Dovleacul si vita

Dovleacul si vita

Alexandru MitruI-adevrat c ntmplarea asta s-a petrecut de mult. Via de vie se urca pe araci ca i acuma. Dovleacul se tra pe jos,precum i este obiceiul.

-Ia d-te jos de-acolo, se roi dovleacul. Mai las i pe altul s se urce pe arac!

-Ce vrei dovleacule? De ce eti suprat? rspunse via de vie.

-Aa, a spus fnos dovleacul. De ce s stai ntr-una pe sus, iar eu s-mi port fructul prin praf? Doar pentru c ranul n-a vrut s-mi pun i mie un arac?

-ranul a tiut ce face, a grit blnd via de vie.

S-au tot certat n dimineaa aceea de primvar i nu s-au neles.

Mniat, dovleacul s-a hotrt s urce la fel de sus ca via de vie. i cum numai la civa pai de acolo se gsea un copac, s-a prins de trunchiul su i a urcat numai s se vad sus. A ajuns pn n vrful copacului. i venea s rd de via de vie care rmase mult mai jos, pe arac.

Tocmai atuncea trecea pe acolo ranul:

-Ia uite la dovleacul sta unde s-a crat? gri el ctre vecin.

-Dar s-l vedem cnd o s-i creasc fructul ce o s fac?

La auzul acestor vorbe dovleacul simi c l cuprinde frica. Se uit n jos i l apuc ameeala.

-E oare vreo primejdie? se ntreba n capul lui cel mare. Ar fi vrut s coboare, dar se temea de rsul viei.

i fructul se cocea i cretea tot mai mare i mai greu. Abia se mai inea. Ce bine ar fi fost pe pmnt. Nu se mai chinuia att.

-Vio de vie, ajut-m s cobor! Am fost un prost... De-o fi s cad prinde-m tu ntre frunze ca s nu m sfarm.

-Te-a ajuta, dar n-am putere! rspunse via privindu-i strugurii grijulie, s nu-i striveasc dovleacul gogoman cnd o s cad.

S-a ngreunat dovleacul tot mai mult i ntr-o zi s-a ntmplat ceea ce era de ateptat. Dovleacul a czut. Coaja s-a spart i smburii s-au mprtiat. Un purcel, care trecea pe-acolo, l-a vzut i l-a mncat.

Cine l-a pus pe ntfleul de dovleac s fie aa pizma i fr minte?