de bază ale dreptului familiei.-(legătura dreptului familiei cu dreptul procesual civil,) putem menţiona că circa treizeci la sută din pricinile civile care se judecă în instanţele judecătoreşti sînt pricinile care rezultă din raporturile juridice familial.-(Dreptul familiei prezintă legături şi cu dreptul administrative). Astfel, litigiile apărute între membrii familiei privind educarea copiilor minori sînt soluţionate de autoritatea tutelară, care este administraţia publică locală.-(Dreptul familiei este în corelaţie şi cu dreptul muncii), care reglementează raporturile ce se nasc din contractul de muncă, precum şi alte raporturi sociale legate de raporturile de muncă.-(Corelaţia dintre dreptul familiei şi dreptul internaţional privat este şi mai evidentă, deoarece acesta din urmă are ca obiect de reglementare aceleaşi raporturi ca şi dreptul familiei şi dreptul civil, cu deosebirea că dreptul internaţional privat le priveşte sub aspectul lor internaţional.)-(leg.d.familiei cu d.penal) Codul Penal cuprinde un capitol întreg (capitolul VII) care reglementează răspunderea pentru infracţiunile săvîrşite contra familiei şi minorilor.

5)Izvoarele dreptului familiei.

-În ierarhia izvoarelor dreptului familiei pe primul loc se află Constituţia.- In cadrul legilor, principalul izvor al dreptului familiei îl constituie Codul Familiei, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova prin Legea nr. 1316-XIV la 26 octombrie 2000 şi intrat în vigoare la 26 aprilie 2001. -Alt izvor al dreptului familiei este Legea privind actele de stare civilă nr. 100-XV din 26 aprilie 2001 intrată în vigoare la 17 august 2001. -Codul Civil intrat în vigoare la 12 iunie 2003 Monitorul Oficial al Republicii Moldova. - 2001. - Nr. 97-99. Un alt izvor al dreptului familiei este Legea privind drepturile copilului nr. 338-XIII din 15 decembrie 1994.

6)Caracteristica generală a dreptului familiei din unele ţări de peste hotare.

7)Noţiunea sociologică şi juridică a familiei. În vechiul drept roman, familia desemna un grup larg de persoane libere şi sclave, care locuiau în acelaşi domus şi care se aflau sub puterea aceluiaşi pater familias. Conceptul de „familie” poate fi analizat pe mai multe coordonate: -1.sociologic – familia reprezintă o formă de relații sociale dintre persoanele unite între ele prin căsătorii, filiații sau rudenie; juridic – familia desmnează grupul de persoane între care există relații sociale reglementate de norme juridice.

8)Noţiunea şi tipurile raporturilor juridice familiale.Raporturile juridice familiale sînt relaţiile de familie reglementate de normele de drept în acea măsură în care statul poate acţiona asupra purtării membrilor familiei pentru a-i îndrepta în partea ce coincide dezvoltării societăţii umane.-După conţinut r. juridice familiale pot fi: personale ( raporturile ce apar la încheierea căsătoriei, stabilirea paternităţii, adopţiei, instituirea tutelei (curatelei)etc; şi patrimoniale – cum ar fi raporturile dintre soţi referitor la bunurile ce le aparţin în timpul căsătoriei etc.-După caracterul de apărare, raporturile familiale pot fi clasificate în trei grupe.:In prima grupă pot fi incluse dreptulrile relative, care au un caracter absolut de apărare contra încălcărilor din partea altor persoane. Astfel de drepturi sînt drepturile părinţilor la educarea copiilor, iar în cazul lipsei părinţilor – dreptul altor reprezentanţi legali (tutori, curator);A doua grupă include drepturile absolute cu unele semne ale raporturilor juridice relative.. Aici este inclus dreptul soţilor asupra patrimoniului comun care este absolut în cazul cînd se opune persoanelor străine şi manifestă caracterul relativ în cazul examinării dreptului comun de proprietate cu care sînt indisolubil legate obligaţiile reciproce ale soţilor ce-şi realizează acest drept; Din grupa a treia fac parte raporturile relative, care nu au un caracter de apărare absolut. Sînt incluse drepturile personale ce apar între soţi în urma încheierii căsătoriei şi care sînt apărate în raport cu celălalt soţ.

9)Subiectele, obiectul şi conţinutul raporturilor juridice familiale.-Subiecte ale raporturilor juridice familiale sînt persoanele fizice participante la aceste relaţii. Organele de stat nu pot participa la raporturile juridice familiale în calitate de subiecte. Una şi aceeaşi persoană poate avea calitatea de subiect în diferite raporturi juridice: soţ - în raportul de căsătorie, părinte - în raportul dintre părinţi şi copii, frate sau soră - în raportul de rudenie etc.-Obiect al raportului juridic familial pot fi: acţiunile şi bunurile. Acţiunile sînt obiect în toate relaţiile nepatrimoniale care apar între soţi, părinţi şi copii,etc. Acţiunile pot fi efectuate din partea unui subiect (plata pensiei de întreţinere în mod benevol) sau din partea ambelor subiecte (depunerea cererii de desfacere a căsătoriei de către ambii soţi). Bunurile sînt obiect al raporturilor juridice familiale ce apar între soţi în legătură cu proprietatea care le aparţine.-Conţinutul raporturilor juridice familiale îl constituie totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pe care le pot avea cetăţenii în domeniul relaţiilor de familie. etc. în d.familiei, multe drepturi ale participanţilor la raporturile juridice familiale sînt în acelaşi timp şi obligaţii (dreptul părinţilor de a educa copiii este în acelaşi timp şi obligaţia lor de a

avea grijă de copii, ); inj d.familiei drepturile şi obligaţiile au un caracter personal şi nu pot fi transmise şi nici cedate. drepturile şi obligaţiile familiale nu încetează o dată cu exercitarea lor, avînd un caracter îndelungat etc.

10)Faptele juridice în dreptul familiei şi tipurile lor. Faptul juridic este împrejurarea prevăzută de norma juridică care, realizată în concret, are consecinţe juridice, adică dă naştere, schimbă sau încetează raportul juridic familial. Între diferitele criterii de clasificare a faptelor juridice, cel adoptat în general în literatura juridică este raportarea lor la voinţa omului, adică dacă acestea depind sau nu de voinţa omului. Din acest punct de vedere ele se împart în acţiuni şi evenimente. Acţiunile sînt fapte voluntare ale omului de care norma de drept leagă anumite consecinţe juridice. Acţiunile se mai clasifică, în licite şi ilicite. Cele săvîrşite în conformitate cu legea sînt licite iar cele care contravin legislaţiei sînt ilicite. Evenimentele sînt acele fenomene, împrejurări care se petrec indiferent de voinţa oamenilor. Evenimentele pot fi absolute, adică se petrec indiferent de voinţa omului (decesul unei persoane) sau relative (naşterea copilului), adică copilul a fost conceput din voinţa omului dar se dezvoltă indiferent de voinţa lui.

11)Realizarea drepturilor şi executarea obligaţiilor familiale. Apărarea drepturilor familiale. Prin realizarea drepturilor se înţelege îndeplinirea de către subiectele raporturilor juridice familiale a posibilităţilor ce reies din drepturile subiective familiale care le aparţin. Drepturile familiale se realizează de către participanţii la raporturile juridice familiale în conformitate cu principiul că cetăţenii dispun de drepturile ce le aparţin după cum doresc, adică aleg forma, metoda, locul şi timpul realizării lor. Prin ocrotirea drepturilor familiale se înţeleg măsurile prevăzute de legislaţie în scopul recunoaşterii, restabilirii şi reprimării încălcărilor legii, aplicarea faţă de persoanele vinovate a sancţiunilor familiale, cît şi mecanismul realizării practice a acestor măsuri. Subiecte a raporturilor de ocrotire sînt persoanele cărora le aparţin drepturile. In cazul minorilor şi a persoanelor incapabile, dreptul la ocrotire îl au reprezentanţii legali ai acestora. Mijloacele de ocrotire în dreptul familiei sînt acţiunile juridice care pot fi aplicate atît cînd este o încălcare a legislaţiei, cît şi în lipsa acesteia în scopul preîntîmpinării încălcărilor drepturilor subiectelor raporturilor juridice familialeMulte drepturi ale participanţilor la raporturile juridice familiale sînt în acelaşi timp şi obligaţii (dreptul părinţilor de a educa copiii este în acelaşi timp şi obligaţia lor de a avea grijă de copii, de a-i creşte, educa şi a le apăra interesele).

12)Rudenia şi afinitatea. Importanţa lor juridică. -Rudenia este un izvor al raporturilor juridice familiale şi este reglementată de art. 45 Codul Familiei. Rudenia firească este legătura de sînge şi, prin reglementare legală . Şirul de persoane între care există rudenie se numeşte linie de rudenie. Ea poate fi dreaptă sau colaterală în dependenţă de felul cum sînt născute persoanele - una din alta sau de la unautor comun. Rudele pot fi apropiate sau îndepărtate. Distanţa dintre rude se măsoară cu gradul derudenie. Stabilirea gradului de rudenie se face prin socotirea numărului de naşteri interveniteîntre generaţii-Alt izvor al relaţiilor de familie este înrudirea prin alianţă sau afinitatea, care este legăturadintre un soţ şi rudele celuilalt (ginere, noră, socrii, cumnaţi). Gradul afinităţii se stabileşte prinasemănare cu rudenia

13.Termenele de prescripţie în dreptul familiei.Termenul de prescripţie înseamnă dreptul la acţiune, posibilitatea reclamantului de asesiza instanţa de judecată într-un caz concret pentru apărarea unui drept subiectiv încălcat saucontestat de stat.

Legislaţia în vigoare prevede aplicarea termenelor de prescripţie extinctivă ca excepţie înurmătoarele cazuri:1) termenul de 3 ani de zile pentru cererea unuia dintre soţi privind declararea nulităţii convenţiei încheiate de celălalt soţ care a ştiut sau trebuia să fi ştiut că al doilea soţ este împotriva încheierii convenţiei respective ;2) termenul de 3 ani de zile pentru împărţirea bunurilor proprietate comună îndevălmăşie a soţilor divorţaţi ;3) termenul de un an de zile pentru contestarea paternităţii sau maternităţii ;4)termenul de 3 ani de zile pentru încasarea pensiei de întreţinere pentruperioada anterioară .Curgerea termenului de prescripţie începe din momentul indicat în articolul respectiv alCodului Familiei, iar în cazurile cînd articolul nu conţine astfel de prevederi se aplică art. 272Codul Civil, adică termenul se calculează de la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului .

14.Actele de stare civilă. Înregistrarea actelor de stare civilă.Actele de stare civilă sînt înscrisuri autentice de stat prin care se confirmă faptele şi evenimentele ce influenţează apariţia, modificarea sau încetarea drepturilor şi obligaţiilor persoanelor şi se caracterizează statutul de drept al acestora .Actele de stare civilă servesc ca mijloc de identificare a persoanei fizice şi, totodată, pot fi folosite ca mijloc de probă privind înregistrările de stare civilă. Fiind înscrisuri autentice, actele de stare civilă au puterea doveditoare a oricărui înscris autentic prevăzut de lege pînă la proba contrară.Înregistrările de stare civilă sînt operaţii juridice, constînd în consemnarea în registrele de stare civilă a actelor şi faptelor de stare civilă şi a altor elemente prevăzute de lege.

15.Noţiunea de căsătorie.Căsătoria este izvorul de bază al creării unei familii care, conform Constituţiei Republicii Moldova, este elementul natural şi fundamental al societăţii. Formulînd definiţia căsătoriei, s-a ţinut cont că acest cuvînt desemnează o situaţie juridică pe care o dobîndesc cei ce se căsătoresc şi un act juridic care dă naştere acestei situaţii juridice.Ca situaţie juridică, căsătoria prezintă statutul legal al soţilor dobîndit prin încheiereaactului juridic al căsătoriei.Ca act juridic, căsătoria înseamnă acordul de voinţă al viitorilor soţi prin care ei consimt săli se aplice regimul legal al căsătoriei, fără a avea posibilitatea de a-1 modifica.

16.Condiţiile de fond şi lipsa impedimentelor la încheierea căsătoriei.Condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei sînt acele circumstanţe care trebuie să existe în momentul încheierii căsătoriei la organele de înregistrare a actelor de stare civilă pentru ca aceasta să fie valabilă, adică să producă efecte juridice.Condiţiile de fond la căsătorie sînt:a) diferenţa de sex b) vîrsta matrimonială c) consimţămîntul la căsătorie trenuie sa fie reciproc; neviciat;exprimat personal şi necondiţionat al bărbatului şi al femeii care se căsătoresc. d) Comunicarea stării sănătăţiiCodul Familiei în art. 15 face o enumerare a impedimentelor pe care le vom prezenta în continuare.a) Nu poate fi încheiată căsătoria între persoanele dintre care cel puţin una este dejacăsătorită.b) Rudenia. Se interzice încheierea căsătoriei între rude în linie dreaptă ascendentă şidescendentă pînă la al IV-lea grad inclusivc) Adopţia -Codul Familiei prevede că nu poate fi încheiată căsătoria între:adoptat şi adoptator;adoptat şi rudă a adoptatorului în linie dreaptă pînă la al Il-lea grad inclusiv.a) Curatela. Codul Familiei dispune că se interzice încheierea căsătoriei întrecurator şi persoana minoră de sub curatela acesteia, în perioada curatelei.

17.Procedura înregistrării căsătoriei.Pentru a încheia o căsătorie este nevoie de a fi îndeplinite unele condiţii de formă în scopulasigurării prezenţei condiţiilor de fond şi lipsei impedimentelor; recunoaşterii publice a căsătorieicît şi dovada acesteia. Condiţiile de formă ale căsătoriei se împart în formalităţi premărgătoare sau anterioarecăsătoriei şi formalităţi privind însăşi încheierea căsătoriei. Formalităţile anterioare sînt declaraţia de căsătorie şi opoziţia la căsătorie. Căsătoria se încheie de către organul de stare civilă în a cărui rază teritorială domiciliază unul dintre viitorii soţi sau părinţii acestora .Căsătoria se poate încheia în afara sediului organului de stare civilă (acasă, la spital etc.) dacă,din motive temeinice.

18.Noţiunea de căsătorie nulă şi cauzele de nulitate.|Nulitatea căsătoriei este o sancţiune care se aplică în urma nerespectării, de către cei ce se căsătoresc, a unora dintre cerinţele prevăzute de lege cu privire la încheierea căsătoriei. Căsătoria poate fi declarată nulă în cazurile expres prevăzute de lege atunci cînd se încalcă normele care reglementează cele mai importante principii ale legislaţiei familiale ca monogamia, libertatea consimţămîntului sau cerinţele înaintate faţă de persoanele ce se căsătoresc, cum ar fi vîrsta matrimonială, lipsa capacităţii de exerciţiu sau prezenţa anumitor relaţii de familie între ei (adopţia, curatela, rudenia) sau căsătoria încheiată de unul sau ambii soţi fără intenţia de a crea o familie (căsătoria fictivă).

19.Procedura declarării căsătoriei nule şi efectele nulităţii căsătoriei.Căsătoria poate fi declarată nulă în cazurile expres prevăzute de lege atunci cînd se încalcă normele care reglementează cele mai importante principii ale legislaţiei familiale ca monogamia, libertatea consimţămîntului sau cerinţele înaintate faţă de persoanele ce se căsătoresc, cum ar fi vîrsta matrimonială, lipsa capacităţii de exerciţiu sau prezenţa anumitor relaţii de familie între ei (adopţia, curatela, rudenia). dreptul de a cere declararea nulităţii căsătoriei îl au următoarele persoane:a) soţul minor, părinţii lui (tutorii), autoritatea tutelară sau procurorul, dacă căsătoria afost încheiată de către o persoană care nu a atins vîrsta matrimonială şi această vîrstănu a fost redusă în modul stabilit.b) soţul ale cărui drepturi au fost încălcate prin încheierea căsătoriei, precum şi procurorul în cazurile viciului de consimţămînt.c) soţul care nu a ştiut despre existenţa impedimentelor la căsătorie, tutorele soţuluideclarat incapabil, soţul din căsătoria precedentă nedesfăcută etc.

20.Drepturile şi obligaţiile nepatrimoniale ale soţilor.Drepturile şi obligaţiile juridice ale soţilor iau naştere din ziua înregistrării căsătoriei la organele de stare civilă. Nu toate relaţiile de familie sînt reglementate de normele dreptului familiei. Aşa raporturi ca dragostea, prietenia, stima etc. sînt reglementate de normele etice şi morala societăţii. Reglementarea juridică poate fi aplicată numai în relaţiile nepatrimoniale asupra cărorastatul poate influenţa, cum ar fi educaţia copiilor, egalitatea în drepturi a bărbatului cu femeia,libertatea credinţei corespondenţei personale etc.Personale sînt drepturile şi obligaţiile soţilor care nu au un conţinut economic. Drepturile şi obligaţiile personale ale soţilor sînt inseparabile de persoanele soţilor şi nu pot fi înstrăinate. Ele nu pot fi obiect al contractului matrimonial şi nici al oricăror altor contracte. 21.Regimul legal al bunurilor soţilor.Regimul legal al bunurilor soţilor este definit de art. 19 Codul Familiei care prevede că bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei sînt supuse regimului proprietăţii în devălmăşie. Regimul legal al bunurilor soţilor presupune că soţii au în proprietate nu numai bunuri comune, dar şi bunuri personale.In lipsa contractului matrimonial, raporturile patrimoniale dintre soţi vor fi reglementate de normele regimului legal al bunurilor soţilor

şi obligaţia de întreţinere dintre soţi şi foştii soţi. Regimul legal al bunurilor soţilor presupune că soţii au în proprietate nu numai bunuri comune, dar şi bunuri personale. Proprietate personală este aceea care aparţine numai unuia dintre soţi şi care dispune de ea independent de celălaltsoţ. Pentru determinarea unui bun ca fiind proprietate personală a unuia dintre soţi în primul caz urmează ca să fie concretizată data la care a fost dobîndit bunul. Dacă această dată este anterioară datei la care a fost încheiată căsătoria, acest bun va avea calitatea de bun personal .22.Proprietatea comună în devălmăşie a soţilor.Proprietatea comună în devălmăşie sînt toate bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei. Potrivit regimului proprietăţii comune în devălmăşie, soţii au două categorii de bunuri: comune ambilor soţi şi proprii fiecăruia dintre ei.a) bunurile mobile şi imobile (construcţii, terenuri de pămînt, mijloace de transport,mobilă, covoare, tehnică de uz casnic etc);b) valorile mobiliare, depunerile şi cotele de participaţie în capitalul social dininstituţiile financiare sau societăţile comerciale;c) alte bunuri dobîndite în timpul căsătoriei din contul mijloacelor comune.

23.Proprietatea personală a soţilor.Regimul legal al bunurilor soţilor presupune că soţii au în proprietate nu numai bunuri comune, dar şi bunuri personale. Proprietate personală este aceea care aparţine numai unuia dintre soţi şi care dispune de ea independent de celălalt soţ. Pentru determinarea unui bun ca fiind proprietate personală a unuia dintre soţi în primul caz urmează ca să fie concretizată data la care a fost dobîndit bunul. Dacă această dată este anterioară datei la care a fost încheiată căsătoria, acest bun va avea calitatea de bun personal.

24.Determinarea cotelor-părţi în proprietatea comună în devălmăşie a soţilor în caz de împărţire a bunurilor.Împărţirea bunurilor comune se poate face pe cale convenţională prin încheierea unui acord între soţi sau prin hotărîrea instanţei judecătoreşti. instanţa judecătorească este în drept să diferenţieze cotele-părţi în proprietatea devălmaşă a soţilor, ţinînd cont de interesele unuia dintre soţi şi de interesele copiilor minori; ori numai de interesele unuia dintre soţi; ori numai de interesele copiilor minori. Majorarea cotei-părţi a unuia dintre soţi poate avea loc în cazul cînd prin împărţirea patrimoniului în părţi egale interesele copiilor minori pot fi lezate. Articolul 57 alin. 3 Codul Familiei prevede că copilul nu are drept de proprietate asupra bunurilor părinţilor, adică la partajarea bunurilor comune copiii minori nu participă. Temei pentru majorarea sau micşorarea cotei-părţi a unuia dintre soţi pot servi interesele unuia dintre soţi care merită atenţie.

25.Regimul contractual al bunurilor soţilor. Noţiunea şi elementele contractului matrimonial.Noul Cod al Familiei a înlocuit normele imperative care reglementau proprietatea comună a soţilor cu norme dispozitive ce prevăd că regimul legal al bunurilor soţilor acţionează în măsura în care nu este modificat de contractul matrimonial. Contractul matrimonial este convenţia încheiată benevol între persoanele care doresc să se căsătorească sau între soţi, în care se determină drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale acestora în timpul căsătoriei şi/sau în caz de divorţ. Contractul matrimonial este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros. Scopul încheierii contractului matrimonial este de a modifica regimul patrimonial al soţilor, pentru ca el să satisfacă necesităţile lor. Subiecte ale contractului matrimonial pot fi persoanele care doresc să se căsătorească sau soţii. Obiectul contractului matrimonial îl constituie drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor . Conţinutul contractului matrimonial reprezintă prin sine alegerea şi constatarea regimuluijuridic matrimonial dintre soţi sau viitorii soţi.

26.Conţinutul contractului matrimonial.Conţinutul contractului matrimonial reprezintă prin sine alegerea şi constatarea regimului juridic matrimonial dintre soţi sau viitorii soţi. Contractul matrimonial este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros. El intră în vigoare din momentul cînd părţile s-au înţeles în privinţa tuturor clauzelor şi această înţelegere a fost semnată în forma cerută de lege.Contractul matrimonial nu poate afecta capacitatea juridică a soţilor, în contractul matrimonial soţii au dreptul să stipuleze obligaţia de întreţinere reciprocă , nu poate afecta capacitatea juridică a soţilor , în baza contractului matrimonial nu poate fi lezat dreptul soţilor de a se adresa în judecată, nu poate reglementa relaţiile personale nepatrimoniale dintre soţi etc.

27.Încheierea, modificarea şi rezilierea contractului matrimonial.

Prin introducerea în legislaţie a contractului matrimonial, soţilor li s-a acordat o libertate în reglementarea relaţiilor patrimoniale dintre ei , contractual matrimonial intră în vigoare din momentul cînd părţile s-au înţeles în privinţa tuturor clauzelor şi această înţelegere fost semnată în forma cerută de lege . Înconformitate cu legislaţia familială, contractul matrimonial poate fi modificat sau reziliat în orice moment, în baza acordului dintre soţi. Acordul privind modificarea sau rezilierea contractului matrimonial se întocmeşte în scris şi se autentifică notarial . La modificarea contractului drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor se menţin, însă în formă schimbată, iar la reziliere încetează din momentul autentificării notariale pentru viitor. Modificarea şi rezilierea contractului matrimonial poate fi efectuată de către instanţa judecătorească în modul şi temeiurile prevăzute de legislaţia civilă.

28.Datoriile soţilor. Pornirea urmăririi asupra bunurilor soţilor. Condiţiile şi ordinea răspunderii soţilor pentru datoriile lor sînt determinate de regimul juridic al bunurilor soţilor şi de felul obligaţiei. Datoriile soţilor pot fi personale sau comune. Ele pot apărea din cauzarea de daune de către soţi sau copiii lor minori, restanţa la pensia de întreţinere, obligaţiile născute din raporturile de muncă, raporturile civile (împrumut bancar, gaj) etc.Datorii personale sînt considerate acele datorii care au apărut pînă la căsătorie sau în timpul căsătoriei, dar în legătură cu proprietatea personală a unuia dintre soţi şi nu sînt presupuse pentru a fi folosite în interesul celuilalt soţ sau al întregii familii. Pentru datoriile comune soţii răspund cu bunurile care constituie proprietate comună în devălmăşie a lor, iar dacă acestea nu acoperă creanţele, soţii răspund în mod solidar cu bunurile care le aparţin cu drept de proprietate personal .

29.Încetarea căsătoriei în urma decesului unuia dintre soţi sau a unuia la cererea ambilor soţi. Codul Familiei, desfacerea căsătoriei la organele de stare civilă poate fi efectuată în baza cererii unuia dintre soţi atunci cînd celălalt soţ:a)a fost declarat incapabil;b)a fost declarat dispărut;c)a fost condamnat la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3 aniOficiul de stare civilă este obligat în termen de 3 zile de la data primirii declaraţiei să comunice tutorelui soţului incapabil, tutorelui averii soţului declarat dispărut fără veste sau a soţului condamnat .

Desfacerea familiei la organele de înregistrare a actelor de stare civilă poate fi efectuată la cererea ambilor soţi, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:a)soţii şi-au exprimat reciproc acordul pentru desfacerea căsătoriei;b)soţii nu au copii comuni minori, inclusiv copii adoptaţi de ambii;c)între soţi nu există litigii referitoare la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie a lorsau la plata întreţinerii pentru soţul inapt de muncă şi care are nevoie de ajutor.

30.Desfacerea prin divorţ ca modalitate de încetare a căsătoriei. Termenii „desfacerea căsătoriei" şi „divorţul" sînt utilizaţi atît de legislaţie, cît şi de practica judiciară ca sinonime şi înseamnă încetarea căsătoriei legale în timpul vieţii soţilor. La organele de înregistrare a actelor de stare civilă căsătoria poate fi desfăcută la cererea unuia ( a) a fost declarat incapabil;b)a fost declarat dispărut;c)a fost condamnat la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani.) sau a ambilor soţi ( a) soţii şi-au exprimat reciproc acordul pentru desfacerea căsătoriei;b)soţii nu au copii comuni minori, inclusiv copii adoptaţi de ambii ;c)între soţi nu există litigii referitoare la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie a lor sau la plata întreţinerii pentru soţul inapt de muncă şi care are nevoie de ajutor.)Desfacerea căsătoriei de către instanţa judecătorească. a)atunci cînd soţii au copii minori comuni;b)unul dintre soţi nu este de acord să desfacă căsătoria;c)există acordul ambilor soţi pentru desfacerea căsătoriei însă unul din ei refuză să se prezinte la oficiul de stare civilă pentru soluţionarea problemei.Desfacerii căsătoriei la organele de înregistrare a actelor de stare civilă căsătoria încetează din ziua înregistrării divorţului . Dacă căsătoria a fost desfăcută pe cale judecătorească, ea încetează din ziua cînd hotărîrea instanţei judecătoreşti a rămas definitivă .

31)Desfacerea căsătoriei la oficiul stării civile la cererea unuia dintre soţi sau la cererea ambilor soţi.Desfacerea căsătoriei la organele de stare civilă poate fi efectuată în baza cererii unuia dintre soţi indiferent de faptul dacă au sau nu au copii comuni minori atunci cînd celălalt soţ:a)a fost declarat incapabil; b)a fost declarat dispărut; c)a fost condamnat la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani.Oficiul de stare civilă este obligat în termen de 3 zile de la data primirii declaraţiei să comunice tutorelui soţului incapabil, tutorelui averii soţului declarat dispărut fără veste sau a soţului condamnat despredeclaraţia depusă şi data numită pentru înregistrarea de stat a divorţului.Desfacerea efectuată la cererea ambilor soţi, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:a)soţii şi-au exprimat reciproc acordul pentru desfacerea căsătoriei;b)soţii nu au copii comuni minori, inclusiv copiiadoptaţi de ambii;c)între soţi nu există litigii referitoare la partajarea bunurilor proprietate comună îndevălmăşie a lor sau la plata întreţinerii pentru soţul inapt de muncă şi care are nevoie de ajutor.

32)Desfacerea căsătoriei în instanţa de judecată. Pretenţiile se soluţionează în procesul de divorţ. Desfacerea căsătoriei în instanţa judecătorească are loc în cazurile: a)atunci cînd soţii au copii minori comuni; b)unul dintre soţi nu este de acord să desfacă căsătoria; c)există acordul ambilor soţi pentru desfacerea căsătoriei însă unul din ei refuză să se prezinte la oficiul de stare civilă pentru soluţionarea problemei. Acţiunea de desfacere a căsătoriei se intentează la instanţa de judecată de la locul de trai al soţilor. În cazul cînd soţii locuiesc separat acţiunea se intentează la locul de trai al soţului pîrît, iar în cazul în care cu reclamantul se află

copiii minori sau deplasarea la locul de trai al reclamantului este dificilă pentru el din cauza stării sănătăţii -la instanţa judecătorească a domiciliului reclamantului. Desfacerea căsătoriei poate avea loc dacă se va constata: a)existenţa unor motive temeinice; b)acestea au vătămat grav raporturile dintre soţi; c)convieţuirea soţilor şi păstrarea familiei în continuare sunt imposibile.

33.Momentul încetării căsătoriei şi efectele juridice ale încetării căsătoriei.Momentul încetării căsătoriei încetează raporturile personale şi patrimoniale apărute între soţi în urma încheierii căsătoriei. în cazul desfacerii căsătoriei la organele de înregistrare a actelor de stare civilă căsătoria încetează din ziua înregistrării divorţului . Dacă căsătoria a fost desfăcută pe cale judecătorească, ea încetează din ziua cînd hotărîreainstanţei judecătoreşti a rămas definitivă . Divorţul produce efecte juridice pentru viitor. Soţul care şi-a schimbat numele de familie la încheierea căsătoriei are dreptul să-şi menţină acest nume şi după desfacerea căsătoriei. Capacitatea deplină de exerciţiu dobîndită prin încheierea căsătoriei de soţul minor se menţine . Între soţi încetează obligaţia de sprijin material reciproc, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege precum soţul inapt de muncă şi care necesită sprijin material poate pretinde întreţinerea de la celălalt soţ. Pentru acţiunea de împărţire a bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor divorţaţi se aplică termenul de prescripţie de 3 ani .

34.Atestarea provenienţei copiilor. Filiaţia faţă de mamă. Filiaţia faţă de tată.Drepturile şi obligaţiile reciproce ale părinţilor şi copiilor rezultă din provenienţa copiilor, atestată în modul stabilit de lege. Provenienţa copiilor de la anumiţi părinţi se numeşte filiaţie. Filiaţia este raportul dedescendenţă dintre un copil şi fiecare din părinţii lui. Filiaţia faţă de mamă se numeşte maternitate, iar cea faţă de tată se numeşte paternitate. Stabilirea filiaţiei faţă de mamă este un drept fundamental al mamei şi copilului realizat imediat după naşterea copilului fără nici o discriminare bazată pe împrejurarea că mama este căsătorită ori celibatară. Progrese în materia procreaţiei asistate medical, care permit să fie folosită aşa-numita „maternitate de substituţie", prin fecundarea unei femei -„mama de substituţie" sau „surogată" recurgând la tehnicile de procreaţie artificială. Filiaţia faţă de tată reprezintă legătura juridică între un copil şi bărbatul care e considerat, în condiţiile legii, tatăl acestuia. Stabilirea paternităţii este în legătură directă cu starea civilă a mamei care a născut copilul, adică este ea oare căsătorită sau nu.

35.Stabilirea paternităţii de către organele de înregistrare a actelor de stare civilă.Declaraţia de recunoaştere a paternităţii poate fi depusă atît în momentul înregistrării naşterii copilului la oficiul de stare civilă, cît şi ulterior. Paternitatea copilului din căsătorie se stabileşte prin prezumţia de paternitate. Copilul născut din părinţi căsătoriţi are ca tată pe soţul mamei. Paternitatea copilului născut în afara căsătoriei poate fi recunoscută de către tatăl său printr-o declaraţie comună a acestuia şi a mameicopilului, depusă la organul de stare civilă

36. Stabilirea paternităţii în instanţa de judecată. Paternitatea poate fi stabilită pe cale judecătorească în următoarele situaţii:• copilul este născut din părinţi necăsătoriţi;• presupusul tată al copilului refuză să recunoască benevol paternitatea, în baza declaraţiei comune a părinţilor, depusă la oficiul de stare civilă;• presupusul tată al copilului născut din afara căsătoriei a decedat sau nu se cunoaşte locul aflării lui;• părinţii minori nu au atins vârsta de 16 ani;• lipseşte acordul autorităţii tutelare pentru stabilirea paternităţii în baza declaraţiei tatălui atunci când mama este decedată, dispărută sau nu se cunoaşte locul aflării ei, declarată incapabilă ori decăzută din drepturile părinteşti.Cererea cu privire la stabilirea paternităţii poate fi depusă în instanţa de judecată de către următoarele persoane:• unul dintre părinţii copilului;• tutorele (curatorul) copilului;

• copilul la atingerea majoratului.Cererea cu privire la stabilirea paternităţii poate fi depusă după înregistrarea naşterii copilului la judecătoria din raza domiciliului presupusului tată sau la instanţa de judecată de la domiciliul persoanei care sesizează instanța de judecată (ex. dacă mama copilului adresează instanței o cerere de stabilire a paternităţii, atunci cererea poate fi depusă la judecătoria în raza căreia mama îşi are domiciliul

37. Contestarea paternităţii şi a maternităţii. Paternitatea şi maternitatea pot fi contestate numai pe cale judecătorească. Au dreptul să se adreseze instanţei de judecată, cu o cerere privind contestarea maternităţii şi a paternităţii:• persoanele înscrise drept tată sau mamă în certificatul de naştere al copilului;• persoanele care pretind că sunt mama sau tatăl firesc al copilului;• copilul la atingerea majoratului;• tutorele sau curatorul copilului;• tutorele părintelui care este declarat incapabil în baza unei hotărâri judecătoreşti.Cererea privind contestarea paternităţii sau a maternităţii poate fi depusă la instanţa de judecată timp de un an din momentul când au aflat sau trebuiau să afle despre înscrierea privind paternitatea (maternitatea).

În cazul minorului cererea cu privire la contestarea paternităţii sau maternităţii poate fi depusă în termen de un an din momentul atingerii majoratului.

Nu au dreptul să conteste paternitatea:• soţul care și-a dat acordul scris pentru însămînţare artificială;• persoana care a fost înscrisă drept tată al copilului în baza declaraţiei comune a acesteia și a mamei copilului sau în baza declaraţiei proprii, dacă în momentul depunerii acesteia știa că nu este tatăl firesc al copilului.

Dacă instanţa de judecată va constata că tatăl sau mama copilului sunt alte persone decât cele indicate în certificatul de naştere al copilului, va pronunţa o hotărîre ce urmează a fi expediată la oficiul de stare civilă unde s-a înregistrat naşterea copilului, pentru a fi efectuate modificările necesare.În cazul în care instanţa de judecată admite cererea cu privire la contestarea paternităţii sau a maternităţii, hotărîrea produce efecte şi pentru trecut, adică începînd de la naşterea copilului.La depunerea cererii persoana ce se adresează instanței de judecată urmează să achite o taxă de stat, stabilită de art. 3 din Legea nr. 1246 privind taxa de stat din 03.12.1992.

38. Drepturile copiilor minori. Dreptul copilului la abitaţie şi educaţie în

                     familie

(1) Se consideră copil persoana care nu a atins vîrsta de 18 ani (majoratul).

(2) Fiecare copil are dreptul să locuiască în familie, să-şi cunoască părinţii, să beneficieze de grija lor, să coabiteze cu ei, cu excepţia cazurilor cînd aceasta contravine intereselor copilului.

(3) Copilul are dreptul la educaţie din partea părinţilor, la dezvoltarea capacităţilor intelectuale, la libertatea gîndirii şi conştiinţei, la apărarea demnităţii şi onoarei.

(Articolul 52. Dreptul copilului de a comunica cu părinţii

                     şi alte rude

(1) Copilul are dreptul să comunice cu ambii părinţi, cu buneii, fraţii, surorile şi cu celelalte rude.

Articolul 53. Dreptul copilului de a fi protejat

(1) Copilului i se garantează apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime.

(2) Apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale copilului se asigură de părinţi sau persoanele care îi înlocuiesc, iar în cazurile prevăzute de lege - de procuror, autoritatea tutelară sau de alte organe abilitate.

Articolul 54. Dreptul copilului la exprimarea opiniei

Copilul are dreptul să-şi exprime opinia la soluţionarea în familie a problemelor care îi ating interesele şi să fie audiat în cursul dezbaterilor judiciare sau administrative. De opinia copilului care a atins vîrsta de 10 ani se va ţine cont în mod obligatoriu dacă aceasta nu contravine intereselor lui.

Articolul 55. Dreptul copilului la nume de familie şi

                      prenume

(1) Copilul are dreptul la un nume de familie şi prenume.

(2) Copilul dobîndeşte numele de familie al părinţilor săi. Dacă părinţii poartă nume de familie diferite, copilul va lua numele de familie al tatălui sau al mamei, în baza acordului comun al acestora.

Articolul 56. Schimbarea numelui de familie

                     şi prenumelui copilului

(1) În baza cererii comune a părinţilor (sau a unuia dintre ei), oficiul de stare civilă poate schimba numele de familie şi/sau prenumele copilului care nu a atins vîrsta de 16 ani.

Articolul 57. Drepturile patrimoniale ale copilului

(1) Copilul este proprietar al veniturilor obţinute, al bunurilor primite în dar, moştenite sau dobîndite într-un alt mod, şi al tuturor bunurilor procurate din mijloacele lui.

39. Numele, cetăţenia, naţionalitatea şi domiciliul copilului. Schimbarea numelui copilului.Potrivit dispozitiilor Conventiei internationale copilul imediat dupa nastere are dreptul la un nume, domiciliul, cetatenie etc. Copilul dobindeste numele de familie al parintilor sai, schimbarea numelui copilului care nu a atins virsta de 16 ani se realizeaza la oficiul de stare civila in baza cererii comune a parintilor.copilul gasit pe teritoriul RM este considerat cetatean al ei, atit timp cit nu este demonstrat contrariul ,pina la atingerea de 18 ani. Domiciliul copilului pina la 14 ani este considerat cel al parintilor, iar in caz daca parintii locuiesc separat , domiciliul acestui minor este la acel parinte cu care locuieste permanent.

40. Drepturile şi obligaţiile părinţilor. Reprezentarea.

Articolul 58. Drepturile şi obligaţiile părinţilor

(1) Părinţii au drepturi şi obligaţii egale faţă de copii, indiferent de faptul dacă copiii sînt născuţi  în căsătorie sau în afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinţii sau separat.

(2) Drepturile şi obligaţiile părinţilor, cu excepţiile prevăzute de prezentul cod, încetează din momentul atingerii majoratului sau obţinerii capacităţii depline de exerciţiu de către copil.

Articolul 59. Drepturile părinţilor minori

(1) Părinţii minori au dreptul să locuiască împreună cu copilul lor şi să participe la educaţia lui.

(2) Părinţii minori necăsătoriţi pot recunoaşte şi contesta paternitatea şi maternitatea în baze generale. Părinţii minori care nu au atins vîrsta de 16 ani pot cere stabilirea paternităţii pe cale judecătorească.

41. Decăderea din drepturile părinteşti şi restabilirea în drepturile părinteşti.Părinţii pot fi restabiliţiîn drepturile părinteşti dacă auîncetat împrejurările care au condus la decăderea lor din aceste drepturi şi dacă restabilireaîn drepturile părinteşti esteîn interesul copilului. Persoana care dorește restabilirea drepturilor sale părintești trebuie să depună o cerere la instanţa judecătorească. La acest proces participă obligatoriu autoritatea tutelară. Restabilirea în drepturile părintești faţă de copilul care a atins vârsta de 10 ani se acceptă ţinîndu-se cont de părerea copilului. În situaţia în care copilul a fost adoptat şi adopţia nu a fost desfăcută, hotărîrea privind decăderea din drepturile părinteşti poate fi anulată fără restabilirea drepturilor şi obligaţiilor de părinte.

42. Luarea copilului fără de căderea din drepturile părinteşti. În situaţiile în care aflarea copilului împreună cu părinţii prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea lui, la cererea autorităţii tutelare, instanţa judecătorească poate hotărî luarea copilului de la părinţi fără decăderea acestora din drepturile părinteşti şi punerea acestuia la dispoziţia autorităţii tutelare.În cazuri excepţionale, dacă există un pericol iminent pentruviaţa, sănătatea sau inviolabilitatea copilului, autoritatea tutelară poate decide luarea copilului de la părinţi, comunicînd acest fapt procurorului în termen de cel mult 24 de ore. De exemplu, un copil este încuiat în casă, afară este iarnă şi casa nu se încălzeşte, copilul este bolnav şi mama refuză să îi administreze tratamentul prescris de medic etc.În asemenea cazuri, autoritatea tutelară, în termen de 7 zile, va porni o acţiune în instanţa judecătorească privind decăderea din drepturile părinteşti sau luarea copilului de la părinţi fără decăderea lor din aceste drepturi. Dacă această cerinţă nu esteîndeplinită, copilul va fiînapoiat părinţilor. La cererea părinţilor, instanţa judecătorească poate să leînapoieze copilul dacă aceasta nu contravine intereselor copilului.

43. Noţiunea obligaţiei de întreţinere. Temeiurile apariţiei obligaţiei de întreţinere.  Obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, parinti si copii, cel care infiaza si infiat, bunici si nepoti, strabunici si stranepoti, frati si surori, precum si intre celelalte persoane anume prevazute de lege. Are drept la intretinere numai acela care se afla in nevoie, neavand putinta unui cistig din munca, din cauza incapacitatii de a munci. 

Intretinerea se datoreaza in ordinea urmatoare: a) sotii isi datoreaza intretinere inaintea celorlalti obligati; b) descendentul este obligat la intretinere inaintea ascendentului, iar, daca sunt mai multi descendenti sau mai multi ascendenti, cel in grad mai apropiat inaintea celui mai indepartat; c) cel care infiaza este obligat la intretinere inaintea parintilor firesti; d) fratii si surorile isi datoreaza intretinere dupa parinti, insa inaintea bunicilor. 

44. Obligaţia părinţilor de a-şi întreţine copiii minori. Articolul 74. Obligatia parintilor de a-si intretine copiii

(1) Parintii sint obligati sa-si intretina copiii minori si copiii

majori inapti de munca care necesita sprijin material.

(2) Modul de plata a pensiei de intretinere se determina in baza

unui contract incheiat intre parinti sau intre parinti si copilul major

inapt de munca.

(3) Daca lipseste un atare contract si parintii nu participa la

intretinerea copiilor, pensia de intretinere se incaseaza pe cale

judecatoreasca, la cererea unuia dintre parinti, a tutorelui copilului

sau a autoritatii tutelare.

45. Mărimea pensiei de întreţinere pentru copiii minori. Cazurile de reducere a pensiei de întreţinere. Cuantumul pensiei de intretinere incasate pentru copilul minor (1) Pensia de intretinere pentru copilul minor se incaseaza dinsalariul si/sau din alte venituri ale parintilor in marime de 1/4 -pentru un copil, 1/3 - pentru 2 copii si 1/2 - pentru 3 si mai multicopii. (2) Cuantumul cotelor stabilite la alin.(1) poate fi micsorat saumajorat de instanta judecatoreasca, tinindu-se cont de starea materialasi familiala a parintilor, de alte circumstante importante. (3) In cazul in care unii copii ramin cu un parinte, iar altii - cucelalalt, pensia de intretinere platita in favoarea parintelui mai putinasigurat se stabileste intr-o suma baneasca fixa, determinata conformart.76.

Articolul 76. Incasarea pensiei de intretinere pentru copilul minor intr-o suma baneasca fixa (1) In cazurile cind parintele care datoreaza intretinere copiluluisau are un salariu si/sau alte venituri neregulate sau fluctuabile oriprimeste salariu si/sau alte venituri, total sau partial, in natura, orinu are un salariu si/sau alte venituri, precum si in alte cazuri cind,din anumite motive, incasarea pensiei de intretinere, sub forma uneicote din salariu si/sau alte venituri, este imposibila, dificila saulezeaza substantial interesele uneia dintre parti, instantajudecatoreasca poate sa stabileasca cuantumul pensiei de intretinereintr-o suma baneasca fixa platita lunar sau, concomitent, intr-o sumabaneasca fixa si sub forma unei cote din salariu si/sau alte venituriconform art.75. (2) Cuantumul sumei banesti fixe incasate in conformitate cualin.(1) se determina de instanta judecatoreasca, tinindu-se cont destarea materiala si familiala a partilor, de alte circumstanteimportante si pastrindu-se, daca este posibil, nivelul anterior deasigurare materiala a copilului.

Articolul 77. Incasarea si folosirea pensiei de intretinere pentru copilul minor ramas fara ocrotire parinteasca (1) Pensia de intretinere a copilului minor care a ramas faraocrotire parinteasca se plateste tutorelui (curatorului) acestuia. (2) Daca copilul se afla intr-o institutie educativa, curativa, deasistenta sociala sau alta institutie similara, 50 la suta din pensia deintretinere incasata de la parinti se transfera pe contul institutieirespective si se tine evidenta pentru fiecare copil in parte, depunerile

folosindu-se pentru intretinerea copilului. Restul de 50 la suta setransfera intr-un cont deschis pe numele copilului la o institutiefinanciara.

46. Obligaţia părinţilor de a-şi întreţine copiii majori, inapţi de muncă.

Articolul 78. Dreptul copiilor majori inapti de munca la pensie de intretinere (1) Parintii sint obligati sa-si intretina copiii majori inapti demunca care necesita sprijin material. (2) In caz de litigii privind achitarea pensiei de intretinere,instanta judecatoreasca stabileste cuantumul acesteia pentru copiiimajori inapti de munca intr-o suma baneasca fixa platita lunar,tinindu-se cont de starea materiala si familiala, de alte circumstanteimportante.

47. Obligaţia copiilor majori de a-şi întreţine părinţii. Eliberarea lor de această obligaţie. Articolul 80. Obligatia copiilor majori de a-si intretine parintii (1) Copiii majori apti de munca sint obligati sa-si intretina si sa-si ingrijeasca parintii inapti de munca care necesita sprijin material. (2) Daca nu exista un contract privind intretinerea parintilor inapti de munca care necesita sprijin material, problema achitarii pensiei de intretinere de catre copiii majori se solutioneaza pe cale judecatoreasca. (3) Cuantumul pensiei de intretinere se stabileste de instanta judecatoreasca intr-o suma baneasca fixa platita lunar, tinindu-se cont de starea materiala si familiala a parintilor si a copiilor, de altecircumstante importante. (4) La stabilirea cuantumului pensiei, instanta judecatoreasca este in drept sa tina cont de toti copiii majori ai parintelui respectiv, indiferent de faptul daca actiunea a fost pornita fata de unul, citivasau toti copiii. (5) Copilul poate fi eliberat de obligatia de a-si intretineparintii inapti de munca care necesita sprijin material daca instantajudecatoreasca va stabili ca acestia s-au eschivat de la indeplinireaobligatiilor parintesti fata de acest copil. (6) Copiii ai caror parinti sint decazuti din drepturile parintestise scutesc de obligatia de intretinere a acestora.

48. Obligaţia soţilor şi a foştilor soţi de a se întreţine reciproc. Articolul 82. Obligatia sotilor de a se intretine reciproc (1) Sotii isi datoreaza intretinerea materiala reciproca. (2) In cazul refuzului de a acorda intretinere si daca intre soti nuexista un contract privind plata pensiei de intretinere, dreptul de aporni o actiune in instanta judecatoreasca privind incasarea acesteia dela celalalt sot il au: a) sotul inapt de munca (care a atins virsta de pensionare sau esteinvalid de gradul I, II sau III) si care necesita sprijin material; b) sotia in timpul graviditatii; c) sotul care ingrijeste copilul comun timp de 3 ani dupa nastereaacestuia; d) sotul care ingrijeste pina la virsta de 18 ani un copil comuninvalid sau care ingrijeste un copil comun invalid de gradul I din

copilarie, daca acest sot nu lucreaza si copilul necesita ingrijire. (3) Pensia de intretinere se plateste persoanelor enumerate laalin.(2) numai in cazul cind acestea nu au un venit propriu suficient,iar sotul care datoreaza intretinere are posibilitatea de a o plati.

49. Scutirea soţului (fostului soţ) de obligaţia de întreţinere sau limitarea în termen a obligaţiei. Articolul 85. Scutirea sotului (fostului sot) de obligatia de intretinere sau limitarea in termen a acestei obligatii Instanta judecatoreasca este in drept sa-l elibereze pe unul dintresoti (fostul sot) de obligatia de intretinere sau sa limiteze aceastaobligatie la un anumit termen daca: a) incapacitatea de munca a sotului (fostului sot) inapt de munca,care necesita sprijin material, este rezultatul abuzului de bauturialcoolice sau substante stupefiante ori al unei infractiuni premeditate; b) sotul (fostul sot) care necesita sprijin material a avut ocomportare amorala in familie; c) sotii (fostii soti) s-au aflat in relatii de casatorie cel mult 5ani; d) s-a dovedit, pe cale judecatoreasca, ca casatoria a fostdesfacuta din culpa fostului sot care necesita sprijin material.

50. Plata pensiei de întreţinere pentru alţi membri minori ai familiei. (2) Dacă nu există un contract între părţi, pensia de întreţinere se stabileşte de către instanţa judecătorească în sumă bănească fixă achitată lunar, ţinîndu-se cont de starea materială şi familială a persoanei care datorează întreţinere şi a persoanei care are dreptul la întreţinere, precum şi de alte circumstanţe importante.

(3) Dacă unul dintre membrii familiei are dreptul la pensie de întreţinere concomitent de la mai multe persoane, instanţa judecătorească determină cuantumul acesteia pentru fiecare dintre cei ce o datorează, ţinînd cont de starea lor materială şi familială. Instanţa judecătorească este în drept să ia în considerare toate persoanele care datorează întreţinere, indiferent de faptul dacă acţiunea a fost pornită faţă de una, cîteva sau toate persoanele în cauză.

51. Obligaţia de întreţinere dintre alţi membri majori ai familiei. Articolul 86. Obligatia de intretinere dintre frati si surori (1) Fratii si surorile minore, care necesita sprijin material, inimposibilitatea intretinerii lor de catre parinti, au dreptul laintretinere de la surorile si fratii majori apti de munca care dispun demijloace suficiente. (2) Acelasi drept il au surorile si fratii majori inapti de munca,care necesita sprijin material, daca s-a stabilit imposibilitateaintretinerii acestora de catre copiii lor majori apti de munca, de catresoti (fostii soti) sau de catre parinti.

Articolul 87. Obligatia bunicilor de a-si intretine nepotii (1) Nepotii minori, care necesita sprijin material, inimposibilitatea intretinerii lor de catre parinti, au dreptul laintretinere de la bunicii care dispun de mijloace suficiente. (2) Acelasi drept il au si nepotii majori inapti de munca, care

necesita sprijin material, daca s-a stabilit imposibilitateaintretinerii lor de catre soti (fostii soti), copiii majori apti demunca sau de catre parinti.

Articolul 88. Obligatia nepotilor de a-si intretine bunicii Bunicii inapti de munca, care necesita sprijin material, inimposibilitatea intretinerii lor de catre copiii majori apti de muncasau de catre soti (fostii soti), au dreptul la intretinere de la nepotiimajori apti de munca care dispun de mijloace suficiente.

Articolul 89. Obligatia copiilor vitregi de a-si intretine parintii vitregi (1) Parintii vitregi inapti de munca, care necesita sprijinmaterial, in imposibilitatea intretinerii lor de catre copiii lorfiresti majori apti de munca sau de catre sot (fostul sot), au dreptulla intretinere de la copiii vitregi majori apti de munca care dispun demijloace suficiente. (2) Instanta judecatoreasca este in drept sa scuteasca copiiivitregi de obligatia de a-si intretine parintii vitregi daca acestiai-au intretinut si educat mai putin de 5 ani sau nu si-au onoratobligatiile.

Articolul 90. Obligatia copiilor de a-si intretine educatorii (1) Persoanele inapte de munca, care necesita sprijin material, sicare au intretinut si educat copii minori (denumiti in continuareeducatori) au dreptul la intretinere de la acestia daca ultimii au atinsvirsta majoratului, sint apti de munca si dispun de mijloace suficientesi daca s-a stabilit imposibilitatea intretinerii educatorilor de catrepropriii lor copii majori apti de munca sau de catre sot (fostul sot). (2) Instanta judecatoreasca este in drept sa scuteasca copiii deobligatia de a-si intretine educatorii daca acestia i-au intretinut sieducat mai putin de 5 ani sau nu si-au onorat obligatiile. (3) Persoanele care s-au aflat sub tutela (curatela) sau in caselede copii de tip familial sint scutite de obligatiile prevazute laalin.(1).

52. Cuantumul şi modul de încasare a pensiei de întreţinere pentru alţi membri ai familiei. Articolul 91. Cuantumul si modul de incasare a pensiei de intretinere pentru alti membri ai familiei (1) Cuantumul si modul de incasare a pensiei de intretinere pentrupersoanele mentionate la art.86-90 pot fi stabilite printr-un contractintre parti. (2) Daca nu exista un contract intre parti, pensia de intretinere sestabileste de catre instanta judecatoreasca in suma baneasca fixaachitata lunar, tinindu-se cont de starea materiala si familiala apersoanei care datoreaza intretinere si a persoanei care are dreptul laintretinere, precum si de alte circumstante importante. (3) Daca unul dintre membrii familiei are dreptul la pensie deintretinere concomitent de la mai multe persoane, instantajudecatoreasca determina cuantumul acesteia pentru fiecare dintre cei ceo datoreaza, tinind cont de starea lor materiala si familiala. Instantajudecatoreasca este in drept sa ia in considerare toate persoanele caredatoreaza intretinere, indiferent de faptul daca actiunea a fost pornita

fata de una, citeva sau toate persoanele in cauza.

53. Contractul privind plata pensiei de întreţinere. Articolul 92. Contractul privind plata pensiei de intretinere Contractul privind marimea, conditiile si modul de plata a pensieide intretinere poate fi incheiat intre persoana care datoreazaintretinere (debitorul intretinerii) si persoana care are dreptul laintretinere (creditorul intretinerii). In cazul cind debitorulintretinerii si/sau creditorul intretinerii sint declarati incapabili,contractul este incheiat de catre reprezentantii legali ai acestora.Persoanele cu capacitatea limitata de exercitiu incheie contractul cuacordul curatorului.

54. Modul de încheiere, executare, modificare şi reziliere a contractului privind plata pensiei de întreţinere. Articolul 94. Modul de incheiere, executare, modificare, reziliere si declarare a nulitatii contractului privind plata pensiei de intretinere (1) Contractul privind plata pensiei de intretinere se incheie, seexecuta, se modifica, se reziliaza si se declara nul in conformitate cunormele Codului civil. (2) Contractul privind plata pensiei de intretinere poate fi, inorice moment, modificat sau reziliat in baza acordului dintre parti.Modificarea sau rezilierea contractului se perfecteaza in scris si seautentifica notarial. (3) Modificarea unilaterala a contractului privind plata pensiei deintretinere sau refuzul unilateral de a-l executa sint inadmisibile. (4) In caz de modificare esentiala a situatiei materiale saufamiliale a partilor, daca acestea nu pot ajunge la o intelegerereferitoare la modificarea sau rezilierea contractului privind platapensiei de intretinere, partea interesata poate porni in instantajudecatoreasca o actiune privind modificarea sau rezilierea acestuia.Instanta judecatoreasca solutioneaza litigiul tinind cont de stareamateriala si familiala a partilor, de alte circumstante importante. (5) Daca contractul privind plata pensiei de intretinere contravineintereselor copilului minor sau major incapabil, acesta poate fideclarat nul de catre instanta judecatoreasca la cerereareprezentantilor legali ai copilului, a autoritatii tutelare sau aprocurorului.

55. Plata pensiei de întreţinere în baza hotărîrii instanţei de judecată.

Articolul 97. Incasarea pensiei de intretinere in baza hotaririi instantei judecatoresti In lipsa unui acord referitor la intretinere, membrii familieimentionati la art.74-91 pot porni in instanta judecatoreasca o actiuneprivind incasarea pensiei respective, chiar si in cazul cind aceasta seplateste benevol.

56. Restanţa la pensia de întreţinere. Scutirea de achitare a restanţei la pensia de întreţinere. Articolul 105. Scutirea de achitare a restantei la pensia de intretinere

(1) In baza contractului privind plata pensiei de intretinere,debitorul intretinerii poate fi scutit de plata restantei la pensie deintretinere sau aceasta restanta poate fi micsorata, cu exceptiacazurilor cind pensia se plateste copiilor minori. (2) Daca starea materiala si familiala a debitorului intretineriiface imposibila lichidarea restantei la pensia de intretinere, instantajudecatoreasca, la cererea acestuia, in baza unor motive temeinice, estein drept sa-l elibereze de plata restantei respective sau s-o micsoreze.

57. Noţiunea şi importanţa adopţiei.

 Adoptia este operatiunea juridica prin care, la initiativa si cu consimtamantul persoanelor implicate, avand incuviintarea instantei, ia nastere rudenia civila dintre adoptat, descendentii sai, pe de o parte, si adoptator (adoptatori) si rudele acestora, pe de alta parte, concomitent cu stingerea rudeniei firesti care lega adoptatul si descendentii sai de parintii firesti ai adoptatului si de rudele acestora.

- Adoptia este actul juridic in temeiul caruia se stabilesc raporturi de rudenie intre adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si adoptator ori adoptatori si rudele acestuia, pe de alta parte, asemanatoare acelor care exista in cazul rudeniei firesti[

58. Condiţiile de fond ale adopţiei.

1. Consimţământul la adopţie. Persoanele care trebuie să consimtă la adopţie sunt

următoarele:

a) părinţii fireşti sau cel care exercită autoritatea părintească, dacă părinţi fireşti sunt decedaţi,

necunoscuţi, declaraţi morţi sau dispăruţi ori puşi sub interdicţie, în condiţiile legii;

b) copilul care a împlinit vârsta de 10 ani;

c) adoptatorul sau, după caz, soţul celui care adoptă, cu excepţia cazului în care lipsa

discernământului îl pune în imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa.

2. Adopţia să fie în interesul superior al celui ce urmează a fi adoptat. În cadrul procedurii

de adopţie se iau măsurile necesare pentru ca fraţii să fie încredinţaţi împreună. Încredinţarea

separată a fraţilor în vederea adopţiei, precum şi adopţia acestora de către persoane sau familii

diferite se pot face numai dacă acest lucru este în interesul lor superior.

3. Cel ce urmează a fi adoptat să nu fi împlinit vârsta majoratului civil. Persoana majoră

poate fi adoptată numai dacă adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o în timpul

minorităţii sale.

4. Persoana sau familia (doi soţi) care adoptă trebuie să aibă capacitatea deplină de

exerciţiu. Persoanele cu boli psihice şi handicap mintal nu pot adopta.

5. Diferenţa de vârstă între persoana care adoptă şi cel care urmează a fi adoptat să fie

de cel puţin 18 ani. Pentru motive temeinice, instanţa judecătorească poate încuviinţa adopţia

chiar dacă diferenţa de vârstă dintre adoptat şi adoptatori este mai mică de 18 ani, dar în nici o

situaţie, mai puţin de 16 ani.

6. Îndeplinirea de către adoptator sau familia adoptatoare a garanţiilor morale şi a

condiţiilor materiale necesare dezvoltării depline şi armonioase a personalităţii

copilului. Îndeplinirea acestor garanţii şi condiţii se atestă de către autorităţile competente.

7. Atestatul de persoană sau familie aptă să adopte. Acest atestat se referă la îndeplinirea

condiţiilor materiale şi morale, de către persoana sau familia ce doreşte să adopte, necesare

asigurării dezvoltării armonioase a copilului, respectiv atestatul să constate faptul că persoana

sau familia este aptă să adopte. Atestatul eliberat de direcţia în a cărei rază teritorială

domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este valabil pentru o perioadă de un an.

Valabilitatea acestui atestat poate fi prelungită anual, în urma unei solicitări de reînnoire din

partea adoptatorului sau familiei adoptatoare.

8. Încredinţarea copilului în vederea adopţiei, persoanei sau familiei care doreşte să-l

adopte. Adopţia nu poate fi încuviinţată de către instanţa judecătorească decât după ce copilul

a fost încredinţat pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei care doreşte să-l

adopte, astfel încât instanţa să poată aprecia, în mod raţional, asupra relaţiilor de familie care

s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată.

9. Lipsa impedimentelor la adopţie.

Adopţia este posibilă numai în lipsa următoarelor impedimente:

a) Adopţia între fraţi este interzisă.

b) Adopţia între soţi sau foşti soţi este oprită. De asemenea, adopţia a doi soţi sau foşti soţi de

către acelaşi adoptator sau familie adoptatoare este interzisă.

c) Cel ce urmează a fi adoptat nu poate fi adoptat de mai mulţi adoptatori nici simultan, nici

succesiv. Prin excepţie poate fi încuviinţată, după caz, adopţia simultană sau adopţii

succesive, atunci când adoptatorii sunt soţi şi soţie.

59. Procedura adopţiei.

Adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi

adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.

Prin adopţie, copilul care este lipsit de părinţi sau de o îngrijire corespunzătoare este primit în

familia adoptatorilor, unde urmează a fi crescut ca şi un copil firesc al acestora.

Procedura adopţiei trebuie să respecte în mod obligatoriu următoarele principii:

a) principiul interesului superior al copilului;

b) principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial;

c) principiul continuităţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică,

culturală şi lingvistică;

d) principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta

şi gradul său de maturitate;

e) principiul celerităţii în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei;

f) principiul garantării confidenţialităţii în ceea ce priveşte datele de identificare ale

adoptatorului sau, după caz, ale familiei adoptatoare, precum şi în ceea ce priveşte identitatea

părinţilor fireşti.

60. Efectele juridice ale adopţiei. (1) Drepturile si obligatiile adoptatorului si adoptatului iaunastere din momentul cind a ramas definitiva hotarirea instanteijudecatoresti privind incuviintarea adoptiei. (2) Adoptatul si descendentii lui, in raport cu parintii adoptivi sirudele acestora, iar adoptatorii si rudele acestora, in raport cucopilul adoptat si descendentii lui, sint asimilati in drepturile siobligatiile personale nepatrimoniale si patrimoniale cu rudele firesti. (3) Adoptatul pierde drepturile personale nepatrimoniale sipatrimoniale si este eliberat de indeplinirea obligatiilor fata deparintii sai firesti si rudele acestora. (4) In cazul cind copilul este adoptat de o singura persoana,drepturile personale pot fi pastrate, la cererea mamei, daca adoptatoruleste barbat sau, la cererea tatalui, daca adoptatorul este femeie.Despre aceasta se mentioneaza in hotarirea instantei judecatorestiprivind incuviintarea adoptiei.

61. Încetarea adopţiei. Adopţia încetează prin desfacere sau ca urmare a anulării ori a constatării nulităţii sale.

Adopţia se desface atunci când adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat.

Adopţia poate fi anulată la cererea oricărei persoane chemate să consimtă la încheierea ei şi al

cărei consimţământ a fost viciat prin eroare asupra identităţii adoptatului, dol sau violenţă.

Acţiunea poate fi formulată în termen de 6 luni de la descoperirea erorii sau a dolului ori de la

data încetării violenţei, dar nu mai târziu de 2 ani de la încheierea adopţiei.

În ceea ce priveşte acţiunea în constatarea nulităţii adopţiei, aceasta poate fi formulată de

orice persoană interesată.

Adopţia este nulă dacă a fost încheiată în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al

copilului sau cu încălcarea oricăror condiţii de fond sau de formă prevăzute de lege. Cu toate

acestea, instanţa va putea respinge cererea de declarare a nulităţii adopţiei, dacă va constata că

menţinerea adopţiei este în interesul celui adoptat.

În situaţia încetării adopţiei ca urmare a anulării sau constatării nulităţii acesteia, adoptatul

redobândeşte numele de familie avut înainte de încuviinţarea adopţiei. Părinţii fireşti ai

copilului redobândesc drepturile şi îndatoririle părinteşti dacă instanţa nu decide instituirea

tutelei sau a altor măsuri de protecţie specială a copilului, în condiţiile legii.

62. Formele de educare a copiilor rămaşi fără ocrotire părintească. Luind la evidenta copiii care au nevoie de protectie organele de tutela sau curatela aleg forma de plasament pentru fiecare copil in parte astfel incit acestia pot fi plasati pentru educare:

-adoptatorul sau sotilor adoptatori, sub tutela sau curatela in asemenea institutii:-case de copii de tip familial,- instituii de stat pentru copii orfani si cei ramasi fara ocrotire parinteasca de orice tip.

63. Noţiunea şi importanţa tutelei şi curatelei. Tutela minorului este mijlocul juridic prin care se asigura ocrotirea minorului in virsta de pina la 14 ani lipsit de ocrotire parinteasca.

Curatela minorului, este una din institutiile prin care se realizeaza ocrotirea juridica a intereselor minorilor, dar deja in virsta de la 14 la 18 ani,

64. Drepturile şi obligaţiile tutorilor şi curatorilor. Articolul 146. Drepturile si obligatiile tutorelui (curatorului) (1) Tutorele (curatorul) are dreptul si este obligat sa se ocupe deeducatia copilului aflat sub tutela (curatela) sa, sa aiba grija desanatatea si dezvoltarea fizica, psihica, spirituala si morala acopilului. (2) Tutorele (curatorul) determina de sine statator procedeele simijloacele de educatie a copilului aflat sub tutela (curatela), luind inconsiderare eventualele recomandari ale autoritatii tutelare sirespectind prevederile art.62. (3) Tutorele (curatorul), tinind cont de opinia copilului, poatealege institutia de invatamint si forma de studii pe care le va urmacopilul, fiind obligat sa asigure frecventarea de catre copil a scoliipina la sfirsitul anului de invatamint in care acesta atinge virsta de16 ani. (4) Tutorele (curatorul) este in drept sa ceara de la oricepersoana, inclusiv rudele apropiate, inapoierea copilului pe careacestea il retin fara temei legal sau fara o hotarire corespunzatoare ainstantei judecatoresti. (5) Tutorele (curatorul) nu este in drept sa impiedice contactelecopilului cu rudele lui, cu exceptia cazurilor in care contactelerespective contravin intereselor acestuia. (6) Drepturile si obligatiile tutorelui (curatorului) privindreprezentarea intereselor copilului aflat sub tutela (curatela) sa sintstabilite de legislatia civila. (7) Tutorele (curatorul) este obligat sa locuiasca impreuna cucopilul aflat sub tutela (curatela) sa. Locuirea separata a tutorelui(curatorului) poate fi permisa de autoritatea tutelara daca aceasta nuva influenta negativ asupra educatiei copilului. (8) Tutorele (curatorul) este obligat sa comunice autoritatii

tutelare informatiile privind starea sanatatii, ingrijirea si educatiacopilului, precum si schimbarea domiciliului.

65. Încetarea tutelei şi curatelei. Tutela încetează atunci când  copilul împlineşte vârsta de 14 ani şi tutorele devine curator.Curatela încetează atunci când  copilul devine major, adică împlineşte 18 ani. La încetarea curatelei nu este nevoie de o decizie a autorităţii tutelare în acest sens.Tutela şi curatela încetează şi în următoarele situaţii:•  copilul este adoptat;•  copilul este transmis sau luat spre educare de părinţi sau unul dintre părinţi;•  copilul este plasat într-o casă de tip familie, într-un centru de plasament temporar sau într-o instituţie educativă ori curativă. În aceste cazuri obligaţiile tutorelui sau curatorului sunt exercitate de către conducătorul instituţiei respective;•  copilul aflat sub curatelă s-a căsătorit şi a dobândit prin căsătorie capacitate de exerciţiu;•  copilul a dobândit capacitate de exerciţiu prin emancipare;•  la solicitarea motivată a tutorelui sau curatorului;•  în cazul decesului tutorelui sau curatorului;•  în cazul decesului copilului aflat sub tutelă;•  ca rezultat al înlăturării tutorelui sau curatorului de la obligaţiile sale, din cauză că nu şi-a onorat obligaţiile în modul corespunzător, a săvîrşit un abuz etc.

66. Casele de copii de tip familial ca formă de dducaţie a copiilor orfani şi copiilor lipsiţi de grija părintească.

Casa de copii de tip familial este o institutie particulara creatape baza unei familii, tinindu-se cont de situatia materiala si nivelulspiritual al acesteia, in scopul intretinerii partiale si educatieicopiilor orfani si a celor ramasi fara ocrotire parinteasca.

Articolul 149. Crearea caselor de copii de tip familial (1) Casa de copii de tip familial se creeaza conform hotaririiautoritatii administratiei publice locale, adoptate in baza avizuluiautoritatii tutelare, a cererii parintilor educatori si a acteloranexate la aceasta. (2) In casa de copii de tip familial pot fi cel mult 10 copii,inclusiv copiii proprii ai parintilor educatori, dar nu mai putin de 5copii plasati.

67. Încheierea căsătoriei cu / între cetăţeni străini. Încheierea căsătoriei în afara hotarelor Republicii Moldova. Articolul 156. Incheierea casatoriei in afara Republicii Moldova (1) Cetatenii Republicii Moldova se pot casatori in afara RepubliciiMoldova la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale RepubliciiMoldova. (2) Casatoriile dintre cetatenii Republicii Moldova si casatoriiledintre cetatenii Republicii Moldova si cetatenii straini sau apatriziincheiate in afara Republicii Moldova in conformitate cu legislatiatarii in care a fost incheiata casatoria sint recunoscute in RepublicaMoldova doar in cazul daca au fost respectate conditiile art.11 si 14 din prezentul cod.

68. Desfacerea căsătoriei cu / între cetăţeni străini. Desfacerea căsătoriei în afara hotarelor Republicii Moldova. Cetatenii Republicii Moldova care locuiesc in afara tarii au

dreptul la desfacerea casatoriei in instantele judecatoresti aleRepublicii Moldova, indiferent de cetatenia si domiciliul celuilalt sot. (4) Este recunoscuta valabila desfacerea casatoriei in afaraRepublicii Moldova daca, la solutionarea acestei probleme, au fostrespectate cerintele legislatiei statului corespunzator privindcompetenta organelor care au adoptat hotarirea si privind desfacereacasatoriei.

69. Adopţia copiilor, cetăţeni ai Republicii Moldova, de către cetăţeni străini. (1) Pe teritoriul Republicii Moldova, adoptia copiilor cetateni aiRepublicii Moldova de catre cetateni straini are loc tinindu-se cont delegislatia statelor ai caror cetateni sint acestia din urma. In acelasimod se procedeaza si in cazul desfacerii adoptiei. (2) Pe teritoriul Republicii Moldova, adoptia copiilor cetateni aiRepublicii Moldova de catre apatrizi are loc tinindu-se cont delegislatia statelor in care acestia din urma isi au domiciliul la datadepunerii cererii privind incuviintarea adoptiei. In acelasi mod seprocedeaza si in cazul desfacerii adoptiei. (3) La solutionarea adoptiei copiilor cetateni ai Republicii Moldovade catre cetateni straini si apatrizi se va asigura continuitateaeducatiei copiilor, tinindu-se cont de provenienta lor etnica,apartenenta culturala si religioasa, de limba si alte particularitatiimportante. (4) Pe teritoriul Republicii Moldova, adoptia copiilor cetateni aiRepublicii Moldova de catre cetatenii straini si apatrizi se va face, deasemenea, in conditiile art.116, 119 si 121. (5) Pe teritoriul Republicii Moldova, adoptia copiilor cetatenistraini cu domiciliul in Republica Moldova are loc in conformitate culegislatia Republicii Moldova, daca tratatele internationale nu prevadaltfel. (6) Adoptia copiilor cetateni ai Republicii Moldova cu domiciliul inafara teritoriului Republicii Moldova, efectuata de catre organeleabilitate ale statului strain al carui cetatean este adoptatorul, serecunoaste ca valabila in Republica Moldova cu conditia autorizarii eianticipate de catre autoritatea centrala pentru protectia copilului.