Dorsala AtlanticăDorsala Atlantică este o placă tectonică situată de-a lungul fundului oceanului Atlantic, și formează cel mai lung lanț muntos submarin din lume din lume.

Dorsala Atlantică separă Placa Eurasiatică de placa Americii de Nord în Atlanticul de Nord, și Placa Africană de Placa Americii de Sud în Atlanticul de Sud. Dorsala se extinde de la intersecția cu Dorsala Gakkel (Dorsala Ocaenului Arctic) la nord-est de Groenlanda spre miazăzi până la "Bouvet Triple Junction" în Atlanticul de Sud. Deși Dorsala Atlantică are în cea mai mare parte o caracteristică subacvatică, porțiuni ale acesteia au o elevație suficientă pentri a se extinde deasupra nivelului mării. Secțiunea din dorsală care include insula Islanda este, de asemenea, cunoscută ca "Dorsala Reykjanes".O dorsală sub Oceanul Atlantic a fost prima dată dedusă de Matthew Fontaine Maury în 1850. Dorsala fost descoperită în timpul expediției navei HMS Challenger în 1872.[2] O echipă de cercetători de la bord, condusă de Charles Thomson Wyville, a descoperit o denivelare mare în mijlocul Atlanticului în timp ce investiga viitoarea locație pentru un cablu de telegraf transatlantic.[3] Existența unei astfel de denivelări a fost confirmată de sonar în 1925[4] și s-a descoperit că se extindea în jurul Capului Bunei Speran ț e în Oceanul Indian, această descoperire a fost făcută de expediția germană Meteor.[5]

În anii 1950, cartografierea fundului oceanului Pământului, de Bruce Heezen, Ewing Maurice, Tharp Marie și alții, a dezvăluit că Dorsala Atlantică avea văi și creste ciudate,[6] cu valea sa centrală foarte activă din punct de vedere seismologic.[7][8] Ewing și Heezen au descoperit că dorsala face parte dintr-un sistem de 40.000 de km lungime (în esență, continuu) care se întinde pe fundul tuturor oceanelor.[9] Descoperirea acestui sistem de dorsale la nivel mondial a dus la teoria că fundul mării se deplasează și la acceptarea generală a teoriei lui Wegener de derivă a continentelor și de expansiune a plăcilor tectonice.

Dorsala include un rift adânc, care se află de-a lungul axei dorsalei (aproape întreaga lungime). Acest rift marchează limita dintre plăcile tectonice adiacente, unde magma din manta ajunge la fundul mării, erupe ca lavă și produce material nou pentru plăci.

În apropiere de Ecuator, dorsala este împărțită în Dorsala Atlanticului de Nord și Dorsala Atlanticului de Sud de către Groapa Romanche, un șanț submarin îngust, cu o adâncime maximă de 7758 m, unul dintre cele mai adânci locuri ale Oceanului Atlantic. Acest șanț, cu toate acestea, nu este considerat ca fiind granița dintre Nord și Sud a plăcilor americane, nici a plăcilor Eurasia și Africa.

Dorsala Atlantică a contribuit la destrămarea Pangeei, destrămarea a început acum aproximativ 180 de milioane de ani.