TEST nr. 2

Subiectul 1.Teoria generala a dreptului n sistemul stiintelor sociale si n sistemul stiintelor juridice.

1.1 Distingeti specificul si trasaturile teoriei generale a dreptului ca stiinta.

n cadrul primei grupe de stiinte juridice se nscrie teoria generala a dreptului si statului ca disciplina de sinteza.Teoria generala a dreptului si statului se caracterizeaza ca o stiinta:1 Filozofica 2. Politica 3. Politico-juridica 4. JuridicaDesi teoria generala a dreptului si statului e o stiinta generala si abstracta, ea nu se ridica la nivelul de teoretizare a filosofici, limitndu-se doar la cercetarea si formularea legilor care genereaza doar fenomenele juridice. teoria generala a dreptului si statului pare a fi o stiinta politico-juridica.2 Spre deosebire de celelalte stiinte politice, teoria generala a dreptului si statului studiaza nu numai fenomenele politice (stat, puterea de stat, democratia etc.), ci si juridice (norma juridica, raport juridic, raspundere juridica etc.). Politicul si juridicul snt strns legate ntre ele si nu pot fi concepute ca niste categorii izolate. Asa, de exemplu, realizarea puterii de stat (politicul) impune anumite forme organizatorice. Realizarea puterii de stat se face prin intermediul institutiilor politico-juridice.

Teoria generala a dreptului, fiind o disciplina de orientare, care are drept scop sa determine ce este dreptul, ce este statul, este totodata un studiu de ansamblu, Rezulta, deci, ca teoria generala a dreptului si statului nu se limiteaza doar la cercetarea unor elemente ale dreptului si statului. Ea stabileste ceea ce leaga aceste elemente, interactiunea lor n cadrul realitatii juridice, legitatile aparitiei si dezvoltarii lor.Legitatile dezvoltarii si functionarii dreptului si statului se studiaza prin prisma legaturii acestora cu societatea n ansamblu. Statul, dreptul snt studiate ca elemente ale ntregului mecanism social. Prin urmare, teoria generala a dreptului si statului atrage atentia la problemele noi aparate ce reclama reglementarea juridica si dimpotriva, subliniaza situatiile n care o asemenea reglementare nceteaza de a mai fi oportuna.1.2 Determinati locul si rolul teoriei generale a dreptului n sistemul stiintelor sociale si juridice.

Locul si rolul teoriei generale a dreptului in sistemul stiintelor socialePornind de la notiunea de stiinta In general o putem defini ca fiind totalitatea cunostintelor acumulate de omenire In decursul vremurilor. Dupa cea mai generala clasificare, sistemul general al stiintelor este format din: a) stiintele despre natura; b) stiintele despre societate si c) stiintele despre gndire. Nicolae Popa remarca ca: Stiinta este un sistem de cunostinte despre natura, societate si gndire, cunostinte obtinute prin metode corespunzatoare si exprimate in concepte, categorii, principii si notiuni22.Dupa cum am mentionat anterior, obiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului este nsusi fenomenul drept (juridic) si Intr-o anumita masura fenomenul stat. De aici logic rezulta ca teoria generala a dreptului este o stiinta sociala, deoarece In sfera ei de preocupare intra studiul statului si dreptului, fenomene ale vietii sociale, existente numai intr-o comunitate umana. Desigur ca aparitia si dezvoltarea statului si dreptului se produce in functie de epoca istorica, de conditiile economice, sociale, politice, culturale, nationale din fiecare tarantregul sistem al stiintelor juridice care este foarte variat, fapt la care ne vom opri in paragraful urmator, putem spune cu certitudine ca se refera la categoria stiintelor sociale.! Stiintele sociale, indiferent de compartimentul vietii sociale studiat de ele, urmaresc descoperirea si cercetarea legaturilor cauzale necesare Intre fenomenele sociale, a legilor care determina esenta si desfasurarea proceselor sociale. Aceasta sarcina fundamentala a stiintelor sociale, de altfel ca si a stiintelor naturii, poate fi ndeplinita numai prin studiul concret al faptelor In diversitatea si interactiunea lor, prin generalizarea lor teoretica, cu ajutorul gndirii abstracte, urmata de verificarea In practica a concluziilor teoretice2}!La rndul lor, stiintele sociale, In dependenta de obiectul lor de studiu in diferite domenii ale vietii sociale, se mpart In: stiinte filosofice, sociologice, economice, politice, istorice, juridice etc. Desigur, aceasta delimitare este relativa si nu absoiutt Fiind o stiinta sociala, Teoria generala a dreptului se afla intr-o strnsa legatura cu toate stiintele sociale. Ne vom opri la locul si rolul Teoriei generale a dreptului in sistemul stiintelor sociale./ Fiind o stiinta complexa, si anume o stiinta politica, am aratat deja In paragrafele precedente, ca Teoria generala a dreptului se afla intr-o strnsa legatura cu toate stiintele politice, deoarece formuleaza categoriile politice statale (puterea de stat, functiile statului, mecanismul statului, etc).Problema corelatiei Teoriei generale a dreptului cu stiintele filosofice este destul de actuala si In prezent. Aspectul filosofic in determinarea caracterului Teoriei generale a dreptului este conditionat de factori reali. Cercetarea fenomenelor juridice a permis elucidarea nu numai a naturii interne a juridicului, dar si a multiplelor relatii externe, a factorilor care dau nastere fenomenelor juridice, a procesului si consecintelor sociale ce le implica.WPrin urmare, stiinta dreptului studiaza legile existentei si dezvoltarii statului si dreptului, institutiile politice si juridice, formele lor conerct-istorice, corelatia cu celelalte componente ale sistemului social, modul in care institutiile politico-juridice influenteaza societatea si suporta, la rndul lor, influenta sociala. 2. Locul si rolul teoriei generale a dreptului n sistemul stiintelor juridice

Sistemul de stiinte juridice se refera la categoria stiintelor sociale, deoarece se ocupa de studierea unor procese, fenomene si laturi ale vietii sociale, si anume cerceteaza statul si dreptul. Teoria generala a dreptului, ca stiinta generala despre stat si drept, se nscrie si ea, mpreuna cu celelalte stiinte juridice si alaturi de acestea, In sistemul stiintelor juridice.

Specificul stiintelor juridice, in comparatie cu alte stiinte sociale, consta In faptul ca acestea studiaza att legile obiective ale existentei statului si dreptului, ct si normele juridice cuprinse In actele normative n vigoare. Stiintele juridice se dezvolta In strnsa legatura cu practica privind constructia de stat si juridica, prin aceasta ntelegnd, aici, activitatea organelor de stat in cadrul procesului de elaborare a normelor juridice, precum si de aplicare a lor.

Cu toate ca in literatura juridica nu exista o parere unica referitoare la clasificarea ntregului sistem de stiinte juridice, ne vom opri la una din cele mai frecvente si mai reusite, dupa parerea noastra, clasificari, si anume:

a) stiintele juridice istorico-teoretice (la ele se refera: istoria universala a statului si dreptului, istoria dreptului romnesc, teoria generala a dreptului, istoria filosofiei dreptului, etc);

b) stiintele juridice de ramura (dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul muncii, dreptul penal, dreptul civil, dreptul de procedura penala, dreptul de procedura civila, etc);

c) stiintele juridice auxiliare (criminalistica, criminologia, medicina legala, psihologia judiciara, statistica judiciara, etc).

Aceasta diviziune a stiintelor juridice, corespunznd unor criterii reale, nu afecteaza cu nimic unitatea lor, corelatia lor strnsa, interpa-trunderea lor. Ele formeaza un sistem, sistemul stiintelor juridice, in care un loc aparte ocupa Teoria generala a dreptului care joaca rolul teoriei lor generale.

Dupa cum mentioneaza autorii romni Momcilo Luburici si loan Ceterchi, numai o disciplina stiintifica, care prin obiectul ei de studiu nu se limiteaza la examinarea unui sau altui compartiment al juridicului si politicului, ci le cerceteaza in ntregul lor, poate fixa obiectul de studiu al ntregii stiinte juridice, metodologia ei generala, interferentele ei cu celelalte stiinte sociale nrudite, toate acestea constituind puncte de plecare pentru orice stiinta juridica speciala (istorica sau de ramura).

n cadrul primei grupe de stiinte se nscrie si Teoria generala a dreptului, avnd ca obiect de studiu abordarea teoretica, generala a dreptului n intregul sau, studiul global al statului si dreptului ca fenomene sociale, cu functiile si formele lui de manifestare. Stiintele juridice istorice studiaza statul si dreptul, precum si conceptiile juridico-statale

n evolutia lor istorica. Aceasta grupa de stiinte are in acelasi timp caracter politic, juridic si istoric.

In cercetarile si concluziile lor, stiintele istorice pornesc de la legile generale ale existentei, genezei si dezvoltarii statului si dreptului, precum si de la categoriile si notiunile formulate de Teoria generala a dreptului. Totodata, ele ofera Teoriei generale a dreptului materialul istoric faptic, in vederea ntemeierii si valorificarii concluziilor teoretice pe plan general.

La rndul lor stiintele juridice de ramura cerceteaza anumite ramuri, grupe, categorii de norme juridice si de raporturi juridice corespunzatoare acestor norme. Aceasta grupa de stiinte s-a constituit pe masura dezvoltarii si extinderii reglementarilor juridice in cele mai diverse domenii ale vietii sociale si constituirii ramurilor de drept. Regula generala este ca fiecare ramura de drept formeaza obiectul unei stiinte juridice de ramura. De exemplu, dreptului administrativ li corespunde stiinta dreptului administrativ, dreptului muncii ii corespunde stiinta dreptului muncii, etc.

1.3. Estimati functiile teoriei generale a dreptului ca stiinta juridica.

Functia teoretica consta n elaborarea ipotezelor, teoriilor, conceptelor, principiilor, prin care snt interpretate domeniile pe care le cerceteaza.Functia practica consta n cunoasterea modalitatilor n care fenomenele juridice se manifesta n viata sociala, prin propuneri de reformare a realitatii juridice.Rezultnd din viziunile mai frecvent ntlnite asupra problemei n cauza, mentionam asemenea functii ale teoriei generale a dreptului si statului: cognitiva, explicativa, critica, practica, didactica.Functia cognitiva. Cunoasterea stiintifica a realitatii sociale a dreptului ne ofera posibilitatea de a patrunde dincolo de cortina" normelor juridice, pe care o ridica stiinta pozitiva a dreptului, de a depasi fenomenul patologic" al vietii reale a dreptului".1Functia explicativa. Dupa cunoasterea, descrierea unor fenomene juridice, urmatorul pas al cercetatorului va fi explicarea acestora. El va dori sa stie de ce si cum au aparut fenomenele respective, sa cunoasca cauzalitatea lor. Cunoasterea va fi definitiva doar atunci cnd explicatia va lua forma unei legi stiintifice, a unei legi cauzale, care ne ofera explicatia cauzelor si mecanismelor dupa care s-au produs fenomenele respective.Functia critica. Descoperirea si interpretarea fenomenelor juridice snt, indiscutabil, absolut necesare, dar nu si suficiente n procesul cognitiv. O importanta majora o are constatarea defectelor, erorilor, lacunelor fenomenelor juridice, evidentierea cailor de a iesi din situatiile respective. Din aceste considerente se impune si functia critica a teoriei generale a dreptului si statului.Functia practica deriva din faptul ca orice stiinta (si aici teoria generala a dreptului si statului nu face exceptie ) nu se limiteaza numai cu statutul de stiinta teoretica. Ea tinde si la acela de stiinta aplicativa, la asumarea unei functii practice, n aceasta ordine de idei, teoria urmeaza sa-si aduca propria contributie n vederea fundamentului decizional si functional juridic.Functia didactica. Concomitent cu procesul de afirmare a teoriei generale a dreptului si statului n sistemul general al stiintelor, asistam si la impunerea valentelor ei stiintifice n procesul de pregatire a viitorilor juristi.

Functia de cercetare si formulare a legilor, care guverneaza fenomenele juridice n parte si ntreaga realitate juridica a societatii,n aceasta ordine de ideii, pentru a nu ramne n urma de viata,teoria trebuie sa se dezvolte nentrerupt, naintnd generalizari noi si aprofundnd adevarurile de acum stabilite;Functia euristica, ce consta n elaborarea principiilor, metodelor si mijloacelor de cercetare a fenomenelor si proceselor politico-juridice. O buna cunoastere, explicare si interpretare a realitatii juridice necesita o metodologie corespunzatoare;Functia antologica, ce se manifesta prin evidentierea celor mai generale legi ale existentei fenomenelor si institutiilor politico-juridice si explicarea destinatiilor lor sociale;Functia previziunii stiintifice, care consta n prezicerea bazata pe generalizarea datelor teoretice si experimentale si pe cunoasterea legitatilor obiective ale dezvoltarii fenomenelor si proceselor juridice, n acest sens e semnificativa pozitia marelui cugetator francez din prima jumatate a secolului al XlX-lea Auguste Comte.Rostul stiintei pentru Comte nu este a afla ceea ce este, a descoperifelul de a fi al realitatii. Acesta este un fel van de a specula. Rostulstiintei este numai a prevedea;1Functia de generalizare si sintetizare a cunostintelor furnizatede stiintele juridice de ramura, n acest scop teoria scoate din toateelementele dreptului ceea ce constituie articulatia nsasi a gndirii juridice;Functia metodologica fata de stiintele juridice de ramura. Teoria generala a dreptului si statului furnizeaza celorlalte domenii ale stiintelor juridice de ramura premisele si categoriile conceptuale simetodologice;Functia educativa, ce se manifesta prin introducere tuturor celor interesati n lumea dreptului, n lumea dreptatii si echitatii sociale, n lumea respectului fata de ordinea legala;Functia ideologica, care consta n elaborarea unor conceptii, teorii despre drept, stat, realitatea juridica a societatii. Astfel, teoria generala a dreptului si statului studiaza diferite conceptii careSubiectul 2. Notiune de Guvern si locul lui n sistemul autoritatilor publice din Republica Moldova

2.1Dati definitia de Guvern, relatati despre functiile si durata mandatului Guvernului Republicii Moldova.

Guvernul Republicii Moldova este autoritatea publica executiva suprema responsabila n fata Parlamentului. Guvernul este mputernicit sa rezolve toateproblemele administrarii publice, ce tin de competenta lui, n conformitatecu Constitutia Republicii Moldova si Legea cu privire la Guvern.

Guvernul asigura realizarea politicii interne si externe a statului si exercita conducerea generala a administratiei publice. In exercitareaatributiilor, Guvernul se conduce de programul sau de activitate, acceptat deParlament

Guvernul si exercita mandatul pna la data validarii alegerilor pentru unnou Parlament.

Guvernul, n cazul exprimarii votului de nencredere de catre Parlament,al demisiei Prim-ministrului ndeplineste numai functiile de administrare a treburilor publice, pna la depunerea juramntului de catre membrii noului Guvern.2.2Stabiliti raporturile Guvernului cu alte autoritati publice si locul Guvernului n sistemul autoritatilor publice.

RAPORTURILE GUVERNULUI CU PARLAMENTUL

Informarea Parlamentului: Guvernul este responsabil n fata Parlamentului si prezinta informatiile si documentele cerute de acesta, de comisiile lui si de deputati.Membrii Guvernului au acces la lucrarile Parlamentului. Daca li se solicita prezenta, participarea lor este obligatorie.

ntrebari si interpelari: Guvernul si fiecare dintre membrii sai snt obligati sa raspunda la ntrebarile sau la interpelarile formulate de deputati. Parlamentul poate adopta o motiune prin care sa-si exprime pozitia fata de obiectul interpelarii

Exprimarea nencrederii: Parlamentul, la propunerea a cel putin o patrime din deputati, si poate exprima nencrederea n Guvern, cu votul majoritatii deputatilor. Initiativa de exprimare a nencrederii se examineaza dupa 3 zile de la data prezentarii n Parlament.

Angajarea raspunderii Guvernului: Guvernul si poate angaja raspunderea n fata Parlamentului asupra unui program, unei declaratii de politica generala sau unui proiect de lege.Guvernul este demis daca motiunea de cenzura, depusa n termen de 3 zile de la prezentarea programului, declaratiei de politica generala sau proiectului de lege, a fost votata .Daca Guvernul nu a fost demis ,proiectul de lege prezentat se considera adoptat, iar programul sau declaratia de politica generala devine obligatorie pentru Guvern.

2.3Evaluati legislatia referitor la asigurarea independentei si stabilitatii Guvernului Republicii Moldova, si dupa caz, formulati propuneri

Partidele si alte organizatii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza mpotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranitatii si independentei, a integritatii teritoriale a Republicii Moldova snt neconstitutionale.

Subiectul 3. Una din multiplele premize de aparitie a statului este dezvoltarea fortelor si relatiilor de productie (factorul economic). n acest context, cele trei mari diviziuni ale muncii au avut loc dupa cum urmeaza:

a) agricultorii sau divizat n pastori, mestesugari si comercianti (negustori);

b) comerciantii (negustorii), pe motivul pericolului care le afecta profesia (razboaie permanente, atacuri tlharesti) au renuntat la aceasta ocupatie, divizndu-se n pastori, agricultori si mestesugari;

c) agricultorii s-au separat de pastori, mai apoi, mestesugarii de agricultori si ulterior, comerciantii s-au separat de mestesugari;

d) ca efect al trecerii de la modul de viata nomad la cel seminomad si sedentar, a disparut necesitatea pastoritului, producerii uneltelor de munca si intermedierii, ocupatia de baza devenind agricultura.

1. Argumentati optiunea corecta;

2. Explicati nevalabilitatea altor optiuni de raspuns n acest caz.

optiunea corecta a) celelalte nu corespund cu succesiunea evenimentelor istorice.