Poesis Interna\ional

Iunie 2011

Director Dumitru P[curaru

Redactor-;ef Claudiu Komartin

Redactori Ion Mure;anFelix NicolauRadu VancuBalázs F. Attila

Redactori coresponden\i Octavian SovianyIoan Es. PopChris TanasescuR[zvan |upaRita ChirianLászló NoémiJánk KárolyIlyes Ildikó

Prezentare artistic[Oana Mirabela P[curar

Secretar de redac\ieMaria Adriana Zaharia

TehnoredactorIoana Zaharia

FotografieTadao ShibataIuliu IgnatAlfredo Alcazar

Colegiul directorDumitru P[curaruGeorge VulturescuIlie S[lceanuVeres István Ioan Nistor

EditorCentrul Multicultural Poesis

Redac\ia ;i administra\iaStrada Mircea cel B[tr]n nr. 15Satu Mare cod 440012Telefon< 0261-767300Fax< 0261-767301

Foto copert[Mircea Stru\eanu

DirectorGeorge VulturescuTehnoredactareTatiana VaidaFotoIonic[ MoldovanRevista Poesis este membr[ a Asocia\iei Publica\iilor Literare ;i Editurilor din Rom]nia (APLER);i a Asocia\iei Revistelor ;i Publica\iilor din Europa (ARPE)Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din Rom]nia

Revista Poesis

Poesis Interna\ional

e-mail< poesisinternational@yahoo.com

Revista poate fi accesată `n pdf pe www.informatia-zilei.ro;i pe www.poesisinternational.com

Revista poate fi cumpărată de la chioșcul de ziare Inmedio din mall-uri, din librăriile Humanitas și din librăriile Cărturești

eDitorial Poesis interna\ionaliunie 2011

3

D ac[ o serie de reviste, mai mari sau mai mici, unele de un amatorism `nduio;[tor, altele de oagresivitate resping[toare, nu ar fi sprijinite financiar de consiliile jude\ene pe cale de a fi desfiin\ate,

din punct de vedere cultural nu ar interesa absolut deloc a;a-zisul proiect de regionalizare lansat `n vara acestui an.C[ \ara este t[iat[ `n patruzeci de felii, c[ va fi `mp[r\it[ `n 8, 12 sau 16 „unit[\i“, Rom]nia r[m]ne egal[ cu sine, o\ar[ greu de a;ezat `ntr-o matc[ proprie, tinz]nd mereu dup[ tiparele culturale ale altora, `n c[utare continu[ dup[elemente civilizatoare. Secole de-a r]ndul degeaba au existat trei provincii rom]ne;ti dac[ `ntre ele nu a existat ocompeti\ie de niciun fel. Nici m[car nu ;i-au dorit s[ se cucereasc[ una pe alta, cu excep\ia voievodului Mihai. |[rilerom]ne;ti au fost cum au fost ;i nu mai are rost s[ `nv]rtim cu\itul `n ran[.

Preten\ioas[ la prima vedere, banal[ pe fond, ideea regionaliz[rii este una c]t se poate de proast[. Tocmai deaceea ar fi minunat dac[ s-ar pune `n practic[. Pe marginea e;ecului garantat am avea `nc[ un motiv de bucuriesado-masochist[, am avea nc[ o mie de motive s[ ne facem praf institu\iile ;i clasa politic[. Mediocritatea institu\ional[este pilonul `n jurul c[ruia graviteaz[ `ntreaga fiin\[ na\ional[. :ubrezenia institu\iilor noastre a fost ;i este unstimulent major `n ierarhizarea valorilor. Aici \inte;te proiectul pre;edintelui B[sescu< dac[ unit[\ile administrativevor fi mai mari nu se vor observa deficien\ele actului administrativ.

C]nd ai o clas[ politic[ mediocr[ ;i incapabil[, salvarea poate veni din num[rul foarte mare al exemplarelor, alindivizilor c[rora li se `ncredin\eaz[ responsabilit[\i sociale. Altfel spus, dac[ politicienii sunt pro;ti, obligatoriu es[ fie mul\i. De pild[, e preferabil un num[r de 467 de parlamentari slabi unui num[r de 300 la fel de slabi. Ca s[ nudispar[, o comunitate format[ din indivizi slabi trebuie s[ fie mare. Noi am rezistat `n istorie nu pentru c[ am fostpu\ini ;i de;tep\i, ci pentru c[ am fost mul\i. Mul\i, `mp[r\i\i `n \[ri, \inuturi, zone, cnezate, voievodate, regiuni,jude\e, raioane etc. am supravie\uit. Putem supravie\ui numai desp[r\i\i. „Reu;im `mpreun[“, un frumos ;i sublimslogan. A;adar, o \ar[ ca Rom]nia trebuie `mp[r\it[ `n c]t mai multe felii, `n unit[\i teritoriale minuscule, ca s[ nuse vad[ c]t de ;ubred este `ntregul.

Lumea politic[ este n fond una a contrariilor simple. Politicienii no;tri opereaz[ cu concepte simplu\e. Ei se simt`n elementul lor utiliz]nd contrariile similare, identice ca valoare< alb/negru, frig/cald, st]nga/dreapta, minciun[/adev[r,bun/r[u, ora;/municipiu, jude\/regiune. Toate acestea puse `n balan\[ tind s[ dea un soi de echilibru `ntre valoare;i non-valoare. ~n cazul nostru, strict pe subiect, `ntre sus\in[torii ;i nesus\in[torii regionaliz[rii.

Ce se va nt]mpla c]nd se va fi terminat procesul de diferen\iere? Sau s[ se fi terminat acest proces de diferen\iere`ntre valoare ;i non-valoare ;i noi nu ;tim? Nu vedem acest lucru din cauza mandatelor care urmeaz[ unul dup[altul, din patru `n patru ani.

Poate fi introdus[ `n ecua\ia regionaliz[rii literatura? Considerat[ mult[ vreme ca fiind singura capabil[ s[explice lumea din jur, cu siguran\[ ;i-a pierdut aceast[ func\ie social[. Cultura noastr[, `n mod paradoxal, este at]tde unitar[ `nc]t ar suporta orice tip de regionalizare. Ar avea de suferit doar din punct de vedere material. Unam[nunt nesemnificativ.

~n ciuda slabului apetit pentru cultur[, `n ciuda mediocrit[\ii clasei politice, at]t baronii de st]nga, c]t ;i cei dedreapta, `n general, accept[ sponsorizarea revistelor de cultur[. Se pare c[ din punctul de vedere al consilierilorjude\eni - majoritatea incul\i ;i grosieri, dup[ cum `i catalogheaz[ Centrul -, cultura nu pare s[-;i fi pierdut totalfunc\ia social[.

Ar reie;i de aici c[ institu\iile noastre cu c]t sunt mai ineficiente ;i conduse de oameni c]t mai incapabili cu at]tmai mult se apleac[ sau, m[ rog, tolereaz[ actul de cultur[?

S[ depl]ngem, a;adar, dispari\ia baronilor locali. :i s[-i salut[m pe cei regionali, nc[ n stadiu larvar. Cu siguran\[vor fi la fel de incapabili, la fel de corup\i, dar mai pu\ini.

Regionalizarea culturii, cultura regional[

Dumitru P[curaru

eDitorialPoesis interna\ional iunie 2011

4

M -am simţit deodată înduioşat când, după mai multe zile petrecute împreună în care nu reuşisem sădepăşim stadiul banalităţilor politicoase, Björn Kuhligk a lăsat într-o noapte, după lectura avută la

Sibiu, garda jos şi mi-a spus că în Bucureşti a trăit câteva momente oribile. Mi-a povestit pe scurt o secvenţă pe caremi-o descrisese cu aceeaşi stupefacţie, cu două zile înainte, Uljana Wolf (până şi detaliile reţinute de cei doi erauaceleaşi)< pe Calea Victoriei, în faţa vitrinei magazinului Gucci, un cerşetor cu un braţ amputat, întins pe un carton, ară-tându-şi ostentativ ciotul trecătorilor. În jurul lui, câini vagabonzi care îi dau târcoale, îl miros, un film pe care – mi-am dat seama – l-am văzut de atâtea ori încât am încetat să-l mai receptez. Era în cuvintele lui Björn amestecul dedezgust şi revoltă pe care îl simţi în mod normal în faţa oricărui spectacol grotesc. Pentru mine însă, abjecţia pare să fidevenit, cu anii, o parte normală a lucrurilor. Bănuiesc că ceva similar li se întâmplă măcelarilor când nu mai simtmirosul de carne macră.

Între communication breakdown şi lost in translation, cele patru lecturi avute de poeţii germani invitaţi în Româniaîmpreună cu opt poeţi români, la Bucureşti, Braşov şi Sibiu, m-au ajutat să înţeleg câte ceva despre fiecare dintre noi.Traducerile în româneşte ale poemelor lui Uljana Wolf, Ulrike Almut Sandig, Daniel Falb şi Björn Kuhligk sunt, se vavedea în revistă, ireproşabile. Dicţia lor – în mod evident originală, vocaţia – incontestabilă. Şi totuşi, de unde vin difi-cultăţile de receptare, momentele în care, citindu-le, am simţit că aceste poeme sunt excelente, dar nu mi se adreseazăîn mod direct? Tehnica şi elaborarea meticuloasă pe care le intuieşti la nemţi, partea de experiment (în sensul cel mailarg) a acestor texte pot face câteodată discursul prea greu de decodat? Mă frustrează, în general, la poezia germanărecentă – atât cât o cunosc din traduceri, de la Thomas Kling încoace – impresia unui mecanism foarte bine reglat şi,de la un punct încolo, autosuficient. Înţelesesem şi în urma întâlnirilor cu poeţii suedezi că poezia conceptuală este, înnord, direcţia cea mai influentă de astăzi – poate şi fiindcă permite, la adăpostul confortabil al experimentului de limbaj,consacrarea discursurilor care nu mai comunică nimic. Björn, în schimb, mi s-a părut iritat de obsesia corpului înpoezia românilor, de autismul lor, de visceralitatea în exces. Comparaţia cu cerşetorul ciung era la îndemână.

Politizarea extremă a corpului din poezia românească (întotdeauna la voi e vorba despre corp, a fost reproşul luiKuhligk) s-a lovit de oroarea de intimitate şi de manipulare a nemţilor. Decenţa pe care trebuie să o impună discursulprivat a întâlnit intimitatea sângerândă, dezvăluită fără rezerve de poeţii generaţiei mele. Civilitatea, pe de o parte, şiexpunerea fără nici o precauţie a rănilor, pe de altă parte, au stat pentru câteva seri faţă în faţă. Înţeleg de ce violenţaemoţională şi stridenţele lumii noastre le repugnă germanilor. De ce un occidental priveşte cu condescendenţă paradasuferinţei la care suntem părtaşi şi pe care uneori o regizăm noi înşine în cele mai mici amănunte. Poeţii români li sevor fi părut oaspeţilor noştri mult prea dornici să se devoaleze, să se mărturisească> trăind şi creând într-o paradigmădiferită, poetul român nu-i lasă loc de-ntors cititorului, îl face părtaş la traumele şi exasperările lui, are un comportamentprofund nedemocratic, hăituit de fantasmele unei interiorităţi rănite şi vindicative> vorbeşte obsesiv despre eu, un euaproape întotdeauna susceptibil şi nevrotic, pentru care miza poeziei e personală şi extrem de subiectivă> pentru nemţi,poezia nu mai poate fi confesional sau cutie a milei, ci un discurs alternativ care îşi propune să nu lase limbajul sufocatde limbajele publice ale manipulării, de aceea caută să demonteze discursurile actualităţii – publicitar, politic, juridic,administrativ – pentru a le putea arăta în toată goliciunea lor, spre a le demistifica. La mijloc nu e neapărat, cum ne-amputea grăbi să judecăm, deficitul de sensibilitate al unora contrapus disponibilităţii exagerate a afectelor celorlalţi. Ar fiprea simplu să reducem totul la banala opoziţie spirit germanic vs spirit latin.

În timp ce poezia germană de astăzi are de-a face cu realitatea unei lumi postcoloniale preocupate de ruinarea ca-pitalismului, epuizarea resurselor naturale, dezintegrarea limbajelor convenţionale sau ecologismul, noi facem încontinuare o literatură cu (şi din) disperare. Într-o societate structurată rigid, în care discursul public este impersonalşi funcţional (în vreme ce la noi e vituperant şi superficial), mai bine te îngropi în tine, sub o aparenţă ireproşabilă, decâtsă intri în spaţiul personal al altuia, să impui sau să ţi se impună ceva.

Noi, românii, răspundem cel mai bine – cum ştim, cu răbufniri de violenţă şi crize de isterie – stimulilor grosieri,iar discursul normalităţii, al echilibrului şi al decenţei rămâne spulberat. Obişnuiţi încă cu mijloacele rudimentare derepresiune ale comunismului terminal, dilemele noastre cele mai mari sunt de natură identitară. Cum am putea credecă vom găsi brusc un limbaj comun când problemele noastre sunt atât de diferite?

Rămâne, în cele din urmă, experienţa unor momente de graţie pe care, citind-o, doar poezia adevărată mi le poatedărui. „Nu voi sufla o vorbă despre pâlpâitul copacilor” îşi începe Ulrike Almut Sandig un poem superb, iar versurilesale rafinate despre absenţă şi pierdere sunt, pentru mine, suficiente ca să-mi întreţină credinţa că poezia este în loculpotrivit. Şi că ne dă exact atât cât putem primi.

Şi dacă am rămâne cu atât, şi tot ar trebui să ne simţim norocoşi.

Viszerale Reaktion

Claudiu Komartin

eDitorial Poesis interna\ionaliunie 2011

5

P oetul Ion Zubaşcu, prietenul nostru de Dincolo, mi-a oferit anul trecut, pe când lucram la Ziarulde Duminică, un interviu care a apărut online pe 2 decembrie 2010, sub semnătura Luciei

Negoiţă. La un moment dat, Zubaşcu pune o problemă care mă obsedează şi pe mine de multă vreme, darpe care am tot amânat să o transform într-un text editorial. Zice Zubaşcu<

„Suntem o literatură foarte tânără, care s-a format prin imitarea unor realităţi literare străine, începândde la Romantism încoace> abia acum s-au creat acumulări istorice care favorizează premisele unei dezvoltărifireşti, pe teren şi rădăcini proprii. (…) Odată cu maturizarea textuală a generaţiei '80, nu cred că mai avemce imita din lume, am imitat până acum tot ce se putea imita şi ne-am sincronizat nu doar cu latinitateaculturală a Europei, ci şi cu spiritul anglo-saxon al Americii. Abia acum, literatura română a ajuns la vârstacând poate evolua pe cont propriu, urmându-şi propriile vârste istorice naturale şi pulsiunile de creşterevitală ale propriilor rădăcini.”

Toate acestea duc cu gândul la faptul că am fi o literatură secundară, care nu ne-ar face atractivi pentrupiaţa occidentală de carte nici azi, aşa cum nu ne-a prea făcut nici ieri. Poate, totuşi, „secundar” ar trebuiînlocuit în cazul nostru cu „secund”< da, cel mai adesea, modelele s-au impus din afară, un scriitor romântrebuia musai să fie „un romantic întârziat”, „un Dostoievski autohton”, „un Kaa de limbă română” pentrua fi validat, chiar dacă valoarea şi originalitatea nu-i erau contestate> simplificând, nu valoarea, ci faptul căvine mereu de pe poziţia a doua îl face relativ puţin interesant pentru traducătorii, editorii şi cititorii dinstrăinătate. Îi dau parţial dreptate lui Zubaşcu, dar nu până într-acolo încât să susţin că literatura românăreprezintă, de-a lungul scurtei ei istorii, doar un act de imitaţie şi servitute, nu şi unul de creaţie, chiar şi dinpostura ei de literatură secundă.

Cât priveşte enunţul< „Abia acum, literatura română a ajuns la vârsta când poate evolua pe cont propriu,urmându-şi propriile vârste istorice naturale şi pulsiunile de creştere vitală ale propriilor rădăcini”, înclin săfiu mult mai de acord cu el, fie şi pentru faptul că vorbeşte despre prezent-viitor, iar din acest prezent-viitorfac parte şi eu şi mi-aş dori ca Zubaşcu să aibă dreptate.

Am cunoscut în aceşti ultimi ani câţiva traducători străini redutabili care s-au arătat pasionaţi de literaturaromână şi interesaţi de traducerea ei. Cea mai recentă şi încurajatoare poveste în această privinţă am trăit-odupă ce le-am cunoscut pe Clara Mitola din Italia şi pe Elena Borrás García din Spania, două tinere care auparticipat, anul trecut, la un program de burse pentru traducători iniţiat şi susţinut de Institutul CulturalRomân. Din cei zece cursanţi veniţi din mai multe ţări ale Europei, patru au decis să rămână în România.Printre ei, Clara Mitola şi Elena Borrás García, care, la întrebarea mea< „Ce v-a făcut să rămâneţi aici?”,mi-au răspuns< „Literatura română. Are ceva special, ceva ce n-am întâlnit în altă parte”. Să fie acel „cevaspecial” faptul că „literatura română a ajuns la vârsta când poate evolua pe cont propriu, urmându-şi propriilevârste istorice naturale şi pulsiunile de creştere vitală ale propriilor rădăcini”, aşa cum spune Ion Zubaşcu?Foarte probabil, dar oare de ce, după ce spun adevăruri din viitor, poeţii se mută repede Dincolo?

ioan es. Pop

Adevăruri din viitor

6

Tadeusz Różewicz este nu doar unul dintre poeţii polonezi clasici ai secolului XX(alături de Czeslaw Milosz, Wyslawa Szymborska şi Zbigniew Herbert – primiidoi câştigători ai Premiului Nobel), ci şi unul dintre ultimii mari moderniştieuropeni în viaţă. Różewicz s-a născut în 1921 la Radomsko şi a fost martor şiparticipant la toate marile momente istorice din ultimii 70 de ani – a făcut partedin Rezistenţă în timpul ocupaţiei naziste a Poloniei, a scris poezie în comunismşi după căderea acestuia. Câştigător al festivalului de poezie de la Struga la un andupă Ginsberg şi autor a peste 50 de cărţi (poezie, teatru, proză), Różewicz a scris,de la debutul său din 1947 şi până în anii 2000, numeroase volume de versuridevenite celebre (Głos Anonima, Twarz trzecia, Regio, Pułapka, Płaskorzeźba, Naszstarszy brat, Szara strefa) fiind unul dintre autorii preocupaţi de reînnoireamijloacelor de expresie, atât în poezie, cât şi în teatru. Opera lui Różewicz este ooperă împotriva uitării şi a nimicirii conştiinţei, una dintre cele mai înalte expresiiale psyche-ului european de după al doilea război mondial.

tadeusz różewicz

invitat Poesis interna\ionaliunie 2011

7

Supravieţuitor

Am douăzeci şi patru de anidus la măcelam supravieţuit.

Următoarele sunt sinonime goale<om şi animaldragoste şi urăprieten şi duşmanîntuneric şi lumină.

Oamenii şi animalele sunt omorâţi în acelaşi felam văzut-o<camioane pline cu oameni schilodiţice nu vor fi salvaţi.

Noţiunile sunt doar cuvinte<virtute şi crimăadevăr şi minciunăfrumuseţe şi urâţeniecuraj şi laşitate.

Virtutea şi crima cântăresc la felam văzut-o<la un bărbat care era în acelaşi timpcriminal şi virtuos.

Caut un profesor şi un maestrucare să îmi redea văzul auzul şi graiulcare să numească din nou obiecte şi noţiunicare să despartă întunericul de lumină.

Am douăzeci şi patru de anidus la măcelam supravieţuit

Cine este poet

Poet e cel care scrie poemeşi cel care nu scrie poeme poet e cel care se eliberează de legăturile luişi cel care îşi impune singur legăturipoet e cel care credeşi cel care nu reuşeşte să creadăpoet e cel care a minţitşi cel care a fost minţitpoet e cel care are buzeşi cel care înghite adevărulcel care cadeşi cel care se ridicăpoet e cel care pleacăşi cel care nu poate pleca.

invitatPoesis interna\ional iunie 2011

8

Omul nou

Omul noueste acesta dae-aceastăţeavă de canalizarecare lasă totulsă treacă prin ea.

Poem

Vrusesem să descriucăderea frunzelorîntr-un parc din sud

cinci lebede albealunecând pe oglinda de apăîmpâclită

vrusesem să picteznegrele crizantemeoxidate de brumă

lumina pe buzeleunei tinere fetece trece

visasem la poeţiidin tărâmul de Mijlocce stăpâneau artade a scrie opere desăvârşiteei s-au stinsdar lumina poemelor lorajunge până la minedupă o mie de ani

o frunză tocmai a căzut pe pământ

şi am înţelestablourile care plângtăcerea muziciimisterul poeziei mutilate

reîntors acasămâna mea a-nceput să scrieun poemsurdo-mutcare a vrut să existesă vadă lumina zileidar eu nu doresc să îl scriuaştept să înceteze încetul cu încetulsă mai respire.

invitat Poesis interna\ionaliunie 2011

9

Printre multiple îndeletniciri

Printre multiple îndeletniciride o extremă urgenţăam uitatcă mai trebuiesă şi mor

inconştient fiindam neglijat această sarcinăsau o îndeplineamcu superficialitate

de mâinetotul se va schimba

o să mă apuc de muritcu cea mai mare grijăcu optimism şi înţelepciunefără să mai pierd vremea

Poezia mea

nu justifică nimicnu explică nimicnu renunţă la nimicnu cuprinde întregulnu împlineşte nici o speranţă

nu crează reguli noi ale joculuinu ia parte la veselia generalăare un spaţiu clar definitpe care trebuie să-l ocupe

dacă nu e esotericădacă nu e originalădacă nu uluieşteatunci e aşa cum ar trebui să fie

îşi urmează doar propriul imperativpropriile capacităţişi limităripierde împotriva ei însăşi

nu poate să ia loculnici să fie înlocuită de altadeschisă tuturorgolită de mister

are multe ţeluripe care nu le va atinge niciodată

prezentare ;i traducere de Claudiu Komartin

10

Poemul cel mai de jos

mamă, simt respiraţia ta, în ceafă.sunt, într-un anumit fel, creaţia ta.sunt, de fapt, sută la sută, creaţia ta.ai fost o extraterestrăce m-ai determinat să fiu o intraterestră.am penetrat, cu toată forţa, orice.poezia postmodernă, poezia ludică, poezia tehnică,poezia postcoitum, poezia catifelată şi poezia absconsăa marilor minţi îndopate cu informaţii abstractevenite sub formă de raze toxice şi radioactivedin zona crepusculară,mă lasă recepentru că sunt handicapată,ca tine.am fost un obstacolprogramat de tine, mamă.mi-ai pus la încercare plictiseala şi furia.singurul bărbat pe care l-am acceptat ca bărbata fost Alex,pentru că l-am făcut cu tine, mamă,din spuma mării neagră ca smoala.ai stat mereu între mine şi poezia mea şi de aceea cei ce mi-au căutat cu lumânarea, în nopţile melede fată bolnavă, lacrimi de piatră în poezia mea de piatră,nu au găsit nimic.pe nimeni nu am iubit aşa cum te-am iubit pe tine,pentru că nimeni nu mi-a dat posibilitateasă sug lapte hrănitor,aşa cum am supt de la tine,până la epuizare.pe nimeni nu am înjurat aşa cum te-am înjurat pe tine,ca la uşa cortului. m-am certat numai cu tine, mamă.cât de vulgară am putut fi cu tine şi numai cu tine, mamă.acum, că nu mai eşti, sentimentul inutilităţii îmi dă târcoale,ca un câine stau pemormântul tăuşi urlu la lună din ce în ce mai stins.

angela Marinescu

PoeMul De ColeC|ie Poesis interna\ionaliunie 2011

11

das Gedicht von ganz unten

mama, ich spüre deinen atem, im nacken.ich bin, gewissermaßen, deine schöpfung.ich bin, eigentlich ganz gewiss, deine schöpfung.du warst eine außerirdischewas mich zu einer innerirdischen machte.ich durchdrang, alles mögliche, mit ganzer kra.die postmoderne poesie, verspielte poesie, technische poesie,die poesie post coitum, seidene poesie und abstruse poesiegroßer geister, die vollgestop sind mit abstrakten informationen,die in form von toxischen und radioaktiven strahlenaus der zwielichtigen zone kommen, lassen mich kalt,weil ich behindert bin,wie du.ich war ein hindernis,programmiert von dir, mama.du stelltest meine langeweile und wut auf die probe.der einzige mann, den ich als mann akzeptiertewar Alex,weil ich ihn mit dir gemacht habe, mama,aus dem pechschwarzen schaum des meeres.du standest immer zwischen mir und meiner poesie und deswegenfanden die, die mit kerzen meine steintränen in meiner steinpoesie suchten, in meinen nächten als krankes mädchen,nichts.niemanden liebte ich so wie dich,weil niemand mir die möglichkeit dazu gab,nahrhae milch zu trinken,so wie ich sie von dir trank,bis zur erschöpfung.niemanden beschimpe ich so schrecklich wie dich.ich stritt nur mit dir, mama.wie gemein konnte ich zu dir sein und nur zu dir, mama.jetzt, da du nicht mehr bist, umgibt mich das gefühl von nutzlosigkeit,wie ein hundstehe ich auf deinem grabund jaule den mond animmer erloschener.

übersetzt von Kerstin Ahlers

Portret Poesis interna\ionaliunie 2011

13

„Un iluminat. Un rebel pios cu judecată de samurai. Un poet total pentru care propria lui poezie a însemnatinocenţă definitivă şi splendoare.

Minuţios, selectiv, pasionat de perfecţiunea indisolubil legată de simplitate, Constantin Virgil Bănescu trăiapoezia demn de parcă ar fi conceput cu fiecare literă în parte întreaga esenţă a lumii noastre.

A fost Poet şi nimic în afară de asta.Un lucid prin excelenţă. Un personaj plin de farmec şi tristeţi în care el însuşi recunoştea premoniţiile unor

dureri nu foarte târziu confirmate.Zidul de mătase aduce în atenţie poetul-etalon al celei mai recente generaţii de poeţi, dar în spatele acestor

versuri rămâne omul excepţional, prietenul, care îşi recita poemele stând în picioare, într-un gest de auto-condamnare definitivă.”

Gabriel Daliş

„Virgil visa. Virgil nu s-a certat niciodată cu nimeni în lumea literară. Nici atunci când toată lumea se certa cutoată lumea prin site-uri literare.

Nici măcar atunci când unii dintre noi ne-am certat cu el. Sau cu poezia lui.Cu ani în urmă, după o lectură la biblioteca de poezie de la Facultatea de Litere din Bucureşti, ne îndreptam

mai mulţi spre o terasă din Cişmigiu. Ca de obicei, mie îmi căzuse energia şi abia mai mergeam. Virgil era relaxatşi glumea. «Gata, ai citit, acum de ce mai eşti obosit?» m-a întrebat. I-am răspuns că îmi închipui că şi el este storsdupă lecturile la care îşi spune poemele pe dinafară, cântă... «Nu, a zis el brusc serios, pe mine o lectură mă încarcă,mă simt plin de energie după ce recit şi cânt». Mi-am amintit asta la ceea ce r[mâne probabil ultima lui lecturăpublică, la Alba Iulia. Virgil şi-a citit poemul de pe nişte foi care tremurau tot mai tare în mâinile lui. Nu îl maivăzusem citind niciodată. Întotdeauna îşi ştia poemele pe dinafară.

În seara acelei zile era programat meciul de fotbal. Dintr-o întâmplare, am rămas ultimul pe holurile hoteluluişi, alergând spre scări, m-am auzit salutat din întuneric, tocmai din celălalt capăt al culoarului. «Ce faci, Răzvan?!»Ca să văd cine stă pe întuneric am trecut de ieşire şi m-am apropiat de capătul întunecat al holului. Cu greu amghicit silueta lui Virgil în cadrul ferestrei deschise. «Bobiţă?» M-am auzit spunând şi pe loc mi s-a făcut ruşinepentru că de doi ani Virgil ne rugase să nu îi mai spunem aşa.

Era deja îmbrăcat într-o pijama perfectă şi, probabil, ieşise să fumeze pe culoar. I-am spus că se pleacă spre unteren de fotbal şi l-am întrebat dacă şi-a dat seama că, de când ne roagă să îi spunem Virgil, eu am început să îlstrig Bobiţă. Cu scuze şi jenă am fugit pe scări să prind maşina care pleca.

O jumătate de oră mai târziu, când se schimba prima echipă pe terenul de fotbal, între jucătorii care intrau peteren s-a ridicat de pe bancă, în costum, cu vestă, cămaşă şi ghete, Virgil. Şi a început să alerge trăgând de corpulsău de câte ori se pregătea să lovească mingea.

Cum a reuşit să ajungă de la hotel, unde deja era pregătit de somn şi îl lăsasem liniştit la intrarea în camera lui,în zarva de pe terenul de fotbal, îmbrăcat în costum, nu am reuşit să aflu. Dar e unul dintre lucrurile inexplicabilepe care le făcea el. Aşa cum, pe teren, la prima fază la care a participat, a deviat mingea de la piciorul unui adversarşi s-a îndreptat pe urmele ei spre marginea terenului. Cred că a făcut trei paşi. Trei paşi foarte apăsaţi. Am senzaţiacă paşii aceia nu s-au terminat şi că Bobiţă este în plin elan şi acum...”

Răzvan Ţupa

Constantin Virgil Bănescu (1982-2009) a publicat volumele de poezie Câinele,femeia şi ocheada (Timpul, 2000), Floarea cu o singură petală (Junimea, 2002) şiAcelaşi cer ce nu e (Vinea, 2006, 2009). A primit Premiul Asociaţiei Scriitorilor dinBucureşti pentru debut (2001) şi prestigiosul premiu „Hubert Burda” pentru tineripoeţi din Europa Centrală şi de Est (Heidelberg, 2003), iar poemele sale au fosttraduse în limba germană de către Oskar Pastior (Der Hund, die Frau und dieLiebäugler, Wunderhorn, 2010), în spaniolă (de Joaquín Garrigós) şi în slovenă (deAleš Mustar). A încetat din viaţă la 12 august 2009, la Târgovişte.

PortretPoesis interna\ional iunie 2011

14

Geanta

Mi-am luat o geantă.În geanta mea de piele sunt<

o agrafă, un chibrit nemţesc, un stilou, un ochi de păpuşe,o fotografie alb-negru cu mine când eram mic,o păreche de buze, un fluier, o călimară, o pălărie,o lumânare, o sticlă cu vin, o chipă, o cutie cu mirări,o alta cu uscatele coji rupte de pe buzele Niadei,sexul lui Abraxas, un plic cu cafea, sânii lui Venus,o anemonă, carnea rămasă de la circumcizia lui Kaa,pantalonii evazaţi ai lui Raluke,o piatră şi un ceas.

Dacă le-aş scoate din geantă, le-aş putea pune la loc.

Femeia

O să-mi iau o femeie.(nu de alta, dar prea mi s-au înmulţit substitutele de sensibilitate)

O să mă spăl ca într-un vechi ritual de abluţiune,pregătindu-mi încet corpul, chiar trupul,curăţând cu grijă toate porţiunile nelinse.O să mă limpezesc apoi de atingerile meleşi o să mă opresc.(auzi? auzi? auzi! auzi!)

O să mă aşez şi o să-mi pregătesc femeia<

cu pielea şi carnea de pe piept o să-i astup urechile(aşa că-mi smulg pielea şi carnea de pe piept)

cu pielea şi carnea de pe umeri o să-i acopăr ochii(aşa că-mi smulg pielea şi carnea de pe umeri)

cu pielea şi carnea mâinilor o să-i înfund gura(aşa că-mi smulg pielea şi carnea mâinilor)

Dar aburul ăsta cu miros de mamă...(aburul ăsta cu miros de mamă)

Degeaba toate grămezile de carne şi piele smulsă<aburul ăsta cu miros de mamăîţi aminteştecă, din momentul în care miroşi mirosul mamei tale,lumea femeilor ţi se închide.

kartari

pot să închipui camera cu fotoliuunde în loc de ferestre sunt trupuricare ar muri dacă cineva le-ar împingeşi pot să le împingşi le împing

Portret Poesis interna\ionaliunie 2011

15

kartari

acum eu cred că cel mai bine e să mă trezescsă umblu puţinsă bat cuiele de pe colţul mesei într-o spinaresă scot cuielesă las să curgă tot sângele din cele două rănisă-mi lepăd ochiisă-i aşez acolo unde bătusem cuielesă bat din nou cuieleşi să adorm la loc.

svapna

dădeam uşor la o parte pielea imensă a caluluişi găseam ouă de dimensiuni ireale

dacă întorceam capulvedeam un om alungând o pasăre

dacă închideam ochiivedeam aceeaşi imagine

svapna

de câteva nopţi mă visez cu Lideeala marginea unui lan de grâu

e cald

grâul e înalt e şi galben e şi verdeiar noi imaginăm un copac de caresă ne putem rezema bicicletele

ne rezemăm bicicleteleintrăm în lanul de grâutrecem lanulşi ajungem la casa din cărămidă roşie

acolo, eu şi Lideea o vedem pe Lideeazâmbind de la fereastra cu tămâioare

svapna

o plăcere imensă mă cuprindea

după carnaval încăperea rămânea goală

ieşeam din podeamă înălţam pe un cubşi începeam să văd<uşa, pereţii, tavanul, scara, gura podului

îmi aminteam cum îl rugam pe chelnersă lase pistolul şi să-mi dea mai bine turtă dulce

pe unul din pereţi era proiectat

PortretPoesis interna\ional iunie 2011

16

textul visat cu o noapte în urmă<

ces messieurs ne savent pas le destin de mes desirs

ocheadă

toţi merg încet nici unul nu se grăbeşte

mâine îmi vor dinamita podeaua

ştiu ce voi face<voi pune o pânză în loc de podeaşi voi levita

ocheadă

nu mai fac nimicde când am atins mâinile Niadei

de aceea nu-l pot ajuta pe animalulcare mi s-a vârât sub talpăşi-mi strigăsă mă dau odată la o parte

ocheadă

n-o să ştiu niciodată de unde-mi vine răul

multe vise, ignoranţa, hedonismul,substratul ereditar, tutunul,trupul ne-mplinit, Luida

jelnic mă simtşin-o să ştiu niciodată de unde-mi vine răul

(din Câinele, femeia şi ocheada)

jagrat(casa)

mi-am înălţat casao ţin pe palmădeasupra capuluicătre cer

mişcările mele suntatât de evidenteatât de luminatedimineaţa

nu sunt singurşi nu pot să înţelegde ce totuşi mor în secret

svapna-gata

chiar acummi se întoarcesufletulîntrup

chiar acummă vădscriind pe dealuriaşteptându-mi fluturiiascunsîntr-un zid de apă

chiar acumspun<dorm ca să visez

dorm numai ca să visez

dorm

svapna(ithyphalli)

pe vremea când purtam veşminte femeieştibeam mult ceai

îmbrăcat într-o camizolă purpurieseara mă aşezam în fotoliul din livingşi cu samovarul lângă mineîmi aminteam visele de amiază<

fie un oraş mobilat ca un apartament<covoare în loc de asfaltcanapele în loc de băncibiblioteci în aer liberdin care puteai lua cărţifără să ceri voie nimănui...

fie o armată de soldăţeia căror lăţime în umerise modifică după cum bătea vântul...

fie un subsol de cinematografunde eram invitatla un spectacol de muzică chinezească...

fie pur şi simplu un parloar nespus de lungprin care se plimba Kristin Scott omas...

după ce se golea samovaruleram atât de obositcă adormeam în fotoliucu cana de ceai în poalănerăbdător să-mi amintesc a doua zice voi fi visat peste noapte

Portret Poesis interna\ionaliunie 2011

17

svapna(floarea cu o singură petală)

mi-am amintit un visdin vremea viselor cu Lideea<

eram purtaţi de o bicicletăpe strada spitaluluişi ne opream în faţa unei casecu uşi transparente

pe prispă creştea o floare galbenăcu o singură petalădar o petală atât de marecă lua formă de cupăşi puteam încăpea în eacu tot cu bicicletă

kartari(nu şi nu)

nu şi nuşinu şi nu

unul de altul nu ne-om depărta(cum nu se depărtează cerul de pământ)dar nici nu ne-om atinge(cum nu se-atinge cerul de pământ)

(din Floarea cu o singură petală)

zidul de mătase

aici vreau să scriuunde nimic nu e adevărat

aiciunde totul străluceşteşi e atât de strălucitorîncât singurul loc pe care-l mai pot privieste locul înăuntrului meu

aiciunde Dumnezeu Îşi deschide palma

aiciunde Dumnezeu nu-Şi închide palma

aici vreau să scriupe zidul de mătase

camera copilăriei mele

îmi amintesc visul acelade la cinci anicând mă trezeamîn camera copilăriei mele(cameră pe colţ friguroasă fără pereţi dublila etajul al treilea)şi căutam aerulaerul de-afarăde-afară de tot

mă ridicam din pat(pat dublu triplu cvadruplu înmiit de la o vreme)ieşeam din apartamentşi începeam să coborspre aeraerul de-afarăde-afară de tot

deodatăîmi dădeam seamacă aş ajunge mult mai uşorla aeraerul de-afarăde-afară de totdacă m-aş întoarce în camerăşi aş sări de la fereastrăîn iarba luminoasă din faţa blocului

aşa că mă întorceam în camerăşi săream de la fereastrăîn iarba luminoasă din faţa blocului

blândeţea mea

văd maţe goale maţe plineşi e totuna

văd maţele iubirii noastre în noi şi pe podeaşi e totuna

cu o tăcere înverşunată rămâi lângă mine

nu răstorni nimicnu spui nimic

te uiţi peste zi ca peste o mocirlă în flăcărişi înverşunată aştepţi să-mi ucizi blândeţea

blândeţea mea va fi cu tineşi dacă o vei ucide

(din Acelaşi cer ce nu e)

selec\ie de Claudiu Komartin

CroniC{Poesis interna\ional iunie 2011

18

N imic mai străin despiritul douămiist

consacrat, „canonic“ decât straniapoezie scrisă de Constantin VirgilBănescu. Cele trei volume publi-cate înainte de dispariţia prema-tură a poetului (Câinele, femeia şiocheada, Floarea cu o singură pe-tală şi Acelaşi cer ce nu e) aparacum, împreună cu câteva inedite,sub titlul Zidul de mătase (Casade Editură Max Blecher, Bistriţa,2011). Dintru început atipică prindicţie, sintaxă, plan simbolic, prinadâncurile pe care le sondează,poezia lui C.V. Bănescu nu mani-festă nici cea mai mică fascinaţiefaţă de orientarea, în general cen-trifugă, a generaţiei spre mizera-bilismul cotidian, spre fronda ade-sea manageriată ca un foc de arti-ficii şi nimic mai mult, spre simplaatitudine. Dimpotrivă, încă dinvolumul Câinele, femeia şi ochea-da (2000), tendinţa este una cen-tripetă, de depăşire senină a con-

trariilor şi a contradicţiilor, de re-găsire a unităţii, de tămăduire su-fletească printr-o poezie declaratterapeutică< „Acum ştiu< n-aş scriedacă aş fi fericit“ (Avant-propos).Este o evidenţă aerul de înţelep-ciune orientală, budist-yoghină,care impregnează versurile (ima-ginea recurentă a „trupului-suflet“apare chiar din primul poem), nu-mai că ea nu este câştigată odatăpentru totdeauna, şi nici nu e fărăfisură> cu reflexe de ales, de iniţiatîn cele esenţiale („ce vezi tu ni-meni nu mai vede, / sunt niştenăuciri de ordin superior astea pecare le ai tu“, jagrat), poetul îşi con-struieşte textele fie pe scenariul vi-sului, fie pe cel al meditaţiei, am-bele originate în efortul centrăriiexistenţei, în dorinţa accederii lamiezul lucrurilor. Dar pe cât defrenetică este dorinţa, pe atât defragilă este fiinţa celui pornit spredescifrarea „întocmirii albastre alumii“, cum spunea cineva. Fragi-

lizarea pare să aibă cauze multipleşi adesea de semn contrar> uneori,drumul spre centru poate fi deviatde simpla interpunere a cotidia-nului, întotdeauna cu efect desta-bilizator („uite ce e< viaţa cotidianămă împiedică să merg pe punţilecosmice“, Kartari)> alteori, nici de-plina singurătate nu e de bun au-gur. Experienţa sângerândă pe ca-re o bănuieşti la originea acesteipoezii, boala nenumită care-i hră-neşte creşterea este tocmai infer-nul sufletesc rezultat dintr-o dublăneputinţă< atât de a pactiza cu rea-lul, inclusiv în limitele unei mini-male convieţuiri, cât şi de a-şi asu-ma o singurătate deplină şi o cu-cerire strict pe cont propriu a ade-vărului. De aceea, experienţa în-ălţării, a spiritualizării, a dobân-dirii „conştiinţei totale“ este mereucontrapunctată de căderi, de sen-timentul pierderii graţiei ori debrusca reamintire a existenţei ce-luilalt, spre care manifestă, cu dis-

Poezia – cea mai blândă dintre mor\i

nicoleta Cliveţ

CroniC{ Poesis interna\ionaliunie 2011

19

continuitate, o atracţie ce-i rupefragilul echilibru. Mai trebuie re-marcat şi că experienţa ascensio-nală este mai mereu pusă sub sem-nul viitorului ori al conjunctivului,fiind mai curând proiectată, dezi-rabilă, în timp ce sincopele suntde domeniul întâmplatului, al pre-zentului.

În Floarea cu o singură petală(2002), cel mai bun volum al său,C.V.Bănescu optează pentru opoezie aproape exclusiv repliatăspre interioritate şi spre vis, con-truită pe un imaginar preponde-rent solar, auroral chiar, dar carecontinuă să fie supus atacurilorîntunericului. Conectarea la mie-zul lucrurilor şi al lumii e mai pro-fundă („numai ochii mei ştiu/ câtde frumos e asfinţitul/ văzut dedeasupra cerului“, jagrat (as-finţitul)), la fel şi momentele deîndoială şi de părăsire, mai rareacum< „nu sunt singur şi nu potsă înţeleg/ de ce totuşi mor în se-cret“ (jagrat (casa)). Substratul despiritualitate orientală care primaîn volumul de debut se estompea-ză, lăsând mai mult loc fundamen-tării iudeo-creştine, de unde şi unmai apăsat curaj al mărturisirii di-recte, de natură a descumpăni înzilele noastre, tot sărace în astfelde isprăvi< „într-una din dimineţi/ne vom întoarce acasă/ şi vom staîn faţa Domnului/ şi a tuturor ce-lor ce ne aşteaptă// vom fi treji//vom musti de laptele zilelor“(ja-grat (laptele zilelor)). Multe poe-me sunt articulate pe o recuzităneoromantică< peste realul abolit,vocea iluminată a poetului face săapară o altă lume, scăldată de ener-gii demiurgice, cu accesul perma-nent deschis spre ordinea sacră>cel care reuşeşte constant să cum-uleze oracularul, profeticul şi reîn-tregirea existentului este visul<„aşteptăm visul// că-n vis e ce nuam văzut/ ce nu ne-am amintit/ce n-am putut închipui// dorvi-sând/ visvisând// ca să ne vinde-căm/ aşteptăm visul“ (jagrat (vi-sul)). Este drept că visul capătă, laC.V.Bănescu, şi conotaţiile unei

morţi mai mici, a unei morţi be-nigne, ca un fel de repetiţie finalăînaintea morţii celei adevărate. Iarmoartea cea adevărată se iţeşte pe

după mai toate versurile, singurulmecanism eficient de a o ţine înfrâu şi de a o îmblânzi fiind scrisul<„Am înţeles ce-nseamnă/ linişteaunei încăperi în care scrii o carte/dusă departe, cât se poate de de-parte/ de toate aceste iluzii netre-cătoare/ ale sângelui care curge.//Căci chiar nici sângele nu mai cur-ge/ în liniştea unei încăperi/ în ca-re scrii o carte/ ca pe cea mai blân-dă dintre morţi“ (Holgar).

Dacă în volumul de debut des-chiderea spre real şi închiderea însolitudine se sfâşiau reciproc, vo-lumul al doilea marchează trium-ful temporar al replierii spre sine,pentru ca ultimul volum publicatde poet în timpul vieţii – Acelaşicer ce nu e (2006, 2009) – să reiaconflictul iniţial printr-o „pledoa-rie pentru iubire“. Una cu dublăcoloratură, spirituală, dar şi con-cretă, de natură a reîntregi, ase-menea visului şi scrisului, fiinţa.

Numai că este o reîntregire ten-sionată, tranzitorie şi uneori ilu-zorie. Deşi are o bună memorie asimţurilor şi momente de contactfericit (oriental) cu lumea, C.V.Bă-nescu nu excelează în registrul no-taţiei senzuale, ci în cel al subli-mării senzualului> imaginea iubi-tei este mai pregnant articulată nuatunci când îi este conspectatăprestaţia erotică, ci atunci când,mai fluidă şi mai străvezie, făpturaei se apropie la fel de mult ca şi alui, de sens. Oricum, „pledoariapentru iubire“ ţine mai mult detrecut ori de vis decât de prezentulîn care se înmulţesc momentelede rătăcire, derută, nelinişte.Moartea îşi intensifică atacurile şidoar scrisul mai rămâne spaţiulunei vieţuiri binecuvântate< „aicivreau să scriu/ unde nimic nu eadevărat// aici/ unde totul strălu-ceşte/ şi e atât de strălucitor/ încâtsingurul loc pe care-l mai potprivi/ este locul înăuntrului meu//aici/unde Dumnezeu Îşi deschidepalma/ aici/ unde Dumnezeu nu-Şi închide palma/aici vreau săscriu/ pe zidul de mătase“ (Zidulde mătase). De altfel, la gânduldispariţiei există o singură frică şiun singur regret< „mie-a atât defrică să mor/ fără să fi făcut/ poe-zie/ cu toate cuvintele/ pe care leştiu“ (cu toate cuvintele). În defi-nitiv, singura religie în careC.V.Bănescu pare să fi crezut pânăla capăt a fost religia poeziei. Şitocmai pentru că a tratat-o ca peo religie (cum observă şi DanielBănulescu), fervoarea l-a făcut ne-atent uneori la formă, astfel că mo-mentele de graţie ale dicţiei poe-tice alternează cu bruşte căderi detensiune.

Dacă nu prea simte acum, ge-neraţia douămiistă va simţi, cu si-guranţă, într-o bună zi, şi nevoiade a se uita spre lume ca spre „unvas cu mir“ (Chinuitea). Atunci,poezia lui C.V.Bănescu nu va maiarăta la fel de stingheră printre celeale congenerilor. Deocamdată,arată, dar nu e nimic rău în asta...

20

Katalin Ladik (Novi Sad, 25 oct. 1942) poet[, actri\[ de teatru ;i film, performer,membră a grupului Bosch & Bosch, activ în Subotica din 1969 până în 1976.Tr[ie;te ;i activeaz[ `n Serbia ;i Ungaria. Scrie poeme ;i proz[, compune poemevizuale, acustice, piese muzicale, radiofonice, performance, art[ plastic[,happening, mail art. A publicat `n Iugoslavia, Ungaria, Fran\a, Italia ;i StateleUnite. Romanul de avangard[ cu titlul Pot s[ tr[iesc pe fa\a ta? este o fic\iune cufragmente autobiografice. A primit mai multe distinc\ii, printre care premiulKassák ;i premiul József Attila.

ladik Katalin

verseK Poesis interna\ionaliunie 2011

21

Nyári felhő

Asszonyi életet öregedtem néhány perc alatt.

Könnyek

Két szék vagyok.

Rövidhullámok

Jaj. Jaj. Jaj.

Víz alatti mosoly

Vedd le a bugyimat.Minek?Hogy mosolyogjon a pinám

Üveg

Lépj árnyékomra.Lépek halálodra.

Örökké valóság

Mennyi apró mozdulat az égbolt!

A csíra

Ez létezik, az keletkezik.

Jel

Itt voltam?Letaposott virág.

Boldogság

a nagy szilvábana nagy szilvábana nagy szilvábanörökre

Nor de vară

Am îmbătrânit o viață de femeie în câteva minute.

Lacrimi

Sunt două scaune.

Unde scurte

Vai. Vai. Vai.

Zâmbet sub apă

Dă-mi jos chiloții.Pentru ce?Să-mi zâmbească pizda

Sticlă

Pășește pe umbra mea.Pășesc pe moartea ta.

Eternitate

Câte mișcări infime inundă cerul!

Germene

Asta există, aceea ia ființă.

Semn

Am fost aici?Floare strivită.

Fericire

într-o prună mareîntr-o prună mareîntr-o prună marepentru totdeauna

PoeziePoesis interna\ional iunie 2011

22

Hét ország

Volt abban az időben egy másik ország. És így ment eznapról napra.

Nem hó

Nem hó. Elfelejtette, hogy hívják.

Égi körmökNyakamon.

Gömbvillám

Minden esemény egy pont a téridőben.

Hordóban szőtt

Hordóban szőtt éji viharreggelre megkeményedetttavalyi cipő.

A szél és a szuka

Mindenkié vagyok és senkié!Mindenkié vagyok és senkié!

Șapte țări

Exista pe vremea aia o altă țară. Și asta se întâmpla zi dezi.

Nu zăpadă

Nu zăpadă. A uitat cum se numește.

Gheare cerești

Pe gâtul meu.

Fulger globular

Fiecare eveniment este un punct în spațiu-timp.

Țesută în butoi

Furtună nocturnă țesută în butoispre dimineață pantof scorțosde anul trecut.

Vântul și cățeaua

Sunt al tuturor și al nimănui!Sunt al tuturor și al nimănui!

Traducere `n limba rom]n[ de Andrei Dósa

Proz{ Poesis interna\ionaliunie 2011

23

C a să ţi se dezvăluie, încaracterul unei fiinţe

umane, calităţi cu adevărat excepţio-nale, trebuie să ai norocul de a-l puteaobserva în acţiune timp de ani buni.Dacă această acţiune e lipsită de oriceegoism, dacă ideea care o guverneazăe de o generozitate fără egal, dacă eabsolut sigur că ea n-a căutat niciunfel de recompensă nicăieri şi că, înplus, ea a lăsat în lume urme vizibile,ne aflăm atunci, fără riscul de a greşi,în faţa unui caracter de neuitat.

Cu vreo patruzeci de ani în urmă,făceam o lungă drumeţie la înălţimiabsolut necunoscute turiştilor, în aceastrăveche regiune a Alpilor care pă-trunde în Provenţa.

Această regiune e delimitată lasud-est şi sud de cursul mijlociu al

râului Durance, între Sisteron şi Mi-rabeau> la nord de cursul superior alrâului Drôme, de la izvorul său pânăla Die> la vest de câmpiile ComitatuluiVenaissin şi de poalele Muntelui Ven-toux. Ea cuprinde toată partea de norda departamentului Basses-Alpes, su-dul din Drôme şi o mică enclavă dinVaucluse.

Pe când am pornit în lunga meaplimbare prin aceste deşerturi, nu erauacolo decât şesuri pustii şi monotone,pe la 1200-1300 metri altitudine. Nucreştea pe acolo decât lavandă sălba-tică.

Traversam acest ţinut pe toatălăţimea şi, după trei zile de mers, măgăseam într-o dezolare de nedescris.Mi-am pus cortul lângă un schelet desat părăsit. Nu aveam apă încă dinajun şi trebuia, deci, să găsesc. Aceste

case aglomerate, deşi în ruină, ca unvechi cuib de viespi, mă făcură să măgândesc că trebuia să fi fost acolo, petimpuri, o fântână sau un puţ. Şi, în-tr-adevăr, era o fântână, dar secată.Cele cinci sau şase case, fără acoperiş,roase de vânt şi ploi, micuţa capelă cuclopotniţa prăbuşită, erau aranjatecum sunt casele şi capelele în satelevii, numai că orice urmă de viaţă dis-păruse.

Era o zi frumoasă de iunie cu soareputernic, dar, pe aceste pământuri ne-locuite şi la asemenea înălţime, vântulcare sufla era de o brutalitate insupor-tabilă. Bubuiturile sale în carcasele ca-selor erau cele ale unei fiare deranjatedin ospăţ.

A trebuit să-mi strâng cortul. Nicila cinci ore de mers de acolo nu găsi-

Omul care sădea arbori

Jean Giono

Proz{Poesis interna\ional iunie 2011

24

sem urmă de apă şi nimic nu puteasă-mi dea speranţa că aş fi putut săgăsesc. Peste tot, aceeaşi uscăciune,aceleaşi ierburi lemnoase. Mi s-a părutcă desluşesc în depărtare o mică si-luetă neagră, în picioare. Crezui că etrunchiul unui copac solitar. Oricum,mă îndreptai spre ea. Era un păstor.Vreo treizeci de oi culcate pe pământulîncins se odihneau în apropiere.

Îmi dădu să beau din plosca lui şi,mai târziu, mă conduse la stâna sa, în-tr-o curbură a podişului. Îşi lua apa -excelentă - dintr-un puţ natural, foarteadânc, deasupra căruia instalase untroliu rudimentar.

Omul acela vorbea puţin. E cali-tatea tuturor solitarilor, dar pe el îlsimţeai sigur pe sine şi, în această si-guranţă, încrezător. Era surprinzător,în acest ţinut cu totul devastat. Nu lo-cuia într-o cabană, ci într-o adevăratăcasă din piatră, unde se putea vedeafoarte bine cum acoperise prin pro-priile eforturi ruina pe care o găsiseacolo când venise. Acoperişul ei erasolid şi etanş. Vântul care lovea ţiglelefăcea sunetul mării pe plajă.

Gospodăria îi era în ordine, vaselespălate, duşumeaua măturată, puşcaunsă> supa fierbea pe foc. Am remar-cat apoi că era proaspăt ras, că nasturiilui erau trainic cusuţi, că hainele saleerau cârpite cu grija minuţioasă careface cârpelile invizibile.

Împărţi supa cu mine şi, cum dupăasta i-am oferit punguţa mea cu tutun,mi-a spus că nu fumează. Câinele său,liniştit ca şi el, era binevoitor fără a seînjosi.

Înţelesese dintr-odată că aveam săpetrec noaptea acolo> satul cel maiapropiat se afla la distanţa de peste ozi şi jumătate de mers. Şi, în plus, cu-noşteam perfect caracterul neobişnuital satelor acestei regiuni. Sunt patrusau cinci, dispersate la mare distanţăunele de altele pe coastele acestor î-nălţimi, în dumbrăvile de stejari albi,chiar la extremitatea şoselelor. Locu-iesc acolo tăietori de lemne care pro-duc mangal. Sunt locuri în care se tră-ieşte prost. Familiile înghesuite unaîn alta, în acest climat de o asprimeexcesivă, vara ca şi iarna, sunt măci-nate din interior, până la exasperare,de egoism. Ambiţia iraţională dă pestemargini, în apriga dorinţă de a evadadin acest loc.

Bărbaţii merg să ducă în oraş căr-bunele cu camioanele, apoi se întorc.Cele mai trainice calităţi se surpă subacest perpetuu duş scoţian. Femeilefierb de ranchiună. Concurenţă e pen-tru orice, pentru comerţul cu cărbuneca şi pentru laviţa din biserică, pentruvirtuţile ciocnindu-se între ele, pentruviciile confruntându-se neîncetat, şipentru amestecul viciilor şi virtuţilor,fără răgaz. Pe deasupra, vântul, fărărăgaz şi el, irită nervii. Se întâmplăepidemii de sinucideri şi numeroasecazuri de nebunie, aproape întotdeau-na sfârşind în moarte.

Păstorul care nu fuma se duse săaducă un săculeţ şi deşertă pe masă ogrămadă de ghinde. Se apucă să le cer-ceteze una după alta cu multă atenţie,alegându-le pe cele bune de cele rele.Eu îmi fumam pipa. I-am propus să-l ajut. Mi-a spus că asta era treaba lui.Într-adevăr< văzând grija pe care o pu-nea în acest lucru, n-am mai insistat.Asta fu toată conversaţia noastră.Când avu de partea celor bune o gră-madă destul de mare, le numără câteşase. În acelaşi timp, dădea la o partefructele mici sau cele care erau uşorcrăpate, pentru că acum le examinade mai aproape. Când avu deci în faţăo sută de ghinde perfecte, se opri şimerserăm la culcare.

Compania acestui om era aducă-toare de pace. A doua zi i-am cerutpermisiunea să mă odihnesc toată ziuala el. I se păru firesc sau, mai degrabă,îmi dădu impresia că nimic nu puteasă-l deranjeze. Această odihnă nu-miera absolut necesară, dar eram intrigatşi voiam să aflu mai mult. Dădu dru-mul turmei sale şi o duse la păşune.Înainte să plece, cufundă într-o găleatăcu apă săculeţul în care pusese ghin-dele alese cu grijă şi numărate.

Am remarcat că în loc de bastonavea un drug de fier gros cât degetulmare şi lung de cam un metru cinci-zeci. Eu decisei mai degrabă să măodihnesc plimbându-mă şi urmai undrum paralel cu al lui. Locul de păşuneal animalelor sale era pe fundul uneivăi. Lăsă mica turmă în grija câineluişi urcă spre locul unde mă oprisem.Mă temusem că vine să-mi reproşezeindiscreţia, dar nici gând< acesta îi eradrumul şi mă invita să-l însoţesc dacăn-aveam nimic mai bun de făcut. Urcăvreo două sute de metri de acolo.

Ajuns acolo unde se îndreptase,începu să facă adâncituri în pământcu drugul de fier. Făcea deci câte ogroapă în care punea o ghindă, apoi oacoperea. Sădea stejari. L-am întrebatdacă terenul îi aparţine. Mi-a răspunscă nu. Ştia oare a cui era? Nu ştia. Bă-nuia că era un teren public sau, poate,era în proprietatea unor oameni pecare nu-i prea interesa? Pe el nu-l in-teresa să-i cunoască. Sădea deci aceştiarbori cu o preocupare extremă.

După masa de prânz, se apucă iarsă trieze sămânţa. Cred că pusei atâtainsistenţă în întrebările mele, încât încele din urmă îmi răspunse. De treiani sădea arbori în această pustietate.Plantase deja o sută de mii. Din o sutăde mii, ieşiseră douăzeci de mii. Dinaceste douăzeci de mii, estima că vamai pierde jumătate, din cauza roză-toarelor sau din cauze pe care nu puteasă le prevadă în planurile Providenţei.Rămâneau zece mii de stejari careaveau să crească în acest loc gol pânăatunci.

M-am interesat de vârsta acestuiom. Se vedea că are peste cincizeci deani. Cincizeci şi cinci, îmi spuse. Senumea Elzéard Bouffier. Avusese ofermă pe câmpie. Acolo îşi împliniseviaţa. Îşi pierduse singurul fiu, apoisoţia. Se retrăsese în singurătate şi îifăcea plăcere să trăiască în tihnă, cumioarele şi câinele său. Îşi dădu seamacă acest ţinut murea din lipsă de ar-bori. Mai spuse că, neavând ocupaţiifoarte importante, se hotărâse să re-medieze această stare de lucruri.

Ducând eu însumi, în acele tim-puri, în pofida tinereţii mele, o viaţăsolitară, ştiam cum să ating cu delica-teţe sufletele singuraticilor. Cu toateacestea, am greşit. Tocmai tinereţeamă făcea să-mi imaginez viitorul înfuncţie de mine însumi sau cu gândulla bunăstare. Îi spusei că, în treizecide ani, acei zece mii de stejari aveausă fie minunaţi. Îmi răspunse foartesec că, dacă îi dădea Dumnezeu viaţă,în treizeci de ani avea să planteze atâţiaarbori, încât cei zece mii să pară o pi-cătură de apă în mare.

Studia, deja de pe atunci, în-mulţirea fagilor şi avea aproape de casăo pepinieră în care sădise jirul. Exem-plarele pe care le protejase de mioarelesale printr-o barieră de grilaj erau detoată frumuseţea. Se gândea, de ase-menea, la mesteceni pentru locurile

Proz{ Poesis interna\ionaliunie 2011

25

unde, îmi explică, o anumită umiditatedormea la câţiva metri de la suprafaţasolului.

Ne despărţirăm a doua zi.

În anul următor începu războiuldin ‘14, în care am fost înrolat timpde cinci ani. Un ostaş de infanterie nuputea nicidecum să se gândească laarbori. La drept vorbind, faptul în sinenu mă marcase< nu fusese pentru minemai mult decât o chestie dada, o co-lecţie de timbre, şi uitasem.

Proaspăt ieşit din război, aveam oprimă de demobilizare infimă, dar şio mare dorinţă să respir nişte aerproaspăt. Deci, fără vreo idee precon-cepută ‒ afară de cea din urmă ‒ amapucat din nou drumul acelor plaiuripustii.

Ţinutul nu se schimbase. Totodată,zării în depărtare, dincolo de satulmort, un fel de ceaţă gri care acopereaculmile ca un covor. Încă din ajun în-cepusem să mă gândesc la acel păstorplantator de arbori. „Zece mii de ste-jari, îmi ziceam, ocupă într-adevăr omare întindere.“

Timp de cinci ani văzusem preamultă lume murind, ca să nu-mi ima-ginez cu uşurinţă moartea lui ElzéardBouffier, mai ales că atunci când aidouăzeci de ani, cei de cincizeci îţi parnişte bătrâni cărora nu le mai rămânemult de trăit. Nu murise. Era chiarplin de viaţă. Îşi schimbase ocupaţia.Nu mai avea decât patru mioare, dar,în schimb, vreo sută de stupi. Se de-barasase de oile care îi puneau în pe-ricol plantaţiile sale de arbori. Căci,îmi spuse (iar eu mă convingeam),nu-i păsase de război. Continuase, im-perturbabil, să planteze.

Stejarii din 1910 aveau, aşadar, ze-ce ani şi erau mai înalţi decât mine şidecât el. Spectacolul era impresionant.Rămăsesem literalmente fără cuvinteşi, cum el nu vorbea, petrecurăm toatăziua plimbându-ne în linişte prin pă-durea sa. Aceasta avea, pe trei tron-soane, o lungime de unsprezece kilo-metri şi lăţimea maximă ‒ trei kilo-metri. Când te gândeai că totul ieşisedin mâinile şi sufletul acelui om - fărămijloace tehnice ‒, înţelegeai că oa-menii pot fi la fel de eficienţi ca Dum-nezeu în alte domenii decât distruge-rea.

Îşi urmase ideea, iar fagii care-miajungeau până la umeri, întinzându-se cât puteai cuprinde cu ochii, erauo dovadă vie. Stejarii erau groşi şi tre-

cuseră de vârsta la care erau vulnera-bili în faţa rozătoarelor> cât despre pla-nurile Providenţei înseşi, ar fi trebuitsă recurgă de acum la cicloane ca sădistrugă opera creată. Îmi arătă ad-mirabile desişuri de mesteceni careaveau cinci ani, fiind deci din 1915,pe vremea când eu luptam la Verdun.Îi sădise pe locurile unde credea el, pebună dreptate, că umiditatea eraaproape de suprafaţa solului. Eraumlădioşi ca nişte adolescenţi şi foartefermi.

Creaţia părea, de altfel, să funcţio-neze în lanţuri. Lui însă nu-i păsa deasta> îşi urma doar cu osbtinaţie mun-ca, foarte simplă. Dar, coborând prinsat, am văzut apa curgând în nişte pâ-râie care, de când lumea, fuseseră în-totdeauna secate. Era cea mai formi-dabilă manifestare a reacţiei în lanţ pecare mi-a fost dat s-o văd vreodată. Înacele pârâie secate cursese odinioarăapă, în timpuri ancestrale. Unele din-tre acele sate triste, despre care vor-beam la începutul povestirii mele, fu-seseră construite pe locurile unor stră-vechi sate galo-romane ale căror ră-măşiţe se mai păstrau, iar săpăturilearheologice scoaseră la iveală cârligede undiţă în zone unde în secolul do-uăzeci puţinul de apă pe care îl aveauoamenii trebuia adus în cisterne.

Vântul de asemenea împrăştia dinsămânţă. Odată cu reapariţia apei,aveau să reapară sălciile, răchita,pajiştile, grădinile, florile şi un anumitmotiv pentru a trăi.

Dar transformarea se opera atâtde lent, încât intrase în rândul

obişnuinţelor, fără a provoca uimire.Vânătorii care urcau prin acele pustie-tăţi în căutarea iepurilor sau a mis-treţilor îşi dăduseră desigur seama derăspândirea micilor arbori, dar o pu-seseră pe seama aberaţiilor naturaleale pământului. Iată de ce nimeni nuse atingea de opera acestui om. Dacăl-ar fi bănuit, i-ar fi pus piedici. El eranebănuit. Cine şi-ar fi putut imagina,în sate şi în administraţiile lor, o ase-menea obstinaţie a unei generozităţimagnifice?

Începând cu 1920, nu lăsam sătreacă mai mult de un an fără să-l vi-zitez pe Elzéard Bouffier. Nu l-am vă-zut niciodată ezitând sau având îndo-ieli. Cu toate astea, Dumnezeu ştie da-că nu Dumnezeu însuşi mă împingespre asta! N-am luat în calcul deza-măgirile sale. Dar, în acelaşi timp, îţipoţi desigur imagina că, pentru ase-menea reuşită, a trebuit să învingă ad-versităţi> că, pentru a asigura victoriaunei asemenea pasiuni, a trebuit sălupte cu disperarea. Plantase, timp deun an, mai mult de zece mii de arţari.Muriră toţi. În anul următor, lăsăarţarii pentru a se apuca iar de fagi,care crescură mai bine şi decât stejarii.

Pentru a avea o idee cât mai aproa-pe de adevăr despre acest caracter ex-cepţional, nu trebuie să uităm că acestase manifesta într-o solitudine totală>atât de mare încât, spre sfârşitul vieţiisale, îşi pierduse deprinderea de avorbi. Sau, poate, nu mai vedea nece-sitatea?

În 1933, a primit vizita unui in-spector silvic uluit. Acest funcţionarîi dădu ordin să nu facă focul afară, canu cumva să fie pusă în pericol creşte-rea acestei păduri naturale. Niciodatănu se mai văzuse, îi spuse acest omnaiv, ca o pădure să răsară de la sine.Pe vremea aceea, se ducea să sădeascăfagi la doisprezece kilometri de casă.Pentru a evita drumul dus-întors ‒căci avea de acum şaptezeci şi cincide ani ‒ plănuia să construiască o ca-bană de piatră chiar pe locurile plan-taţiilor sale. Ceea ce şi făcu în anul ur-mător.

În 1935, o adevărată delegaţie ad-ministrativă veni să examineze "pă-durea naturală". Era vorba de o marefigură de la Ape şi Păduri, un deputat,tehnicieni. Au pronunţat multe cuvin-te inutile. Au decis că ceva trebuie fă-

Proz{Poesis interna\ional iunie 2011

26

cut şi, din fericire, nu s-a făcut nimic,în afară de singurul lucru util< să punăpădurea sub protecţia Statului şi să in-terzică tăierea copacilor pentru căr-bune. Pentru că era imposibil să nu fiicucerit de frumuseţea acelor arbori ti-neri şi sănătoşi. Şi ea îşi exercită pute-rea de seducţie asupra deputatului în-suşi.

Aveam un prieten printre şefii dela administraţia forestieră care făceauparte din delegaţie. I-am explicat mis-terul. Într-o zi din săptămâna urmă-toare, merserăm amândoi în căutarealui Elzéard Bouffier. Îl găsirăm în plinlucru, la douăzeci de kilometri de lalocul unde avusese loc inspecţia.

Acest şef de la administraţia fo-restieră nu era prietenul meu degeaba.El cunoştea valoarea lucrurilor. Ştiusă păstreze tăcerea. I-am oferit lui El-zéard cele câteva ouă pe care le adu-sesem în dar. Am împărţit gustareanoastră în trei şi petrecurăm câtevaore în contemplarea mută a peisajului.

Partea dinspre care veniserăm eraacoperită de arbori înalţi de şase-optmetri. Îmi aduceam aminte de felulcum arăta ţinutul în 1913< pustiul...Munca paşnică şi regulată, aerul pural înălţimilor, frugalitatea şi, mai pre-sus de toate, seninătatea sufletului îidăduseră acestui bătrân o sănătatede-a dreptul solemnă. Era un atlet allui Dumnezeu. Mă întrebam câte hec-tare urma să mai acopere cu arbori.

Înainte de plecare, prietenul meufăcu o simplă sugestie referitor la anu-mite specii care i se păreau convena-bile pentru terenul de aici. Nu insistă.„Pe bună dreptate, îmi spuse el apoi,că acest om ştie mai mult decât minedespre asta.“. La capătul unei ore demers ‒ ideea făcând acelaşi drum, înel ‒ adăugă< „El ştie despre asta maimult decât oricine. El a găsit o calemăreaţă spre fericire!“.

Tocmai graţie acestui şef nu doarpădurea, ci şi destinul acestui om aufost protejate. El s-a ocupat de numi-rea a trei inspectori forestieri pentruprotecţia zonei şi i-a terorizat în ase-menea măsură, încât aceştia rămaserăinsensibili la mita pe care tăietorii delemne puteau să le-o propună.

Opera nu a fost pusă în pericol de-cât pe timpul războiului din 1939.Pentru că pe atunci automobileleaveau la bază gazogenul, lemn nu eraniciodată de ajuns. Începuseră să taiestejarii din 1910, dar acele zone sunt

atât de departe de toate reţelele rutiere,încât întreprinderea se dovedi proastădin punct de vedere financiar. Re-nunţară. Păstorul nu văzuse nimic.Era la treizeci de kilometri de acolo,continuându-şi paşnic sarcina, igno-rând războiul din ‘39, aşa cum îl ig-norase pe cel din ‘14.

L-am văzut pe Elzéard Bouffier ul-tima dată în iunie 1945. Avea atuncioptzeci şi şapte de ani. Reluasem,aşadar, drumul prin pustietăţi, daracum, în pofida dezastrului în carerăzboiul lăsase ţinutul, era un autocarcare circula între valea râului Duranceşi munte. Am pus pe seama acestuimijloc de transport relativ rapid faptulcă nu mai recunoşteam locurile ulti-melor mele plimbări. Mi se părea dealtfel că itinerarul trecea prin locuricu totul noi. Avui nevoie de un numede sat ca să ajung la concluzia că eramîntr-adevăr în această regiune odi-nioară dezolată şi în ruină. Am de-barcat la Vergons.

În 1913, acest cătun de zece-doi-sprezece case avea trei locuitori. Erausălbatici, se detestau, trăiau din vâna-tul cu capcane< practic, în starea fizicăşi morală a oamenilor preistorici. Ur-zicile înghiţeau casele abandonate dinjurul lor. Erau într-o condiţie dispe-rată. Asta însemna că nu aveau decâtsă aştepte moartea< o situaţie care nupredispune deloc la virtute.

Totul se schimbase. Până şi aerul.În locul rafalelor uscate şi violente caremă întâmpinară odinioară, sufla o bri-ză blândă încărcată de miresme. Unsunet asemănător susurului apei veneadinspre înălţimi< era sunetul vântuluiîn păduri. În fine, lucrul cel mai ui-mitor, auzii într-adevăr sunetul apeicurgând într-un bazin. Văzui că făcu-seră o fântână, că aceasta avea apă dinbelşug şi, ceea ce mă atinse cel maimult, plantaseră lângă ea un tei careputea să aibă de acum vreo patru ani,deja vânjos, simbol incontestabil alunei renaşteri.

De altfel, Vergons purta urmeleunui lucru pentru a cărui întreprin-dere fusese nevoie de speranţă. Spe-ranţa revenise, aşadar. Ruinele fuse-seră date la o parte, bucăţile de zidşubrede fuseseră dărâmate, astfel re-construindu-se cinci case. Cătunulnumăra de acum douăzeci şi opt delocuitori, printre care patru familii ti-nere. Casele noi, proaspăt tencuite,

erau înconjurate de grădini de zarzavatîn care creşteau, amestecate, dar rân-duite, legume şi flori, varză şi tranda-firi, praz şi gura-leului, ţelină şi ane-mone. Era de acum, aşadar, un loc un-de ţi-ai fi dorit să locuieşti.

Mi-am continuat drumul pe jos.Războiul din care ieşisem de curândnu dăduse voie vieţii să reînfloreascăpe deplin, dar Lazăr ieşise din mor-mânt. Pe coastele domoale ale mun-telui, vedeam încolţind mici lanuri deorz şi secară> în fundul văilor îngusteînverzeau nişte păşuni.

N-au trebuit să treacă decât cei optani care ne despart de acea perioadă,ca întreg ţinutul să strălucească de să-nătate şi bunăstare. Pe locul ruinelorpe care le văzusem în 1913 se ridicăacum ferme curate, bine tencuite,mărturia unei vieţi fericite şi confor-tabile. Vechile izvoare, alimentate deploile şi ninsorile pe care le reţin pă-durile, au început să curgă din nou.Apele au fost canalizate. Lângă fiecarefermă, în desişuri de arţari, bazinelefântânilor debordează peste covoarede mentă proaspătă. Satele au fost re-construite puţin câte puţin. O popu-laţie venită de la câmpie, unde pămân-tul se vinde scump, s-a stabilit în acestţinut, aducând cu sine tinereţe, mişca-re, spiritul de aventură. Pe drum poţiîntâlni bărbaţi şi femei bine hrăniţi,băieţi şi fete care ştiu să râdă şi care auprins gustul serbărilor de la ţară. Dacăluăm în calcul vechea populaţie, denerecunoscut de când trăieşte liniştit,şi noii-veniţi, mai mult de zece mii depersoane îşi datorează bunăstarea luiElzéard Bouffier.

Când mă gândesc că un singurom, redus la simplele-i resurse fiziceşi morale, a fost de ajuns pentru a facesă răsară din deşert acest ţinut al Caa-nei, îmi dau seama că, orice s-ar spune,condiţia umană e admirabilă. Dar,când pun la socoteală de câtă con-stanţă în grandoarea sufletului său şide câtă cutezanţă în generozitatea saa avut nevoie pentru a obţine acest re-zultat, sunt cuprins de un respect im-ens pentru acest bătrân ţăran fără cul-tură care a ştiut să ducă la bun sfârşito operă demnă de Dumnezeu.

Elzéard Bouffier a murit în paceîn 1947, la azilul din Banon.

Traducere de Aura Maru

27

Oameni pe stradă, cum îi simţi, ca o pastă,secretaţi de un puls fără nivel, depărtaţi şi teribil de inumani,cu glasurile răzbind dintr-o deplorabilă starea imaginaţiei, ei sînt sfîrşitul, ziua moartă, realitatea fără apeluri,făcută din lucruri de pe afară,

printre morţi îi găseşti, îi priveşti cu poe vechi, aparîn curgerea ofidiană a simţurilor, în zvîrcoliri, apariţii aburite,ca simţurile multă vreme neexersate,

vine o vreme cînd ţi-e ruşine de propriul trup, cînd nu mai suporţilumina pe piele, cînd din braţe alunecăo vieţuitoare ce abandonează,

lumea din noi, dacă am putea să o ridicăm cu venele,dacă am putea, în impudoare, să resimţim clipociri şi tonuriîn resorbţie,am privi cu pielea,

ne întoarcem în materia pură, fără buze,cu pămînt în gură şi cu propoziţiidevenim una cu parola neagră,la începutul unei zile ce nu se mai poate naşte,după tranzacţii desfiguratoare chipurile produco lumină ilicită, ca mijlocul zilei morţilor, acolo,un pămînt ondulat ca emoţiane spune adevăratul nostru nume

Menschen auf der Straße, wie du sie spürst, wie eine Paste,abgesondert von einem breiten Pulsschlag ohne Grenzen, entfernt und schrecklich unmenschlichmit den Stimmen überwältigend aus einem beklagenswerten Zustandder Fantasie, sie sind das Ende, toter Tag, Realität ohne Aufrufe,geschöp aus Außendinge

unter den Toten findest du sie, schaust du sie, mit alten Lüsten an, sie erscheinen,in dem schlängelnden Lauf der Sinnen, in den Aufregungen, beschlagenen Erscheinungen,wie die längst unausgeübten Sinne

es kommt eine Zeit, in der du dich über deinen eigenen Körper schämst,wann du das Licht auf der Haut nicht mehr leiden kannst, wann aus den Armen sich eine Schöpfung herausschlüp,

die die Welt aus uns verlässt, wenn wir sie mit unseren Venen erheben könnten,wenn wir, in Unverschämtheit Geplätscher und Töne,in Absaugung fühlen könnten,dann würden wir mit der Haut sehen,

aurel Pantea

PoeziePoesis interna\ional iunie 2011

28

wir kehren in die reine Materie, ohne Lippen,mit Erde in dem Mund und mit Sätzenwir werden eins mit der schwarzen Paroleam Anfang eines Tages, der sich nicht mehr gebären kannnach verunstalteten Verständigungen schöpfen die Antlitzeein unehrliche Licht, wie der Toten Mittag, daeine Erde schwankend wie die Emotion,sagt uns, unseren wahren Namen

***

Nu mai ştiu, Doamne, de unde să încep, ce pot să-ţi spun,mesaje ştiute, păcate, n-am proiecte, Doamne, am păcate,am proiecte inverse, nu ăsta e păcatul, Doamne, nu ăsta e răul,Doamne, uită-te la mine şi rîzi, sînt rezident într-o patrieinflamată de mesaje,din guri deschise nu mai învie decît propoziţiile,pînă la glezne, o răcoare neagră,pînă la genunchi, pînă la încleştatul loc al pelvisului,pînă la buric, pînă la inimă, pînă la gît, pînă la creştet,Doamne, sînt îngropat, din lăuntrul meu urcă spre ceruribestia învingătoare

ich weiß nicht mehr Gott, wo ich anfangen soll, was ich Dir sagen kannbekannte Botschaen, Sünden, ich habe keine Projekte, Gott, ich habe Sünden,ich habe umgekehrte Projekte, das ist keine Sünde, Gott, das ist nicht das Übel,Gott, schau mich an und lach, ich bin ansässig in einer Heimatentzündet von Botschaen,aus offenem Munde, erwachen nur die Sätze,bis zu den Knöcheln, eine schwarze Kühle,bis zu den Knien, bis zum heigen Ort des Beckensbis zum Nabel, bis im Herzen, bis zum Hals, bis zum ScheitelGott ich bin begraben, aus meinem Inneren erhöht sich zum Himmeldas überwältigende Biest

***

În urmă, toate sînt foarte proaspete, toate au începuto călătorie de la care noi vom lipsi, inşi voioşi îşi schimbă feţeleîntre ei, femeile nu mai ştiu cu cine se iubesc, dragostele,şi iar se face ziuă în limbaj, şi iar umblă funcţionariipe urma semnificaţiilor

Am Ende sind alle sehr frisch, alle beganneneine Reise, von der wir fehlen werden, fröhliche Figuren ändern unter ihnen ihre Gesichter, die Frauen wissen nicht mehr wen sie lieben, die Zuneigungenund wieder wird Morgen in der Sprache, und wieder gehen die Beamtenauf die Spuren der Bedeutungen

GeDiCht Poesis interna\ionaliunie 2011

29

***

Am vorbit, Doamne,şi am scris, pînă m-am înnegritcu totul, am crescut, Doamne, în vorbele mele, iar vorbelemele au crescut în mine şi mi-au pus trupul în hău,stau în trupul meu ca într-un abis, fiecare cuvînt îl adînceşte,că vad mişcînd timpul şi moartea, mîinile mele sînt întunecate,Doamne, de vorbărie, îmi port trupul ca şi cum propria-mi groapăaş purta-o, în el, limbajul se întîlneşte cu sine şi înnebuneşte

Ich sprach, Gott, und ich schrieb, bis ich ganz verdüsterteich wuchs, Gott, in meinen Worten, und meine Wortewuchsen in mir und legten meinen Körper in den Abgrund,ich liege in meinem Körper wie in einer Klu, jedes Wort vertie sieda ich sehe bewegend die Zeit und den Tod , meine Hände sind düsterGott, aus Gerede, trage ich meinen Körper als ich mein eigenes Grabtrüge, in ihm, tri sich die Sprache selbst und verliert den Verstand

***

Urme luminoase, pe aici au trecut contemplativii,ei se uită pe geamuri şi nu pot participa,dar sunt străbătuţi de puteri de odinioară, ei sîntcu totul şi cu totul limpezi şi calmi, prezenţa lor vine din slăbiciunea noastră de-a fi în timp,de-a face contracte, prin ei nimicitorul încearcă să vorbească,cum se sfîrtecă limbajul în faţa beznei, el nu ştie de propoziţii,el ştie că limbajul e un fel de a-ţi arăta măruntaiele

helle Spuren, die Betrachter sind hier vorbeigegangensie schauen aus dem Fenster und können sich nicht integrieren,aber sie sind von alten Kräen durchgezogen, sie sindvöllig klar und ruhig,ihr Beisein kommt aus unsere Schwäche in der Zeit zu bestehen,Verträge schließen, durch sie versucht der Mörder zu sprechen,wie zerreißt die Sprache vor Dunkelheit, er kennt keine Sätze,er weiß, dass die Sprache ein Weg ist , das Innere zu zeigen

Traducere în limba germană de Roxana Oachiş,cu intervenţii de Valentin Todescu

eseuPoesis interna\ional iunie 2011

30

U nul dintre cei maisubtili critici contem-

porani de poezie găsea definitorie pen-tru Virgil Mazilescu tehnicitatea inten-sivă a scriiturii. Cititorul devot al luiMazilescu (poezia lui cere competenţeprea specializate pentru a putea să aibăaltfel de cititori) înţelege din prima căformula e exactă, fără doar şi poate> bapoate chiar prea exactă, dacă e luată aupied de la lettre, în înţelesul cel mai...tehnic al noţiunii de tehnicitate. Pentrucă, hiper-tehnic fiind, Mazilescu nu etotuşi un tehnician sau, şi mai şi, untehnocrat al scriiturii, pentru care ana-liza de sistem a poeziei, cu debate-urileşi simulările experimentale subsecven-te, să fie mai atracţioasă decât poeziaînsăşi. Dacă-i adevărat că este unul din-tre acei rari poeţi care reinventează poe-zia (şi este), nu face asta în laboratoarelehi-tech ale atelierului de literatură po-tenţială, ci „într-o încăpere clandestinădin adâncul pământurilor sterpe”, dupăcum mărturiseşte dintru bun începutîn poemul prefaţă. Adică pe întuneric,în singurătate, cu puterile neajutate detaurul, leul sau vulturul experimenta-lismelor programatice. Poezia lui e câtse poate de neaderentă la tehnicalităţileludice ale grupărilor de tip OULIPOsau L=A=N=G=U=A=G=E> nici urmăde lipogramatisme ori pangramatisme,nici pomeneală de erasures (poeme noiextrase din corpul poemelor clasicilorprin ştergerea mai mult sau mai puţinrandomizată a unor cuvinte sau a unorpropoziţii întregi) ş.a.m.d. Prin urmare,dacă prin tehnicitate subînţelegem,cum se face de obicei, vreo variantă deexperimentalism, atunci lui Mazilescutermenul pur şi simplu nu i se poateaplica> fără doar şi poate, el nu are nimicîn comun cu spiritul oulipienilor degenul lui Oskar Pastior, bunăoară, încăfertil în poezia europeană, dacă ne gân-dim la poeţi precum elveţianul Urs Al-lemann sau, printre cei relativ tineri,bulgarul Georgi Gospodinov.

Cu toate aceste precauţii, senzaţiade dexteră, indepasabilă tehnicitate eînsă nu mai puţin reală şi acută, şi vinedin evidenţa, reconfirmată poem de

poem, a faptului că limbajul lui cu-noaşte aproape exclusiv figuri ale ne-gaţiei, renunţării, denudării, suprimării,rupturii. În logica poeziei lui Mazilescu,predicaţiile esenţiale se construiesc prinelipse şi litote. Aşa încât n-are cum săne mai surprindă că undeva se vorbeşte– în treacăt, e drept, dar nu mai puţinsesizant – despre înălţarea la cer dupăce se va alege cenuşa de „industria din-tre cuvinte”< „de ce trebuie să ne oprimtocmai noi / şi brusc să ne înălţăm lacer / cu oboseală multă cu jumătate dincenuşa / acelei industrii dintre cuvinte”(cronică). Cine admite cremaţiunea cu-vintelor (mă rog, a „industriei” dintreele) nu poate pune nici un preţ pe dic-tonul mallarméan după care poezia seface cu cuvinte> ba dimpotrivă, ar fimai degrabă de părere că poezia se faceîmpotriva cuvintelor, prea burgheze şiflasce pentru o misiune atât de exigentă<„ce caută ce mai caută vorbele mici şigrase pe câmpul de luptă”, se întreabăîn margareta îl înţelege într-o foartemică măsură pe guillaume. Se dispen-sează, cum ar veni, expres de serviciilecuvintelor mici şi grase, bune numaipentru ceea ce Mazilescu numea dis-preţuitor, referindu-se la poemele luiNichita Stănescu, „poezia obeză”.

Înţelegem, prin urmare, că tehni-citatea intensivă în chestiune are, î-nainte de toate, funcţia de a eliminaorice posibile adipozităţi. Corpul poe-mului se cuvine să fie elastic şi dur, nu-mai fibră, numai nerv, pentru că poezianu e de genul feminin, nu înseamnămoliciuni şi sensiblerie, ci se manifestăviril şi războinic. Discursul nu are cafinalitate frumuseţea, ci puterea< „celce vorbeşte limpede va fi mâine stăpâ-nul lumii”, se spune pe şleau în sfârşitullecţiei de istorie (profesor guillaume).Rezultă aşadar că nu dintr-un ideal altăcerii, al evanescenţei elocutorii, vinepractica aceasta statornică a elipsei şilitotei> ba chiar pe dos, cuvintele micişi grase sunt lăsate pe dinafară tocmaipentru ca poemul să poată vorbi maicu forţă. Să poată chiar, la o adică, săurle< „ei au lumea lor şi lumea asta alor îmi face greaţă / şi chiar cu o cutie

goală de conserve în gură sunt gata săurlu / şi chiar cu o bombă în măduvaşirei spinării sunt gata să urlu / că aulumea lor şi că lumea asta a lor îmi facegreaţă” (şatov). Să strige precum Şatovla prinţul Stavroghin, înaintea drama-ticei lor discuţii< „Lasă tonul dumitaleşi adoptă un ton omenesc! Vorbeştemăcar o dată cu glas de om!”. Ceeace-i cere Şatov demonicului prinţ arcere şi Mazilescu lumii demonizate< săvorbească măcar o dată, în al doispre-zecelea ceas, „cu glas de om”, limpedeşi pur ca al lui. Speră deci nu numai să-şi înfrângă, dar şi să-şi educe adversarul– ca vechii spartani.

Limpezimea musculoasă şi concisăa poemului mai e importantă şi din-tr-o altă raţiune< puţinele cuvinte dincare el e alcătuit „sunt cuvintele unuiprieten care de multă vreme se strădu-ieşte / să vadă cât mai limpede. să-şiînţeleagă semenii. drept şi fără sfială /să păşească. le-am auzit într-o seară şicred că nu le voi uita niciodată” (cu-vintele unui prieten). Masculină şi durăîn opoziţia faţă de „lumea lor”, poezialui Mazilescu cultivă un ideal similaral prieteniei virile. Se dovedeşte peda-gogică în adversităţi şi ataşamente, de-opotrivă – ca vechii greci, încă o dată.Un studiu comparativ ar putea dovedică ascendenţa greacă a lui Mazilescunu-l cuprinde numai pe Kavafis.

Nu ştiu dacă Mazilescu este un ma-re poet. Probabil că da. (Lanson despreBaudelaire< „Je ne lui reprocheraid’avoir peu produit> ce peut être d’unsage d’autant que d’un stérile”. În ce-lpriveşte pe Mazilescu, geniul lui e unulal sterilităţii – mai exact al disciplineisterilizante, dar tonice). Cu siguranţăeste însă, şi asta poate că e chiar maiimportant, un maestru de poezie< pen-tru că te învaţă cum, sucind gâtul elo-cinţei, poţi să devii cu adevărat eloc-vent. Ba chiar să treci dincolo de eloc-venţă şi de tehnicitate< cum am văzut,citind atent poemele lui complicate şieliptice găseşti mai mult decât cuvinteleunui poet – dai de cuvintele unui prie-ten. Nu le vei uita niciodată.

Guillaume poetul ;i prietenul

radu vancu

31

prefaţă

şi după ce am inventat poezia într-o încăpere clandestină din adâncul pământurilor sterpe – curajul şi puterea(omenească) s-au topit ca aburul

şi altceva în afară de faptul că m-am născut şi că trăiesc şi că probabil voi muri cutremurându-mă (ceea ce de altfelam vrut să spun şi acum doi ani şi acum trei ani de zile) deocamdată vai nu pot spune

îmi reiau prin urmare vechea limbă< începând chiar din clipa de faţă. o sucesc o mângăi o bat cu sete. dar sintagmelestranii în care (se spunea că) sufletul meu doarme ca într-o vizuină pierdută nu mă mai ademenesc. degetele subţiricare vor săpa canale-n pădure şi se vor întoarce acolo mereu şi vor intra încetul cu încetul în putrefacţie? degetelesubţiri nu mă mai tulbură

preface

and aer i invented poetry in a clandestine chamber deep in the arrid lands – (human) courage and power meltedaway like steam

and apart from the fact that i’m born and i live and i’ll probably die with a shudder (which is aer all what I wanted tosay two years ago and also three years ago) there is nothing alas i can say

i therefore revert to my old language< starting right now. i twist it caress it savagely beat it, but the eerie syntagms inwhich (it is said) my soul is asleep as if in a lost den no longer allure me. the delicate fingers digging canals in theforest and ever returning back there and little by little beginning to tor? the delicate fingers no longer disturb me

virgil Mazilescu

cântecul lui guillaume

am băut din sângele ei şi mi s-a părut că e bunam mâncat din carnea ei şi mi s-a părut că e bunădar mă întreb şi astăzi cine este ea la urma urmeişi de ce a trebuit să beau tocmai din sângele eişi să mănânc din carnea ei – şi uneori îmi aduc aminte„deschide uşa asta la care bat plângând”

guillaume’s song

i have drunk of her blood and found it was goodi have eaten of her flesh and found it was goodbut I’m asking myself to this day who she is aer alland why i had to drink precisely of her blood and eat of her flesh – and i sometimes remember“open this door i’m knocking on in tears”

PoeziePoesis interna\ional iunie 2011

32

prima poveste pentru ştefana

pisica va deschide iar fereastrapisica verde şi proaspătă ca iarbaşi în odaia pustie se va strecuraşi la picioarele stăpânului se va încolăci

dormi dormi somnul te duce de pe lumete spală şi te piaptănă şi te împartecopiilor săraci te-am şi uitat

şi ploaia va deschide iar fereastraploaia verde şi proaspătă ca iarbaşi în odaia pustie se va strecuraşi la picioarele stăpânului se va încolăci

dormi dormi somnul te duce de pe lumete spală şi te piaptănă şi te împartecopiilor săraci te-am şi uitat

şi moartea a deschis încet fereastramoartea verde şi proaspătă ca iarbaşi în odaia pustie s-a strecuratşi la picioarele stăpânului s-a încolăcit

din aventurile administratorului

pe ritmuri străine. jucării în amurg. spunea că e minunat să destrami

un imperiu. să deschizi o prăvălie de mărunţişuri la marginea oraşului.

să te trezeşti mai degrabă lac de sudoare.înţeleptule!

nici un fel de retorică. zidurile cad singure. mor şi cei vii înviază şi morţii.

înţeleptule!om obosit căutându-te pe dinafară. m-am odihnit

căutându-te pedinăuntru. pe malul mării gândindu-mă la tine. pe

malul măriiprivindu-te pe tine. pe malul mării uitând de tine.

înţeleptule!şi ce chef vom mai trage. cu ultimul cerşetor care

a dus în ruină oraşul.cu toţi cei ce ne vor mai cădea în labă.

înţeleptule!plutim către metafizică. ne şi târâm. a picat din cer

şi a zărit pământul.tatăl şi mama lui tocmai îl zămisleau. a spus<

să destrami un imperiusă deschizi o prăvălie de mărunţişurisă te trezeşti mai degrabă lac de sudoare.

the first story for ştefana

the cat will push the window open once againthe cat as green as grass and just as tenderand it will steal into the empty roomand it will curl up at the master’s feet

sleep sleep sleep will take you away from this worldwash you up and comb your hair and divide you amongthe children in need you’re already forgotten

and rain will push the window open once againthe rain as green as grass and just as tenderand it will steal into the empty roomand it will curl up at the master’s feet

sleep sleep sleep will take you away from this worldwash you up and comb your hair and divide you amongthe children in need you’re already forgotten

and death has gently pushed the window openoh death as green as grass and just as tenderand he has stolen to the empty roomand he has curled up at the master’s feet

from the administrator’s adventures

to alien rhytms. toys in the twilight. he said it was bliss to dismantle

an empire. to set up up a shop selling trifles on the outskirts of town

to rather wake up bathed in sweat oh you sage!

no rhetoric at all. walls collapse by themselves. the living are dying the dead are resurrected.

oh you sage!tired man looking for you from the outside.

I’ve been restingwhile looking for you from the inside. on the seashore

thinkingof you.on the seashore watching you. on the seashore

forgetting aboutyou.

oh you sage!and oh what a banquet we’ll have yea, with the last of the

beggars who have ruined the city.with all those we can still lay a hand on.

oh you sage!we float towards metaphysics. we crawl too. he dropped

from the sky and caught sight of the earthhis father and mother were busy conceiving him. he said<

to dismantle an empireto set up a shop selling triflesto rather wake up bathed in sweat.

Poetry Poesis interna\ionaliunie 2011

33

translated from Romanian by Florin Bican

** *

sand and stonesthe bricklayer whispers

let me build you a housethe like of which has never been seen

planks and nailsthe bricklayer whispers in our ear

through the air getting colder and colderunder the rain getting darker and darker

** *

the poet’s word booms out into the distancethe two of us are farther stillhere on the shore of the lake underneath the septentrionworrying about the rent and death

** *

nisip şi pietrene şopteşte zidarul

să vă fac eu o casăcum nu s-a mai văzut

scânduri şi cuiene şopteşte la ureche zidarul

prin aerul tot mai recesub ploaia tot mai întunecată

şatov

ei au lumea lor şi lumea asta a lor îmi face greaţăşi chiar cu o cutie goală de conserve în gură

sunt gata să urluşi chiar cu o bombă în măduva şirei spinării

sunt gata să urlucă au lumea lor şi că lumea asta a lor îmi face greaţă

decembrie(cântecul administratorului)

câinele se îndreaptă şchiopătând spre pădureîn urma lui omul este aproape bătrânşi ne aflăm în decembrie – luna când palidăfrângi şi împarţi la repezeală osişoareay osişoarele tale dragi ay câinele tău credincios

shatov

they have their own world and this world of theirs makes me sick

and even with an empty tin in my mouth I am ready to scream

and even with a bomb in the marrow of my spine I am ready to scream

that they have their own world and this world of theirs makes me sick

december(the administrator’s song)

the dog is limping on towards the forestbehind it the man is nearly oldand here we are in december – the month when so paleyou break and hurriedly share out tiny bonesay your beloved tiny bones ay your dog oh so beautiful

** *

cuvântul poetului vuieşte până departenoi doi suntem şi mai departeaici pe malul lacului sub septentrionavem grija chiriei şi a morţii

34

4 poeme de Guillaume Apollinaire `n traducerea lui Octavian Soviany

Mai

O zi de mai şi Rinul şi bărcile pe valuriPriveau cutare dame din pisc acel ţinutŞi tu aşa frumoasă dar barca a trecutCine- a făcut să plângă deci sălciile pe maluri?

Se închegau departe livezile în floarePetalele căzute de prin cireşi ararCa unghiile iubitei de altădată parSunt ploape de femeie petalele de floare

Pe drum pe lângă fluviu se duc cu pasul rarUn câine o maimuţă menajerii gitaneŞi trag asinii leneş căsuţele-vagoaneÎn vreme ce se pierde prin viile renaneUn fluier ce îngână un cântec militar

Pe ruine a pus maiul podoaba-i cilibieE iederă e viţă sunt ramuri de mălinDar vîntul care-ncepe să bată dinspre Rin Se năpusteşte-n sălcii şi-n viţele de vie

Noapte renană

Mi s-a umplut paharul c-un vin precum o flamăSă ascultăm luntraşul ce melancolic îiCântând de şapte ştime a căror verde coamăE toarsă în cosiţe şi-ajunge la călcâi

Cântaţi cântaţi mai tare încingeţi nişte rondeSă n-aud lopătarul cum cântă răguşitŞi-aduce-ţi-mi aproape acele ştime blondePrivire imobilă păr lung şi împletit

În noaptea asta Rinul se-mbată pe muţeşteDin noapte cade aur pe ape tremurând Iar lopătarul cântă de parcă prohodeşteAl ştimelor păr verde şi-al verilor descânt

Spărgându-se paharul din mână-mi hohoteşte

Poezie Poesis interna\ionaliunie 2011

35

Brânduşile

Păşunea dacă-i toamnă se umple de veninIar vacile păscând-oSe otrăvesc puţinBrânduşile culoare de liliac şi cearcănCare-nfloresc acolo ca ochii tăi sunt parcăAlbaştri ca un cearcăn ca toamna ce-albăstreşteIar viaţa-mi pentru ochi-ţi încet se otrăveşte

Copiii de la şcoală cu mare larmă iesEi cântă din harmonici şi dau pe câmpuri ghesSă strângă-n coş brânduşe ce-a mame-ar semănaŞi-s colorate-n vânăt la fel ca pleoapa ta

Care se zbate-amarnic în vânt fiindcă e toamnă

C-un cântec lin ciurdarul cireada o îndeamnăIar vacile dau muget şi lasă părăsităPăşunea unde toamna-i malefic înflorită

Marie

Fetiţă dănţuiai aciBunică iar dansa-vei poateEste maclota ce porniRăsună clopotele toateDeci când vei reveni Marie

Mascaţii trec silenţiosIar muzica din depărtareParcă născu în cer sfiosTe-aş adora dar nu prea tareBolesc de tine delicios

Prin nea vin oi cu mare chiuFulgi de argint şi fulgi de lânăSoldaţii tot în marş o ţiuS-a dus fărâmă cu fărâmăInima mea şi nu mai ştiu

Unde-i cosiţa ta zblobieO mare care vălurea Unde-i cosiţa ta zglobiePrecum o frunză mâna taDă semn de iarnă timpurie

Pe lângă Sena trec aşaSub braţ cu-o carte mai ciudatăIar fluviul ştie jalea meaEl ce nu seacă niciodatăCând oare luna s-o găta

36

olvido García valdés

Olvido García Valdés (n. 1950, Asturias) este licenţiată în Filologie Romanică laUniversitatea din Oviedo şi în Filosofie la Universitatea din Valladolid. Profesoarăde limba şi literatura spaniolă, apoi directoare a Institutului Cervantes dinToulouse. A debutat cu volumul El tercer jardín (A treia grădină, 1986), căreiai-au urmat numeroase alte volume de poezie şi eseuri, printre care Ella, los pájaros(Ea, păsările), 1994> Caza nocturna (Vânare nocturnă), 1997> La poesía, ese cuerpoextraño (Poezia, acest corp străin), antologie, 2005. A primit Premiul Naţional dePoezie în 2007 pentru volumul Y todos estábamos vivos. A tradus în spaniolăpoezie de Pier Paolo Pasolini, Anna Ahmatova şi Marina Ţvetaeva.

Poesia Poesis interna\ionaliunie 2011

37

Escribir El Miedo Es Escribir

Escribir el miedo es escribirdespacio, con letrapequeña y líneas separadas,describir lo próximo, los humores,la próxima inocenciade lo vivo, las familiaresdependencias carnosas, la pielsonrosada, sanguínea, las venas,venillas, capilares.

Nadaba Por El Agua Transparente

Nadaba por el agua transparenteen el hondo, y pescaba gozosocon un pequeño arpón peces brillantes,amigos, moteados.Aquella agua tan densa, nadarcomo un gran pez> vosotros,dijo, me esperabais en casa.Pensé entonces en Kleeen la dorada. Ahora leo<estas roto y tus sueñosse cuelan en tu vida, esa sensaciónde realidad es muy fuerte> estas pastillaste ayudarán.Dorado pez,dorada de los abismos, destellosen lo hondo. Un sueño subterráneonos recorre, nos reune,nacemos y morirnos, mas se repiteel sueño y queda el pez,Su densidad, la transparencia.

Cuando Voy A Trabajar Es De Noche

Cuando voy a trabajar es de noche,después amanece poco a poco,hace mucho frío aún.A menudo en el cineme parece oír lluvia azotando el tejado,como si no hubiese lugardonde guarecerse.Hoy alguien en un sueño dijo<ten, en esta garrafahay agua limpia, por si toma mohola del corazón.

Să scrii despre teamă înseamnă să scrii

Să scrii despre teamă înseamnă să scriiîncet, cu literămică şi pe rânduri separate,să descrii apropiatul, stările,inocenţa imediată aviului, cunoscuteledependenţe cărnoase, pieleatrandafirie, rumenă, venele,vinişoarele, capilarele.

~nota în apa transparentă

Înota în apa transparentăîn adâncuri, şi pescuia bucuroscu un mic harpon peşti strălucitori, amigos, pestriţi.Să înoţi ca un mare peşte în acea apa atât de densă> voi,a spus, mă aşteptaţi acasă.Mă gândi atunci la Klee,la peștele auriu. Acum citesc<eşti frânt, iar visele talese strecoară în viaţa ta, senzaţia aceeade realitate este foarte intensă> aceste pastileîţi vor fi de ajutor. Aurit peşte,aurit al abiselor, licărind în adânc. Un vis tainicne străbate, ne adună,ne naştem şi vom muri, mai departe se repetăvisul şi rămâne peştele,densitatea sa, transparenţa.

Când încep să lucrez se întunecă

Când încep să lucrez se întunecăapoi se luminează încet, încet,e foarte frig încă.Adesea, la cinemaîmi pare că aud ploaia lovind acoperişul,de parcă n-ar fi găsit locsă se adăpostească.Astăzi, cineva a spus într-un vis<ţine, în această carafăeste apă limpede, în caz că prinde mucegaicea a inimii.

PoeziePoesis interna\ional iunie 2011

38

El Mundo Ya No Habla

El mundo ya no habla. Como pueblosde abandonadas minas, la memoria> como chabolaspróximas a cercas. Forman red los olivos y circulael tractor entre ellos. Hace faltadulzura para ser. ¿Se desatanlos nudos? Todo es ahora plano,tiene blandos los ojos y manchasen la piel. Hay muertos diminutos,una escala de ángeles que alertanal durmiente, y el pozo, las arcadas,los jazmines. Duele de no sentir.

El alma es por la muerte y de la muerte,pequeño ser que oficiadesde la imprecación. La parcadel pasado lo advertía< cuerpo,aquí comienzaotro ciclo, eres tú y eres nada.

Afectos de la memoria, húmedo verde limón, azuladashortensias. Y la oscura figura<la mano de los anillos y la manoquemada son ya la misma mano, arenquescon su luz. ¿Cómo arraiga el olivo? Quietofulgor, mira la arena negra.

Poema La Voz, La De Esta Niña

La voz, la de esta niñaque canta sola ahí,la del muchachoque por la noche da gritos y repiteobsesivo hijo de puta, las vocesde los niños que juegan>intransitiva voz, exentaen el mundo, cuerpos autómatasque a diario veo y que no veo, chillidosveloces de vencejosen el anochece

Otro País, Otro Paisaje...

Otro país, otro paisaje,otra ciudad.Un lugar desconocidoy un cuerpo desconocido,tu propio cuerpo, extrañocamino que conducedirectamente al miedo.El cuerpo como otro,y otro paisaje, otra ciudad>atardecer ante las piedrasmás dulcemente hermosasque has visto,piedras de miel como luz.

Lumea a încetat să vorbească

Lumea a încetat să vorbească. Precum sateleminelor abandonate, memoria> precum cocioabeleapropiate de garduri. Formează o țesătură măslinie,iar printre ei trece tractorul. Lipseşte blândeţeapentru a exista. Se dezleagă nodurile? Totul e acum neted,are blânzi ochi şi urme pe piele. Sunt morţi micuţi, o scară de îngeri ce-l avertizeazăpe cel ce doarme, şi fântâna, arcadele,iasomiile. Doare când nu simţi.

Sufletul este pentru moarte şi al morţii,mica fiinţă ce slujeşte dinspre blestem. Parca trecutului l-a avertizat< corpul,aici începe o altă rânduială, eşti tu şi eşti nimic.

Simpatii ale memoriei, rece şi umeda lămâie verde,albăstriile hortensii. Şi întunecata siluetă<mâna ce-a purtat inele şi mânaarsă sunt deja aceeaşi mână, scrumbiicu sclipirea lor. Cum prinde rădăcini măslinul?Splendoare nemişcată, priveşte nisipul negru.

Vocea aceasta a fetiţei

Vocea aceasta a fetiţeice cântă singură aici, cea a băiatuluice ţipă în noapte şi repetăobsesiv fiu de cățea, vocilecopiilor ce se joacă>vocea intransitivă, absolvită în lume, corpuri robotizatepe care zilnic le văd şi pe care nu le văd, strigătegrăbite ale rândunicilorla căderea nopţii.

Altă țară, alt peisaj

Altă țară, alt peisaj,alt oraș.Un loc necunoscutși un corp necunoscut,propriul tău corp, straniudrum ce duce direct în frică. Corpul ca un altul,și alt peisaj, alt oraș>apus de soare pe pietrelecele mai frumoase vederii,pietre luminoase ca de miere.

Poesia Poesis interna\ionaliunie 2011

39

Poema Recordar Este Sábado

Recordar este sábado<las tumbas excavadas en la roca,en semicírculos, mirandohacia el este,y la puerta de la muralla abiertaa campos roturados, al silencioy la luz del oeste. Necesitolos ojos de los lobospara ver. O el amor y su contactoextremo, ese filo,una intimidad sólo formulablecon distancia, con una despiedadcargada de cuidado.Así, aquella nota, reconocer en ellala costumbre antropófaga, un hombre comeuna mujer, reconocertambién la carne en carneviva, los ojos y su atención extrema,el tiempo y lo que ocurrió.Alguien lo dijo de otro modo< creíque éramos infelices muchas veces> ahorala miseria parece que era sólo un aspectode nuestra felicidad. La dichano eleva sino caecomo una lluvia mansa. Recordaraquel sábado en febrerotan semejante a éste de noviembre.Cerrar los ojos. Fatigarse subiendo,tú sin voz,con un cuaderno en el que anotaslo que quieres decir.La no materialidad de las palabrasnos da calor y extrañeza, manoque aprieta el hombro,aliento cálido sobre el jersey.Para el resecamiento un aljibe de agua,los ojos de los lobospara ver. El contextoes todo, transparenteaire frío. Aproximadamente así<campesinos del Tíbetsentados en el suelo, en semicírculos,aprendiendo a leer al final del invierno,cuando el trabajo es poco, se tratade una foto reciente, estánmuy abrigados> o una palizade una violencia extremaa un muchacho, y que el tiempopase, que cure, como una foto antigua.Tres mariposas, a la luz de la lámpara,han venido al cristal.

Să-ți amintești această sâmbătă

Să-ți amintești această sâmbătă<mormintele în semicerc, săpate în stâncă, îndreptatespre răsărit,și poarta cetății deschisăspre câmpurile arate, spre liniște și spre lumina asfințitului. Am nevoiede ochii lupuluisă văd. Sau dragostea și legătura saîndepărtată, acest tăiș, o intimitate exprimată doarcu răceală, fără evlavie,împovărată de grijă.Astfel, acea însemnare, să recunoști în ea obișnuința antropofagă, un bărbatprecum o femeie, să recunoștiși carnea în carnevie, ochii și atenția lor ascuțită, timpul și tot ce s-a întâmplat.Alcineva a spus altfel< credeamdeseori că suntem nefericiți> acumsuferința ne pare că era doar un aspectal fericirii noastre. Fericirea nu înalță, ci cade precum o ploaie blândă. Să-ți aminteștiacea sâmbătă din februarieatât de asemănătoare acesteia din noiembrie.Să închizi ochii. Să obosești urcând,tu lipsit de voce,cu un caiet în care să noteziceea ce vrei să spui.Acea nematerialitate a cuvintelorne aduce căldură și stranietate, mână ce apasă omul,respirație caldă peste pulover. Pentru secetă, o cisternă de apă. Ochii lupului pentru a vedea. Contextuleste totul, aerul recetransparent. Aproape așa<țăranii din Tibetșezând pe pământ, în semicerc,învățând să citească când se sfârșește iarna, când munca este mai puțină, e vorba despre o fotografie recentă, erau bine înveliți> sau bătaia de o violență tulburătoarea unui băiat, și faptul că timpultrece, vindecă, precum o fotografie veche.Trei fluturi, la lumina unei lămpi,s-au apropiat de cristal.

Traducere din limba spaniol[ de Gabriela Toma

V olumul Amintiripentru tatăl meu (Vi-

nea, 2010), semnat de Radu Vancu, es-te, dincolo de toate, o carte tulbură-toare. Părţi din volum sunt reluări aleunor texte publicate în volumele Bio-graphia Litteraria şi Monstrul fericit,acestea fiind reunite şi completate cuun număr consistent de poeme noi(aproape jumătate din volum), pânăla o imagine rotundă asupra unei în-tâmplări tragice şi a unui chip tragic,în raza cărora se desfăşoară viaţa şirostirea poetului. Nu este deloc uşorsă comentezi un asemenea „ritual deplângere”. Textul iese din viaţă ca un-ghia din carne, şi trebuie urmat îndea-proape, ghicindu-i răsuflarea. În mot-to-ul la carte, găsim un filon, aş spune,iconic, al acestui eflux poetic< „Mortulputrezeşte, moartea lui nu prinde nicimăcar mucegai. Ea e pururi cu tine, întine, lucrează neîncetat, ca rugăciuneacelui bun şi zbaterea celui rău, încâtajunge să ţi se pară că-i acolo încă di-nainte ca cel drag să moară şi va fiacolo până la sfârşit, când vei ajunge şitu la articolul acela. Şi când, poate,moartea celui drag în sfârşit va muri”(p. 5).

Faptele sunt prezentate, cum e şifiresc, la modul simplu, direct, o datăcu efectul de implozie, cu reacţia înfaţa neverosimilului şi ireparabilului<„Când s-a spânzurat, până au venit ăiade la SMURD/ i-am făcut respiraţieartificială – ultimul aer ieşea din plă-mâni gâfâit/ şi viaţa plutea în jur şimoartea plutea în jur şi cumva absurd/am gândit că mai respiră, îmi venea săzburd/ şi aerul lui era aerul meu şi eun-am murit încă, şi surd/ am auzit pa-ramedicii zicând< e mort” (Adevăratele

amintiri). Din acel moment, se confe-sează filial autorul, „a început pe bunelupta mea, cum stam (ca şi acum) lân-gă leşul cald,/ cu gura plină de sufletultău coborând în mine, prea fierbinteca să-l pot înghiţi” (Viaţa săpunaruluiCornel Vancu, povestită lui însuşi defiul său Radu).

Confruntarea ce emerge din mo-mentul traumatic preschimbă un în-treg orizont de sensibilitate înţelegă-toare. Şi, în primul rând, se răstoarnăperspectiva asupra timpului< „Lumeaprea fragedă – ca o corcoduşă timpu-rie, cu sâmburele de o moale amărealăverde – / pentru dinţii de lapte ai su-fletului molfăind-o în van, ochii aproa-pe orbi ai minţii,/ mijiţi precum aicăţeilor nou-născuţi, neînvăţaţi cu lu-mina viscolind în pleoape/ nedesluşirifluide de personaje, urechea surdă pâ-nă târziu în adolescenţă a inimii –/ sepoate iubi când încă nu eşti? (…) nu-l cunoşti pe bărbatul mai tânăr dejadecât unii dintre prietenii mei,/ maitânăr cu fiecare an cu care eu mă facmai bătrân şi căruia-i spun în texteleastea tată” (Părinţi şi copii).

Asta pentru că limita, pentru de-venire, ţine incipient de orizontul ne-întâmplat (urmărit inductiv), dar, subpresiunea tragediei, omul ajunge să lo-cuiască în limită, să se descopere pe

sine ca limită, dinspre care regândeşte,proiectiv, atât timpul real, cât şi pe celtextual, ultimul fiind resimţit dureros,ca o retină desprinsă< „Vei spune – astanu e viaţă, ce scrii tu aici nu sunt decâtvreascuri/ în care ochiul tău disperatde singurătăţi vrea să vadă formele vui-toare ale frunzişului care au fost. (…)vorbele astea ale mele, în loc să fie apăvie/ sunt o baltă puturoasă, pe careeventualele înţelesuri se întind ca mă-tasea-broaştei, / verde-răcănel, şi (...)oricât ar bea din dejecţia asta nici su-fletul meu, nici al tău/ n-or să se tre-zească la viaţa adevărată, n-or să fiecurcubee bând apă vie/ din fântâna dela capătul lumii. Deşi sufletul meu ecapătul lumii” (Basmul pe care mi l-aşspune mie).

Din acest capăt al lumii care estepoetul şi în care se simte aruncat o datăcu timpul mort, însă nu mai puţin su-pus fermentării spirituale, amintirilese întrepătrund cu viitorul, până la a-l focaliza, ca sub o lupă< „amintirile îşifermentează timpul mort în mine caîntr-o narcisică bute/ până când dininconsistenţa lor strivitoare susură unalcool/ din a cărui beţie nu mă pottrezi, lunecând neîncetat între rai şişeol. (…) Amintirile sunt despre viitor”(Geneza metaforei şi sensul amintiri-lor). Memoria reţine punctele pâlpâi-toare ale unei traiectorii frânte< „Su-fletele noastre căscau ochi rotunzi şicuminţi, ascultau şi băteau uimite dinpălmuţe, / în aerul tulbure se făceaubulboane de limpezime şi vedeam prinele lumea” (Îţi mai aduci aminte?)> „Eae iarba, cum zice poetul, şi acoperă to-tul, Waterlooul, Austerlitzul şi pe tine,/ luptă dintre cele mai teribile ale su-fletului meu încă ostenit şi cu coapsa

CroniC{Poesis interna\ional iunie 2011

40

Capătul lumii, sufletul

Florin Caragiu

CroniC{ Poesis interna\ionaliunie 2011

41

fărmată (...) Noi eram iarba, noi neaşterneam ca o iarbă animală, iubitoareşi chicotindă/ peste trupul tău, cândveneai acasă beat, te întindeai pe co-vorul rugos/ şi ziceai< hai, puia ticu,iubiţi-l pe tata” (O, tată...).

Aceste flăcări fragile aruncă umbrepeste neliniştea de a fi, şi peste apre-hensiunea de a fi trăit de ceea ce ucide<„sunt eu oare cu adevărat/ aici, cu Ca-melia lângă mine, zdreliţi din ce în cede rafalele solide/ ca piatra, întrebân-du-mă cine ne trăieşte pe noi şi iarbacine-o trăieşte, ce ne trăieşte aşa de di-ferit? (…) Ce ne trăieşte ne ucide” (O,tată...). Ca încetinite, lucrurile se des-făşoară sub presiunea unei continue,polare şi polarizante, „prezenţe în ab-senţă”, ce impregnează limfatic atmos-fera< „din venele deschise ale aeruluicurgea moartea ca un sânge alb şi lăp-tos” (Alte amintiri)> „erai acolo,/ spri-jinit cu spatele de caloriferul de tablăsubţire şi cu aragazul în stânga, / aproa-pe tot timpul, încât îmi părea, cândlipseai, că aerul a luat forma corpuluitău/ şi absenţa ta îi ştirbea oarecumplinătatea” (Singurătăţi de lectură).

Ca aruncat în neant, gândul se în-tinde instinctiv spre origini imemo-riale, însă, nevindecat, se loveşte în visde spectrul coşmarescului, în ţesăturăintertextuală< „Se face că luna se în-cheagă în jurul nostru ca apa în jurulpicioarelor de porc/ şi că în răcituraasta e bine. Şi de la un timp începe săexiste timpul, pământul se separă deceruri şi apele de pământ şi după aceea/pururi tânăr, înfăşurat în halatul găuritca într-o manta, ieşi din camera mică.(…) Aragazul arde, aerul tremură în-groşat, noi ne bem sufletele” (Vis cutine). Sunt rememorate cu o conştiinţăacută clipe de erupţie a traumei, acteratate, gesturi declanşatoare de fracturisufleteşti< „geme cât vrei din minte, /nu o să poţi să nu răneşti pe cei pe ca-re-i iubeşti. (...) eram la Nelu Popa, fii-că-ta şi soră-mea Ramo a sunat la uşă,/ plângând, spunând că o baţi pe mami(niciodată/ nu o bătuseşi), şi nici nuştiu cum am ajuns acasă, în cameramare, / unde răsturnaseşi masa şi voiaisă ajungi să te arunci de pe balcon, şio katiuşă/ de ură şi iubire mi-a mitraliatfiinţa, şi te-am lovit o dată/ cu sete,deşi tu n-o loviseşi. Azi mă simt catine, şi doare” (Dejecţii).

Cărţile pot provoca, pentru autor,o beţie similară cu a alcoolului, în-treţesând realitatea, carnea, în vorbe.Felul în care un autor ca Zévaco, su-

veran peste text, poate „salva” un per-sonaj precum Pardaillan-fiul, ca „săiasă basma curată”, în faţa infailibiluluiSaêtta, „maestrul absolut al scrimei”nu îşi poate găsi, însă, transpunere înnaraţiunea vieţii tatălui, spre a para lo-vitura morţii, încât textul apare „gatapovestit”, răscolind „doar ţărâna morţiidin trupurile noastre triste” (Εco lasaêtta). Mai mult, figura tatălui aparea avea libertatea de a para încercareade a se schimba, fie şi numai textual,în acest „roman analitic în versuri”,destinul său tragic.

„Lumea nouă” este „lumea care aînceput cândva/ între unşpe fără cincişi unşpe şi cinci, în dimineaţa de no-iembrie, cu strigătul tău mic/ anunţândsepararea definitivă a vertebrelor”, lu-mea în care „oameni pricepuţi (...) autras pământul deasupra ca o cortină”(Lumea nouă). Este lumea vegheatăde „uleiul/ în care carnea noastră o săardă nestins”, în care străluceşte dorinţade a vedea „fiinţa mea şi a lui Cami/reflectată, altfel decât în ghicitură, în-tr-o oglindă mică şi clară” (Oglinzi).Este o lume, totodată, care aruncăomul în părăsire, în care „sentimentelese prăbuşesc lent ca regimurile comu-niste/ în Europa de Est” şi urmează„postcomunismul inimii,/ vinovăţiacomună care oferă compensate toate”(Elegia codului PIN).

Cu sentimentul că „dacă tata ar fifost un om al muncii în ultimii ani, camine” şi „i-ar fi intrat, ca mie, banii pecard, ar fi trăit şi azi”, poetul retrăieştetrama întâmplării în gesturi cu ecourisimilare< „când verific cardul, moareîn mine un Soljenâţin” (idem). „Ceamai bună dintre lumi” este cea în caretata „s-a omorât când aveai 19 ani/ &în care mama-i suspectă de cancer lasân” (Viaţa de proximitate. Dimineaţa)– acest lucru zguduie conştiinţa auto-rului. „Să plantezi un pom,/ să faci uncopil, să ai revelaţia” (32) – au fost „bi-fate”, însă efemeritatea vieţii pămân-teşti, angoasa suferinţei, chemareaţărânei strâmtorează conştiinţa. Im-aginea evagriană a monahului careşi-a muiat rasa în zemurile cadavruluifemeii care-i bântuia asceza, spre a-şiaduce aminte de zădărnicia atracţiilorispitei, este reluată în contextul în carepoetul încearcă să înfrunte amintireachinuitoare, înmuindu-şi „creierul cape o cârpă în zemurile cadavrului” şistrigând, cu privirea la „zoaiele fan-tasmei”< „Iată ce suntem!” (Tratatulpractic).

Imaginea tatălui este chiar glonţuloprit lângă inimă, în jurul căruia ranase închide şi pe care poetul are să-lpoarte toată viaţa (7). Ea bântuie caun spectru< „Au trecut treişpe ani şitot mai apari, ca scheletul ăla gigantic/al lui Lynch, să spui< «Se întâmplă iar».Inima se face atunci/ ca o pungă sesânge închegat, dar eu ştiu că nu se în-tâmplă iar,/ nu te lasă inima să te adunide printre rădăcini şi râme/ şi să intriiar dimineaţa de 1 noiembrie 1997,/să se facă iar unşpe fără cinci şi Ramosă mă trezească// speriată că te-ai în-cuiat în cameră, să bat în uşă/ şi să oîmping cu umărul până cedează, să tegăsesc legând sfoara/ de rafie de ţeavasubţire a caloriferului, cu scăunelul de-ja pregătit,/ să simt punga de sângestrângându-se violent, să te iau cubinişorul,/ să te pun în pat, să te înve-lesc, ce naiba, eşti tată de cinci copii,/da, să zici, ca trezit dintr-un vis, da,mă culc acum, bine, vorbim/ când tetrezeşti, la unşpe şi cinci să te găseascăDoru/ atârnând de sfoară, cu un zâm-bet poznaş pe faţă” (Twin peaks). ÎnsăRadu Vancu pune înaintea acestei im-agini strălucind în creier „ca mărgări-tarul în râtul porcului”, ca o singurăposibilă contrapondere, dragostea fi-lială necondiţionată, încrederea în pu-terea divină transformatoare şi atot-milostivă, ce-şi află sălaş în inimă< „Ini-ma-i încă rece, un cărbune abia aştep-tând temperaturile/ şi presiunile care-lvor face diamant. În curând/ numaipetale şi diamant, vom pune cu ade-vărat Istoria la lucru” (Lumea veche).

Fiul poartă, de aici încolo, „crucea”tatălui, înscrisă în speranţa unei „re-naşteri a tatălui prin fiu”, care traseazăcorespondenţe de consistenţă organi-că< „Port barbă, peste inimă mi-a cres-cut păr// des ca iarba de pe mormântultău” (Sfoara de rafie) şi se detaşează,rescrisă cu ingenuitate, în privelişteaînvierii< „Dacă ar fi să se întâmple azi,cum ziceam,/ dacă ar sări lespezile depe morminte/ şi aţi ţâşni voi, morţii,toţi deodată,/ ca popcornul pocnindafară din cratiţă,/ cu carne albă şi pu-foasă pe oasele înnegrite// ca bobul deporumb prăjit, şi aţi veni fiecare/ să văcăutaţi viii, nu m-ai recunoaşte./ Darasta n-are importanţă – nici prunculnu-şi recunoaşte/ de la naştere părin-tele. O să te iau de mână/ şi o să fiipruncul născut de mine în lumeaveşnic pufoasă/ în care totu-i alb casfoara de rafie nefolosită” (Sfoara derafie).

CroniC{Poesis interna\ional iunie 2011

42

Z ona feminităţii cu apeleei instabile, dar nicio-

dată haotice sau ameninţătoare, micileexpansiuni şi retrageri, fluxuri şi reflu-xuri... acestea sunt ţinuturile sudului,porţiunile unei subiectivităţii domolite,dar în permanentă derivă, surprinsăîntr-o expresie soft şi derulată au ra-lenti, după model cinematic. Peste totdai de discreţia şi de instabilitatea cur-gătoare ale apei sau ale nisipului ca sub-stanţe poetice predilecte, cu dualismullor inevitabil< pe de o parte, fluidizeazăatingerea, împiedică imobilismul po-sesiei, dar pe de alta, prezintă riscul im-posibilităţii de închegare, de articularea discursului poetic. Ai impresia căpoemele se scurg printre degete dinplăcerea pură a contemplării imaginiide sine, care subscrie la scenariul re-petitiv al unei evadări şi regăsiri iluzoriiîn altul. O iubire evanescentă, mai multfantasmă decât realitate, iniţiază o ex-pansiune reversibilă contra timpuluiireversibil, dar într-un fel mereu şovăi-tor, ceea ce introduce subtil ipostazaregresivă a Penelopei, a revenirii înpunctul incipit al trăirii. Se alunecă în-continuu, se glisează chiar şi pe iarbă,însă euforia nu e deplină din cauza ine-vitabilelor reziduuri autobiografice,

ocultate de un metaforism thanatic. Fiecă e vorba de buşteni, ochi uscaţi, stin-ghii, trupuri plutitoare ca fragmenteidentitare, bucăţi de gheaţă, ghirlandeleunor iubiri de demult, vaporul de lemncare poartă morţi sau particulele dintr-o veche clepsidră, ele nu pot fi separatede valul cu care fiinţa se inundă con-trolat, aşa că sunt integrate în dimen-siunea pur decorativă a feminităţii< „măîmpodobesc cu resturi fărâmiţate. suntmulţumită./ am un perete capitonat/cu crengi. acum păsările pot veni ori-când”. Totul pluteşte într-un soi de in-determinare din teama de a nu se pier-de nimic din trăire în momentul reve-nirii în real, a cărui rezistenţă este pro-bată după modelul clepsidrei, al întoar-cerii cu susul în jos şi invers.

Prin imaginea obsesivă a curgerii,eul proiectează, la nivelul trăirii, sen-zaţia de eliberare sub forma recuperăriiunor porţiuni din propriul spaţiu psi-hic< „este doar o zi în care merg dinnou/ şi străzile încep să crească din mi-ne./ trec pe lângă ceilalţi cu ochiiînchişi/ până la următoarele drumuri/şi totul se opreşte.// ca un vis în care neţinem de mâini şi ele devin tot maimari,/ ne însoţesc peste tot, aproape li-bere./ ca nişte copaci care sparg aco-

perişul şi se mută deasupra noastră.(...)”. Gradul de senzitivitate este veri-ficat de fiecare dată întocmai ca o fiinţăcare a experimentat un coşmar nemăr-turisit, prin efectul palpabil al lipirii saual îmbibării< „adorm cu ochii îndreptaţispre ferestre. din când în când pe ele seprelinge apa. o simt de jur împrejur. nupot să deschid ochii. ştiu că se adună.mai e puţin pînă va începe să inundecamera. cearşafurile de pe mine seumezesc. pielea bălteşte în ele ore înşir. apoi, ţesăturile se umflă. un muşchiverde direct din pânze. se târăşte pepiele. mă înfăşoară. îmi forţează mâi-nile să se apropie de pervaz. atunci eledevin rigide. cu palme lipite de osatură,apa se scurge printre degete. muşchiulcontinuă să crească până la fereste, seagaţă de perdele şi de acolo porneştecu tot cu mâini spre tavan.”

Rostirea confesivă se fluidizează lamaximum prin meandrele descriptive,bune conducătoare ale ezitării prelun-gite. Faţă de primul volum, Într-un patsub cearşaful alb (Editura Vinea, 2005),pare că s-a trecut în extrema cealaltă<dacă atunci cuvintele se dispuneau mi-motic, intermediat, opunând rezistenţăla decriptarea sensurilor, acum dominăun regim al lejerităţii> spaţiul poeziilor

Paradoxul Penelopei

teodora Coman

CroniC{ Poesis interna\ionaliunie 2011

43

s-a aerisit foarte mult, imaginea se fo-calizează pe câteva nuclee recurenteprecum fereastra, tavanul, peştii, cui-burile de păsări, lemnul cu proprietăţilelui multiple, de la cele plutitoare la celelichefiante sub acţiunea unui presimţitmucegai... totul într-o dinamică aproa-pe suprarealistă în care contururile sepierd, lucrurile se întorc pe dos fărăemaciere, tavanul e o fereastră numaibună de scormonit, solidul şi lichidulse relativizează iar carnea îşi freamătălanurile sub priapismul ideal al dorinţei<„când trupurile se apropie repede şi în-cep să semene/ suntem gata să ne vor-bim./ ne întoarcem corpurile pe dos/ne ţinem puţin respiraţia/ şi tălpile sedesprind//suntem la fel de goi. o apăcurge peste noi/ peste alte cărnuri./ şie doar o vară,/ un asfalt care se adân-ceşte în alt asfalt,/ o căldură care îmiînnădeşte degetele în păr,/ aproape cao amânare a tuturor verilor”. Poezia nueste spectaculoasă la nivelul expresieisau al viziunii pentru că pe poetă paresă o intereseze, în primul rând, dina-mica discontinuă a propriei trăiri, re-descoperită prin încheierea unui pactde neagresiune cu sine, chiar dacă astaimplică riscul cantonării în formulapoemului de atmosferă, cu o miză maimult vizual-cinematică decât revelato-rie. Eul îşi dispută spaţialitatea> prinurmare, el e şi „caii sălbatici”, şi „albia”de unde se poate inaugura sau reîncepe,dar parcă mult mai mult se preferă caurmă lăsată fie sub forma mucegaiului,a stratului verde de muşchi sau a ierbii,fie sub cea a adânciturilor sau a cutelorproaspete lăsate direct pe aluatul cărnii.Da, o schimbare radicală de viziune aintervenit aici faţă de primul volum, încare cearşaful păstra semnele încleştă-rii, ale unui eu încarcerat sub imagineaaltui eu, cel al Fridei Kahlo, aşadar eraun mediator între două tipuri de re-ceptare a lumii, una poetică, cealaltăpicturală... Imaginea a ieşit complet desub iconografia împrumutată, încrip-tată a pictoriţei mexicane pentru a seputea recupera din autenticitatea trăirii<„lucrurile frumoase au înfăţişarea/ ani-malelor ce se împerechează în haite.”Aşadar, în Ţinuturi, mişcările sunt mailibere, s-au debarasat de corsetul inco-mod al referinţelor extraliterare şi seînscriu în această dialectică, mai multvizuală, a intimităţii feminine, sprinţarăşi vulnerabilă, protectoare şi protejată,în acelaşi timp, ca într-o bandă a luiMoebius, în care sensibilitatea (atributal sufletului) şi senzitivitatea (atribut

al trupului) se substituie la nesfârşit.De altfel, autoarea strecoară mai multeindicii care fac trimitere la schimbareade optică, la intenţia de a înlătura oricefel de filtru la nivelul receptării< pieleaînsăşi, ca strat organic indispensabil,fie cade sau curge în blânde exuvii, fiese întoarce pe dos, ca o mănuşă, pentrua exhiba, fără echivoc, interioritatea<“(...) ai ochii/ blânzi, o piele întoarsăde cal.”> “au rămas nişte urme răspân-dite pe întinderi de gheaţă. urcă şi co-boară, se rotesc. pieile noastre au trecutde prea multe ori unele pe lângă altele.– în noi încă se zbat dimineţile – . în-cercăm să ne ţinem unul de altul, îm-preunaţi, încă puţin.” Efectul obţinuteste exact invers< pielea se substituiecearşafului însuşi prin uşurinţa des-prinderii iar „cearşafurile” realului semulează, protector, pe fragilitatea euluifeminin.

Nimic nu este definitiv, totul seamână, totul este pretextul unei reve-niri, al unei repetabilităţi care are grijăsă nu epuizeze nimic dintr-o dată, ci săvalorifice tăcerea şi absenţa mai degra-bă decât surpriza. În această nostalgiea incipitului, era firesc să se insinuezediscret ipostaza Penelopei care-şi des-face premeditat fiecare gest, dar nu subforma narativă, consacrată a ţesăturii,ci sub cea a unei implozii vizuale< “măîntrebi ce am vrut să spun. după fiecareîntâlnire/ rămâne şi mai mult nespus,ca o casă/ pe care îmi imaginez că o

arunc cu ochii în aer, / apoi trebuie săplec./ şi chiar dacă te opreşti lângă mi-ne, să mă înveţi/ că pentru noi existădoar amânări, că nu o să dispară nimic,niciodată,/ nu înaintez.” Această Pene-lopă are alt atu< iluzia optică. Ea savu-rează manipulările vizuale ale propriu-lui spaţiu interior iar destrămarea este,de fapt, o derulare înapoi a imaginii.Textele contribuie la recompunerea saureasamblarea proiecţiei de sine într-unmod paradoxal< referentul central, Pe-nelopa, trişează, fuge din cadru. Nemomeşte cu anumite detalii pentru ane distrage atenţia de la propria ei in-consistenţă. Probabil că acest lucru seexplică prin teama femeii de stagnare,de ipostaza mult prea statică a aşteptăriifidele, aşa că dispare temporar din do-rinţa nemărturisită de a se redescoperica noutate< “lucrurile frumoase trebuiesă rămână doar frumoase. o primăvarănesfârşită ar fi monstruoasă. mai binevorbeşti despre o casă cu ape decât săfii acolo.” Numai că Penelopa nu a avutniciodată verva inventivă a soţului ei,aşa că preferă, în ultimă instanţă, am-biguizarea< nici nu schimbă ceva în tru-cul previzibil al destrămării, nici nu îipune cu totul capăt.

Deşi se simte ca o formă insinuantăde autonegare, trişarea nu are, totuşi,forţa de a se impune ca opţiune sufi-cient de clară în faţa ezitării. Cred cămai multă ironie i-ar fi permis Penelo-pei să îşi învingă această vulnerabilitate.

Andra Rotaru

44

Kukorelly endre

Kukorelly Endre (Budapest, 1951. április 26.) József Attila-díjas magyar író, költő, újságíró,kritikus. Az Eötvös Loránd Tudományegyetem  Bölcsészettudományi Karán szerzettbölcsészdiplomát 1981-ben. A  rendszerváltás  után a  Magyar Napló rovatvezetője volt,emellett a Magyar Lettre Internationale munkatársa. 1991 és 1994 között a  MagyarNarancs című közéleti hetilap szerkesztője, majd főmunkatársa volt.1999-ben a SzépírókTársasága elnökévé választották Tisztségét 2003. március 6-áig viselte, ezt követően 2006-ig a társaság alelnöke volt. A Magyar PEN Club tagja. 2010-től parlamenti képviselő ésa Kalligram rovatvezetője. Számos magyar és nemzetközi irodalmi ösztöndíjban részesült.19 kötete jelent meg, versek, próza, esszék. Több nyelvre fordították. 

Kukorelly Endre (n. Budapesta, 26 aprilie 1951). Poet, prozator, critic literar. Absolvent alFacultăţii de Litere a Universităţii Eötvös Loránd. A fost redactor la mai multe reviste dinUngaria, printre care la Magyar Napló şi Lettre International. În 1999 a fost ales preşedinteleAsociaţiei Literaţilor. Este membru al PEN Club-ului maghiar. Încep]nd cu anul 2010 estedeputat în Parlamentul ungar şi redactor la revista Kalligram. A obţinut mai multe premiişi diplome printre care premiul József Attila. A publicat 19 volume de poezie, proză şi eseu.A fost tradus în mai multe limbi.

Poezie Poesis interna\ionaliunie 2011

45

Hallgat szépen ül

Huszonöt vagy harminc vagy 35 nem fizetőnéző néznekhallgat ül leveszia kabátját nem veszi le a kabátjátaz első két sor üres a harmadikban egy.

Nő magában leghátul nagykabátbanegy másik látszik rajta hogy csak betévedtmelegedni vagy vanpogácsa de nincs pogácsa eznem olyan rendezvény hanem költői.

Est huszonegynéhányan mindigmindenhol összejönnekvalahonnan tudják kitu-dódik ki van írva bárén nem látom hová pedig van.

Plakát készült plakátis lesz honorárium és vanaki bevezeti a költőt világítás isvan nem túl erős kivilágítás melegvan fűtést biztosítottak még mikrofont.

Is biztosítanak ha kell de nem kella költészet fontos dolog szép dologfelolvasom a verseimet nekem isjó nekem jó tényleg jószeretek fölolvasni sze.Retem a verseimet felolvasni megprózát és utána beszélgetünkez egy ilyen kérdeznek-felelsz 25plusz áfáért tíz plusz áfavagy van hogy negyven plusz.

Áfa vagy 50 bruttó vagykét ötezer forintos vásárlási utalvány miértírok hogy kezdtem el írni mostmin dolgozom meg lehet.

-E élni a költészetből nemlehet közben hármanelmentek előbb kettő aztánmég valaki van két helyescsaj azok maradnak be.

Jön egy légy a piros pulcsivan rajtam direkt nem borotválkoztamnem volt időm borotválkozni mondok egy viccesebbetnevetnek ahol kell a csajok is ne.

Vetnek ha jól látom télenis vannak úgy látszik legyekközben most veszem észre elmentek acsajok legalábbisaz egyik de nem mind a kettő.

Ascultă stă frumos 

Douăzeci şi cinci sau treizeci sau 35iau parte partea mocaascultă stă îşi dă jos geaca nu-şi dă jos geaca primele două rânduri goale în al treilea stă o.

Femeie singură în spate de tot cu geacă groasă alta evident că a intrat doarsă se încălzească sau suntronţănele ba nu sunt ronţănele ăstanu este un eveniment din acela e seară.

Poetică douăzecişiceva se adunămereu oriundeau aflat de undeva se af-lă este afişat deşinu văd unde dar este.

Afiş s-a făcut şi afiş şi o să fie şi onorariu şi estecineva care prezintă poetul este şi lumină nu prea puternică şi caldurăe încălzirea se asigură şi microfon.

Dacă trebuie dar nu trebuiepoezia este lucru important lucru frumos citesc poeziile şi pentru minee bine pentru mine e bine foarte bineîmi place să citesc chiar îmi pla.Ce să-mi citesc poeziile şiproza şi pe urmă discuţiiun fel de cine ştie câştigăpentru 25 plus tva zece plus tvasau uneori patruzeci plus.

Tva sau 50 brut saudouă bonuri cadou de câte cinci mii de cescriu cum am început să scriula ce lucrez pot

Să trăiesc din poezie nu pot între timp trei au plecat doar doi apoi încă câţiva mai sunt două gagicisimpatice ele rămân in.

Tră o muscă sunt în pulovăr roşu intenţionat nu m-am bărbierit nu am avut timp să mă bărbieresc spun o fază mai hazlierâd unde trebuie şi fetele râd.

Dacă văd bine şi iarnase pare sunt muşte între timp observ că au plecat fetele cel puţinuna dar nu amândouă.

Traducere de Andrei Dósa

46

V. Leac (n. 1973, Năsăud) a debutat publicistic în 2000, după care a publicat douăvolume repudiate ulterior< Apocrifele lui Gengis Khan (2001), pentru care a primitPremiul pentru debut al USR, filiala Arad, şi Sera cu bozii (2003). Membrufondator, alături de Cătălin Lazurca şi Florin Măduţa, al grupării arădene„Celebrul Animal” şi al revistei „Ca şi cum”, Leac a devenit cunoscut datorităvolumelor Seymour< sonată pentru cornet de hârtie (2005, 2006), Dicţionar de vise(2006) şi Toţi sînt îngrijoraţi (2010). Performer excepţional, V. Leac a susţinut zecide lecturi în România, precum şi la Berlin şi New York.

V. Leac est né en 1973 à Nasaud, en Roumanie. Il a publié plusieurs recueils depoèmes et ses textes sont parus dans la plupart des revues roumaines.V. Leac faitpartie des membres fondateurs du groupe littéraire Le Célèbre animal et de larevue Comme si. Depuis 2004, Leac n’exerce plus son métier d’avocat. Désormais,il ne se consacre qu’à la littérature.

v. leac

Poésie Poesis interna\ionaliunie 2011

47

meciul

. vreau să vă povestesc despre pădure şi despre ozondespre terenul de fotbal de la marginea păduriipe care noi l-am numitaşa în fugă în timp ce făceam echipeleterenul a demonstrat că sîntem într-o formă de zile mariei bine vreau să vă spun şi câte ceva despre cimitirul de lângă marginea păduriivecin cu terenul de fotbalşi despre cei care zac acolo - galerianoastră - care-şi flutură ca de ziua naţională coroanele lor din plasticnoi jubilăm de fericire şi marcăm gol după golpână şi câinele din cătun pe care John l-a botezat - Johndă din coadă şi se bucură de meciul ăstaca şi cum i-am fi dat plăcintă cu brînzăa venit seara şi noi jucam şi rîdeamşi tabela de marcaj se schimba mereuşi rîsul nostru era parcă dintr-un film în care doar ecoul rîsului se audenumai coroanele de plastic se vedeau cum se ridică şi coboară la marginea păduriiCristul din tablă aşa ruginit cum era în mijloculcimitirului cu coroană de plastic pe cap părea un lider de galerienici nu ne sinchiseamjucam ca disperaţii pasam şi marcamumbra copacilor s-a întins peste terenJohn lăstra şi nimeni nu a observat cînd mingea s-a pierdut în pădure

le match

. je veux vous raconter les forêts et ozonele terrain de football à l'orée de la forêtque nous avions nommé ainsià la va vite alors qu’on faisait les équipesle terrain a démontré qu’on était dans la forme des grands jourset bref je veux vous toucher aussi quelques mots surle cimetière à la lisière de la forêtvoisin avec le terrain de footballet de ceux qui gisent là-bas -nos supporters- qui agitent comme pour la fête nationale leurs couronnes de plastiquenous jubilons de bonheur et marquons but après butmême le chien du hameau que John a baptisé -Johnremue de la queue et se réjouit de ce matchcomme si on lui avait donné une placinta au fromageil est venu le soir et nous nous jouions et riionset les lignes de marquage changeaient tout le tempset nos rires semblaient tirés d'un film dans lequel seul l'écho des rires s'entendon voyait seulement les couronnes de plastique se leveret redescendre à la lisière de la forêtle Christ en fer rouillé au milieudu cimetière avec une couronne en plastique sur la tête semblait le leader des supportersmais on s'en fichaiton jouait comme des dératés on passait on marquaitl'ombre des arbres se déployait sur le terrainJohn aboya et personnen'a remarqué quand le ballon s’est perdu dans la forêt.

Traduit par Gil Mesange

48

VI

Estamos cansados del viaje, pero todavía nos queda unpoco hasta el Corral de las Cabras. Cazo. Mamádemuestra ser una imprudente, pero también muyvergonzosa. Una conversación emocionante. Fabricounos cuantos objetos útiles. Historia de una pata depalo. Nos atrapan los caníbales.

MÚSICA ROBINSONIANA, QUE DA PASO A LOSRUIDOS DE LA JUNGLA. DECORADO CON

VEGETACIÓN EXUBERANTE, EN ALGUNA LUGARDE LA JUNGLA. UNA CEBRA BEBE AGUA. APARECEUN LEÓN. LA CEBRA HUYE ASUSTADA Y SEESCONDE TRAS UN MATORRAL. EL LEÓN EMITEUN FIERO RUGIDO, DESPUÉS SE DIRIGE A UNÁRBOL Y SACA UN CLARINETE DE UN HUECO ENEL TRONCO. LA MÚSICA ROBINSONIANA SEAMPLIFICA DE NUEVO. EL LEÓN HUYE Y SEESCONDE TRAS UN MATORRAL. APARECEN LOSTRES VIAJEROS, QUE HACEN UN ALTO EN ELMANANTIAL.

Gellu naum

La isla (fragmento)

teatro Poesis interna\ionaliunie 2011

49

MARY<Estoy agotada... ¿Cuánto hace que partimos?

PIERRE (Mira el reloj)<Un año y ocho meses. (A Robinson). ¿Nos falta mucho?

ROBINSON<En cinco o seis meses llegamos...

MARY<Qué ganas tengo... Pierre, cuando lleguemos, hazme uncuellecito de lanita de cabra...

PIERRE<Te lo hago. Te hago un cuellecito de cuatro pulgadas.

ROBINSON<Y yo, mamá, te haré un salero de madera de cedro y uncollar de miga de pan.

MARY<Házmelo, ya que sólo te tengo a ti... ¡Y tengo un hambre!...

ROBINSON<¿Cazo algo?

MARY<Me comería un pájaro.

ROBINSON<Vale, mamá...(Robinson dispara al aire y permanece en la conocidaposición de espera. Se oye el aleteo de la bandada invisible,que dura, esta vez, algo más, lo mismo que el diálogo,hasta que aparece el globo.)

PIERRE<Mary, eres una imprudente... Oye, ¿y si aparecen? Sabesque nos siguen... Las corrientes de aire los podríanarrastrar hasta aquí.

MARY<Oh, Pierre, ¡tengo miedo! Tengo miedo y me da vergüenzaver a papá. Mamá sé que me entiende...

PIERRE<Escondámonos. ¡Rápido!(Los dos se esconden< Pierre en el matorral tras el quedesapareció la cebra, Mary tras el que desapareció el león.Robinson se queda un poco más lejos inmóvil, enposición de espera. Se oye un silbido. Cae un pájaro.)

PIERRE (Saca la cabeza de su escondite<)¿Has dicho algo, Mary?

MARY (Saca también ella la cabeza<)No.

PIERRE<¿Estás bien ahí?

MARY<No mucho... Me he encontrado con un león.

PIERRE<¿Un león? ¿De cuántas pulgadas?

MARY<No sé.

PIERRE<¿Y qué hace?

MARY<Creo que quiere tocar el clarinete. ¿Y tú?

PIERRE<A mi lado hay una cebra... Se peina.(Se oye el segundo silbido. Arriba aparece el globo con lafamilia Selkirke. Pierre y Mary se esconden. Robinsonsaluda respetuosamente a los recién llegados.)

ADELAIDE (A Randolph<)¿Quién es el joven?

RANDOLPH<Kreutznaer, le dicen Crusoe. Vive solo, en una isladesierta. Donde está él puedes estar seguro de que ya nohay nadie más.

ADELAIDE<Entonces los prófugos no están aquí. Prosigamos.

RANDOLPH<¡Esperad! ¡Esperad! Kreutznaer, ¡escucha un momento!

ROBINSON<Soy todo oídos, sir.

SELKIRKE<Kreutznaer, ¡me pesa la conciencia! Tengo que confesartealgo. Es un secreto de familia...

ROBINSON<Le escucho, sir.

RANDOLPH<Papá, ¡no se lo digas!

ADELAIDE<¡Díselo! ¡Díselo todo! Que lo sepa también él...

SELKIRKE<Kreutznaer, has de saber que eres hijo del primermatrimonio de mi hija Mary, nacida Selkirke. Eres minieto, Kreutznaer.

ROBINSON<¡Abuelo!

ADELAIDE<¡Nieto querido!

teatroPoesis interna\ional iunie 2011

50

ROBINSON<¡Abuela! ¡Vivo solo en el mundo, abuela! Solo en esta isladesierta.

SELKIRKE<Ven con nosotros. Buscamos a tu madre.

ROBINSON<No puedo, mi destino es vivir solo, siempre solo...

ADELAIDE<¡Pobre huérfano!

RANDOLPH<¿No habrás visto a dos prófugos? Una mujer nodemasiado joven y un pirata cojo...

ROBINSON<No he visto a nadie, sir. Y si viera a alguien, no lo podríareconocer, en esta soledad...

RANDOLPH<¡Los mataré! Cuídate, sir.

SELKIRKE y ADELAIDE<Cuídate.

ROBINSON<¡Adiós!(Tiernos gestos de despedida. El globo sale de escena.Pierre y Mary salen de sus escondites.)

MARY<¡Estamos salvados!

PIERRE<No se sabe. Podrían regresar en cualquier momento. Hayun viento de doce pulgadas. Hasta que no te vea en elCorral de las Cabras no estaré tranquilo. (La cebra y el león salen tranquilamente de sus esconditesy se ocupan de sus asuntos. El león, antes de irse, escondealgo en el hueco del tronco.)

MARY<Es un león honesto.

ROBINSON<Un león solitario.

PIERRE<¿Qué habrá escondido en el hueco?

MARY<El clarinete.

PIERRE<Vamos a llevárnoslo.

ROBINSON<Hombre, sir, eso es robar.

PIERRE<¿Tú crees?

ROBINSON<Estoy seguro. Es un bien ajeno...

PIERRE<No olvidéis que soy pirata.

ROBINSON<Tiene razón. La soledad me ha alterado los conceptosmorales. Desde que vivo solo, respeto los bienes ajenos...

MARY<Dime, Robinson, ¿en el Corral de las Cabras haysuficiente leche? Me encanta la leche de cabra.

ROBINSON<Sí, mamá, ¿cómo no?

PIERRE<Yo te tocaré el clarinete y tú beberás leche de cabra...

MARY<¡Qué bien! ¡Estoy deseando llegar allí! Qué pena que notengamos bicicletas.

ROBINSON<¿Quieres que haga bicicletas, mamá? ¿O un tándem contres filas de pedales? En dos o tres años lo tendríaterminado. Mira, empiezo ahora mismito...

MARY<Ahora tengo hambre... ¿Has cazado el pájaro?

ROBINSON<Claro. ¿Hago una mesa y unas sillas? En cinco-seis meseslas termino...

PIERRE<Cuando tengáis tiempo, hacedme también una pipa. Abordo del Arethusa tenía una, de cuatro pulgadas, de unmuerto, pero me la tragué en sueños...

ROBINSON<Te la haré, sir. ¿Te hace falta algo más?

PIERRE<Un par de tirantes y una pata de cuarenta y tres pulgadas.

ROBINSON<A ver que te tome las medidas. (Robinson toma las medidas, después empieza a trabajar,mientras que Pierre y Mary charlan. Trinos de los pájaros,ruidos de la jungla.)

MARY<Pierre, disculpa mi inocente curiosidad, pero pronto serétuya y tengo derecho a saber algunas intimidades. ¿Túnaciste con una pata de palo?

teatro Poesis interna\ionaliunie 2011

51

PIERRE<Qué niña eres, Mary... Nací con las dos patas de palo. Peroperdí las dos, ya te contaré yo cómo... Y me salieron otras,normales. Una de ellas la perdí en una batalla, enTrafalgar. Me la cortó el almirante Nelson. Se la llevó derecuerdo. En su lugar me pusieron otra, de cincuenta yocho pulgadas. Así que me quedé con una sola pata depalo. Han pasado muchos años desde entonces.

MARY<Sí... Era pequeña... ¿Sabías que era pequeña? Era muypequeña. Casi una niña...(Mientras ellos hablan y Robinson trabaja, se acerca elmayordomo del Rey Mabolo con tres policías indígenas,vestidos con estilo medio europeo. Robinson hace comoque no los ve o incluso intercambia con ellos saludosindiferentes. Mary y Pierre, abstraídos en su conversación,no los ven. Los policías se paran junto a ellos.)

PIERRE<...Después, en Waterloo, en la batalla, perdí la pata de palo.Entonces, el maestro artillero me talló otra, de docepulgadas, hermosa pero rudimentaria. Era de maderajoven. Y creció y se hizo un arbolito. Y se cubrió de hojas.Y por la noche, cuando me acostaba, o incluso por el día,venían los pájaros y trinaban en sus ramas...

MARY<¡Qué hermoso! Qué pena que ya no lo tengas...

PIERRE<Era hermoso, pero incómodo. Pesaba demasiado. Seposaban demasiados pájaros. No podía dormir.

MARY<Pero nidos, con huevos y pollitos, ¿tenías?

PIERRE<Claro. Estaba lleno de nidos. Tenía nidos de cuarenta ydos y cincuenta y cinco pulgadas. Y los pollitos trinaban,trinaban... Y los niños se hacían columpios. Y así siemprehasta que me hice pirata...

MARY<¿Esto cuándo fue?

PIERRE<Después de eso... Vino un muerto. El que me había hechola pipa que me tragué mientras dormía... La pipa de cuatropulgadas. Por aquel entonces todavía no estaba muerto.Era el hijo de Lord Sinclaire. Y que sepas que tampoco metragué la pipa mientras dormía. Tengo que confesarte,Mary, que me la comí, de hambre, en en los mares de lasAleutianas... Eran tiempos difíciles...

MARY<Has sufrido mucho...

PIERRE<Sí, he sufrido... Y el muerto me dijo< yo, si tuviera tu pata,me haría pirata. Así que me hice pirata. Y también mearranqué el ojo derecho, para que me eligieran jefe.

MARY<¿Te lo arrancaste? ¡Oh, esto es muy interesante! Por favor,cuéntame cómo. En el Corral de las Cabras, por lasnoches, me contarás tus aventuras, ¿no es así? Y yo beberéleche de cabra... Y me contarás cómo te arrancaste el ojo...

PIERRE<También te lo puedo contar ahora, hasta que Robinsontermine la mesa y las sillas... Estaba en alta mar, a bordodel Arethusa, a tres millas de las Aleutinas. Teníamos abordo cincuenta y un cañones de sesenta y tres pulgadascada uno. Había empezado una tormenta y los cañonestronaban...

EL MAYORDOMO<Discúlpeme, señor, que le interrumpa. Estamos haciendoun control, es una mera formalidad< su documentación...

PIERRE<No tengo. Soy pirata.

EL MAYORDOMO<¿Y la señora?

MARY<Sólo tengo el certificado de divorcio.

EL MAYORDOMO<Lo lamentamos muchísimo, sir, pero se encuentran en elterritorio del rey Mabolo. Sin documentación, no puedeser. Estamos obligados a retenerlos.

PIERRE<¡Asunto suyo!

MARY<¿Y mi hijo, Robinson? ¿Qué intenciones tienen en lo quea él respecta?

EL MAYORDOMO<¿Es su hijo? A sir Robinson lo conocemos desde hacemucho. Nos demostró en el control que vive solo, en unaisla desierta...

MARY<También nosotros vivimos solos...

EL MAYORDOMO<Puede ser, pero no tienen pruebas.

MARY<Es verdad, no tenemos...

PIERRE<¿Y qué nos van a hacer?

EL MAYORDOMO<Por el momento, les ruego que se consideren atados. Cadauno a un árbol. Confiamos en ustedes.

PIERRE<Gracias, sir...

teatroPoesis interna\ional iunie 2011

52

EL MAYORDOMO<Pero les ruego que no se alejen del árbol. Usted aquí...(El Mayordomo acompaña con extrema educación a losdos junto a sendos árboles que están cerca el uno del otro.Desde este momento, los dos se van a considerarrealmente atados a los árboles.)

MARY<Sí. Querría hacer una pregunta. ¿Se puede?

EL MAYORDOMO<Cómo no...

MARY<¿Son caníbales?

EL MAYORDOMO<Según unos, sí...

ROBINSON<¡Mamá! ¡Te comerán!

MARY<Me da lo mismo, ahora después de haber conocido elamor verdadero...

PIERRE (A Robinson<)Mantenga la calma, sir... encantado de haberte conocidoen circunstancias tan agradables. Te dejo de recuerdo mipata. Siento que esté un poco usada.

ROBINSON<Gracias, sir... (Al Mayordomo<) Le ruego que me ate a mítambién junto a ellos. Quiero compartir su suerte...

EL MAYORDOMO<

Imposible, sir. Usted vive solo, en una isla desierta...

ROBINSON<Lo reconozco. Pero, ¿qué puedo hacer? El instinto de lafamilia es más fuerte...

MARY<¡Qué noble corazón! ¡Cómo te pareces a mí!

EL MAYORDOMO<Tiene razón, sir... Le ruego que se considere usted tambiénatado. (Le conduce junto a un árbol aislado.)

MARY<Y ahora, ¿nos comen?

EL MAYORDOMO<Todavía no... Voy a anunciarle al rey Mabolo su captura.Les ruego que no huyan, ya que yo sería el responsable.Mañana al rayar el alba, como muy tarde, el rey Maboloestará aquí para el juicio. ¡Cuidaos!(Los indígenas salen. Pausa.)

MARY<¿Y crees que son caníbales?

PIERRE<Más que seguro.(Pausa. Entra el león, que les mira con compasión y,después de sacude la cabeza con pena, y dice< ¡Ts!¡Ts!¡Ts!- después se va.)

MARY<¡Qué honesto león..!

Traducido por Elena Borrás García

53

Ploaia a umplut acoperişelegarajelor cu un singur nivel,pista cartului roşucu roţile de jucărieşi prelata aşternută în grabăde flamanzi deprimaţipeste piscina din cauciuc, albastră.Leagăne de lemn, giruete,raţe sălbatice de bronz,plopi şi arţari,ultimii trandafiri,datura şilavanda.Răpăie ploaia rîiosîn sticla mansardeiprin care soareleacţionează deja inima –tot atunci, pe generic – nuvăzuseşi de la-nceput – o mînă indiferentă scrisese„Mama RomaPier Paolo Pasolini”.

Rememorează<picioare de egretăînfipte-n cizmuliţeimpermeabile>în spinare,deasupra pelerineidin celofan,ghiozdanul mutanteste o glumă burgheză. Şi totuşi codiţele eiîndărătnic urmeazăbicicleta băiatuluianorexic< pot oarejambierele aspre să-nşeleochiul samsarului de fotbalişti?În ceaţa care a uitat să coboaredispar pelerină, codiţe,bicicletă, psihanalist.

Cum doarme cimpanzeul autistîn „Le Jardin Zoologique”şi cum freamătă-ntreaga fireîntre firele gardurilor electrice<arhipelaguri şi mlaştini hi-figrădinile viitoruluisupremaţia maşinilor metrosexualebufniţa şi flamingii pinguinii tribalisirenele de pe ambulanţeghidează bătrîni canceroşispre-azil şi euthanasie

Toţi au rîs încă mai rîdde little miss Sunshinede poşeta eicu fermoar animist.Pentru ea farurile merţanuluisînt pleoapepentru ea consoanele sîntend of the game.Cît de mîndră îşi poartă colanţiipe aleile cu setări de peisajeşi case< unele ascunzîndpedofili hăituiţi,altele-abandonate de-unDumnezeu nepotrivit.

Vezi flamingi lăsaţi de capul lorîn smîrcuri obeze<aşa s-ar putea relua totul.Lemurieni bruni mai rarica berea trapiştilor< replay pls, suckers!Norii sau monoposturile deformula 1 – albi, fără reclame,semn că laguna i-aproapede tot şi geneza subtropicalăpoate să-nceapă. Închidochii, laptopul, carneţelul<către mineîn stoluri coboarăpaleontologii din viitor.

:tefan Manasia

ANTWERPEN

PoeziePoesis interna\ional iunie 2011

54

N-am ţinut să văd varanul de Komododespre care atîta-i povestisemunei prietene din Bucureştişi mi-a fost teamă să intrucu şosetele roaseîn Rubens Huis, sub privirile Chriştilor cu alură de Rambo. M-am temut săfumez şi să arunc la coşul greşitbecurile arse

sticluţelecartoanele marinate

Mi-a fost teamă că m-aş putea simţi bine-n Antwerpencitind cronici de cinema & savurîndsalate cu o tonă de maionezăMi-a fost teamă să mă îndrăgostesc devălul arăboaicelor &să nu rămîn impotentAş fi sunat la uşa clubului BLITZ(neoane verzi & albastre)la intrarea căruia şerpuiesc lujeri de canabis suprafertilizaţi

M-am topit cade fiecare dată-n vitrinele bijutierilor în decorurile zende-un funcţionalism somptuosşi-n retina blondei cerateşi-n sînii imponderabilişi-n lumina căzută prin fante mistice,-alcoolizate ca-n somnul funcţionarului colonial

Aş fi intrat în librăria de pe Meirsă cer Ashbery. Îmi dau seamacă e categoric tîrziupentru Ashberypentru ghemotoacele deoxiuri culturalipe care bătrînul new-yorkezţi-i aşează cu ditamai tandreţeaîn palmă.

O mie de anide albit conturilede lustruit arcadelefeselestatuiletreptele şi mînereleculturadanturadialectul ca o boală de gîtşi o abia strunitămelancolie suicidară

Pentru că ei au mutilatpe cîteva continentetriburi de-o frumuseţeumilitoareîn palate şiîn pivniţe şi în lagăreAu extras magentaCoborîrii de pe Crucesîngele negru mai albastru ca al regelui Leopold

odinioară paraşutişti aliaţi coboraupeste culturi de lalele şi cazemate<azi olandezii pornesc spre Anverssă cumpere diamante cu balonul

negresa, doică faulkneriană-ncadrată de cloşarzi pitici roşcovani<în cerc zgomotos e plimbată doar sticla Cabernet Sauvignon Syrah.

Aici în dreptul coloaneicu minute-întîrzierenu apare niciodată nimic

şi de-ar fi numai astaistorisită-ntr-un barde suprarealiştii fosilizaţi

prin fereastra vagonuluiclasa a doua defileazăteenmilfmaturedead

pe scaune de lemn sau metaliceîn vitrinele cu lămpi deocheatesuburbiile trash, Bruxelles Nord

clădirea de plumb şi cenuşă disparedantelăria de nimfefixate în vitrinele mici

femei venite de nicăieriaduse în cargouri morbideţi-oferă vaginul şi ultimele speranţe

metropolă cinică, tu,campioană la pingpongpe mîna jucătorilor chinezi

pentru că Antwerpen şi Bruxellesfuncţionează,-n cele din urmă, în logica morţii igienice aici

unde mila şi frumuseţea disparsub faţadele opulenteşi unde în dreptul coloanei

cu minute-întîrzierenu apare niciodatănimic

Poezie Poesis interna\ionaliunie 2011

55

(Roses)

Ziua să-şi plimbe bidoanele pline<0,6 % portocale 0,02 % ginseng99,38 % cianură.Să i-o tragi şi să morica un păianjen mascul, lăsîndu-i lapţii şi rubeola, machettamătăniile cu holograme.La supermarket în Antwerpenprintre castraveţi plastifiaţi şichinezoaice indiferente,ocolite de frumuseţe>căutînd o salată fărăE-uri în maioneză, căutînd un nourid în oglinzile oblice, deasupramiilor de creveţişi calamari hieratici.Fericit, am scosmoneda din cărucior i-am cerutpungile< hoitul meu de cîineplouat a urmat-o spre-apartamentulstrăin / sufletul s-a tîrît spre depozite unde-adolescenţii se vărzuiesc şi se fut.

(The Ideal Crash)

A mai rămasatîta timp rămaspînă la eclipsăpînă la aterizarea prevăzută la Nazcapentru zeii suferind de gigantism & hemofilie

(Instant Street)

Să fii doar atîtC S V D

Pedalînd liniştitDe-a lungul străzilor

O ploaie măruntăCît să nu existe

PrafBecuri ecologice-acţionate

De senzori obosiţiPeluze cu lavandă

Şi bambusAtelierele pictorilor

LocaliVitrină pentru designeri

Taioare ocru sau violetIlustrată fără expeditor

Şi fără nici un rînd

(Nothing Really Ends)

tot mai derutattot mai înspăimîntattot mai furiosşi neputinciosdo you still love medo you feel the samedo I have a chanceof doing that old dancepe urmă frumuseţeaglobilor injectaţia stalactitelor de carnaţiesupernaturalădunele roşii angoasa şistepa tot mai lent& mai puţin vascularizattot mai dementtot mai inocentsubacvaticsuprauman

ANEXA 1

mall sonet

el între două vîrste absentcu barba-n toate părţilerefugiat irakiandevorat de mistere

ea pe tocuri trăsături finepielea bine întinsăpe fese velurulbine întins pe piele-ntre

plasele cu lasere şi maşinuţemogîldeaţa pe vine ca figurinade la Hamangia priveşte

Spidermanul din punga de hîrtie reciclabilă la rîndu-iînvăluind-o protector

ANEXA 2

motocicleta de lemn

am plecat, mama,să duc rudelor

sacii cu meila Kinshasa< roagă-tesă nu mă ţintească ăiadin neştiinţă, roagă-tepentru cît mai puţinebaraje rutiere şi adolescenţicu machette. am pornit,mama, ca o gorilă de muntesub ploile reci,am plecat, mama, ţinîndu-măde coarnele de lemnşi rugîndu-mă<vruum-vruum-vrruuuuumvruum-vrruuuuumcivili şi militari, mama,şi copii şi cadavre-nflorite-nşănţuleţe pe marginea drumului<oameni şi facoceri

mai mult decît fiertura de cafeaşi mai mult decît iarbamă protejeazăidolulpictatdeasupra apărătorii de lemn

ce uşor coboară la valeroţile de lemnunse cu grăsime animalăşi cum îţi aminteşti bruscgreutăţile vieţii-mpingîndpe urmă la deal sacii de peportbagajceva mai umflaţi

peisaje injectatecu anthrax -petrol

motocicletă de lemn,surioară

sacii cu mei vor îndestula burţişi le vor face să viseze<dacă Leopold cel Nebunne-a îngăduit în cele din urmăKinshasaeu îţi voi cerela capătul nopţiisă te opreşti din rugăciune,mama<

fi-voi de-acum alături de rudele viiîn purgatoriul legalsau între hoiturimirosind dulce şi împăcat

eseuPoesis interna\ional iunie 2011

56

P oets nowadays are negotiators of info-ener-gies of globalization, and bounding contours

of localization. Their language is a translation from oneinto the other while their forms are places where the twoseparate lives of global and local communities meet andconverge. Along with their imperialistic effect, global forcesare actually always countered (as well as sometimes para-doxically reinforced) by an ongoing phenomenon of indi-genization and vernacularization (that Revathi Krishnas-wamy sees as integral part of any cultural interpretation,translation, mutation, and adaptation), and this interactionresults poetically in what writers like Timothy Yu and moredecisively and recently critics like Jahan Ramazani definedas transnational poetics. Ramazani has relevantly spokenof the ways in which poets imaginatively creolize suchglobal forces to bring into expression their “specific expe-riences of globalized locality and localized globality.”

Most frequent and major concerns when it comes to such“experiences” and their poetical expression gravitatearound identity as present in and/or constructed by thepoem – perils arising either from imperialisms of Eliotes-que, Poundian, or more recently, Heaneyan extraction, oridiomatic localisms such as those of Elizabeth Bishop’s“journeys” or say Christopher Okigbo’s African or KamauBraithwaite and Lorna Goodison’s Caribbean mythopoe-tics. Of course the case with all of the above is more com-plex and multifaceted than that – as the postcolonial re-visitations of the high modernists prove their globalizingexperiments and translocal poetics so relevant nowadays,just as, on the other hand, the strongly indigenous voicesabove creolize “universal”/global themes and topoi, whilesuccessfully filling into the life of the metropolis(es) andthe cultural code(s) thereof.

Translocal Identities and Transnational Places.Notes on the Poetic Self in the Global Age

Chris tanasescu

eseu Poesis interna\ionaliunie 2011

57

But still, the question of identity remains a daunting one,and it seems that a feeling of generous self-effacement asthe one in Whitman’s incantatory tunes has been long lost.Not only did the all-effusing poet not worry about anni-hilation of his own identity into the paths to be troddenby his followers, but he even enthusiastically and exube-rantly celebrated that disintegration as a blessing of futurefertile anonymity (in a poem paradoxically titled “Song ofMyself ”). “I depart as air, I shake my white locks at the ru-naway sun,/ I effuse my flesh in eddies, and drift it in lacyjags.// I bequeath myself to the dirt to grow from the grassI love,/ If you want me again look for me under your boot-soles.// You will hardly know who I am or what I mean,/But I shall be good health to you nevertheless,/ And filterand fibre your blood.” (LII)

How alluring and mesmerizing the rhythmically tickingrecurrence of “I” in a sequence that eventually speaks ofidentity’s dissolution into the elements> this is not merelyabout plunging into the indistinctiveness of bodies’ death,but also about a mysterious sort of discreet (yet indiscrete)perpetuity – the one of “bequeathal,” of what is left behindto the ones to come, and of how this will keep affectingthem. The poet survives not as himself but as the workperformed by his poetical works on those following in hissteps. And although such ongoing effectiveness is effusiveand ineffable (and almost immaterial), it impacts the beingof the other on a most palpable and immediate (even ho-meopathic) level – “I shall be good health […] / And filterand fibre your blood.” The self survives in an enriched en-larged though evanescent version of its initial life by joiningand reinforcing (and thus serving) the other in their ownmost intimate specificity. Thus, it is not the self, not thelarge all-encompassing Myself in the title that gets lost inthe process of existential reconversion and poetic trans-gression, but identity. Identity is the illusive thing of anin-dividuality that will eventually divide and decompose,while the self will preserve and convert its live mysteryinto the other. One of the most powerful lines in the same section of thelong poem uniquely expresses the mystery that indepen-dent selves share in their one incomprehensibility, but itquite often gets overlooked because of the fronde-like fan-fare and wild resonance of the universally quoted one thatfollows<

I too am not a bit tamed, I too am untranslatable,I sound my barbaric yawp over the roofs of the world.

(emphasis mine)

The self is untranslatable, while identity is evanescent andrhythmically interchangeable, negotiable, de- and re-com-posable. In this respect (as in many others) Whitman is atransnational poet avant-la-lettre, for in terms of identityin the context of contemporary poetics, Ramazani shrewdlydistinguishes< “More than norms of citizenship based on

either local political jurisdiction and place of birth (demos)or on their filiative counterpart (ethnos), a concept of poe-tic citizenship allows for poems formed by both unwilledimaginative inheritances and elective identifications acrossnational borders.”

Yet there is a god that poets like Whitman, Neruda, Wil-liams, James Wright, Derek Walcott, and David Baker be-lieve connects poetry to the world in various manifold yetunavoidable ways< the god of place. The Whitmanian sec-tion ends< “Failing to fetch me at first keep encouraged,/Missing me one place search another,/ I stop somewherewaiting for you.” (emphases mine) Both localism and trans-localism are foreshadowed here, and their marriage is thenote on which this groundbreaking prophetic poem ends.

By crossing borders (on so many various levels), poeticidentity becomes not only de/re-composable, but alsocompostable. The canonic founding text in that respect isagain one by Whitman – “This Compost” – where thebard is fascinated and terrified by the huge endless alchemyof the earth that digests and distills putrefaction and fetorto bring forth “the resurrection of wheat […] with pale vi-sage out of its graves.” The fascination exercised by thispoem itself in its turn has been boundless throughout mo-dern and contemporary poetries, but here I will briefly re-view only two significant and somewhat opposite recentdevelopments of such literary heritage.

In the context of the already fully fledged ecocriticism inthe field of poetics, poet and essayist Jed Rasula publishedjust a few years ago a book titled This Compost, in whichhe explored the potentials of such approaches by applying(quite often “poetically,” i.e. metaphorically) environmentalconcerns in reading concatenations, filiations, and “cross-fertilizations” in contemporary poetry, especially the oneof the West Coast / Black Mountain School, in modes thatconsistently equate the earth and its compost (the “groundwork” and the “opening of the field,” in Duncan’s poetry’sterms) with poetic traditions and “organic” evolutions.The issue of identity (as [re]shaped/defined/questioned)in poetry thus involves both the Whitmanian fascinationwith material germination and wild growth (translatedinto the more recent terms of Snyder’s ecological poetics)and the plurality of writing through traditions and com-munities< “Poetry is this strangely familiar realm of es-trangements, its uncanniness preternaturally arousing amaximum alertness, but an alertness achieved paradoxi-cally, by dissolving the resources of intellection and iden-tity.” (emphasis mine) And the poet goes on to illustratethe two directions I have outlined above, only that he alsosubtly yokes them together< “I don’t mean to be mystifying>the point is to abide by that “practice of the wild” evokedby Snyder. Such practice is invariably and necessarily col-lective…” (emphases mine)

eseuPoesis interna\ional iunie 2011

58

Therefore, it obviously makes sense for Rasula to quote ata certain moment these lines from Robert Duncan’s “Pas-sages 33. Transmissions,”

Not one but many energies shape the field.It is a vortex. It is a compost

where Duncan crams and converts Olson’s and his ownpoetics of the poem as field (of energies), Pound’s vorti-cism, Whitman’s compos(t)ing and so many other poeticsinto a symphony poem whose major theme develops andcyclically reprises the cosmic geometrism in… Brancusi(an artist whose workshop Pound himself had visited se-veral times in Paris and wrote about). Goes on Duncan,“…It is a vortex. It is a compost.// In brute strength andthe refined alike/ the creative works// by focus and diffu-sion, by potency// of the pure released form, theclean// realized ovoid dream of Brancusi,/ Pythagoras ma-de tactile,/ or, at T`rgu-Jiu, the Column/ ‘which,if enlarged, would support the vault of Heaven’//conceivedto be Endless.”

In such a neo-Romantic (yet also late modernist) poetics,the bardic celebration of cosmic energies and (Ur/ir)ra-tional rhythms still points toward “a habitation and a place”– quite relevantly here, Tirgu-Jiu, Romania. But that placemay be an imaginary one, moreover, even virtual> whichbrings us to the second direction in the contemporary (af-ter-)life of the above mentioned tradition, a directionwhere “compost” is spelled out “com_post” (Stephane Bar-ron’s term) and which has to do with internet emailingand with piling up messages (texts circulated via email)that are then “composted,” that is, (re)composed as a col-lective work in which previous writing/messaging worksas fertilizer in the virtual ground for later on developments.Australian author McKenzie Wark – to pick one good epi-tome out of the ones included by Luis Armand in his mo-numental Contemporary Poetics – has experimented andtheorized substantially in this field, working on a conceptof “codework” as the actually suitable approach to con-temporary writing, since nowadays “writing is not a matterof the text but of the assemblage of the writer, the reader,the text, the text’s material support, the laws of propertyand exchange within which all of them circulate, and soon. Codework draws attention to writing as media …”One of the most powerful illustrations of this concept isDouglas Davis’s huge World’s First Collaborative Sentenceproject in which all issues of authorship, identity, rightsand permissions are involved in ways typical of the internetand codework, including even ownership (since the “work”was commissioned by a certain institution and then pur-chased and is currently owned [sic! although of courseavailable online] by another).

Such media comes with its own plethora of specific ope-rations which, at a closer examination, also relates theseevolutions and “products” to earlier avant-gardes and highmodernism. Nowadays experiments – such as Florian Cra-

mer’s “Here Comes Everybody” in which a codework ma-chine creates permutations on various literary works ofwhich most representatively Finnegans Wake – go back toJohn Cage’s chance operations applied copiously to the sa-me Joycean opus, operations and experiments that alsoinspired Jackson Mac Low’s seminal permutation opera-tions for performance purposes, and Jerome Rothenberg’sprolific variations (on his and others’ poems) that havegone on to this day. With an example like the latter, thetwo apparently opposite directions prove their deep coin-cidence, since machine-like operations cohabit and evenconverge with a personal “deep image,” ethno- and sha-manistic poetics.

The place/identity of poetries like Rothenberg’s has beenfrom the start transnational and translocal, in his particularcase mixing an Eastern-Europe Jewish background andHebrew mysticism with Native American (and other tra-ditions’) mytho-ritualism filtered through Western avant-garde experimentalism. With such a poet the compost of(non/meta)identity has always been a composite one. Butthen, in a more anti-essentialist manner, with a poet andtheorist like Charles Bernstein, the commonness thatwould define a place-identity complex is actually just anaspiration. “Emerson imagines an America that is in pro-cess, where the commonnesss is an aspiration, not somet-hing that is a given social fact. Langston Hughes says weare a ‘people in transition.’ The ‘point’ is not to hurrythrough this going because we never arrive. Get used toit!” For poet Myung Mi Kim yet things are even more n-dimensional, as the commons she writes of are not evenan aspiration but a self-contradictory all-absorbing oceanof porous untranslatable entities (“what is not Americanright now?”), whereas for critic Xiaojing Zhou not onlyare identities treacherously dissolving/agglutinating in cul-ture(s), but the concept of the self “itself ” with its Descar-tian Western acceptance (and Romantic artistic valida-tions) has gone bankrupt and is currently reshaped espe-cially by Asian American poets who (re/de)center the po-litically vocal self on alterity and saying (as versus absor-ption and textualizing). Another major Romanian/trans-national artist (besides the above mentioned Brancusi),Eugene Ionesco, could lead our way out of this labyrinth,for his consistent absurdist subversion of socially definedidentities actually resorted (as brilliantly demonstrated byMarguerite Jean-Blaine in a book recently translated intoRomanian also) to a complex spiritualism, which fusedLupasco’s non-Aristotelian logics with Hesychastic prac-tice.

The reality is there – and most closely here – in each(poet’s) life, with its globalizing forces and multiculturalindigenizations. Poetry still has to account for that, andthus aim not so much to “make it new” anymore, but tofind the ways to make (and convey) sense (and nonsense)of what appears to be new, around and within us.

59

Minden gyászlap kezdősora

Te vagy.És minden űrlap üresen hagyott sora<a Fa, mit levágni káraz egynapos karácsonyra.

Nézd, a csókcafatok a holdudvaronmiként hullnak,hópihék helyett havazzák holnapom,hogy mondjam,túl betűn, margón és határon,vezényszóra<te vagy kit várni kell – elérkezett az óra?

iancu laura

Primul rând din orice anunţ de deces

eşti Tu.Precum şi fiecare rând lăsat gol din orice orice formular<copacul,pe care e păcat să-l taide un crăciun de o zi.

Vezi cum cad frânturi de sărut pe haloul lunii, ce cad in loc de fulgi de nea pe ziua mea de mâine,cum să zic,dincolo de litere, margini şi hotarepe comandă<tu eşti pe care trebuie să aştept – sosit-a ceasul oare?

verseKPoesis interna\ional iunie 2011

60

Isten

Isten, ki végzetet szült,s ki maga már a végtelen,kihez a gyalult deszkáraakaszkodó lélekseregkiáltozik,

Isten, te! S emberki itt…

nem csak este várlakvárlak reggel,és várlak most is,igen,hétfőn ágyamnyújtópad kedden.

Emlék

Lakhatatlan – hát vidd továbbSzíved s ha volt< a lelkedet.

Kívül-belül romlás – inkábbGyászból viselek eleget.

Maradt egy hosszú délután

ima feloldozásért

odavetettél a félig égő házba’,odavetettél, oda.

talán csak tavasz volt,talán csak féltem az éjben,talán kötélért hajolt a gerinc a szélben,csak egyetlen egyszer, majd mindennap<tartottam benne s bennem tartottaaz omlatag falat.

oldozd e bűnbánó imát,oldozd fel egybenőtt szívem<leégett földnek kihajtott rongyát

Fagypont

sötét volt tegnap mikorutcára léptemidegenek beszéltekanyanyelvemen

Dumnezeu

Dumnezeu, cel care a născut fatalitatea,şi care este deja insuşi nesfârşitulcătre care strigă roiul de sufleteagăţat de scândura geluită,

Dumnezeule, tu! Si omulecare aici…

te aştept nu numai searate aştept dimineaţa,şi te aştept şi acumada,patu-mi eşt luneamarţea un catafalc.

Amintire

Nelocuibil — du-ţi de aiciInima, şi dacă ai avut: sufletu-ţi.

Dezastru inăuntru şi afară —Mai degrabă port doliu din belşug.

A rămas o dupa-amiază lungă

rugă pentru iertare

m-ai aruncat in casa pe jumătate arzând,da, acolo m-ai aruncat.

a fost doar primăvară, poate,poate doar m-am temut de noapte,poate şirul spinării s-a intins după o frânghie,numai o singură dată, apoi zilnic:eu in el, el in mine am ţinutzidul ce era gata să se dărâme.

dezleagă această rugă de căinţă,dezleagă-mi inima contopită,această zdreanţă răsărită din pământul pârjolit

~ngheţ

a fost intuneric, ieri,când am păşit pe stradădiscutau străiniin limba mea maternă

traducere în limba română de Dumitru Păcuraru şi Veres Istvan

61

Capitolul 1

N-aş fi bănuit nici într-un milion de ani ceea ce avea să mise întâmple în seara aceea. La un moment dat stăteamghemuit pe podeaua în şah, undeva într-un colţ întunecatascultându-mi bătăile inimii şi deopotrivă fâşâitul unsurosal creaturii. Am privit. Silueta conică se decupa în lumina încăperii anterioare şi pentru o secundă am crezut că nu

se va întâmpla nimic special în seara aceea. Dar m-amînşelat. O, da, s-a întâmplat ceva foarte special.Nu avea de gând să mă menajeze> Şi-a întins limboacaputernic irigată în acea circumstanţă, şi-a încolăcit-o înjurul taliei mele şi m-a târât în grădină.

* * *Totul s-a petrecut sub clar de stele... În grădină am uncopac uriaş şi oarecum mov căruia nu-i găsisem până

Cosmin Cârciova (n. 1988, Brăila) a citit în februarie la Clubul de lectură InstitutulBlecher un fragment din romanul Voia, un text de o uimitoare maturitate,amintind de Kurt Vonnegut şi de Tatiana Tolstaia (plecând de la un pretextscience-fiction pentru a crea cu umor şi inventivitate povestea unei lumipostapocaliptice ce nu pare deloc îndepărtată). La fel ca la Vonnegut, ironiamuşcătoare a prozatorului vizează absurdul existenţei, Cârciova mizând pe un felde nihilism în cheie ironică, într-un roman alert în care orice iluzionare e refuzată.Să sperăm că publicul de la noi, obişnuit cu ficţiunile de duzină ale momentului,va recunoaşte marile calităţi ale acestui scriitor.

(Claudiu Komartin)

Cosmin C]rciova

Voia(fragmente)

DebutPoesis interna\ional iunie 2011

62

atunci nicio întrebuinţare pertinentă. Dar avea, o, da.Am privit-o migrând către coroana copacului respectiv,lăsând în urmă nelipsita dâră de mucus sclipitor şi dease-meni trupul meu despuiat ţintuit la pământ de impresio-nanta limbă.S-a postat pe o creangă puternică lăsându-mă să atârn îngol cu cinci metri deasupra solului. Şi au început să curgăbale> Bale de o vâscozitate la fel de greu de trecut cu vedereaca şi un individ în baie – pe post de suport pentru hârtieigienică.S-au prelins dintre fălci în jos, pe limbă, şi m-au învelit cuafecţiune. Erau călduţe. Exact, şi pe urmă, folosind limbape post de scripete, s-a coborât lent, până am ajuns laacelaşi nivel. Să tot fi fost zece metri între noi şi sol.Exact, şi pe urmă am început să ne rotim, împletind graţiosfascinantul muşchi. Am ajuns strâns lipit de pielea sa verdeşi roşie. Nu a urmat nimic sexual. A început să toarcă pre-cum o pisică. Eram oripilat.La un moment dat am adormit. Nu pot să zic decât că amavut noroc.

* * * Actualmente pot fi găsit pe planeta Hammera. Hamme-rienii sunt nişte creaturi de treabă, pe cuvânt. Arată deparcă ar fi viermi uriaşi, doar că n-au inele şi coloritul loreste deosebit de fascinant. Pielea veşnic lipicioasă, verdeşi roşie, e acoperită ici şi colo cu „tribale” ce noaptea capătănuanţe foarte aprinse. În rest, doi ochi mari, ovali şi negri,o gură blindată de dinţi ascuţiţi, o coadă mică şi un stomacrotund. Exact ca nevastă-mea.

* * *Apropo, nevastă-mea mi-a dăruit 35 de copii în urmaacelei experienţe traumatizante care de fapt era copulare.Îi ţinem în dormitor, într-o piscină umplută cu apă ham-meriană. Arată ca nişte mormoloci dar îmi sunt simpatici.Se vântură cât e ziulica de mare în universul lor pueril,doar la câţiva metri de biroul meu.

* * *Eu sunt de origine pământean. Mă numesc Steve Wallace.Aici pe Hammera nu se măsoară timpul, aşa că nu văaşteptaţi la repere cronologice exacte.Am eşuat cu nava Monicve (am avut o pisică pe Terra pecare o chema aşa) pe una din plăjile hammeriene în urmăcu nici prea mult şi nici prea puţin timp. În prealabil rătă-cisem zile şi nopţi în ceea ce s-a dovedit a fi unicul oceanHammerian care, în treacă fie zis, ocupă jumătate dinsuprafaţa planetei.

* * *Echipajul era alcătuit din mine, deci, n-am avut bătăi decap. Exact, şi eu nu sunt de profesie „mecanic”, aşa că înmomentul critic, când Monicve a tras linie şi n-a mai as-cultat decât de vocea hazardului, mi-am făcut cruce, amstins lumina şi m-am legat de saltea.Cu mult timp în urmă, pe când planeta Terra exista iar eupăşeam zilnic pe scoarţa ei, trăiam liniştit împreună cupisica mea Monicve în orăşelul nostru drag unde tot timpulmirosea a flori şi ploaie. Starea planetei nu era excelentăînsă ar mai fi rezistat ceva timp, zic eu.

* * *Pe data de 2 octombrie vieţile tuturor pământenilor aveausă se schimbe radical. Nu pot să zic decât că am avut noroc.E vorba despre 2 octombrie 2009, cu mult, mult timp înurmă. Ca de obicei, Terra era populată de toţi nebunii,normalii, sudorii, saxofoniştii, dansatoarele exotice,budiştii, anarhiştii, claustrofobii, avocatele, maicile, foto-modelele, zidarii, filosofii, pictorii, debarasorii, oligofrenii,sportivele, kamikadze, scepticii, habotnicii, anticarii, cul-turistele, nimfomanele, poetesele, secretarele, orbii, re-tardaţii, imbecilii, graşii, urâtele şi snobii.Ca de obicei, aceştia coexistau într-o oarecare armonie cuanimalele şi plantele. Pe scoarţa terestră ţopăiau canguri,înotau guvizi, sâsâiau şerpi, se târau limacşi, planau şoimi,bâzâiau muşte, migrau gâşte, se tolăneau lei, se luptau co-coşi, crocodili se tăvăleau în noroi, cameleoni îşi schimbauculoarea...

* * *Exact, şi junglele erau verzi şi luxuriante şi la polul Nordera frig. Unii cuceriseră Everestul, alţii flămânzeau. Con-tinente, naţiuni, oraşe, străzi, râuri, mări, oceane, lacuri,blocuri, automobile, maşinării şi fuste scurte. Un amalgamfără sfârşit. Un amalgam nebun. Uneori, să trăieşti pePământ era un lucru atât de fascinant încât te paraliza.Alteori era un căcat. Şi aşa mai departe.

* * *Exact, iar eu am distrus tot. Inclusiv budiştii, secretarele,cameleonii care îşi schimbă culoarea şi fustele de oricegen.Eu am fost.

Capitolul 2

Pe data de 2 octombrie 2009 s-a petrecut ceva foarte in-teresant. M-am trezit la ora şapte dimineaţa mahmur şim-am clătinat. Am mers la wc. Am hrănit-o pe Monicvecu granule de curcan. Exact, şi apoi m-am bărbierit.

* * *La ora opt răsuceam cheia în broască prin exterior. Înstradă domnea agitaţia şi frigul, aşa că am tras fermoarulpână sus de tot, am cufundat mâinile-n buzunare şi mi-am văzut de drum.Am mers pe marginea trotuarelor privind culmileclădirilor, privind chipuri, privind în vitrine şi în ecranultelefonului mobil.Am băut cafeaua într-un local călduros, am fumat şi amrăsfoit ziarul. În staţia de tramvai am schimbat câtevavorbe cu un individ a cărui nume nu îl cunoşteam şi încănu îl cunosc. Şi pe care aveam să-l ucid. Îmi pare rău.- Mai lucrezi acolo?- Da, i-am zis.- Am auzit că au desfiinţat corpul B în urma unui controlsanitar.- E adevărat, i-am zis.- Şi l-au dat afară pe Timmy?- A demisionat, i-am zis.- A, da?- Da.

Debut Poesis interna\ionaliunie 2011

63

* * *Am mers şase staţii cu un tramvai pe care aveam să-l dis-trug. Majoritatea aveau expresii mohorâte, întru-cât şi-arfi dorit să mai rămână câteva ore sub plapumă. La fel şi eu.Aveam o expresie mohorâtă.Radiatoarele din tramvai erau defecte sau pur şi simplunu erau pornite. La curbe fiarele gemeau şi scârţâiau, faptce sporea şi mai tare senzaţia de ger implacabil.Doi indivizi au schimbat o constatare<- E frig de mori.- Mi-au îngheţat urechile, a spus celălalt.

* * *Am aşteptat la semaforul pe care aveam să-l distrug. Îmipare rău.

* * *Exact, şi deasupra uzinei erau adunaţi nori cenuşii. L-amsalutat pe paznic şi pe încă doi indivizi care fumau cu na-surile roşii. Am traversat curtea asfaltată şi am intrat pe ouşă mică din spatele parcării.De vreun an de zile, săptămânal, de luni până vineri, trăiamacelaşi film prost făcând aceleaşi gesturi mecanice, schim-bând aceleaşi vorbe banale, pornind şi oprind aceleaşi în-trerupătoare verzi într-o uzină monumentală din carepractic nu pricepeam nimic.

* * *Acelaşi vestiar cufundat în miros de transpiraţie şi şosete.Am îmbrăcat aceeaşi salopetă verde şi mi-am potrivit pecap aceeaşi cască de protecţie galbenă cu dungi şi mai gal-bene.Nu am avut nicio premoniţie care să-mi afecteze tradiţion-ala proastă dispoziţie. Colegii aparent bine-dispuşi schim-bau aceleaşi ostilităţi cu conotaţii obscene care întotdeaunaaveau acelaşi haz grotesc şi stenic deopotrivă.- Bobby, se mai fute mă’ nevastă-ta?- Luate-ar dracu, zise Bobby.- Nu bă, prostule, cu tine..., că te văd cam trist de cevatimp.Mi-am aprins o ţigară şi am plecat la treabă. La ora 08<43trebuia să pornesc întrerupătorul numărul 26. Aveam olistă prinsă în clip-board alături de alte câteva hârtii şi unpix cu pastă roşie. La 08<52 am apăsat întrerupătorul nr.2.

* * *Mă fâţâiam pe coridoare, scări şi terase metalice încercândsă ajung în timp optim la următorul întrerupător. De obiceieram prea pilit cu bere ca să ajung la timp> Uzina aia afu-risită era ca un afurisit de labirint. Avea chiar şi un afurisitde minotaur. Un individ gras cât un rinocer, păros, ochelar-ist, unsuros, fumător şi ca însuşire spirituală..., bănuiesccă se odihnea noaptea pe saltea cu atât mai bine cu cât întimpul zilei reuşea să facă pe cât mai mulţi inşi să-şi iasădin pepeni.Prima dată când am ratat un întrerupător am fost sigur căo să am a face cu figura acestui personaj de basm prost.Dar nimeni nu mi-a zis nimic. Povestea s-a repetat. Bereacurgea şi odată cu ea, numărul întrerupătoarelor ratate.Peste vreo lună m-au prins. Individul ăsta slinos şi molcoms-a apropiat de mine cu podeaua vibrându-i sub tălpi...

Deja mă gândeam în ce zonă a corpului aş fi putut să-llovesc. Presupun că acest fapt nu dă bine la dosarul dis-trugătorului planetei. Dar tipul era sub orice critică...- Ascultă, Steve, ... nu mi-o lua în nume de rău< Dacăcumva se întâmplă vreodată să ratezi un întrerupător, aiface bine să nu bifezi contrariul. Ai putea aduce fabricaîn pragul falimentului.

* * *Destul de politicos. Dar< Mă încercau fel şi fel de resenti-mente. Eu bifasem întotdeauna impecabil.- Uite, adăugă scormonind în pachet după o ţigară, spreexemplu, în situaţii limită, se pot face verificări la omaşinărie care figurează în calendar ca fiind oprită şi astfel,intervenţiile se pot desfăşura în completă securitate. Pri-cepi?- Cred că da.Mai târziu am aflat că minotaurul îmi ştia de frică. Amfost foarte satisfăcut să aflu acest lucru. Chipurile fusesemartor la singura scenă care mă pusese iremediabil înochii tuturor, într-o lumină nefastă. În vestiar aveam atârnat un sac de box şi uneori, înaintesau după program, obişnuiam să-i mai frig un pumn-două. Într-o bună zi, pe când boxam cu patos sub influ-enţele alcoolului, un coleg imbecil s-a apropiat şi mi-a trasîn joacă cu o bară de plexic în spate. S-a petrecut într-osecundă< I-am aruncat un picior în piept şi s-a prăvălitpeste uşa de la baie scoţând-o din balamale şi prăbuşin-du-se ulterior împreună pe asfaltul rece.

* * *Exact, şi de când am aflat că aş putea să rănesc pe cinevadin imprudenţă, am început iarăşi să dau tot ce am maibun, ajungând astfel la timp la fiecare întrerupător.Continuam să beau însă aveam un plan. În intervalele deo oră, în loc să lenevesc în vreo magazie mohorâtă de-zlegând integrame, bând sau jucându-mă pe mobil,alergam după localizarea întrerupătoarelor care se suc-cedau rapid şi desenam hărţi şi strategii.Vreme de o lună n-am ratat niciunul. Apoi, încet-încet,dezmăţul a răsărit din cernoziomul monotoniei. Azi oratare, mâine două, poimâine patru şi aşa mai departe. Într-o zi am plesnit-o. Ştiam că într-o zi se va întâmpla.Nu atât că ratasem mai bine din jumătate de întrerupătoareverzi... Obişnuiam să apăs la ore nepotrivite. Era distrac-tiv.

* * *Minotaurul m-a vizitat în pauza de masă cu referatul gatafăcut. Mâncam o conservă sau ceva similar.Am citit. Îmi tăiaseră un salariu şi primisem un ultimatumpe motiv că pe data de x pornisem întrerupătorul 11 la ora14<28 în loc de 14<31.Foarte haios.În schimb inundasem subsolul.

* * *Exact, iar pe 2 octombrie 2009, am prins întrerupătorul 5în ultima secundă. Apoi am alergat până la scări, amcoborât în grabă, am încălecat o bicicletă (noul plan) şiam pedalat nebuneşte până la întrerupătorul numărul 46.

DebutPoesis interna\ional iunie 2011

64

Odată m-am plâns inginerului.- Există intervale de mai puţin de două minute.- Ai timp berechet, mi-a spus.

* * *Au urmat cincisprezece minute de respiro. Am coborât lasubsol fumând şi am observat că nu funcţionau două tuburifluorescente de importanţă maximă.Am aprins lanterna şi am orbecăit după întrerupătorulnumărul 30. Învârteam raza de lumină şi dădeam de zidurinetencuite, şobolani curioşi, pânze şi conducte stranii.Undeva se zărea un bec atârnat de plafon. Am stins lanternaşi am alergat până acolo. Transpirasem. Am dat mâneca lao parte şi am privit ceasul< 10<25. Apoi am privit lista< P.X.30 – 10<26. ON. Am căutat cu privirea un panou ajutător. Am fost nevoitsă mă urnesc din loc şi să-mi pun mintea îngheţată la con-tribuţie. În acel moment am reuşit pentru prima dată săpricep harta profesională.Căutam CAMERA ZERO.

* * *Am ridicat încetişor privirea de pe hârtie şi am zărit oclanţă. Am mai ridicat-o un pic şi am zărit un scris destulde mov< CAMERA ZERO.

* * *Această încăpere sinistră măsura patru metri pătraţi şiconţinea un pat, o măsuţă cu sertărele şi un întrerupătorverde pe care scria cu galben „30”. Şi un neon. Am apăsat, după care am privit ceasul de la mână< 10<28.Apoi lista< P.X. 30 – 10<26. ON.După ce am inspirat adânc mi-am lăsat oasele să se odih-nească pe marginea patului de o persoană învelit cu unpled albăstrui în carouri. O ţigaretă a fost arsă la capăt şi omână curioasă a fost întinsă către mânerele sertarelor.

* * *Exact, şi în cel de sus am găsit o revistă porno. Se chema„Lesbiene dulci” şi data din 98. am aşezat-o pe genunchi şio mână a fost întinsă către prohab.

M-am hlizit la fetele alea câteva minute şi la un momentdat am ajuns la ultima pagină. O puştoaică brunetă cu ochiverzi de viţel şedea goală pe un butoi din lemn şi privea înjos. I-am privit privirea şi am găsit că este cea mai frumoasăprivire ce-mi fusese dat să văd până atunci. M-am masturbatlent şi am ejaculat pe jos. Nu pot să zic decât că am avutnoroc.

* * *În sertarul de la mijloc am găsit o Biblie. Nu am atins-o.M-au cuprins furnicăturile şi o depresie usturătoare, senzaţiice m-au convins că sosise timpul să-mi dau demisia.Un optimism fără de margini s-a instalat atunci în creierulmeu acoperit de o cască galbenă cu dungi şi mai galbene.Aveam să mă duc la pescuit, la plajă, la ţară, la munte, labunici...Am început să râd.Apoi s-a deschis ultimul sertar şi am găsit o coală A4 destulde şifonată. Iată ce scria pe ea<

„Întrerupătorul 30 porneşte apocalipsa.P.S. Există o Biblie în sertarul de la mijloc.

Minsk Vivaldi,2 octombrie, 1445.”

Apoi am auzit o explozie teribilă şi am rămas înlemnit înbeznă.

(...)

Capitolul 5

Când am intrat în biserică arătam fix ca un proxenet. Şi le-am zărit fundurile. Două la număr. Unul dintre ele şi maiexact cel negru, aparţinea unui preot. Celuilalt nu i-amputut atribui nicio semnificaţie. Cei doi indivizi se pupaucu mocheta în faţa altarului. Exact, şi s-au întors simultanca să privească intrusul, adică pe mine, proxenetul. Preotulera într-adevăr preot şi când m-a zărit i s-a înfoiat barba şibulbucat globii oculari. Celălalt era o femeie urâtă în jurulvârstei de 30, cu păr galben şi faţa suptă. Când m-a văzuti s-a supt şi mai tare.Eram foarte bine dispus, surâdeam.- Pace vouă, pământenilor gingaşi! am spus.Mi-am dat din start seama că gagica era cam dusă cu plu-ta.- Vii cu gând bun? M-a întrebat.- Păi..., din moment ce am folosit cuvântul „pace”...

* * *Da, gagica avea probleme la ora 12. Îi fumega scufiţa.- Eşti Ucigă-l-Toaca? M-a întrebat.- Sunt Steve, Steve Wallace, am zis, dar îmi puteţi spunecum vreţi.Preotul s-a ridicat şi a făcut 2 paşi spre mine, după care aîntins braţele în lateral în stil melodramatic.- Ce se întâmplă afară? A vrut să ştie.- Păi, ce să se întâmple? Am răspuns înlăturând o scamăimaginară de pe tricoul meu argintat..., s-a prăbuşit totoraşul şi toţi oamenii se pupă cu asfaltul.- Se pupă cu asfaltul?! S-a mirat gagica.- Adică au dat ortul popii, ce n-ai înţeles?- Ortul??!!- Pfoa, am zis. Au arestat frizerul..., acuma pricepi?- Tatăl meu era frizer, a şoptit ea stupefiată.

* * *Popa s-a căţărat în turlă şi a vegheat prăpădul pentru unsfert de oră, timp în care am făcut cunoştinţă cu ştrulubat-ica...- N-ar fi mai bine să te ridici de pe jos? Am întrebat-o.N-avea nicio busolă> i-am oferit braţul iar lănţoaiele auzdrăngănit violent sub privirea sa ceacâră.- Steve! M-am prezentat.Mi-a apucat mâna şi a rostit< Ivenia.- Frumos nume..., nu eşti de prin partea locului, nu-i aşa?Era hipnotizată de vestimentaţia mea. Ceva nu era în reg-ulă...- Ce inel fain! A zis în cele din urmă.

Debut Poesis interna\ionaliunie 2011

65

* * *Preotul a coborât în grabă şi se vedea de la o poştă cât erade transpus.- Pocăiţi-vă! A ţipat. S-A APROPIAT ÎMPĂRĂŢIACERURILOR!- Mănânci căcat, a trântit-o Ivenia. M-am pleznit peste frunte. Preotul a făcut o sumedenie decruci şi ne-a binecuvântat.- Sunt Părintele Miltiade şi vouă vă zic< (ne-a ţinut o predicălungă) Judecata de Apoi e foarte aproape. Împreună vomvieţui puţinul ce ne-a mai rămas întru rugăciune şi miloste-nie... Tatăl nostru Care Eşti în Ceruri...- Stai în genunchi! Mi-a suflat ţăcănita.Şi am îngenuncheat şi am recitat în cor „Tatăl nostru”. Afost mişto.Miltiade a denumit fenomenul „Apocalipsă”. Am purtat odiscuţie foarte lungă şi foarte interesantă. Mă simpatizaenorm. M-a poreclit „Călătorul” şi încă din prima seară aînceput să-şi facă planuri în legătură cu sufletul meu bun.- Călătorule, tu ai suflet bun, mi-a zis, chiar dacă memoriata îţi conduce trupul într-o necesitate negativă. Ai un creiersclipitor, o, tu Călătorule, şi tu ai fost ales defel săsupravieţuieşti Apocalipsei întru Scopul Domnului Nostru.M-am temut şi eu, of, am crezut că voi ceda păcatului de amă îndoi de lucrare şi o tristeţe fără de margini a pusstăpânire pe săraca mea memorie. Dar acum sunt fericit şifericiţi vom fi cu toţii... Eşti fericit?- O, da, sunt fericit, am răspuns.O auzeam din altar<- Am un flamingo în balcon, ce mănâncă?- Aşa era de când o ştiţi? Am întrebat.- Nuuu, era foarte tăcută şi timidă. Vindea lumânări şiiconiţe cât era ziua de mare. Schimbam două vorbe pe lună.- Curios fapt.- Keops! Iepuri mici şi iepuri mulţi, explica Ivenia. (...)

* * *- Ce? Io am râie?- Uite, Ivenia, îmi pare rău că gândeşti în felul ăsta, dar noiavem treburi de rezolvat a căror importanţă capitală îţi estemai mult decât incomprehensibilă.- Intelectualii curului! A concluzionat.I-am promis părintelui că voi monta uşi altarului şi chiarasta am făcut. Ivenia s-a oicat cumplit. Pe tot parcursullucrării m-a disperat cu tot soiul de poveşti aberante. Unadintre ele suna cam aşa<- Am un milion de dolari la bancă. Într-o zi voi deschidecu ajutorul lor un parc de distracţii pentru oameni fărăsimţu’ umorului. Oameni încruntaţi se vor da în caruseliar alţi oameni bucuroşi îi vor privi pe oamenii încruntaţişi se vor distra privindu-le ridurile de pe frunte. Iar alţi oa-meni trişti se vor întrista şi mai tare, privind oamenii bu-curoşi cum râd de oamenii încruntaţi cum mănâncă vatăde zahăr. Iar alţi oameni fericiţi...- Cred că am înţeles ideea.Asudat, aplecat peste un borcan de cuie îndoite, gagica măfreca la icre cu poveşti şi întrebări.- De ce au murit toţi oamenii în afară de noi?- Pentru că a venit Apocalipsa, i-am răspuns.- A! Şi... de ce este ceru’ roz?- Pentru că a venit Apocalipsa, i-am răspuns în timp ceprindeam o balama.- A!

* * *- Pe tine cum te cheamă?- Steve Wallace.- Şi de ce eşti îmbrăcat ca un dobitoc?- Pentru că a venit Apocalipsa...

* * *Miltiade a reuşit să încropească un automobil funcţionalcare avea aspectul unui prototip neinspirat. Ivenia a fostfoarte încântată când a aflat că o luăm şi pe ea.- URA!!! Ne plimbăm cu maşina!Am aşezat-o pe banchetă. I-am dat brăduleţul parfumat săse joace şi mi l-a aruncat în faţă. Nimeni nu mai era ca noi>colindam ruinele şi făceam slalom printre rămăşiţe. Treicorpuri solare ne zâmbeau din direcţii diferite iar tăcereastrivitoare a dezastrului ne şoptea poezii despre Paradis.- Ziceţi şi voi ceva! Puse Ivenia capăt tăcerii nostalgiceînainte să se transforme în lacrimi sfâşietoare. Ce-i cu lin-iştea asta, cine-a murit?Jos pălăria.

* * *- Unde mergem?- La biserici, i-am răspuns.- Ce să căutăm acolo?- Oameni vii ca şi noi, i-am răspuns.- Şi ce să facem cu ei?- Să ne împrietenim cu ei.- Cu mine de ce nu vă împrieteniţi?...

* * *În prima zi am fost la două biserici şi n-am găsit pe nimeni.La celelalte nu se putea ajunge cu maşina deoarece străzileerau blocate.La întoarcere ne-a prins sulful iar ştergătoarele nufuncţionau... şi ne-am rătăcit. Oricum, popa conduceagroaznic. Tipa a trântit-o din nou şi nu m-am mai pututabţine să nu râd>- Auzi, preasfinţite? Da’ matale ai carnet de conducere?

* * *Era cam nasol în „sălbăticie”. Rămăseseră foarte puţinestele> atât de puţine încât le puteai număra.Am rămas în maşină şi când a adormit popa, Ivenia s-aoprit din trăncănit. O linişte mormântală.Pe la 2 noaptea sulful s-a evaporat şi m-am deşteptat dinaţipeală cu un deget în urechea stângă.- Steve! A şoptit ea.- N-ai somn?- Uite! S-a topit sulfu’!Am ieşit sub cer şi am numărat stelele< 24. Era foarte în-tuneric iar Ivenia mă ţinea de braţ. Nu ne puteam vedeachipurile...- Steve! (şoptea drăguţ)- Ce mai vrei?- De ce au mai rămas doar douăş’ patru de stele pe cer?Am oat şi am răspuns.- Nu ştiu, Iv, habar n-am...- Îţi zic eu de ce> pentru că a venit Apocalipsa.

CroniC{Poesis interna\ional iunie 2011

66

D escopăr cu plăcerecă, în ultima pe-

rioadă, renaşte în literatura românăceea ce eu aş numi romanul “neos-tentativ”, adică acela care-şi refuzădin start un proiect programatic, fieideologic, fie (la rigoare) afectiv-ma-nipulativ. Rădăcina de bucsau, roma-nul lui O. Nimigean, nu vrea să de-monstreze nimic> e doar o carte scrisăremarcabil despre un subiect comun.Ăsta e, până la urmă, farmecul discretal literaturii. Tema romanului, simplăîn modúl, dar bogată în semnificaţii,ni-l prezintă pe Liviu în ipostaza fiu-lui preocupat de sănătatea mamei lui,Hareta, pe care o aduce din satul natal

la oraş, la spital, şi pe care o duce în-apoi, după finalizarea sumară a tera-piei. Naturaleţea cu care Liviu tratea-ză dezagregarea trupească, jena de a-ţi cunoaşte părintele şi altfel (în si-tuaţii limită, adică), ruperea liantuluioriginar şi naşterea unei legături noi,de parteneriat într-ale învingeriimorţii, sunt, la O. Nimigean, tot atâ-tea pretexte de a împinge ficţiuneadincolo de barierele netrăitului, pen-tru a o readuce, cu mână sigură, întrelimitele crunte ale realului. E un felde ficţiune atât de bine articulată, în-cât se metamorfozează pe nesimţiteîn felii de un firesc perfect. De cealaltăparte, povestea de dragoste dintre Li-

viu şi Ioana (alias Zelda) adaugă an-goasei izvorâtă din iminenţa finaluluio dimensiune erotică, construind pa-noramic o imagine completă a ex-tincţiei şi a luptei surde pentru a oevita. Autorul, practicând o lentoaretoropită în modul de dezvăluire a su-biectului, recurge uneori şi la com-primări surprinzătoare a tuturor te-melor romanului, în bucăţi de text deun minimalism percutant< „Mă laspe patul din faţă. Scârţâie şi măhâţână. Urmăresc cu privirea tubulnegru aplicat direct pe perete. Se ri-dică de la instalaţia de deasupra pa-tului mamei perpendicular pe plafon,se-ntinde pe dunga acestuia, coboară

Aproape lini;te

Dan-liviu boeriu

CroniC{ Poesis interna\ionaliunie 2011

67

în diagonală spre laminator şi ieseafară. Zelda se ducea de obicei sin-gură la slujbă, mă rog, fără mine, cufetele, cu Mihaela, o aşteptam în gar-sonieră, privind peste pagină trans-misiunea de la Patriarhie, zoomuripe Iliescu făcându-şi cruce… Acumcu cine va fi mers? Din priza cu capacatârnă un cablu negru, pierzându-seprin pat şi perete. Aici conecteazădoamna doctor Rosenzweig aparatulpentru puncţie” (p.298).

Relaţia eroului principal cu mamasa se construieşte între limitele uneidualităţi necesare< Liviu este nevoitsă fie martorul vizual al degradăriitrupeşti a celei care i-a dat viaţă,dintr-o datorie filială de a o salva dela pieire. Fragilitatea fizică – de o tri-steţe uriaşă – a mamei sale este o do-vadă a evoluţiei urgente a înseşi vieţiilui Liviu, din care rădăcina vitală vafi smulsă brutal într-un viitor nu foar-te îndepărtat. Notaţiile pe margineaacestui subiect au ceva din indiscreţiaduioasă a copilului fascinat de ma-cabrul proximităţii morţii, de apro-pierea înceată a liniştii finale< „Parcăa mai pus ceva carne pe ea. Văzutădin spate, are pielea fină, umerii de-licaţi, dar încă puternici, fesele dinnou rotunjite. Din faţă – sânii s-aulăsat, dar am observat lucruri mai relela persoane de două ori mai tinere.Doar picioarele i-au rămas subţiri.[…] Am spălat-o pe cap ca pe copiiimici. Prin părul rărit, strâns de apă,craniul părea mititel şi fragil. Amşamponat-o şi am clăbucit-o. Am clă-tit-o. Apoi am îmbăiat-o, cum s-a pu-tut, pe restul corpului” (p.410).

Partea finală a romanului, cuprin-zând inserţii diaristice ale persona-jului-narator, reunite sub denumireade „Moleskine”, aduce completărievenimentelor relatate anterior, aido-ma unei umbre însoţitoare, relevantădin punctul de vedere al conturuluiiniţial al ideii. Liviu nu este doar fiulîngrijorat, ci un bărbat care trebuiesă decidă ce relief va da vieţii lui deacum încolo, şi care e predispus lareverii salvatoare ori la subtile eschi-vări sociale< „Mă plimbam pe străzi,intram în vorbă, priveam case,maşini, oameni, aproape că mă

simţeam bine. Încă un pas şi-aş fi tre-cut în lumea propriu-zisă. Dar ştiamtot timpul că legăturile s-au rupt. Că– foarte ciudat, pe pragul alienării –însuşi prezentul nu e nimic altcevadecât nostalgie” (p.430). Aceste frag-mente introspective, rezultat al unortonice resurse empatice, se ţes în rit-mul lent al romanului ca metode al-ternative de identificare a eului per-sonajului principal cu spaimele co-mune ale cititorului. Chiar dacă po-vestea „curge” într-un ritm deseoriexasperant de încet (însoţind cine-matografic aşteptările, anxietăţile şichiar disperarea celui care simte mi-rosul morţii), există totuşi în carte şipasaje de un umor amar ori sănătos,cu rol decompensator. Remarc sub-tilitatea autorului de a jongla cu idei-le, cu sentimentele şi cu proporţiilecatastrofei într-un mod care-l face unadevărat virtuoz în crearea de atmos-feră . Aici intră, de exemplu, limbajulfrust, încărcat de ardelenisme savu-roase< „Şoni-a’ mneu, bgetu’, înaintede-a muri, să ertaţ’, să pcişa pi el. Vi-nem să-l curăţ, cân’ mă vide cu li-gheanu’ aşa să-nerva, strâga la mine,să ertaţ’< «Lucreţă, du-te-n pcizdamâne-ta!»” (p.439). Palierele com-plementare ale poveştii, schimbareabruscă a registrului narativ şi prea-plinul experienţelor din roman sunt,deci, elementele fundamentale ale

acestui uriaş puzzle al vieţii pe careautorul îl asamblează în faţa noastră.

Dacă ar fi să reproşez ceva cărţii,aceasta ar fi faptul că romanul nu estrăin de anumite burţi neaşteptate,care îi încarcă inutil arhitectura. Aşnumi aici unele discuţii (savuroasedin punct de vedere lingvistic, de alt-fel) cu Artemiu, vechiul prieten, unrătăcit al tranziţiei româneşti şi undemn exponent al isteţimii brute. Oriindigesta „conferinţă” filosofică, plic-ticoasă şi complet irelevantă. Chiarşi titlul romanului lasă loc unor in-terpretări haotice, fiind vorba, de fapt,despre asumarea în cheie personalăa unui fragment biblic, în cotloanelecăruia n-am să intru acum. Acest er-metism aparent n-a făcut altceva de-cât să stârnească în mintea cititoriloro curiozitate legitimă, însă aceasta –nefiind satisfăcută în totalitate – ră-mâne într-o benignă suspensie araţionalului. Totuşi, nimic din toateacestea nu par a ştirbi impresia deansamblu asupra romanului lui Ni-migean. Pentru că dincolo de micile(şi cu certitudine discutabilele) im-perfecţiuni ale ambiţiosului produsfinal, se remarcă lesne că modul deconstrucţie a romanului e doar o pre-lungire scriptică a felului în care senaşte fiorul< un roman dens, aidomatrăirilor eroului principal> un romanlung, asemeni aşteptării fiului> în fine,un roman complet şi complex, întoc-mai ca viaţa pe care o cuprinde.

De aceea, o spun răspicat, Rădă-cina de bucsau e o carte mare, fărăputinţă de tăgadă. O scriitură dintrecele mai puternice ale ultimilor ani,un roman al experienţelor-limită, omeditaţie fascinantă asupra legături-lor dintre noi şi  dincolo. O carte aemoţiei pure şi a felului în care fiecareştie s-o preţuiască, trăind-o.

(O. Nimigean, Rădăcina de bucsau,ed. Polirom, 2010)

O. Nimigean

CroniC{Poesis interna\ional iunie 2011

68

N u e prima datăcând Nicolae Ilies-

cu şi George Cuşnarencu scriu o carteîmpreună. În 1991 apărea Dodecae-dru, un pseudo-roman poliţist în caretehnicile textualiste erau la vedere şila mare cinste. Dar Exilaţi în amintirinu e o carte de ficţiune. Cu cele douănume pe copertă şi cu un asemeneatitlu, s-ar putea crede că e vorba, în-tr-adevăr, de rememorări, de poveştidespre tinereţea literară, de portreteale unor prieteni, rivali, confraţi. Darnu, cartea asta e în primul rând unade interviuri, cel mai vechi fiind din1983, iar cel mai recent din 2007. Si-gur, din cuvintele adunate între co-perte se construiesc poveşti, portrete,amintiri, dar fragmentare şi uneledestul de fragile. Cei intervievaţi nuaparţin doar lumii literare, unii suntactori, alţii pictori, ziarişti, unii parcănu au nimic important de spus, alţii

ar mai avea multe de adăugat. E destulde trist să vezi că în 1983 Mihai Be-niuc încă miza pe Mărul de lângădrum şi era convins că el a scris pen-tru oamenii simpli, care nu-l vor uitaniciodată. Iar Edgar Papu încă maiera convins că protocronismul e oprioritate în raport cu ideea de sin-cronism. Adică, noi nu gâfâim în ur-ma altora, ci putem câteodată lua star-tul înaintea lor. Citind printre rânduriunele dialoguri, vedem că disputadintre scriitori şi critici nu e o invenţierecentă, ci parcă ar străbate uşor în-treaga istorie literară. Din toată aceas-tă polemică poate ar trebui să rămânămai ales întrebarea< criticul literar estecel care explică o operă sau cel careimpune nişte scriitori? Un posibil răs-puns îl dă în altă parte Ovidiu S.Crohmălniceanu< criticul literar artrebui să întreţină sentimentul valo-rilor autentice. Din păcate, cele mai

multe interviuri sunt schematice, niciîntrebările nu par a fi foarte inspirate,nici răspunsurile nu prea pot fi ur-mate de alte întrebări mai incitante.O notă aparte o fac scrisorile trimiselui Nicolae Iliescu de Ovidiu S. Croh-mălniceanu, la începutul anilor 90,când mentorul prozatorilor optzeciştise autoexilase în Germania şi, prinineditul lor, salvează cumva întregul.

Pe ansamblu cartea e dezamăgi-toare, deşi are câteva pagini care mer-ită reţinute. Partea cea mai importan-tă o constituie interviurile, implicitamintirile, care au o legătură directăcu generaţia ’80> şi, de fapt, cred căasta se aştepta de la o carte cu unasemenea titlu, semnată de cei doi< săaducă noi date despre istoria acesteigeneraţii, singura generaţie literarăadevărată impusă în literaturaromână postbelică. Dar strict legatede acest subiect sunt doar câteva di-

Interviuri, amintiri, amalgam

veronica-alina Constănceanu

CroniC{ Poesis interna\ionaliunie 2011

69

aloguri cu Mircea Nedelciu, Ioan Lă-custă, Ion Stratan, Ovidiu S.Crohmălniceanu. Partea bună e că aufost publicate iniţial (cu o singură ex-cepţie) în anii nouăzeci, şi libertatease simte, adresările sunt uneoricolocviale, şi gândurile necenzurate.Concluzia ar fi una simplă< impor-tante rămân cărţile, acolo se spun lu-crurile esenţiale, interviurile au maimult rolul de a stârni interesul, de aincita la dialog< Părerile unui scriitordespre toate lucrările asupra căroraare cu adevărat ceva de spus se află încărţile lui, spune la un moment datCrohmălniceanu. Interviul îl someazăsă-şi expună aceste opinii direct şi câtse poate de scurt, ca nimeni să nu maipiardă timp căutându-le acolo undear trebui. Deşi interviurile par a fi fă-cute în viteză, tot putem găsi câte cevadespre programul optzecist, desprefelul în care optzeciştii s-au format cascriitori. Ioan Lăcustă subliniază im-portanţa cenaclului condus deCrohmălniceanu< Dacă totuşi ampublicat două-trei cărţi e pentru căeraţi voi, junimiştii. Chiar şi când n-am mai venit iar la cenaclu – ăsta-ifelul meu de a fi, nu prea agreez ce-naclurile – scriam tot cu gândul lavoi. Iar Ion Stratan aduce vorba de-spre cenaclul condus de NicolaeManolescu< Am făcut poezie, cei dinCenaclul de Luni sau Ion Mureşan laCluj, ori Antonesei şi Danilov la Iaşi,din milă şi teamă, cum spunea Aris-totel. Nu numai universul închis alcuvântului ne-au trimis spre comu-nicare. Era apoi şi tentaţia apropieriide persoane cu aceleaşi preocupări,astfel că, împreună cu Iaru şi TraianT. Coşovei am scris cât ne-au dusmintea, inima şi literatura în scundatavernă mohorâtă. Am putea com-para şi elementele de poetică schiţatede Ion Stratan cu opiniile similare alelui Muşina, Cărtărescu, sau ale altorlunedişti< Generaţia 80, prin obiectu-alism, ironie şi intertextualism, a de-schis noi căi poeziei, apropiind-o deplurivocitatea discursului poezieimoderne şi căutând să recreeze onatură pe care discursul totalitar ofragmenta. O parte din ironia noastrăa fost asociată discursurilor ante-rioare, dar noi ne disociem de ironiacare nu e o formă a libertăţii, sfidând

necesitatea din relaţia marxistă.Mircea Nedelciu, cel care s-a ocu-

pat cu îmblânzirea realităţii, continuăîntr-un fel demersurile sale teo-retizante şi uşor polemice, construindo paralelă între literatură şi realitate<Din punct de vedere tehnic, între put-ere şi literatură nu este o prea marediferenţă. Ambele se bazează pe textpentru a manipula sufletele şi conşti-inţele. Ceea ce diferă (…) ţine descopurile manipulării, apoi de can-tităţi, de natura şi conţinuturile rec-ompenselor promise, de altceva decâtde tehnica propriu-zisă. Şi aici Nedel-ciu spune câte ceva despre literaturacare ar trebui să formeze un cititorrezistent la manipulare. Optzeciştiivorbesc despre lupta cu cenzura, cuturnătorii dovediţi sau nu, cunoscuţisau nu, dar şi cu ideologii de serviciude la Luceafărul, spun câte ceva de-spre felul în care s-au descurcat în co-munism, dar şi despre încercările dea supravieţui în hăţişul tranziţiei, învacarmul anilor 90. Literatura evăzută ca o manifestare a libertăţii,măcar a celei interioare, dacă cea ex-terioară era limitată (Ioan Lăcustămărturiseşte că a scris pentru a-şi păs-tra libertatea). Ar fi mult de discutatîn ce măsură această afirmaţie a luiIon Stratan e adevărată sau nu< Noicred că am luptat nu numai împotrivasărăcirii prin materie, dar şi împotrivaîndobitocirii prin ghilotina spiritualăa limbii de lemn. Dar mai ales rămânedilema rostită tot de el< într-o con-junctură politică ambiguă poate răsăriun adevăr literar viabil? Un posibilrăspuns îl dă Mircea Nedelciu (inter-viul e luat în 1990)< Cartea, Carteacea mare, încă n-a apărut. Şi când vaveni, ea nu va fi a generaţiei, va fi aunui singur om. Cam în aceeaşi pe-rioadă, Mircea Cărtărescu (într-unarticol care nu are legătură însă cuvolumul de faţă) spunea cevaasemănător< intrarea în literatură seface în grup, consacrarea e individu-ală. Nu întâmplător am făcut aceastătrimitere, în primul rând pentru căundeva, în interviul luat lui Crohmăl-niceanu, apare şi ideea că o generaţieare o mentalitate proprie şi până laurmă aşa se diferenţiază de cele prece-dente. Iar generaţia 80 e una dintrecele mai solide din literatura noastră.

Importanţa literaturii şi a scrisu-lui, a întoarcerii la scris în oricecondiţii sunt mereu subliniate. Înapoila scris, băieţi! Asta să ne fie deviza,spune la un moment dat Ioan Lăcustă.Iar Stratan crede în continuare într-un spirit al poeziei care se încarneazăîn emiţători mai mult sau mai puţindeterminaţi, care duc mai departe untip de gândire şi sensibilitate. Dar şiCrohmălniceanu repetă apăsat în di-verse scrisori că scrisul nu trebuieabandonat niciodată< Sper că nu te-ailăsat de scris fie şi printre picături, şiceva substanţial, îi spune el lui NicolaeIliescu, într-o scrisoare datată 5 sep-tembrie 1993. Mediul uman actual,carierele socio-politice senzaţionaleşi surprinzătoare, în toate privinţele,până la urmă, istoric intelectualămorală, sunt o materie formidabilămorală, sunt o materie formidabilăpentru ochiul tău crud şi condeiul tăusatiric. Aştept de la tine o carte caresă rupă gura. Scrie-o fără să te gân-deşti la apariţie, la cititori şi chiar lacritică. Scrie-o pentru plăcerea tastrictă. Şi în 25 februarie 1994 revine<Ce mai scrii? Ar fi mare păcat ca, atrasde diversele solicitări zilnice, să negli-jezi scrisul. Din nou, în scrisoareadin 8 mai 1995, repetă îndemnul, deşiştie că nu toate stau aşa cum ar trebui<Aş vrea să aflu că nu ai pus literaturaîn cui, în ciuda condiţiilor vitrege şia debusolării totale pe care o cunoaştecritica.

Exilaţi în amintiri e o carte oare-cum interesantă doar pentru cei carenotează cu acribie orice detaliu legatde generaţia 80. Pentru că aşa cumzicea Mircea Nedelciu< Ce-i aia istorialiteraturii? Tu scrii cu gândul la unastfel de ceaslov plin de praf pe care-l înjură probabil toţi studenţii în prea-jma examenelor? (…) Dacă va fi săintri în istoria literaturii (…), atuncifii sigur că vei intra cu tot cu ciorneşi jurnale, locuri de muncă şi amantepărăsite, ediţii revizuite şi interviuridate prietenilor. Dacă nu, nu!

(Nicolae Iliescu, George Cuşnarencu,Exilaţi în amintiri, Editura MuzeulLiteraturii Române, 2010)

70

Cine scrie poezie e nebun

„Cine scrie poezie e nebun“, afirma provocator poetul Peter Rühmkorf în anul 1979. Fără îndoială că această frazănu şi-a pierdut valabilitatea. Altfel cum ai putea să te dedici, să te dăruieşti cu trup şi suflet unei cauze care nu oferăaproape niciodată perspectiva siguranţei financiare, care nu e recunoscută pe plan social, care te pune mereu sub semnulîntrebării, care (din fericire! îţi vine să strigi) te zdruncină întotdeauna. La începutul anilor 2000, o afluenţă de voci nois-a impus conştiinţei publicului – voci, pe de o parte, conectate între ele sub semnul culturilor de reţea ale noilor mediaşi care, pe de altă parte, căutau să atragă atenţia pe cele mai diverse căi şi în mod cât mai ostentativ. Centrele au fost şisunt în continuare Berlin, Leipzig, München şi Renania, unde s-au constituit grupări literare şi au avut loc lecturi îngrup, bazate pe prietenie sau simpatie. Premisele estetice rămâneau în fundal. Au fost descoperite noi formate şi locuride lectură, aşa încât nu de puţine ori poeţii au ajuns să citească în cluburi, în faţa a sute de persoane. Reviste nou înfiinţatesau deja existente – bella triste, edit, poet, lauter niemand, Das Gedicht ori Macondo –, precum şi edituri mici –kookbooks, yedermann, Lyrikedition 2000 sau parasitenpresse – au devenit cutia de rezonanţă a acestor voci noi şi astatement-urilor lor teoretice. Am putea completa afirmaţia lui Rühmkorf< cine editează sau publică poezie e la fel denebun. Cu toate acestea, nu trebuie trecut cu vederea faptul că scena poeziei germane trăieşte în mare măsură dinentuziasmul micilor editori şi al redactorilor de reviste – care scriu adesea ei înşişi. S-au înfiinţat edituri care au făcutcunoscut acest „fenomen“ în rândul unui public mai larg. În paginile de cultură ale ziarelor s-au purtat discuţiiînverşunate pornind de la întrebarea dacă apăruse într-adevăr o nouă generaţie – pentru a folosi un termen vag – şidacă ea avea anumite caracteristici calitative. Între timp, nu poţi să nu observi că în Germania s-a dezvoltat o scenă apoeziei care se aseamănă, poate, doar cu flora şi fauna unei luxuriante păduri tropicale, greu de cuprins cu privirea. Oscenă imposibil de adus la un numitor comun – atât de diferite sunt profilurile individuale ale poeţilor. Iar dacă totuşifacem această tentativă, putem vorbi, citându-l pe teoreticianul literar Peter Geist, despre „neo-patetici, purişti şialchimişti ai limbii, experţi postmoderni ai simulării, constructori de imagini, suprarealişti sociali şi descriptivi“. Voci,aşadar, care nici nu-şi reneagă propria tradiţie – purtată, mai degrabă, în spate ca un bagaj greu – şi nici nu se înscriuîn siajul ei. Motivele, temele, punctele de pornire nu sunt, fireşte, cu adevărat noi – cum ar putea să fie? –, iar poemulse lasă reinventat tot atât de puţin ca limba sau chiuveta. El trăieşte – ca tot ce înseamnă producţie – din ceea ce oferămediul înconjurător. Noul constă în strategiile şi transformările diferenţiate pe care le generează prezentul. Ceea ce esuficient pentru a distinge poezia de proza şi dramaturgia contemporane. Mulţi dintre cei implicaţi au publicat un volumsau mai multe, devenind actori importanţi ai vieţii literare din Germania. Uneori, scena poeziei seamănă cu o asociaţiede întrajutorare< faptul că un poet scrie, pe una dintre numeroasele platforme de pe internet, o recenzie pozitivă saubinevoitoare la o carte a unui confrate nu face decât să confirme atenţia insuficientă acordată fenomenului poetic. Întregpeisajul poeziei – cei vârstnici, cei consacraţi sau cei tineri – e uşor de cuprins cu privirea şi, dacă s-ar strânge laolaltă,poeţii abia ar reuşi să populeze un sat fără magazine. E drept că oraşe întregi scriu poezie, dar puţini sunt cei care oscriu cu şiretenia negustorilor şi cu tenacitatea câinilor de sanie. Dacă se vând 3000 de exemplare dintr-un volum, sepoate vorbi de un succes editorial> în mod obişnuit însă, tirajele – atât la editurile mari, cât şi la cele foarte mici – sesituează undeva între 50 şi 500 de exemplare. Cel puţin te consolezi cu faptul de a putea strânge mâna fiecăruicumpărător al cărţii fără să-ţi rămână urme. Antologiile de poezie se vând, evident, mai bine. Teme cum ar fi iubirea,iarna, oraşul ş. a. oferă cadrul.

Doar o mână de poeţi îşi permit, probabil, să trăiască exclusiv din publicarea volumelor lor> mult mai mulţi îşi câştigăexistenţa din lecturi, workshopuri, burse, premii, traduceri, colaborări în presă, recenzii, câţiva se zbat între job şi scris,alţii luptă la limita supravieţuirii, unde s-au instalat deja. Dacă facem însă abstracţie de văicăreala generală cu privire lasuccesul care nu mai vine, la câştigurile insuficiente etc., nu putem să nu observăm că există un interes – în ciudaperformanţei economice care coboară până la zero sau chiar mai jos – în a promova poezia, fie prin premii şi burse, fieprin recenziile surprinzător de numeroase din ziare. Săptămânalul de mare tiraj Die Zeit publică în fiecare număr opoezie< e puţin, dar e mai mult decât te-ai aştepta. Poemul trăieşte în umbră şi tocmai în asta constă forţa lui. Întrucâtnimeni, aproape nimeni nu-i acordă atenţie, ia naştere o literatură ce nu poate fi scrisă în conformitate cu regulile pieţei.O literatură rezistentă la criză şi independentă, care nu e nevoită să se supună modelor, care nu poate copia succesul,dar e capabilă să fie la înălţimea epocii şi totodată să o ia înaintea prezentului. E un gen literar care riscă şi câştigă,fiindcă nu are nimic de pierdut. O nouă generaţie – spre a folosi pentru ultima oară acest termen vag – aşteaptă startul>o parte din reprezentanţii ei pot fi întâlniţi, de exemplu, pe www.gdreizehn.wordpress.com.

Traducere în limba română de Andrei Anastasescu

Patru tineri poe\i germani `n rom]ne;te(grupaj realizat cu sprijinul Institutului Goethe din Bucure;ti)

björn Kuhligk

71

Născută în 1979 la Großenhain, Ulrike Almut Sandig trăieşte în prezent laLeipzig. Studii de istoria religiilor şi indologie, precum şi de literatură laInstitutul German de Literatură din Leipzig. A primit numeroase premii,printre care prestigiosul Premiu Leonce und Lena (2009), Premiul „Porculde Argint“ în cadrul festivalului lit.COLOGNE şi Premiul Hotlist (ambeleîn 2010 pentru volumul Flamingos). Volume publicate< Zunder (2005),Streumen (2007), Flamingos (2010) şi Dickicht (2011). Este coautoare(împreună cu Marlen Pelny) a audiobook-ului der tag, an dem alma kamillenkaue (2006). Piese de teatru radiofonic< Hush Little Baby (2008) şi UnterWasser (2010).

ulrike almut sandig

PoeziePoesis interna\ional iunie 2011

72

ich werde vom Flirren der Bäume im Licht nichtssagen, auch nicht von den Bäumen an sich.

kein Wort von der Buche im Hinterhof der Ärztinderen Tochter im Schlafzimmer stirbt, kein Wort

vom Blauglockenbaum im eigenen Hof, unter demich und du bis spät in der Nacht sitzen und so tun

als sei die Tochter der Ärztin nur in den Gedichtendie ich aufschreibe, echt. ich werde vom Flirren

der Bäume im Licht nur die Kronen preisgebendie Kronen der Bäume im kreiselnden Wind und

die Nadeln, die immer grun sind, daran. ich werdeso tun, als sei nur das hitzige, flimmernde Licht

eingestickt in die Kronen der Fichten, ganz echt.aber nicht ihre eng stehenden Stämme darunter, nieschmale Schatten, der Wald, die Bäume an sich.

hab sagen gehört, es gäb einen Ortfur alle verschwundenen Dinge, wie

die verschiedenen Sorten von Äpfelndie Clowns und die Götter, darunter

auch jenen guten Gott von ManhattanKarl-Marx-Stadt und Konstantinopel

Benares und Bombay und die Namenvon zu vielen Braunkohledörfern

befänden sich, hab ich sagen gehörtin der Mitte des Weißtannenwalds

der jede Schallwelle schluckt. der Ortwär, so habe ich sagen gehörtauf keiner gultigen Karte verzeichnet.

wenn die Lautsprecher aus sind und die Spots abgestellt, wenn der letzte Sprechchor verklungen sein wird im Backstagebereich der Geschichte

wenn die Kostumuniformen weggehängt sinddie Putzkolonne verschwunden sein wird, wennder Zuschauerraum still im Halbdunkel liegt

dann stellen Sie sich noch mal auf die Buhneund sprechen mir nach< es war alles nichtecht. es ist niemand zu Schaden gekommen.

also sprechen Sie nach< es war alles nicht STOP

nu voi sufla o vorbă despre pâlpâitul copacilor în lumină, nici despre copacii în sine.

nimic despre fagul din curtea interioară a doctoriţeia cărei fată moare-n dormitor, nici un cuvânt

despre arborele-prinţesei din propria mea curte, sub caretu şi cu mine stăm până noaptea târziu şi ne prefacem

că fata doctoriţei nu e reală decât înpoemele pe care le scriu. din pâlpâitul

copacilor în lumină voi da-n vileag doar coroanelecoroanele copacilor în vântul rotitor şi

acele lor mereu verzi. mă voipreface că numai lumina fierbinte, tremurătoare,

brodată-n coroanele molizilor e complet reală.nu trunchiurile lor strânse unul într-altul dedesubt, niciodatăumbre înguste, pădurea, copacii în sine.

din câte-am auzit, ar exista un locpentru toate lucrurile dispărute, cum sunt

diversele soiuri de mereclovnii şi zeii, între care

şi bunul Dumnezeu din ManhattanOraşul Karl Marx şi Constantinopol

Benares şi Bombay şi numele prea multorsate construite pe straturi de lignit

s-ar găsi, din câte am aflat,în mijlocul pădurii de brazi albi

care-nghite orice undă sonoră. loculnu e, aşa am auzittrecut pe nici o hartă valabilă.

când difuzoarele tac şi spoturilese sting, când ultimul cor va fi amuţit în culisele istoriei

când uniformele sunt puse bine pe umeraşeiar echipa de salubrizare va fi dispărut, cândsala de spectacol rămâne tăcută-n penumbră

atunci mai urcaţi o dată pe scenăşi repetaţi după mine< nimic din toate astea n-a fostadevărat. nimeni n-a fost rănit.

deci repetaţi< nimic din toate astea n-a fost STOP

GeDiCht Poesis interna\ionaliunie 2011

73

vom Flieger aus siehst du

tags die smarten Bluescreens der Poolsin tausend und einem Garten am Haus

Quadrate uberhaupt, je weniger du undich von Deutschland entfernt sind. sieh

nachts in Blutorange die Laternenalleenjener persisch kubanischen (wo sind wir?)

Städte! da unten leuchten die Highwayshier oben leuchten wir. die Nacht hebt an

wir kommen voran – bekommst du deinKind hier, wie nennst du es dann? nenn‘s

ASIA nenn’s ALMUT, nenn’s ALPHA, lassOMEGA sein. wir kommen von irgendwo herwir schlafen, wir fliegen nirgendwo hin.

Gespräch mit Ken Taurus

von Cumuluswolken stamme er absagte er mir und meinte es nicht

symbolisch. er sei halb Mensch undhalb Pferd, nicht Fisch und nicht Fleisch

nichts Halbes, nichts Ganzes und ehrlichgesagt, er wär zu gern ein Andrer

als er, zu gern wär er weniger zornigund völlig enthaart, mehr Ixion

und weniger lustern, oder wäre erdoch lieber Rappe als Recke, lieber

Hengst als Mann, lieber Tier als Kriegergeschlecht,er könne sich nicht recht

entscheiden – an genau dieser Stelleverlor er den Faden. wir standen

uns gegenuber. ich fragte nicht nach.er hat mit den Hufen gescharrt.

ich stand noch lange und starrteihm nach, bis er mit wehendem Schweif

im Dickicht verschwand. seine Hufeließen tiefe Serifen im Boden zuruck.

ce vezi din avion

ziua elegantele blue screen-uri ale piscinelorîn cele o mie şi una de grădini lângă casă

pătrate mai ales, cu cât ne-apropiemde Germania, tu şi cu mine. priveşte

noaptea aleile, cu felinare de culoarea portocalelor roşii, din oraşele acelea (unde suntem?)

persano-cubaneze! acolo jos strălucesc autostrăzileaici sus strălucim noi. se face noapte

avansăm – aici o să naşti? ce nume vrei să-i pui copilului tău? spune-i

ASIA, spune-i ALMUT, spune-i ALPHA, renunţăla OMEGA. venim de undevadormim, nu zburăm nicăieri.

De vorbă cu Ken Taurus

mi-a spus că se trage din noriicumulus şi nu era nimic simbolic

în asta. că e jumătate omjumătate cal, că nu e peşte şi nu e carne

nici jumătate, nici întreg şi la dreptvorbind tare i-ar mai plăcea să fie

altcineva, tare i-ar plăcea să fie mai puţin mânios şi complet depilat, mai mult Ixion

şi mai puţin lasciv sau ar prefera oaresă fie cal negru decât erou viteaz,

armăsar decât bărbat, animal decât stirpede războinici, nu se poate

hotărî – exact în punctul acestaa pierdut firul. stăteam

faţă-n faţă. nu i-am pus întrebări.a scurmat în pâmânt cu copitele.

am mai stat mult acolo privindîn urma lui până a dispărut în hăţişuri

cu coada fluturând. copitele luiau lăsat serife adânci în pământ.

PoeziePoesis interna\ional iunie 2011

74

immer viel zu spät aufstehn und immer istmir zu kalt. immer denk ich ans Heimgehnund heimlich im eigenen Zimmer< an mich

und niemanden sonst. immer verrenk ichbeim Strecken der eigenen Knochen< dich.

weiter nichts machen. wochenlang schlafen zur Übung furs Wegsein

in völliger Abwesenheit meines eigenenNamens. nur zweimal im Monat träumen.

einmal von den kahlen Bäumen zu Hause.ein anderes Mal vom Neuschnee und wieer Decken und Kissen und Laken einschneit.

seit ich gar nicht mehr da bin, fällt mir alles leicht.mittwochs verkau einer Eier, donnerstags fängteiner Fisch. freitags fällt kurz der Strom aus, späterwird punktlich der Wecker gestellt. ja. keiner sagt»Sonnabend« außer mir selbst, und ich bin nicht da.heute fehle ich einem. morgen kau er sich was.alles fällt leicht. jedes Tierlein steht nächtens amPlatz. aber mein Platz steht leer. aber das fällt mir –

Tamangur

draußen kommt Wind auf. drinnen halten wir stilldie Gesichter uber Atlanten gebeugt. im Fenster-kreuz schießen uns Kiefern uber die Köpfe, umunser Zimmer herum wächst ein Wald! nennenwir ihn „Tamangur“, weil alles, was da ist, einWort haben muss, das man aufschreiben kann.mein Bruder, mein Bruder, wann haben wir unsbloß hierher verirrt, zwischen den Wurzeln derVerben schrecklich verirrt, hast du den Ruckweggar nicht markiert?

Schwesterlein, Schwester, alles hab ich vergessen<das Brot und die Namen der Vögel, die Ortszeit,den Teerweg zuruck. alle Sachen wie Straßen, wieAirports, wie Luverkehr, Ampeln stehen aufanderen Karten verzeichnet. also bleiben wir hierim Zimmer im Wald, den keiner, du nicht und ichauch nicht, noch einmal verlässt, kaum dass er(wie gleich?) benannt ist. draußen reiben dieKiefern sich gegeneinander, grei Wind in dieBäume, auch ihre Namen hab ich vergessen. dunennst sie „die mit den harten, den ledernenNadeln“, ihre faustgroßen Nusse fallen zwischenden Falten der Stämme herab und treffen unsnicht. im Zimmer liegst du. daneben lieg ich undkenne dich –

Tamangur

afară se iscă vântul. înăuntru stăm nemişcaţi,cu feţele aplecate deasupra atlaselor. în cruceaferestrei pinii se ridică fulgerător peste capetelenoastre, de jur împrejurul camerei creşte opădure! s-o numim „Tamangur“, pentru că totce-i acolo trebuie să poarte un cuvânt pe caresă-l poţi scrie. fratele meu, fratele meu, oarecând ne-am rătăcit noi aici, între rădăcinileverbelor – ne-am rătăcit îngrozitor –, n-aimarcat drumul de întoarcere?

surioară, sora mea, am uitat tot< pâinea şinumele păsărilor, ora locală, drumul înapoi,asfaltat. toate chestiile astea, aeroporturi, traficaerian, semafoare, sunt trecute pe alte hărţi.aşa că hai să rămânem aici, în camera dinpădurea pe care nimeni, nici eu şi nici tu, n-omai părăseşte, de-ndată ce e (cum vine asta?)numită. afară pinii se freacă unii de alţi, vântulpătrunde-n copaci, şi lor le-am uitat numele.tu-i numeşti „cei cu ace tari, de piele“, conurilelor cât pumnul cad între cutele trunchiurilorşi nu ne ating. tu eşti în cameră, culcat. eu,culcată lângă tine, te cunosc –

Traducere din limba germană de Andrei Anastasescu

sculat mereu prea târziu. şi mereuprea cald. mereu mă gândesc la mersul acasăşi pe ascuns în camera mea< la mine

şi la nimeni altcineva. când îmi întind oasele, te sucesc mereu< pe tine.

nefăcut nimic altceva. dormit săptămâni în şir exersând plecarea

în absenţa deplină a numelui meupropriu. visat doar de două ori pe lună<

o dată copacii desfrunziţi de acasă,altă dată zăpada nouă şi cumtroieneşte ea pături perne cearşafuri.

de când nu mai sunt deloc aici, totul îmi e la-ndemână. miercurea cineva vinde ouă, joia cinevapescuieşte. vinerea se ia puţin curentul, mai târziuse pune cu precizie deşteptătorul. da. nimeni afarăde mine nu spune „sâmbătă“, iar eu nu-s aici.azi cineva-mi simte lipsa. mâine îşi cumpără ceva.totul e la-ndemână. fiecare animăluţ stă noaptea lalocul lui. dar locul meu e gol. dar asta îmi e –

75

Poezia lui Daniel Falb (născut în 1977 la Kassel) a fost publicată în numeroasereviste (Edit) şi antologii (Lyrik von Jetzt). Falb locuieşte în prezent la Berlin. Aprimit numeroase premii, printre care premiul de debut acordat de LiterarischesColloquium Berlin pentru volumul die räumung dieser parks (2005). Cu patru aniînainte, în 2001, i se acordase Premiul literar Prenzlauer Berg. Volume publicate<die räumung dieser parks, 2003> naturezas-mortas sociais – 33 poemas (volumbilingv, în portugheză şi germană), Lisabona, 2009> bancor, 2009.

Daniel Falb

GeDiChtPoesis interna\ional iunie 2011

76

***

auf dem werksgelände leben. die in sich zurück laufende quelle....... das herz zahlt die leber.

says the infant, ich werde sehr bald sterben.... bringe die stets wieder aufstehenden clowns in den boden ein.

....dieses individuum sei eine herde, die, indem sie weiterzog, auf anderen körpern zu grasen begann. die nach dem schneeballsystem arbeitenden gesellschaer.

wieviele mahlzeiten kannst du heute abend einnehmen........ ohne von den eigenen fortschritten erdrückt zu werden. die hochbegabten unter den opfern.

landschaen aus erwartung,......... einsehbar wie ein vorgarten. wir erkennen darin den waldbrand, darunter das grundwasser.

ihr leuchten ist ihre didaktik........... das nähere regelt ein bundesgesetz. wie häufig kannst du heute abend schlafen gehen. a thousand years.

I dwell in Possibility...Emily Dickinson

***

sieh diesen handlungsfamilien beim wohnen zu. heute ist der tag der sechs milliarden. historische schlachten stellen uns nach und wir sie.

von histaminen überwältigt kommen somit viele natürlich zur welt....... ein über jahre geprobter, über jahre nicht aufgeführter festumzug.

.................überlegene formen des schämens, der sterilisation, wenn du ein kitten bist. die hervorbringung des gesichtes als enthaarung und weltausstellung.

crystal palace zeigt das feuer selbst der nationen wie der gebürtlichkeit........... das ist die adresse eines strauches, eines blättchens, eines zellhaufens.

ich betrat den länderpavillion und kam als großfamilie wieder heraus. ich verpflanzte 1967 das erste menschliche herz, in zwillinge.

bequeme laufwege verlinken die sande, bequeme laufzeiten erleuchten sie flammend, die biennale. einfarbig ausgemalte makrophagen.

..................welche werkphase ist das und was davon bleibt. die abstoßung der organe. die abstoßung, der hand, der künstlerin.

***

geodätische kuppeln, von ungräsern umstanden, gelandet.... wasserfälle und nährende brunnen im erdlosen anbau. ich sehe die augen,

die den kaiser gesehen haben, nicht mehr........ kindergärten, abgefetzt herabhängende gewebeteile des sozius, kultiviert binnen tagen wie rasenpartien. und

zahllose dimensionen des parlaments saugten, noch eingerollt, materie ein... während sie still vor sich hin weinten. roll aus die blühenden wiesen.

Poezie Poesis interna\ionaliunie 2011

77

***

a trăi pe terenul fabricii. izvorul ce se întoarce in sine....... preţul ficatului esteinima.

says the infant, voi muri în curând.... pe clovnii sumeţindu-se mereu apleacă-iînapoi spre pământ.

....pare-se că individul acesta e o cireadă care, în drumul ei, începe să pască pe altetrupuri. acţionarii funcţionând după metoda bulgărelui de zăpadă..

de câte ori poţi să iei masa astă seară........ fără să fii strivit de propriile progrese. ceifoarte talentaţi printre victime.

peisaje în aşteptare,.........previzibile ca grădina din faţa casei. distingem în elepădurea în flăcări şi dedesubt pânza freatică.

strălucirea e modul lor de a fi didactice........... detaliile sunt reglementate de o legefederală. de câte ori poţi merge la culcare astă seară. a thousand years.

I dwell in Possibility...Emily Dickinson

***

priveşte la aceste familii în mişcare cum locuiesc. azi e ziua celor şase miliarde. bătălii istorice ne zugrăvesc pe noi şi noi pe ele.

fireşte, mulţi oameni vin pe lume copleşiţi de histamine....... o procesiune solemnămereu repetată şi niciodată realizată.

.................forme superioare ale ruşinii, ale sterilizării, dacă eşti un liantindestructibil. naşterea chipului ca depilare şi expoziţie internaţională.

în crystal palace se arată însuşi focul naţiunilor şi al natalităţii........... aici e adresaunui arbust, a unei frunzuliţe, a unei aglomerări de celule.

am intrat în pavilionul naţional şi am ieşit de acolo în chip de familie extinsă. amfăcut primul transplant de inimă, în 1967, unor gemeni.

alei generoase conectează nisipurile printr-un hyperlink, durata calmă a alergării înparc le iluminează brusc. bienala. macrofage zugrăvite într-o singură culoare.

..................la ce etapă a operei s-a ajuns şi ce rămâne din ea. respingerea organelor. respingerea. a mâinii, a artistei.

***

cupole geodezice, încadrate de buruieni, aterizarea.... cascade şi fântâni hrănitoareîn brazda fără pământ. nu mai văd ochii

care l-au văzut pe împărat........ grădiniţe de copii, carnea sfârtecată a prietenuluiatârnând în fâşii, totul se cultivă în câteva zile ca o parcelă de gazon. în timp ce

dimensiunile nesfârşite ale parlamentului, încă rulate, absorb materia... plângândtăcut ca pentru sine. desfăşoară pajiştile înflorite ca pe un rulou.

GeDiChtPoesis interna\ional iunie 2011

78

....felsquellwasser umspült in dünnem film ihre wurzeln< die freundschasnetzwerke.perser teppich und trailer park, durch identische ersetzt über nacht. die

haupteinheit der fortpflanzung erstreckt sich landläufig bis zum horizont....... ein gau.das war die geschichte von aids 1900-1950.

***

die messbare tiefe der organisation, die uns animierte. den urmeter prüfen. die häuser bestehen aus kuchen.

montagne sainte-victoire´s twenty four expiring versions per time unit. beachte das frischedatum der umgebendendinge.

die natur produziert fertiggerichte. durch öffentliche ämter mithin geht das geerntete, geht das körpergewichtbekleidet hindurch.

wir lagen übereinander, in der generationszeit. auf mir befand sich ein präsident und die endlose reihe seinerlebendigsten darsteller.

sagt eine erbse zur andren. die nachschublinien sind über und über mit wohngebieten bedeckt. rasen vonbürgerbüros.

wenn strukturen auf die straße gehen, was ist dann die straße. und das obst, am strauch sekundenlang optimalkonserviert.

ich zahlte in der lebensmittelabteilung und bekam das geld am auto-maten zurück, das an den bäumen wächst.

***

beide dimensionen der gleichförmigkeit, deren ebene von zisternen eingekerbt ist, in die

hinein das tätigsein abläu< physiologisch die dankbarkeit des karten- und würfelspiels.

kaninchen der pik sieben, zutiefst besorgt nimmt sie den illusionismus zur kenntnis, zau-

bert den hut. es könnte der eindruck entstehen, die vorstellung verstoße gegen naturrecht.

zum verschwinden gebracht worden ist< eine zersägte jungfrau, ein nickendes haupt, ein

plexus samt enthaltenem gedanken. sieh, die applikation auf ihrem engen kostüm, die haut

ihrer oberarme, metallisch, o-orange. das verderben soll nicht willkürlich auf uns kommen,

sondern wie seligkeit geregelt, als herauskaufen der arbeitskra aus dem ansonsten ganz

sich selbst überlassenen kinder-geschöpf. versprach doch das programm die abschaffung

des verschwindenlassens, als ingewahrsamnahme der straffälligkeit aus dem ansonsten ganz

sich selbst überlassenen kinder-geschöpf< du merkst nicht, was fehlt. ich träume, zu hause

zu sein, mit meinen kindern, jedes ein teil von mir. mohammad, vergiss mich nicht. ............

Poezie Poesis interna\ionaliunie 2011

79

....izvor de munte scăldându-le în treacăt rădăcinile< reţele de socializare.covor persan şi trailer park, înlocuite peste noapte prin ceva identic.

unitatea principală a procreării se întinde de obicei până la orizont....... o catastrofă nucleară.istoria SIDA între 1900 şi1950.

***

adâncimea organizaţiei care ne însufleţea poate fi măsurată. verificaţi unitatea de măsură. casele sunt din turtă dulce.

montagne sainte-victoire´s twenty four expiring versions per time unit. atenţie la termenul de valabilitate allucrurilor care te înconjoară.

natura produce semipreparate. aşadar, prin instituţii publice trece tot ce s-a cules, trece greutatea trupului şi ahainelor.

stăteam unii peste alţii, la vremea generării. deasupra mea era un preşedinte cu şirul său interminabil de actoridebordând de vitalitate.

îi spuse un bob de mazăre altui bob de mazăre. liniile de întărire sunt invadate de cartiere de locuinţe. peluze cubirouri burgheze.

când structurile ies în stradă, ce mai este atunci o stradă. şi fructele, conservate pe arbust, în cele mai bune condiţii,preţ de câteva secunde.

am plătit la alimentara şi am primit banii înapoi la automatul care creşte în copaci.

***

ambele dimensiuni ale uniformităţii, pe acest plan sunt încastrate cisterne, în care

se scurge esenţa activităţii< fiziologic recunoştinţa jocului de zaruri şi de cărţi.

iepurii unui şapte de pică, profund îngrijorată ea acceptă iluzionismul şi execută

trucul cu pălăria. S-ar putea crede că spectacolul încalcă dreptul natural.

au fost făcute să dispară< o fecioară tăiată cu fierăstrăul, un cap înclinat aprobator,

un plex împreună cu gândurile pe care le conţine. Iată aplicaţia de pe costumul ei mulat,

pielea braţelor, metalică, oranj. Nenorocirea un trebuie să vină peste noi la întâmplare,

ci reglementată precum fericirea, ca o răscumpărare a forţei de muncă dintr-o

creatură-copil altminteri încredinţată cu totul sieşi. programul a promis totuşi abolirea

dispariţiilor, ca pe o luare în custodie a culpabilităţii din creatura-copil altminteri

încredinţată cu totul sieşi< tu nu observi ce lipseşte. eu visez să fiu acasă

la copiii mei, fiecare parte din mine. mohamed, nu mă uita. ............

Traducere din limba germană de Maria Irod

80

Născută în 1979 la Berlin, Uljana Wolf a primit în 2006, pentru volumul de debutkochanie ich habe brot gekau (2005), prestigiosul Premiu Peter Huchel, devenindcea mai tânără laureată a acestei distincţii. A urmat, în 2009, volumul falschefreunde. Texte semnate de Uljana Wolf au apărut în numeroase reviste şi antologii(e.g. Lyrik von Jetzt). Poemele ei au fost traduse în poloneză, bielorusă şi engleză.Este prezent[ `n antologia New European Poetry (Graywolf, 2008).

uljana Wolf

Poezie Poesis interna\ionaliunie 2011

81

MAPPA

was ist der wohnort? der wohnort isteine kreuzzehn. was ist die kreuzung?

in der verkroksten mundart der wälderist die kreuzung das wort baum. warum

spielen heimatländer in den luen karten?niemand hat die länder je nach hause gehn

sehn. ein baum im wald der nähespracheist im kartenspiel die zehn. aus seinem holz

werden auf der karte kreuze gemacht.die länder tragen hier ihren wohnort ein,

dann legen sie die feder ins mäppchenzuruck. was ist ein mäppchen? zuruck.

mit nelly sachs

DREI BÖGEN < BOUGAINVILLE

0

vertupfelter morgen, wie er unterm nebel aufsteigtwies unterm löschblatt durchweicht, wasserfarbenhang aus blattspitzen und hang zu zipfelndem tullschält sich ein ästlein aus dem kostum, hat keinenkörper, streckt sich, besinnt sich auf (grun) und dienervenenden in der schulter des tals begrußen dasbewegen den arm, sie legen die hand auf den tischzu den knoten, bluten, der nicht zu fassenden lu –

1

fehlen die nebenblätter, fehlen die fasslichen grundeum dich herum und ist so ein verholzenes komplottein tatort der beschreibung, häutig, rippig, ist so oder griffel besetzt mit papillen, kapier das, ohne einanschauen, ausgesetzt allein dem anprall der vokalezwischen haaren, stacheln, lässt sich das verwachsenlässt sich das einheimsen, zipfliger saum samt etwalanzettlicher spreite, kopier das, im zwittern der laute –

2

finde eiförmige hochblätter, finde heute am wegrandnoch die inseln, vieläugig, zweideutig leuchtend, auswelcher nähe wären sie umsegelt, mit welchen händenals seemann verkleidet, wäre das verstanden, paarigebeutel und pralle stände, wie gepresst, warst du nichtgestrandet in der ausgesetzten lu, brandiger mundund umschlag von farbe in ware, wahnsinn, wie dasweiter heckt und dich mit einem wort< einsträuchert –

Mapa

ce e un domiciliu? domiciliul eo încrucişare, ce-i o crucificare?

în dialectul de plută al pădurilorcrucificarea e cuvântul pom. de ce

joacă patriile cărţi prin aer?nimeni n-a văzut vreodată ţări mergând

acasă. un pom în pădurea limbii vecineîn jocul de cărţi trefla e cruce.

din lemnul lui se fac cruci pe cărţi pe hărţiţările îşi trec aici domiciliul,

pe urmă îşi vâră stiloul în mapăşi-o luăm de la capăt. ce e o mapă? da capo.

cu nelly sachs

trei file< bougainville

0

dimineaţă punctiformă cum se înalţă sub ceaţăse umezeşte sub sugativă, acuarela unei clineo dantelă de frunze înclină să se destrame ca un tulse descojeşte o nojiţă din costum, n-are corpse întinde cugetând la (verde) şi terminaţiunilenervoase din umărul văii salută mişcareamişcă braţul, aşează mâna pe masă către noduripetale ale aerului de necuprins –

1

lipsesc sepalele, lipsesc temeiurile înţelegeriiîn jurul tău şi-i aşa un complot lemnosloc al faptei în descriere cu membrane, cu nervuri, cedes ocupat e pistilul cu papile, pricepe, cooperează, fărăo privire atentă, expus doar ciocnirii vocalelorîntre cili, ţepi, se lasă invadat, implantatsuprasolicitat ca un tiv descusutlanceolată faţă a frunzei, copiază asta, în hibridizarea

sunetelor –

2

află frunze ’nalte ovoide, află azi la buza drumuluiîncă insule luminând din mii de ochi cu dublu sensde la ce apropiere corabia le-ar ocoli, cu ce mâinideghizat în marinar s-ar putea înţelege aşa ceva,traiste perechi, aşezări neclintite, presate parcă nuai acostat în aerul expirat gură a talazuluişi ambalaj colorat al mărfii, curată nebunie, cumurzeşte mai departe şi ’n cuvânt te-mplantează.

GeDiChtPoesis interna\ional iunie 2011

82

3

sag wie nach dem ersten augenubergehen die fädenwandern, sich verbreiten uber mauern, zäune, lippennetz aus kleinen explosionen, oder plosiven, probierdas als lösung, zier< mundstulpen und bruchige hautoder nach innen fächern, falten, paperflowern, dannfolge den namen zur insel zuruck, sag solos ist einesprache, die blume plaua nennt, den aufprall kenntauch solches borgen und gepfluckte bluten bergen –

OV

laurens jungste schwester hat die gabe,gäste schon im vestibul zu verfuhren.sportlich, wie sie, wenn der herr nochsteht, bereits auf seinem schoß schwebt<nur mit worten. wir leben ja in dereingangshalle, man ist zu nichtsverpflichtet. anstand, handstand, einschöner mantel sein – tarnung ist alles.während sie die marmorstatue an dertreppe wärmt, kläre ich unsere taktik<ähnlichkeit. so kann uns jeder sehen, undkeiner nehmen, was uns nichtgehört.

OmU

laurens jungste schwestern hat die gabe,gäste schonend aus dem vestibul zufuhren. wortgewandt, sportlich, kaumdreht der herr am schloss, da schwebt erschon hinaus. wir leben anders in dereingangshalle, unserem nichtsverpflichtet. wir richten weniger alsschöne mäntel an, man wärmt sichbesser mit der marmorstatue als mitunserer dunnen haut. die sieht unsimmerhin ähnlich< etwas mitgenommen,vielleicht gehört sie uns auch.

3

spune cum cutreieră firele după prima privirecum se răspândesc ele pe ziduri, pe garduri, pe buzeo plasă de mărunte explozii sau implozii, încearcăsoluţia asta, înfrumuseţează< gură suflecată şi piele ’ncreţităsau suptă în interior, ridată, paperflowern, pe urmăreia drumul după nume spre insulă înapoi, spune soloe o limbă, florii îi spun plaua, ciocnirea cunoaşteşi astfel de împrumuturi, ştie să ascundă florile culese –

i mean, men are just big sleepers, right. theonly thing that makes them blink is mink.

i mean, men are just big sleepers, right. theonly thing that makes them blink is mink.

V.O.

sora cea mică a lui lauren are darul de-aseduce uşor oaspeţii chiar din vestibul.sportivă cum e când domnul stă încă ’npicioare l-apasă pe pedală< numai gura-i deea, doar trăim în holul de la intrare nu teobligă nimic. statul în cap, statul în mâini,să fii un palton frumos – travestiul e tot. întimp ce ea încălzeşte statuia de marmorăde la scară, explic tactica< asemănarea. aşapoate vedea oricare, nici unul n-o să ne iace n-avem.

O.S.

sora cea mică a lui lauren are darul de-areduce binişor oaspeţii chiar din vestibul.sportivă şi bună de gură, când domnulumblă la yală îl şi aruncă afară. trăim altfelîn holul de la intrare, obligaţi nimiculuipropriu croim mai puţin decât paltoanefrumoase, te-ncălzeşte mai bine statuia demarmoră decât propria piele subţire careoricum ne seamănă< puţin şifonată, poateo avem şi pe ea.

SUBSISTERS

Poezie Poesis interna\ionaliunie 2011

83

OV

barbara ist zuruck. hooked, caught andcooked. keine konnte schnellersprechen, weiter laufen, nie weit genug.ich helfe ihr, den koffer auszupacken.gänsehaut, wenn mir die slipdress seidedurch die finger rinnt, und auf demabendkleid das glänzen der pailletten ...kannste haben. barbara keckert. in jederzimmerecke steckt sie eine neuezigarette an. vorm fenster fad diedämmerung der kleinen stadt, das kleineklatschende meer, nacht der kleinenfische.

OmU

barbara ist zuruck. fortgegangen,hergefangen. schnelles schnappen,weiterer durchlauf, nicht weit genug. ichhelfe ihr, den koffer auszupacken< ganzhaut und hand, die seide liegt wiewasser an, und mit dem abendkleid ...die die pailletten … kannste glänzen.barbara keckert. in jeder, sagt sie, stecktein neues zimmer, jedes mit ecke,zigarette, fäden, dahinter wieder fenster,winzig eine stadt, ein damm, ein kleinesmeer, das nachts den kleinen fischenapplaudiert.

V.O.

barbara s-a întors, hooked, caught andcooked. nimeni să vorbească mai repedenu putea, nici departe s-alerge, niciodatădeparte destul. o ajut să despacheteze. pielede găină, când dresul de mătase îmi curgeprintre degete şi pe rochia de seară luciulpaietelor… ia-l, ce-aştepţi, barbara latrăprin toate colţurile odăii. îşi aprinde onouă ţigară, în faţa geamului fad e amurgulmicului târg, mica mare ’n aplauze,noaptea micilor peşti.

O.S.

barbara s-a ’ntors, a plecat, a ’nhăţat, ahăpăit ceva la repezeală şi iar alergări, nudestul de departe. o ajut să despacheteze<toată ’s piele şi mână. mătasea se lipeşte caapa, şi rochia de seară pe care paietele…luceşte, ce-aştepţi. barbara latră, în fiecare,spune, e o nouă odaie mare, fiecare cu colţ,o ţigară, fire, în spate iar geamuri minusculun oraş, un dig, o mică mare aplaudândnoaptea micii peşti.

my sister hates fish. they don’t talk much,and their scales make but for tacky dresses.

my sister hates fish. they don’t talk much,and their scales make but for tacky dresses.

Traducere din limba germană de Nora Iuga

84

björn Kuhligk

Născut în 1975 la Berlin, Björn Kuhligk este unul dintre cei mai apreciaţi poeţicontemporani din Germania. Versurile lui au apărut în monografii, antologii,reviste şi pe internet. În 2003 a editat, împreună cu Jan Wagner, Lyrik von Jetzt, ofoarte apreciată antologie de poezie contemporană. Kuhligk a primit diversepremii literare, printre care, în 2007, bursa Fundaţiei „Compania prusacă decomerţ maritim“ şi, în 2008, o bursă de lucru oferită de Senatul Cultural alBerlinului. Volume publicate< Engelschrot, 1997> Es gibt hier keine Küstenstraßen,2001> Am Ende kommen Touristen, 2002> Großes Kino, 2005> Der Wald im Zimmer.Eine Harzreise (împreună cu Jan Wagner), 2007> Von der Oberfläche der Erde,2009> Bodenpersonal, 2010 etc.

Poezie Poesis interna\ionaliunie 2011

85

SPIEKEROOGER MITTERNACHT

Zwei geplünderte Körper, Partyzeltenach Blitzeinschlag, das Meer sprichtauch wenn die Liebenden fallen, moin, moinfällt die Liebe, wir sind versichert, nicht

in der langen Nacht der Musen streunertman davon, erst sozial, dann demokratischgehts auch weniger, weißt schon, ach, neekommt einer, fragt, warum schreiben Sie

Gedichte, können Sie davon leben, Antwortendie wie Weltraumschrott, danke, es geht, das hat Füße, an denen weiter oben Finger, die hörendas Blut durchs Herzeleid stampfen

VON DER BIOMASSE

Der Gärtner stößt den Spaten tiefdie Baumaschinen zwitschernjetzt wird die Leere zwischen null und eins geschlossen

das Kind der Nachbarn behauptet, dass jeder Reißverschluss zwei Prellböcke hat, und regnets, geht man ins Aquarium und streichelt den Koi

IN DER LUFT

Wir guten Menschen in der Luwir trinken was, was kümmert michdie Schwerkra, wenn ichden Arsch auf dem Sitz, zugehörigallem Überdauernden, und abstoßenddas, was das verhindern könntedie beleuchteten Wolkenbänke betrachtewir guten Menschen in der Luman kroch ja, immerhin, jawohlaus der Urkruste, aus dem Wasserund nun als Großgruppe mit Flügeln und ist da was, was höher istder Patient, wir sind versichertwird geprü, bevor man ihn verschließtwir guten Menschen in der Ludie Sonne eine Handgranate und wären da Bäume, weit draußen, von Schnee bepulvert, es rieselte von den Ästengeht ein Neger in einen Supermarktund sagt, einen Fußball bittewir guten Menschen in der Ludie schlanke Stewardess, die wederdick noch schroff sein darf, die schläund träumt nur in Hotels, wir schlagenuns, wenns sein muß, selbst aufs Maulals auflösendes Element sieht der Satellit

Miez de noapte la Spiekeroog

Două trupuri devalizate, corturi unde s-a chefuitlovite de trăsnet, marea vorbeştechiar şi-atunci când iubiţii au sfârşit-o – bună, salut,de sfârşeşte iubirea, avem poliţă de-asigurare, nu

hoinărind prin lunga noapte-a Muzelorvei putea s-o ştergi de-aici, social mai întâi, apoi democratica doua mai puţin, ştii doar, zău aşavine unul, te-ntreabă< totuşi, de ce scrieţi

versuri, oare se poate trăi din asta, răspunsuricare ca rumeguşul cosmic, destul de, mulţumesc, are picioare şi ceva mai sus deşte, care-audsângele tropotind prin pătimirile inimii

Biomasă

Grădinarul înfige-adânc cazmauape şantier ţiuie maşinăriiacum lacuna dintrezero şi unu se-nchide

copilul vecinilor pretinde căun fermoar are două opritoricând plouă intri la Acvariu şi mângâi un gourami

În aer

Noi ăştia oameni buni din aerbem un pahar – ce-mi pasă miede gravitaţie când şed cucuru’ bine-nfipt în scaun, aparţinândde tot ce se perpetuează, şi refuzândtot ce-ar împiedica aceasta,în timp ce lung privesc la norii luminaţinoi ăştia oameni buni din aerorice s-ar spune, ne-am târât, da-da,din crusta primordială, din apeşi-acum ca macrogrupă aripatăe poate-aici ceva mai înaltpacientul, suntem asiguraţie cercetat ’nainte de-a-l închide sub capacnoi ăştia oameni buni din aersoarele o grenadă şi de-ar fi pomiacolo, departe, acoperiţi de pulbere dezăpadă care s-ar scutura de pe crengiun negru intră-n supermarketspunând< Daţi-mi vă rog o minge de fotbal noi ăştia oameni buni din aerstewardesa graţioasă nu trebuiesă fie nici grasă nici răstită, dormindşi visând doar prin hoteluri, dacă-i musai ne dăm noi singuri peste gură, satelitul captează un element de disoluţie

GeDiChtPoesis interna\ional iunie 2011

86

die Spur des humpelnden EskimosKnopfauge, drück zu

UNISONO AM FENSTER

Der Regen kommtich atme ein, dann Schneeund wieder aus

ich fotografierteden Morgen am Abendin Langzeitbelichtung

ich sah auswie man aussiehtwenn man raussieht

die Arme, ruderndhalb drei, dann dreialles ist verständlich

UND KEINE APFELBAUMBLÜTE

Auch der Frühling nicht und nichtdas Knallen der Forsythien, wennda Forsythien wären, das Kartoffelfeldein Rechenbeispiel, die Rehe, zweiam Rand, schreckha, Richtung Nordendie Wolken, ach was, die Wolkenbänkesie ziehen, von einem deutschen Acker darf nie wieder ein wie-Vergleich ausgehen, am Morgen stand der Traktoran anderer Stelle, hatte die Katze die Meerschweinchenkinder im Bauch

VOICE OVER(für Aline Helmcke)

Ich träumte, ich ging durcheine nach und nach expandierendeexplodierende Spontanvegetationund hatte nichts, das heißt allesQuatsch, nichts, sagen wirein bißchen von dem und diesemim TV sah ich als überflüssigeRandgruppe die letzten Exemplareeiner Tierart und fühlte den Pulsdraußen drei Mädchen mitBierflaschen auf Fahrrädern, was sollman da, fuhren vorbei bei 30 GradCelsius im Mondschatten, ich sahwas ich hörte, ich hörte, was ichsah, selten so ein Einverständnis

urme de eschimos şchiopătândOchi-de-nasture, închide-i bine

Unison la fereastră

Vine-o ploaietrag aeru-n piept, apoi zăpadăşi iar îl expir

am fotografiatdimineaţa de cu searăcu timpi de expunere prelungiţi

arătam cam aşacum arăţicând te-arăţi la fereastră

braţele – vâslinddouă jumate, apoi ora treitotu-i pe-nţeles

Nicio floare de măr

Primăvara nici ea, nicipocnetul forsiţiilor de-ar fipe-aici forsiţii, câmp de cartofiexemplu aritmetic, în margine sperioase două căprioare, şi norii – înspre nord, da’ ce zic< norii, maldăre de noriceru’ străbat, niciun ogor germansă nu mai dea prilej de comparaţie cum-precum, în zori de zi tractorul staaltundeva, iar mâţa, uite! cu niscaicobai micuţi căzuse grea

Voice Over(pentru Aline Helmcke)

Am visat că păşeam printr-ovegetaţie spontanee bălării, adică!în expansiune crescândă, explozivă,şi n-aveam nimic, ce tot spun nimic, astea-s prostii – să zicem mai binec-aveam câte-un pic din asta & aiaam văzut la tv un așa-zis grup marginal excedentar< cele din urmă exemplareale unei specii de animale, şi-am simţit pulsulcelor trei fete de-afară cu biciclete şi cu sticle de bere, ce-ai putea să mai, au trecut prin faţa mea pedalând pe 30°Celsius la umbra lunii, am văzutce-am auzit, am auzit ce-amvăzut, arareori aşa armonie

Poezie Poesis interna\ionaliunie 2011

87

BODENPERSONAL(für Johannes Frank)

Das Kind auf der Fieberwieseöffnet ein Auge und schließtes wieder, gegenüber endetdas Nachtprogramm, wachteiner auf, trinkt was und sieht, wie ich hier drübenan der zitternden Folie des Seesden Haubentaucher beobachte

MIT KIND

Ich saß hier als junger Mann mit Vitamintablette im Glasein Dichter im Erlebnis und Rasenkein Rollrasen, es fiel ein Apfel

ich saß hier mit einer Wespe zwischen den Zähnen, ein Dreikäsehoch unter Notstrom und nichts als der Wunsch

den Erdkern gekaut zu habenvorm Schlafen las ich Kapielskiund hörte den Atem, den vertrautenden eigenen, den dazwischen

BOSPORUS

Zwischen Asien und Europa brülltdie Sonne, links ein Teetrinkerrechts ein Videotourist, Käptn mein Käptn, was haben wir hier

Wasser, nichts als Wasser, und Häuser am Wasser errichtet, ich träumte, daß der kleine Bär aus zwei Blechhütten eine Regentonne baute

nachts, vom Dach aus, sah man Lagerfeuern gleich, die Lichter flackern als Welt-, Wald- und Wiesen-Mensch erkannte man die Rinde, die Sorgenlampe brennen

Personal terestru(pentru Johannes Frank)

Copilu-ntins pe pajiştea febreideschide-un ochi şi îl închideiar, colo vizavi tocmai sfârşeşteprogramul de noapte, careva sedeşteaptă, bea o gură şi vede cum eu aci de partea ailaltăaplecat peste folia tremurată a laculuiprivesc cu-atenţie cufundarul

Şi copil

Am şezut aici pe când eram tânărcu tableta de vitamine-n paharpoet în trăiri şi trăsnirinu de nori, a căzut un măr

am şezut aici cu-o viespe-n-fiptă între dinţi, un ţânc de-o şchioapă sub curent de avarieavând o dorinţă, şi-atât<

să fi mestecat sâmburele pământului’nainte de culcare citeam din Kapielskişi-auzeam o respiraţie ştiută – pe-a mea, pe-aceea dintre

Bosfor

Între Asia şi-Europa urlă soarele, în stânga unu’ bea ceaiîn dreapta e-un videoturist, căpitanecăpitane, ce-avem noi aici

apă, nimic altceva decât apă, şi caseclădite pe ţărm, am visat că micul urs a-njghebat din două colibede tablă o cisternă pentru apa de ploaie

de pe-acoperiş, noaptea, zăreailuminile pâlpâind ca nişte focuri de tabărăca om de lume de pădure şi de pajiştivedeai arzând scoarţa, lampa de ajutor

Traducere din limba germană de Alexandru Al. Şahighian

CroniC{Poesis interna\ional iunie 2011

88

N imic mai stabil laprima vedere decât

Germania anului 1900, a;a cum oevoca Walter Benjamin în retros-pecţiile sale încărcate de nostalgie< olume în faţa căreia forţele distructiveale timpului par să se arate neputin-cioase şi unde lucrurile au ceva dinculoarea severă a eternităţii. E sufi-cient să pătrunzi în locuinţa din Blu-meshof nr. 12 pentru a respira un aerde „siguranţă burgheză”, strâns legatde „trăsătura inconfundabilă” a aceleiepoci< „nepăsarea cu care lăsa lucru-rile în voia timpului curgător”. Aici –ne încredinţează Walter Benjamin –„domnea un tip de mobile care (...)erau pătrunse de sine şi de proprialor durată. Nenorocirea n-avea loc înîncăperile acelea, unde nici măcarmoartea nu se arăta. În ele nu exista

nici un locşor pentru murit> aşa căproprietarii obişnuiau să moară în sa-natorii, iar mobilele lor ajungeau, încăde la prima succesiune, pe mâna ne-gustorilor”. Aceasta nu este însă decât„faţa diurnă” şi fatalmente superfi-cială a unei realităţi care se metamor-fozează brusc, odată cu lăsarea nopţii,într-un spaţiu coşmaresc, bântuit de„visele rele”, căci aici întunericul seconfundă cu faimosul „thanatosobiectivat” despre care vorbeşte Ba-chelard şi are stranii proprietăţi vam-pirice> până şi întunecoasa casă a scă-rilor, atât de inofensivă în aparenţă,poate căpăta din senin configuraţia„gurii de umbră”, devenind „locuinţaunui spirit vrăjmaş, care-mi îngreuna(...) mădularele şi mă sleia de puteri”,acţionând asupra umorilor vitale cao uriaşă hârtie de sugativă. O aseme-

nea trăire nu poate să fie, fireşte, decâtun preludiu al morţii, punctul de por-nire al unei iniţieri întru efemer des-pre care mărturisesc mai toate pagi-nile acestui memorial à la Proust, alcărui adevărat protagonist este tim-pul. Un timp care nu poate fi perceputdecât ca trecut, ce fascinează tocmaipentru că e irecuperabil, astfel încâtrememorarea devine un autosupliciu,trăit, în mod paradoxal, cu neaştep-tate frisoane de voluptate. Şi tocmaiaceastă „învechire” aproape instanta-nee a timpului („Timpul se învecheaîn micile odăi umbroase, deschise că-tre curţi”), metamorfoza cvasi-simul-tană a prezentului în trecut pare a fiprincipala temă a cărţii lui Benjamin,legată de un soi de „complex al para-ginei” care se traduce prin fascinaţiapentru toate lucrurile atinse de ghea-

Complexul paraginei

octavian soviany

CroniC{ Poesis interna\ionaliunie 2011

89

rele timpului şi pentru locurile carefac inteligibilă alchimia misterioasăa trecerii< „...cu mult înainte ca acestelocuri să capete un aer atât de pustiu,încât au devenit mai antice decât în-seşi băile romane, colţul acela al Gră-dinii Zoologice purta în sine trăsătu-rile a ceea ce avea să fie. Era un colţprofetic. Căci, aşa cum există plantecărora li se atribuie puterea de a în-făţişa viitorul, există şi locuri înzes-trate cu acest dar. Sunt îndeobşte lo-curi părăsite, dar şi coroane de copacirezemate de ziduri, alei care se înfun-dă sau parcurile mici din faţa unorcase în dreptul cărora nu se opreştenimeni niciodată. În asemenea locuri,pare că tot ce urmează, de fapt,aparţine trecutului”. Nu e, aşadar, demirare că praful exercită asupra co-pilului Benjamin o fascinaţie aproapeerotică („cel mai aproape mă simţeamde făpturile îmbrăcate-n praf ”) şi căînsemnările sale sunt ticsite de sim-boluri ale efemerului, cum ar fi bu-năoră fluturii, a căror vânătoare îiconferă memorialistului sentimentulcă s-a transformat el însuşi într-o efe-meridă, vânătorul şi prada devenindsolidari în numele aceleiaşi vulnera-bilităţi în raport cu timpul ostil< „Ve-chea pravilă cinegetică îşi începeadomnia între noi< cu cât mă apropiammai mult, prin toate fibrele, de animal,cu atât deveneam mai fluturatec în-lăuntru, cu atât fluturele căpăta mailimpede, în purtările sale, culoareahotărârii omeneşti, iar în cele din ur-mă părea că nu-mi pot răscumpăraexistenţa de om decât cu preţul prin-derii lui”. Iar „existenţa de om” desprecare vorbeşte aici autorul este solidarăfără doar şi poate cu aşa-zisele onto-logii ale declinului, întemeiate pe sen-timentul acut al mortalităţii, de undeatracţia arătată de Benjamin pentruaspectele declinante ale somaticului,pentru toate fenomenele corporalecare implică un deficit de vitalitate.În această ordine de idei, departe dea constitui un inconvenient, boala re-prezintă un moment privilegiat, căcipresupune diminuarea până aproapede colaps a tonusului vital, stopareaproceselor fiziologice „grosiere”, iarterapia aplicată acum este povestea,care implică un contact aproape epi-dermic cu dioramele prăfuite ale tre-cutului< „...amintirea cinei şi a tufelorde zmeură era cu atât mai îmbietoarecu cât trupul se simţea eliberat pentru

totdeauna de nevoia de a mânca. Înschimb avea nevoie de poveşti. Pu-ternicul şuvoi ce străbătea poveştiletrecea şi prin trup, luând cu sine sim-ptomele morbide ca pe tot atâtea ră-măşiţe plutitoare> durerea devenea undig ce nu ţinea piept povestirii decâtla început> mai târziu însă, când po-vestirea-şi aduna puterile, el era mă-cinat dedesubt şi, spălat de valuri, pie-rea-n străfundurile uitării. (...) Mi sedestăinuiau povestea vieţii unui în-aintaş sau regulile de conduită aleunui bunic”. O asemenea terapie esteînsă una à rebours, fiindcă nu-şi pro-pune revigorarea ţesuturilor atinse deboală, ci aducerea pacientului la o sta-re larvară, un soi de simbolică regre-siune ad uterrum, ce va conduce ladeclanşarea unei inepuizabile capa-cităţi fabulatorii, concretizată într-un„joc de umbre” care exprimă tocmaiesenţa existenţei umane< vremelnicia<„...într-o vreme când dealurile şimunţii nu-mi spuneau încă mare lu-cru, îmi cunoşteam prea bine crestelepernelor. Şi conspiram sub pătură cuputerile care le porunciseră să se ri-dice. (...) Mă vâram înăuntru> îmi tră-geam pătura pe cap şi-mi plecam ure-chea la abisul întunecos, hrănind dincând în când tăcerea cu nişte cuvintecare se întorceau la mine sub formăde poveşti. Uneori degetele se ames-tecau şi ele în spectacol şi regizau larândul lor o scenă”. Strâns legată decultul obstinat al trecutului, povesti-rea se converteşte astfel într-un actcu caracter magic, capabil să surprin-dă miracolul fiecărei clipe, care re-zultă tocmai din caracterul ei efemer,căci faptul de a fi trecător le infuzeazăacum tuturor lucrurilor o uriaşă pu-tere de fascinaţie. Astfel, cărţile frun-zărite în copilărie capătă, în amintirilelui Walter Benjamin, aspectul mira-jelor policrome, vorbesc o limbă airizărilor şi a luminescenţelor, antici-pând parcă cine ştie ce revelaţie< „Princărţile acelea bântuiau furtuni. Dacădeschideam una din ele, aş fi fost pur-tat până-n miezul ei tainic, unde untext schimbător şi tulbure – un textgreu de culori – se înfiripa într-unnor. Culorile erau clocotitoare şi eva-nescente, dar băteau mereu într-unviolet izvorând parcă din măruntaieleunui animal tăiat. Inefabile şi plinede-nţelesuri ca acel violet interzis erautitlurile – şi fiecare îmi părea mai ne-obişnuit şi mai familiar decât cel di-

naintea lui”. Între vraja lucrurilor şivraja literei/semnelor se stabileşteastfel un perfect paralelism, căci elesunt supuse deopotrivă aceluiaşi re-gim al mortalităţii ce le conferă teri-bila putere de seducţie a fantomati-cului, ba, mai mult decâr atât, ca înteoretizările textualiste de mai târziu,reveriile lui Benjamin ajung să sur-prindă transformarea substanţei so-matice în materia nebulară a semnu-lui, metamorfoza corpului în literă şilimbaj, pe baza vechiului principiuocult al corespondenţelor şi analogii-lor, ce funcţionează în interiorul unuispaţiu unde totul e (sau tinde a de-veni) semn< „Am învăţat din vremesă mă deghizez în cuvinte, care, defapt, erau nori. Căci darul de a recu-noaşte asemănări nu e decât o ră-măşiţă palidă a vechiului instint de adeveni asemănători şi a ne comportamimetic. Această putere o aveau asu-pra mea cuvintele. Cuvinte care măfăceau să mă asemăn nu copiilor-mo-del, ci locuinţelor, mobilelor, hainelor.Eram desfigurat din pricina asemă-nării cu toate câte mă înconjurau”.Dar semnul nu reprezintă în imagi-narul lui Benjamin un simplu grafem,el are caracterul unei hieroglife caretrimite stăruitor spre feţele nevăzuteale realului, e un soi de trambulinăspre metafizic, care îl indică, îl sem-nalează, dar nu îl dezvăluie, revrăjindlucrurile şi redându-le astfel taina pri-mordială, aura de mister, care consti-tuie poate doar celălat nume al nos-talgiei. Ca în luxuriantele imagineriiale barocului, lumea aceasta, undeacţionează energia distructivă a de-venirii, îşi compensează astfel prinstrălucire precaritatea în plan onto-logic, exerciţiul de mortalitate capătăvalenţe estetice, magia povestirii re-converteşte timpul pierdut în timp re-găsit. Walter Benjamin revelându-ni-se în aceste „amintiri din copilărie”ca un reprezentat de marcă al aceluibaroc finisecular despre care vorbeaEugenio D’Ors, generat de o consti-inţă a declinului care devine tot maiacută în perioada pe care ne-amobişnuit, totuşi, s-o numim belle épo-que.

(Copil[rie berlinez[ la 1900, tradu-cere de Andrei Anastasescu, Huma-nitas, 2010)

CroniC{Poesis interna\ional iunie 2011

90

D e când au început săfie publicate, prin de-

votamentul traducătorului lor, în câtevadintre cele mai importante reviste lite-rare din România, poemele lui DraganJovanović Danilov au încetat să mai fie,cum este aproape întreaga poezie sâr-bească de astăzi, o necunoscută pentrupublicul românesc. Ethosul ce răzbatedin fiecare text al lui Danilov, sensibili-tatea aspră şi o coregrafie în slujba căreiae pusă o calculată artă a viziunii fac dinscenariile poetului sârb un evenimentpe care poezia românească recentă (in-fluenţată masiv de poezia americană,din care a fost reţinut cel mai adesea, înultimul deceniu, doar un autenticismlimbut), l-ar putea specula în favoareaei. Cu atât mai mult cu cât poemelestrânse în antologia Homer la periferie(edi\ie bilingv[, Casa de Editur[ MaxBlecher, 2011) au avut şansa atât de rarăde a întâlni un traducător împătimit,vorbitor bilingv şi un excelent cunos-cător al poeziei româneşti din ultimeledecenii. Este vorba de regretatul Ioan

Radin Peianov, una dintre singurelepunţi între literatura română şi cea sâr-bească, un om de litere a cărui pasiune– pe care i-o puteai citi în privire de fie-care dată când vorbea despre un scriitorpe care îl traducea – însufleţea , iar mieunuia îmi dădea întotdeauna încredereîn puterea poeziei de a ilumina crâmpeiedin lumea noastră cea dezvrăjită.

Este reconfortant să citeşti poezialui Dragan Jovanović Danilov, autor po-livalent afirmat în literatura sârbă a ul-timelor două decenii, nu doar pentrucalităţile lui de pictor (sau de descriptor)al unui real care se întrepătrunde cu mi-tologia, ci mai ales pentru că este unmelancolic cu o scriitură vitalistă. Unmanierism de substanţă, aş spune,folosind o formulă uzată în criticaromânească, adică un lirism al esenţelorcare se trage din modernismul înalt, fi-ind pe parcurs relativizat prin funam-bulesc şi deriziune, ce aminteşte uneoride câţiva poeţi români aparţinând Ge-neraţiei ‘70 (Vasile Vlad sau Ion Mirceasunt referinţele cele mai apropiate), dar

şi de misticismul deziluzionat al Gene-raţiei ‘90. Puternicul filon etic al sârbilor– pe care e altoită o inteligenţă specula-tivă ce nu-şi slăbeşte nici un momentpriza existenţială – se remarcă în po-emele pe care D.J. Danilov le însceneazăîntotdeauna cu o tehnică migăloasă, deartist asianic („Viziunile mele exacte”).În esenţă, poetul se află în căutarea unuiideal de tip alexandrin, la care încearcăsă ajungă pe calea intelectualului cal-culat şi fantast, inginer de labirinturi şivizionar chibzuit.

Omul târziu al lui Dragan JovanovićDanilov caută mereu un sens înalt spi-ritual, electrizând momente şi scenariiaparent banale pe care le acutizează şile descoperă fărâma de miraculos, le în-carcă de sens. Îndreptat spre nocturn şiarhetipal, subiectul poetic cercetează cuîndârjire, ca un îndepărtat urmaş al luiHamlet, sensul tăinuit al lucrurilor.

În acest univers poetic, capacitateasimbolizantă a lui Danilov joacă un rolimportant, iar poeme precum „Fereas-tra oarbă”, „Refugiul” sau „Cuib dea-

Dragan Jovanović Danilov. Ritualizările viziunii

Claudiu Komartin

CroniC{ Poesis interna\ionaliunie 2011

91

supra genunii” se derulează uzând de aceastăcalitate, aventura simbolică se încheagă şi con-duce stăruitor către un sens metafizic. Conştientcă lucrurile nu se dezvăluie direct („Am văzuttot, dar mi-a scăpat esenţialul”) şi că omul erătăcit în „adânca pădure” în care „sub strălu-cirea rece a lunii / şi-a stelelor, goliciunea ne an-corează”, manierismul lui Danilov se încarcă degravitate şi îşi găseşte adevărata vocaţie<cunoaşterea de sine. Dar, dacă la cel mai impor-tant poet român aparţinând aceleiaşi generaţii,Ioan Es. Pop, rugăciunea de antracit („singurarugăciune neiertătoare, singura pentru care amhotărât / să merg până la capăt”) e strivitoare şilipsită de orice speranţă, la Dragan JovanovićDanilov oroarea (aceea pe care o trăise şi Kurtzal lui Conrad) e ritualizată şi convertită în melan-colie< „Un fel de tristeţe molcomă, ca dupădragoste, / mă răpunea atunci când pe unii dintrecei mai bătrâni /şi neputincioşi eram nevoit să-i duc pe scară în sus / până la culcuş, iar dincând în când, găseam în hulubărie / sau chiar înpreajma ei, câte un porumbel mort. // Spun< amavut şi eu un altar în blestematul, / micul oraşîn care nu eram îndrăgit. / În clipe de solitudine,sub hulubărie / mă rugam, mă rugam, nici eunu ştiu la ce.”

Nefiind ferit de angoase, discursul lui D.J.Danilov îşi păstrează întotdeauna dispoziţia pen-tru revelarea unei viziuni interioare. Poezia estepresărată cu imagini ale închiderii, ale refugiului,ale coborârii lăuntrice. „Closetul subteran”, încare te-ai putea aştepta iniţial la o şarjă ironicăpostmodernă, configurează în fapt acea mundussubterraneus despre care scrisese încă din secolulal XVII-lea Athanasius Kircher. Pătrunderea însălaşul subteran (adică în propriul labirint inte-rior) are partea sa de grotesc şi de dizarmonic,însă doar astfel se poate obţine iluminarea şi„pricepi deodată că eşti izbăvit”.

Ar mai fi destule de spus despre mitolo-gizarea realului, teritoriu unde Danilov se arată,o dată în plus, un maestru („Cerbul”, „Pisiciledin suburbii” sau „Homer la periferie” sunt textede neocolit). Şi cum să nu amintesc superbul„Poem pentru tatăl meu şi păstrăv”, cu lirismulsău dezolat şi mângâietor< „(…) de ce întrunaîmi revine în minte imaginea / acelui păstrăv,speriat de moarte, tată, rege peste toţi regii? /Poate pentru că şi chipul tău, atunci când în spi-talul din / Užice horcăiai la a treia congestiecerebrală, / mi-a amintit de chipul posomorâtal păstrăvului care (ca şi / inima ta dup-atâteasmuciri) s-a potolit la urmă-n cârligul / durerosînfipt în falcă, iar apoi deodată a înviat...”.

„Nu există suferinţă, există doar cei caresuferă” e una dintre concluziile la care ajungeDragan Jovanović Danilov în Homer la periferie.Nu sunt prea mulţi poeţii cărora să le dau crezarecând enunţă un lucru atât de grav, de simplu şide evident. Dar versurile lui Danilov depun măr-turie despre o căutare. Despre lucrarea continuăcu noi înşine care poate fi poezia.

Jedan miran pogled

Sve to može da stane u jedan miran pogled<neka žena raskriljuje žaluzineda sunce uđe u sobu.Vrana sujetna kao mecosopranstoji na ogradi u pozi kao da želi da zapodene svađu.Paun širi rep, a žena oblači haljinu.A zatim, ta nema devojka, prelepaod svih reči koje nije mogla izreći.Ovaj ugojen golub što otimazrnevlje, podseća na Robespjera– očigledno će završiti na giljotini.Negde u nekom kutku gradazadrhti novorođenče što na svetdolazi sa mračnom spiljom umesto srca.Iz neostvarene budućnosti, zvezde gledaju dole, na nečasnost svake presude.Na ovu ledenu dubinu u koju ne moguproniknuti ni neizgovorene reči.Mi smo deo te ledene dubine i zato joj sami ništa ne možemo pridodati.

O privire calmă

Toate-acestea pot încăpea într-o privire calmă<o femeie ridică jaluzeleleca soarele să intre în casă.Cioara înfumurată ca o mezzosopranăstă pe gard într-o poză de parc-ar vreasă pornească sfada.Păunul îşi desface coada, iar femeia îmbracă rochia.Şi-apoi, fata aceea mută, preafrumoasăde atâtea cuvinte pe care nu le-a putut rosti. Acest porumbel dolofan ce tâlhăreştegrăunţe, aminteşte de Robespierre– de bună seamă o va sfârşi la ghilotină.Undeva în vreun cotlon al oraşuluise înfioară nou-născutul ce-n lumevine cu o bortă întunecată în loc de inimă.Dintr-un viitor neîmplinit, steleleprivesc în jos, spre josnicia oricărei sentinţe. Spre-această glacială genune ce nu o potpătrunde nici cuvintele nerostite.Suntem parte-a genunii glaciale şi de aceeanoi nu putem nimic să îi adăugăm.

traducere de Ioan Radin Peianov

Dragan Jovanović Danilov

Proz{Poesis interna\ional iunie 2011

92

T onul< „Cei care s-au iu-bit în timpul vieţii, ca-

re au lăsat cu limbă de moarte să fieîngropaţi unul lângă altul, n-or fi chiaratât de ţicniţi precum se crede. Poatecă ţărâna lor s-o contopi, s-o amestecaşi s-o uni… Mai ştii? Poate că ţărânalor nu şi-o fi pierdut orice simţire,orice amintire a însuşirii primordiale>poate că-n ea mai mocneşte suflulcald al vieţii…”

Denis DIDEROT, Scrisori

Era ultima lor aniversare sărbă-torită in corpore – cele câteva absenţeoarecum motivate de distanţa, delocneglijabilă pe timp de iarnă, dintreSighetul Marmaţiei & Borşa şi Ch-ăuîi făceau pe Florin şi Miron I. maiprezenţi la masa lor decât dacă ar fifost de faţă (fetele măritate aiurea nuse puneau la socoteală!) –, a 20-a dela absolvirea şcolii, când o colegă declasă oă visătoare< „Увидеть Парижи умереть!”1, şi tot atunci fu con-trazisă de …n peste toată cinstitaadunare< „De ce neapărat«умереть»?!... L-am văzut de maimulte ori, tot aşa cum te văd şi măvezi!”> dar răul fusese comis, ideea demoarte într-un cerc restrâns de per-soane de-o seamă s-a şi pus în miş-care. Încă nu se citea nici unnumăr/nume pe bila de fildeş, nicimăcar nu i se cunoştea culoarea – al-bă? neagră? –, iar lovitura de graţie atacului trecuse pe lângă urechilecomesenilor puşi pe petrecere, totuşimasa de sărbătoare începea să aducăa masă de biliard, cu şase buzunarepe margini, deocamdată goale, într-unul din care urma să ajungă – cineprimul? şi le suivant? les suivants? Cănu le stătea gândul la aşa ceva s-avăzut mai spre dimineaţă, după ce totamânând ora despărţirii, vor stabilisă se revadă în formulă completă lavară, preţ de un week-end întreg, un-deva în natură, pentru a-i omagia pe

cei câţiva colegi născuţi în iunie> încele din urmă, s-a convenit asupradatei de 22, „всем смертям назло”2.

Şi tocmai moartea va trage pentruunul dintre ei lozul câştigător – a fostsuficient ca …n să aplice la CentreNational du Livre pentru o bursă deşedere la Paris, cu un proiect de tra-ducere a lui Roland Barthes, Journalde deuil. Adevărat, la nouă ani de lamasa de pomină, după ce că din au-gust 2001 şi până-n decembrie 2005au fost nu mai puţin de trei mese depomenire (plus una, într-o altă loca-litate, in absentia colegilor de clasă,despre care s-a aflat mai târziu). Efec-tul cumulativ al acestor morţi în serie,din doi în doi ani, ar fi fost în stare săspulbere o clasă de elevi, dacă nu-ldezamorsa chiar diriginta lor la o altăaniversare, a 25-a, atunci când le cerusă păstreze un minut de reculegerepentru Miron I., Dorian, Aurel şiValentina, răstimp în care ea a rămascu ochii pe ceas – clipea din gene cumalţii citesc cu buzele! –, cronometrândexact cele 60 de secunde, nici maimult mici mai puţin> doar că, de laun moment încolo, toată lumea s-asurprins că se gândeşte la trecereatimpului în gol, şi nu la colegii dis-păruţi… Din contră, a te vedea laParis, fie şi numai pentru o lună,însemna o altă viaţă sau – dacă tots-a mers pe mâna lui Roland Barthes– chiar Vita Nova. Şi atunci se între-abă< cât din el au luat cu ei pe ceealume colegii plecaţi, şi cât din ei varămâne cu el, oriunde s-ar duce,înainte de a se călători la rându-i. Din-colo de retorică, sunt trei mormintecunoscute (plus unul, despre care nuştie nimic) pe care trebuie să le dea labagaje, ori de câte ori ia cursa Ch-ău– Paris, via Budapesta sau Bucureşti.Vorba preşedintelui V. V. Putin<„Котлеты отдельно, мухиотдельно!”3, ceea ce înseamnă căcineva vede (iar!) oraşul-lumină –altcineva, moartea cu ochii. Şi unii şialţii, prin ochelari negri< de împru-

mut, punându-şi-i doar cât să traducăJournal de deuil, …n> proprii, de cer-noziom, toţi ceilalţi.

Acum cearcă de extrage o singurăpoveste de viaţă a cuiva anume, fărăsă le clinteşti pe toate celelalte cu careintră în contact, ca-ntr-un joc de pres-tidigitaţie, când răstorni pe masa delucru cutia cu scobitori şi începi să lealegi, una câte una, până la prima miş-care greşită. (Nota Bene< pe duratajocului ai dreptul să foloseşti o altăscobitoare, pe post de pârghie.) Or,dacă atingerea perfecţiunii înseamnăsă nu mişti pe nimeni, e de preferatcontraperformanţa risipirii – un sin-gur gest, şi grămada de bârne (în ochiijucătorului, el însuşi un cititor înrăital memoriilor supravieţuitorilor Gu-lag-ului, catastrofa se măsoară înmetri cub de lemn) vine la vale,antrenând în rostogolirea lor vieţiletuturor celor care au pus umărul laînălţarea piramidei, deţinuţi şi gardi-eni, victime şi călăi, resquiescat inpace/n-ar mai avea hodină pe ceealume! Piramida (alias mausoleul luiLenin) – bârnele (abia apoi înlocuitecu granit roşu) – grămada de scobitori(dacă nu cumva furci caudine princare le-a fost dat să treacă eroilorprimelor cincinale) – scobitoarea-pârghie („– Mi-a rămas ceva întredinţi…” „– Scobeşte-te cu …n!”), fil-mul derulat à rebours nu are începutşi sfârşit> noroc de tehnica sovietică,demult uzată, şi de factorul uman,mai mereu beat criţă, urlând în guramare< „Înainte! Că înainte era maibine…” Stop-cadru< Moscova, 1987.Întocmai ca-n bancul rusesc despreinsolenţă la modul absolut – „Сидетьв глубоком тылу, ебать женуфронтовика и искать себя всписках награжденных захрабрость!”4 –, să te trezeşti, în chiardimineaţa în care toată lumea celeide a şasea părţi a uscatului se grăbeştela subotnicul leninist consacrataniversării a 70-a de la Marea Re-voluţie Socialistă din Octombrie, în

Portretul artistului nepereche în chip de mul\ime

emilian Galaicu-P[un

Proz{ Poesis interna\ionaliunie 2011

93

patul tău de cămin studenţesc cu ocomunistă prima-întâi – nu ca altele,prefăcute< „întâi mă ceri la mama, şiabia după, prima oară!” –, despre careai aflat că-i partinică din pură întâm-plare, atunci când, în replică la mojiciata voit machistă< „Membrul şi mem-brana!”, ea îţi arătă, scurt, cartonaşulroşu, alias carnetul cu chipul lui Ilici.„Adu-ţi aminte de ziua de odihnă...”,încercă tânărul s-o oprească, pentrua face împreună une grasse matinée>nu că ea s-ar fi împotrivit, ba din con-tră, dar< „Partidul cheamă!” – şi cuaceste cuvinte dusă a fost. Ziua şi easări în picioare, cu noaptea-n cap,grăbită să-şi schimbe din mers pasulde plimbare, cu care întâmpina deregulă sfârşitul de săptămână, pe pa-sul de dus la lucru, al subotniculuiieşit înainte. Altfel însă răsare soareledupă o noapte a picioarelor desfăcute>acum de i-ar veni – celei care şile-a… – la lună. Între timp, se dădujos din pat şi merse la toaletă, undedădu – cum era şi de aşteptat – deVanea Noviţki, zis şi sca-ca-rabeussacer, nu că s-ar fi bâlbâit, ci fiindcă-şi făcea veacul în closet< din categoria„вечный студент”5, acesta-şi pândeavictimele închizându-se în cabină,după care le recita versurile sale scrisepeste zi. Unii mai cinici i le cereau săle citească pe loc cu ochii lor, şi atunciIvan le strecura pe sub cabină foaiaA-4> inima-i trebuie că se umplea decicatrice ori de câte ori se auzea foşne-tul hârtiei mototolite şi duse la cur,dar se revigora deîndată ce se înduracineva să-i arunce< „Оченьсвоевременные стихи!”6. (Nu-i maipuţin adevărat că, de curând, peterenul de vânătoare al lui VaneaNoviţki îşi făcuse apariţia un prădătorredutabil, nimeni altul decât ValeriuMatei, ale cărui fluierături în veceu –întotdeauna aceeaşi arie, din Lăutarii– l-ar fi putut înduioşa până şi peGheorghe Zamfir> dacă sca-ca-rabeussacer stârnea mai degrabă mila, defilomela din budă îţi era de-ascăpării.) La întoarcere în camera sa,patul desfăcut arăta a dare-n obraz,chipurile ce-i cu acest sabat ad libitumîn zi de subotnic. Dar nici nu apucăsă-l strângă, când s-au auzit bătăi înuşă. Surpriza plăcută la prima vederelăsă locul unei nedumeriri drapate înpoliteţe de circumstanţă – în spatelefrumoasei persane de la anul cinci,Traducători, se iţea faţa soldăţoasă alui Vasâle Zioma7 (cu î din â încă

înainte de trecerea la alfabetul latin),de la anul doi, Poeţi (seminarul luiLev Oşanin). Aveau aerul de parcă seînfăţişaseră la uşa lui ca să-l înştiinţezecă tocmai a câştigat la Loto, de undeabia urmau să-i vândă lozul în plic.Din prag, îl şi făcură complice al pla-nului lor de asistenţă socială – îşipropuneau să meargă, după prânz, ladomiciliul unei veterane de război,despre care se zicea că ar fi fost iubitalui Beria. Amănunt deloc lipsit de im-portanţă, în contextul în care НовыйМир, Нева, Звезда şi alte „revistegroase” se întreceau în a publica, pebandă rulantă, proză documentară deSoljeniţyn, Varlam Şalamov, NadejdaMandelstam, Lev Razgon ş.a.m.d.>Gulag-ul revenea în actualitate, acumdin spusele victimelor. Cum nu aveaaltceva mai bun de făcut, primi deîn-dată, bucuros să se afle în treabă. Clind'œil-ul Inerei – „Это не совсем то,что ты ожидаешь увидеть…”8 –, de-parte de a-l pune-n gardă, nu făcudecât să-i aţâţe curiozitatea. „Я бысказала – совсем не то!”, ca şi cumel unul şi-ar fi petrecut zilele frecven-tând ibovnicele lui Lavrenti Pavlovici.Şi înainte să se înţeleagă în privinţaorei la care urmau să meargă în vizită,îi şi trecu prin minte< „Carevasăzică,nu contează cât de dimineaţă te scoli,ci cu cine într-un pat – ca să ajungimai departe!”> dar tot atunci ştiu că,oricât de devreme te-ai trezi, cuoricine-n acelaşi aşternut, dacă nu eştichemat n-ai cum să ajungi nicăieri.

„Mai departe”-le se afla chiar ală-turi – era suficient să ieşi pe uşa dinfaţă a căminului, un edificiu în formăde П rusesc construit prin anii ’50, şidupă ce străbăteai o curte interioarăde dimensiunea unui teren de hand-bal, într-o delăsare cumplită – copacischilodiţi, bănci de lemn distruse,scrâncioburi de metal scoase dinţâţâni ca după un bombardament –,să intri în prima scară de pe mânadreaptă. Deja urcând la etaj, pe-oscară îngustă cât să întorci un sicriuprin uşa apartamentului de la colţ alpalierului – dintr-un motiv obscur,această aripă a clădirii nu era pre-văzută cu li –, se întrebară dacă nucumva se duc la dracu-n praznic. Nuera destul că baba stătea la cucurigu,mai şi trebuiau să parcurgă un coridorlabirintic, numai unghiuri, ce păreasă se înşurubeze în structura de rezis-tenţă a construcţiei, pentru a se în-făţişa în pragului camerei nr. 49. Inera

ciocăni într-un fel anume, ai ziceprimele acorduri ale Odei bucuriei,după care le făcu semn celor doi tineriînsoţitori să aştepte. Aşa au trecut 5minute fără să se întâmple nimic,decât că tustrei simţiră fizic cum, din-colo de uşa zăvorâtă, toată casa s-apus în mişcare, chit că nici o suflareomenească nu-şi trăda prezenţa. Cedracu face atâta timp, trebuie că seîntrebară băieţii, şi atunci călăuza îilămuri că tocmai le deschide calea.„Mai degrabă-şi pregăteşte re-tragerea…”, spune …n într-o doară,şi fu răsplătit pe loc cu una dintreacele priviri ale frumoasei persane ce-l strângeau de ouă, pe dinăuntru<„Вижу ты все уже понял…”9 Bruscuşa s-a deschis, fără să se fi auzitdeclicul lacătului, iar în prag îi în-tâmpină o femeie de vârstă pensio-nară, peste care timpul a trecut întoate sensurile – frunte brăzdată,obraji scofâlciţi… –, atât cât să-şimarcheze teritoriul şi s-o dea uitării.Prezentările odată făcute, bătrâna leîntinse câte-o mână fiecărui băiat, nuca să i-o strângă sau, Doamne fereşte!să i-o sărute – să le pipăie feţele (plinăde coşuri purulente, de dimensiuneaunor muşuroaie de cârtiţă, a luiVasâle> toată numai zâmbet, a lui …n)> era cu desăvârşire oarbă. „Nici u-nul nu-i al tău, i se adresă pestecapetele lor Inerei, ăsta-i încă virgin,istlalt are deja o femeie”, după care lefăcu semn să poească în casă. În ur-ma lor uşa se închise singură, la fel desilenţios, iar coridoraşul îngust i-acondus până-n singura încăperedisponibilă, tot ea salon de zi, dormi-tor, sufragerie şi – judecând după oalade noapte ce se întrezărea de sub pat– toaletă. „Nu am lumină electrică”,îi dădu peste mână – cu vorba! – luiVasâle care bâjbâia după întrerupător,„…şi nici lumânări, decât una sin-gură, pentru când voi închide ochii.”Un ziar îngălbenit, pus în geam decine ştie când, făcea ca lumina, şi aşachioară, să se aştearnă pe lucruriledin odaie în straturi semitranspar-ente, ca untura de porc cu care încopilăria bunica îi amăgea pâineagoală. De jur-împrejur, în faţa ochilorli se deschidea acel soi de crepusculcare, în loc să se limpezească pe par-curs, devine din ce în ce mai opac,ajungând să-ţi umple găvanele cu dul-ceaţă de nucă/povidlă de prune, încâtsimţi cum ţi se lipesc pleoapele fărăsă-ţi fie somn. Veterana le mulţumi

Proz{Poesis interna\ional iunie 2011

94

pentru produse, dădu să plătească,dar întâmpinând rezistenţa tinerilorse resemnă pe loc, după care se făcunevăzută. Peste o clipă apărea denicăieri, cu o sticluţă de tărie, şi ia-tă-i ciocnind păhărelele cât niştedegetare, „за знакомство”10. Acum,că legea găzduirii fusese respectată şide-o parte şi de-alta, puteau sta devorbă ca-ntre vechi cunoştinţe. Întâişi-ntâi îi întrebă despre ce scriuziarele, lăsând să-i treacă pe lângă ure-che flatulenţa discursului oficial dinПравда, Известия şi Труд, dararătându-se foarte interesată de noiledezvăluiri publicate de Московскиеновости. Pur şi simplu nu-i venea săcreadă că toate aceste lucruri se spunpe faţă, sub semnătură, fără săpăţească nimeni nimic. Din vorbă-nvorbă, cineva pronunţă numele lui V.M. Molotov, de curând dispărut(08.11.1986), şi atunci bătrâna lăsăsă-i scape< „Я хорошо знала егожену – по лагерю!”11

Dar tot ea şi-a ieşit din piele să nuspună mai mult de atât, în singurulfel în care-i putea duce cu vorba dupăbunul ei plac, fără să lase impresia căs-ar eschiva, povestindu-le cu lux deamănunte cum ajunsese s-o cunoascăpe Polina Jemciujina> după jumătatede oră, încă era pe front, mereu subcâte-un bărbat rănit pe care trebuiasă-l scoată de pe câmpul de luptă, şiiată-aşa s-a ales şi cu medalie, şi cuom. Nu era chiar ordin, medalia ei,dar soţul, viitorul soţ, s-a dovedit a fiofiţer SMERŞ! Cum se lăsase împuş-cat tocmai el, care mergea în spateletuturor cu pistolul în mână, gataoricând să tragă în oricine făcea unpas înapoi, rămâne un mister> dar şiciuruit de schije nu-şi pierduse darulvorbirii< „Мы с тобой как дверифмы – кровь и любовь”12. Peaceastă potrivire de cuvinte s-a şi în-temeiat căsnicia lor. Pecetluită dinprima noapte, în care nu atât ea, câtel o făcuse să sângereze din abun-denţă. (În acel moment al naraţiuniiInera roşi până-n albul ochilor, şi totatunci îi fugi sângele din obraji…) Laîntoarcerea de pe front, fiecare şi-acăutat de treabă – el în rândurileNKVD-ului, ea printre personalulmedical auxiliar al unui spital de ur-genţă, iar pacea şi armonia prisoseauîn casa lor. Nu doar că scăpaseră cuviaţă, dar şi i-a ocolit tăvălugul repre-saliilor, imediat după capitularea Ger-maniei, când bună parte a soldaţilor

şi ofiţerilor Armatei Roşii ce s-au îm-brăţişat cu aliaţii pe Elba, în mai ’45,fură ridicaţi şi duşi în Siberia, ca „duş-mani ai poporului”, laolaltă cu pri-zonierii sovietici de război, pentrucare sfârşitul ostilităţilor însemnaschimbarea lagărului de exterminarenazist pe Gulag-ul stalinist. Înpuţinele ore petrecute împreună – lu-crau, şi unul şi altul, din zori până-nnoapte! –, nu prea aveau ce-şi spune>noroc că treaba aia se făcea fără cu-vinte, pe întuneric, cu izmenele pe elşi ea cu cămaşa de noapte sumesă. Cala trageri – poc! poc! –, atenţi să nunimerească-n „lapte”, drept care şi-opuneau strict după calendar, şi chiarşi aşa practicând coitus interruptus.Nu-l întreba niciodată nimic, nu-ispunea mai mult decât trebuie – oadevărată familie-model. După o re-lativă perioadă de liniştite, schim-barea macazului se manifestă printr-un nou val de arestări. „Деловрачей”13. Nici de data asta omul nui-a spus nimic, dar ea ştiu numaidecâtcă ceva se întâmplă – nu fiindcă ar fivenit mai târziu ca de obicei sau maiobosit, după felul în care făceaudragoste. Dacă înainte era o pură for-malitate, cum ai rupe câte-o filă decalendar, la date stabilite din timp,acum actul se consuma vijelios ca unatac la baionetă în toată regula. Erauiarăşi pe front, pe frontul nevăzut. Nucă s-ar fi descărcat pe ea, mai degrabăai zice că-şi lua de lucru la domiciliu– nu propriu-zis obiectul muncii, cipriceperea, acel savoir faire desprecare vorbeşte Manualul bunuluitorţionar> cum însă din ofiţer SMERŞajunsese anchetator NKVD,schingiuirea victimelor pe faţă în-locuise împuşcatul pe la spate. Fie căse întorcea târziu după miezul nopţii,fie că venea la timp – ce însemna „latimp”, bătrâna nu se ostenise să le ex-plice –, orice apropiere fizică, acumtot mai spontane, aducea a interoga-toriu, nu că ar fi pus întrebări, ci fi-indcă pur şi simplu o golea pe dinăun-tru. Se întâmpla să se culce cu „an-chetatorul rău” şi să se trezească-nzori luată-n primire de „bunultorţionar”> şi dacă după primul celpuţin putea să doarmă pânădimineaţa, cel de al doilea îi stricatoată ziua, astfel încât spre searăaproape se ruga de venirea „celui rău”.După câteva săptămâni de asemenea„interogatorii încrucişate”, nocturneşi matinale, pe muţeşte, o călărire în

zori, cu spume la gură, îi dezlegă brusclimba – mai bine i-ar fi dezlegatmâinile! – omului ei, iar singurele cu-vinte pe care i le aruncă în faţă au fost<„Враг народа!”13 (ceea ce rima cu„врачи-отравители”14, în zilele ace-lea pe buzele tuturor). Ea se închiseîn tăcere – de bună seamă, cât valoracuvântul unei simple surori medicaleîmpotriva celui al unui ofiţer NKVD?!–, ceea ce l-a întărâtat şi mai mult<„Молчание – знак согласия”15.Acum, nu se mulţumea doar să o vi-oleze cu regularitate, la adăpostul co-dului familiei – trebuia s-o şi calce înpicioare, la început cu vorba, apoi cufapta. Bătea fără să lase urme, înlocurile cele mai sensibile, cu o pre-cizie de trăgător de elită. Lovea ţinta!Şi iarăşi, femeia se obişnuise să su-porte cu stoicism bătăile regulate ale„torţionarului rău”, era însă suficientsă-l simtă de departe pe „ăla bun”, şiîndată începea să-i tremure carnea depe oase. Ce-i făcea? Mai exact, cenu-i făcea ca s-o desfete – din veter-ana de război nu a rămas nici pom-ină… –, pentru ca în ultima clipă,când erau pe punct să explodeze (odescărcare în egretă, de un milion deVolţi!), brusc s-o cresteze cu lama.Scurt-circuit. O dată… de fiecaredată… Degeaba-l dezbrăca în pieleagoală – de unde înainte o făceau el înizmene, şi ea în neglijeu –, degeabapipăia aşternutul cu de-amănuntul,printr-un fel de minune bărbatulreuşea să introducă în pat tăişul (fi-indcă obiectul era oricum denegăsit!), şi odată cu el durerea! Înscurt timp, era toată numai rune – pecare trebuia să le ascundă de „NKVD-istul cel rău”, în prezenţa căruia nu sedezgolea niciodată. „Eu cred că-şidosea lama în pernă, printre pene, to-tuşi nu l-am prins niciodată...”, con-chise bătrâna, dar abia de-acum în-colo – lăsa să se înţeleagă – începecoşmarul. Dintr-odată, „NKVD-istulcel rău” încetase s-o bată – doar căacum îi povestea cu lux de amănuntetot ce făcea peste zi în beciurile Lu-biankăi> abia dacă îşi ducea la bunsfârşit spovedania, că „bunultorţionar” o şi lua la dezmierdat, im-plorând-o printre suspine din ce înce mai voluptuoase să nu spună la ni-meni, spre binele ei, dar şi al lor, iarpentru mai multă siguranţăameninţând-o că-i taie limba. Nu eravorbă goală, ameninţarea – insul ţineaascunsă după dinţi o jumătate de

Proz{ Poesis interna\ionaliunie 2011

95

lamă, pe care încerca să i-o împingăîn gură cu limba, într-un sărut păti-maş. Doar că ea îi prinsese mişcarea,aşa că ceea ce dintr-o parte ar fi păruto lungă sărutare, în realitate nu eradecât o luptă pe viaţă şi pe moarte culimbile, mânuind aceeaşi armă albă –care pe care. Rareori se lăsa fără văr-sare de sânge! În scurt timp, femeiadevenise depozitara conştiinţei luiîncărcate, şi tot el primul ameninţasă dea o spargere. De unde, până decurând, se crezuse la adăpost de razi-ile nocturne, ca nevastă de ofiţerNKVD, după arestarea Polinei Jem-ciujina – cum Stalin era văduv, soţialui Molotov, pe atunci Ministru alAfacerilor Externe, făcea figură deprima doamnă a ţării –, ştiu numai-decât că nimeni şi nimic n-o puteauscăpa de maşina infernală, decât –poate – lucrarea mâinilor sale. Dacătot trăieşti cu Minotaurul într-unlabirint, trebuie că şi-a spus, cel puţinnu te lăsa prinsă> din contră, apropri-ază-ţi labirintul şi, ori de câte oriMinotaurul se dă la tine, cearcă de-lsurprinde! Zis şi făcut. Din puţinelemobile pe care le avea în casă, zilnicînjgheba un soi de cruciverba, mereualtul, în ideea de a face orice înaintareprin apartament o adevărată cursă cuobstacole. În paralel, culegea de pestrăzile Moscovei tot felul de obiecte,de la scaune cu fundul sărit la poliţedezmembrate, pe care, odată aduseacasă, le asambla conform unei logicidefensive bine articulate (vizuină decastor? muşuroi de furnici?). Incre-dibil cât de încăpătoare se dovedi a fimagherniţa lor> şi ea, cât ce să sespetească tot cărând la ultimul etaj –dintr-un motiv obscur, scara lor nuavea li – cuiere vechi, dulăpioare,rauri, taburete, fel de fel de cutii,scânduri de pat etc., etc. Adevărataprovocare începea odată cu integrarealor într-un univers şi aşa supraîncăr-cat de obiecte, şi atunci îi veni strălu-cita idee de a le lega într-un circuitînchis pe care ar putea să-l controlezede la distanţă, fără a ieşi din casă. Nu-mai ea ştie cum făcu rost de scripeţişi cabluri, şi cât a costat-o asamblareamaterialului, după nişte scheme totmai complicate> şi de fiecare dată –moartea se exprimă la prezent indica-tiv – albele încep şi câştigă în 6mişcări, în 12 mişcări, în 24 demişcări… Nu-şi acorda nici o şansăpe termen lung, dar pe moment puteasă prelungească partida cu încă o mu-

tare. Pe celălalt front, bărbatul ei nuse mai mulţumea să-i povesteascăfaptele lui de arme – „черныйворонок”16, razii nocturne, execuţiisumare în beciurile Lubiankăi –, ci-idemonta ca pe-un AKM-74 întregmecanismul represiv ce privilegiapedeapsa preventivă, pentru crimecare ar fi putut avea loc. S-ar zice c-oavertiza, dar tot atunci lăsa loc„bunului torţionar”, iar acesta – cumse ştie, înarmat până-n dinţi – chemala vărsare de sânge< „Умри тысегодня и я умру завтра!”17, spus îngând, cum ţi-ai face cruce cu lim-ba-n cerul gurii, iar pe faţă< „Am să-ţi iau gâtul!” Nu va mai apuca – înnoaptea când au venit s-o ridice de ladomiciliu, îi lăsase pe cei „trei în civil”să intre (de-a dreptul în labirint – darei nu aveau de unde s-o ştie!), şi întimp ce bărbaţii înarmaţi făceaupercheziţie prin casă – acum un sis-tem de capcane bine pus la punct,acţionând de sine stătător ca un soide perpetuum mobile rudimentar deuz propriu –, ea reuşi să se strecoarepe ferestruica de la toaletă, coborândapoi pe scara de incendiu, şi chiar avutăria de caracter să sune la miliţie dela primul telefon public pentru aanunţa că nişte necunoscuţi tocmaii-au spart apartamentul unui ofiţerNKVD. După care se făcu nevăzută…„Şi lagărul?”/„Şi Polina Jemciujina?”,au sărit băieţii cu gura, pe două voci(estimp, Inera era mai mult moartăca vie)> oricât ar fi ascuns-o, li se citeadezamăgirea-n glas. „Regiunea Kus-tanai, în vara aceluiaşi an. Nimic despus – frumoasă femeie!” Şi după opauză ce li s-a părut nesfârşită< „Când,în cele din urmă, am înţeles că numi-ar ajunge o sută de vieţi ca să-miconstruiesc un labirint pe măsură înMoscova, nu mai vorbesc de întinsulde necuprins al Rusiei, pur şi simplum-am lăsat prinsă”. La plecare, pecând bătrâna se scuză că nu-i mai pe-trece – mâinile uitate-n poale păreausă depene pe-un ghem invizibil nuatât firul Ariadnei, cât liniile vieţii aletuturor celor ce i-au trecut pragul –,trebuie că au simţit (tustrei!) cum lise taie picioarele. Nu ar fi băgat mâ-na-n foc pentru ceilalţi doi, el (u)…n(ul) însă nu a mai revenit niciodatăîn camera aceea, dar nici n-a scăpatcu totul din labirintul veteranei, devreme ce se întoarce într-acolo cugândul şi peste două decenii.

Din aceeaşi perioadă moscovită

datau discuţiile despre scoaterea luiLenin din mausoleu, în ideea că abiadupă ce rămăşiţele sale pământeştivor fi înhumate, lucrarea sa diabolicăva lua sfârşit. Alţii, chipurile mai i-niţiaţi, afirmau că dacă Vladimir Ilicia fost capul relelor, cordonul ombilicalal Marii Revoluţii Socialiste din Oc-tombrie rămânea Kaganovici (n.1893), singurul din „primul cerc” alapropiaţilor lui V. I. Lenin de careStalin nu s-a atins, şi deci atât timpcât acesta-i în viaţă, дело Ленинаживет и побеждает18. Nişte scorneliale unor minţi înfierbântate, s-ar zice>să fie aşadar o simplă coincidenţă fap-tul că la mai puţin de o lună de la de-cesul lui Lazar Moiseevici (pe 25 iulie1991), are loc puciul ГКЧП19, pe 19august 1991, dezamorsat în mai puţinde trei zile, dar care va da lovitura degraţie URSS-ului?!... Este şi perioadacelei din urmă zvâcniri – cum ar fi, alnouălea val, după ce că Gorbaciov adat drumul la гласность20 – a bancu-lui politic, în acele zile aniversare cir-culând, pe lângă numeroasele anec-dote „cu barbă”, şi o caricatura înmaniera lui Maiakovski şi afaimoaselor sale Агитки21 care-l în-făţişa pe Ilici la subotnic, doar că-nlocul tradiţionalei bârne (gonflabile,spuneau bancurile) îşi purta pe umăr,împreună cu alţi camarazi de arme,ditamai membrul. În ce-l priveşte pe…n, se cheamă că-n dimineaţa aceleizile al întunecatului april ’87şi-a băgatpula, dacă nu în subotnicul leninist,cel puţin într-o comunistă – şi a fostbine! Dar în loc să se gândească laprima-ntâia lui, nu-şi putea scoate ba-ba, cu labirintul ei cu tot, din cap. Oagrafă pe creier, ba nu – o spiţă demetal!

Un sicriu închis, al lui Miron I.,din care răzbate – în ciuda formolului– inconfundabilul miros de putre-facţie, altul în care corpul umflat allui Dorian stă să dea peste margini,cel de-al treilea înfăţişându-l pe Aurelpornit în călătoria fără întoarcere, pe-tele cadaverice de pe frunte şi gâtluându-i-o înainte – iată tot atâteasemne de carte ale unei scrieri ritmatede va-et-vient-urile sale pariziene.Martie, 2006. Să ieşi dintr-o ţară co-munistă, chit că au trecut 15 ani de lacăderea URSS, pentru a da cu ochiide drapelul roşu, cu secera şi ciocanul,în plin Paris – asta da, început de(bon) voyage! O mişcare grevistă,cum nu s-a văzut din Mai ’68, a pus

Proz{Poesis interna\ional iunie 2011

96

stăpânire pe Hexagon. Mulţimea –imensă, de peste 100.000 de manifes-tanţi – a invadat centrul oraşului, ast-fel că la vie en rose devine, pestenoapte, la vie en rouge. Allez lesBleux! (Şi când te gândeşti că, la 1848,în timpul insurecţiei din 25 februarie,a fost nevoie de intervenţia lui Lamar-tine, pe atunci membru al guvernuluiprovizoriu şi Ministru al AfacerilorExterne, pentru a salva – în ultimulmoment – tricolorul< „Drapelul roşueste (…) un pavilion al terorii (…)care nu a făcut niciodată decât încon-jurul Câmpului lui Marte, în timp cedrapelul tricolor a făcut înconjurullumii, purtând numele, gloria şi li-bertatea patriei…”) Din Place d’Italie,coloana de manifestanţi coboară peAvenue des Gobelins până-n Bd SaintMichel, pentru a se vărsa apoi, prinÎle de la Cité, pe Rive Droite, iar deaici în Place de la Bastille, antrenândîn torentu-i pâlcuri de turişti carefilmează performance-ul studenţesc,o atracţie în plus a oraşului-luminăce trebuie inclusă, desormais, înghidurile de specialitate. Puţin maijos de Jardin du Luxembourg au locprimele ciocniri< înspre trupele de or-dine zboară pietre, sticle goale, scaunede plastic şi chiar cocktail-uri Molo-tov> în replică, tunurile de apă alepoliţiei temperează comunarzii preaînflăcăraţi. După cum arată, cei maiînverşunaţi aruncători de pietre nupar să fi deschis o carte la viaţa lor(altminteri, nu ar fi dat cu piatra înMona lisait!), ceea ce nu-i împiedicăsă fie în primele rânduri ale stu-denţilor grevişti. Entre chien et loup,greva IQ-urilor peste medie ia o tur-nură dramatică, astfel adeverindu-se– a câta oară?! – că ideile beau sânge<vitrine sparte, maşini calcinate, am-bulanţe, primii răniţi, unul în comă.Iubeşte prea mult Franţa ca să le do-rească succes acestor sans-culotte in-curabili, chit că ar merita o RevoluţieSocialistă – dacă 1789, 1848, 1871 nule-a fost de-nvăţătură. Amestecân-du-se în mulţime, intră-n vorbă cu otânără ce agita drapelul URSS, „parceque c’est le bastion de la liberté”. „Etle Gulag?!...”, o ia din scurt. „Tout celaest faux! En avez-vous connu un seuldetenu politique?” „Oui, une detenue– il y a presque vingt ans…” Manifes-tanta se numeşte Inesse şi sigur n-aauzit niciodată vorbindu-se de InessaArmand, flamboianta metresă a luiV. I. Lenin, cea cu teoria paharului cu

apă. Păşind alături – de fapt, mai multstând locului –, îi povesteşte fetei de-spre iniţiativa tovarăşei de idei a luiIlici de a plasa pe marile bulevardemoscovite pentru început, iar apoi întoată ţara, cabine de făcut sex, aseme-nea toaletelor publice din Parisulanilor 2000, pentru toţi cei care simtbrusc o nevoie presantă. Chiar dacăla început nu-i vine a crede, tânăracomunardă se arată demnă de numelece-l poartă< „J’ai soif!”, şi fără să-i lasebarem timp de replică, trecând la pertu< „Chez toi ou chez moi?” Dacă-nziua subotnicului leninist de-acumdouă decenii când se trezise în pat cuo comunistă prima-ntâi a ajuns s-ocunoască pe colega de lagăr a PolineiJemciujina, până unde poate să ducăo aventură de-o noapte cu o mic-burgheză, care-şi dă aere de revoluţi-onară, fugită de la manif cu primulstrăin ce-i iese-n cale?! Preferă să nuafle niciodată răspunsul decât sărăspundă pentru noua lui cunoştinţă(şi încă, în cunoştinţă de cauză – caCel de-a zis< „Cunoaşterea înseamnăsă cunoşti ceea ce, cunoscând, afli cănu ţi-ar fi plăcut să cunoşti.”) „Chezmoi il y a ma femme et ma fille de 18ans, vocea lui se confundă cu glasulraţiunii, chit că-i o nebunie curată săi-o spună aşa de la obraz, et chez toi– je suppose – c’est plutot chez tes pa-rents!” Deja la întoarcere spre hotelulManet din Place d’Italie, mereu pejos, în dreptul Panteonului are sen-zaţia că-n toate aceste zile parizienetocmai a trecut pe lângă ceva impor-tant – nu manif-ul, nu comunarda,dar cine? ce?> estimp, o tânără femeieîndrăgostită părăsea seară de searăclădirea Panteonului după încheiereazilei de muncă, pentru a ajunge acasăîn XVI-ème înainte ca greva să nu de-genereze în lupte stradale – în clipaîn care …n o va întâlni, în decembrie2007, în Ch-ău, după ce abia revenise,a câta oară, de la Paris, va recunoaş-te-o în fata aceea, şi încă fără dreptde apel, pe Marianne!

Despre ultimele luni de viaţă aledeţinutului politic Osip Mandelstamse povesteşte că ar fi refuzat să se a-tingă de mâncarea cazonă din lagăr,profund îngreţoşat, drept caresupravieţuia recitându-le delincven-ţilor de drept comun – pentru ohrincă de pâine albă! – kilometri în-tregi de poeme, deosebit de apreciatefiind versurile lui Esenin din Москвакабацкая, poet pe care nu-l avea de-

loc la inimă> la rându-i, Lev Razgonîşi aduce aminte în Непридуманноеcum a scăpat cu zile din Gulag graţietalentului său de a redacta reclamaţii– lăcrămaţii, în limbajul moldovenilorde la ţară –, imbatabile din punct devedere juridic chiar şi pentru… ju-risprudenţa sovietică, în consecinţănumeroşi deţinuţi văzându-şi comu-tată pedeapsa într-una mai puţin sev-eră> acum …n n-ar putea spune cânds-a metamorfozat din grămătic cuoarece priceperi artistice înlăcrămătic, asta deoarece procesul în-suşi s-a întins pe ani lungi, de la com-punerea unor scrisori de dragoste îm-pănate cu poezele de inimă albastrăpentru un coleg de facultate (o fi ajunssă se culce cu fata de care era amorezat– nu va mai afla în veci) la transcriereape curat a vieţilor unor oameni cupuţină sau chiar fără ştiinţă de carte,pe care-i va mărturisi în acest fel, e-xact ca-n Enciclopedia morţilor deDanilo Ki;, totul culminând cu tălmă-cirea Jurnalului de doliu barthian. Lamai puţin de două luni de la ieşirea laiarbă verde cu colegii de clasă din 22iunie 2001, la care tocmai …n vastrăluci prin absenţă, moare Miron I.Este împotriva firii să-ţi înmormân-tezi un coleg de clasă înaintea bunicu-lui, şi totuşi asta se va întâmpla într-o dimineaţă de august – primul, ladoar 37 de ani. Nu va apuca RodicaN. să spună< „Numărătoarea inversăa început…”, că Justin Panţa – nu căar fi învăţat în aceeaşi clasă, pur şisimplu erau dintr-un leat – s-a dus şiel, de unde toată lumea veghea lacăpătâiul lui Gellu Naum, agonizândpe-un pat de spital. Era ca şi cum s-adat dezlegare la contingentul celornăscuţi în 1964> cine însă dezlegaseturbinca la gură? nu cumva colega declasă ce se vedea, în cel mai frumosvis al ei, murind la Paris (de ce nu laVeneţia?! – numai bună pentru aşaceva)? şi ce-i de făcut ca să-i coşi gura(turbincii, nu colegei) la loc?!...Răspunsul – după principiul< cui pecui scoate! – veni la scurt timp, cândmai întâi Gellu Naum, la cei 86 deani, apoi bunicul, la aproape 90, autrecut Styxul, ca pentru a restabilimersul firesc al lucrurilor. DespreGellu Naum aflase din presă că era-ncomă de mai multe săptămâni> dincontră, în ultimele sale zile buniculnu va sta o clipă locului, de parcă arfi încercat să scape de „baba Anica”luând-o la sănătoasa. Când în cele din

Proz{ Poesis interna\ionaliunie 2011

97

urmă fu doborât la pat, odată cu mo-bilitatea fizică îşi pierduse şi darul vor-birii. Atât a reuşit să rostească, în ure-chea lui …n aplecat asupra-i< „Buz-işoarele” – ceea ce vroia să spună cădorea să-l sărute, la adio –, înainte dea se prăbuşi în neştire. (Ce rezerve degingăşie trebuie să-i fi rămas, după cecă a crescut orfan de tată, făcuserăzboiul, fusese grav rănit la cap, căzuseîn prizonierat, iar în ’46 îşi îngropaseprimul născut şi mama, pentru a plecacu „Buzişoarele” pe buze!) La înmor-mântare – nu a fost chip alături de buni-ca, ci la căpătâiul ei< la fel cum ieşeauîn sat, el în faţă şi ea cu trei paşi în urmă(în sfârşit, sub aceeaşi lege< „abia atunci,în veacurile ce or să vină, aş putea finumai cu dumneata, iar moleculele iu-bitului dumitale descompus ar puteasă se agite, să se deştepte şi să caute ur-ma moleculelor dumitale împrăştiateprin natură!”) –, frate-său se va înfăţişacu o nevastă nouă, gravidă-n luna a pa-tra. Viaţa continuă. De-atunci, frazelelui …n sunt de două feluri – cum arcoase mortul într-o pânză de sac, şicum ar sfâşia o placentă pentru a scoatefătul la lumină.

Şi dacă Parisul – tot un fel de Pa-radis, din care-au căzut două litere,A(nno) D(omini) – se procură cupreţul vieţii unor fiinţe dragi, îi trecuprin minte, în timpul unei alte şederiîn Franţa, după ce că-n ianuarie ’02i-a murit în palmă papagalul vorbitor,iar în vara lui ’03 s-a ucis într-un ac-

cident de maşină cel de-al doilea colegde clasă – son meilleur ennemi dinperioada şcolară –, la înmormântareacăruia a plâns fără sine?! Cât pe ce săfacă o obsesie, când în martie ’04 şiapoi în februarie ’05 s-au înscris pelista de Plecări Mariana Marin şi IoanFlora> or, tocmai ei stătuseră cu …npână după miezul nopţii pe terasa dinspatele Muzeului Literaturii Românedin Bucureşti, în septembrie ’96, iarFlora îl şi însoţise apoi până-n Unirii(de unde urma să ia autobuzul 783cu destinaţia Aeroportul Otopeni),pe Calea Victoriei, străbătută de josla primele ore ale dimineţii, urân-du-i – ultimii – bon voyage în primalui călătorie pariziană. Nu se uită unaca asta – cum stăteau la o masă lungăşi bogată (în sticle), Traian T. trezin-du-se brusc şi contemplând-o peMady ca şi cum ar vedea-o primadată, o şi ceru în căsătorie (de bine ceera-n divorţ cu a n-a nevastă), şi repli-ca lui Ioan, peste toată masa< „Bine,mă, vă luaţi voi din dragoste – da’ cinevă fute pe amândoi?!!” Până la sfârşi-tul anului li se alătura şi cel de-altreilea coleg de clasă, după care s-apus punct. Câte morţi, atâtea punctepe i> cuvintele – mai lungi, mai scurte– nu-s decât liniile ce le unesc într-un singur circuit (în serie sau paralel?– iată-ntrebarea) mereu schimbător,amintind când o constelaţie, când oghirlandă de beculeţe de pe pomul deCrăciun, când – o! dar pentru asta se

cere multă imaginaţie – o hartă ametroului parizian. („Mereu mi-a fostgândul la Paris, îi spuse odată lui Flo-ra, încât atunci când medicul legistva fi să-mi cântărească creierul, nu-ichip să nu observe că cele două e-misfere reproduc întocmai, până-ncele mai mici amănunte, oraşul de peRive Droite şi Rive Gauche, expandatde jur-împrejurul cerebelului – Île dela Cité, cu toate edificiile & monu-mentele istorice la scară redusă şi tur-nul Eiffel împungându-l, din interiorspre afară, în osul frunţii!”) A intraîn schemă presupune, înainte de toate,o coborâre în subterană, acolo undetoţi cei odinioară puşi la punct – cumar fi< „Punct ochit, punct lovit!” – îşirecuperează identitatea< Hic jacet(numele, prenumele> anul naşterii –anul morţii)… Greul (pământului)începe de aici încolo< să alcătuieşti ofrază bine proporţionată după sem-nele de punctuaţie date, perfect si-metrică liniei vieţii din palmă, doarcă – în oglindă. Ca Cel de-a zis<„Trăieşte-ţi viaţa conform gramaticii!”Grammaire, în franceză. Sunăaproape la fel ca grande-mère, al căreilăcrămătic n-a încetat să fie în toţiaceşti ani< „Tu eşti grande-mère şi pepiatra ta de mormânt voi înălţaCapela Sintaxă!” (...)

(fragment din romanul Ţesut viu.10 x 10, în curs de apariţie la edituraCartier)

1 (rusa) „Să vezi Parisul şi să mori!”2 (rusa) „în ciuda tuturor morţilor”3 (rusa) „Pârjoalele de-o parte, muştele de alta!”4 (rusa) „Să stai în spatele frontului, să regulezi nevasta unuia de pe linia întâi şi să te cauţi pe listele celor decoraţi pentruvitejie în luptă”.5 (rusa) „eternul student”6 (rusa) „Foarte la ţanc, versurile!”7 (rusa) de la Земляк, adică pământean.8 (rusa) „Nu este chiar ceea ce te aştepţi să vezi”.9 (rusa) „Văd că deja ai înţeles totul…”10 (rusa) „pentru cunoştinţă”.11 (rusa) „Am cunoscut-o bine pe soţia lui – în lagăr.”12 (rusa) „Noi doi suntem ca două rime< sânge şi dragoste.”13 (rusa) „Duşman al poporului!”14 (rusa) „medici-otrăvitori”15 (rusa) „Cine tace – consimte.”16 (rusa) dub[ `n care erau du;i cei ridica\i de la domiciliu de NKVD17 (rusa) „Mori tu astăzi şi eu voi muri mâine!” – slogan exprimând întreaga „filozofie a Gulag-ului”> un posibil echivalentromânesc, din zona penitenciară, ar fi< „Decât să plângă mama, mai bine plângă mă-ta!”18 (rusa) cauza lui Lenin trăieşte şi învinge.19 (rusa) Comitetul de Stat pentru Situaţii Excepţionale.20 (rusa) transparenţă.21 (rusa) pancarte cu caracter propagandistic.

98

szalma réka

Szalma Réka Sepsiszentgyörgyön született 1988 márciusában. Jelenleg a kolozsvári IuliuHatieganu egyetem gyógyszerészeti karán negyedéves hallgató. Versei a Korunk,Helikon, Szőrös Kő, Új Hegyvidék, Várad folyóiratokban jelentek meg.

T]n[ra poet[ Szalma Réka s-a n[scut la Sf]ntu Gheorghe `n luna martie a anului 1988.Este student[ la Universitatea Iuliu Ha\ieganu din Cluj, Facultatea de Farmacie. Apublicat `n reviste de literatur[ maghiar[ din Rom]nia, Ungaria ;i Slovacia.

Karjaidban

Álmaimban, édesanyám,karjaid közt sírok hozzád,álmaidban, édesanyám,megvédesz az álmaimtól.

Úgy szeretlek, ha elmennék,gyalog jönnék vissza hozzád,havas földön, deres fák közt,mezítláb is visszatérnék.

verseK Poesis interna\ionaliunie 2011

99

Vásznak

1.

Hol neved rád nevet és elszakad,párhuzamos sarkak lengnek át,hol elválik a sík s nem forrik össze,felsírod magadból beltered.

Minden egyes arcod, mi megmaradt,egy vásznon tükröződik, elfelejt,magában hordja ütközéseid.Egy vézna tánc vagy. Botlás. Gyors esés.

Magányos, holt üreg a szemgödör,összegyűjti fényben kormodat.Bálba méssz, beszélsz, vagy nem köszönsz,Egy kalap, mi eltűnt, mutatja múltadat.

A jelzőlámpán vöröslik a kedvesed,kialszik, majd zöld magányod hív,átméssz a zebrán, napok sávjain.És visszaszállsz vásznadba - új szakasz.

2.

Fegyházadban élsz, magadban, ingatag.Kínszalagon megy, éltet még a blues.Egy hideg vászon táncolón válladba kap.A vázlatok szerinti kéz egy bálba húz.

Kiszíneznek, mögötted vakhatár.Vonalak közt lépkedsz vascipőben.S ha rád maradt belőlem egy lakáj,benne élhetsz, tested megpihenhet.

Arcodba kapaszkodnak, visszakérnéd.Felbőgsz mint vászonbeli vasszobor,s rád visszafestik rozsdás gondjaid...Felnevetnél, de portréd rád hajol.

3.

Néha nem visz át az ár fehérbe,arcod terhes matt lesz, ólmosul.Sittszerű, groteszk a régi csended,harminchat fok halkan rád borul.

Egy kislány ragasztgat, majd összegyűr,gubancokban fekve nézel felé,minden kormod szívnél összegyűl,bennszorulva, magadban hagy a tér.

Csak öt perc kéne, hogyha fájni nem kell,mert öt perc alatt is összeáll a rend,félszavakkal átmenni a teljbe:rá zebra kéne, jelzőlámpa – zöld.

4.

Felsegítjük, hogyha lenn a lét,de torkunkban már megszorult garat.Ne kényszerüljön vám elé a fény -- vedd le róla, kedves, vásznadat.

Egy szombat megjavít egy pénteket -- egymásra szórjuk halkan hamvaink.Felsírom, kedves, minden beltered,s magamra húzom vásznaink, nyakig.

5.

Hol ajtó leng azúr szememben pillád hajtsd oda.Ránk világít, ránk nevet a szakadék hava.Nem készülünk, nem a bálba, ruhám rádomolt,hajtsd rá te is szemhéjadat, min a fény honolt.

Lelakkozod a régi csendet, mit hozott a hold.Acetonos kézfejem új hallgatásba old.Ujjaimból rád csapott a sok küszöb megint.A vámtól innen, a vámon túl a hó nyakig behint.

Egymásba havazzuk, kedves, mit a tél kisírt.Szemedben csúszik, vékony jégen, testem, az újszülött.Kinyúlunk a gyertyalángon, s elviszlek, te tört,hol ajtó leng, hol szem kinyílik, egy kéz vásznamra visz.

Változatok

Ha mindig az ősz és tél mentén lépdelsz,két sor között, a vásznon.

Ha arcodon lúdtalpú gondok állnak,s arcod alatt a távol.

Ha távolod csak testedről szólna,s tested a kiégett álom.

Ha álmaid egy mozsárhoz nőttek,s mindig is vonzott a máshol.

Ha elalszol máshol lévő vállon,mi hideg párnára rámol.

Ha párnáddal együtt huzatba húzod,így elmúlik végleg Ámor.

100

De-a voinţa

Ce aş putea să-ţi cerDacă oricum tu ştiiCe-aş putea să-ţi cer?Ce-aş putea să-mi dorescDacă oricum tu hotărăştiCe-aş putea să-mi doresc?Eu sunt pentru că tuAi spus să fiu –Joc de-a voinţaÎn care vrei să vreau.

Lasă-mă puţin, adormi,Uită-mă câteva minuteSă pot gândi cevaCe nu ţi-a trecutÎnainte prin cap!Lasă-mă-n pace,O pace pe care n-ai programat-o!

N-ai obosit şă ştii dinainte totul?Iată, acum scriu un poemPe care tu îl ştii demultPe de rost.

Din ce în ce mai străină

Din ce în ce mai străinăCu tot mai puţini cunoscuţi.Tot ce-mi era familiarA lunecatÎn marea lumină,Tot mai mulţi mă aşteaptă acolo,Tot mai puţini îmi ţin aici de urât,Tot mai stingheră,Asemenea păsărilorObligate să pleceÎn ţări mai calde...

ana blandiana

Z vůle nejvyššího

Co bych měla po tobě chtít,když ty stejně víšco bych po tobě mohla chtít?Co bych si měla přát,když ty stejně rozhodnešo tom, co bych si mohla přát?Jsem tu proto, že tys řekl, abych byla>je to hra s tvou a mou vůlí,v níž ty chceš, abych já chtěla.

Nechej mě chvíli být a zavři oči,zapomeň na mne na pár minut,abych si mohla vymyslet něco, co tě nenapadlouž dávno předtím!Nechej mě na pokoji,v klidu, kterýs nenaplánoval.

Není to únavné všechno vědět předem?Teď například píšu báseň,kterou ty už dávnoumíš nazpaměť.

Čím dál víc jako cizinka

Jsem tu čím dál víc jak cizinka,mám čím dál méně známých.Všichni co mi byli blízcíodpluliza velkým světlem,kde mě jich očekává čím dál víca zde nablízku jich je čím dál míň.Jsem tu jaksi nepatřičně,jako ptáci,kteří přece musí odletětdo teplých krajů…

Poezie Poesis interna\ionaliunie 2011

101

Rugăciune

Principiu al tuturor lucrurilor,Loc geometric al goluluiCe se cere umplutPentru a deveni>Cale pe care se intrăÎntr-un loc neexistândDecât în măsura rostirii>Lasă să cadăDin gura ta sfântăSilabele,Lasă-le să ma pătrundă,Să m[ însămânţeze,Fă-mă să rodesc plante-răspunsuriDin care să creascăÎnspre tăcerea supremăArbori de suneteDe unde toamna să scuture sensuri.

Secolul nostru

Secolul nostru este secolul trecut,Noi suntem propria noastră istorie,Ce stranie senzaţie a destinului încheiatPe când continuăm să fim!Materie primă a schimbărilorCare se vor pune pe seama mileniului nou,Victime ale unor inundaţii,Cutremure şi revoluţiiCare nu ne mai sunt destinate,Suntem puşi în faţa faptului împlinitCum e pusă sămânţa în pământŞtiindu-se totul< ce plantă va creşte,Ce fructe va da,Dar nu şi când se va hotărîSă moară.

E noaptea

E noaptea în care clopotniţele iau focDe la dangătul clopotelorFluturând ca nişte mari flăcări când pier.Glorie, glorie care se-ncheie,Sunet şi vuiet, scânteieŞi scapăt,Lumină lină ce se consumăŞi se face scrum.Pe pământ şi în cerE noaptea-sorocÎn care totul se ia de la capăt<Du-măAcum.

(din volumul Refluxul sensurilor,Humanitas, Bucureşti, 2004)

Modlitba

Podstato všech věcí,geometrická sféro prázdnoty,jež touží po naplněnía stvoření>cesto, jíž se vcházído prostoru jsoucíhojen když je vysloven>dej ať tvá posvátná ústajednou vyřknouony slabiky,dej ať mnou proniknou,ať mě oplodní,dej ať porodím rostliny co odpovědia z nich ať vyrostouaž do výšin svrchovaného tichastromy zvuků,z nichž podzim pak setřese významy.

Naše století

Naše století je minulé století,stali jsme se dějinami nás samých.Je to divný pocit< osud se uzavřel,a my jsme pořád ještě tady!Jsme surovinou proměn,jež nastanou v novém tisíciletí,jsme obětmi záplav,zemětřesení a revolucí,které nevypuknou kvůli nám.Octli jsme se před hotovým světem,jak semeno v zemi>všechno je dané< co je to za rostlinu,jaké plody vydá>neví se jenom, kdy se rozhodneumřít.

To je ta noc

To je ta noc, v níž zvonice vzplanou ohněmod dunících zvonůa hynou ve vlajících plamenech.Končí všechna sláva,šumot a hukot, jiskraa západ slunce,mírné světlo co hasnea mění se v popel.Na zemi i na nebinastala noc – hraniční zeď,v níž se vše vrací k počátku<odveď měteď.

Přeložila Libuše Valentová

essayPoesis interna\ional iunie 2011

102

R ight from the beginning, I have to say thatthe term of performatism together with its

adjacent doctrine seemed unclear to me. I first ran intothe concept while reading an essay on the subject by Clau-diu Komartin. It is only after that that I took it further onto high seas. The starting point of this manifesto is, too,the prolonged agony of postmodernism. But to replacesomething that complex, consequently hard to kill, with a“temporary participation of the subject to holistical pro-cesses, like death and beauty”, sounds as if some dice re-bounded from the wooden surface somewhere out of thebalcony. The holistic process is related to the absorptioninto a unitary, homogenous whole. Isn’t this a suppositionof returning to modernism? Anyway, many of the doctrinesthat try to overthrow postmodernism feed on, maybe un-consciously, modernist memories.

e performatist demonstration relies mostly on cin-ematographic examples. It is the case of American Beauty,wherein the teenager Ricky Fitts shoots with his camera ahomeless woman, deadly frozen on a sidewalk, and a wind-blown plastic bag. e motivation for selecting these im-ages is scarcely an artistic one< to uncover the reality hiddenbehind things, to touch the thing-in-itself. e deadwoman’s body seems to be the retina through which Godis watching> the dancing bag, “as a child begging me toplay with him” (18) indicates an “incredible beneficialforce” (ibidem) pulsing behind humble snap-shots. eremark is a Kantian one, but it was arrived at by means ofan impression and not through reasoning. ough evenKant envisaged the a priori synthetic judgements, the onesimpossible to be inferred observing the syllogistic moods,because they are above the cause-effect limitations. eaesthetic feeling had come to be seen by Kant, too, as moreimpactful than the intellectual strategies.

• The hacker’s or the cracker’s interval

But performatism does not rely on Kant. e basis isSpinoza’s request for the intellect to concentrate on “aunique target and a unique purpose”. Congruent with Her-bert Marcuse’s hypothesis, formulated in Eros and Civi-lization, namely the hope – unjustified in my opinion –that pure creativity will replace work. A little further away,we discover that Marcuse is filtered through Pekka Hima-nen, who opposes to the harsh values of the protestantethics the more fluid ones specific to the hacker ethics<passion, freedom and creativity. e hacker would be the

new Messiah of the cyberspace descended from the sky tosave a post-industrial and post-apocalyptic humanity head-ing towards “a Civilization of the mind”. For the time being,though, we may very well understand that we don’t live atall in a civilization of the mind. On the contrary, we aretrapped in a society of inhibited consumers, where thecrackers, who are mostly preoccupied with breaking intoall sorts of security systems for personal advantages, tendto replace the hackers< pirates far away from whateverspeck of ethics or ideal.

Published in the second issue of Anthropoetics mag-azine by Raoul Eshelman, performatism starts by accusingpostmodernism of having cuffed the subject. en, inorder to define a performance, appeal is made to Austin’stheory about speech and act. at is to say a performancestands for two different things< for modernism it representsthe annihilation of the borders between life and art, whilefor postmodernism it integrates the subject’s human bodyinto an artistic context. Wherefrom it results that in orderto be totally free, the absolute subject – originating inFichte’s doctrine on the absolute subject –, should give upthe artistic conventions, too.

A first model of „the concentrated, holistic subject”would be the article Against eory, from 1985, writtenby Knapp and Mitchell. ree fundamental conditions ofinterpretation were debated< the authorial intention, thetext and the reader. us, the hermeneutical criticismwould focus on the authorial intention, the deconstruc-tionist one on the sign, and the relativistic one on the read-er. As long as between author, sign and reader persists anabsolute unity, the theorist’s approach would be fallacious.Irrespective of the analytical tries, the subject manifestsherself in the holistic “performances”.

• Naivety and idiocy

Approximately in the same time, the American EricGans issued his Generative Anthropology, relying, aswell, on the sign, conceived holistically and performatively,and on a “limited” – that is unified – subject. e generativeanthropology would be a minimalist theory upon the ori-gins of a language, inspired by René Girard’s theory of vic-timization. us, the social order previously “animalizedwould have become a human one, founded more on thesemiotic representation, than on the physical imitation(mimesis)”. Like Girard’s “founding murder”, the first use

Performatism Won’t Call a Spade a Spade

Felix nicolau

essay Poesis interna\ionaliunie 2011

103

of the sign accumulates a sacred load. In fact, Gans wouldontologyse and sacralise Derrida’s “difference” (différence).

Other less radical, but more influential versions of per-formatism are supplied by the so-called New Historicism.Viktor Pelevin’s short-stories and the novel e Small Fin-ger of Buddha are selected for exemplification from theRussian literature.

But the tycoons of performatism have the ambition toseduce creators and creations from different arts. Movies<Sam Mendes’s American Beauty, Jim Jarmusch’s GhostDog, Lars von Trier”s e Idiots, Tom Tyker’s Run, Lola,Run etc. In all these movies, common or even idiot heroesare cast in the main roles, sticking to the Faulknerian tra-dition. In American Beauty the hero willingly regressesto teenage, in e Idiots the members of a certain com-munity behave like sheer retarded persons> in e Returnof the Idiot the protagonist owes his naivety to a prolongedstay in a psychiatric institution. All these subjects are char-acterized or they self-characterize as auto-sufficient unities,without any attraction to the requests formulated by thesocial context surrounding them. Hence, a sui-generisfreedom that contributes to the regeneration of humanrelationships through love. Lester Burnham, for instance,the hero in American Beauty, reorganizes his whole lifein accordance with the expectations of a teenager girl hecraves to seduce. Unexpectedly, when she gives in, he re-strains his desire and protects her virginity.

Pelevin’s short-story, Ontologiia detstva (e Child-hood Ontology) contains this sentence< “As a rule, the lifeof an adult is self-sufficient and – how could I put it – itdoesn’t have void spaces that could receive experiencesthat are not directly influenced by its closest milieu”(Pelevin, 1998, 222). In this respect, Ricky, the boyfriendof Lester Burnham’s daughter, by surprising some aspectsof reality with his camera, takes part at the divine order asa hole. It is only in these privileged moments that he reaches“the performative likeness of God”.

“In the new performatist epoch” the creation of thosechronotopes allowing the choice between possibilitieswould be advantaged. Everything is permitted for the sub-ject to preserve their integrity and freedom of choosing.is is the case of Lester Burnham, who gives up his bu-reaucratic career in order to get employed as a MacDonald’sshop-assistant, among young people. e narrator and thecharacter mix together in a “net of paradoxical quotations”.e same trajectory is followed by the private investigatorin Paul Auster’s e Trilogy of New York. e authors ofthis manifesto identify a common side to all the perfor-matist creators. is would be “the cultural-theologianunitary perspective< more precisely, the fact that Divinityis present wherever individual subjects create wholes”.What derives from here is that the entire social contextgets the attributes of a messenger and not only anothermessage carrier. With this purpose, Sir Norman Fosterpreserved most of those (many obscene) graffiti with whichthe Russian soldiers smeared the walls of the new Reich-stag.

• Back is the plucky phallus

Regarding sexuality, there are two ways of approachingit. us, in e Idiots, we watch a scene in which thesexual act is seen as physical performance< the shootingcapturing the erection and the penetration of the vagina.is scene is followed by another one where the cameraobjective adopts a chaste perspective, switching focalisationright before the sexual act to take place. e authors ofperformatism make it clear that they encourage self-ther-apy, with the help of which we may counteract the aggres-sive milieus by firmly imposing our own personality. IfHerbert Marcuse ironically considered that specific to theindustrial societies was a comfortable and democratic lim-itation of freedom, the post-industrial society, in exchange,appears to be much more aggressive by implementing con-sumerist and entertaining strategies. e pressure put uponhuman liberty and dignity manifests now in perverse ways.ese perversities can’t be resisted without assumingstraight attitudes like seclusion and contemplation. eratio between freedom and the satisfaction of pleasures isproportionally reversed. Among the goods that perfor-matism considers to be dispensable is life also, with all itsselfish modalities of manifestation.

e manifesto contains a political dimension, as well.e starting point is Jedediah Purdy’s essay from 1999,For the Common ings, in which the postmodernists’cold irony is fought and position is taken in favour of as-suming political individual responsibility in a post-ideo-logical epoch. is isn’t possible, in the opinion of the au-thors of performatism, without a “return of the phallus inculture as a stimulating force”. Reinstating phalocracy op-poses to poststructuralist ideas, according to which thephallus, used only to penetrate the female, oppresses. Apartfrom this, the performatist phallus would create a unityable to transcend sexes. But this unity is possible only asa sequel of a voluntary self-sacrifice. e respective tran-scendence results in annihilating the symbolic order oflanguage and of enchained significant. e performatistlinguistic arbitrariness doesn’t rely on semantics or on auniversal code anymore. What matters now is the frameinto which the transmitter and the receiver are placed. Itis the only one able to lessen the differences between them.

Free of revolutionary ambitions, the fathers of perfor-matism declare that the separation from postmodernismhappened gradually. It focused on blueprinting a holistical,discreet subject. As a study on transition from postmod-ernism to performatism is offered the essay published in2000 by Boris Groys, Unter Verdacht. Eine Phänome-nologie der Medien (Suspicions. A Phenomenology ofMedia). e main idea is that the obvious simplicity ofthe performatist subject dissipates any suspicion with re-gard to his/her insincerity.

• Shaking the club against postmodernism

e mixture of performatism and postmodernism canbe surveyed in e Elementary Particles, Michel Houelle-becq’s novel from 1999. e French writer imagines two

essayPoesis interna\ional iunie 2011

104

brothers opposed in character, but resembling in theirsheer incapacity of love. One of them is completely dom-inated by reason, the other one by sex. ese would be thepoles between which the postmodern dualism evolves.Houellebecq would betray performatist tendencies in thathe “transgresses from the fictional point of view the post-modern image of humanity”. On the other hand, he is stillindebted to the gloomy postmodern metaphysics, becausesociety appears to him vapid and life is annihilated by ameaningless death. A character in the novel remarks< “inthe end, life betrays you...and then nobody laughs...Allwhat persists is death”. What Houellebecq professes is, ac-tually, an anti-metaphysics specific to western society atthe threshold between the second and the third millennia<the young age and its attributes – vigour, sexual appetite,and a nice body – are worshipped. Once people enter their50s there begins the old age, which is the same with beingexiled at the outskirts of society. ose burdened by agedesperately try to keep the beat with the youngsters. Apanicked maturity strives to mimic the crazy-about-en-tertainment youth. e paradox is that the average life-span of the Westerners significantly extended, while theybasically cease to exist aer the age of fiy. Subsequently,there follow decades of civil agony made bearable onlywith the help of antidepressants.

Another contending offspring of postmodernism isconceptualism. Viktor Pelevin wrote about this break awayin his short-story from 1999, e Warning Token on theWall. e plot is about vibrationalism, an imaginary artisticmovement claiming that “we live in an oscillating worldand that we ourselves are a collection of oscillations”. eerror of conceptualism, in the vision of one of the vibra-tionalists in the short-story, is that it tries to outline theconcept. As for the vibrationalism, it tries, reversely, to

put away the frontiers of the concept. us, the specificityof vibrationalism would be the possibility for the sign andfor the subject to overpass the subject/object dualism to-wards a unifying performance. We get back, as a matter offact, to performatism because it continuously tries to tran-scend irony, while postmodernism endlessly generatesirony. e end of the manifesto highlights five main char-acteristics of performatism<

ere is no more appeal to crowding quotations, nei-ther to authenticity. Once intertextualism abandoned, theritualized dogma or other “inhibitive flames” able to trans-form the present states of existence come into use again.History too is recovered under the shape of an empiricallyframed subject. As to narration, this one is expected to getback “the authoriality”, that is the author as an organizingand selective force.

e subject appears solid or opaque. It can be stupid,naive, confusing, shallow, firm or heroic, but not constantlycynical or ironic.

e passing from an endless temporal postponementto a conjugation of opposite forces at the time being.

e transition from the metaphysical pessimism tometaphysical optimism. e metaphysical targets aren’tdeath and the related realities (the void kenosis, absence)anymore, but “fictionally-shaped transcendentstates/moods (revival, reaching Nirvana, catharsis, deifi-cation).

e return and rehabilitation of phallus as an activeand unifying agent of performativity. e phallus as a pos-itive frame for the vagina and vice versa. All in all, a ten-dency towards belittling possession. Love is more impor-tant than dominating the opposite sex.

e message actually is simpler than the loy packageit comes wrapped in< simplicity, good will, honesty andfeeling for daily revelations. Eventually, a certain purity ofsoul kept away from the religious approaches. To livelyminds performatism could appear slightly jelly-like andmonotonously univoque. A sort of ghandism without adefinite target, a strictly contemplative passivity. On theother hand, taking account of the ferocious rivalry in allfields, but mainly in the artistical ones, the attitude man-ifested in the manifesto is a distinguished one. Modernismand postmodernism have transformed art into a sophis-ticated profession. A lot of technique, loads of marketingand PR, but very little genius and scarcely any passion –the only ones able to extract from anonymity surprisingaspects of real and reality. Unfortunately, the enemy of theperformatist significant is exactly the correspondent sig-nified – a rather blurry one.

Bibliography<

Anthropoetics 6, no. 2 (Fall 2000/Winter 2001),Performatism, or the End of Postmodernism, RaoulEshelman, http<//www.anthropoetics.ucla.edu/ap0602/perform.htm

Felix Nicolau

105

Editura Herg Benet s-a înfiinţat în septembrie 2010 şi, într-un interval mai scurtde un an, s-a impus ca o prezenţă aparte în peisajul literar şi editorial autohton.Prin titlurile de poezie, proză, eseuri şi critică literară apărute până acum, HergBenet s-a apropiat de obiectivul stabilit încă de la înfiinţare, acela de a sprijiniabordările inedite şi îndrăzneţe în literatura română, în special ale autorilor aflaţila debut. În luna mai, Herg Benet a întreprins, alături de o parte din autori, unturneu naţional, „Exerciţii de rebeliune“, dând posibilitatea cititorilor să seîntâlnească nemijlocit cu cărţile şi autorii acestora. Apariţiile editoriale HergBenet au stârnit numeroase reacţii, pro şi contra, atât din partea criticii literarecât şi a publicului larg. Din trei cărţi tipărite în cursul anului 2010, două au primito nominalizare la Cartea Anului 2010. Atuurile editurii< selecţia valorică aautorilor publicaţi, prezentarea grafică atr[g[toare a volumelor şi promovarea înmedii neconvenţionale.

Editura Herg Benet

„Felul în care poţi citi poezia lui So-rin-Mihai Grad trădează poate sensulei originar, dar, în acelaşi timp, îţi dălibertatea de a crea noi înţelesuri princare să descifrezi sau să te apropii depovestea din spatele versurilor. So-rin-Mihai Grad are o relaţie sincerăşi complice cu posibilul său cititor< Fe-lul în care îmi citeşti cuvântul spunemai multe despre felul tău de a fi decâtdespre mine, s-ar putea sa ne întâlnimtotuşi undeva la mijloc.“

Luiza Mitu

SUROGATde Sorin-Mihai Grad

Editura< Herg BenetNumăr de pagini< 112Anul apari\iei< 2010Secțiune< Poezie

eDitur{Poesis interna\ional iunie 2011

106

„Sânge satanic e o carte excepţionalscrisă, care nu seamănă cu nimic!Cristina Nemerovschi iese din clişeelescrisului şi creează o viziune epicăatât de convingătoare, încât, citind-o, te simţi imediat contaminat deaventura adolescenţei răzvrătite. Seciteşte halucinant, se citeşte cu sufle-tul, nu poţi să sari niciun fel de pagină,de pasaj, sunt scrise într-o emoţie şiîntr-o vervă extraordinare amândouă,care ajung până la inima cititorului“.

Doina Ruști

SÂNGE SATANICde Cristina Nemerovschi

Editura< Herg BenetNumăr de pagini< 376Anul apari\iei< 2011Secțiune< Proză

„Întoarcerea în pivniţă e un pretextpentru poet de a încerca expresia cu-rentului beat pe un corp cenuşiu.Există viaţă şi acolo unde nu e lampă,ar vrea să ne spună el. Autorul nu ne-gociază condiţii umane, nu ceartă penimeni şi nu se plânge că nu vine au-tobuzul. În cartea sa totul se reinte-pretează. Universul mic, prin imagi-naţia sa devine fantastic. Mult deasu-pra trăirilor din Mântuleasa, studiatăla şcoli. Marius Iulian Stancu o co-boară nu întâmplător pe Rosslyn «îngaleria de cearşafuri subterane», în«locurile de gândaci şi urşi» pentru ane convinge că nu rama face tabloul,pulpa se devoră oriunde.”

Marius Ghilezan

ÎNTOARCEREA ÎN PIVNIŢĂde Marius-Iulian Stancu

Editura< Herg BenetNumăr de pagini< 98Anul apari\iei< 2011Secțiune< Poezie

„Poezia lui Ştefan Bolea se află la vâr-sta trufiei. Şi a catastrofei. Poetul simteenorm şi vede monstruos. Din fericirepentru poezia lui, vocea care-i dic-tează este nu numai provocatoare şisarcastică, ci şi încărcată de forţă. Şiexpresivă.”

Marta Petreu

GOTHICde Ştefan Bolea

Editura< Herg BenetNumăr de pagini< 92Anul apariţiei< 2011Secţiune< Poezie

eDitur{ Poesis interna\ionaliunie 2011

107

„Leonard Ancuţa se joacă la limitaimprudenţei cu un sentiment pe care,poetic vorbind, îl domină, dar căruiai se şi subjugă. Versul său este expresiaunui sentiment exprimat cu mijloacecînd vehemente, cînd înstrăinate< dar,ca la orice poet autentic, vocea lui sepropagă cu viteza intensităţii. LeonardAncuţa e un diavol cu sentimente.Dar ce diavol, dar ce sentimente…”

Traian T. Coşovei

IUBIREA E AMINTIREA UNUIVIOLde Leonard Ancuţa

Editura< Herg BenetNumăr de pagini< 142Anul apariţiei< 2011Secțiune< Poezie

„SGB și-a radicalizat în TORRENT ex-periența de limbaj din Chipurile. Aco-lo mai strângea de gât câte-o formulăși propunea o alta, mai vie, mai vis-cerală și mai violentă. Aici, în TOR-RENT-ul dezinhibat până la virgulăși punct, și-a adunat personajele carelui îi plac cel mai mult, și anume jun-kiștii puri ca lacrima, puși pe o joacăde-a distrugerea vieții și a morții, cuconvingerea că ei cunosc mai bine,eventual altfel, viața și moartea, mar-ginalii gata erotizați și drogați, «de lamama lor», inteligenți, iconoclaști, ra-tați, și i-a pus pe toți să vorbească înspațiul care se numește... SGB, adicăîn propriul său creier.

Angela Marinescu

TORRENTde Stoian G. Bogdan

Editura< Herg BenetNumăr de pagini< 107Anul apariţiei< 2011Secțiune< Poezie

„E atât de vesel să descoperi poezie cultăpe bune, adică înțesată de arhetipuri șiintertextualități asimilate. A fi cultivatînseamnă a nu face proză și paradă cuceea ce cunoști. Alexandar Stoicoviciscrie cu vînă despre lucruri grave. Ase-menea unui muribund cu ochiul ciudatde viu, el vrea să mestece cu privireatoate gesturile umanității. Inciziile prac-ticate de el sunt precise și eficiente< taieexact acolo unde e ceva de văzut. Dartaie în așa fel încît văzutul să fie nicio-dată-înainte-văzut. Pentru că, de unde-va din pod, a scos un bisturiu metafo-rico-metonimic cu care ciopîrțește ba-nalitatea până îi dă forme explozive. Unpoet cu stofă de chirurg plastician.”

Felix Nicolau

VINERIde Aleksandar Stoicovici

Editura< Herg BenetNumăr de pagini< 89Anul apariţiei< 2011Secțiune< Poezie

108

în casa tapentru Horaţiu

< am venit în casa ta să tacsă ai şi tu de cine te ascunde începând de astăzi.să punem punct, să tragem o linie,o linie groasă de cocainăde la uşă până la o fereastră.să mă dezbrac şi să-i cer portăreseipeste gardul înalt altă scrisoare?nu e căldura unui sân aşezat sub bărbienici în sertarul cu linguriţe, nici în vreo carte, nicidacă înotpe sub scaune acoperite cuplapume moi, vorbitoare.

autoportret

< sunt tot mai orb când e vorba de oameni.văd numai ferestre vechi prăbuşindu-sedin pereţipe străzi îngustepline de ceilalţi oameni.par un înviattrezit pe o streaşină.m-am închegat în mineca sângele sub o căzătură,dorm într-un pat înfricoşător şi adâncşi niciun vis şi nicio parte trează.îmi place să mă ascundşi îmi place să cautsunt ca un câine mare şi albabia găsit.

Patru tineri poe\i rom]ni tradu;i `n limbagerman[ de Ernest Wichner

(grupaj realizat cu sprijinul Institutului Goethe din Bucure;ti)

bei dir zu hausefür Horaţiu

< ich bin zu dir nach hause gekommen, um zu schweigendamit auch du von heute an jemanden hast, vor dem du dichverstecken kannst.damit wir einen punkt machen, eine linie ziehen,eine kräige linie aus kokainvon der tür bis zu einem der fenster.soll ich mich ausziehen und von der pförtnerinüber den hohen zaun hinweg einen anderen brief verlangen?es ist nicht die wärme eines busens unterm kinn,auch nicht im schubfach mit den löffelchen, noch inirgendeinem buch,oder wenn ich unter den stühlen schwimme, verdeckt mitweichen daunendecken, sprechenden.

selbstporträt

< immer blinder werde ich, wenn von menschen die rede ist.sehe nichts als alte fenster wie sie aus den wändenfallenauf enge gassenvoll anderer leute.es ist, als wäre ich ein wiedergeborener,auf einem vordach erwacht.in mir selbst bin ich zur gestalt geronnenwie das blut unterm sturz,ich schlafe in einem beängstigenden und tiefen bett,und da ist kein traum, und auch nichts waches.gerne versteck ich michund suche gerne,bin wie ein großer weißer hund,der eben erst gefunden wurde.

Gabriel Dali;

Poezie Poesis interna\ionaliunie 2011

109

lampa

< să-mi dărâm casa,să sugrum animalele în ogradăcu palmele.

să mint o femeie până mă va iubi multsă o leg de un zidsă-i tai cu o foarfecă părulsă-i omor lişiţele cu o lopatăsă-i bat obrazul cu scuipatrece.

apoi să mă aşez pe joscum se aşează şi praful pe o lampăaprinsă.

distrugerea

< şi am şi oase şi ele într-o parteşi eu în altă parteşi degete lipite unele de alteleşi mănânc cu palma.şi mă micşorez din ce în ce mai uşorşi uneori chiar disparşi zile întregi nu mă găseşte nimeni.şi-s amestecat fără tineşi plâng în castroane adânci.şi m-am obişnuit să spun ori tu ori euşi să apăr ori tu ori euşi să apar ori tu ori euşi să sting tot.şi repede spun cuvinte care nu se audşi repede scriu doar cuvinte care se vădşi le dau focşi uneori chiar ascult cum se împinge cuţitul.

aprilie

< încep să fiu pretutindeni unde nu vreau să fiu deloc,rezemat de toate casele pe câte un scaun.unde cred că nu pot fi auzit.alergam în sus.am numărat 99 de metri şi am căzutazi dimineaţă.sunt groaznic de singur de azi dimineaţă.doar în fiecare iarnă ştiamsă rămân astfel.

die lampe

< mein haus einreißen,das vieh im hof erwürgenmit bloßen händen.

eine frau belügen bis sie mich liebtsie an eine mauer fesselnihr mit der schere die haare abschneidenihre blässhühner mit der schaufel erschlagendie wangen ihr mit kaltem speichelhauen.

dann mich niederlassenauf dem bodenwie sich der staub niederlässtauf einer lampe, diebrennt.

vernichtung

< und habe auch knochenund diese so einerseitsund ich so andererseitsund finger die kleben aneinanderund esse mit der hand.und bewege mich immer leichterund verschwinde mitunter sogarund tagelang findet mich keiner mehr.und bin eingemischt ohne dichund weine in tiefe schüsseln.und bin es gewohnt entweder du oder ich zu sagenund entweder du oder ich zu verteidigenund zu erscheinen entweder du oder ichund alles ausschalten.und sage schnell wörter die man nicht hörtund schreibe schnell nur wörter die man sehen kannund zünde sie anund höre manchmal auch zu wie das messer gezückt wird.

april

< bin nun öer mal da woich keinesfalls sein will,an alle häuser gelehntauf je einem stuhl.wo ich meine man könne mich nicht hören.ich rannte hinauf.zählte 99 meter undstürzteheute morgen. bin ganz schrecklich allein seitheute morgen.aber ich konnte noch jeden winterso verweilen.

110

val Chimic

nu mă simt bine aici, muntele e prea aproape de mare,câmpia e prea întinsă.

nu e déja-vu, e ceva continuu. două zile cu oameni cunoscuți,sub tuburi late de neon< o femeie la cincizeci care se lasă cu ușurință

în bluză cu mânecă scurtă, un bărbat cu mutră șoricească, implantatăîntr-un corp adipos, un bărbat în cămașă portocaliu-aprins,

cu nervii obosiți, fascinat de cultele psi.picioare subțiri, dresuri de culoarea pielii

și lâna electrizată a pardesiului – totul a fost văzut.dacă s-ar deteriora peisajul, dacă s-ar face atât de frumos, că numai o

reacție chimică extremă i-ar putea fi cauza, de-abia atunci o sa fiu fericitsă fac parte din el, deși va rămâne întotdeauna o amintire din viitor.

cu koaie, mama

de ani întregi nu mai intrasem în casa mea<cu tine, Andrei, am rupt pieptul puiului peste masădar mândria a rămas neînvinsăcând peste alţi ani buniam rămas singur<

mamă pietroasă, mamă grasă întinsă în patcu capul şi umeriilăsaţi morţipeste căpătâiul patului

îţi mai aduci amintecând băteam prea tare în uşa de la bucătărieşi adunam pământul de flori din hol ?

eu mi-aduc aminte de tineîntr-o după-amiază cândţi-au capsat o hârtie de spateţi-a venit să te împungi în maică-ta ca o muscă în geambolnavă, fierbinteşi ea urla că e o

păcătoasăatâta cu liniştea.în casă, broboane de laptese prelingpe faţa albă de mătase.

GeDiCht Poesis interna\ionaliunie 2011

111

hier fühle ich mich nicht wohl, der berg ist zu nahe am meer,das feld zu weit.

es ist kein déja-vu, es dauert. zwei tage mit leuten, die ich kenne,unter breiten neonröhren: eine fünfzigjährige frau die sich leicht hingibt,

in einer kurzärmeligen bluse, ein mann mit mausgesicht über einem fettenleib, ein mann in einem orangeglühenden hemd,mit müden nerven, fasziniert von den psi-kulten.

dünne beine, hautfarbene badesachenund die elektrisierte wolle des staubmantels – alles wurde gesehen.

wenn die landscha beschädigt würde, wenn es so schön würde, dass bloßeine heige chemische reaktion der grund dafür sein könnte, erst dann werde ich

glücklich sein, dazuzugehören, obwohl es immer eine erinnerung an die zukun bleiben wird.

mit eiern, mutter

seit jahren schon war ich nicht mehr zu hause<mit dir, Andrei, habe ich die hühnerbrust über dem tisch geknacktaber der stolz blieb unbesiegtals ich nach etlichen weiteren jahrenallein blieb<

mutter steinschwer, dick die mutter, ausgestreckt im bettkopf und schulterntot herabhängendüber das kopfende des bettes

erinnerst du dichwie ich zu heig an die küchentür klopeund die blumenerde im flur zusammenfegte?

ich erinnere mich an dicheines nachmittags als sie dir ein blatt papier auf den rücken klammertenwolltest du dich in deine mutter spießen wie die fliege am fensterkrank, heißund sie brüllte, sie sei

eine sünderingrad so wie die stille.im haus selbst, rinnenschweißtropfen milchüber das weiße tischtuch.

Val Chimic

112

Mihail vakulovski

Paşii taţilor noştri

Tatăl nostru care eşti pe pămîntTatăl nostru care-ai fost pe pămîntTatăl nostru care eşti în pămîntTaţii noştri

Taţii noştri s-au născut în altă ţară în alt sistem pe altă lume au trăitTaţii noştri au avut alte vise au trăit altfel au trăit alte vise Taţii noştri au visat să ne fie nouă mai bineTaţii noştri au visat să ne fie nouă bineTaţii noştri au visat să ne fie bineTaţii noştri au visatTaţii noştri

Tatăl nostru a fost născut în marginea asta de lume a trebuit să trăiască în ţara asta a fost împins închis întins respinsîn ţara astasă înveţe să muncească să slujească să iubească ţara asta ademenit urmărit jignit căutat ameninţat lovit tăiat ucisîn ţara asta

Tatăl nostru a învăţat cum e să fii tată ne-a învăţat cum e să fii fiu cum e să fii tată cum e să fim fii cum e să fim tatăcum e să fim cum e să fiu cum să fiuSÎNTTatăl nostru ne-a învăţat învăţat învăţatTatăl nostru care-ai fost pe pămîntTatăl nostru care eştiacolo

Taţii noştri Taţii noştri Taţii noştri Taţii noştri

* * * *Bertold Brechtîşi aprinde trabuculşi mediteazăla soarta femeiiîn timp de război.mai trage un fum.

poemul tău – tău

ultimul tramvai la care ai ajuns la ţanc

primul tramvai pe care l-ai aşteptat doar vreo două minute.între ele – poemul tău,

poemul tău personal.

Poezie Poesis interna\ionaliunie 2011

113

Die Schritte unserer Väter

Vater unser, der du bist auf ErdenVater unser, der du warst auf ErdenVater unser, der du bist in ErdenVäter unser

Unsere Väter wurden in anderen Ländern geboren, anderen Systemen, lebtenin einer anderen Welt

Unsere Väter hatten andere Träume, lebten anders, lebten andere TräumeUnsere Väter träumten davon, dass es uns einmal besser gehen mögeUnsere Väter träumten davon, dass wir es gut haben mögenUnsere Väter träumten davon, dass es gut würdeUnsere Väter träumtenUnsere Väter

Unser Vater wurde an diesem Weltrand geborener musste in diesem Land leben, wurde herumgeschubst, eingesperrt, gestreckt,zurückgewiesen in diesem Landdass er lerne, dass er arbeite, dass er diene, dass er dieses Land liebeverführt, verfolgt, beleidigt, gesucht, bedroht, geschlagen, geschnitten, umgebrachtin diesem Land

Unser Vater hat gelernt, wie es ist, wenn man Vater istlehrte uns, wie man Sohn ist, wie man Vater ist, wie es ist Söhne zu sein,

wie es ist Väter zu seinwie es für uns ist zu sein, wie es für mich ist zu sein, wie ich sein sollICH BINUnser Vater hat uns gelehrt, gelehrt, gelehrtVater unser, der du gewesen bist auf ErdenVater unser, der du bistDort

Väter unser, Väter unser, Väter unser, Väter unser

BERTOLT BRECHTzündet seineZigarre anund denkt nachüber das Schicksalder Frauenzu Kriegszeiten.Macht noch einenZug.

dein – dein gedicht

die letzte straßenbahn die du pünktlich erwischt hast

die erste straßenbahn auf die du nur etwa zwei minuten gewartet hast.dazwischen – dein gedicht,

dein persönliches gedicht.

114

andrei Dósa

teorist

ăia nu erau teroriștine înjurau și ne rupeau săgețiledar nu prea aveau chefsă ne fugărească

atunci ne-am dus să-i căutăm pe dealdar nu am găsit niciunuldoar pe nea copilu beat mortîntins pe bordurădeci nea mircea a mințitcând a povestit în scara bloculuivecinilor revoluționarică el a găsit un terorist mortprobabil era tot nea copilude data asta cu fața în jos

după-mesele ne antrenam cu bițelelaci ne-a învățat tehnica hunilorte prefaci că fugi de dușmanși pe urmă hoppá te üntorci ün șași poc îi bagi sögeata in ochiașa au föcut și szekuritátés-au preföcut cő fug și acumincö se mai pușcö

cu o seară înainte tataa venit cu o pușcă acasăl-am văzut prin gaura cheii că nu dormeamși o tot mutadin spatele ușiiîn șifonier sub hainedin șifonier în debarași era alb la față

theorist

die waren keine terroristensie beschimen uns und zerbrachen unsere pfeileaber sie hatten keine große lustuns zu vertreiben

dann gingen wir sie auf dem berg zu suchenaber wir fanden keinenbloß herrn copilu sternhagelvolllag er im rinnsteinalso hatte herr mircea uns angelogenals er im treppenhaus unseres wohnblocksden revolutionären nachbarn erzählteer habe einen toten terroristen gefundenwahrscheinlich war es ebenfalls herr copiludiesmal mit dem gesicht nach unten

an den nachmittagen trainierten wir mit den steckenlaci brachte uns die technik der hunnen beidu tust so als würdest du vor dem feind fliehenund dann hoppla dröhst dir um im sattlund pock steckst ihm die lantse ins augso hams auch die von der sekkuritate gemachtgetan als rennten sie davon und nuschiißn sie immer noch

einen abend davor kam vatermit einem gewehr nach hauseich sah ihn durchs schlüsselloch schlief noch nichtund stellte es dahin und dorthinhinter die türin den kleiderschrank hinter die klamottenvom kleiderschrank raus und in die kammerund er war weiß im gesicht

GeDiCht Poesis interna\ionaliunie 2011

115

a doua zi toțică tata a apărat rezervorul de apăcă tata a plecat sö facö revoluția la harghitacă lui tata i-au dat o pușcăsă apere cartierul în caz că

eu nu am zis nimic

oricum eram supărat pe tatala 10 seara m-a trimis la culcarea zis că și așa nu înțeleg nimicam fost privat de toată acea exaltareacea improvizație bine calculatăde care până și dănuț de la parter a avut partedeși avea doar 4 ani și nici măcarnu știa câte r-urisunt în cuvântul terorist

peste câteva zile totul începuse să semenecu un film de război bulgărescscene plictisitoare cu tancuri fum și ceva ruinepâini mari de două kileprezentate la telejurnal

peste câțiva ani tata avea să-mi povesteascăn-am tras niciun foc dar am păstrat un cartușși într-o seară l-am îndesat într-una din găurilefăcute de gloanțe pe fațada modarom-ului

și puful ei blond

după trei lunide spălat vaseîn jurul meu se învârte acumșamanul din bronxcu trompeta luimă întind pe bancăzâmbescîn ochelarii de soarese reflectă cerulpescărușii care alunecăîn voia curențilorpiciorul dezvelitdoar pentru mineal statuii libertățiiși puful ei blond

mă ridic târziușamanul descântă departe

un om de pe wall streetstă întins pe o bancămâinile împreunatepe pieptîmi vine să îi slăbescnodul cravatei

am nächsten tag dann allevater habe den wassertank verteidigtvater sei nach harghita dort rövollutsion machenvater habe man eine flinte gegebendamit er das viertel verteidigt im fall daß

ich hab nichts gesagt

war sowieso verärgert über vaterum 10 uhr abends hat er mich schlafen geschicktsagte ich verstehe ohnehin nichtsich wurde aus der ganzen exaltation raus gehaltenjener gut durchdachten improvisationvon der selbst dănuţ vom parterre etwas mitgekriegt hatobwohl er erst 4 jahre alt war und nichteinmal wußte wie viele rim wort terrorist sind

nach ein paar tagen sah alles so auswie in einem bulgarischen kriegsfilmlangweilige szenen mit panzern rauch und ein paar ruinengroßen zwei kilo schweren brotendie man in den fernsehnachrichten zeigte

ein paar jahre später sollte vater mir erzählenich habe keinen einzigen schuß abgegeben aber eine patrone

aufgehobendie habe ich eines abends in eines der einschußlöcherin der fassade des modarom gesteckt

und ihr blonder flaum

nach drei monatengeschirrspülendreht sich nun der schamaneaus der bronx um michmit seiner trompeteich mache es mir gemütlichauf der bank lächelein den gläsern der sonnenbrillespiegelt sich der himmeldie möwen schwebenin den luströmungendas nur für mich enthülltebein der freiheitsstatueund der blonde flaum darauf

spät erhebe ich michder schamane ist fernmit seiner zaubermusik

ein mann von der wall streetliegt auf einer bankdie hände über der brustgeschlossenam liebsten löste ich ihmden krawattenknopf

aus dem Rumänischen von Ernest Wichner

CroniC{Poesis interna\ional iunie 2011

116

Î n literatura română, schim-bările de paradigmă a poe-

ziei / generaţiile literare s-au produso dat[ la 30 de ani, dacă ne gândim lapaşoptism, junimism, la poezia inter-belică sau la generaţiile care au marcatpoezia postbelică< şaizeciştii – gene-raţia lui Nichita Stănescu şi a luiMarin Sorescu, optzeciştii – MirceaCărtărescu, Alexandru Muşina ş.a. –care au venit cu o poezie nouă, a co-tidianului, a biografiei, alunecând dela metaforele înalte la un limbaj tran-zitiv, colocvial, de la îndepărtatul con-tinent al contemplaţiei la asumarealucrurilor mărunte din via\a de zi cuzi, a poeziei din această viaţă. Direcţiaunui hiperrealism şi a unui nou ex-presionism se conturează tot mai clarşi mai dinamic în poezia tânără, în

poezia generaţiei douămiiste, prinnume care sunt deja o certitudine, unreper< Dan Coman, Radu Vancu,Claudiu Komartin ş.cl.

Laureat al celui mai prestigios pre-miu de poezie din România, Premiul„Mihai Eminescu” pentru OperaOmnia, 2009, decernat în ianuarie2010, este poetul, publicistul şidizidentul Dorin Tudoran. Re-cunoaşterea meritelor domniei sale,prin acordarea acestui premiu,reprezintă recuperarea unui scriitordin exil, care s-a implicat tot mai multîn sfera publică, îndepărtându-se despaţiul privilegiat şi oarecum solitaral poeziei.

Poemele antologate în TînărulUlise (antologie realizată de MirceaMihăieş, apărută la Editura Polirom

în 2000), sunt cuprinse în volume din-tr-o perioadă poetică de aproximativun deceniu, de la volumul de debutdin 1973, Mic tratat de glorie, până lacel din 1986, De bună voie, autobi-ografia mea> ne situăm aşadar în-tr-un interval care îl plasează pe autoralături de poeţii generaţiei şaptezeci<Mircea Dinescu, Dinu Flămând, IonMircea, Adrian Popescu, Emil Bru-maru.

Citită printr-o altă grilă de aştep-tări, de către receptorul de poezie dinanul 2011 (an n care Editura Paralela45 a publicat volumul antologicPisicu\ (Somnografii), n colec\ia de-dicat[ poe\ilor laurea\i ai Premiului„Mihai Eminescu“), poezia lui DorinTudoran deschide o altă perspectivă,cea a lecturii transversale, ceea ce

O nouă lectură a Tînărului Ulise

naomi ionic[

CroniC{ Poesis interna\ionaliunie 2011

117

reţine o antologie de autor din întrea-ga lui operă. Aşa cum poezia ante-rioară o influenţează pe cea care sescrie acum, poezia actuală determinămodul de receptare a poeziei cares-a scris. Ce ne mai spune aceastăpoezie, prin ce mai este ea actuală?

Nu poţi să vorbeşti despre poezialui Dorin Tudoran, făcând abstracţiede personalitatea ieşită din comun aomului, amestec de sensibilitate şi in-teligenţă, de graţie şi brutalitate, derăzvrătire şi supunere, de normalitateşi eroism (Florin Manolescu). Centrulde greutate al poeziei lui Dorin Tu-doran pare fixat, determinat de timpulistoric în care a fost scrisă.

O descriere a paradigmei sau aconvenţiei lirice în care se circumscrieun autor ne ajută să distingem notelespecifice. Ceea ce se rezumă la tipulde lirism, la mărcile lui, la tipul delimbaj cu trăsăturile lui definitorii, nefamiliarizează cu un prim mod de lec-tură. În poezia lui Dorin Tudoran e-xistă o seducţie a eticului care iadiferite forme< tradiţia, inserţia mi-tului, a faptului exemplar. Principiulpoetic este unul de transcendere a co-tidianului, o tensiune a metaforei şi aparabolei morale cu lungă bătaie.

Poemul este altceva decât tran-scrierea unei stări poetice, există o in-stanţă morală imanentă care or-donează materia mundi a poeziei.„Poezia lui Dorin Tudoran ... este ungrafic al transformării unui limbaj demătase într-un limbaj de şmirghel”, otrecere, după cum observă criticulAlexandru Cistelecan, o metamor-fozare a lirismului chiar în cadrul pa-radigmei poeziei, când materia mun-di pe care o caută poetul se schimbă– de la o realitate conceptuală, exul-tantă, candidă (vezi volumul Uneori,plutirea) care reprezintă o utopie alimbajului, la scenariul exasperării,urmând formele realităţii sociale asu-mate, cu intransigenţă şi inflamaţiemorală. Limbajul din subversivdevine „direct şi abrupt politic”. Egalcu sine în ceea ce priveşte conştiinţacreatoare şi morală, Dorin Tudoraneste în căutarea propriei voci care ex-primă diferitele vârste poetice,„această nelinişte a formelor poeticeindică la Dorin Tudoran o rară mo-bilitare spirituală, o febră a luptei cu

inerţia.” Al.CistelecanO poezie a identităţii declinate cu

modestia omului care priveşte piezişrealitatea, creând dimenisunea sub-versivă, este plasată la începutul volu-mului Tînărul Ulise< „mă numescioan şi sunt chiar aşa/ n-am nimic săvă spun/ eu am văzut bicicliştiispălându-se noaptea/ în culori scoasedin fântână/ mă numesc după cumv-am spus ioan/ şi-am văzut delfinulvecinului meu/ îmblânzind o lacrimărostogolită peste casele noastre/ şi vărepet/ mă numesc ioan”

Perspectiva se schimbă perma-nent, lirica lui Tudoran fiind o trecerefără efort de la o poezie a eului la ceaa realităţii contemplate. Ce e impor-tant în această atitudine lirică esteîncercarea de plasare a sinelui într-olume pe care trebuie să o asimileze,dacă nu, măcar să şi-o asume, nu i-nerţial, ci creator. Poemul „Pierdereade lumină” aminteşte de mitul poeticblagian al paradisului destrămat, in-trând în structura oricărei demitizăripoetice, văzute ca o împuţinare de fi-inţă< „trupule trupule trupule/ treflăde veştedă rigă/ cine din cine măstrigă/ trupule noapte virgină/ trupuletrupul trupule/ pierderea mea de lu-mină”.

Imagini grandios-onirice emergdin suprfaţa unei realităţi fixate înparabolă, ca în poezia O mare< „dinvreme în vreme/ o mare se ridicănoaptea spre cer/ pescarii dimprejurorbesc şi dorm stivuiţi/ de nevestelebucuroase că-i au mai aproape/ otinereţe o duminică o zi întreagă”. Înpoemul Conversiune, o altă imaginese imprimă pe retină< „Ca un bici/umbra de oţel a podului/ sfîşie apa.”Pregnanţa viziuală a unor versuri estecalitatea unei poezii originale< „Deunde vii, că fiecare mişcare a ta/ facesă ţi se ridice de pe umeri/ nori maride praf, strălucitori?” (Aş vorbi despretine)

Limbajul subversiv sau metaforaabstractă iau locul unui stil mai direct,confesiv. Oare cum ar fi sunat, scrisăîntr-un alt timp fără cenzură, o poeziea tăcerii< „îţi faci păcat cu minedoamne/ de mă vrei orb tocmai cândninge/ mai lasă-mi ochii o iarnă/ apoivino de-i stinge” (Ceilalţi) Titlul estesurprinzător, având în vedere per-

soana I, a celui care vorbeşte. Reflexivă, mesianică, poezia

tânărului Ulise este o răsfrângere aseducţiei conştiinţei etice de care amamintit la început, ca principiu ordo-nator al poeziei lui Dorin Tudoran<„Şi va sosi pe mare – tînărul Ulise,/cu pieptul devorat de alge,/ pe ţărm,el va aprinde foc/ din credincioase-le-i catarge./ Tu vei zări fumul cumse ridică/ spre cer ca un copac de sare,/ ai să te-apropii şi-o să vezi bărbatul/spălându-şi inima în sare, / ai să te-a-propii şi-o să vezi bărbatul/ spălân-du-şi inima în mare.” (Tînărul Ulise)

De la o anumită osmoză cu lumi-na şi cântecul, în tonul adolescentinal primelor volume, poemele lui Tu-doran intră într-o altă vârstă liricăcare captează câte ceva din infernulexistenţial, mărturisit, ca în aceastăScrisoare „Am început, iubito, să m-a-plec/ sub litere, ca un hamal bătrân,/mi-s ochii numai sânge> dacă plec/ tuşterge-mi faţa cu un pumn de fân.”

Asumându-şi o luptă prin poeziecu o realitate imperfectă, conştiinţapoetică a lui Dorin Tudoran se de-fineşte în acest eseu poetic intitulatTradiţie şi inovaţie< „Poetul preia.Continuă. Aleargă. El se naştepurtând în mână un crin de foc. Ta-lentul poetului este distanţa pe care ostrăbate cu acest sceptru al sin-gurătăţii şi nevinovăţiei sale mâncân-du-i din carne> făcând-o să sfârâie.Asta ar fi Tradiţia. Inovaţia e felul încare poetul reuşeşte să parcurgăvechiul şi unicul drum altfel decâtceilalţi. Mai sărind, mai zburând> lanevoie – târându-se. Dacă dâra lăsatăde el nu miroase destul a sânge, dacăpunând urechea pe ea nu se-aude caplămânul unui ocean tunând „33!”,toată această discuţie e o simplăpălăvrăgeală> poetul nu s-a născutîncă!”

Ancorată în însăşi condiţia poe-tului, motivată întotdeauna ontologic,poezia ne vorbeşte dincolo de parabo-la morală, despre o conştiinţă poeticăciscumscrisă istoric, dar devenindtransistorică, pentru că la o nouă lec-tură, cea a altui timp, ceea ce rămânenu este semnificaţia morală, ci voceacare vibrează dincolo de text în şi prinvizionarism poetic. E cazul DorinTudoran.

CroniC{Poesis interna\ional iunie 2011

118

„Cartea Aur şi iederă de GeorgeVulturescu (Editura Paralela 45, 2011)a produs asupra mea o puternică im-presie”. Am pus propoziţia întreghilimele pentru că am găsit-o greu.Am pus-o între ghilimele, ca să sevadă că am muncit la ea. E o chestiunede „metodologie” pe care tot GeorgeVulturescu mi-a sugerat-o. Are el unpoem care se numeşte Zid pentrupropia ură. În poem, poetul stă zilnicîntre Pietrele Nordului şi oraş pentruca nu cumva, dislocate de propria-iură, acestea să se prăvale peste oraş şisă-l distrugă. Propoziţia din capulacestor rânduri este un zid pentrupropria admiraţie. Căci cartea asta sepoate oricând prăvăli pe capulpoeţilor, cu efecte devastatoare.

Să mă explic. Am vrut să începvorbind despre personajul liric al po-emelor, despre Smintitul, atât de desinvocat. Dar atunci orice umbră demetodologie s-ar fi dus pe Apa Sâm-betei. Ar fi trebuit atunci să scriu de-spre faptul că, după lectură, Aur şiiederă îţi lasă impresia unui delir.Acest Smintitule, repetat, mi-a adusaminte de cuvintele lui Socrate dinPhaidros< „Cele mai mari binefaceriajung la noi pe calea nebuniei, cucondiţia ca nebunia să fie un dar di-vin”. Iar în lumea lui George Vultures-cu e un dezmă\ de lucruri şi înţelesuri,o viermuială de vedere şi orbire, delupi şi şerpi, de biserici şi cârciumi,de morţi şi vii, de litere şi pietre, demlaştini şi munţi, de subterane şipăsări, de ochi şi albine, de vrăjitoripăgâni şi profeţi, de oameni şi animaleetc. Un univers halucinant în careimaginaţia pare a-şi fi ieşit din ţâţâni.Ei, bine, tocmai ca să evit un astfel dediscurs, am zis că această cartea

mi-a produs „o puternică impresie”.Se ştie prea bine că George Vul-

turescu şi-a creat şi asumat o întreagăprovincie poetică< Nordul. Nordul luiVulturescu e un ţinut pietros, cupietre care au coajă şi pe care „poţirătăci toată viaţa” şi mlăştinos toto-dată, ceţos („lumina cade ca o burniţă/ cu aşchii metalice ce se înfig, greu,în copaci”), populat de lupi şi serpi şide legendarii costoboci (trib de daciliberi, de oameni aspri) ce văd lumeala lumina fulgerată a lamei cuţitului,ţinut ce emană miasme otrăvitoare şimituri păgâne, panteiste. Însă nu geo-grafia lirică îl intereseză de data astape poet. Obsesia dintâi din Aur şiiederă îmi pare a fi scrierea. Nici chiarDumnezeu nu poate mântui lumeapână nu va fi citit toate semnele, pânăcând nu va avea în faţă textul complet.În cartea lui George Vulturescupietrele sun cărţi, un schelet ce iesedin mormânt e o literă, cimitirele suntbiblioteci, literele sun iarbă, poetulînsuşi mută literele dintr-un cuvântîn altul „precum îşi ia lupoaica puiiîn dinţi”. Se poate scrie un întreg eseudespre relaţia dintre lume şi text înpoezia lui George Vulturescu.

O altă temă (despre care poetulnostru a scris chiar un „Tratat”) aste

aceea a Ochiului Orb< „Pentru că suntdoi ochi în fiecare om /unul care vedeşi unul care nu are încredere în ceeace vede”. Vederea privilegiată esteaceea a Ochiului Orb, ochi-refugiu,ochi străbătut de coridoare secreteprin care se poate ajunge „direct înochii scoşi ai lui Dumnezeu”. PentruVulturescu lumea aceasta e un fel deretină a creatorului. Ochiul Orblocuieşte chiar şi în ochiul care vede,pentru că îl precede. Într-un fel deproces de întemeiere fenomenologică,poetul ştie că vederea absolută este,ca la Nichita Stănescu, a vedea cu lu-crurile. Este în Aur şi iederă un fel depanoculism (dacă se poate spune aşa)<grindina e formată din ochi, ciuturilescot din fântâni ochi, ginda ce cade eochi, albinele sunt ochi, cârtiţele suntochi, în pietre se adăpostesc ochi.

Dintre personajele ce populeazăPietrele Nordului, memorabil esteiconarul Ioachim, care picta sfinţii înbiserică abia după ce se dezbrăca înpielea goală, care credea că „adaosulde contur” este credinţa, iar într-o zicând soţia îi repro;ează că „umblă golcând picteză sfinţii”, acesta îirăspunde< „Când sunt cu sfinţii/n-am sex, nu vezi că pe unii i-am pic-tat doar din profil, / să nu te vadă cumte sumeţeşti în strană”.

Rândurile acestea nu sunt o cro-nică de carte, ci, mai degrabă, un e-xerciţiu de admiraţie. Aur şi iederă e ocarte de poezie excelentă, ca să fiu întonul geologic al poetului, de-a dreptulmagmatică< lumea fluidă, halucinantăa Nordului capătă o uimitoare consis-ten\ă în versurile lui Vulturescu. Dupăa mea părere, este „piatra” cea mai grea,mai strălucitoare şi mai cu folos de citita poetului. Şi a anului.

Scrisul ;i vederea

ion Mureşan

Poesia Poesis interna\ionaliunie 2011

119

Nell’autunno del 1983, so-no diventato finalmente

un misero insegnante di provincia e conquesto i sogni dei miei genitori in meritoal destino che avevo da compiere sonofiniti. In modo convincente, gli ho las-ciato credere che non è più necessariooccuparsi di me e che da ora posso cam-minare sulle mie gambe quindi loro chestiano tranquilli, me la cavo da solo.Nel villaggio in cui andavo come pro-fessore, mi era stato assegnato un appar-tamento in uno dei due palazzi piantatiaccanto al municipio come animalimorenti. Qui ce n’era un’altra decinacome me, stranieri a cui il villaggio nonaveva mai guardato in altro modo. Sonodiventato inquilino principale, unicopadrone di due stanze che non ho maipopolato con altro al di fuori dei fogliche ho scritto. È stata la prima e ultimavolta in cui ho avuto casa mia.

Nell’autunno dell’anno successivo, inzona n’é apparso ancora un altro comeme e mi hanno detto< signor Pop, unacamera le è sufficiente, vogliamo darleun subinquilino, il professor MirceaZubașcu, insegnerà geografia quest’anno,lei rimane inquilino principale. Essereinquilino principale era un grande onore,pagavi tu tutte le tasse, risolvevi tu tuttele grane, però io non sapevo che farmenedi tutto quello spazio, due camere vuotesono due solitudini, così Mircea Zubașcusi è trasferito in una delle due.

Non ricordo nient’altro che gli in-verni trascorsi insieme, di freddo orribilenell’84 - ’85 e ’85 - ’86 che da ottobre finoa metà aprile congelava l’intero apparta-mento comprese le tubature –che per ac-cendere il fuoco nella stufa per due mesidovevi comprare la legna col salario ditre, oppure non sapevamo farlo noi.Dopo le quattro del pomeriggio, il vil-laggio sprofondava nelle tenebre, la cor-rente era staccata quasi dieci ore al giorno

e si dava a stento intorno a mezzanotte,candele non ne trovavi nemmeno a casadel prete, perciò ce ne andavamo all’os-teria, loro avevano luce, e ci attardavamolì il più possibile. Quando tornavamo“all’appartamento” si poteva dormireanche senza fuoco. Certo, all’epoca anchela vodka era più economica di adesso,potevi riscaldarti sera dopo sera.

Mircea era più indifferente di me aproblemi del genere< prendeva con sé laborsa con i libri e leggeva dappertuttoper quanto rumorosi fossero quelli in-torno a lui> in quel periodo, io stessoscrivevo giorno e notte, potevo stare oreintere curvo sui fogli, dicevo che scriverepuò essere una buona cosa. Però semprein quel periodo avevo la sensazione cheMircea avesse letto tutti i libri e di frontea lui non riuscivo a trattenere il disagio,se non in poche occasioni. Per questoparlavo raramente dei miei miseri versi,però lui – ancora più di rado delle sueletture.

Non ho mai creduto che Mirceaavesse a che fare con la scrittura se nondopo molti mesi trascorsi nello stessoappartamento. Era un uomo riservatosotto molti aspetti e quasi si prendevagioco della scrittura. Un giorno però, deltutto casualmente, ho trovato un quader-no grande e consumato, nascosto tra illetto e la parete. L’ho sfogliato quasi senzaalcuna curiosità. Lo avresti preso per undiario, ma un diario assolutamente allarovescia, in cui all’inizio non mi sonosaltate agli occhi altro che note di letturae frammenti di note quasi senza impor-tanza, qualche proposizione sugli altri,nulla sul suo conto. E tutte erano persedentro frasi iniziate a metà o lasciateaperte o senza senso, sovrapposte le unealle altre, scritte al contrario dall’ultimapagina, certe assurdità che mi hannofatto rimettere il quaderno a posto. Miha stupito un po’ solo il fatto che all’in-

terno di costruzioni così incoerenti,avesse trascritto con mano sicura e at-tenta< “In girum imus nocte, ecce, et con-sumimur igni” (“Andiamo in giro dinotte, ed ecco, siamo consumati dalfuoco”). Ma allora non ho notato alcunnesso tra il fatto che questa frase si legganello stesso modo dalla fine all’inizio edall’inizio alla fine e quel diario. L’ho di-menticato per molto tempo, fino algiorno in cui tornando da scuola, hotrovato Mircea ricurvo su di esso con as-soluta attenzione. Quando si è accortoche lo osservo si è alzato di corsa comestordito, ha chiuso il quaderno, l’hanascosto dietro la schiena poi, renden-dosi conto che il gesto era ridicolo, miha detto che era stato obbligato dal di-rettore a preparare i programmi dellelezioni per il giorno successivo, cosa chegli dava molto fastidio. Ma io sapevo chetra quelle copertine sporche, spesse emalandate non c’erano solo programmidi lezione. Ho finto di non notare l’in-solito panico che l’aveva preso e sono us-cito per dargli il tempo di infilare il li-braccio nel nascondiglio. Solo che la cosami ha dato da pensare e mi sono incu-riosito terribilmente. Così, quando si èpresentata l’occasione di rimanere da soloun po’ più di tempo, ho tirato fuori il di-ario dal posto che conoscevo e per giorniinteri mi sono ingegnato a legare tra lorole preposizioni disseminate in moltepagine, mescolate con altre loro estraneee che muovono una verso l’altra da di-rezioni differenti. Ho avuto la sensazionedi poter decifrare una infinità di cose,ma anche che il diario avesse un inqui-etante movimento in sé, come fosse statovivo< da un giorno all’altro mi sembravasi facesse più grande e allo stesso tempo,con rinnovata forza, si deteriorasse, sisfaldasse> non erano solo le pagine a de-teriorarsi e a gonfiarsi, ma anche le let-tere, crescendo come le une sopra le altre,

Museo interiore

Avevo letto molto, il sorriso mi aveva abbandonatoLa vita non mi amava affatto

ioan es. Pop

PoesiaPoesis interna\ional iunie 2011

120

perdendo la precisione dei contorni, for-mando dopo qualche settimana, lì sullapagina dove avevo fatto chiarezza e trova-to i significati, una boscaglia spinosa incui erano rimaste tutte a intricarsi ancoradi più, deformate fino a diventare irri-conoscibili. Nelle settimane successiveperò qualcosa sono riuscito a tirarglielafuori. Per esempio, sono riuscito a ri-costruire il seguente testo<

“L’emblema del museo è il passato. Èla storia come lettura dei morti. La storiacome anche la geografia, dovranno es-sere abolite> solo così il museo potrà es-sere distrutto> poiché l’esploratore d’altritempi qui non ha fatto altro che diventareimploratore. Quando mi sono deciso aparlare del museo, a disposizione avevoogni tipo di assurdità> ero già pronto.Quando ho deciso di denunciare ilmuseo come forma di tortura, io sapevogià tutto della sua costruzione maledetta,seguita dalla fine all’inizio> chi è cadutosotto il potere dei suoi corridoi scende escende ancora in questo guscio dilumaca, inebriato dal desiderio di rag-giungere l’inizio. Forse non ne usciremomai, qualsiasi direzione prendiamo. Maè bene che noi invecchiati nella men-zogna rimaniamo in silenzio mentrequelli che verranno, indottrinati da poco,credano almeno per un po’ di essere natifuori, liberi, non contagiati dalla malattiadel museo”.

Ogni giorno in cui affondavo nellalettura del cosiddetto diario di MirceaZubașcu, ero sempre più incuriosito daisignificati che riuscivo a strappare dallevarie pagine, da strutture sempre piùnebulose e contorte, e ricostruire. Segui-vo il filo di un’ossessione che ero semprepiù convinto fosse l’unico motivo per cuiquesto diario esisteva e l’unico motivoper cui era stato pensato da Mircea inmodo così scellerato. Poiché, nelle noteche sono riuscito a sistemare in un certoordine e in cui ho trovato una certa co-erenza, torna ancora e ancora l’immaginedel museo<

“Una bocca in espansione che si in-grandisce e copre l’intera faccia, incor-porando collo, petto, ventre, tutto. Unabocca fatta per un certo tipo urlo, che siesercita per un’apertura sempre piùgrande, che spera un giorno di esserenella condizione di contenere l’urlo intutta la sua infinita vibrazione ed esten-sione> che si esercita a tempo pieno perquel secondo di urlo archetipico. Se fossiin condizione di credere, direi che Dio èl’unica bocca dalla quale può proromperequell’urlo nella sua totalità> un urlo cosìallungato, denso, concentrato in sé che,

nel millesimo di secondo della sua es-plosione, annulla anche la bocca da cuiè fuoriuscito> per un istante è lui l’uscita,che in un grumo iperdenso in espansionee differenziazione, comprende in sé l’in-tera materia e tutti i significati che allorariempiranno lo spazio e il tempo> daqualche parte alla fine di questa di-latazione, un’altra bocca si eserciterà inaperture cosi grandi che un giorno pos-sano contenere tutto – spazio e tempo– per poterlo condensare e concentrareancora in un altro urlo. Allora, per unistante tutto si fermerà e ci sarà unagrande quiete> poi l’urlo si consumeràancora una volta, annullando anche labocca che lo ha gridato. Queste peròsono tutte fantasie nostre, nate dalla sper-anza che esista un giorno in cui il passatopossa essere completamente abolito. Pernon portare ancora avanti l’illusione e lafalsità, io sono già pronto ad immedes-imarmi con il museo. Perché niente puòpiù cominciare. Tutti gli inizi che sem-breranno arrivare, con il loro irreale bar-lume, si riveleranno vecchie conclusioni.Il passato si trasforma sempre più nel fu-turo e lo chiude nel suo tempo stanco> ibastimenti mandati per mare verso Ori-ente non torneranno più con spezie estoffe asiatiche, ma raggiungeranno lacosta infrangendo l’orizzonte e portandonei loro ventri pile di libri, tonnellate etonnellate di tomi che ad un certo punto,nel nostro disperato tentativo di fuga dalpassato, abbiamo preso e seppellito inisole molto lontane> e nel frattempo lìnella terra hanno fruttificato, gli uniciad essere cresciuti e ad essersi moltiplicatie non ci entrano più lì sotto> si riversanosulle navi, grandi e asciutte, appesi aibordi come piante preistoriche, prosci-ugando tutto con la loro secchezza. Lebiblioteche tornano punitive, si esten-dono lungo i nostri margini come spi-agge in continua crescita, si espandonocome deserti verso le città e poi sopra diesse, assorbendo i liquidi dalla vege-tazione per trasformarle in sterpi secchi,in certezze, in leggi, in precetti, in ter-raferma, fino a quando il mondo diventisolo un gioco secondo i libri, mentre ilBibliotecario, secco come le pagine, passasopra di loro selezionando, chiarificando,sistemando, ordinando, e dalle isole con-tinuano ad arrivare grandi navi piene dilibri. In loro non cresce nulla di vivo. Inloro cresce solo il museo”.

Mircea aveva trovato una soluzioneper uscire dal museo? Certe cose mihanno convinto a credere che ci fosse ar-rivato. Perché in molti punti accenna aun Antilibro. In più, credo di essere rius-

cito a decifrare in una certa misura ilmodo in cui lui vedeva questo Antilibro<

“Lo metterò ovunque si trovino bib-lioteche> negli scantinati di ciascun palaz-zo in cui siano raccolti libri. Per esempio,immaginati per una prova che posto per-fetto è il monastero C, che ora conoscomolto bene. Nei sotterranei ci sonomoltissime cantine-celle che non sonostate aperte per decine, forse centinaiad’anni. Nella parte superiore, in una cam-era della grandezza di tutte le celle in-sieme, c’è la biblioteca. Dal momento chei monaci sono pochi, constatano solopiù tardi che nelle loro scansie mancanodei libri, che ogni giorno scompaionosempre più tomi. Si sospettano a vicenda>cominciano a credere che in mezzo cisia una punizione venuta dall’alto.

La storia può andare avanti ancoraper un po’. La realtà è la stessa. Arriva ungiorno in cui alla luce di una fiaccola,qualcuno scende a cercare le cantinechiuse da decenni. Ha l’impressione cheda dietro una delle porte arrivi l’onda diuna respirazione particolare, di un movi-mento pesante e continuo. Dà l’allarmeai confratelli< accecati dalla paura, finoalla fine qualcuno forzerà le serrature ar-rugginite e la porta cederà. Di fronte aloro, pronto a espandersi da tutte le parti,a straripare su di loro, un libro> si, unlibro gigantesco che riempie l’intera stan-za e pulsa> un libro vivo, mostruoso, conpagine spesse come pareti, umide, in uncontinuo cupo movimento> e questepagine grandi, con certe bocche da pesciavide, divorano libri, i libri della bibliote-ca del piano superiore. Le righe delle loropagine si sono gonfiate e mescolate, leparole dei libri divorati si affollano lì allarinfusa, contorcendosi come vermi, ca-dendo da una riga all’altra, smarrendo isignificati, il ricordo dei libri in cui sonostate scritte, l’identità, il senso. E questolibro dei libri vive come un ventre, res-pirando e ruminando senza sosta, libro-beffa, Antilibro, quello in cui il tutto di-venta niente, forse è questa la salvezzadal museo”.

Queste sono state le ultime righe cheho avuto la possibilità e il coraggio dicopiare dal diario di Mircea. Perché misono accorto subito che questo diariosbrindellato, umido, nascosto nell’oscu-rità tra il letto e la parete, ingrandendosia dismisura con le frasi sempre più con-torte, fatte a pezzi, mescolate le une allealtre, è la copia del libro mostruoso chesognava. L’ho lasciato sul tavolo, a vista.Il giorno dopo il diario non c’era più.

traduzione< Clara Mitola

121

Számvetés

Mért bíztad magad a vers mentőövére akkor is,mikor csak úsznod kellett volna boldogabb partok felé?Nem szép most a kérdések elől eloldalogni már.Vállald hiányát a vak válaszok káprázatának.Tedd össze kezed, tégy úgy, mint aki imádkozik,s lapulj, ha kérdik, istened hol terem, miféle égben.Neked most már csak hallgatnod volna szabad,ülni szótlanul, mint ki romos házban vendégre vár.A reggel kikészített tárgyakat elpakolni este,az ételt hűtőbe tenni, mert senki nem fog enni már.A köréd sűrűsödött magány ha ennyire mérhető,szinte vágható, tapintható a szívedből ömlő csend- mért hiszed, hogy betérnek hozzád, bezörgetnek testeden?Ha kapudat kitárnád, s magad is kiállnál a fénybe,hidd el, megkérdenék, mióta él itt, honnan jött, uram.Látod, így dől el vers és élet sírig tartó harca.Hogy haldoklasz, senkit nem érdekel, mert mindenki bajban.A filozófusok csak kössenek farkukra csomót.A költők meg? Istenem, angyalom< idejük lejárt.Ne akard, hogy most megmagyarázzam, miféle téboly üla szíveken, mily riadalom önti el a földet.Neked is úgy kell majd megkapaszkodnod hited bokrain,ha ezek után lenne még üzennivalód tartalék.Hát maradj fegyelmezett. Mint ki órájára pillant,és tudja, érzi< szénné fog égni a pompeji őr.Mégis< legyél ostoba, bolond. Így leszel fontos nekünk.Ha marad még emberi arc, ki példádra föltekint.

szentmártoni János

verseKPoesis interna\ional iunie 2011

122

Befejezhetetlen vers önmagunk állásáról

Van aki meghalt bennem, van aki rabszolga lett,van aki elkallódott, akár egy amulett,van aki máig bolyong, hajóról hajóra száll,állomások füstködében kiraboltan áll,folyton a tengert nézi, alkonyát holnapoknak,meghurcolt szíve fölött vitorlák lobognak,van aki útra vált belőlem, és van aki nem, aggódva figyeli, mit épít a szerelem,van aki kisgatyában füvet nyír, és pénzt keres,van aki titokban verset ír, és érdekes,van aki gyermek még, s van aki gyermeket nevel,magában kuncog, ha lánya visszafelesel,van aki levest főz, és megteríti az asztalt,van aki sompolyog, a sokszor elmarasztalt,helyét nem lelő, álruhába rejtett idegen,kivel ha szembefordulsz, csak néz rád hidegen,van aki tud még sírni, van aki elfelejtett,van ki nevetni tudna, s ki lázadna benned,van ki egyiket sem, mert nincs már mi ellen égni,bizonytalan emlékekért homályba lépnioly hasztalan< kétes hősből fehér bohóc válhat,míg piros-orrú álmai közt elhintázgat -van aki szétszóródott, van aki csőre töltve,van aki világít még, világvégi körte,van aki sötétben áll, feldúltan, mint a foglyok,nem segítik sem utcalámpák, sem koboldok,van aki rácsokat fest, van ki repülni vágyik,van aki örül, ha eltántorog az ágyig,van ki börtönben ül, van akit eltört a másik,van ki csöndben él, de éjente fölszikrázik,kezében karibi telefon< óriási kagyló,van ki álmából kitekint s beleszól< halló,van ki nem ért semmit, van ki mindent megmagyaráz,van ki kihűlt rég, s kiben nem hagy alább a láz,van aki újrakezdi, de van aki eltemet,és szomorkodva elhordja majd az ingemet…

van aki meghalt bennem, van aki most kezd élni,van akit soha nem sikerült elcserélni,van akit olcsón kaptam, és van aki megszökött,ki madárdalruhába, napfénybe öltözött,van ki nagyon hiányzik, van aki egyáltalán,van aki Lucifert játszik Isten oldalán,van aki elárult, van aki megküzdött értem -hogy itt vagyok még köztetek, lám, nem nagy érdem,van aki eltaknyolt végleg, van aki talpra állt,van ki fütyörészve zsebrevágta a halált,van ki bírná még ezt a verset, s van aki fárad,mielőtt újrakezdi, megaludna nálad,van aki összezárt szájjal él, s van ki énekel,van akit semmi, s van akit minden érdekel,van kire fölnézek, de van aki hitványabb lett,van aki Drogo, Ulysses, Ripolus, Hamlet,van aki elítél hétfőn, kiszolgál kedden…Van akit harminc év alatt észre se vettem.

verseK Poesis interna\ionaliunie 2011

123

Kezdetről és Azótáról

Micsoda indulás volt, micsoda kezdet!Minden perc izgatott, minden jel égetett,éreztem, mindenből vers lesz, minden vers,mohón fürkésztem minden titkotok,nagy-nagy tüzet raktam,ki ne hűljön szívem alatt a föld,ahová halottaim temettétek…Ma már, barátaim, tudom,nem volt birtokom soha,izzó nyársakon pörgetett,amit nem érthettem, föl nem fogtam,sem a fuldoklás italából,sem a rémálmokból,sem a hiány hegyére vetett reménymagányos furulyaszavából…Ulysses, Drogo, Ripolus – mind azt keresték,amire itt most emlékezem,s tán meg sohase történt,mintha egy álmot akarnék fölidézniegyre elcsigázottabban…Mások ezért az álomért földrészeket átlovagolnak,míg egy rozsdás kapualjban össze nem esnek,vagy épp egy idegen cukrászda ablaküvegén,már mindent föladva, föl nem ismerik,amikor a pincér eléjük rakja a gőzölgő kávét,s a kiskanál a csészének nekikoccan -ők elmosolyodnak, és hazatérnekfölnevelni elvadult fiaik…Én mondom, barátaim<micsoda indulás volt, micsoda kezdet!S bár néhányan már rám sem ismertek,higgyétek el, nem én változtam,csak a hold repült,az utcák, melyeken átloholtam,a kocsmák, melyekben megpihentem,szobáitok, melyeknek kedvelt vendége voltam…Én pusztán lassítottam, s többé nem akaromhomlokomra égetni a megváltók bélyegét…A szabály és illem gyötörte lélekegyszer még kibontja szárnyait,s Ő, aki fájdalommal gyógyított,a pokol kagylójából kivirágzott,újra életté avatja bennem a nem-levést.

124

foto

< un

cri

stia

n

stoian G. bogdan

Sadails erster Atemzug

ich habe meine Fingerspitzen an der Zigarette verbranntich mache Flickflacks in den Traum hineinund zurück, um dich ins Gedicht zu ziehenso wie du bist

du Höllenfürst unter meinen Liderndu Vampir, der von meinen Tagtränen lebtdu körperloses von meinem Schlaf erwecktes Wesen

angsterfüllt schreibe ich über dich

ich blinzle und sehedeinen tag in Augenblicke geritzt. jede Nachtlächelst du und Regenbögen werden zu Spitzbögendu berührst den Schnee und jede Flocke wird zu Aschedu zerstörst den Traum und beißt mir Stücke aus dem Gehirn

GeDiCht Poesis interna\ionaliunie 2011

125

ich zehre an den Tagen wie an Zebrafleischdu lässt meinen Körper unter der Haut knirschenmein von Zement zerquetschtes Gesicht bereitet dir wohl Freudemeine knackenden Knochen bringen dich wohl zum Tanzen

die Strahlen des Mondes machen Risse in allemeine Fensterich schlürfe meinen cocktail und alles wird klar

hier im Gedicht

A girl to remember

du warst bei mir während meiner Kollapszeitdu warst verliebt in mein Ego ohne viel Klimbimdu hattest mich gernmit allen Löchern die ich hatteals niemand auch nur einen Furz auf mich gab

eingenickt auf Bänken in Parks oder im Bahnhoffloh ich aus dem Schlaf wenn ich die Polizisten witterteausgelaugt versteckte ich mich in Müllcontainernund übergab mich mit Groll vom Gestank vor Angstund doch fanden sie mich mit ihren Hundenund doch hetzten sie sie auf mich damit sie mich beißenund doch schlugen sie mich mit ihren Knüppeln traten mit ihren Stiefelnbis sie mich leblos zwischen dem Müll zurückließendanach pissten sie auf mich sie und ihre Hundedamit ich zu mir kommeum mich wieder zu schlagen

du suchtest mich verzweifelt nächtelangbis die Müllcontainer gelehrt wurdenerst dann fandest du mich auf dem Bürgersteigumschwärmt von Fliegen total am Endedu küsstest meine zerschlagenen Händedu wuschst mein geronnenes Blut mit deinem Haar abund es ging dir nur um mich

auch wenn dich irgendwelche Checker mit ihren teuren Schlitten anmachtenauch wenn ich durch Mark und Bein gescheitert war auch wenn ich nichts Liebenswertes mehr hatte

wir umarmten uns als ob wir uns auswringen wolltenund die letzten Tränenwir umarmten uns wie in einem Grabstein von Brâncuşi

es zählte nicht dass wir jeden Tag trockenes Brot aßennur wir allein zählten

jetzt singst du heiser ein trauriges Liedunter unseren tags zurückgeblieben an der Mauerso mager blass scheinst du mir wie aus einem Sarg entstiegenund deine Augen starren irgendwo ins Leere

Wie geht es dir so

übersetzt von Kerstin Ahlers

essayPoesis interna\ional iunie 2011

126

Margento, more than a cultural experiment– with a GRAPH-ological addendum –

radu andriescuS ome fifteen years ago, probably in the firstmonths of 1995, my good friend, poet and es-

say writer – but also novelist, as he has just completed hissecond novel – Ovidiu Nimigean came to my place withtwo young poets I didn't know, at the time. One was silent,very shy, always looking sideways, with thick curly hairand a beard behind which he could hide almost perfectly.It was Constantin Acosmei, then a student, now a librarianhere in Iaşi, but always a poet. His first book, Jucăria mor-tului (Dead Man's Toy) had just been published by a smallpublishing house here in Iaşi, Pan. More comprehensiveversions of the book were published in 2002 (Vasiliana '98PH) and 2007 (Vinea). The poet himself and his bookhave gained iconic dimensions for the younger generationof Romanian poets.

e other poet that came with Ovidiu that January orFebruary evening was very tall and very exuberant. How-ever, that short first encounter couldn't tell me much aboutthe mesmerizing quality of Chris Tanasescu's charisma,on a stage. He was an IP student at the time, but shortlyaer graduating he went to Bucharest and became a studentin philology. At present, he teaches American poetry atthe University of Bucharest and has completed his PHDthesis, a book on rock poetry.

All three of them had recently published books of po-etry with the same publishing house. e first in the serieswas Ovidiu's Weekend among the Mutants (Pan, 1993),then Chris Tanasescu's At Dungeon Rise (1994) and Acos-mei's Dead Man's Toy (1995). e same publishing househad also issued Nimigean's first book in 1992, SelectedWorks, in less then one hundred copies, if I rememberwell. e price inscribed on its cover was, on the otherhand, astronomic. It was a book for friends, somethingthat was not really meant to be sold. On the other handIulian Doroei, the young owner of Pan publishing house,printed five thousand copies – a huge number, for Romania– of Ovidiu's second book, Weekend among the Mutants.e book was printed at a very low cost, in the Republicof Moldova, and the price, this time, was microscopic< 1leu. Probably the equivalent of ten or twenty cents, at themost. When it was launched in Bucharest, people wouldbuy two or even five copies of the cheap, but excellentbook. As a result of its quick sale, this book too, likeNimigean's first one, Selected Works, was not to be foundon the shelves of the bookstores. But the cultural gesture,the "fronde" was more important for Ovidiu Nimigean,very much like it was for the great artists of the avant-

garde. e book itself was explosive, angry, but its angerwas shaped by a fantastic sense of humor.

Ovidiu's Weekend among the Mutants, as wellas Chris Tanasescu's first book, At Dungeon Rise, had aspectacular launching. Chris created a show, music andpoetry, foreshowing his interest in bringing together differ-ent kinds of arts and artists. e book was a great successwith the critics. Some of the important ones, like MirceaMartin or Radu G. Ţeposu, usually very reserved in theirappreciations, wrote exceptionally favorable reviews. Butgoing back to the moment of the launching, here is whatChris writes about it< "I gave my first poetry performancein 1994 when I launched my first collection – La răsăritultemniţei (At Dungeon Rise) - which opened together withO. Nimigean’s Weekend printre mutanţi (Weekend amongthe Mutants) the One-Penny Poetry Series of Pan Pub-lishers. e idea of selling a book of poetry for only oneLeu made such a furor and caused such a media impactthat I felt that there came the opportunity for me to exciteattention to the ritualistic, ecstatic and jazzy way in whichI believed and I still believe poetry is meant to be sharedwith people around us. e Eminescu Bookstore wasstormed by people who crowded in to see the show – andthey also broke the window to get hold of the last remainingcopies – a show in which I was backed by a bass, guitarsand drums. It wasn’t necessarily an epoch-making orground-braking idea, I had read when still a teenager thatEzra Pound urged poets to be also musicians and if theycouldn’t, then he said they should stay as close to musiciansas possible> and then there was the fascination with rockmusic as an already classic and initiating experience whichhad made an author like Tom Stoppard herald in the 70sthe end of literature and the beginning of the rock era."(Bucharest Daily Review).

at was, in a few words, the background of the en-thusiasm of the three poets, in that very cold evening of1995. I presume it was "very cold," as it usually is in Januaryand February, here in Iaşi. And I presume it was Januaryor February because I remember it as a rather cold anddark evening. All three poets were marked by a state ofexuberance – a silent brand of exuberance, in the case ofAcosmei – that made me think, as I have already said, ofthe traditional avant-garde and its grand, extravagant cul-tural gestures.

With some regret, I have to take leave from Acosmeiand Nimigean now and focus on Tanasescu. He was themain target of this paper, that will become less and less

essay Poesis interna\ionaliunie 2011

127

mine and more and more his, as I will quote him exten-sively. Chris teaches – among other things – contemporaryAmerican poetry at the University of Bucharest, and he isalso a translator from American poetry (he has translatedbooks by David Baker and Ilya Kaminsky for Vinea Press).In a couple of places (in a very recent issue of Poetry In-ternational and in an interview for Bucharest Daily Review)he tells the story of his cultural project, poetry performance/ action painting / rock band Margento, which he startedin 2001. I will use these texts, written by Chris in English,as references.

Of the three poets I mentioned, Chris is intriguing ina more particular way, as the initiator of Margento, a cul-tural project that brings together a couple of musicians(Costin Dumitrache and Vali Baicu), a poet, a painter(Grigore Negrescu) and one of the finest voices in recentRomanian music, Maria Răducanu. What would be theimpulse behind such a project? Probably his theory of po-etry as translation and infinity (Or maybe the band camefirst, and the theory only aerwards.) I will quote himquoting Leevi Leehto, a Finnish poet and translator, forthe "poetry as translation" part of the theory, and thenquote him further on as he gives some interesting math-ematical argument that I must take for granted (math hasremained untranslatable for me) for the "poetry as infinity"side of the same theory< "In the beginning was translation,says the Finnish poet and translator Leevi Leehto, arguingthat it was not language that was at the foundation of cul-ture and community when 'we' 'started,' but the need forand hopefully realization of exchange, transgression, tran-substantiation, and metamorphosis. Hence, poetry is trans-lation.

And yes, in the beginning was poetry, only that thereis no beginning, at least not in poetry. As sequential cir-cumscription, celebration, and enactment of the limit (inthe mathematical sense of value gradually approached bya function or series through a limitless progression of theinput) and by aiming not at totality but at community, theobject, subject, and project of poetry is infinity." (PoetryInternational).

Chris claims that the best way to experience poetry astranslation or infinity is by being in a band, and that it is

through the actual practice as a member of a band that histheory started to coagulate.

He put together Margento in 2001, and in 2008 thiscultural experiment was already becoming a very success-ful cultural enterprise, more successful than some of thelocal pop stars, as they received the Golden Record (orDiamond Record, as I've read in a review) for selling morethen 15.000 copies of their album, Margento II. How doessuch a successful group of artists work together? "My col-leagues have always preceded the poems I wrote or pickedfor performance in their apparent development throughthe most compatible musical scores and/or visual arts sce-narios imaginable.  In turn, when they come up with anew riff and/or with the landmarks of a future 'paintingopera' I'm oen working on a poem or sequence of poemsthat provides the most convenient translation and coun-terpart of the elements they had already put together.  isever verifiable correspondence resided in the form of anal-ogy, metrical convergence, movement, synchronization,and many times, where the case was, even duration.   epaintings or the graphic videos oen baffled me with un-thought-of interpretations of my stuff and even (a term Ihave learned in time not to be afraid of) illustrations ofmy own poetical images." (PI).

As many contemporary artists – but also not unlike anumber of avant-garde artists of the old days – he feelsthat the experience of working in a group is in fact the"real poetry," to such an extent that "such processes got tobe (through performance as well as translation, which aresometimes one and the same thing) the 'ever-evolving re-alized versions' of my poems." e interaction betweenthe members of the band is so intense and the sense of"palpable, living, and working community" is so profoundthat the community itself becomes poem, a poem that isalways infinite, "for all (and actually thanks to) its circum-stances and limitations."

What is a Margento piece, for Chris Tanasescu ? "Tome, a Margento piece is a poem of mine worked on withcertain musicians and a certain painter / multimedia visualartist. Just as for them it is a “wider-medium” song as(re)composed and played together with a certain poet anda painter, and a painting taking advantage of the phonicmedia of music and spoken verse, together with the graphicdimension of poetry in general and of a specific poem inprogress in particular. Any possible preeminence and/ortranscendental apriorism of any of the components in aMargento song-video-poem (what in traditional termswould be for instance the absolute value of the text seenas a sort of script for all possible readings or performances)is rendered literally impossible by means of progressiveinfinity – no medium is original or definitive but alwaysevolving as being in close relationship and gradually in-terwoven with the others – and mathematical convergence– the result is a continuous accumulation of mutual ten-dencies that amass energies and efforts within more andmore (asymptotically) overlapping vicinities."

In fewer words, "e poem is the perfect band. It cannotexist or operate with just the singular 'I'."

But this unit that is a perfectly balanced plurality ofvoices, the visible, palpable band, shares the stage withmany others. " It’s never just us in the band. Just like it’snever just us in the poem we think we write on our own

Radu Andriescu

essayPoesis interna\ional iunie 2011

128

or in the book we read in solitude. Once we start moreand more people will come and join us, dead and livingpeople, supplying in the nick of time relevant clues to theproblems we are confronted with, participating in theworks always in progress, learning about us and themselvesin the process. e asymptotic destination of all this iswhat Berryman once said, alluding to the dialectic of pres-ence and absence< 'Nobody is ever missing.' Which is notthe same with 'everybody is always present.' But it mostlikely has more to do with the way in which people andworks apparently so far from each other (or, for that matter,too close to each other) in time and space actually get con-nected when their convergence starts to surface and work.Romanian poet Gellu Naum says in his alchemical poem-diary 'e Path of the Snake'< 'We are perennially boundto each other, always and always in touch…'"

For many years, Chris Tanasescu hasn't published anynew collections of poetry. e rumor was that he waspreparing a book of huge proportions. His second collec-tion came out only two years ago, in 2008 (România cuamănuntul – Romania at Retail is a possible (mis)transla-tion of this pun), and just a few months later, in 2009, thesame publishing house from Bucharest, Vinea, was issuinga monumental third book, Hermaia, a book that is off thecharts in so many ways – the fact that different genres andlanguages find a common ground here is only one of them.Most of the critics were not prepared for such a book –and for such a writer, impossible to pigeonhole. Only afew extremely enthusiastic reviews were published in avery silent cultural press. As for me, I was more than happyto include him among the twelve Romanian poets bornbetween 1960 and 1980 whose poems were translated bypoet Miroslav Kirin in Croatian for the latest issue of Poez-ija magazine, a small anthology edited by me and byMiroslav, the first one in Croatian to focus on the youngerRomanian poets.

Chris Tanasescu's fourth collection of poems is forth-coming from Vinea Press in the summer of 2010. I believethat this series of three books in three consecutive years,and the numerous essays he has recently published willrecommend him even to the critics who are less interestedin his work with Margento.

To conclude, I will render here one (or two?) fragmentsfrom the same text (or collection of texts?) in Poetry In-ternational. What begins as reflections on poetry and oncollaborative work ends in prose and in poetry. e wordsstart driing away from each other until the next BigCrunch. Or Big Chill.

Or Big Rip.

But you’re in both places at the same time. And it’sboth day and night, depending on who’s looking. You maythink what you wear fits a dust-covered digger or miner,bearded, in a rude costume, a hard working field scientistwho is no longer in terror, a leisurely and curious (non-)romantic aristocrat, a sweaty bricklayer with the sun inhis eyes and still in love, a frostbitten farmer in the aurorasof late autumn, a tireless peacock-clad clown in the moon,a performer making himself motley to the view, an oldman and his winter night while all out of doors looksdarkly in at him, a widow lamenting in springtime withthe cold fire that closes round me this year, a child getting

months mixed up in my mouth April brings us sun andshowers, and the pretty wildwood flowers, a boy at thewindow on a night of gnashings and an enormous moan,a monument, a temple of crates in cramped and cratedscenery, a little box that gets her first teeth, eye and tooth,no ease for the boy at the keyhole, his telescope, the sky ofthe sky, the root of the root and the bud of the bud, of theseed, cemeteries scattering their semen freely to whom…ever come who may, digging deep to strike root, in theroot cellar, dank as a ditch, where bulbs broke out of boxeshunting for chinks in the dark, with Roots ripe as old bait,Pulpy stems, rank, silo-rich, Leaf-mold, manure, lime,piled against slippery planks. Nothing would give up life<Even the dirt keeps breathing a small breath.

e dirt got to live> and rhythm got back    to stories, to heart, and place

roll the Roman song        give the grave        wineNo space        take            to respitesphere          of no fears           apothellipsisor symptoms      of asymptotes    lapseI can do eve        of day        night of no f(l)ight        gracePeace    see        sea        C    letter ot tethers    binding meTo the light            OF THE SUNRISE      comedian civetWhen I’m here    start     with the     wordWe        love        lava     togather                            moons            in hour    mouths

A GRAPH-ological addendum

A few weeks ago I received from Chris an invi-tation to take part in a poetical jam-session. He had alreadyinvited some poets in his former books, but this was differ-ent, it was a big, coherent project where his knowledge ofmathematics seemed to come at hand. In time his Graphtook shape, as more and more poets, both Romanian andAmerican, sent him texts. I had written, with enthusiasm,about some of them in my PhD paper (Charles Simic,Michael Palmer, Jerome Rothenberg), and here they were,brought by Chris into this poetical construction. I willquote from a paper published by Chris in an Americanmagazine for an explanation of his Graphs< “Graphs areways to understand and (re)generate language, society,and biochemical structures or entities. ey literally areways, paths that connect vertices. Vortexes. Overt axes.Every poem, that is, every person, is a graph – of instincts,beliefs, phrases, and so forth (news everybody knows butwants to receive proof of) – and yet they may be read andthen involved as a (set of) point(s) to start networks fromor to connect through.”

e idea of a poetical jam-session and of the graphscome from his experience with the Margento project< “Inmy experiments with Margento I have explored a “ground-breaking” discovery that actually has always worked asconfirmation of things ancient but perpetually common– namely that a poem ramifies by nature into music andpainting/video and vice versa, and the graph thus growinggenerates a syntax of (artistic) language(s) and relation-ships, which can be then enriched into (cross-)culturalmeaning, just as an abstract semantic graph can be con-

essay Poesis interna\ionaliunie 2011

129

structed from a given abstract syntactic tree.”So, I sent Chris 2 short poems for his project. Soon

enough, they became part of the poetical DNA imaginedby him. I’m adding the two poems here, with an E-mailfrom Chris to some of the poets<

Dear all,

I hope this finds you all doing great!de la Paz's Aubade is a new vertex connected to my

Lake Como section of Chalandamarz by Iulia's translation

of Palmer's. e third attachment ramificates Radu's Morn-ing of the Whale. e last piece is an edge linking Radu'sNight of the Whale to Martin's Killer of Mice. Please tryto ramificate further and if possible keep it "sonnet bound"by which I mean somwhere in the area of 14 or 20 lines atmost (if it were say a standard caudate sonnet)... or so.

Happy Presentation of the Lord at the temple (Feb 2nd)!Happy new (Chinese/Vietnamese) year (Aquarius newmoon)! etcCT

Morning of the whale

Stamps of light shine over the water.Volatile water lilies. From its concrete eye,the whale sprouts small metal spheres.e cold-blue benches around the poolare empty, in the morning. My two year old daughter, muffledin mirth, scrambles around the campuswhale. Monochrome trams roll by,heading downtown, fissuring the glazed silenceamong the hostels.

Evening of the whale

At night, the concrete edges of the whaleare covered with tiny footstepsnone sees. White lightsand red lights, a highway with shoeprintsalmost matching. e whale changes shape,just slightly. A clinking trout,at most. Parshchikov’s viscous key. e trash canbehind the poolrolls with ailerons made of plasticand paper. A lighthouseappearing only in the veiled radiographyof morning. e gelatinous skeleton of the whale—boxes of oranges, shoes, packets of cigarettesor coins at the bottom of the pool—phosphorous calibrations.Projections in the past. e black tramsflow downtown, without a shadow.

Poems by Radu Andriescu,translated by Martin Woodside

130

Miriam van hee

Miriam Van hee s-a născut pe 16 august 1952 în Gent (Belgia). A studiat filologiaslavă la Universitatea din Gent. Debutul ei editorial, Het karige maal (Masafrugală, 1978), a fost încununat cu Premiul Literar al Flandrei de Est. Au urmatalte şapte volume de versuri, din care Achter de bergen (În spatele munţilor, 1996)a primit Premiul Trienal pentru Literatură din partea Comunităţii Flamande, ceamai importantă distincţie pentru un poet în Flandra. Miriam Van hee este poetaflamandă cea mai tradusă în întreaga lume. Traducerea versurilor ei în francezăa fost primită cu căldură, iar în 2007 i s-a acordat Premiul European pentru PoezieFrancofonă (Prix Poesias). Poemele traduse în limba română au fost selectate dinultimul său volum Buitenland (Ţară străină, 2007). Miriam Van hee predă limbarusă la Institutul Superior de Traducători şi Interpreţi din Anvers> a tradus dinAnna Ahmatova, Osip Mandelştam şi Iosif Brodski.

Jan H. Mysjkin

Poezie Poesis interna\ionaliunie 2011

131

polonia sau austria

aici e la fel ca orişiunde, în polonia sauaustria, spune cineva, iarîn anglia grădinile-s mai frumoase

şi te vezi iar în casapărintească, seara subneonul de pe verandă, ascultând

foşnetul de afară, searaplină de gânduri, trupuriledormind ca dealurile într-un peisaj

şi nimeni nu spune< îţi voi arăta lunadar ai văzut-o, s-a înălţatîncet din praful

suburbiilor, solemnă şi mareîn cele din urmă ai intrat în casă,ai căutat la radio limbi străine

ori muzică, ai scris în caietece-ai auzit, irosindu-ţitimpul cu vorbe

new york

am visat< eram în metrouldin new york dar nu puteam să-mi ţintoate bagajele alături, valizădupă valiză dispăreau în mulţime,aşa că m-am hotărât să le dăruiesc<harta oraşului, creioanele, pardesiulam cerut în schimb un loc de dormitse înnopta

un bărbat în costum de pierrotmi-a dat o camerăîntre două etaje,unde locuia deja o femeiepe care-o cunoşteam, şi nu m-a lăsat să intru,nu era singură

stăteam nehotărâtă,o pisică veni şi se frecă de picioarele meleam mângâiat-o şi m-am consolatdar între timp ghidul meu dispăruseşi totul s-a reluat de la început

vorbe

azi-noapte am visat un noiande zăpadă care ne invadase teritoriul,acoperişul sta să cadă, trebuia să plecăm

atunci i-am văzut la fereastra de vizavi<

tăcuţi, imenşi, părinţii mei mă priveaucu ochi întunecaţi, răsuflarea lortopea florile de gheaţă

atunci le-am scris o scrisoare cerându-mi iertare şi totodată am zăritpe cineva mai târziu, mult mai târziuridicând-o de pe jos, desfăcând-o, citind-oîntr-o existenţă fără mine,

şi fără ei, găsind vorbe,vorbe frumoase de primăvară, de dezgheţ

la pas

am pus şaua pe măgaram strâns chingile şi i-am urcatîn spinare păturile, boccelele şi copilulam desfăcut hărţileam numărat pâinile, ne-am sfătuitşi-am pornit-o încet la drum

am urcat pe-nguste poteci pietruite iar soarele urca şi el tot mai sus, încâtputeam contempla lumea de sub noi

probabil era un lac acolo susşi pajişti însoriteun loc pe malul apei, unde eram liberisă facem ce vrem, puteam vorbi sauaştepta până ce pieleadevenea subţire ca aerulşi ne ghiceam unul altuia gândurile

nu mai puteam pleca de acolo decâtînapoi pe drumul în jos, cu picioare istoviteflămânzi şi-nsetaţi, totuşi ca de la sine,în lumina înserării, cu umbrele noastrede cealaltă parte

Ţară străină

Scrie ca şi cum ar fi murit.Andrei Siniavski despre Varlam Şalamov

Tot adevărul din lume se află acolo şise dezvăluie în panoramele măreţe,vaste şi tăcute.

Danièle Sallenave

1

închipuie-ţi că-n adâncul tăue o ţară străină, pini,zăpadă şi barăci, o ţarăfără fund, n-o poţi scoate la suprafaţă

PoeziePoesis interna\ional iunie 2011

132

închipuie-ţi că timpul nu existădar tu încă exişti, închipuie-ţi că n-ai mâncatniciodată caise, şi oricum, cuvântulcaisă a dispărut şi moscova,fratele tău şi faleza s-au retrasde-acum în spuma mării

s-au întâmplat lucruri de neînchipuitşi n-o poţi spune a fostca o noapte fără zi şi apoi încă unaşi încă una şi se întâmplă să auzi gheţurileplutind pe ape sau o poartă trântităde vânt, aceasta e o ţară străină, şopteşti,acesta e cântecul ţării fără speranţă

2

se-ntâmpla pe vremuri ca uneorioraşele să ardă şi satelesă dispară în mare, iar mai înainteau apărut peisajele

scoarţa terestră s-a urnit şi continenteles-au rupt ca nişte copii mari şi rebeli,s-au ciocnit între ele şi din focs-au înălţat munţii, impetuoşi şi supăraţi

iar apele dezlănţuite au ieşitdin matcă, râurile şi gheţariicărau molozul timpuluişi-l depuneau altundeva

s-au întâmplat lucruri de neînchipuitinsulele au ajuns în mareca nişte epave şi plutesc acolo şi aziîn căutarea unei legături străvechi,

a unei ţări străine, da, dar a alteia,a unui continent încă neştiut, prietenosşi totuşi populat

3

sunt limbi în care trecutulnu poate fi exprimatexistă numai prezentul, acolo plouăacum, şi-ţi ridici faţa şi mâinilespre cer, ca şi cum ar cădeaconfeti şi eşti încă tânăr, ca şi cumîn cer s-ar petrece un miracol

şi eşti liber ca vântul, poţihotărî orice, de exemplu, săpleci, să nu mai scrii nimicsau să te intorcişi să rămâi

4

închipuie-ţi că devii încetpământ, ieri,de exemplu, n-ai deschisferestrele, n-ai auzitmierlele sau vântul prin şirulde plopi, n-ai spus nimic, n-ai pusîntrebări, nici măcar n-ai aşteptatsă vină somnul

ţi-ai amintittoate acele asfinţituridincolo de pădurile întunecateasfinţituricare-ţi taie răsuflarea

5

şi totuşi, ca să poţi cunoaşteziua aceasta, ar trebui să fie de-ajunssă priveşti peisajulşi să vezi cum soarele, care,ce-i drept, nu iubeşte pe nimeni,îşi picură lumina lentă,de iarnă pe trunchiurilecopacilor, pe zăpadă,pe turnurile de lemnarătându-ţi deosebirile<printre pini e un mesteacăn

şi tocmai când crezi căai devenit invizibilsau te-ai preschimbat în gheaţăobservi că, puţin câte puţin,soarele-ţi încălzeşte partea stângă

6

e şi ceva bun în toate astea, când locuieştiîn trenuri, te balansezi în spatele ferestrelorşi înţelegi totul< satele de lemncerul fără norilumina soarelui în apa unduită

munţii îşi menţin măreţia< la revedere,spun, la revedere, dar oare nu ştiucă nu te vei întoarce niciodată şi asta-ilegătura ta cu această ţară, pinii ei întunecaţigăleţile găurite, reţeaua de cale feratăzăpada şi stelele ei, care te cheamă,te cheamă

Traducere din neerlandeză<Alexandra Fenoghen & Jan H. Mysjkin

133

Mestyán Ádám (1979-ben született Szegeden). 1995 óta publikál verseket, zenésziés tudományos tevékenysége miatt nagyobb szünetekkel. Számos alkalommalszerepelt az Év versei illetve a Szép Versek antológiákban. 2006-ban jelent megelső önálló verseskötete A magyar helyesírás szabályai címmel (Budapest<L’Harmattan). Megkapta a legjobb első kötetnek járó Gérecz Attila-díjat, majd aJunior Prima Primissima-díjat (2008). Második verseskötete 2010-ben jelent meg<Az együttérzés tökéletes hiánya (Kalligram). Verseit fordították norvégra, románra,és angolra. Az elmúlt években Kairó, Isztambul, Budapest és Párizs között élt,2011 októberétől pedig Berlinben.

Ádám Mestyán s-a născut în 1979 la Szeged. Primul său volum de poezie a apărutîn 2006 şi a primit titlul de cel mai bun volum de debut al anului. Al doilea volum,publicat de Kalligram în 2010, poartă titlul Lipsa totală a simpatiei. A trăit înCairo, Istanbul şi Paris, iar în prezent locuieşte la Berlin.

Mestyán Ádám

PoeziePoesis interna\ional iunie 2011

134

Tot mai gri

Eu îi ţineam capul. Tremura puţin, dacă-mi aduc bine aminte.Mă tot uitam în ochii lui – mai exact el se uita la mine.Când faci moartea mai uşoară pentru cineva, aerul se face dintr-o datăgreu şi miroase-a treabă de bărbat.Ceva aşa bărbătesc – atunci nu mi-am dat sema. Să omori.Doar îi ţineam capul şi mă uitam cum se uită la mine cum mă uit.Astăzi, o să ai dreptul la moarte. Chiar azi te omorâm.Numai doctorul mai zice câte ceva, ţine-l mai strâns, apasă cu genunchiul.Dacă scapă, am făcut-o de oaie> om avea vreo lopată?Groapa, normal, am săpat-o mai devreme, am terminat-osingur, cu grijă, uitându-mă spre cer, dacă este acolo,îngerul lui păzitor să vadă< muncim cu suflet.Carnea s-a întărit brusc atunci când l-a înţepat medicul.Eu apăsam, înăuntru zvâcnea ceva. Zece secunde.Ochiul se făcea tot mai gri, picioarele moi tremurau uşorşi o licărire aurie, acră, ultimul tur de onoare al sufletului.Noi, bărbaţii, ne-am ridicat, înjurând,fetiţa s-a aplecat deasupra câinelui, plângând. Acesta zăceagreu, cu muşte roind deasupra stomacului mâncat de cancer.

Improvise!

Chiar şi cu tocurile înalte, tot era mică,degeaba se suise pe marginea de marmoră a chiuvetei.Nu şi-a scos bluza, trebuia umblu cu grijăla sânii ei, să nu îi zboare nasturii.Abia îşi stăpânea gemetele, dar trebuia să fim foartetăcuţi, cincizeci de oaspeţi dansau şi beau şampanie dincolo.S-a întors, cu burta pe chiuvetă,Se uita la mine în oglindă,şoptea repede< încet, orice sunetse aude, nici timp nu prea avem, improvise, darling.Se înroşise la faţă, roşeaţa i-a ieşit şi la gât.Se mişca încet dar fierbinte ca atuncicând ceva e interzis. După, mă priveamândră din oglindă< vezi, darling, englezii ştiu să se fută.

Bătrâni

Ce dreaptă e coloana vertebralăcare de douăzeci de ani nu poatesă ierte.

Şi ce păcat groaznic este acelacare în douăzeci de ani nu poate să fieiertat.

Câtă forţă nemiloasă are cel carenici după ce moare păcătosulnu poate ierta.

Ce moarte fără sens estecea anulată de douăzeci de anide ură.

Poezie Poesis interna\ionaliunie 2011

135

La Nil

Bine ar fi să fiu evreu de tot,sau armean, exotic pe cât pot,să fiu la radio, şi ştiri să leg,sau popă, să vă înţeleg.

Să rămân oare ungur, şvab? Ori Grec?Să fiu slovacul mustăcios, de nu îl vezi întreg?Renaşterea plutaşilor în vene să o ţin,Şi nunţile mixte din Bazinul Carpatin?

Sunt Dunărea, şi Tisa, Nilul,născut la Seghedin, din Pesta-mi vine stilul,aş fi poate din Peci, arab chiar,sau tipul din Gyönk, care te muşcă iar.

Vai, uitasem Balatonul, nobilimea,Fabrica de încălţări, de la sapă ungurimea,toţi ţăranii, aburiţii,şi bisericile< pocăiţii,

ori catolici glazuraţi în aur,şi călugări şi smeriţi, toţi cu o credinţă de taur.Bine ar fi să fiu evreu de tot,Sau, mai mişto, chiar mort.

Şi încă

O să fiu ca mierea în fagure.Cu consistenţă lichidă la temperatura camerei, nedemn de milă.Să te lipeşti la perete când îmi dau drumul.

O să fiu ca banii falşi.La ultraviolete n-o să-mi vezi semnulpe care trebuia să-l ascundă prin colţurile melevreun angajat conştiincios de la bancă.

Aşa se mişcă sufletul. O coloană nesfârşită.Din mână în mână, din carne în metal, rânjind,trec din formă în amorf şi înapoi,întins pe pâine cu unt şi luat acasă.

Avem un răspuns, nu? sau cum?Sunt atât cât vreţi să mă folosiţi,recunosc. Sunt gatacapcanele cu care trădez pe toată lumea.

în româneşte de Răzvan Ţupa şi Noémi László

136

Gankhanani Moffat Moyo

Gankhanani wakwaZalilo Moyo was born in Lusaka, Zambia. He teaches literature and dramaat the University of Zambia where he coordinates the Literature Section. Gankha is a writer,poet, dancer, actor and theatre director. He founded the Young Writers Association in Zambia,edited “Echoes of Tomorrow” magazine and is currently President of the Zambian Board onBooks for Young People, the Zambian chapter of the International Board on Books for YoungPeople. He is also a member of the Arts and Culture Advocates of Zambia. Apart from hispublished volume of poetry, “Songs from My Soul”, Gankha has contributed to manyanthologies and other publications. is year, 2011, his much anticipated publications, “Orgasmand Flames in Black Meditation” are set to be published.

Gankhanani wakwaZalilo Moyo s-a născut în Lusaka, Zambia. Predă literatură şi teatru laUniversitatea din Zambia, unde coordonează Secţia de Literatură. Gankha este scriitor, poet,dansator, actor şi director de teatru. A fondat Asociaţia Tinerilor Scriitori din Zambia, a fosteditor la revista Ecouri ale zilei de mâine, iar în prezent este preşedintele asociaţiei ZambianBoard on Books for Young People, filiala zambiană a International Board on Books for YoungPeople. De asemenea, este membru al asociaţiei Susţinătorii Artelor şi Culturii din Zambia. Pelângă publicarea volumului de poezie Cântece din sufletul meu, Gankha a avut contribuţii lanumeroase antologii şi alte publicaţii. În acest an urmează să apară mult aşteptatul volumOrgasm şi flăcări în meditaţie neagră.

Poetry Poesis interna\ionaliunie 2011

137

When Songs Cease

When songs disappearWrongs appearAnd the cold appearAlive

When songs ceaseWrongs please the wrongse killers and the stealersStill roll on and the dustNever settles.

When songs ceaseListen once or twicee darkened writingsBy the firesideAre sharedWith our infantse songs are colde choruses are out of tunee real cease.

When songs ceaseTouch the soles of your feetTaste the earth and pledgeough songs ceaseI will sing on.

When songs ceaseNone but theseWill rain childrenBottoms up, insides oute grotesque will wishSongs were writtenBut the poetry of AfricaIs embedded in our thoughts…

When songs ceasePlease use treesTo uproot historiesAnd reveal nature’s most hiddenSongs of Africa.

When songs ceaseAnd calm leadsWhen songs ceaseAnd I cry out, pleaseWhen songs cease and darkness recedesWhen songs cease and fires go lowWhen songs cease the mostWaters shall still bear great namesAnd still we willShout your name out.

Când încetează cântecele

Când dispar cânteceleRelele aparŞi cei reci aparVii

Când încetează cânteceleRelele împacă releleUcigaşii şi hoţiiMerg înainte şi prafulNu se aşază vreodată.

Când încetează cânteceleAscultă o dată sau de două oriScrierile înnegriteLângă focSunt împărţiteFiilor noştriCântecele sunt reciRefrenele sunt falseAdevărata încetare.

Când încetează cânteceleAtinge-ţi tălpileGustă pământul şi jurăChiar dacă încetează cânteceleEu tot voi cânta.

Când încetează cânteceleNumai eleVor ploua copiiCu susul în jos şi măruntaiele pe-afarăGrotescul îşi va doriSă fi fost scrise cânteceDar poezia AfriciiE întipărită în gândurile noastre...

Când încetează cânteceleFolosiţi vă rog copaciiSă înrădăcinaţi istoriileŞi să dezvăluiţi ale naturii cele mai ascunseCântece ale Africii.

Când încetează cânteceleŞi calmul domneşteCând încetează cânteceleŞi eu urlu< vă rogCând încetează cântecele şi întunericul se retrageCând încetează cântecele şi focurile pălescCând mai tare încetează cântecele Apele încă vor purta nume mariŞi noi încăVom striga numele tău.

PoeziePoesis interna\ional iunie 2011

138

The Poem to Write

I asked himHow do they write a poem?He told meBegin from nowhereEnd nowhere

He told meWrite nothingInclude nothingHave nothingat is a poem

I asked himHow do they read a poemHe told meStart from everywhereEnd everywhere

He told meExclude everythingDisregard everythingExcept nothingAll information is concealedIn the nothing

I wrote a poemAbout nothingAnd nothingMade senseIt made me cry

I wrote a poem about waterAnd about windI wrote a poem about earthAnd about fireI wrote a poemAbout themWithout a mindat are a liarI criedat I lied

I looked at the men in the poemey looked like shadowsGrey shadowsey looked like timesWhen fire was a mythSo they burnedWithin their own grief

I looked at the womeney were waist-lessAnd hiplessey spoke of coloursAs if they were colourlessey bought prayersAt prayer-generating machines

Poemul de scris

L-am întrebatCum se scrie un poem?Mi-a spusÎncepi de nicăieriSfârşeşti nicăieri

Mi-a spusNu scrie nimicNu cuprinde nimicNu lua nimicAcesta e un poem

L-am întrebatCum se citeşte un poemMi-a spusÎncepi pretutindeniŞfârşeşti pretutindeni

Mi-a spusExclude totulNesocoteşte totulExceptând nimicToată informaţia este ascunsăÎn nimic

Am scris un poemDespre nimicŞi nimicAvu înţelesMă făcu să plâng

Am scris un poem despre apăŞi despre vântAm scris un poem despre pământŞi despre focAm scris un poemDespre eleFără minteCare sunt mincinoaseAm plânsC-am minţit

Am privit bărbaţii din poemArătau ca umbreleUmbre cenuşiiArătau ca timpurileCând focul era un mitAşa c-au arsÎn propria lor jale

Am privit femeileErau fără talieŞi fără şolduriVorbeau despre culoriCa şi cum ar fi fost incoloreAu cumpărat rugăciuniDe la generatoarele de rugăciuni

Poetry Poesis interna\ionaliunie 2011

139

And the godsSpoke English!In ancestral territories

I asked him againWhat about this poemHe saidIt is not a poemIt is almost a poemAnd, it is a poemHe saidA poem is neither a poemNor a poemWhen it is near a poem

A poem that makes you cryIs merely emotiveA poem should speakTo the soulA poem that makes you nodIs merely didacticA poem should speakTo your blood

A poem should touch your soulsMake your souls realiserough your blind eyesat your blood boilsA poem should make you smileEven just for a whileWhen your hurting tear flows

A poem is a creationOut of balanceBroken, pieces lostNever in place

A poem is a piece of dirtIts Senselessness full of senseOnce it is cut openInsides spread on the dayNight enviesIts stinking entrailsat is the poeme poem to write

Iar zeiiVorbeau engleza!În teritorii ancestrale

L-am întrebat din nouCum e poemul acestaA spusNu e un poemE aproape un poemŞi, e un poemA spusUn poem nu e nici un poemNici un poemCând e aproape un poem

Un poem care te face să plângiE doar emotivUn poem trebuie să vorbeascăSufletuluiUn poem care te face să dai din capE doar didacticUn poem trebuie să vorbescăSângelui tău

Un poem trebuie să-ţi atingă sufleteleSă le facă să înţeleagăPrin ochii tăi orbiCă sângele tău fierbeUn poem ar trebui să te facă să zâmbeştiMăcar un răstimpCât lacrima ta dureroasă curge

Un poem e creaţiaCu echilibrul pierdutFrânt, bucăţi pierduteNepotrivite

Un poem e o bucată de noroiIar Neînţelepciunea lui înţeleaptăOdată despicatMăruntaiele i se împrăştie-n ziuăNoaptea invidiazăVintrele lui puturoaseAcesta este poemulPoemul de scris

traducere din limba engleză de Irina Creangă

140

T inere\ea nu e `ntotdeauna genial[. Te arunci `n via\[, cel pu\in `n ceea ce m[ prive;te, cu ochii `nchi;i. ~\iconstruie;ti `n cap figura omului pe care vrei s[-l iube;ti, puritatea ;i nebunia lui, suferin\a ;i posibilitatea

lui de a se putea revolta, talentul ;i nedreptatea la care ai vrea s[ fie supus deoarece nu po\i concepe alternativa unei`n\elegeri totale a celorlal\i fa\[ de persoana iubit[. ~\i propui s[ dep[;e;ti toate obstacolele ce survin odat[ cu alian\a cupersoana iubit[. S[ fie o astfel de posibilitate un act eroic sau o posibilitate de a merge mai departe? Aceast[ infim[ ;iinfirm[ medita\ie mi-a fost prilejuit[ de recitirea poeziei lui Matei Gavril, tat[l copilului meu ;i de trecerea lui `n nefiin\[exact acum trei ani (22 mai 2008). ~n perioada scrierii poemelor din Glorie, ap[rut[ ;i topit[ `n 1969, carte insurgent[ pevremea aceea prin ostenta\ie erotic[, `ntr-o perioad[ `n care majoritatea colegilor no;tri poe\i afi;au un scris cu con\inutmioritic, de bucurie l]nced[ ;i de sentimentalism iresponsabil, Matei al meu scria despre noapte ;i ntuneric, despre mas-turbare ;i despre acte sexuale `ntre c]ini. E drept c[ ;i eu, cu voin\a ;i optimismul distruse de boal[, eram pe acolo, prinjurul lui, la r]ndul lui bolnav ;i s[rac (tat[l lui murise `n `nchisoare, la Gherla, pentru c[ a refuzat s[ se colectivizeze).Am]ndoi am scris despre fantasmele noastre de un erotism tragic. Pe c]t de tragic, pe at]t de iluminat. Eram doi nebuni.Orice ar fi fost `ntre noi dup[ experien\a Gloriei lui ;i a S]nge-lui meu albastru, destr[mare reciproc[ a sentimentelornoastre, uneori chiar ur[ sau poate o dorin\[ a fiec[ruia dintre noi de a dep[;i lumea ur]t[ `n care tr[iam, dep[;ire pecare nu am ;tiut s[ o travers[m `mpreun[, cu toate c[ existen\a fiului nostru Alexandru ar fi trebuit s[ ne dea de g]ndit,p]n[ la urm[, a r[mas `n bietul meu creier, acum, prietenia noastr[ ad]nc[ `n clipele c]nd scriam deodat[, `n aceea;i`nc[pere, iubirea prea mare dintre noi, deoarece ne uneau s[r[cia ;i boala, `mp[rt[;eam acelea;i frustr[ri ;i acelea;i re-sentimente ;i pre\uirea reciproc[ dintre noi, pentru c[ fiecare am reu;it s[ str[batem, scriind, un drum al Golgotei. Poatec[ e prea mult spus, dar numai `n felul acesta pot g]ndi via\a mea al[turi de Matei al meu. Glorie este o carte splendid[.Po\i r[m]ne `n literatur[ cu o singur[ carte. Nu sunt sever[ `n ceea ce-l prive;te pe Gavril Matei, sunt dreapt[. O singur[carte de poezie adev[rat[, publicat[, s[ nu uit[m, `n 1969, reprezint[ o victorie intim[ `n care poezia poate str[luci.

Matei Gavril (1943-2008)

angela Marinescu

141

Halucinaţie

Curg morţii spânzuraţi de ploaie.Plouă cu fete moarte.Plouă cu putregai şi gelatină.Nu călcaţi peste mormântul mort!Mă atinge o piele străină.

Comunicare

Femeia doarme-n camera de-alăturiCu faţa-ntoarsă spre peretele rece.Dacă-mi lipesc palmele de zid,Pot să o pipăi. Şi dacă-mi pun urecheaAud cum răsuflarea i se-nteţeşteCa un vânt ce i-ar desfrunzi buzele.Dacă-mi apropii trupul de suprafaţa rece, simtPrin piatră voluptatea mea cum creşte.

Concert

Sula calului ejaculează-n gol.Femeia face dragoste cu o baghetă de dirijor.Un uriaş păianjen cade cu mine-n somn.Plouă cu lacrimi pe o mare de sticlă.O sferă mistică se sparge-n pulberi de credinţă.Îmi spânzur gândul de o altă soartăCu urechea intrată în rezonanţă, moartă.Perdele, după care úmbrele cresc,Dansează ca fantomele şi putrezesc.Cenuşa lor cade-ntr-o mâţă moartă.Inima mea este o piatră spartă.

(din volumul Glorie, 1969)

Matei Gavril

Poesis Interna\ional- magazin literar cu apari\ie trimestrial[ -

Materialele se pot trimite pe adresa redac\iei (Satu Mare - Strada Mircea cel B[tr]n nr. 15, cod 440012)

precum ;i pe adresa de e-mailpoesisinternational@yahoo.com

143

3 DUMITRU P{CURARU4 CLAUDIU KOMARTIN - Viszerale Reaktion5 IOAN ES. POP - Adevăruri din viitor

TADEUSZ RÓżEWICZ7 Supravieţuitor> Cine este poet8 Omul nou> Poem> o frunză tocmai a căzut pe pământ9 Printre multiple îndeletniciri> Poezia mea

ANGELA MARINESCU10 Poemul cel mai de jos11 das Gedicht von ganz unten

CONSTANTIN VIRGIL B{NESCU14 Geanta> Femeia> kartari15 kartari> svapna> svapna> svapna16 ocheadă> ocheadă> ocheadă> jagrat (casa)> svapna-gata> svapna (ithyphalli)17 svapna (floarea cu o singură petală)> kartari (nu şi nu)> zidul de mătase> camera copilăriei mele>

blândeţea mea

18 NICOLETA CLIVEŢ - Poezia – cea mai blândă dintre mor\i

LADIK KATALIN21 Nyári felhő> Könnyek> Rövidhullámok> Víz alatti mosoly> Üveg> Örökké valóság> A csíra> Jel>

Boldogság> Nor de vară> Lacrimi> Unde scurte> Zâmbet sub apă> Sticlă> Eternitate> Germene> Semn>Fericire

22 Hét ország> Nem hó> Égi körmök> Gömbvillám> Hordóban szőtt> A szél és a szuka> Șapte țări> Nu zăpadă> Gheare cerești> Fulger globular> Țesută în butoi> Vântul și cățeaua>

23 JEAN GIONO - Omul care sădea arbori

27 AUREL PANTEA - Poeme

30 RADU VANCU - Guillaume poetul ;i prietenul

VIRGIL MAZILESCU31 preface> prefaţă> cântecul lui guillaume> guillaume’s song32 prima poveste pentru ştefana> din aventurile administratorului> the first story for ştefana>

from the administrator’s adventures33 şatov> decembrie (cântecul administratorului)> shatov> december> (the administrator’s song)

34 4 poeme de GUILLAUME APOLLINAIRE `n traducerea lui Octavian Soviany34 Mai> Noapte renană35 Brânduşile> Marie

OLVIDO GARCÍA VALDÉS37 Escribir El Miedo Es Escribir > Nadaba Por El Agua Transparente> Cuando Voy A Trabajar Es De

Noche> Să scrii despre teamă înseamnă să scrii> ~nota în apa transparentă> Când încep să lucrez se întunecă

Cuprins

144

38 El Mundo Ya No Habla> Poema La Voz, La De Esta Niña> Otro País, Otro Paisaje...> Lumea a încetatsă vorbească> Vocea aceasta a fetiţei> Altă țară, alt peisaj

39 Poema Recordar Este Sábado> Să-ți amintești această sâmbătă

40 FLORIN CARAGIU - Capătul lumii, sufletul

42 TEODORA COMAN - Paradoxul Penelopei

KUKORELLY ENDRE45 Hallgat szépen ül> Ascultă stă frumos

V. LEAC47 meciul> le match

48 GELLU NAUM - La isla (fragmento)

:TEFAN MANASIA - ANTWERPEN53 Ploaia a umplut acoperişele> Rememorează<> Cum doarme cimpanzeul autist> Toţi au rîs încă

mai rîd> Vezi flamingi lăsaţi de capul lor54 N-am ţinut să văd varanul de Komodo> Mi-a fost teamă că m-aş putea> M-am topit ca> Aş fi intrat

în librăria de pe Meir> O mie de ani> Pentru că ei au mutilat> odinioară paraşutişti aliaţi coborau> negresa, doică faulkneriană> Aici în dreptul coloanei

55 (Roses)> (The Ideal Crash)> (Instant Street)> (Nothing Really Ends)> ANEXA 1 - mall sonet> ANEXA 2 - motocicleta de lemn

56 CHRIS TANASESCU - Translocal Identities and Transnational Places. Notes on the Poetic Self in the Global Age

IANCU LAURA59 Minden gyászlap kezdősora> Primul r]nd din orice anun\ de deces60 Isten> Emlék> ima feloldozásért> Fagypont> Dumnezeu> Amintire> rug[ pentru iertare> ~nghe\

61 COSMIN C}RCIOVA -Voia (fragmente)

66 DAN-LIVIU BOERIU - Aproape lini;te

68 VERONICA-ALINA CONSTĂNCEANU - Interviuri, amintiri, amalgam

70 Patru tineri poe\i germani `n rom]ne;teBJÖRN KUHLIGK - Cine scrie poezie e nebun

ULRIKE ALMUT SANDIG73 vom Flieger aus siehst du> Gespräch mit Ken Taurus> ce vezi din avion> De vorbă cu Ken Taurus74 Tamangur> Tamangur

75 DANIEL FALB

ULJANA WOLF81 MAPPA> DREI BÖGEN < BOUGAINVILLE> Mapa> trei file< bougainville82 OV> V.O.> OmU> O.S.83 OV> V.O.> OmU> O.S.

BJÖRN KUHLIGK85 SPIEKEROOGER MITTERNACHT> VON DER BIOMASSE> IN DER LUFT> Miez de noapte

la Spiekeroog> Biomasă> În aer86 UNISONO AM FENSTER> UND KEINE APFELBAUMBLÜTE> VOICE OVER (für Aline Helmcke)>

Unison la fereastră> Nicio floare de măr> Voice Over (pentru Aline Helmcke)87 BODENPERSONAL (für Johannes Frank)> MIT KIND> BOSPORUS> Personal terestru (pentru

Johannes Frank)> Şi copil> Bosfor

145

88 OCTAVIAN SOVIANY - Complexul paraginei

90 CLAUDIU KOMARTIN - Dragan Jovanović Danilov. Ritualizările viziunii

DRAGAN JOVANOVIć DANILOV91 Jedan miran pogled> O privire calmă

92 EMILIAN GALAICU-P{UNPortretul artistului nepereche în chip de mul\ime

SZALMA RÉKA98 Karjaidban99 Vásznak> Változatok

ANA BLANDIANA100 De-a voinţa> Din ce în ce mai străină> Z vůle nejvyššího> Čím dál víc jako cizinka101 Rugăciune> Secolul nostru> E noaptea> Modlitba> Naše století> To je ta noc

102 FELIX NICOLAU - Performatism Won’t Call a Spade a Spade

105 Editura Herg Benet

108 Patru tineri poe\i rom]ni tradu;i `n limba german[ de Ernest Wichner

GABRIEL DALI:108 bei dir zu hause> selbstporträt> în casa ta> autoportret109 lampa> distrugerea> aprilie> die lampe> vernichtung> april

VAL CHIMIC110 ***> cu koaie, mama111 ***> mit eiern, mutter

MIHAIL VAKULOVSKI112 Paşii taţilor noştri> * * * *> poemul tău – tău113 Die Schritte unserer Väter> BERTOLT BRECHT> dein – dein gedicht

114 ANDREI DÓSA114 theorist> 115 și puful ei blond> und ihr blonder flaum

116 NAOMI IONIC{ - O nouă lectură a Tînărului Ulise

118 ION MUREŞAN - Scrisul ;i vederea

119 IOAN ES. POP - Museo interiore

SZENTMÁRTONI JÁNOS 121 Számvetés122 Befejezhetetlen vers önmagunk állásáról123 Kezdetről és Azótáról

STOIAN G. BOGDAN124 Sadails erster Atemzug125 A girl to remember

126 RADU ANDRIESCU - Margento, more than a cultural experiment – with a GRAPH-ological addendum –

129 Morning of the whale> Evening of the whale

146

MIRIAM VAN HEE131 polonia sau austria> new york> vorbe> la pas> Ţară străină

MESTYÁN ÁDÁM134 Tot mai gri> Improvise!> Bătrâni135 La Nil> Şi încă

GANKHANANI MOFFAT MOYO137 When Songs Cease> Când încetează cântecele138 The Poem to Write> Poemul de scris

140 ANGELA MARINESCU

MATEI GAVRIL141 Halucinaţie> Comunicare> Concert

Tipar“Informa\ia Zilei”

Str. Mircea cel B[tr]n, nr.15Cod 440012

Satu Mare-RomaniaTel< 0261-735195Fax< 0261-733643

www.informatia-zilei.ro