Termenul de prescripţie

Termenul de prescripţie este intervalul de timp în decursul căruia persoana are posibilitatea să înainteze acţiunea în instanţa de judecată pentru a-şi apăra un drept încălcat. Dacă în decursul acestei perioade de timp persoana nu se adresează cu acţiune în judecată, atunci după expirarea termenului de prescripţie, acţiunea sa nu mai poate fi satisfăcută.

Începerea curgerii. Termenul de prescripţie începea să curgă în felul următor:a) În cazul dreptului de proprietate – din momentul încălcării dreptului de proprietate

asupra lucrului. De exemplu, când unui proprietar i se lua lucrul, el avea la dispoziţie un interval de timp pentru a se adresa în judecată şi a cere restituirea lucrului. Dacă nu o făcea la timp, pierdea dreptul de proprietate asupra lucrului;

b) în cazul obligaţiei de a face ceva, termenul de prescripţie începea să curgă din momentul când apărea posibilitatea de a cere executarea obligaţiei. De exemplu, în cazul obligaţiei de a restitui banii dintr-un contract de împrumut, termenul de prescripţie începea să curgă de la data fixată în contract când banii trebuiau să fie întorşi.

Suspendarea. Cursul termenului de prescripţie putea fi suspendat pentru un interval de timp, cât exista vreo piedică (de exemplu, boala gravă a persoanei interesate, lipsa persoanei împotriva căreia a fost înaintată acţiunea). După dispariţia acestei piedici, curgerea termenului de prescripţie era reluată.

Întreruperea. Întreruperea curgerii termenului de prescripţie avea loc dacă: a) obligaţia era executată (în cazul unei datorii, din momentul achitării acesteia; în cazul cumpărării unui bun, din momentul transmiterii acestuia etc.), sau b) persoana interesată înainta o acţiune în judecată.

În cazul întreruperii termenului de prescripţie, perioada de timp care s-a scurs până la întrerupere nu se lua în considerare la calcularea termenului. De exemplu, termenul de prescripţie era de 30 de ani şi începea să curgă din anul 445, încetând în 475. în anul 455, persoana obligată şi-a achitat parţial datoria, ceea ce a constituit întreruperea termenului de prescripţie. Reieşind din cele menţionate, perioada de timp din anul 445 şi până în anul 455 era exclusă din termenul de prescripţie, iar acesta începea să curgă din anul 455. astfel, stingerea termenului de prescripţie se împlinea în anul 485179.