Dreptul de petitionare

Dreptul de petitionare este prevazut in art. 51 din Constitutie.

Reglementarea detaliata a modului in care acest drept poate fi exercitat a fost facuta prin Ordonanta Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitătii de solutionare a petitiilor.

Potrivit ordonantei, prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poştă electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome (denumite în generic, in ordonanta, autorităţi şi instituţii publice).

Pot fi adresate petitii si Parlamentului si Presedintelui Romaniei, dar regimul lor nu este prevazut in Ordonanta Guvernului nr. 27/2002, ci in reglementarile proprii pe care cele doua autoritati le adopta/ emit cu privire la modul de solutionare a petitiilor ce le sunt adresate.

Prin petitie se valorifica un drept sau un interes personal (direct legat de autorul petitiei) ori se aduce la cunostinta autoritatii/institutiei publice existenta unei probleme de ordin general.

In cazul in care petitia nu vizeaza direct un interes personal, ci obtinerea de informatii cu caracter general, ce privesc sau rezulta din activitatea unei autoritati/insitutii publice, solicitantul va trebui sa urmeze procedura speciala prevazuta de Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informatiile de interes public.

Compartimentul pentru relatii cu publicul din cadrul autoritatii/insitutiei publice primeste, înregistreaza, se îngrijeste de rezolvarea petiţiilor şi expediaza răspunsurile către petiţionari. Petitiile sunt inregistrate si evidentiate separat de cererile intemeiate pe Legea nr. 544/2001.

Ordonanta prevede raspunderea directa a conducătorilor autorităţilor/instituţiilor publice pentru buna organizare şi desfăşurare a activităţii de primire, evidenţiere şi rezolvare a petiţiilor1. De asemenea, ordonanta prevede aceeasi raspundere directa a conducatorilor si pentru legalitatea soluţiilor şi comunicarea acestora în termenul legal. Mentionarea expresa a “raspunderii directe” semnifica importanta pe care a dorit sa o acorde legiuitorul activitatii de rezolvare a petitiilor.

In cazul in care o petiţie este adresata greşit (unei alte autoritati/insititutii publice decat cea competenta, potrivit legii, sa rezolve problema sesizata) ea va fi redirectionata2, în termen de 5 zile de la înregistrare, de către autoritatea/instituţia care a primit-o si care va proceda si la înştiinţarea petiţionarului despre aceasta.

1 Ion Muruiană, Drepturile omului ca valoare supremă2 Andreescu M., Dascălu A., Drept constitutional si institutii politice, Editura Universității din Pitești, 2010

Pentru ca o petitie sa fie “valabila”, sa fie luata in seama de autoritati, trebuie obligatoriu sa fie semnata de petitionar si sa contina datele de identificare ale petitionarului (nume, domiciliu). In lipsa acestora, petitia nu se ia în considerare şi se clasează.

In termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, autoritatea/instituţia publica trebuie sa comunice petitionarului un răspuns, favorabil sau nefavorabil. Termenul de 30 zile poate fi prelungit cu 15 zile, deci poate ajunge la 45 de zile, in situaţia în care aspectele sesizate prin petiţie necesită o cercetare mai amănunţită; prelungirea poate fi acordata numai de catre conducătorul autorităţii sau instituţiei publice.

Răspunsul trebuie semnat de către conducătorul autorităţii/instituţiei publice ori de persoana împuternicită de acesta, precum şi de şeful compartimentului care a soluţionat petiţia. În răspuns se va indica, în mod obligatoriu, temeiul legal al soluţiei adoptate.

Pentru evitarea “abuzului” in exercitarea dreptului de petitionare, in cazul în care un petiţionar adresează aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice mai multe petiţii, sesizând aceeaşi problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns care trebuie să facă referire la toate petiţiile primite. Dacă după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie de la acelaşi petiţionar ori de la o autoritate sau instituţie publică greşit sesizată, cu acelaşi conţinut, aceasta se clasează, la numărul iniţial făcându-se menţiune despre faptul că s-a răspuns.

Ordonanta prevede doar sanctiuni disciplinare pentru incalcarea dreptului la petitionare. Astfel, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sau, după caz, potrivit legislaţiei muncii următoarele fapte:

- nerespectarea termenelor de soluţionare a petiţiilor;

- intervenţiile sau stăruinţele pentru rezolvarea unor petiţii în afara cadrului legal;

- primirea direct de la petiţionar a unei petiţii, în vederea rezolvării, fără să fie înregistrată şi fără să fie repartizată de şeful compartimentului de specialitate.

Petiţia reprezintă modalitatea prin care cetăţenii au posibilitatea de a-şi valorifica un drept, de a cere o explicaţie cu privire la orice problemă personală sau de interes general3.Petiţia apare sub patru forme: cererea, reclamaţia, sesizarea şi propunerea. Acestea pot fi formulate în scris sau prin e-mail.

Condiţie de validitate: orice petiţie trebuie să fie semnată şi să conţină datele complete de identificare a petentului. Petiţiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare a petiţionarului nu se iau in considerare şi se clasează.

Autorităţile publice sunt obligate să răspundă petiţiei în termen de 30 de zile de la înregistrarea ei în documentele autorităţii vizate, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă.

3 Muraru I., Tănăsescu S., Drept constituțional și instituții politice, Ediția 13, Volumul I, Editura C.H.Beck,București, 2008, pag. 163 – 164

Din punct de vedere legal, la petiţiile prezentate personal, data petiţiei este considerată data la care a fost înregistrată la unitatea destinatară.În situaţia în care aspectele sesizate prin petiţie necesită o cercetare mai amănunţită, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice poate prelungi termenul de 30 de zile cu cel mult 15 zile.Dacă petiţia este greşit direcţionată (petentul nu a ştiut care este autoritatea competentă să îi rezolve cererea), instituţia care a primit-o trebuie să o trimită în termen de 5 zile autorităţii sau instituţei în ale cărei atribuţii intră rezolvarea ei şi să informeze petentul despre aceasta. Pentru soluţionarea petiţiei de către autoritatea sesizată vor mai trece 30 de zile.Răspunsul la petiţie trebuie să includă şi temeiul legal în baza căruia a fost formulată soluţia comunicată.Proceduri de adresare a unei petiţii Parlamentului European:Pentru ca fiecare cetăţean să se poată folosi de acest drept, petiţiile sunt scutite de taxă.

Cine poate adresa petiţii?

Are dreptul de a adresa petiţii:

orice cetăţean al Uniunii Europene,

orice rezident al unui stat membru al Uniunii Europene,

orice membru al unei asociaţii, societăţi, organizaţii (persoană fizică sau juridică) cu sediul într-

un stat membru al Uniunii Europene.Ce subiecte pot fi abordate în petiţia dumneavoastră?

Subiectul petiţiei trebuie să ţină de domeniile de competenţă sau de interes ale Uniunii Europene,

precum:

drepturile dumneavoastră, ca cetăţean european, aşa cum sunt stabilite în tratate,

aspecte legate de mediu,

protecţia consumatorului,

libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor şi serviciilor şi piaţa internă,

aspecte legate de ocuparea forţei de muncă şi politica socială,

recunoaşterea calificărilor profesionale,

alte aspecte legate de punerea în aplicare a dreptului comunitar.

Notă importantă: Simplele solicitări de informaţii şi comentariile generale pe marginea politicii UE nu

sunt de competenţa Comisiei pentru petiţii.În ce limbă trebuie redactată petiţia?

Petiţia trebuie redactată într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene.

Petitiile si Avocatul Poporului

Cine se poate adresa instituţiei Avocatul Poporului?Se poate adresa instituţiei Avocatul Poporului orice persoană fizică, precum şi societăţile comerciale, asociaţiile şi orice alte persoane juridice. Ce petiţii intră în competenţa instituţiei Avocatul Poporului?

În competenta institutiei Avocatul Poporului intră petitiile care au ca obiect incălcarea drepturilor sau libertăţilor persoanelor fizice prin acte sau fapte administrative ale autorităţilor administraţiei publice sau prin actele administrative ale regiilor autonome. Ce petiţii nu intră în obiectul de activitate al instituţiei Avocatul Poporului?Nu fac obiectul activităţii instituţiei Avocatul Poporului şi vor fi respinse fără motivare petiţiile privind:- actele emise de Camera Deputaţilor, de Senat sau de Parlament;- actele şi faptele deputaţilor şi senatorilor;- actele şi faptele Preşedintelui României;- actele şi faptele Curţii Constituţionale;- actele şi faptele preşedintelui Consiliului Legislativ;- actele şi faptele autorităţii judecătoreşti;- actele şi faptele Guvernului - cu excepţia legilor şi ordonanţelor.Ce trebuie să cuprindă petiţia adresată instituţiei Avocatul Poporului?Petiţia trebuie să cuprindă următoarele elemente:- numele şi domiciliul persoanei fizice lezate în drepturile şi libertăţile sale;- drepturile şi libertăţile încălcate;- autoritatea administrativă ori funcţionarul public în cauză;- dovada întârzierii sau refuzului autorităţilor administraţiei publice de a soluţiona legal petiţia. Când se poate adresa o persoană instituţiei Avocatul Poporului?Petiţiile îndreptate împotriva încălcării drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice prin acte sau fapte ale autorităţii administraţiei publice se adresează instituţiei Avocatul Poporului nu mai târziu de un an de la data la care aceste încălcări s-au produs ori de la data la care persoana în cauză a luat cunoştinţă de ele. Cum se adresează o petiţie instituţiei Avocatul Poporului?Petiţiile se adresează instituţiei Avocatul Poporului în scris.Acestea pot fi transmise prin:- poştă- poştă electronică (e-mail)- faxDe asemenea, petiţiile pot fi depuse personal sau prin mandatar, la Serviciul de registratură al instituţiei sau al birourilor teritoriale ale Avocatului Poporului.În cazul petiţiilor transmise instituţiei Avocatul Poporului prin poşta electronică, care nu conţin datele de identificare ale petiţionarului, acestea vor fi solicitate tot prin intermediul poştei electronice. În cazul în care datele de identificare solicitate nu sunt comunicate, petiţia va fi considerată anonimă.În cazul în care petiţia se depune prin mandatar, trebuie să se menţioneze datele de identificare ale acestuia.Pentru motive temeinice, la solicitarea petiţionarului, acestuia i se poate încuviinţa să îşi prezinte oral sau prin serviciul dispeceratpetiţia, care va fi consemnată de către persoana care asigură serviciul de audienţă sau dispecerat, după caz.

Petitiile si Ombudsmanul European

Ombudsmanii din reţea sunt persoane independente şi imparţiale, învestite prin constituţie sau lege, care examinează petiţii împotriva autorităţilor publice.Aceştia încearcă să soluţioneze într-un mod satisfăcător fiecare petiţie. După investigarea unei petiţii pe care o consideră justificată, un ombudsman poate sa critice felul în care a fost tratat cazul şi îşi poate expune punctul de vedere legat de cum ar fi fost mai potrivit să fie tratat. În multe ţări, ombudsmanii pot propune căi de remediere a cazului, ce pot include, de exemplu, reexaminarea unei decizii, prezentarea de scuze sau oferirea unei compensări financiare. Unii ombudsmani pot încerca să găsească o cale amiabilă de soluţionare a petiţiei.În unele cazuri, petiţionarul poate să se adreseze unui ombudsman sau unei instanţe judecătoreşti. Totuşi, în mod normal, un ombudsman nu poate examina o petiţie dacă faptele respective fac sau au făcut obiectul unei proceduri judiciare. Ombudsmanul, spre deosebire de instanţa judecătorească, nu poate lua decizii cu caracter obligatoriu, dar, de obicei, autorităţile publice urmează recomandările acestuia. În caz contrar, ombudsmanul poate aduce cazul în atenţia politicienilor şi a publicului, prin informarea Parlamentului, de exemplu.Pe lângă faptul că răspund la petiţii, ombudsmanii acţionează proactiv pentru a îmbunătăţi calitatea administraţiei publice şi a serviciilor publice. Ei încurajează buna administrare şi respectarea drepturilor, sugerează soluţii adecvate problemelor sistemice, răspândesc bunele practici şi promovează o cultură a serviciilor publice.Ombudsmanii încurajează autorităţile publice să privească petiţiile drept o oportunitate de a comunica eficient cu petiţionarul şi de a corecta orice lipsuri din serviciile lor. Astfel, cei mai mulţi ombudsmani nu investighează o petiţie decât după ce i s-a acordat autorităţii împotriva căreia s-a depus petiţia o ocazie rezonabilă de a se ocupa de problemă.Temeiurile în care un ombudsman poate acţiona variază în cadrul reţelei, dar de obicei includ: încălcarea drepturilor, inclusiv a drepturilor omului şi a drepturilor fundamentale, alte tipuri de comportament ilegal, inclusiv nerespectarea principiilor generale de drept şi a acţionării în conformitate cu principiile bunei administrări. Printre exemplele de administrare defectuoasă la corectarea cărora poate contribui ombudsmanul se numără întârzierea nejustificată, nerespectarea politicii sau a procedurilor stabilite, lipsa de imparţialitate, incorectitudinea, oferirea de informaţii sau sfaturi inexacte, inconsecvenţa şi lipsa de amabilitate.

SpetaExercitarea abuziva a dreptului de petitionare. Lezarea onoarei, reputatiei si a dreptului la imagine prin intermediulmass-media. Daune morale. Criterii de stabilire a cuantumului acestora.Judecatoria Rm. Vâlcea, sentinta civila nr. 3394 din 16 aprilie 2009 Prin actiunea înregistrata pe rolul Judecatoriei Rm. Vâlcea, astfel cum a fost precizata prin cererea de la fila 14 din dosar, reclamantul C.C.G. a chemat în judecata pe pârâtii G.T. si SC T. SRL, solicitând ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa fie obligati, în solidar, la plata sumelor de 6.000 lei, reprezentând daune morale, si a sumei de 40 lei, reprezentând daune materiale, precum si la plata cheltuielilor de judecata.În motivarea actiunii, reclamantul a aratat, în fapt, ca este subinspector la I.P.J. V., în cadrul Serviciului Politiei de Ordine Publica si ca, în aceasta calitate, a controlat societatea de paza si protectie SC T. SRL, al carei administrator este pârâtul G.T., constatând savârsirea mai multor contraventii, pentru care s-a dispus sanctionarea contraventionala a pârâtilor printr-un proces-verbal de contraventie din data de 11.10.2007.A mai aratat reclamantul ca, ulterior efectuarii acestui control, licenta societatii pârâte pentru prestarea

activitatilor de paza si protectie a expirat, deoarece aceasta nu a depus în termen documentatia necesara pentru reînnoirea licentei.Reclamantul a sustinut ca, urmare a împrejurarilor expuse mai sus, pentru a-si acoperi propria culpa, pârâtii au gasit de cuviinta sa formuleze împotriva sa, succesiv, mai multe plângeri penale si administrative, solicitând sanctionarea lui pentru tot felul de fapte imaginare, acuzându-l de abuz în serviciu si alte abateri disciplinare, plângeri care au fost respinse.În ceea ce priveste prejudiciul moral invocat de reclamant, acesta a precizat ca este reprezentat de disconfortul psihic ce i s-a creat prin imputarea în mod public a unor fapte nereale si declansarea împotriva sa a unor proceduri administrative si penale cu scopul de a fi sanctionat penal si administrativ.Reclamantul a mai aratat ca pârâtii au pornit chiar un razboi mediatic împotriva sa, acordând interviuri în ziarul „Arena Vâlceana” si la postul de televiziune VTV Rm.Vâlcea, ocazie cu care au reiterat acuzatiile formulate împotriva sa prin plângerile mentionate mai sus, încalcându-i, astfel, demnitatea, onoarea si dreptul la propria-i imagine.În ceea ce priveste prejudiciul moral invocat în actiune, reclamantul a precizat ca acesta este reprezentat de cheltuielile efectuate cu ocazia deplasarii în fata organelor de urmarire penala pentru a da declaratii ca urmare a plângerilor formulate de pârâti.În drept, au fost invocate disp.art.57, art.30 alin.6 din Constitutia României, art.3 din Decretul nr.31/1954, art.723 C.pr.civ., art.998 si urm. C.civ.Pârâtii au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au solicitat respingerea actiunii reclamantului ca fiind neîntemeiata.În motivarea întâmpinarii, pârâtii au aratat, în fapt, ca au facut sesizari catre I.P.J., prin care au solicitat sa se verifice aspecte care aveau legatura directa cu reclamantul si pe care ei le-au considerat eronate si nelegale.Au sustinut pârâtii ca aceste sesizari au fost facute catre superiorii reclamantului, si nicidecum în ziarul „A V”.Au mai aratat pârâtii în legatura cu interviul dat pe postul de televiziune VTV R.V. ca, cu acea ocazie, nu au aratat decât niste adrese emise si trimise de reclamant catre firmele cu care acestia aveau contracte de prestari servicii si ca, prin aceste adrese, se impunea acestor firme sa rezilieze contractele de prestari servicii încheiate cu societatea pârâta, fiind considerate nelegale.Pârâtii au mai aratat ca au prezentat si un CD cu o convorbire înregistrata cu un reportofon, purtata cu reclamantul, în care acesta „se dadea de gol” ca a dat o amenda în baza unor criterii nelegale.Analizând probele administrate în cauza, instanta a retinut urmatoarele:Reclamantul este subinspector în cadrul I.P.J.V. – Serviciul Politiei de Ordine Publica si în aceasta calitate, a efectuat un control la societatea de protectie si paza SC T. SRL, al carei administrator este pârâtul G.T..Cu ocazia controlului efectuat, reclamantul a constatat savârsirea mai multor contraventii, motiv pentru care a dispus sanctionarea contraventionala a pârâtilor prin procesul-verbal de contraventie întocmit la data de 11.10.2007, în cuprinsul caruia a retinut ca SC T. SRL a angajat mai multe persoane ca agenti de paza, fara ca acestia sa detina la data angajarii atestat profesional eliberat de organele de politie în conformitate cu Legea nr.333/2003.Ulterior efectuarii acestui control, prin decizia nr.61441/23.05.2008 a Inspectoratului General al Politiei Române, s-a dispus anularea licentei de functionare 0123/P/24.01.2005 emisa pentru SC T. SRL Rm.Vâlcea, deoarece aceasta societatea nu a depus în termen documentatia necesara pentru reînnoirea licentei, masura contestata de catre pârâti, însa mentinuta prin hotarârea pronuntata la data de 11.03.2009 de Curtea de Apel Pitesti în dosarul.

În acest context, pârâtii au formulat împotriva reclamantului mai multe plângeri penale si administrative, prin care au solicitat sanctionarea acestuia, acuzându-l de abuz în serviciu si alte abateri disciplinare.Astfel, la data de 12.11.2007, prin plângerea înregistrata sub nr.26999 la I.P.J. V., pârâtii au solicitat cercetarea reclamantului pentru savârsirea infractiunii de abuz în serviciu si trecerea sa în rezerva, acuzându-l ca ar fi sanctionat cu rea-credinta societatea SC T. SRL, pentru fapte nereale, si ca nu ar fi comunicat în mod legal procesul-verbal de contraventie.Legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie întocmit de reclamant a fost verificata de instante cu ocazia solutionarii plângerii contraventionale formulate de pârâti împotriva acestuia. Pe baza probatoriului administrat, Judecatoria Rm.Vâlcea a pronuntat sent.civ.nr.2450/15.04.2008, prin care a respins plângerea contraventionala ca neîntemeiata, retinând ca mentiunile facute de agentul constatator sunt reale, iar actul sanctionator a fost întocmit cu respectarea tuturor conditiilor de fond si de forma prevazute de lege si a fost legal comunicat petentului. Aceasta sentinta a intrat în puterea lucrului judecat ca urmare a respingerii recursului declarat împotriva sa, prin dec.nr.893/25.09.2008 a Tribunalului Vâlcea.Cu privire la faptele reclamate de pârâti prin plângerea din data de 12.11.2007, s-a pronuntat si Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Pitesti, prin rezolutia din data de 12.06.2008, data în dosarul nr.519/P/2007, prin care s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de reclamant sub aspectul savârsirii infractiunii de abuz în serviciu prevazuta de art.246 C.pen., retinându-se ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni.La data de 11.03.2008, pârâtul G.T. a adresat Inspectoratului de Politie al Judetului V o noua plângere, înregistrata sub nr.39768/RPS/11.03.2008, învinuindu-l pe reclamant de abuz în serviciu si alte abateri disciplinare, pretinzând ca ar fi denigrat activitatea SC T. SRL în prezenta altor politisti si ca ar fi facut lobby pentru o firma de paza (firma lui M. C.) în schimbul unor bunuri necuvenite.În urma anchetei disciplinare efectuate, s-a constatat ca faptele imputate reclamantului nu exista, iar discutiile la care acestia s-au referit în plângere nu au avut loc niciodata. Aceasta solutie a fost comunicata pârâtilor la data de 18.04.2008.În aceeasi zi, desi pârâtii cunosteau solutiile cu privire la plângerile pe care le formulasera anterior, au adresat o noua plângere Inspectoratului General al Politiei Române înregistrata sub nr.66019/18.04.2008, prin care au reiterat acuzatiile aduse reclamantului si care facusera obiectul verificarilor ocazionate de solutionarea plângerii nr.3978/RPS/11.03.2008, pretinzând în plus faptul ca acesta ar fi refuzat primirea documentatiei depuse de SC T. SRL pentru reînnoirea licentei de functionare si ca ar fi sustras acte din aceasta documentatie, precum si faptul ca ar fi propus, cu rea-credinta, respingerea cererii de reînnoire a licentei.Si aceasta plângere a fost respinsa, constatându-se ca acuzatiile sunt nefondate, iar cauza reala a expirarii licentei de functionare o constituia faptul ca pârâtii nu au depus în termen legal documentatia necesara, acesta fiind si motivul pentru care la data de 23.05.2008, I.G.P.R. a dispus anularea licentei de functionare pentru SC T. SRL.La data de 17.06.2008, pârâtii au formulat o alta plângere împotriva reclamantului, pe care au adresat-o I.G.P.R., si prin care au reiterat aceleasi acuzatii care facusera obiectul plângerii contraventionale solutionate de instanta, precum si al plângerii penale solutionate de Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Pitesti prin rezolutia nr.519/P/2007. De asemenea, prin aceasta plângere, pârâtii au sustinut din nou faptul ca reclamantul ar fi refuzat înregistrarea documentatiei înregistrate de SC T. SRL pentru reînnoirea licentei de functionare, cu toate ca, în urma verificarilor efectuate cu ocazia solutionarii plângerii anterioare înregistrate la I.G.P.R. sub nr.66019/18.04.2008, se stabilise fara echivoc ca acuzatiile aduse sunt nereale, iar culpa apartine SC T. SRL, care nu a depus documentatia în termenul prevazut de lege.

Chiar si în cursul solutionarii prezentei cauze, respectiv la data de 20.01.2009, pârâtii au formulat o noua reclamatie administrativa împotriva reclamantului, înregistrata sub nr.20154/PRS/20.01.2009, în care sustineau faptul ca dosarul SC T. SRL, înaintat la I.P.J. Vâlcea – S.P.O.P. cu nr.97253/24.10.2008, nu a fost solutionat nici pâna la data de 20.01.2009, ceea ce a cauzat societatii prejudicii financiare considerabile.Întrucât dosarul fusese repartizat la data respectiva, spre competenta solutionare, reclamantului, pentru clarificarea aspectelor mentionate s-a procedat la audierea acestuia, constatându-se ca fusese solutionat în termenul prevazut de lege si nu s-a încalcat nicio dispozitie legala.Desi dreptul de petitionare este garantat de Constitutia României, alaturi de celelalte drepturi fundamentale, exercitarea acestuia este supusa unor limitari impuse de urmatoarele dispozitii legale:- art.57 din Constitutia României prevede ca „Cetatenii români, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa încalce drepturile si libertatile altora”.- art.3 din Decretul nr.31/1954 stipuleaza ca: „Drepturile civile sunt ocrotite de lege. Ele pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic si social”.- art.723 C.pr.civ. stabileste ca: „ Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna-credinta si potrivit scopului în vederea caruia au fost recunoscute de lege. Partea care foloseste aceste drepturi în chip abuziv raspunde pentru pagubele pricinuite”.Raportând situatia de fapt retinuta de instanta, la dispozitiile legale enuntate mai sus, se impune concluzia ca pârâtii si-au exercitat dreptul de a formula plângeri si petitii cu rea-credinta, deturnându-l de la scopul în vederea caruia a fost recunoscut de lege.În conditiile în care pârâtii au formulat succesiv nenumarate plângeri împotriva reclamantului, aducându-i aceleasi acuzatii, desi cunosteau solutiile date cu privire la plângerile lor anterioare, reaua-credinta a acestora este evidenta, cu atât mai mult cu cât de fiecare data, afirmatiile lor s-au dovedit a fi lipsite de vreo baza factuala.Pârâtii nu s-au limitat doar la formularea de plângeri împotriva reclamantului, ci au acordat si interviuri în ziarul „A.V.” si la postul de televiziune VTV R..V., în cursul carora au reiterat acuzatiile calomnioase facute la adresa acestuia prin plângerile anterioare, referitoare la savârsirea infractiunii de abuz în serviciu, la efectuarea de lobby pentru o alta firma de paza în schimbul unor bunuri necuvenite, încalcând astfel demnitatea, onoarea reclamantului si dreptul la propria imagine, ceea ce contravine prevederilor art.30 alin.6 din Constitutia României.Impactul acestor afirmatii asupra publicului a fost semnificativ, având în vedere faptul ca numeroase persoane (printre care si colegi de serviciu ai reclamantului, care luasera cunostinta de ele) au început sa-si puna serioase semne de întrebare cu privire la activitatea profesionala a reclamantului si la moralitatea acestuia, asa cum a rezultat din depozitiile celor doi martori audiati în cauza.Chiar si în fata instantei, pârâtii au dat dovada de aceeasi rea-credinta. Astfel, cu ocazia administrarii probei cu interogatoriul pârâtului G.T., acesta a avut o atitudine nesincera, declarând ca nu a acordat niciodata un interviu în ziarul „A. V.” (în care a afirmat ca activitatea reclamantului „este o pata neagra pe obrazul politiei”) si ca acuzatiile din acest ziar nu au fost reluate ulterior în plângerile adresate I.G.P.R. si I.P.J., desi probele din dosarul cauzei dovedeau contrariul. Totodata, pârâtul G.T. nu a recunoscut prin raspunsurile date la interogatoriu nici faptul ca l-ar fi acuzat pe reclamant în cadrul unor emisiuni TV de faptul ca ar fi savârsit abuzuri în serviciu si ca sprijina firma de paza a lui M. C. în schimbul unor foloase necuvenite, desi cei doi martori audiati în cauza au confirmat faptul ca pârâtii au adus aceste acuzatii.Pe de alta parte, prin decizia nr.13840/10.10.2008, Consiliul National al Audiovizualului a constatat faptul ca reclamantului i-a fost lezat dreptul la propria imagine prin difuzarea unor acuzatii fara a se detine dovezi, fiind încalcate prevederile art.42 alin.1 si 2

din Codul audiovizualului.Referitor la adresele emise de I.P.J. V., care poarta si semnatura reclamantului, depuse de pârâti la dosar în aparare, instanta a constatat ca prin acestea se aduceau la cunostinta unor societati de protectie si paza masuri luate de organele competente în conformitate cu dispozitiile Legii nr.333/2003, astfel ca nu se poate vorbi despre o exercitare abuziva, de catre reclamant, a atributiilor sale de serviciu.Nici în cursul judecarii cauzei pârâtii nu au dovedit realitatea faptelor imputate reclamantului. Prin modul abuziv în care acestia si-au exercitat dreptul de petitionare, s-a urmarit, în realitate, sicanarea reclamantului în scop de razbunare pentru actele sale îndeplinite în exercitiul functiunii. Anchetele judiciare si administrative au confirmat însa netemeinicia acuzatiilor facute de pârâti la adresa reclamantului, si realitatea faptelor pentru care acestia au fost sanctionati, si anume angajarea de persoane fara atestat profesional si depunerea documentatiei pentru reînnoirea licentei de functionare dupa expirarea termenului prevazut de lege.Prin actiunile lor, pârâtii i-au cauzat reclamantului o stare de neliniste, neplaceri si incertitudini ca urmare a declansarii împotriva sa a unor proceduri penale si administrative si, de asemenea, i-au încalcat onoarea, demnitatea si dreptul la imagine, astfel ca prejudiciul moral suferit de acesta se impune a fi reparat pe cale pecuniara, temeiul juridic al raspunderii constituindu-l disp.art.998 si urm.C.civ.Referitor la cuantumul prejudiciului, instanta a apreciat ca, în raport de gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite de lege, de intensitatea si gravitatea atingerii aduse acestora, suma de 6000 lei solicitata de reclamant cu titlu de despagubiri morale este suficienta pentru a acoperi, macar în parte, prejudiciul moral încercat de acesta.Ca urmare a plângerilor formulate de pârâti împotriva reclamantului, acesta a fost nevoit sa efectueze cheltuieli în cuantum de 40 lei, în vederea deplasarii în fata organelor de urmarire penala pentru a fi audiat, astfel ca este îndreptatit sa recupereze de la pârâti aceasta suma solicitata cu titlu de despagubiri materiale.Pentru considerentele expuse mai sus, instanta a admis actiunea reclamantului astfel cum a fost precizata prin cererea de la fila 14 din dosar si a obligat pârâtii, în solidar, sa plateasca acestuia suma de 6 000 lei, reprezentând daune morale, precum si suma de 40 lei, reprezentând daune materiale.

Bibliografie Andreescu M., Dascălu A., Drept constituţional şi instituţii politice, Editura Universităţii din Piteşti, 2010 Ion Rusu “Drept constitutional”,Editura Universitatii din Pitesti,2010 I.Muraru,E.S.Tanasescu “Constitutia Romaniei.Comentariu pe articole”,Editura C.H.Beck Popescu Doina “Protectia juridica a drepturilor omului”,Editura Universitatii din Pitesti 2010

Ion Muruiană, Drepturile omului ca valoare supremă.Constituţia României, Best Publishing, Ediţia I, 2006 Decizii şi Rapoarte ale Comisiei E.D.O., vol. 4