doar hristos 333 u 444 888 · sãptãmâna de rugãciune 2 - 11 decembrie, 2005 3 t imp de peste o...

2 Sãptãmâna de rugãciune 2 - 11 decembrie, 2005

ISSN: 1584-269x

Doar Hristos„Ajutorul meu vine de la Domnul, care a fãcutcerurile ºi pãmântul” (Psalmii 121:2)

Mântuitorul UnsÎnþelegând cine este în realitate Domnul nostru.

Doar IsusPrivindu-L suntem schimbaþi dupã acelaºi chipal Sãu

El a murit pentru mineHristos este acum în cer, pledând pentru noi

El trãieºte pentru mineCea mai mare minune este cã Domnul a existratînainte de crucificarea Sa

El mijloceºte pentru mineAcum Hristos stã în cer pledând pentru noi

Prietenul vrednic de încredereAcesta este un Prieten care este mai apropiatdecât un frate

Isus vine în curândAcum este timpul sã ne pregãtim pentru acelmare eveniment

Mântuitorul nostru acum ºi totdeaunaVeºnicia va aduce descoperiri tot mai bogate ºimai glorioase ale lui Hristos

IubireO poezie de cugetat

DOAR HRISTOS

Un alt an este pe cale de a se sfârºi, un alt an mai aproape deveºnicie. Dumnezeul îndurãtor al cerului a turnat multebinecuvântãri peste noi. Adesea pentru unii, acestea pot pãrea a

fi doar binecuvântãri deghizate, totuºi cu siguranþã cã fiecare dintrenoi putem declara din toatã inima: „Pânã aici Domnul ne-a ajutat” ºi„ºtim cã toate lucrurile lucreazã împreunã spre binele acelora care-Liubesc pe Dumnezeu, al acelora care sunt chemaþi dupã scopul Sãu” (1Samuel 7:12; Romani 8:28). Dumnezeul Cãruia Îi servim este cuadevãrat mare. Gândindu-ne la aceastã ocazie pentru o altã Sãptãmânãde Rugãciune, am putea repeta ºi noi cuvintele inspirate alepsalmistului: „Îmi voi ridica ochii spre dealuri, de unde vine ajutorulmeu. Ajutorul meu vine de la Domnul, care a creat cerurile ºi pãmântul.”(Psalmii 121:1,2). Numai Dumnezeu este Acela care dã poporului Sãuviaþã, sãnãtate ºi toatã puterea – fizicã, mentalã ºi spiritualã.

Rugãciunea Îl aduce pe Isus de partea noastrã ºi dã sufletului slãbit ºidezorientat o nouã putere de a birui lumea, carnea ºi pe diavolul.Rugãciunea abate atacurile lui Satan.”1 De aceea Sãptãmâna de rugãciuneeste atât de importantã – este un timp special de a ne aduna aproape uniide alþii cu credincioºii care au aceeaºi credinþã preþioasã ºi sã ceremDomnului puritatea ºi virtutea pe care El doreºte atât de mult sã ne-o deadoar prin Hristos, Izvorul veºnic-curgãtor de sãnãtate ºi binecuvântare.

Sã avem de asemenea în vedere cã Sabatul din 10 decembrie a fostdesemnat ca zi specialã de post ºi rugãciune ºi cã duminicã 11 decembriese va strânge o colectã specialã pentru a sprijini rãspândirea adevãruluiprezent în noi zone ale lumii.

Domnul sã ne cãlãuzeascã ºi sã ne mângâie cu prezenþa Lui cuaceastã ocazie ºi sã ne întãreascã inimile în timp ce contemplãm curugãciune pe Autorul ºi Desãvârºitorul mântuirii noastre!

Fraþii din Conferinþa Generalã1 Parabolele lui Hristos, pg. 250.

2 82 82 82 82 8

2525252525

2222222222

1919191919

1616161616

1212121212

88888

44444

33333

22222

Sãptãmâna de rugãciune 2 - 11 decembrie, 2005 3

T imp de peste o mie de ani, cititorii

Bibliei au recunoscut cã ultima partea cãrþii Apocalipsei conþine profeþiicare se aplicã în primul rând

sfârºitului tuturor lucrurilor, capitolului deîncheiere a istoriei pãmântului.

Cu privire la aceastã minunatãperspectivã a spus Pavel cã în veacurile ceaveau sã vinã, Dumnezeu avea sã ne aratebogãþiile uriaºe ale harului Sãu în bunãtateaLui faþã de noi în Hristos Isus. (Efeseni 2:7).Pavel a fãcut de asemenea referire lasfârºitul veacului acestuia ºi la venireaveacului viitor ca la binecuvântata speranþã.(Tit 2:11-14).

Recunoaºtem cã începând din1798trãim în ultima perioadã a istorieipãmântului, la care se face referire de cãtreDaniel ca la „timpul sfârºitului” ºi de cãtremulþi alþi scriitori ai Bibliei ca la „ultimelezile”. Am urmãrit ºi aºteptat sã aibã locevenimente care sã indice când vom fi – nudoar în ultimele zile, nu doar în timpulsfârºitului – ci la sfârºitul timpului. Isusne-a avertizat cã evenimentele finale urmausã aibã loc într-un ceas când nu ne vomaºtepta. (Matei 24:44).

Sfârºitul este aproape, venind pe furiºasupra noastrã, atât de neobservat, atât deliniºtit, ca paºii furiºaþi ai hoþului noapteapentru a-i ºoca pe cei care dorm ºi suntnepregãtiþi. Oriunde priveºti, sunt semnecare indicã foarte clar cã suntem la sfârºitultimpurilor.

„Când Isus înceteazã sã pledeze pentruom, cazurile tuturor sunt decise pentrutotdeauna. Acesta este timpul socotelii cuservii Lui. Pentru acei care au neglijatpregãtirea curãþiei ºi sfinþeniei, care-i facepotriviþi sã fie aºteptãtori care sã-L

întâmpine pe Domnul lor, soarele apune înîntuneric ºi nu mai rãsare din nou.”1

În acest timp al sfârºitului, mulþi nureuºesc sã înþeleagã pe deplin cine este Isus.

Isus i-a întrebat pe ucenicii Sãi: „Cinezic oamenii cã sunt Eu, Fiul omului?”(Matei 16:13). Este trist cã ucenicii au fostnevoiþi sã recunoascã faptul cã Israel nu areuºit sã-L recunoascã pe Mesia al sãu. Uniiîntr-adevãr, când au vãzut minunile Lui,L-au declarat a fi Fiul lui David. Mulþimilecare fuseserã hrãnite la Betsaida doriserãsã-L proclame împãrat al lui Israel. Mulþierau gata sã-L accepte ca pe un profet, darnu credeau în El ca Mesia.

Isus a pus o a doua întrebare, referindu-sela ucenici: „Dar cine ziceþi voi cã sunt Eu?”Petru a rãspuns: „Tu eºti Hristosul, Fiulviului Dumnezeu” (Capitolul 16:16).Adevãrul pe care îl mãrturisise Petru estetemelia credinþei credinciosului.

EDITORIAL

MÂNTUITORUL UNS

Numele „Isus” înseamnã Mântuitor, sauajutor de la Iehova. Acesta este numelepotrivit dat Domnului nostru. „Hristos” afost adãugat pentru a-L identifica dreptMesia cel fãgãduit. (Ioan 1:41). CuvântulHristos înseamnã „uns”. Profeþi, preoþi ºiîmpãraþi erau unºi la instalarea lor în slujbã.Isus Hristos este Domnul Dumnezeul nostru,Mântuitorul ºi Prietenul. El este Înlocuitorulºi Mijlocitorul nostru. El este calea,adevãrul ºi viaþa veºnicã. El esteMântuitorul nostru pentru totdeauna. IsusHristos este sistemul complet al adevãrului.Scriptura spune cã dacã cunoaºtemadevãrul, acesta ne va face slobozi.Întocmai dupã cum Hristos Îl descopereape Tatãl, tot astfel poporul rãmãºiþei luiDumnezeu trebuie sã descopereneprihãnirea lui Hristos! Ce a realizatHristos biruind în slãbiciunea cãrnii, elpoate realiza în trupul tuturor acelora carecred cu adevãrat în El. Puterea ºi slava„celuilalt înger” este o descoperire acaracterului lui Hristos în poporul Sãu.„Hristos Neprihãnirea Noastrã” este orevelaþie divinã ºi BIRUINÞA asupracãrnii, legat fiind cu legãturile cãrnii,limitat de natura umanã. Aceastã minunatãlucrare finalã este o revelare a divinitãþiiprin omenire, prin rãmãºiþa aleasã a luiDumnezeu.

Rãmâne doar puþin timp. Fie caDumnezeu sã ne ajute tuturor sã facempregãtirile necesare ºi sã descoperim lumii

taina „cine este Isus”.

Referinþe

1 Testimonies, vol.2, pg. 187.


O rugăciune pentruiertare și ajutor

Tatãl nostru ceresc, venimla Tine în aceastã dimineaþã aºacum suntem, în nevoie ºi cu totuldependenþi de Tine. Ajutã-ne sãavem o cunoºtinþã clarã a ceeace trebuie sã fim ºi acaracterelor pe care trebuie sãni le formãm, pentru ca sã putemfi pregãtiþi sã ne unim cufamilia cereascã în cetateaDumnezeului nostru. Te rugãmsã îndepãrtezi ocara care a venitasupra Ta prin neglijenþaacelora care pretind a fi poporulTãu, dar care nu au umblat însfatul Tãu. Doamne, ajutã-ne sãînþelegem responsabilitãþilenoastre individuale, pentru caDuhul Sfânt sã poatã lucra îninimile noastre. Te rugãm sãdeschizi ochii orbi, pentru ca sãpoatã vedea; sã lumineziînþelegerea întunecatã, pentru ca toþi sãpoatã înþelege cã este nevoie de oreconvertire, cã inimile trebuie sã sezdrobeascã înaintea lui Dumnezeu. Dã-neinimi de pocãinþã, inimi de umilinþã. O,Tatãl meu, cum putem proclama bunãtateaTa ºi îndurarea Ta ºi iubirea Ta, dacã nu lecultivãm în propriile noastre inimi ºi nu ledescoperim în propriile noastre experienþe.ªtii cum ai prezentat aceastã chestiune

Vineri, 2 decembrie 2005

DOAR ISUS„Ei n-au vãzut pe nimeni, decât pe Isus singur”

(Matei 17:8).

Selecţie din scrierile lui E. G. White

servei Tale. ªtii ce dezonoare a fost pentruTine deoarece poporul Tãu nu a reuºit sãajungã la o cunoºtinþã a adevãrului aºa cumeste acesta în Isus ºi sã asculte de poruncileTale.

Nu lãsa ca mânia Ta sã vinã asupra

poporului Tãu în timp ce acesta este înpãcatele sale, neconvertit ºi nemântuit. Aicisunt predicatorii Tãi, a cãror lucrare este

de a proclama adevãrul Bibliei. Te rog ca

ei sã poatã avea o înþelegereclarã a responsabilitãþilor carezac asupra lor ca pãzitori ºipãstori ai turmei Tale. Puneasupra lor povara pe care artrebui s-o poarte pentru acei caresunt din adevãr. Lasã-i sã-ºiînþeleagã slãbiciunea ºi fie casfinþirea Duhului sã vinã asupralor. Fie ca sã aibã loc o curãþirea caracterului ºi o sfâºiere ainimii înaintea lui Dumnezeu.Tu poþi sã le arãþi cã atâta timpcât cultivã propriile lor dis-poziþii ºi temperamente, Tu nupoþi lucra prin ei prin DuhulSfânt, deoarece ei ar deveniînãlþaþi. Tu poþi sã le arãþi cãeste de fãcut o lucrare înpropriile lor inimi.

Aici sunt acei care poartãresponsabilitãþi în instituþiilenoastre. Tu ai arãtat cã eºtinemulþumit de lucrarea lor. În

procedurile lor ei n-au dat un exemplu dreptlumii. Ei nu ºi-au dat seama cã oameniicãutau sã vadã dacã ei erau sfinþiþi prinadevãr.

O, iartã fãrãdelegile ºi pãcatelenoastre! Aratã-ne unde am lãsat de dorit.

Lasã Duhul Tãu cel Sfânt sã coboareasupra noastrã. Lumea piere în pãcat ºinoi Te rugãm sã pui povara asupra noastrã

la aceastã adunare. Dorim sã fim umpluþi


de Duhul Tãu Sfânt. Dorim sã stãm acolounde Tu ni Te poþi descoperi . Iaîmpietrirea inimii noastre ºi dã-ne inimiînmuiate. Te rog, pentru numele luiHristos, sã dai înþelegere, sã daicunoºtinþã spiri tualã, sã dai inimisensibile, pentru ca toþi sã poatã vedeacã este vremea sã-I deschidã lui Isus uºainimii. Tu ai spus cã ai auzit multelecuvinte de plângere ºi gãsire de greºeli ºimurmurare, un frate împotriva altuia ºiun prieten împotriva altuia. Tu ai auzitaceste cuvinte ºi ele sunt scrise în carteaTa. Ei au stat ca o piedicã înainteacarului mântuiri i , împiedicându-iînaintarea. Converteºte poporul Tãu înaceastã zi a pregãtirii Tale, pentru ca sãnu vinã t impul când ei vor spune:„Seceriºul a trecut, vara s-a terminat ºinoi nu suntem mântuiþi.” (Ieremia 8:20).

Tu ai deschis aceste lucruri înainteamea ºi numai Tu poþi pregãti minþile ºiinimile sã audã solia cã dacã acei care ºi-au pãrãsit dragostea dintâi nu se vorîntoarce sã recunoascã lucrarea caretrebuie fãcutã în inimile lor individual, Tuvei veni repede ºi vei îndepãrta sfeºniculdin locul sãu. Deschide ochii poporuluiTãu, pentru ca acesta sã-ºi poatã vedeadeficienþele. Nu dorim ca cineva sã fiedespãrþit de lucrare. Nu dorim ca cinevasã piarã. Te rugãm sã miºti inimile cuinfluenþa înviorãtoare a Duhului Tãu,pentru ca sã poatã fi o schim-bare înaceastã adunare aºa cum n-a mai fost pânãacum. O, schimbarea trebuie sã vinã, dacãDuhul lui Dumnezeu va lua în stãpânireinimile! O, Tatãl meu, sã se încheieaceastã adunare ºi noi sã mergem înapoila casele noastre cu aceleaºi inimi tari?Trebuie sã fim reconvertiþi, sfinþiþi ºi fãcuþiîn stare sã purtãm solia Domnului. Curãþiþivasul, pentru ca solia care va fi datã sã nuaibã un asemenea gust încât acei cãrora leeste datã sã nu aibã dorinþa sã seîmpãrtãºeascã din ea. Lasã îndurarea Tatopitoare sã vinã peste noi. Lucreazã înmijlocul nostru cu puterea Ta ºi cu iubirea

Ta ºi cu maiestatea ºi slava Ta. Dã deruºine nepãsarea acelora care nu au venitîn ajutorul Domnului, în ajutorul Domnuluiîmpotriva celui puternic. Respinge norulde întuneric ºi necredinþã. Lasã ca DuhulSfânt sã vinã în inimile noastre ºi sãdoboare orice barierã. Tu Împãrate alslavei, priveºte asupra poporului Tãu înaceste scene de încheiere a istoriei acestuipãmânt. Pare ca ºi când nimic nu i-ar puteadetermina pe mulþi dintre ei sã înþeleagãcã sunt în pragul zilei lui Dumnezeu, cãjudecãþile Sale sunt în þarã.

Ascultã cererea noastrã! Rãspundecererii noastre! Descopere-Te nouã! Fã-nesã privim slava Ta ºi sã fim schimbaþi dupãchipul Tãu. Însetãm dupã apele Libanuluiºi flãmânzim dupã pâinea vieþii. Te rugãmsã ne sfãrâmi inimile astãzi. Te rugãm sãne ajuþi sã dãm la o parte gândurilepãcãtoase, discreditarea celorlalþi, ºi sã-Lcãutãm pe Domnul câtã vreme se poategãsi. Tatã, dãrâmã barierele, ca sã se facãmãrturisiri, de la inimã la inimã, de la fratela frate. Fie ca Duhul lui Dumnezeu sã poatãveni ºi numele Tãu binecuvântat sãprimeascã toatã slava. Amin.1

Rugăciunea lui Ilie pentruploaie

Ilie a spus: „Câtã vreme veþi mai oscilaîntre douã pãreri? Dacã Domnul esteDumnezeu, urmaþi-L: dar dacã este Baal,mergeþi dupã el” (1 Regi 18:21). Dupãnimicirea profeþilor lui Baal, Ilie i-a spuslui Ahab: „Scoalã-te, mãnâncã ºi bea; cãcise aude o ploaie mare” (versetul 41). Dupãplecarea împãratului, Ilie s-a dus pe vârfulmuntelui Carmel; „ºi s-a aruncat la pãmântºi ºi-a pus capul între genunchi” (versetul42). Când îi poruncise lui Ahab sã se scoaleºi sã mãnânce ºi sã bea, avea el vreo dovadãcã urma sã vinã ploaia? A vãzut el norii pecer? A vãzut el ploaia sau a auzit tunetele?Nu, el a rostit aceste cuvinte deoarece DuhulDomnului i-a miºcat gândirea ºi l-a condussã creadã cã rugãciunea lui avea sã fieascultatã. El fãcuse tot ce era posibil pentru

a-ºi manifesta credinþa, ºi acum a începutsã se roage pentru revãrsarea ploiiabundente.

El „a zis servului sãu: Mergi ºi uitã-tespre mare. ªi acesta s-a dus ºi s-a uitat ºi azis: Nu se vede nimic. ªi el i-a zis: Du-teiarãºi, de ºapte ori (versetul 43). Servul seuita în timp ce Ilie se ruga. De ºase ori s-aîntors zicând: Nu este nimic, nici un nor,nici un semn de ploaie. Dar profetul nu arenunþat descurajat. El continua sã-ºirevizuiascã viaþa, sã vadã unde a dat greº îna-L onora pe Dumnezeu, el ºi-a mãrturisitpãcatele ºi a continuat astfel sã-ºi întristezesufletul înaintea lui Dumnezeu, în timp ceaºtepta un semn cã rugãciunea lui eraascultatã. În timp ce îºi cerceta inima, elpãrea sã fie tot mai mic, atât în proprialui estimare cât ºi înaintea luiDumnezeu. I se pãrea cã el nu era nimicºi cã Dumnezeu era totul; ºi când a ajunsla punctul de a renunþa la eu, în timp cese prindea de Mântuitorul ca singura luitãrie ºi neprihãnire, a venit rãspunsul.Servul a venit ºi a spus: „Iatã, se ridicã unnor mic din mare, asemenea mâinii unuiom.” (versetul 44). 2

Secretul puterii bisericiitimpurii

Despre ucenici, dupã schimbarea lafaþã a lui Hristos este scris cã laîncheierea acelei scene minunate „n-auvãzut pe nimeni, decât doar pe Isus”(Matei 17:8). „Doar pe Isus” – în acestecuvinte este conþinut secretul vieþii ºiputerii care a marcat istoria bisericiitimpurii. Când ucenicii au auzit pentruprima datã cuvintele lui Hristos, eisimþeau nevoia lor de El. Ei L-au cãutat,L-au gãsit ºi L-au urmat. Ei au fost cu Elîn Templu, la masã, la poalele munteluiºi pe câmp. Ei erau ca elevii cu unînvãþãtor, primind zilnic de la El lecþiileadevãrului veºnic. Dupã înãlþareaMântuitorului, sentimentul prezenþeidivine, plinã de iubire ºi luminã, era încãcu ei. Era o prezenþã personalã.3


Chemarea timpului prezent

În vastul Sãu plan Dumnezeu a cuprinsîntreaga omenire. El cheamã bãrbaþi ºifemei care sã-ºi împlineascã menirea deagenþi aleºi sã aducã la îndeplinire scopurileSale. Hristos înroleazã în serviciul Sãu petoþi acei care acceptã sã stea sub autoritateaLui, pe toþi acei care vor sã poarte jugulSãu ºi sã accepte condiþiile care unescumanul cu divinul. Acei care fac acest lucrusunt modelaþi prin influenþa, care, prin harullui Hristos, uneºte inimã cu inimã ºi mintecu minte într-un întreg.

Am fost chemaþi la existenþã deoareceera nevoie de noi. Cât de trist este gândulcã dacã stãm de partea greºitã, în rândurilevrãjmaºului, suntem pierduþi pentru planulcreãrii noastre. Noi Îl dezamãgim peMântuitorul nostru; puterile pe care El le-adestinat pentru serviciul Sãu sunt folositepentru a se împotrivi harului Sãu ºi iubiriiSale fãrã pereche. Dumnezeu L-a dat peUnicul Sãu Fiu ca omul sã poatã fi restauratla unitate cu El.4

Voi indicaþi la acest pretins creºtin ºi lacelãlalt, zicând: Nu avem încredere în ei.Dacã vieþile lor sunt exemple de creºtinism,nu dorim aºa ceva. Nu priviþi la cei caresunt în jurul vostru. În loc de aceasta priviþila singurul model desãvârºit, omul IsusHristos. Privindu-L pe El veþi fi schimbaþidupã acelaºi chip.

Nu veþi încerca sã le arãtaþi acelora cucare veniþi în legãturã calea mai bunã, chiarcalea ce conduce la cetatea al cãrei ziditor

este Dumnezeu? Dacã umblaþi în umilinþãcu Dumnezeu, Duhul Sfânt va fi eficienþavoastrã. Când lãsaþi sã strãluceascã lumina

voastrã în fapte bune, acei cu care vãasociaþi vor vedea luminã în lumina voastrã.Nu lãsaþi ca lumina voastrã sã se întunece;

fiindcã acest lucru este periculos nu doarpentru propriul vostru suflet, ci ºi pentrusufletele altora. Pãstraþi-vã lumina arzând

cu putere. Fiþi veseli, plini de speranþã ºistatornici. Strângeþi har ºi putere, devenindzilnic mai încrezãtori ºi plini de speranþã.

Vegheaþi, rugaþi-vã ºi lucraþi, ca nu cumvaziua Domnului sã vinã peste voi ca un hoþnoaptea.5

Nu existã nici un motiv pentru ca noi sãne aþintim privirile asupra rãtãcirii, sã fimîntristaþi ºi sã ne plângem ºi sã pierdemtimp ºi ocazii preþioase plângându-ne degreºelile altora… Nu ar fi mai plãcut luiDumnezeu sã adoptãm o perspectivãimparþialã ºi sã vedem câte suflete Îiservesc lui Dumnezeu ºi se împotrivescispitei, onorându-L cu talanþii lor demijloace ºi putere intelectualã? Nu ar fimai bine sã ne gândim la puterea minunatãºi fãcãtoare de minuni a lui Dumnezeuîn transformarea sãrmanilor pãcãtoºidegradaþi, care au fost plini de întinaremoralã ºi care devin transformaþi într-o aºamãsurã, încât au caractere asemenea luiHristos?...

Sã ne abatem ochii de la privireanedesãvârºirilor acelora care sunt înbisericã, dar care nu au asemãnarea cuHristos. Nu vom fi consideraþi responsabilipentru faptul cã acei care fac o înaltãmãrturisire nu posedã virtuþiile cores-punzãtoare. Sã-I mulþumim lui Dumnezeucã este privilegiul nostru sã ne abatemprivirile de la aceºti creºtini cu deficienþeºi sã privim la acei care sunt cu adevãratdevotaþi, care sunt împlinitori ai Cuvântuluiºi care poartã în viaþã ºi caracter chipulcelui Divin. ªi mai presus de toate lucrurile,sã-I mulþumim lui Dumnezeu cã esteprivilegiul nostru sã privim la Hristos,Modelul desãvârºit.6

O altă rugăciune serioasă

Tatã ceresc, Tu ai spus: „Cereþi ºi veþiprimi, cãutaþi ºi veþi gãsi; bateþi ºi vi seva deschide.” Tatã ceresc, avem nevoie deDuhul Tãu cel Sfânt. Nu vrem sã lucrãmnoi înºine, ci numai în unitate cuDumnezeu. Vrem sã fim într-o poziþie undeDuhul Sfânt al lui Dumnezeu va fi asupranoastrã cu puterea Sa revigoratoare ºi

sfinþitoare. Descopere-Te nouã chiar înaceastã dimineaþã! Îndepãrteazã oriceceaþã ºi orice nor de întunecime; Venim laTine, Mântuitorul nostru plin decompasiune ºi Te rugãm, pentru numelelui Hristos – pentru Fiul Tãu, Tatãl meu,sã-Þi manifeºti puterea faþã de poporulTãu de aici. Avem nevoie de înþelepciune;dorim neprihãnirea; dorim adevãrul; dorimca Duhul Sfânt sã fie cu noi.

Tu ai pus înaintea noastrã o mare lucrarecare trebuie dusã înainte pentru acei caresunt în adevãr ºi pentru acei care nu cunosccredinþa noastrã; ºi o, Doamne, dupã cumTu ai dat fiecãrui om lucrarea sa, Te rugãmca Duhul Sfânt sã poatã impresiona minteaomeneascã cu privire la povara de lucrarecare va zãcea asupra fiecãrui sufletindividual, conform cu ceea ce ai rânduitTu. Dorim sã fim încercaþi; dorim sã fimsfinþiþi pe deplin; dorim sã fim fãcuþipotriviþi pentru lucrare; ºi aici, chiar înaceastã sesiune a Conferinþei, dorim sãvedem o descoperire a Duhului Sfânt al luiDumnezeu. Dorim luminã, Doamne – Tueºti Lumina. Dorim adevãrul, Doamne – Tueºti Adevãrul. Dorim calea cea dreaptã –Tu eºti Calea.

Doamne, Te rugãm sã putem fi cu toþiisuficient de înþelepþi încât sã înþelegem cãtrebuie ca în mod individual sã ne deschideminima lui Isus Hristos, pentru ca prin DuhulSfânt, El sã poatã veni sã ne remodelezedupã chipul divin. O, Tatãl meu, Tatãl meu!Topeºte ºi supune inimile noastre. Dorimîn aceastã dimineaþã sã ne predãm cu totulÞie; dorim în aceastã dimineaþã sã nepredãm Þie pe deplin; dorim sã renunþãmla voinþa noastrã, la calea noastrã, laumblarea noastrã care nu a fost în armoniecu calea ºi voia lui Dumnezeu; dorim sãacceptãm calea Domnului, voia Domnului,sfatul Domnului. Vino, o, vino în mijloculnostru în aceastã dimineaþã ºi miºcã-neinimile, la tânãr ºi bãtrân. Într-un moddeosebit miºcã inimile acelora caremânuiesc adevãrurile evangheliei, ca toþisã poatã fi iluminaþi de razele strãlucitoare


pe care le îngãdui sã strãluceascã asupraCuvântului Tãu, pentru ca învãþãtura Ta sãpoatã veni la înþelegerea omeneascã cuputerea ºi Duhul viului Dumnezeu.

Recunoaºtem înaintea Ta cã nu amonorat numele Tãu aºa cum ar fi trebuit.Recunoaºtem înaintea Ta cã trebuie sã nezdrobim inimile. Dorim sã fim reconvertiþichiar acum; dorim chiar acum sã înþelegemce este Hristos pentru noi ºi ce suntem ºiputem fi noi pentru El ca ºi colaboratori aiSãi – „împreunã lucrãtori cu Dumnezeu”(1 Corinteni 3:9).

O, Tatãl meu, fie ca oricãrui suflet careeste în confuzie, oricãrui suflet care nu poateînþelege ºi vedea calea sã i se prezinteaceasta înaintea lui atât de clar încât ceaþasã fie îndepãrtatã ºi norul sã treacã, iarSoarele neprihãnirii sã strãluceascã încamerele minþii ºi în templul sufletului.Spalã-ne, Doamne, ºi vom fi curaþi. Lasãca îndurarea topitoare de la Tine sã vinã înfiecare inimã ºi atunci, când ne dãm seamade îndurarea topitoare a Mântuitoruluiiubitor ºi plin de compasiune, inimilenoastre, unite încã o datã, vor bate la unisonºi toþi vom sta umãr la umãr pentru a duceînainte aceastã mare lucrare.

Nu ne putem permite sã fim indiferenþi,Doamne, nu ne putem permite sã lucrãmunii contra altora. Trebuie sã ne încredemîn Tine; ºi Te rugãm, în aceastã dimineaþã,sã laºi Duhul Sfânt sã coboare asupranoastrã. Suntem gata sã primimMângâietorul; deschidem uºa inimii ºi Îlinvitãm pe Mântuitorul sã vinã înãuntru. Teiubim, scump Mântuitor; Tu ºtii cã Te iubim.Vedem în Tine farmecul fãrã pereche ºidorim ca fiecare suflet sã priveascã în mod

constant la Tine – Tu eºti Autorul ºiDesãvârºitorul credinþei noastre.

Vino, Doamne Isuse,vino ºi ia-ne aºa cumsuntem ºi pune asupra noastrã hainaneprihãnirii Tale. Ia pãcatele noastre.Mântuitorul nostru, Tu ai venit pe pãmântpentru a face aceasta. Ne cãim de ce amfãcut rãu; ne pare rãu pentru fiecareîndepãrtare de Tine; ºi Te rugãm sã ne ierþipãcatele, pentru ca sã putem arãta lumii cãavem un Mântuitor care este în stare sã ne iapãcatele ºi sã ne atribuie neprihãnirea Sa.

Doamne, Te acceptãm acum; Te primimacum; credem în Tine acum; ºi Te rugãm sãlaºi Duhul Tãu cel Sfânt sã coboare asupranoastrã chiar acum. Te rugãm sã treci chiaracum prin aceastã casã; ºi fie ca îngeriicare Te însoþesc sã meargã la fiecare loc,la fiecare inimã; ºi fie ca fiecare persoanãsã aibã o înþelegere a ceea ce am „eu” defãcut. Fie ca nimeni sã nu priveascã la om,ci la Hristos – la Acela care a murit sã nemântuiascã. Suntem mântuiþi prin Tine,Doamne; privim la Tine, Doamne. O, lasãca puterea Ta sã vinã asupra noastrã, sã nespunã cã pãcatele noastre sunt iertate. Tuai fãgãduit „vã voi da o inimã nouã”. Dorimca inimile noastre sã fie reînnoite, Doamne;tânjim dupã aceasta.

Binecuvânteazã pe fraþii noºtri dinlucrare. Binecuvânteazã-i pe toþi aceicare lucreazã în instituþiile noastre. Nudorim ca sã distrugi aceste instituþii; nudorim sã fie ºtearsã influenþa lor. Dorimca Tu sã iei totul ce este rãu în inima, înviaþa ºi în caracterul fiecãrui lucrãtor,aºa încât Tu sã poþi folosi fiecareinstituþie sãditã de Tine spre slava numeluiTãu. Avem nevoie de fiecare dintre ele.

O, Mântuitorul meu, Tu ai arãtatcompasiune faþã de noi toþi ºi Te rugãm dinnou sã ne dai o parte bogatã din mila Ta, dinplinãtatea, compasiunea ºi iubirea Taveºnicã. Vino, Doamne Isuse, ºi fã-ne pãrtaºiai naturii Tale divine, pentru ca sã biruimstricãciunea care este în lume prin poftã.O, fie ca Duhul lui Hristos ºi iubirea luiDumnezeu sã mângâie fiecare inimã înaceastã dimineaþã!

Alungã întunericul, respinge puterileînºelãtoare ale vrãjmaºului ºi lasã ca glasulºi Duhul Tãu, precum ºi iubirea Ta sã vinãîn sufletele noastre, pentru ca sã putemºedea împreunã în locurile cereºti cu IsusHristos; ºi numelui Tãu sã îi fie datã toatãslava. Amin.7

Referinþe

1 Buletinul Conferinþei Generale, 2 aprilie 19032 The Review and Herald, 26 mai 1891 (sublinierea autorului)3 Istoria faptelor apostolilor, pg.54 (sublinierea autorului)4 The Signs of the Times, 22 aprilie 19035 The Youth’s Instructor, 21 august 19026 Înalta noastrã chemare, pg. 248, engl.7 Buletinul Conferinþei Generale, 2 aprilie 1903



Cine este Hristos?

„Prin cuvântul Domnuluiau fost fãcute cerurile; ºi toatãoºtirea lor prin suflarea guriiLui… Tot pãmântul sã se teamãde Domnul; toþi locuitoriipãmântului sã stea în teamã deEl. Cãci El a vorbit ºi s-a fãcut;a poruncit ºi a luat fiinþã!(Psalmii 33:6,8,9). Prin simplãvorbire, Cel Atotputernic amodelat universul. Când glasulSãu maiestuos a rãsunat cuputere creatoare, acel cuvântvorbit a chemat viaþa laexistenþã – o întreagã împãrãþiede plante, peºti, pãsãri ºianimale. ªi fiinþa umanã a fostfãcutã într-un mod maipersonal – din þãrâna pãmân-tului. Astfel, „în ºase zileDomnul a fãcut cerurile ºipãmântul, marea ºi tot ce esteîn ea” (Exodul 20:11).

„La început a fost Cuvântul ºiCuvântul era cu Dumnezeu ºi Cuvântulera Dumnezeu. El a fost la început cuDumnezeu. Toate lucrurile au fost fãcuteprin El ºi nimic din ce a fost fãcut, nu afost fãcut fãrã El. În El era viaþa ºi viaþaera lumina oamenilor” (Ioan 1:1-4).

Astfel, Dumnezeu Tatãl „a creat toatelucrurile prin Isus Hristos” (Efeseni 3:9),care mai târziu a venit pe aceastã planetãca om când „Cuvântul S-a fãcut trup ºi alocuit printre noi, (ºi noi am privit slavaLui, ca slava singurului nãscut din Tatãl,)plin de har ºi de adevãr” (Ioan 1:14).

Ce sunt fiinţeleomenești?

„Dumnezeu l-a creat pe omdupã chipul Sãu, dupã chipul luiDumnezeu l-a fãcut; partebãrbãteascã ºi parte femeiascãi-a fãcut” (Geneza 1:27).

„Dumnezeu pretinde fiecaresuflet ca proprietate a Sa – al Sãuprin creaþiune ºi încã o datã al Sãuca fiind cumpãrat prin sângelescump al lui Hristos. Toþi au fostcreaþi dupã chipul Sãu.”1

„Voi sunteþi proprietatea luiHristos atât prin creaþiune cât ºiprin rãscumpãrare.”2

„Noi suntem în mod individualproprietatea lui Hristos, cumpã-ratã de El.”3

De ce a trebuit sămoară Hristos când avenit în corp omenesc?

Ar trebui sã ne amintim cã Isus Hristosnu era o fãpturã creatã; El era Creatorul Însuºiîmbrãcat în corp omenesc. De fapt, El adeclarat: „ ‚Eu sunt învierea ºi viaþa’ (Ioan11:25). În Hristos este viaþa, originalã,neîmprumutatã, nederivatã. ‚Cine are pe Fiulare viaþa’ (1 Ioan 5:12).”4 Atunci de ce ar

Sabat, 3 decembrie

EL A MURIT PENTRU MINE

F. Devai

“ªi El a murit pentru toþi, pentru ca cei ce trãiesc, sã nu mai trãiascãpentru ei înºiºi, ci pentru Cel ce a murit ºi a înviat pentru ei”.

(2 Corinteni 5:15)


alege El Însuºi sã moarã? Atunci când primafiinþã umanã a fost creatã dupã chipul luiDumnezeu, „Domnul Dumnezeu a poruncitomului zicând: ‚Poþi sã mãnânci dupã placdin orice pom din grãdinã, dar din pomulcunoºtinþei binelui ºi rãului sã nu mãnânci:cãci în ziua când vei mânca din el vei murinegreºit.” „ªi când femeia a vãzut cã pomulera bun de mâncat ºi cã era plãcut de privit ºide dorit sã deschidã mintea cuiva, ea a luatdin rodul sãu ºi a mâncat ºi a dat de asemeneaºi soþului ei, care era lângã ea; ºi el a mâncat”(Geneza 2:16,17; 3:6).

„Când omul a pãcãtuit, tot cerul a fostumplut de durere; cãci prin cedarea la ispitã,omul a devenit vrãjmaºul lui Dumnezeu,pãrtaº de naturã satanicã. Chipul luiDumnezeu, dupã care fusese creat a fostpângãrit ºi denaturat. Caracterul omului numai era în armonie cu caracterul luiDumnezeu; cãci prin pãcat omul a devenitfiresc ºi inima fireascã este vrãjmãºieîmpotriva lui Dumnezeu, nu este supusãlegii lui Dumnezeu ºi nici nu poate sã sesupunã. Îngerii nu puteau vedea nici o calede scãpare pentru pãcãtos. Ei ºi-au încetatcântãrile de laudã ºi în toate curþile cereºtiera jale pentru ruina provocatã de pãcat. Îndisarmonie cu natura lui Dumnezeu,nesupuºi cerinþelor legii Sale, înainteaneamului omenesc nu era nimic decâtnimicirea. Întrucât legea divinã este la felde neschimbãtoare ca ºi caracterul luiDumnezeu, nu putea exista speranþã pentruom decât dacã s-ar fi putut gãsi vreo caleprin care pãcatul sãu ar fi putut fi iertat,natura sa reînnoitã ºi spiritul sãu restauratpentru a reflecta chipul lui Dumnezeu.”5

Totuºi, din zilele veºniciei trecute,înainte chiar ca neamul omenesc sã fi fostmãcar creat, fusese fãcut un plan minunatpentru cazul în care el ar fi cãzut.

„Dumnezeirea a fost miºcatã de milãpentru neamul omenesc ºi Tatãl, Fiul ºiDuhul Sfânt au fãcut planul de mântuire.Pentru a aduce pe deplin la îndeplinire acestplan, s-a hotãrât ca Hristos, Fiul unic nãscutal lui Dumnezeu sã Se dea pe Sine ca jertfãpentru pãcat. Cum poate fi mãsuratãadâncimea acestei iubiri?”6

Domnul a declarat: „Scapã-l sã nu secoboare în groapã: Am gãsit o rãscumpãrare”(Iov 33:24). „În vremea când noi eram încãfãrã putere, la timpul potrivit, Hristos a muritpentru cei neevlavioºi. Cu greu s-ar gãsi cinevasã moarã pentru un om drept; totuºi, poatepentru un om bun s-ar gãsi cineva sã moarã.Dar Dumnezeu ªi-a arãtat dragostea faþã denoi prin faptul cã pe când eram noi încãpãcãtoºi, Hristos a murit pentru noi. Cu multmai mult atunci, fiind îndreptãþiþi prin sângeleSãu, vom fi salvaþi de mânie prin El” (Romani5:6-9). Acest nobil gest de iubire curatã ºijertfitoare de sine era un act de bunãvoie, dupãcum a declarat Isus: „Îmi dau viaþa ca sã o iauiarãºi. Nimeni nu o ia de la Mine, ci Eu Mi-odau. Am putere sã-Mi dau viaþa ºi am puteres-o iau iarãºi. Aceastã poruncã am primit-o dela Tatãl Meu” (Ioan 10:17,18).

Moartea să devină viaţă

Aproape de încheierea vieþii lui Isus caFiu al omului pe pãmânt, anumiþi greci auvenit sã se închine la sãrbãtoarea iudaicãcu dorinþa expresã de a-L vedea. Când aauzit aceasta, Domnul a fãcut o afirmaþieprofundã cu privire la moartea Lui ce seapropia ºi la adânca ei semnificaþie:„Adevãrat, adevãrat vã spun cã dacã bobulde grâu nu cade pe pãmânt ºi nu moare,rãmâne singur: dar dacã moare, aduce multãroadã. Acela care-ºi iubeºte viaþa o vapierde; ºi acela care-ºi urãºte viaþa înaceastã lume o va pãstra spre viaþã veºnicã”(Ioan 12:24,25). El a fãcut de asemenea uncomentariu important: „ªi Eu, când voi fiînãlþat de la pãmânt, voi atrage la Mine petoþi oamenii. El a spus acestea, indicând cuce fel de moarte avea sã moarã” (versetele32,33). Moartea lui Hristos pe crucea de peCalvar are o putere atrãgãtoare; ea atingeinima pãcãtosului cu înþelegerea a cât devastã este iubirea nãscutã din cer.

„Prin aruncarea seminþei în pãmânt,Hristos reprezintã sacrificiul Sãu pentrurãscumpãrarea noastrã. ‚Dacã bobul de grâunu cade pe pãmânt ºi sã moarã,’ spune El,‚rãmâne singur; dar dacã moare, aduce multãroadã’ (Ioan 12:24). Astfel moartea luiHristos va rezulta în roade pentru împãrãþia

lui Dumnezeu. Conform cu legea împãrãþieivegetale, viaþa avea sã fie rezultatul morþiiSale.

ªi toþi acei care doresc sã aducã roadãca lucrãtori împreunã cu Hristos trebuie maiîntâi sã cadã la pãmânt ºi sã moarã. Viaþatrebuie sã fie aruncatã în brazda nevoiilumii. Iubirea de sine ºi interesul pentrusine trebuie sã moarã. Dar legea jertfirii desine este legea conservãrii de sine. Sãmânþaîngropatã în pãmânt aduce roadã ºi aceastaeste semãnatã la rândul ei. Astfel seceriºuleste înmulþit. Gospodarul îºi pãstreazã grâularuncându-l. Tot astfel în viaþa omeneascãa da înseamnã a trãi. Viaþa care va fi pãstratãeste viaþa care este datã cu generozitate înserviciul lui Dumnezeu ºi al omului. Aceicare pentru Hristos îºi jertfesc viaþa înaceastã lume, o vor pãstra în viaþã veºnicã.”7

„ ,ªi când voi fi înãlþat de pe pãmânt,voi atrage pe toþi oamenii la Mine. El aspus aceasta, indicând cu ce moarte aveasã moarã’ (Ioan 12:32,33). Aceasta este crizalumii. Dacã devin ispãºire pentru pãcateleoamenilor, lumea va fi luminatã. Stãpânirealui Satan asupra sufletelor oamenilor va fisfãrâmatã. Imaginea denaturatã a luiDumnezeu va fi restauratã în omenire ºi ofamilie de sfinþi credincioºi va moºteni încele din urmã cãminul ceresc. Acesta esterezultatul morþii lui Hristos. Mântuitoruleste cufundat în contemplarea scenei detriumf dinaintea Sa. El vede crucea, cruceacrudã ºi ruºinoasã cu toate grozãviile careo însoþeau, strãlucind de slavã.

Dar lucrarea rãscumpãrãrii omeneºti nueste singura realizare a crucii. Iubirea luiDumnezeu este manifestatã înainteauniversului. Prinþul acestei lumi este aruncatafarã. Învinuirile pe care Satan le-a adusîmpotriva lui Dumnezeu sunt respinse. Ocarape care el a aruncat-o asupra cerului esteîndepãrtatã pentru totdeauna. Îngerii, la felca ºi oamenii sunt atraºi la Mântuitorul.‚Dupã ce voi fi înãlþat de pe pãmânt,’ spuneaEl, ‚voi atrage la Mine pe toþi oamenii.’”8

„ ,Cãci atât de mult a iubit Dumnezeulumea, încât a dat pe Singurul Sãu Fiu caoricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibãviaþã veºnicã’ (Ioan 3:16). Calvarul este


preþul pe care cerul l-a pus asupra sufletuluiomenesc. Dumnezeu L-a dat pe Isus, cel maibogat dar al Cerului, sã plãteascã preþul derãscumpãrare pentru familia omeneascã. Dacãar putea fi dat la o parte vãlul ºi am putea privila veºnicie, am vedea ceea ce ne-ar schimbapãrerile ºi acþiunile noastre. Am vedea slavalui Isus Hristos, care este în locul înalt ºi sfânt,înconjurat de heruvimi ºi serafimi, de îngeri ºistãpâniri care aºteaptã sã împlineascã poruncaLui. Am vedea cã nu existã nici o fiinþãcereascã indiferentã faþã de bucuriile ºidurerile cuiva din familia umanã.”9

Pentru cine a murit Isus defapt?

„El a murit pentru toþi” (2 Corinteni5:15).

„Sã ne amintim cã Isus ne cunoaºte înmod individual ºi Se îngrijeºte pentru fiecareca ºi când nu ar mai fi nici un alt suflet pefaþa pãmântului. El este atins de simþãmântulneputinþelor noastre. El cunoaºte nevoilefiecãreia dintre creaturile Sale ºi citeºtedurerea ascunsã ºi negrãitã a fiecãrei inimi.Dacã unul dintre micuþii pentru care a muritEl este rãnit, El vede aceasta; cãci El estefamiliarizat cu tot ce este greºit înþeles ºireprezentat de cãtre om.

Hristos a cântãrit fiecare întristareomeneascã, fiecare durere omeneascã. Elpoartã povara jugului pentru fiecare sufletcare se prinde în jug împreunã cu El. Elcunoaºte durerile pe care le simþim înadâncul fiinþei noastre ºi pe care nu le putemexprima. Dacã nici o inimã omeneascã nueste miºcatã de compasiune pentru noi, nutrebuie sã simþim cã suntem lipsiþi deînþelegere. Hristos ºtie ºi El zice: ‚Priveºtela Mine ºi trãieºte.’

Toatã înþelegerea pãrinteascã care s-atransmis dintr-o generaþie la alta princanalul inimilor omeneºti, toate izvoarelede duioºie care s-au deschis în sufleteleoamenilor sunt ca un mic pârâiaº faþã deoceanul nemãrginit, atunci când estecomparatã cu iubirea infinitã ºi ine-puizabilã a lui Dumnezeu. Limba nu poatesã rosteascã aceasta; condeiul nu poate s-odescrie. Puteþi studia acea iubire timp de

veacuri, totuºi nu puteþi niciodatã înþelegelungimea ºi lãþimea, înãlþimea ºiadâncimea iubirii lui Dumnezeu în a-L dape Fiul Sãu sã moarã pentru lume. Nici chiarveºnicia nu poate s-o descopere pe deplin.”10

Ce înseamnă aceasta pentrunoi?

„Toate lucrurile sunt de la Dumnezeu, carene-a împãcat cu Sine prin Isus Hristos, ºi ne-aîncredinþat slujba împãcãrii; sã mãrturisimcã Dumnezeu era în Hristos, împãcând lumeacu Sine, neþinându-le în socotealã fãrãdelegileºi ne-a încredinþat nouã cuvântul împãcãrii”(2 Corinteni 5:18,19).

Relaþia între Dumnezeu ºi fiecare sufleteste la fel de distinctã ºi deplinã ca ºi cândn-ar mai exista alt suflet pe pãmânt cãruiasã-i acorde atenþia plinã de grijã, nici un altsuflet pentru care sã-L fi dat El pe iubitulSãu Fiu.” 11

„Hristos este afectat când cel mai slaburmaº al Sãu este afectat. Compasiunea luiHristos este de aºa naturã încât El nu poatefi un spectator indiferent al suferinþelorcopiilor Sãi. Nu existã nici un oftat, nu estesimþitã nici o suferinþã, nici o durere nustrãpunge sufletul, fãrã a face inima Tatãluisã vibreze.” 12

„Sunt atât de mulþi care, când trec prinnecazuri,… uitã de invitaþiile pe careDumnezeu le-a dat din abundenþã ºi încep sãcaute ºi sã plãnuiascã pentru ajutor omenesc.Ei merg la fiinþe omeneºti pentru ajutor ºiacesta este modul în care experienþa lor devineslabã ºi confuzã. În toate încercãrile noastresuntem îndrumaþi sã-L cãutãm pe Domnul cucea mai mare seriozitate, amintindu-ne cãsuntem proprietatea Sa, copiii Sãi prin adopþie.Nici o fiinþã omeneascã nu poate înþelegenecesitãþile noastre aºa ca Hristos. Vom primiajutor dacã îl cerem cu credinþã. Suntem aiSãi prin creaþiune ºi prin rãscumpãrare.Suntem legaþi de Sursa a toatã puterea ºi tãriaprin corzile iubirii divine. Dacã dorim sãdepindem de Dumnezeu, cerându-I ceea ceavem nevoie, aºa cum un copil mic îi ceretatãlui sãu ceea ce doreºte, vom obþine oexperienþã bogatã. Vom învãþa cã Dumnezeueste sursa a toatã puterea ºi tãria.”13

„Puneþi nevoile, bucuriile, durerile,grijile ºi temerile voastre înaintea luiDumnezeu. Nu-L puteþi împovãra; nu-Lputeþi istovi. Acela care numãrã periicapului vostru nu este indiferent faþã denevoile copiilor Sãi. ‚Domnul este foartemilostiv ºi îndurãtor’ (Iacov 5:11). InimaSa plinã de iubire este atinsã de durerilenoastre ºi chiar de exprimarea lor de cãtrenoi. Duceþi la El tot ce nedumereºte mintea.Nimic nu este prea mare pentru ca El sã-lpoarte, deoarece El þine lumile, El conducetoate treburile universului. Nimic din ceare vreo legãturã cu pacea noastrã nu esteprea mic pentru a fi observat de El. Nu existãnici un capitol în experienþa noastrã preaîntunecat pentru ca El sã-l citeascã; nu estenici o nedumerire prea dificilã pentru ca Els-o descurce. Nici o calamitate nu poateveni asupra celui mai mic dintre copiii Sãi,nici o teamã nu poate chinui sufletul, nici obucurie nu-l poate înveseli, nici o rugãciunesincerã nu poate porni de pe buze, pe careTatãl nostru ceresc sã nu le observe sau caresã nu-L intereseze imediat.”14

Cum ar trebui să afectezemoartea lui Isus viaţanoastră?

„El a murit pentru toþi, pentru ca ceicare trãiesc sã nu mai trãiascã de acumînainte pentru ei înºiºi, ci pentru Acela carea murit pentru ei” (2 Corinteni 5:15).

„Viaþa cheltuitã pentru “eu” esteasemenea bobului de grâu care este mâncat.El dispare, dar nu este nici o creºtere. Unom poate strânge pentru sine tot ce poate;el poate trãi ºi gândi ºi planifica pentru eu;dar viaþa lui trece ºi el nu are nimic. Legeaslujirii de sine este legea autodistrugerii.

„ ,Dacã-Mi slujeºte cineva,’ a spus Isus,‚sã vinã dupã Mine ºi unde sunt Eu, acolova fi ºi servul Meu: dacã cineva Îmiserveºte, pe acela Tatãl Meu îl va onora’(Ioan 12:26). Toþi acei care au purtat cu Isuscrucea de jertfã vor împãrtãºi cu El slavaSa. A fost bucuria lui Hristos în umilinþa ºidurerea Sa cã ucenicii Sãi aveau sã fieglorificaþi împreunã cu El. Ei sunt rodul


jertfei Sale de Sine. Lucrarea în ei apropriului Sãu caracter ºi spirit este rãsplataSa ºi va fi bucuria Sa în toatã veºnicia.Aceastã bucurie ei o împãrtãºesc cu El cândrodul muncii ºi sacrificiului lor este vãzutîn alte inimi ºi vieþi. Ei sunt împreunãlucrãtori cu Hristos ºi Tatãl îi va onora aºacum Îl onoreazã pe Fiul Sãu.”15

Ce este chiar mai semnificativcu privire la moartea lui Isus?

„A înviat” (2 Corinteni 5:15).„Dacã atunci când eram vrãjmaºi am

fost împãcaþi cu Dumnezeu prin moarteaFiului Sãu, cu atât mai mult acum, cândsuntem împãcaþi cu El, vom fi mântuiþiprin viaþa Lui” (Romani 5:10).

Gândiţi-vă la această scenă!

„Crucea de la Calvar apeleazã cuputere, oferind un motiv pentru care ar trebuisã-L iubim pe Hristos acum, ºi pentru carear trebui sã-L considerãm pe El ca fiindprimul, ultimul ºi cel mai bun din toate. Artrebui sã ne ocupãm locul potrivit nouã înpocãinþã umilã la piciorul crucii. Putemînvãþa lecþiile de umilinþã ºi blândeþemergând la Muntele Calvarului ºi, privindla cruce, Îl vedem pe Mântuitorul nostru înagonie, pe Fiul lui Dumnezeu murind, celdrept pentru cel nedrept. Priviþi-L pe Acelacare ar fi putut convoca legiuni de îngeri înajutorul Sãu cu un singur cuvânt, fiind supusbatjocurii, derâderii, ocãrii ºi urii. El Se dãca sacrificiu pentru pãcat. Când a fostbatjocorit, El n-a ameninþat; când a fostacuzat pe nedrept, El nu ªi-a deschis gura.El Se roagã pe cruce pentru omorâtorii Sãi.El moare pentru ei. El plãteºte un preþ infinitpentru fiecare dintre ei. El nu doreºte sãpiardã pe nici unul dintre acei pe care i-acumpãrat cu un preþ atât de mare. El Se dãsã fie lovit ºi biciuit fãrã nici un murmur. ªiaceastã victimã care nu se plânge este Fiullui Dumnezeu. Tronul Sãu este din veºnicieºi împãrãþia Sa nu va avea sfârºit.

Veniþi voi cei care vã cãutaþi plãcerileproprii în bucurii interzise ºi îngãduinþe

pãcãtoase, voi care vã îndepãrtaþi de Hristos.Priviþi, o, priviþi la crucea de la Calvar;priviþi victima împãrãteascã suferind pentruvoi ºi fiþi înþelepþi câtã vreme aveþi ocazia,ºi cãutaþi acum izvorul vieþii ºi aladevãratei fericiri. Veniþi voi cei care vãplângeþi ºi murmuraþi din pricina micilorinconvenienþe ºi ale celor câteva încercãripe care le aveþi de suportat în viaþa aceasta.Priviþi la Isus, Autorul ºi Desãvârºitorulcredinþei voastre. El Îºi pãrãseºte tronulîmpãrãtesc, poziþia Lui de comandã ºi dãla o parte veºmântul Sãu regesc ºi Îºiîmbracã divinitatea cu omenescul. Pentrunoi El S-a fãcut sãrac, pentru ca prin sãrãciaLui noi sã putem fi îmbogãþiþi.

„Fiul lui Dumnezeu a fost respins ºidispreþuit pentru noi. Puteþi voi, având învedere crucea ºi privind cu ochiulcredinþei suferinþele lui Hristos sã vã maiistorisiþi povestea voastrã de suferinþã ºiîncercãrile voastre? Puteþi voi nutrirãzbunare pe vrãjmaºii voºtri în inimavoastrã când rugãciunea lui Hristos vinede pe buzele Sale palide ºi tremurândepentru batjocoritori i Sãi , pentruomorâtorii Sãi – Tatã, iartã-i cãci nu ºtiuce fac’? (Luca 23:34).

Ne stã înainte o lucrare de a supunemândria ºi vanitatea care cautã un loc îninimile noastre ºi prin pocãinþã ºi credinþãsã ajungem într-o legãturã familiarã ºisfântã cu Isus Hristos. Nu trebuie sã ne dãmînapoi din faþa adâncimilor umilinþei la careS-a supus Fiul lui Dumnezeu pentru a neridica din degradarea ºi captivitateapãcatului la un loc la dreapta Sa. Trebuie sãtãgãduim eul ºi sã luptãm în continuuîmpotriva mândriei. Trebuie sã ascundemeul în Isus Hristos ºi sã facem ca înconversaþia ºi caracterul nostru sã aparã caCel cu totul vrednic de iubit, cel mai mareîntre zece mii. Vieþile noastre ºicomportamentul nostru vor mãrturisi cât demult Îl preþuim pe Hristos ºi mântuirea pecare a dobândit-o cu un preþ atât de maredin partea Lui. În timp ce privim constantla Acela pe care L-au strãpuns pãcatelenoastre ºi L-au împovãrat poverile noastre,

vom dobândi putere sã fim asemenea Lui.Ne vom lega într-o captivitate bucuroasã ºide bunã voie de Isus Hristos. Este timpul sãdezvoltãm cele câteva ceasuri preþioase deîncercare spãlãrii hainelor caracteruluinostru ºi albirii lor în sângele Mieluluipentru ca sã putem face parte din acea grupãcu hainele albe care va sta în jurul mareluitron alb.”16

Iubiþi fraþi ºi surori, aceasta este într-adevãr o scenã ce ar trebui luatã înconsiderare ºi sã meditãm la ea în fiecarezi a vieþii noastre. Trebuie sã ne rugãmcu seriozitate ca aceasta sã atingãadâncul inimii noastre atât de profundîncât sã permitem vieþii noastre sã fieinfluenþatã de aceasta ca niciodatã maiînainte. Dorinþa apostolului este „caHristos sã locuiascã în inimile voastreprin credinþã; pentru ca voi, f i indîntemeiaþi în dragoste, sã puteþi înþelegeîmpreunã cu toþi sfinþi i care estelãrgimea ºi lungimea, adâncimea ºiînãlþimea; ºi sã cunoaºteþi iubirea luiHristos, care depãºeºte orice pricepere,pentru ca sã puteþi fi umpluþi cu toatãplinãtatea lui Dumnezeu” (Efeseni 3:17-19). Fie ca aceasta sã fie þinta noastrãatunci când avem în vedere marelesacrificiu al singurului nostru Domn ºiMântuitor, Isus Hristos!

Referinþe

1 Cugetãri de pe Muntele Fericirilor, pg. 56,57.2 That I May Know Him, pg. 3093 Fundamentele Educaþiei Creºtine, pg. 4274 Hristos, Lumina lumii, pg. 530 engl.5 The Signs of the Times, 13 februarie 18936 Counsels on Health, pg. 2227 Parabolele lui Hristos, pg. 86,87, engl.8 Hristos, Lumina lumii, pg. 625, 626 engl.9 The Bible Echo, 8 ianuarie 189410 The Oriental Watchman, 1 decembrie 190911 Calea cãtre Hristos, pg. 100 engl.12 The Oriental Watchman, 1 decembrie 190913 The Upward Look, pg. 10714 Calea cãtre Hristos, pg. 100 engl.15 Hristos, Lumina lumii, pg. 624 engl.16 The Review and Herald, 2 august 1881


Cea mai mare minunepentru ucenicii luiHristos a fost faptul cãDomnul lor a trãit dupã

rãstignirea Lui. Dupã cel mai tristSabat din viaþa lor, ei se aºteptausã-L gãseascã pe Isus în mormânt.Maria Magdalena se aºtepta camormântul sã fie închis ºi erafoarte preocupatã: Cine varostogoli piatra? Când a venit maiaproape, a vãzut cã piatra fusesedeja rostogolitã ºi gãrzile lui Pilatdispãruserã. Ea a privit înãuntru,acolo unde se aºtepta sã-L vadãpe Mântuitorul mort ºi nu L-agãsit acolo. În loc de a-L vedeape El, a vãzut doi îngeri. Ei auîntrebat-o: „De ce plângi, femeie?Ea le-a zis: ‚Pentru cã au luat peDomnul Meu ºi nu ºtiu unde L-aupus’” (Ioan 20:13).

Ne putem imagina situaþiaacestei tinere ucenice? Împreunãcu alþi discipoli dorea sã-L ungãpe Isus ºi sã îndeplineascã astfelultimul ei act de iubire, dar El nu mai eraacolo. Cel mai scump pe care-l avuseserã,fusese luat de la ei. Ei nu ºtiau încã ce seîntâmplase. Isus cel înviat era chiar acolo,în spatele Mariei ºi ea nici mãcar nu-ºidãdea seama de acest lucru.

Vestea s-a rãspândit repede. Ioan ºi Petrutrebuia sã vadã ei înºiºi. Ei s-au grãbit la

Duminică 4 Decembrie

EL TRĂIEȘTE PENTRU MINE„Încã puþinã vreme ºi lumea nu Mã va mai vedea;

dar voi Mã veþi vedea: cãci Eu trãiesc ºi voi veþi trãi de asemenea”(Ioan 14:19).

W. Volpp

mormânt ºi au confirmat faptul cã Isus numai era acolo.

Scripturile zic: „Cãci tot nu pricepeaucã, dupã Scripturã, Isus trebuia sã înviezedin morþi” (versetul 9). Nu ºtiau ei încã?De câte ori le vorbise Isus despre suferinþeleºi moartea Sa ºi chiar despre învierea Sa?Dar ucenicii ascultaserã aceasta cu îndoialã

ºi necredinþã. Astfel ei nu ºtiau cesã facã cu solia învierii lui Isus.Dar acum erau confruntaþi cu orealitate. Vedem din istoriaucenicilor în drumul lor spreEmaus cât de încãpãþânaþi erauei în îndoielile lor. Ei ziceau: „Baîncã niºte femei de ale noastrene-au pus în uimire: ele s-au dusdisdedimineaþã la mormânt, nuI-au gãsit trupul, ºi au venit ºi auspus cã ar fi vãzut ºi o vedenie deîngeri, care ziceau cã El este viu.Unii din cei ce erau cu noi, s-audus la mormânt, ºi au gãsit aºacum spuseserã femeile, dar pe Elnu L-au vãzut” (Luca 24:22-24).

Ucenicii au fost ºocaþi de soliaînvierii Sale. Era posibil lucrulacesta? Sã se fi putut întâmplaaceasta? Da, când sunt implicatenecredinþa ºi îndoiala, atunci acestlucru se poate întâmpla. Când înaceeaºi primã zi a sãptãmânii IsusS-a înfãþiºat înaintea lor, misterula fost spulberat: „Atunci… a venitIsus ºi a stat în mijlocul lor ºi le-a

zis: ‚Pace vouã!’ ªi când a spus aceasta, le-aarãtat mâinile ºi coapsa Lui. Atunci uceniciis-au bucurat, când au vãzut pe Domnul” (Ioan20:19,20). Pânã ºi ultimul îndoit, Toma, afost convins de fapte ºi ºi-a mãrturisit pe faþãcredinþa în Isus, zicând: ‚Domnul meu ºiDumnezeul meu” (versetul 28).


Experienţe personale

Mai târziu ucenicii ºi-au descoperitcredinþa dupã cum urmeazã: „Ceea ce amvãzut ºi am auzit vã spunem ºi vouã pentruca ºi voi sã puteþi avea pãrtãºie cu noi; ºiîntr-adevãr, pãrtãºia noastrã este cu Tatãl, ºicu Fiul Sãu Isus Hristos” (1 Ioan 1:3). Petru aspus: „Cãci noi nu ne-am luat dupã povestirimeºteºugit alcãtuite când v-am fãcut decunoscut puterea ºi venirea Domnului nostruIsus Hristos, ci am fost martori oculari aimaiestãþii Sale” (2 Petru 1:16). Pavel a spus:„Dupã aceea [Hristos] a fost vãzut de pestecinci sute de fraþi deodatã; dintre care ceamai mare parte au rãmas pânã în prezent, darunii au adormit. Dupã aceea, a fost vãzut deIacov ºi de toþi apostolii. ªi la urmã de tot miS-a arãtat ºi mie, ca unei stârpituri” (1Corinteni 15:6-8).

Astfel solia apostolilor a rãsunat prinveacuri. Istoria descoperã un nor de martori.Ei L-au vãzut pe Hristos în viaþa lor, autrãit cu El ºi au avut experienþe cu El. Aceicare nu vor sã creadã scrierile istorice nupot tãgãdui faptul cã solia lui Hristos este omare binecuvântare care a schimbat lumeanoastrã. ªi în acest proces El a devenitfratele nostru mai mare.

„Punctul cel mai însemnat alcelor spuse”

Astãzi suntem toþi liberi de acesteîndoieli. Isus Hristos este o realitate. El aînviat, El trãieºte! Nu doar cã trãieºte, ci adevenit Mijlocitorul ºi Apãrãtorul nostru încurtea cereascã. Pavel scrie: „Punctul celmai însemnat al celor spuse este cã avemun Mare Preot care S-a aºezat la dreaptascaunului de domnie al Mãririi în ceruri caslujitor al Locului Prea Sfânt ºi al

adevãratului cort, care a fost ridicat nu deom, ci de Domnul.” (Evrei 8:1,2). Marelenostru Preot vegheazã cu mare grijã la bunulnostru mers. Acum cã trãim încã în timpulde încercare, este timpul sã ne însuºimcaracterul Sãu ºi sã fim fiii ºi fiicele Saleadevãrate. Marea luminã a „Marii Strigãri”va acoperi lumea cu o descoperire acaracterului Sãu dezvoltat în urmaºii Sãi.Iubirea lui Dumnezeu pentru lume esteesenþa planului de mântuire.

Slava descoperită

Evenimentele din jurul învierii lui Isuserau copleºitoare ºi totuºi cuprind mai multdecât se vede la prima vedere.

Fãgãduinþele pe care Isus le-a datucenicilor Sãi se extind pânã la timpul nostruºi avem dovezi ample cã sunt adevãrate.Petru scrie: „Cãci noi n-am urmat istorisirimeºteºugit alcãtuite, când v-am fãcut decunoscut puterea ºi venirea Domnului nostruIsus Hristos, ci am fost martori ai maiestãþiiSale. Fiindcã El a primit de la DumnezeuTatãl cinstea ºi slava, când a venit un glas laEl din slavã: Acesta este Fiul Meu preaiubit,în care Îmi gãsesc plãcerea. ªi noi am auzitacest glas care a venit din cer când am fostcu El pe muntele cel sfânt” (2 Petru 1:16-18).Petru, Ioan ºi Iacov i-au vãzut pe Moise ºi peIlie pe muntele schimbãrii la faþã.Generaþiile de mai târziu au vãzutmanifestãri similare. Dar nu toþi le-au înþeles.

Nu oricine înţelege limbacerului

Sã ne gândim la istoria grecilor caredoreau sã-L vadã pe Isus când, lângã ei, alþioameni au auzit un glas din cer. Isus L-a rugat

pe Tatãl Sãu: „Tatã, proslãveºte numele Tãu.Atunci s-a auzit un glas din cer, zicând: L-am proslãvit ºi îl voi mai proslãvi. Oameniicare erau în preajmã au auzit ºi ziceau cã afost un tunet: alþii ziceau: Un înger i-a vorbit”(Ioan 12:28,29). Sunt douã rapoarte diferitecu privire la acelaºi eveniment.

Trei parabole

Nu oricine percepe în acelaºi modexperienþa de creºtin. Acest lucru este arãtatprin parabolele din Matei 25.

Cele zece fecioare: Toate sunt umplutede gândul de a fi gata la cea de a doua venirea lui Hristos. Cinci dintre ele sunt declaratea fi gata, celelalte cinci trec prin cea maimare dezamãgire a vieþii lor.

Parabola talanþilor: Doi dintre servi suntdeclaraþi a fi servi credincioºi ai Stãpânuluilor; unul este numit „serv rãu ºi viclean”.

Parabola cu oile ºi caprele: Acei de lastânga Lui vãd cã partea lor va fi pedeapsaveºnicã.

„Fiindcă Eu trăiesc și ei vortrăi”

Isus intenþioneazã sã ni Se descopere înaºa fel încât sã putem deveni pãrtaºi aivieþii Sale.

Un exemplu: Toþi citim despre cea maimare minune pe care a sãvârºit-o Isus:Învierea lui Lazãr, care era deja mort depatru zile. Când Isus a întâlnit-o pe Marta,sora lui Lazãr, ea a zis: „Doamne, dacã ai fifost aici, fratele meu n-ar fi murit.” ªi cândIsus i-a rãspuns: „Fratele tãu va învia,” eaL-a înþeles greºit ca referindu-Se la învierea



din ziua de pe urmã. Isus i-a zis: „Eu suntînvierea ºi viaþa: cine crede în Mine, chiardacã ar fi murit va trãi; ºi oricine trãieºte ºicrede în Mine nu va muri niciodatã. Crezilucrul acesta?” Ultima întrebare a lui Isusa fost: „Crezi lucrul acesta?” Când Isus aporuncit sã fie rostogolitã piatra de lamormânt, Marta, alarmatã, I-a zis lui Isus:„Doamne, deja miroase greu,” vrând sãspunã: „Lasã-L în mormânt”. Cu puþinãmustrare, Isus a rãspuns: „Nu þi-am spus cãdacã crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu?”(Ioan 11:21, 23, 25, 26, 39, 40). Câtevamomente mai târziu Lazãr iese dinmormânt ºi proclamã slava lui Dumnezeu.Exemplul Martei aratã cã credinþa ei nuera suficient de puternicã. Asemenea ei,sunt mulþi astãzi care luptã cu necredinþa.

Unde începe această viaţă?

Mai întâi de toate, ar trebui sãînþelegem un lucru: Nici unul dintre noi nua fost în stare sã-ºi planifice existenþa sadinainte. Nici unul dintre noi n-am venit peaceastã lume din voia noastrã. ªi a existato ºansã sã devenim cetãþeni ai unei împãrãþiinoi, fãrã de pãcat. Dumnezeu L-a trimis peFiul Sãu pentru a fi Garanþia pentruîmplinirea fãgãduinþei lui Dumnezeu. Isusa plãtit rãscumpãrarea pentru pãcatelenoastre, deºi oamenii au cãzut de bunã voieîn pãcat. ªi El este încã sursa puterii noastreîn lupta noastrã împotriva eului.

Evanghelia este vestea bunã pentru noi.Toþi ar trebui sã ºtie aceasta. Când Isus aprezentat principiile împãrãþiei Sale, El azis: „Cãutaþi mai întâi împãrãþia luiDumnezeu ºi neprihãnirea Lui; ºi toateaceste lucruri vi se vor da pe deasupra”(Matei 6:33). Nimeni nu ar trebui sã ajungãatât de prins în aceastã viaþã pãmânteascãdacã dorinþa sa principalã este aceea de a ficetãþean în împãrãþia veºnicã.

În timp ce pãrinþii cautã sã asigure oviaþã mai bunã pentru copiii lor, ei uitãadesea planurile lui Dumnezeu pentruexistenþa lor pe acest pãmânt. Noi suntemcu toþii chemaþi sã ne pregãtim pentrucer. În ceea ce priveºte alegerea noastrã

pentru aceasta, aceasta depinde de câtãimportanþã acordãm chemãrii cereºti.Este aceasta principala prioritate în viaþanoastrã?

„ ‚ªi mãrturia este aceasta: ,cãDumnezeu ne-a dat viaþã veºnicã ºi aceastãviaþã este în Fiul Sãu. Acela care are peFiul are viaþa’ (1 Ioan 5:11,12). ªi Isus a zis:‚Eu îl voi învia în ziua de apoi’ (Ioan 6:40).Hristos a devenit un trup cu noi, pentru canoi sã putem deveni un spirit cu El. Învirtutea acestei uniri trebuie sã ieºim noidin mormânt – nu doar ca manifestare aputerii lui Hristos, ci deoarece, princredinþã, viaþa Lui a devenit a noastrã. Aceicare-L vãd pe Hristos în adevãratul Sãucaracter ºi Îl primesc în inimã, au viaþãveºnicã. Hristos locuieºte în noi prin Duhul;ºi Duhul lui Dumnezeu, primit în inimã princredinþã este începutul vieþii veºnice.”1

Aceasta a fost semnificaþia soliei dateservilor lui Dumnezeu în 1888 pentru apromova între ei o revigorare ºi o reformã.

ªi aceasta este cea mai mare nevoie apoporului lui Dumnezeu care aºteaptã caultima solie sã creascã într-o Mare Strigare.

Trebuie sã ieºim din starea tradiþionalã aLaodiceii ºi sã ajungem în starea rãmãºiþeiLaodiceii.

Pâinea vieţii

În predica lui Isus despre „pâinea vieþii”El a spus: „Oricine mãnâncã trupul Meu ºibea sângele Meu, are viaþã veºnicã ºi Eu îlvoi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6:54). „Amânca trupul ºi a bea sângele lui Hristosînseamnã a-L primi ca Mântuitor personal,crezând cã El ne iartã pãcatele ºi cã noisuntem desãvârºiþi în El. Privind iubireaLui, ocupându-ne de ea, absorbind-o, trebuiesã devenim pãrtaºi ai naturii Sale. Ceea ceeste hrana pentru corp, trebuie sã fie Hristospentru suflet. Hrana nu ne poate fifolositoare dacã nu o mâncãm, dacã nudevine parte din fiinþa noastrã. AstfelHristos nu are nici o valoare pentru noi dacãnu-L cunoaºtem ca Mântuitor personal. Ocunoºtinþã teoreticã nu ne va face nici un

bine. Trebuie sã ne hrãnim din El, sã-Lprimim în inimã, aºa încât viaþa Lui sãdevinã viaþa noastrã. Iubirea Lui, harul Sãu,trebuie asimilate.”2

Acesta este începutul vieþii cereºtichiar aici pe pãmânt.

A trăi cu Hristos

Oamenii nu doar cã au auzit de ea, darau ºi avut aceastã experienþã. Istoria aratãcã bãrbaþii, femeile ºi copiii au rãmascredincioºi lui Hristos cu preþul vieþii lorcând oºtirile lui Satan stãteau înºiruiteîmpotriva lor. Ei credeau în fãgãduinþeleDomnului care ni se aplicã ºi nouã deasemenea. „Încã puþinã vreme ºi lumea nuMã va mai vedea; dar voi Mã vedeþi, fiindcãEu trãiesc ºi voi veþi trãi” (Ioan 14:19).

Am pãstrat o legãturã spiritualã cuHristos de când L-am primit prin credinþã.

„Starea noastrã prezentã de încercare,aºteptare ºi veghere, este reprezentatã

printr-o noapte întunecatã; ºi slava care vineînaintea noastrã prin dimineaþã. Sunt douãpãrþi ale dimineþii: prima, zorii zilei ºi a

doua, lumina deplinã a zilei, care estedesãvârºitã prin rãsãritul soarelui. Tot lafel este ºi în fericita dimineaþã dinaintea

noastrã; ziua de odihnã va rãsãri la glasullui Dumnezeu, când lumina Sa ºi slava vorfi asupra noastrã; atunci ne vom ridica din

slavã în slavã, pânã vine Hristos, sã neîmbrace în nemurire ºi sã ne dea viaþaveºnicã. O, Glorie! Aleluia! Sãrmana mea

inimã este aprinsã pentru împãrãþie, cândmã gândesc la aceastã perspectivã minunatãcare este înaintea adevãratului credincios.

Dacã ‚ne þinem tari’ doar încã câteva zile,umbrele întunecate ale nopþii vor dispãreaînaintea slavei scenelor pregãtitoare ale

venirii Fiului omului.”3

„Încã puþinã vreme ºi lumea nu Mã vamai vedea; dar voi Mã vedeþi: deoarece Eu

trãiesc ºi voi veþi trãi” (Ioan 14:19). El apãrãsit pãmântul sã fie vãzut iarãºi doarcând vine a doua oarã. Totuºi, ucenicii Sãi,

aveau sã-L mai vadã încã. La început ei nu


L-au înþeles. De aceea, ei au adãugat:

„Doamne, cum se face cã Te vei descoperinouã ºi nu lumii?” (versetul 22). Dreptrãspuns, Isus a indicat la relaþia strânsã pe

care trebuie s-o avem cu Tatãl ºi cu Fiul(versetul 23).

„Voi veţi trăi”

Marta a spus: „Da, cred cã Lazãr vaînvia în marea zi de pe urmã,” dar minuneaera tocmai pe punctul de a se întâmpla. Lafel se întâmplã ºi cu noi: Credem cã vomavea viaþã veºnicã în cele in urmã, dar oputem dobândi acum. Pierdem multe lucruriluând aceastã atitudine. Viaþa veºnicãîncepe aici. Moartea este doar un scurt somnpânã în ziua învierii. Încã mai mergem princredinþã, dar curând vom umbla prin vedere.

Viaþa noastrã în cer va fi viaþa luiHristos, care începe pe pãmânt. Pavel aînþeles aceasta când a spus: „Trãiesc, totuºinu trãiesc Eu, ci Hristos trãieºte în mine: ºiviaþa pe care o trãiesc acum în trup o trãiescîn credinþa în Fiul lui Dumnezeu, care m-aiubit ºi S-a dat pe Sine pentru mine”(Galateni 2:20).

„Hristos a fost ascultãtor faþã de fiecarecerinþã a legii. El a spus despre Sine: ‚Îmiplace sã fac voia Ta, Dumnezeule ºi legeaTa este în fundul inimii Mele’ (Psalmii 40:8).Când era pe pãmânt, El a zis ucenicilorSãi: ‚Eu am pãzit poruncile Tatãlui Meu’(Ioan 15:10). Prin ascultarea Sa desãvârºitãEl a fãcut posibil ca fiecare fiinþã umanã sãasculte de poruncile lui Dumnezeu. Cândne predãm lui Hristos, inima este unitã cuinima Sa, voia este contopitã cu voia Sagândirea este una cu gândirea Sa, ºigândurile sunt aduse în supunere faþã de El;noi trãim viaþa Lui.”4

Viaţa lui Enoh

Conform istoriei biblice, Enoh a trãitîmpreunã cu Adam timp de 308 ani. El avãzut cum viaþa lui Adam se apropia desfârºit ºi a dorit sã intre într-o relaþie mai

apropiatã cu Dumnezeu ºi sã ducã o viaþãevlavioasã. „Enoh a fost un om sfânt. ElL-a slujit pe Dumnezeu din toatã inima.”5

Dumnezeu l-a luat. „Prin înãlþarea lui Enoh,Domnul a dorit sã înveþe o lecþie importantã.Exista pericolul ca oamenii sã cedezedescurajãrii, din pricina rezultatelorînspãimântãtoare ale pãcatului lui Adam.Mulþi erau gata sã exclame: „La ce nefoloseºte cã ne-am temut de Domnul ºi ampãzit poruncile Lui din moment ce unblestem greu zace asupra neamului omenescºi moartea este partea noastrã a tuturor?’Dar instrucþiunile pe care Dumnezeu le-adat lui Adam ºi care au fost repetate de Setºi exemplificate de Enoh au mãturat beznaºi întunericul ºi au dat omului speranþã, cãdupã cum prin Adam a venit moartea, totastfel prin Mântuitorul fãgãduit avea sã vinãviaþa ºi nemurirea. Satan cãuta sã impunãoamenilor credinþa cã nu era nici o rãsplatãpentru cei drepþi sau pedeapsã pentru ceirãi ºi cã era imposibil ca oamenii sã ascultede poruncile divine. Dar în cazul lui Enoh,Dumnezeu declarã ‚cã El este ºi cã Elrãsplãteºte pe cei care-L cautã’ (Evrei 11:6).El aratã ce va face pentru acei care pãzescporuncile Sale. Oamenii au fost învãþaþi cãeste posibil a asculta legea lui Dumnezeu;cã în timp ce trãia în mijlocul celor pãcãtoºiºi corupþi, ei erau în stare, prin harul luiDumnezeu, sã reziste ispitei ºi sã devinãcuraþi ºi sfinþi. Ei au vãzut în exemplul sãubinecuvântarea unei asemenea vieþi; ºiaceastã înãlþare a fost o dovadã a adevãruluiprofeþiei sale cu privire la viaþa viitoare ºicu rãsplata de bucurie, slavã ºi viaþãnemuritoare celor ascultãtori ºi decondamnare, vai ºi moarte pãcãtoºilor.”6

Ar trebui sã ajungem în aceastã viaþãaceeaºi stare ca ºi Enoh. La fel cum el a trãitºi a fost luat de Domnul, tot astfel ºi noi artrebui sã trãim încât sã fim luaþi la cer. El areflectat tot mai mult caracterul lui Isus princomuniunea pe care o avea cu Dumnezeu.Pavel scrie despre experienþa lui: „Purtãmîntotdeauna în trup moartea Domnului Isus,

pentru ca viaþa lui Isus sã se poatã manifestaîn corpul nostru” (2 Corinteni 4:10).

O viaţă nouă

Cum acþionãm dacã avem aceastãviaþã? Fericirea, pacea ºi siguranþa suntcâteva dintre atributele pe care le vommanifesta ºi în exterior. Nebuniile modelorlumeºti nu ne vor atrage; glorificareaMântuitorului nostru va fi principalul nostruscop. Hristos a învãþat: Oricine doreºte sãtrãiascã în cer trebuie sã înveþe viaþacereascã în timpul când el sau ea se aflã pepãmânt.

„Cerul trebuie sã înceapã de pe acestpãmânt. Când poporul Domnului este plinde bunãtate ºi duioºie, atunci îºi vor daseama cã stindardul Sãu peste ei este iubireºi rodul Sãu va fi dulce pentru gustul lor. Eivor face un cer pe pãmânt în care sã sepregãteascã pentru cerul de sus.”7

„Fratele meu, un caracter ceresc trebuiesã fie dobândit pe pãmânt, sau nu-l veiposeda niciodatã; de aceea ar trebui sã teangajezi imediat în lucrarea pe care o ai defãcut. Ar trebui sã lucrezi cu seriozitatepentru a obþine calificarea pentru cer.Trãieºte pentru cer. Trãieºte prin credinþã.”8

Referinþe

1 Hristos, Lumina lumii, pg. 388 engl.2 Ibid., pg. 389.3 James White, A Word to the „Little Flock,” pg. 8.4 Parabolele lui Hristos, pg. 312 engl.5 Istoria Mântuirii, pg. 57 engl.6 Patriarhi ºi profeþi, pg. 88 engl.7 Fii ºi fiice ale lui Dumnezeu, pg. 112.8 Testimonies, vol.2, pg. 415.


Hristos n-a intratîn locul sfântfãcut de mâiniomeneºti, care

este simbolul celui adevãrat;ci chiar în cer ca sã Seînfãþiºeze înaintea luiDumnezeu pentru noi”(Evrei 9:24).

„De aceea poate sã-imântuiascã în mod desã-vârºit pe aceia care vin laDumnezeu prin El, vãzând cãEl trãieºte întotdeauna sãfacã mijlocire pentru ei”(Evrei 7:25).

Cea mai serioasã ºisolemnã zi pentru poporulIsrael din dispensaþiuneaveche era ziua ispãºirii, careavea loc o datã pe an în ziuaa zecea a lunii a ºaptea dincalendarul iudaic. De ce eraaceastã zi cea mai solemnãdintre toate? Pentru a neajuta sã înþelegem acestsubiect profund, iatã o scurtã descriere aceremoniei religioase care avea loc învechime ºi cum putea obþine o persoanãiertare pentru pãcatele sãvârºite înaintealui Dumnezeu:

Serviciul îndeplinit de cãtre preot:

1. Când o persoanã sãvârºea un pãcat

cum ar fi jaful sau frauda, restituirea trebuia

sã se facã adãugându-se încã 20%, conform

cu Numeri 5:7. Mai mult, persoana

respectivã trebuia sã aducã un animal pentru

sacrificiul sãu. Dumnezeu ierta pãcãtosul

care venea la El cu pocãinþã ºi mãrturisire.

Leviticul 5:5.

2. Pãcãtosului, pe lângãfaptul cã prezenta jertfaînaintea preotului, i se cereasã-ºi punã mâna pe capulanimalului, mãrturisindu-ºipãcatul ºi sã omoareanimalul cu propria sa mânã.Leviticul 4:29.

3. Preotul lua o parte dinsângele de jertfã pe deget ºiîl stropea pe coarnelealtarului pentru arderi de totºi turna restul sângelui la bazaaltarului. Leviticul 4:30.

4. În toate cazurilegrãsimea animalului de jertfãera îndepãrtatã ºi arsã pealtarul arderii de tot. Cândpreotul o ardea, se fãceaispãºire ºi pãcãtosul era iertat.Leviticul 4:31.

Erau diferite forme de

jertfã care includeau diferiteproceduri – de exemplu jertfe de împãcare,jertfe de mâncare, jertfe de ardere de tot,

jertfe pentru adunare ºi aºa mai departe. Înanumite cazuri preoþilor li se cerea sãmãnânce o parte din jertfe sau toatã jertfa.

Leviticul 6:24-26.

Miercuri, 7 decembrie

EL MIJLOCEȘTE PENTRU MINE„El ªi-a vãrsat sufletul în moarte ºi a fost pus în rândul celor fãrãdelege;

ºi a purtat pãcatul multora ºi a fãcut mijlocire pentru pãcãtoºi”.(Isaia 53:12).

J. Moreno


Se fãceau multe jertfe pentru pãcãtoºiipocãiþi care-ºi mãrturiseau pãcatele. Multeanimale erau omorâte, ceea ce fãcea ca înfiecare zi sã curgã mult sânge în curteasanctuarului. Pe lângã jertfele fãcute pentrupãcatele individuale, se mai aducea ºi ojertfã zilnicã pentru întreaga adunare, carese aducea de douã ori pe zi. Ea consta în doimiei, unul oferit dimineaþa ºi celãlalt seara.Aceastã jertfã era pentru naþiune ºi ofereao ispãºire provizorie pentru Israel. Easemnifica de asemenea consacrarea ºiacceptarea lor printr-un înlocuitor. Întrucâtjertfele aduse pentru persoane individualenu fãceau ispãºire pentru naþiune ca întreg,zi dupã zi, de-a lungul întregului an, acestepãcate erau transferate asupra sanctuaruluiprin sânge. „ªi aproape toate lucrurile suntcurãþite cu sânge, dupã lege; ºi fãrã vãrsarede sânge nu existã iertare.” (Evrei 9:22).

În acest fel sanctuarul avea sã fiemurdãrit. O astfel de situaþie nu puteacontinua la nesfârºit. Trebuia sã vinã o zi asocotelii finale, o zi a ispãºirii, o zi în caresanctuarul trebuia sã fie curãþit. Aceastaera o zi mare! Ea era în ziua a zecea a luniia ºaptea.

ZIUA ISPĂȘIRII

Serviciul îndeplinit de marelepreot

Ziua ispãºirii, aºa cum s-a menþionatdeja, era o zi foarte solemnã pentruizraeliþi. În prima zi a lunii se fãcea unanunþ prin sunet de trâmbiþe. Cele nouã zilecare precedau marea zi erau caracterizatede o examinare temeinicã a tuturor pãcatelorsãvârºite în timpul anului. Ziua ispãºiriiera foarte solemnã. Li se poruncise: „Nuveþi face nici o lucrare în acea zi: cãci esteo zi de ispãºire, pentru a face ispãºire pentruvoi înaintea Domnului Dumnezeului vostru.Cãci orice suflet care nu se va întrista înacea zi, va fi tãiat din poporul sãu” (Leviticul23:28,29).

Marele preot oficia toate serviciile. Elreprezenta poporul ºi acþiona ca mijlocitorpentru popor. Mai întâi aducea o jertfã pentrusine ºi familia sa. „ªi Aaron va aduce viþelul

jertfei pentru pãcat care este pentru sine ºiva face ispãºire pentru sine ºi pentru familiasa ºi va omorî viþelul jertfei pentru pãcatcare este pentru sine” (Leviticul 16:11).Dupã aceea el aducea o jertfã ca sã facãispãºire pentru diferitele încãperi alelocului sfânt, conform cu versetele 16-19.„ªi el va face ispãºire pentru locul sfânt dinpricina necurãþiei copiilor lui Israel ºi dinpricina tuturor pãcatelor lor ºi astfel va facepentru cortul întâlnirii, care rãmâne întreei în mijlocul necurãþiei lor. ªi nu va finimeni în cortul întâlnirii când va merge elsã facã ispãºire în locul sfânt, pânã când vaieºi, dupã ce a fãcut ispãºire pentru sine ºipentru casa lui ºi pentru toatã adunarea luiIsrael. ªi el va merge la altarul care esteînaintea Domnului ºi va face ispãºire pentruel; ºi va lua din sângele viþelului ºi dinsângele þapului ºi-l va pune pe coarnelealtarului de jur împrejur. ªi va stropisângele asupra lui cu degetul lui de ºapteori ºi-l va curãþa ºi-l va sfinþi de necurãþiilecopiilor lui Israel.”

Când intra în locul preasfânt, marelepreot reprezenta atât naþiunea cât ºi pe sine,prezentându-l în mod simbolic pe Israelînaintea lui Dumnezeu pentru a curãþapãcatele care fuseserã comise de-a lungulîntregului an. Pãcatele mãrturisite fuseserãacceptate de cãtre preot, aºteptând curãþireafinalã în ziua ispãºirii, ziua finalã asocotelii. Fiecare caz trebuia sã fie revizuitºi cercetat. Care era starea pãcãtoºilor careîn timpul anului îºi aduseserã jertfele,mãrturisindu-ºi pãcatele ºi pocãindu-se deele? Avea sã fie consideratã sincerãpocãinþa lor? Cum aveau sã fie gãsiþi eiacum, în aceastã zi solemnã a ispãºirii?Aveau sã continue ei cu o inimã umilitã,pãrându-le rãu de relele pe care le-ausãvârºit, sau aveau sã trateze totul cuuºurinþã, regretând pocãinþa lor? Oricepãcat pe care îl sãvârºiserã avea sã treacãpe dinaintea lui Dumnezeu. Marele preotse înfãþiºa înaintea prezenþei divine înnumele poporului. Pãcatele pãcãtoºilorpocãiþi erau ispãºite ºi cei nepocãiþi trebuiasã fie separaþi din mijlocul poporului luiDumnezeu. „Cãci în ziua aceea preotul va

face o ispãºire pentru voi, ca sã vãcurãþeascã, pentru ca sã fiþi curaþi de toatepãcatele voastre înaintea Domnului”(Leviticul 16:30).

Două clase

În ziua ispãºirii poporul lui Israel, prinatitudinea sa, era împãrþit în douã clase: oclasã era formatã din acei care îºi chinuiausufletul ºi erau foarte întristaþi de pãcatelepe care le sãvârºiserã în timpul anului. Cuo inimã umilitã, ei ºi-au adus jertfele ºifãcuserã tot ceea ce li se ceruse. Acum, înziua ispãºirii, ei puteau fi siguri cã pãcatelelor erau cu siguranþã iertate de Dumnezeu,înaintea Cãruia stãteau acum îndreptãþiþi.

Cealaltã clasã era compusã din acei careerau indiferenþi. Ei nu-ºi chinuiau sufletele.Ei nu-ºi mãrturiseau pãcatele nici nu aduceaujertfe în timpul anului. Ei nu participau laispãºire. Pãcatele acestei clase rãmâneauasupra capetelor lor, fãcându-i sã fiedespãrþiþi (excluºi) din mijlocul poporuluilui Dumnezeu, conform cu Leviticul 23:29:„Cãci orice suflet care nu se va întrista înacea zi, va fi tãiat din poporul sãu.”

Ziua ispãºirii era o zi mãreaþã, decisivãpentru fiecare suflet. Fiecare ºi-a alesdestinul propriu. Pentru a completa solem-nitatea zilei, sanctuarul era purificat ºi tabãracurãþatã. Unul din douã lucruri a fost hotãrâtcu privire la toate persoanele: Fie pãcatelelor erau îndepãrtate sau pãcatele lor îiîndepãrtau din mijlocul poporului.

O paralelă pentru zilelenoastre

Cele două sanctuare

„Punctul cel mai important al celorspuse pânã acum este cã avem un asemeneamare preot, care stã la dreapta tronuluiMãririi în ceruri; un slujitor al sanctuaruluiºi al adevãratului cort, care a fost fãcut deDomnul ºi nu de om” (Evrei 8:1,2).

„Cãci Hristos n-a intrat în locul sfântfãcut de mâini, care este doar un simbol alcelui adevãrat, ci chiar în cer, pentru a seînfãþiºa în prezenþa lui Dumnezeu pentrunoi” (Evrei 9:24).


„Dupã cum învechime pãcatele poporului erau puseprin credinþã asupra jertfei pentru pãcat ºiprin sângele ei erau transferate, în simbol,asupra sanctuarului pãmântesc, tot astfelîn noul legãmânt, pãcatele celui pocãit suntpuse prin credinþã asupra lui Hristos ºitransferate, în fapt, asupra sanctuaruluiceresc. ªi dupã cum curãþirea tipicã a celuipãmântesc era realizatã prin îndepãrtareapãcatelor prin care fusese murdãrit, totastfel curãþarea propriu-zisã a celui ceresctrebuie sã fie realizatã prin îndepãrtareasau ºtergerea pãcatelor înregistrate acolo.Dar înainte ca acest lucru sã poatã firealizat trebuia sã aibã loc o cercetare acãrþilor de aducere aminte, ca sã stabileascãcine, prin pocãinþa de pãcate ºi credinþa înHristos, are dreptul la beneficiile ispãºiriiSale.”1

„Tãmâia, care se ridica cu rugãciunilelui Israel, reprezintã meritele ºi mijlocirealui Hristos, neprihãnirea Sa desãvârºitã,care, prin credinþã, este atribuitã poporuluiSãu ºi care este singura ce poate sã facãînchinarea pãcãtosului acceptabilã înaintealui Dumnezeu. Înaintea perdelei sfinteisfintelor era un altar de mijlocire perpetuã,iar înaintea sfintei, un altar de ispãºirecontinuã. Prin sânge ºi prin tãmâie trebuiasã se apropie oamenii de Dumnezeu –simboluri care indicau la marele Mijlocitor,prin care pãcãtoºii se pot apropia de Iehova,ºi singurul prin care îndurarea ºi mântuireapot fi acordate sufletului credincios ºipocãit.”2

„Timp de optsprezece secole aceastãlucrare de slujire a continuat în primaîncãpere a sanctuarului. Sângele lui Hristosa pledat în favoarea credincioºilor pocãiþi,le-a asigurat iertarea ºi acceptarea lor de

cãtreTatãl, totuºi pãcatelelor au rãmas în cãrþile de amintire. Dupãcum în serviciul tipic era o lucrare deispãºire la încheierea anului, tot astfelînainte ca lucrarea lui Hristos pentrurãscumpãrarea oamenilor sã fie încheiatãexistã o lucrare de ispãºire pentruîndepãrtarea pãcatului din sanctuar. Acestaeste serviciul care a început când s-auîncheiat cele 2300 de zile. În acel timp,dupã cum a fost prezis de cãtre profetulDaniel, Marele nostru Preot a intrat însfânta sfintelor pentru a aduce la îndeplinireultima parte a solemnei Lui lucrãri –curãþirea sanctuarului.”3

„Poporul lui Dumnezeu trebuie sã-ºiaibã acum ochii fixaþi asupra sanctuaruluiceresc unde este în curs de desfãºurarelucrarea finalã a Marelui nostru Preot înlucrarea de judecatã – unde El mijloceºtepentru poporul Sãu.”4

„Trãim acum în marea zi a ispãºirii. Înserviciul tipic, în timp ce marele preot fãceaispãºire pentru Israel, tuturor li se cereasã-ºi întristeze sufletele prin pocãinþã depãcat ºi umilinþã înaintea Domnului, ca nucumva sã fie daþi afarã din popor. Tot astfel,toþi acei care doresc ca numele lor sã fiepãstrate în cartea vieþii, ar trebui ca acum,în puþinele zile ce au mai rãmas dinîncercarea lor, sã-ºi întristeze sufleteleînaintea lui Dumnezeu prin durere pentrupãcat ºi adevãratã pocãinþã. Trebuie sã fieo adâncã ºi credincioasã cercetare de inimã.Spiritul uºuratic ºi frivol îngãduit de atâtde mulþi pretinºi creºtini trebuie dat la oparte. Existã o luptã serioasã înaintea tuturoracelora care doresc sã-ºi supunã tendinþele

rele care se luptã pentru supremaþie.Lucrarea de pregãtire este o lucrareindividualã. Noi nu suntem salvaþi în grupe.

Puritatea ºidevoþiunea unuia nuva suplini lipsaacestor calitãþi la

altul. Deºi toate nea-murile vor trece la judecatã

înaintea lui Dumnezeu, totuºiEl va cerceta cazul fiecãruia

individual cu o cercetare atât deamãnunþitã ca ºi când n-ar mai exista altã

fiinþã pe pãmânt.”5

„Lucrarea lui Hristos în sanctuarul desus, prezentând sângele Sãu în fiecare clipãînaintea tronului milei, în timp ce facemijlocire pentru noi, ar trebui sã lase oimpresie adâncã asupra inimii pentru ca noisã putem înþelege valoarea fiecãrei clipe.Isus trãieºte totdeauna pentru a facemijlocire pentru noi; dar un momentpetrecut cu nepãsare nu poate fi recuperatniciodatã.”6

„[Hristos] ne prezintã Tatãlui îmbrãcaþiîn hainele albe ale propriului Sãu caracter.El pledeazã înaintea lui Dumnezeu pentrunoi zicând: Eu am luat locul pãcãtosului.Nu privi la acest copil îndãrãtnic, ci priveºtela Mine. Dacã Satan pledeazã zgomotosîmpotriva sufletelor noastre, acuzându-nede pãcat ºi pretinzându-ne ca pradã a sa,sângele lui Hristos pledeazã cu o ºi maimare putere.”7

Referinþe

1 Marea Luptã, pg. 421, 422, engl.2 Patriarhi ºi profeþi, pg. 353, engl.3 Marea Luptã, pg. 421, engl.4 Evanghelizare, pg. 223, engl.5 Marea Luptã, pg.489, 490, engl.6 Sfaturi pentru lucrarea ªcolii de Sabat, pg. 111, engl.7 Cugetãri de pe Muntele Fericirilor, pg. 9, engl.


Adevãraþii prieteni sunt asemeneadiamantelor: preþioºi ºi rari;prietenii falºi sunt asemenea frunzelor de toamnã care se gãsesc

pretutindeni.” Aºa spuneau versurile dedemult, care sunt recunoscute aproape caun adevãr axiomatic. Prietenia este o parteimportantã a relaþiilor omeneºti pentru cão persoanã fãrã prieteni este într-adevãr opersoanã însinguratã. Prietenia depinde deinteresele împãrtãºite, pentru cã, dupã cumspune Amos „Pot doi oameni sã meargãîmpreunã dacã nu sunt învoiþi?” (Amos 3:3).Rudele le dobândim prin naºtere ºi sânge,dar prietenii ni-i alegem noi. Membriifamiliei s-ar putea sã aibã diferenþe de opiniiºi uneori chiar sã se certe, dar între prieteniaceste lucruri se întâmplã rar, altfel nu rãmânprieteni. În unele cazuri prietenia poate sãfie puþin mai inegalã; unul contribuie maimult la relaþie decât celãlalt. Dacã prieteniaeste realã ºi adevãratã, ea poate fi imaterialãpentru acela care contribuie cel mai mult,dupã cum relaþia poate însemna mai multpentru unul decât pentru celãlalt, ºicontribuþia în plus nu este socotitã împotrivainteresului sau a iubirii pentru prieten.

Singur

Fãrã prieteni cineva poate fi foartesinguratic. Cu o anumitã ocazie David s-asimþit în acest fel: „Sunt asemenea unuipelican din pustie; sunt ca o bufniþã din

Vineri, 9 decembrie

PRIETENUL VREDNIC DE ÎNCREDERE„Nimeni nu are iubire mai mare decât aceasta, ca un om sã-ºi dea viaþa pentru prietenii sãi.

Voi sunteþi prietenii Mei dacã faceþi ce vã poruncesc Eu. De acum înainte nu vã mainumesc servi; cãci servul nu ºtie ce face domnul sãu; dar Eu v-am numit prieteni;

cãci tot ce am auzit de la Tatãl Meu v-am fãcut de cunoscut” (Ioan 15:13-15).

N. S. Brittain

deºert. Privesc ºi sunt ca o vrabie singurãpe vârful casei” (Psalmii 102:6,7).Apostolul Pavel, când s-a înfãþiºat a douaoarã înaintea lui Nero pentru a da socotealãpentru credinþa lui, se simþea de asemeneasingur: „La primul meu rãspuns nimeni n-arãmas lângã mine, ci toþi m-au pãrãsit; mãrog lui Dumnezeu ca lucrul acesta sã nu lise punã în socotealã” (2 Timotei 4:16).

În parabola fiului risipitor, rezultatulinevitabil al stilului de viaþã al tânãruluiimpetuos a fost o adevãratã singurãtate. Cubanii cheltuiþi, prietenii sãi „de vreme bunã”s-au risipit ºi el este singur cu porcii caprieteni ºi este atât de flãmând încât „ar fivrut sã-ºi umple pântecele cu roºcovele ce lemâncau porcii: ºi nimeni nu i le dãdea” (Luca15:16). Atunci, în singurãtatea lui, el îºiaminteºte de tatãl sãu ºi de cãminul sãu careeste aºa de departe. El a aflat pe propria pieleadevãrul cuvintelor lui Solomon: „Sãraculeste urât chiar ºi de vecinul sãu: dar bogatulare mulþi prieteni” (Proverbele 14:20).

Când Isus a vizitat scãldãtoarea de laBetesda, El a vãzut un alt om singur. Înjurul scãldãtorii erau atât de mulþi caresperau aproape împotriva oricãrei speranþedupã vindecare când apele scãldãtorii eraumiºcate, cum credeau oamenii, de mânaunui înger. Printre acei care aºteptau ominune era ºi un om care fusese infirm timpde treizeci ºi opt de ani. Isus a fost miºcatcu compasiune pentru el ºi a întrebat ceea

ce pãrea a fi o întrebare cam absurdã: „Vreisã te faci sãnãtos?” Omul ar fi putut rãspundefoarte pozitiv, zicând:”Da!” Dar în loc deaceasta, din pricina singurãtãþii sale, el arãspuns într-un mod negativ, plângându-secã era fãrã prieteni ºi cã nu era nimeni caresã-l ajute sã intre în apã. Isus a ignoratplângerea lui ºi i-a dat ceea ce dorea.„Ridicã-te, ia-þi patul ºi umblã” (Ioan 5:8).Omul a ascultat ºi puterea prietenului sãu aîntãrit mãdularele paralizate ºi a mers. Elavusese nevoie de un prieten. El dorise unprieten care sã-l ajute ºi Isus a rãspuns laambele nevoi recunoscute de el: un prietenºi vindecare. Fãrã prieteni, el fusese aproapefãrã de speranþã, dar cu Isus ca Prieten alsãu, speranþa lui devenise realitate.

Un prieten al păcătoșilor

Când Ioan Botezãtorul a fost închis, ela auzit de la ucenicii sãi despre lucrareaminunatã a lui Isus. De aceea el a trimisdoi dintre ucenicii sãi sã întrebe dacã Isusera Mesia cel aºteptat. Isus nu le-a rãspunsdirect la întrebare, ci a spus cã ei ar trebuisã-i spunã lui Ioan despre lucrurile pe carele auziserã ºi le vãzuserã. Acest lucrutrebuia sã fie suficient. Dovada era înlucrarea îndeplinitã. Atunci, Isus a începutsã vorbeascã despre importanþa lucrãrii luiIoan ºi a fãcut apoi o comparaþie întrelucrarea lui Ioan ºi lucrarea Lui. „Ioan avenit fãrã sã mãnânce sau sã bea ºi ei zic cã


are drac. Fiul omului a venit mâncând ºibând ºi ei zic: Iatã un om mâncãcios ºibãutor de vin, un prieten al vameºilor ºipãcãtoºilor” (Matei 11:18,19).

Ioan avea o lucrare foarte specialã defãcut pentru a trezi conºtiinþa oamenilor.Lucrarea lui temeinicã ºi modul sãu de viaþãpãru auster pentru mulþi oameni, dar solialui a fost directã ºi la subiect. Era tocmaiceea ce era nevoie pentru a pregãti caleapentru Mesia.

Contactul social

Isus Se apropiase de oameni. „Domnulnostru Isus Hristos a venit în aceastã lume caslujitorul neistovit al nevoilor omului… Ela venit sã îndepãrteze povara de boalã,mizerie ºi pãcat. Era misiunea Lui sã le aducãoamenilor o restaurare deplinã; El a venit sãle dea sãnãtate, pace ºi desãvârºire decaracter.”1 Din pricina naturii Sale omeneºti,El a înþeles nevoile omenirii ºi a fost miºcatde compasiune sã le satisfacã nevoia.

Pentru a ajunge la cât de mulþi oamenicu putinþã, Isus a folosit mijloace evidenteºi eficiente de abordare - contactul social.Oriunde erau oameni, era ºi Isus; oriundeera Isus, erau ºi oamenii. Prin propriul Sãuexemplu, El a demonstrat importanþa dea-i întâlni pe oameni la nivel social.„Hristos a întâmpinat cazul fiecãrei claseîn subiectele ºi modul învãþãturii Sale. El amâncat ºi a locuit împreunã cu bogaþi ºisãraci ºi S-a familiarizat cu interesele ºiocupaþiile oamenilor, pentru ca sã poatãcâºtiga acces la inimile lor. Cei învãþaþi ºicei mai educaþi erau satisfãcuþi ºi fermecaþide discursurile Sale ºi totuºi acestea erauaºa de clare ºi de simple încât puteau fiînþelese de cele mai umile minþi.”2

Nu a fost exclusã nici o clasã socialã.Isus accepta ospitalitatea tuturor claselor.El vizita cãminele celor sãraci ca ºi peacelea ale celor bogaþi. La El nu conta dacãei erau ignoranþi sau învãþaþi. El avea doarun singur scop: El cãuta „sã le înalþegândurile de la problemele vieþii obiºnuitela acele lucruri care sunt spirituale ºiveºnice. El n-a aprobat risipa ºi nici umbrã

de uºurãtate lumeascã nu-i pãta purtarea;totuºi El Îºi gãsea plãcere în scenele debucurie inocentã ºi a aprobat prin prezenþaSa întrunirile sociale.”3

Cel mai mare Prieten al nostru n-arefuzat sã Se amestece cu alþi oameni înasociere prieteneascã. Dacã El era invitatîntr-un cãmin, El accepta invitaþia. „Cuasemenea ocazii fiecare cuvânt pe care Elîl rostea era o mireasmã de viaþã spre viaþãpentru ascultãtorii Sãi; cãci El fãcea dinora cinei o ocazie de a împãrtãºi multelecþii preþioase adaptate nevoilor lor.Hristos i-a învãþat astfel pe ucenicii Sãicum sã se poarte când se aflau în companiaacelora care nu erau religioºi ca ºi în aceeaa acelora care erau religioºi. Prin propriulSãu exemplu El i-a învãþat cã, atunci cândparticipau la vreo adunare publicã, purtarealor nu trebuia sã fie de acelaºi caracter cacel obiºnuit la asemenea ocazii.”4

Căminul din Betania

Nu toate prieteniile pot fi puse peacelaºi nivel. În timp ce Isus a întâlnit atâtde mulþi oameni ºi a fost prieten al tuturor,El a avut totuºi prieteni speciali. Dintreucenicii Sãi Petru, Iacov ºi Ioan par sã-I fifost mai apropiaþi decât ceilalþi. Darneavând un cãmin al Sãu, era un loc în careEl Se simþea acasã. Casa lui Lazãr, Mariaºi Marta era un loc special pentru El. El eraîntotdeauna binevenit acolo ºi prietenia lorcu El pare sã fi fost mult mai apropiatãdecât poate cu semenii lor ºi cu alþi prieteni.Apropierea lui Hristos de aceastã familieeste evidenþiatã prin chemarea din parteasurorilor când Lazãr s-a îmbolnãvit. Ei ºtiaucã Isus putea ajuta. Când Isus a întârziat sãle rãspundã imediat ei s-au simþit puþindezamãgiþi ºi durerea lor la pierderea luiLazãr a crescut. Când s-au întâlnit în celedin urmã, durerea lor a fost diminuatã princompasiunea lui Isus. El plângea. ªi aceicare erau prin preajmã au observat ºi auspus: „Iatã cât de mult l-a iubit!” (Ioan11:36).”

Deºi era Fiul lui Dumnezeu, El a luattotuºi natura umanã asupra Lui ºi era miºcat

de durere omeneascã. Inima Lui duioasã ºimilostivã este întotdeauna trezitã lacompãtimire prin suferinþã. El plânge cuacei care plâng ºi Se bucurã cu acei care sebucurã.”5

„Hristos simte durerile oricãruisuferind. Când duhurile rele sfâºie un corpomenesc, Hristos simte blestemul. Cândfebra arde viaþa, El simte agonia. ªi Eleste la fel de doritor sã-i vindece pe ceibolnavi acum ca ºi atunci când era personalpe pãmânt.”6

Când Isus a plâns la mormântul luiLazãr, El plângea nu doar de compasiunepentru cei care plângeau pierderea lui Lazãrci fiindcã mulþi dintre acei care plâng cufamilia aveau sã se întoarcã la scurt timpîmpotriva Lui ºi sã-I doreascã moartea.Plânsul lor nu era sincer. Dar prin învierealui Lazãr Isus urma sã-ªi demonstrezeputerea asupra morþii ºi cauzei morþii,pentru ca bucuria pentru învierea lui Lazãrsã fie doar o micã pregustare a bucuriei pecare aveau s-o aibã adevãraþii prieteni ailui Isus când aveau sã vadã pe iubiþii lorîntorºi din puterea morþii ºi a mormântului.Propria Sa moarte ºi înviere avea sã aducãputerea de a rupe pentru totdeauna putereavrãjmaºului ºi El avea sã Se bucure pentrutoatã veºnicia cu prietenii Sãi.

Proba prieteniei

În timp de rãzboi un grup de soldaþi poatefi într-o situaþie dificilã ºi poate cã unuldintre ei care înþelege dificultatea vasãvârºi vreo faptã de eroism ºi poate îºi vapierde viaþa în cursul acesteia. Aceasta s-aîntâmplat cu anumite ocazii când o grenadãde mânã a fost aruncatã într-un tranºeu. Înfoarte puþinele secunde înainte ca aceastasã explodeze un soldat s-a aruncat asupra eiºi a fost omorât. El a murit salvându-ºicamarazii de moarte sau rãnire. În timpultristului efort al exploratorului Scott de aajunge la Polul Sud, întorcându-se la bazã,împreunã cu colegii au fost prinºi într-ofurtunã. Li se terminau proviziile ºi cei patruexploratori erau aproape de capãtulputerilor. Sperând sã uºureze povara


prietenilor sãi, L.E.G. Oates a ieºit înfurtunã sã moarã. Din pãcate a urmat o altãfurtunã ºi cei trei exploratori carerãmãseserã au pierit ºi ei.

Despre asemenea acte eroice Isus a vorbitîn vremea Lui. „Mai mare dragoste nu arenimeni decât aceasta, ca un om sã-ºi deaviaþa pentru prietenii sãi” (Ioan 15:13). IsusÎnsuºi considerã poporul Sãu ca mai multdecât prieteni. Având un Tatã, noi suntemfraþii ºi surorile Lui. Dar El ne numeºte încãprietenii Sãi ºi aceia pe care doreºte sã-imântuiascã sunt de asemenea prietenii Sãi,întrucât El este Prietenul pãcãtoºilor. A oferiviaþa veºnicã pentru prietenii, fraþii ºi surorileSale, El Însuºi a fãcut sacrificiul supremdându-ªi viaþa Lui pentru a o salva pe anoastrã. Oates ºi mulþi alþii ºi-au sacrificatviaþa pentru unul sau altul din prietenii lor,dar Isus a fãcut aceasta pentru prietenii Sãiºi chiar pentru vrãjmaºii Sãi. „Cãci pe cânderam încã fãrã putere, la timpul potrivit,Hristos a murit pentru cei nelegiuiþi. Cu greuar muri cineva pentru un om drept, totuºi poatepentru un om bun ar muri cineva. DarDumnezeu ªi-a arãtat dragostea faþã de noiprin aceea cã pe când eram noi încã pãcãtoºi,Hristos a murit pentru noi. Cu atât mai mult,fiind acum îndreptãþiþi prin sângele Sãu, vomfi mântuiþi de mânie prin El. Cãci dacã, peatunci când eram vrãjmaºi, am fost împãcaþicu Dumnezeu prin moartea Fiului Sãu, cuatât mai mult, fiind împãcaþi, vom fi mântuiþiprin viaþa Lui” (Romani 5:6-10).

Suntem noi prietenii Săi?

Isus a demonstrat ºi continuã sã-ªidemonstreze dragostea ºi prietenia faþã denoi fie cã recunoaºtem acest lucru sau nu.În fiecare zi din viaþa noastrã El pledeazãmãrturisirea pãcatelor noastre înainteaTatãlui Sãu. El face lucruri pozitive pentrunoi, dar ce lucruri pozitive facem noi pentruEl? El ªi-a dat viaþa pentru noi – suntemnoi pregãtiþi sã facem acelaºi lucru pentruEl? Unii în trecut ºi-au dat viaþa pentruiubirea lui Isus ºi raportul prietenilor Sãidemonstreazã cã „ei nu ºi-au iubit viaþapânã la moarte” (Apocalipsa 12:11). Uneori,

pentru iubirea lui Dumnezeu, „ei au fostomorâþi cu pietre, tãiaþi în douã cuferãstrãul, au fost ispitiþi, omorâþi cu sabia:au umblat îmbrãcaþi în piei de oi ºi de capre;fiind lipsiþi, chinuiþi, necãjiþi; … ei auumblat în pustiu ºi în munþi ºi în peºteri ºiîn crãpãturile pãmântului” (Evrei 11:37,38).

Dar asta este totul pentru a fi un prietenal lui Hristos? De la sine, o asemeneaacþiune poate fi fãrã valoare, deoareceapostolul Pavel spune: „Chiar dacã mi-aºda trupul sã fie ars ºi nu aº avea dragoste,nu-mi foloseºte la nimic” (1 Corinteni 13:3).Acþiunea neegoistã lipsitã de iubire esteinsuficientã pentru prietenia cu Hristos. El,Isus, specificã ceva mai mult.

În acest timp al anului mulþi creºtinivor afiºa decoraþiuni viu colorate. Vor filumini strãlucitoare, zorzoane ºi betealã,toate în onoarea naºterii Aceluia care S-afãcut trup ºi a locuit printre noi. Ei potconsidera cã-l iubesc pe „pruncul Isus”, dars-ar putea sã nu fi auzit cealaltã parte aecuaþiei. Isus a spus: „Voi sunteþi prieteniiMei, dacã faceþi ce vã poruncesc Eu” (Ioan15:14). Atât iubirea lor cât ºi ascultarea lorpot sã nu fie de mai mare valoare decâtdecoraþiunile de betealã pe care le folosesc.Da, sunt unii care au o ascultare „debetealã” ºi de asemenea unii care au oiubire „de betealã”. Iubim noi „beteala”lumii mai mult decât Îl iubim pe Prietenulnostru care ªi-a dat viaþa pentru noi? Estetrist cã mulþi dintre cei care se tem deascultarea „de betealã” cad în cealaltãextremã a iubirii „de betealã”. Aceasta nueste realã, deoarece ei sunt atraºi deuºurãtatea lumii din jurul lor. Ei pretinda-L iubi pe Isus, le place sã cânte despre El,dar ochii lor privesc „beteala”.

Apostolul Iacov a spus foarte clar: „Nuºtiþi cã prietenia lumii este vrãjmãºieîmpotriva lui Dumnezeu? De aceea oricinedoreºte sã fie prieten cu lumea este vrãjmaºal lui Dumnezeu” (Iacov 4:4). Noi nu putemfi prieteni cu Isus ºi prieteni cu Satan înacelaºi timp. Acest lucru este imposibil.Întocmai dupã cum apa este formatã dinhidrogen ºi oxigen, la fel ºi prietenia cu

Isus presupune atât iubire cât ºi ascultare ºicalitatea amândurora trebuie sã fiesuperioarã.

Isus recunoaºte cã mulþi dintre acei careîncearcã sã fie prieteni sunt în realitateservitori. Ei încearcã sã facã ceea ce spuneEl, dar aceasta doar dintr-un sentiment aldatoriei. Acest lucru nu este suficient pentruEl. El spune: „De acum nu vã mai numescservi; cãci servul nu ºtie ce face domnulsãu: ci v-am numit prieteni” (Ioan 15:15).El ne-a descoperit totul ce Tatãl Sãu I-adescoperit. El doreºte ca ºi noi sã avem ocunoºtinþã a Tatãlui – sã cunoaºtem iubireaTatãlui, cãci aceasta a venit Isus s-odescopere.

Isus doreºte ca noi sã devenim mai multdecât servi ºi chiar mai mult decât prieteni.Moise a fost recunoscut ca un serv al luiDumnezeu. Apostolul Pavel spune: „Într-adevãr Moise a fost credincios în toatã casalui ca un serv ca mãrturie a acelor lucruricare urmau sã fie rostite dupã aceea; darHristos este credincios ca fiu asupra caseiSale ºi casa Lui suntem noi, dacã ne þinemtari de încrederea ºi bucuria nãdejdii pânãla sfârºit” (Evrei 3:5,6). Nu este suficientpentru Isus ca noi sã fim servii luiDumnezeu. El doreºte ca noi sã fim chiarmai mult decât prieteni. Într-adevãr, Eldoreºte ca noi sã fim copii ai lui Dumnezeuîn toatã veºnicia, sã fim cu El ca fratelenostru mai mare – fii ºi fiice ale viuluiDumnezeu. Isus este Prietenul nostru.Putem sã avem încredere în El, cãci Elªi-a demonstrat iubirea pentru noi, o iubirefãrã mãsurã, o iubire care a ieºit dinmormânt în Grãdinã ca El sã Se poatã înãlþala tronul Tatãlui Sãu ºi acolo sã pledeze înfavoarea prietenilor Lui. De ce? „Pentru cãLui Îi pasã de voi” (1 Petru 5:7).

Referinþe

1 Marele Medic, pg. 17, engl.2 Testimonies, vol. 3, pg. 214, engl.3 Hristos, Lumina lumii, pg.151, engl.4 Testimonies, vol.6, pg.173, engl.5 Hristos, Lumina lumii, pg.533, engl.6 Ibid., pg.823.


El a făgăduit

„Sã nu vi se tulbure inimile:aveþi credinþã în Dumnezeu ºi aveþicredinþã în Mine. În casa TatãluiMeu sunt multe lãcaºuri; dacã n-arfi aºa, v-aº fi spus. Mã duc sã vãpregãtesc un loc. ªi dupã ce Mã voifi dus ºi vã voi fi pregãtit un loc, Mãvoi întoarce sã vã iau la Mine;pentru ca unde sunt Eu sã fiþi ºi voi”(Ioan 14:1-3).

Când auzim pe cineva zicând cãa doua venire a lui Isus este aproape,se ridicã imediat întrebarea: Cândva fi lucrul acesta? Batjocoritoriivor spune: Auzim aceastã povestede mulþi ani, chiar de când eramcopii mici, dar lumea continuã maideparte ºi unde este fãgãduinþavenirii Sale? Poate cã nu doarscepticii sau necredincioºii facasemenea declaraþii, ci chiar ºi unii carepretind a crede în Dumnezeu ºi în cuvântulSãu. Dacã nu spun aceasta în cuvinte, eis-ar putea s-o declare prin acþiunile lor. Eise comportã ca ºi când ar locui pe pãmântulacesta pentru totdeauna ºi aºteaptã un viitorstrãlucit în aceastã lume, acumulând

bogãþii ºi luându-ºi puþin timp pentru amedita la minunata fãgãduinþã a lui Isus:„Voi veni din nou.”

Dupã învierea Sa, Isus S-a întâlnit cuucenicii Sãi pe Muntele Mãslinilor ºi le-adat ultimele instrucþiuni cu privire lalucrarea lor ºi apoi El a fost luat la cer.

Când ucenicii au privit în sus ºi auvãzut un nor ascunzându-L deprivirea lor, doi îngeri au confirmatacelaºi adevãr pe care Isus îl spusesemai înainte ucenicilor Sãi. Acesteaau fost cuvintele lor: „Bãrbaþigalileeni, de ce staþi uitându-vã lacer? Acest Isus, care a fost luat lacer dintre voi va veni în acelaºi felcum L-aþi vãzut înãlþându-Se lacer” (Fapte 1:11).

Fãgãduinþele lui Dumnezeu nudau greº niciodatã. Existã bunemotive de a crede cã fãgãduinþavenirii Domnului se va împlini ºiea. Venirea lui Isus este la fel desigurã ca ºi faptul cã voi ºi cu mineexistãm pe acest pãmânt. Semneleapropierii timpului indicã faptul cãa mai rãmas doar puþin timp pentruîmplinirea celui mai glorioseveniment din istorie. Nu este

evident faptul cã lumea merge din rãu înmai rãu în toate aspectele vieþii? N-a prezisDomnul prin servii Sãi profeþi ºi apostolicã starea de lucruri care existã în prezentpe pãmânt avea sã aibã loc chiar înainte dea doua venire a lui Isus? Este un fapt denetãgãduit cã nu putem continua mereu în

Sabat, 10 decembrie

ISUS VINE CURÂND„Sã nu vi se tulbure inimile: aveþi credinþã în Dumnezeu ºi aveþi credinþã în Mine.

În casa Tatãlui Meu sunt multe lãcaºuri; dacã n-ar fi aºa, v-aº fi spus.Mã duc sã vã pregãtesc un loc. ªi dupã ce Mã voi fi dus ºi vã voi fi pregãtit un loc,

Mã voi întoarce ºi vã voi lua cu Mine; pentru ca unde sunt Eu sã fiþi ºi voi”(Ioan 14:1-3).

A. C. Sas


aceastã stare în care ne aflãm. Isus vine adoua oarã, foarte curând. Aceastã învãþãturãsfântã a celei de a doua veniri este chiarnota fundamentalã a Sfintelor Scripturi, atâtîn Vechiul Testament cât ºi în Noul.

De ce va veni?

Cuvântul lui Dumnezeu nu ne lasã înnesiguranþã cu privire la motivul pentru ceade a doua venire a lui Isus. Este evidentfaptul cã în aceastã lume este mult rãu,suferinþã, boalã ºi moarte. Tatãl nostruceresc nu este mulþumit cu suferinþacopiilor Sãi iubiþi. El este nerãbdãtor sã neelibereze de toate durerile ºi nenorocirilenoastre. Isus a declarat cã doreºte sã fim cuEl acolo unde Se aflã El, într-o fericire denedescris, unde nu va mai fi durere, niciplâns, nici suferinþã, nici moarte. Înrugãciunea Sa preoþeascã, printre altelucruri, El a cerut de la Tatãl urmãtoarele:„Vreau ca unde sunt Eu sã fie ºi cei pe careMi i-ai dat; ca ei sã poatã privi slava Mea,pe care Mi-ai dat-o Tu; cãci Tu M-ai iubitînainte de întemeierea lumii” (Ioan 17:24).

Apostolul Pavel, scriind tesalonicenilor,i-a asigurat cã va fi slavã, fericire ºi o starede pace la venirea lui Isus: „ªi sã vã deaodihnã, atât vouã, care sunteþi întristaþi, câtºi nouã, la descoperirea Domnului Isus dincer cu îngerii puterii Lui.” (2 Tesaloniceni1:7).

„În a doua sa epistolã, Pavel a cãutat sãle corecteze înþelegerea greºitã de cãtre eia învãþãturii sale ºi sã le clarifice adevãratalui poziþie… El le-a spus cã îi prezentaaltor biserici ca pe un exemplu al credinþeirãbdãtoare ºi perseverente care rezistã cucuraj persecuþiei ºi întristãrii ºi i-a dus cugândul înainte pânã la timpul celei de-adoua veniri a lui Hristos, când poporul luiDumnezeu se va odihni de toate grijile ºiproblemele sale.”1

Frumuseþea locuinþelor pe care Isus lepregãteºte pentru noi nu poate fi descrisãprin scris sau glas. „Dar dupã cum este scris:Ochiul n-a vãzut, urechea n-a auzit ºi nicila inima omului nu s-au suit, aºa suntlucrurile pe care Dumnezeu le-a pregãtit

pentru acei care-L iubesc” (1 Corinteni 2:9).„Lãsaþi imaginaþia voastrã sã-ºi reprezintecãminul celor mântuiþi ºi amintiþi-vã cãacesta va fi mai glorios decât ºi-ar puteaimagina cea mai strãlucitã închipuire avoastrã.” 2 “Prea iubiþilor, acum suntemcopii ai lui Dumnezeu. ªi ce vom fi nu s-aarãtat încã. Dar ºtim cã atunci când Se vaarãta El, vom fi ca El, pentru cã îl vomvedea aºa cum este” (1 Ioan 3:2).

De aceea Mântuitorul nostru IsusHristos va veni sã ne ia din aceastã lume demizerie ºi suferinþã în cãminul veºnic pecare-l pregãteºte pentru noi, unde ceimântuiþi se vor bucura de fericire ºi bucurieveºnicã. „ªi cei rãscumpãraþi de Domnulse vor întoarce ºi vor veni în Sion cu cântãriºi bucurie veºnicã pe capetele lor; ei vordobândi bucurie ºi veselie, iar durerea ºisuspinul vor dispãrea” (Isaia 35:10).

Timpul de pregătire

Amânarea este practicatã de cãtre mulþicare pretind a aºtepta venirea Domnului.Ei cred cã El vine, dar neglijeazã sã facã opregãtire completã pentru acel eveniment.Acum este timpul de a ne pregãti, câtãvreme avem acest timp de probã. Dupãîncheierea timpului de probã nu va mai fiMijlocitor pentru noi în sanctuarul ceresc,nici o mãrturisire a pãcatelor nu va fiacceptatã, ºi nici o a doua ºansã nu va maiexista pentru pocãinþã ºi convertire.

„Poporul lui Dumnezeu trebuie sãavertizeze lumea sã se pregãteascã pentrua doua venire a Domnului ºi MântuitoruluiIsus Hristos care vine cu putere ºi slavãmare, când este dat strigãtul de pace ºisiguranþã din fiecare parte a lumii creºtineºi biserica adormitã ºi lumea vor întreba cubatjocurã: ‚Unde este fãgãduinþa veniriiLui?... Toate lucrurile au rãmas cum eraude la început.’”3

„Acum este timpul de a ne pregãti pentruvenirea Domnului nostru. Pregãtirea de a-Lîntâmpina nu poate fi dobânditã într-unmoment. Ca pregãtire pentru acea scenãsolemnã trebuie sã existe o aºteptarevigilentã combinatã cu lucrare serioasã.

Unirea acestor douã ne fac compleþi înHristos. Cele active ºi devoþionale trebuiecombinate cum a fost combinat umanul cudivinul în Hristos. Astfel Îl proslãvesc copiiilui Dumnezeu. În mijlocul scenelor ocupateale vieþii, glasurile lor vor fi auzite rostindcuvinte de încurajare, speranþã ºi credinþã.Voinþa ºi afecþiunile vor fi consacrate luiHristos. Astfel ei se pregãtesc sã-Lîntâlneascã pe Domnul lor; ºi când vine El,ei vor spune cu bucurie: ‚Acesta esteDumnezeul nostru; noi L-am aºteptat ºi Elne va mântui.’”4

„Pregãtiþi-vã pentru judecatã, pentru caatunci când va veni Hristos, pentru a fiadmirat în toþi acei care cred, sã puteþi fiîntre acei care-L vor întâlni în pace. În aceazi cei rãscumpãraþi vor strãluci în slavaTatãlui ºi a Fiului. Îngerii, atingându-ºiharfele de aur, vor spune bun venit Regeluiºi trofeelor biruinþei Sale – acei care aufost spãlaþi ºi albiþi în sângele Mielului. Ocântare de triumf va rãsuna umplând totcerul. Hristos a biruit. El intrã în curþilecereºti, însoþit de cei rãscumpãraþi ai Sãi,martorii cã misiunea Lui de suferinþã ºisacrificiu nu a fost în zadar.”5

Modul venirii Sale

Sunt multe teorii diferite cu privire lavenirea lui Isus. Unii spun cã El va veni sã-ªi întemeieze împãrãþia în Palestina. Alþiicred cã El a venit deja, în duh, în 1914, ºi cãvenirea Lui nu este una literalã. Mulþi credîn teoria rãpirii, spunând cã douã persoanepot merge împreunã ºi, deodatã, una dintreele dispare. Ea a fost rãpitã, sau luatã lacer. Multe ar putea fi spuse cu privire ladiferitele credinþe false care circulã în jurulnostru cu privire la venirea lui Isus. Totuºidorim sã ºtim adevãrul aºa cum este acestadescoperit în cuvântul lui Dumnezeu.

Isus a spus prin Ioan: „Iatã El vine penori ºi orice ochi Îl va vedea ºi cei ce L-austrãpuns: ºi toate neamurile pãmântului sevor boci din pricina Lui. Amin.” (Apocalipsa1:7).

Din acest verset înþelegem cã fiecarepersoanã în viaþã pe pãmânt Îl va vedea


când vine, inclusiv acei care au fost înviaþiîn timpul de strâmtorare descris în Daniel12:1,2. Toþi acei care învie atunci pentruosândã veºnicã se vor boci când Îl vor vedea.Între ei sunt acei care L-au batjocorit, L-auluat în derâdere ºi L-au osândit ºi deasemenea acei care L-au strãpuns. Isusînsuºi a spus cã atunci când va veni, toateneamurile Îl vor vedea venind ºi se vor boci:„ªi atunci se va arãta semnul Fiului omuluiîn cer: ºi atunci toate neamurile pãmântuluise vor boci ºi Îl vor vedea pe Fiul omuluivenind pe norii cerului cu putere ºi cu slavãmare” (Matei 24:30).

Când vine Isus, toþi îngerii cereºti Îl vorescorta ºi El va veni vizibil, literal, personal,cu mare putere ºi slavã mãreaþã.

„Hristos va veni în propria Lui slavã, înslava Tatãlui Sãu ºi în slava sfinþilor îngeri.De zece mii de ori zece mii ºi mii de mii deîngeri, fiii frumoºi ºi triumfãtori ai luiDumnezeu, posedând o frumuseþe ºi slavãde nedescris Îl vor escorta pe calea Lui.Atunci va ºedea El pe tronul slavei Sale ºiînaintea Lui se vor strânge toate neamurile.Atunci orice ochi Îl va vedea ºi acei careL-au strãpuns. În locul unei coroane de spini,El va purta o coroanã de slavã – o coroanãîn coroanã.”6

„Cãci Fiul omului va veni în slavaTatãlui Sãu cu îngerii Sãi” (Matei 16:27).Îngerii vor avea de jucat un rol special lavenirea lui Isus: „ªi El îi va trimite pe îngeriiSãi cu un mare sunet de trâmbiþã ºi ei îi vorstrânge pe aleºii Sãi din cele patru vânturi,de la un capãt al cerului la celãlalt” (Matei24:31).

Vom fi pentru totdeauna cuDomnul

Dupã învierea parþialã din Daniel 12:2,glasul lui Dumnezeu va anunþa ziua ºi ceasulvenirii lui Isus. Sfinþii în viaþã, 144000 lanumãr, vor înþelege acel glas ºi sunt pregãtiþisã-L întâmpine pe Domnul lor. Curând unnor mic ºi negru apare la rãsãrit ºi pe mãsurãce se apropie mai mult de pãmânt devinemai mare ºi mai strãlucitor, pânã cânddevine un nor mare ºi strãlucitor, ºi pe el

ºade Isus. Cei neprihãniþi sunt cuprinºi dedurere sufleteascã atunci când „strigã cufricã: ‚Cine va putea sã stea?’”7 Acea dureresufleteascã nu va dura mult: „Atunci glasullui Isus este auzit zicând: ‚Harul Meu vãeste îndeajuns.’ Feþele celor neprihãniþi suntluminate ºi bucuria umple fiecare inimã.’Acela va fi sfârºitul timpului strâmtorãriilui Iacob.

Isus nu pãºeºte pe pãmântul acesta la adoua venire a Sa. În loc de aceasta, sfinþiisunt luaþi sã-L întâlneascã pe Isus în vãzduh.Apostolul Pavel a lãmurit aceasta spunând:‚Iatã, în adevãr, ce vã spunem prin cuvântulDomnului: noi cei vii care vom rãmâneapânã la venirea Domnului, nu vom lua-oînaintea celor adormiþi. Cãci Însuºi Domnulcu un strigãt, cu glasul unui arhanghel ºi cutrâmbiþa lui Dumnezeu, Se va pogorî dincer ºi întâi vor învia cei morþi în Hristos.Apoi noi cei vii, care vom fi rãmas, vom firãpiþi toþi împreunã cu ei în nori, ca sãîntâmpinãm pe Domnul în vãzduh; ºi astfelvom fi totdeauna cu Domnul”. (1Tesaloniceni 4:15-17).

Înainte ca sfinþii cei vii sã fie uniþi cusfinþii cei înviaþi, ei trebuie sã fie schimbaþidin starea muritoare în nemurire. Pavelexplicã acest lucru în epistola lui cãtreCorinteni: „Iatã, vã descopãr o tainã; nutoþi vom adormi, dar toþi vom fi schimbaþiîntr-o clipã, într-o clipealã de ochi, la ultimatrâmbiþã: cãci trâmbiþa va suna ºi morþiivor fi înviaþi nesupuºi putrezirii ºi noi vomfi schimbaþi. Cãci putrezirea trebuie sã seîmbrace în neputrezire ºi corpul muritor înnemurire” (1 Corinteni 15:51-53).

„Drepþii cei vii sunt schimbaþi ‚într-oclipã, într-o clipealã de ochi.’ La glasul luiDumnezeu ei au fost proslãviþi; acum eisunt fãcuþi nemuritori ºi sunt luaþi împreunãcu sfinþii cei înviaþi pentru a-L întâlni peDomnul lor în vãzduh. Îngerii ‚îi strâng pecei aleºi din cele patru vânturi, de la uncapãt al cerului pânã la celãlalt.’ Copilaºiisunt duºi de cãtre îngeri sfinþi în braþelemamelor lor. Prieteni multã vremedespãrþiþi în moarte sunt uniþi pentru a nuse mai despãrþi niciodatã ºi cu cântãri de

veselie se înalþã împreunã la Cetatea luiDumnezeu.”9

„Noi toþi am intrat împreunã în nor ºiam urcat ºapte zile la marea de cristal, cândIsus a adus coroanele ºi cu propria Lui mânãle-a pus pe capetele noastre. El ne-a datharfe de aur ºi ramuri de palmier în semn debiruinþã. Aici pe marea de sticlã cei 144000stãteau într-un careu perfect. Unii dintre eiaveau coroane foarte strãlucitoare, alþii nuatât de strãlucitoare. Unele coroane pãreaugrele de stele, în timp ce alþii aveau doarcâteva. Toþi erau perfect satisfãcuþi cucoroanele lor. ªi ei erau cu toþii îmbrãcaþicu o mantie albã glorioasã de la umeri pânãla picioare. Îngerii erau peste tot în jurulnostru când mãrºãluiam peste marea desticlã spre poarta cetãþii. Isus ªi-a ridicatbraþul Sãu puternic ºi glorios, a apucat poartade mãrgãritar ºi a împins-o înapoi dinbalamalele ei strãlucitoare ºi ne-a zis: ‚Voiv-aþi spãlat hainele în sângele Meu, aþi statneclintiþi pentru adevãrul Meu, veniþiînãuntru.’ Toþi am intrat înãuntru ºi simþeamcã avem un drept desãvârºit la cetate.”10

Ce reuniune fericitã va fi aceea! Îi vomvedea pe cei iubiþi ai noºtri, pe mântuiþiidin toate veacurile, pe îngeri ºi în specialpe îngerii pãzitori care i-au pãzit însiguranþã pe copiii lui Dumnezeu. Vom privifaþa iubitului nostru Mântuitor, care ne vaºterge toate lacrimile din ochi. Ne vombucura de marele privilegiu pe care l-a avutAdam la început de a-L vedea pe Dumnezeufaþã în faþã. Limbajul omenesc estenepotrivit pentru a descrie fericirea ºi slavacare-i aºteaptã pe copiii credincioºi ai luiDumnezeu. Domnul sã ne dea îndurãrileSale, pentru ca sã putem fi cu toþii acolo.

Referinþe

1 Istoria Faptelor Apostolilor, pg. 264.2 Calea cãtre Hristos, pg. 86.3 Manuscript Releases, vol.17, pg.2.4 In Heavenly Places, pg. 250.5 Ibid., pg. 211.6 Hristos, Lumina Lumii, pg. 739.7 Marea Luptã, pg. 641.8 Ibid.9 Ibid., pg. 645.10 Experienþe ºi viziuni, pg. 16, 17.


Isus din Nazaret

Saul credea cã fãcea lucrarea lui Iehovaca fariseu din farisei, când îi persecuta pecreºtini. El a primit poruncã de la sinedriusã-i caute ºi sã-i scoatã din toate locurile ºisã le facã viaþa chinuitã. Saul îi bãtea pecreºtini în sinagogi. El a consimþit lamoartea lui ªtefan pãzind haineleomorâtorilor.

Saul se afla într-o asemenea misiune înDamasc, de a-i aduce pe creºtini laIerusalim pentru pedepsire, când Domnulînviat i S-a arãtat în slava Lui ºi a zis:„Saule, Saule, pentru ce mã prigoneºti? ªieu am rãspuns: Cine eºti Tu, Doamne? ªiEl mi-a zis: Eu sunt Isus din Nazaret, pecare-L prigoneºti” (Fapte 22:7,8).

Mai târziu, când scria creºtinilor dinRoma, apostolul Pavel declara: „Mie numi-e ruºine de evanghelia lui Hristos: cãciea este puterea lui Dumnezeu pentrumântuirea fiecãruia care crede” (Romani1:16). El ne dã unele motive bune pentrucare nu ar trebui sã ne ruºinãm de evanghelie.Mai întâi, evanghelia este vestea bunã.Vestea bunã este referitoare la întruparealui Isus, la viaþa, lucrarea, moartea,îngroparea, învierea ºi înãlþarea Lui la cer.Aceasta este ceea ce ne-a scãpat de lamoarte. Suntem asemenea unui vapor

Duminică, 11 decembrie

MÂNTUITORUL NOSTRUACUM ȘI PENTRU TOTDEAUNA

„Aceºtia sunt cei care nu s-au întinat cu femei; cãci sunt verguri. Aici sunt cei care-L urmeazã pe Miel oriunde merge. Aceºtia au fost rãscumpãraþi

dintre oameni fiind pârga pentru Dumnezeu ºi pentru Miel”(Apocalipsa 14:4).

D. Sureshkumar

abandonat în mijlocul unui ocean vast. Unvapor care se scufundã este la discreþiaapelor reci. Dumnezeu a lansat o operaþiunede salvare ºi El chiar acum coboarã sã neridice din necazul nostru. „Este puterea luiDumnezeu pentru mântuire.”

Evanghelia este vestea bunã a lui Isuspe cruce ca Mântuitor al nostru. El esteMântuitorul care ne mântuieºte din pãcatelenoastre. „Îi vei pune numele Isus[Mântuitor]: cãci El va mântui poporul Sãudin pãcatele lor” (Matei 1:21). Dar pãcatuladuce moartea, cãci Iacov spune cã„pãcatul, odatã fãptuit aduce moartea”(Iacov 1:15). Dar Dumnezeu ªi-a demonstratputerea Lui în învierea lui Isus din morþi.De asemenea El S-a angajat sã ne învie dinviaþa noastrã de pãcat. Ioan Botezãtoruldeclarã: „Iatã Mielul lui Dumnezeu, careridicã pãcatul lumii” (Ioan 1:29). Dumnezeunu ne-a rânduit sã suferim mânia ci sãprimim mântuirea prin Domnul nostru IsusHristos. El a murit pentru noi aºa încât, fiecã suntem treji sau dormim, sã putem trãiîmpreunã cu El. „Dar Dumnezeu ªi-a arãtatiubirea Lui faþã de noi prin aceea cã, pecând eram noi încã pãcãtoºi, Hristos a muritpentru noi” (Romani 5:8).

Îi suntem recunoscãtori Domnului cãIsus Hristos este acelaºi ieri, azi ºi în veci

(Evrei 13:8). El pãstreazã un popor pe careEl îl va prezenta fãrã patã sau zbârciturã.„Aceºtia sunt cei care nu au fost întinaþi cufemei; cãci sunt verguri. Aici sunt acei careÎl urmeazã pe Miel oriunde merge. Aceºtiaau fost rãscumpãraþi dintre oameni, fiindprimele roade pentru Dumnezeu ºi pentruMiel” (Apocalipsa 14:4).

Hristos – Stăpânul casei

Hristos, Stãpânul casei, a mers sã nepregãteascã locuinþe în cetatea cereascã.Noi aºteptãm revenirea Lui. Sã-L cinstimcâtã vreme n-a venit, fãcând cu credincioºielucrarea pe care El a pus-o în mâinilenoastre. În timp ce aºteptãm, veghem ºilucrãm, noi trebuie sã ne pregãtim pentruîntoarcerea Lui. Dacã suntem credincioºi,dacã Îi servim din toatã inima, El ne vaprimi cu cuvintele graþioase: „Veniþi,binecuvântaþii Tatãlui Meu de moºteniþiîmpãrãþia ce v-a fost pregãtitã de laîntemeierea lumii” (Matei 25:34). El ne vaprimi cu onoare. Nouã ne va fi datã o cununãde slavã care nu se va veºteji ºi un numenou, „pe care nimeni nu-l cunoaºte decâtacela care îl primeºte.” Acei care-Lurmeazã pe Hristos aici, într-o zi „Îlurmeazã pe Miel oriunde merge”(Apocalipsa 2:17; 14:4).


Chemarea timpului prezent

Încet dar sigur, roata providenþei seînvârteºte. Nu ºtim cât de curând va spuneDomnul, „S-a fãcut”. Venirea Sa în curândse apropie. „Mijlocul sã vã fie încins, ºifãcliile aprinse. ªi sã fiþi ca niºte oameni,care aºteaptã pe stãpânul lor sã se întoarcãde la nuntã, ca sã-i deschidã îndatã, când vaveni ºi va bate la uºã. Ferice de robii aceia,pe care stãpânul îi va gãsi veghind la venirealui! Adevãrat vã spun, cã el se va încinge, îiva pune sã ºadã la masã, ºi se va apropia sãle slujeascã.” (Luca 12:35-37).

Domnul zice: „Eu voi împrãºtia ºi totEu voi strânge laolaltã un popor care sã-Mislujeascã.” Judecãþile lui Dumnezeu suntîn þarã. Întregii lumi trebuie sã-i fie datãsolia de avertizare. Care este responsa-bilitatea noastrã de a duce înainte lucrareade a salva sufletele care pier în acest timpimportant? El îi cheamã pe toþi sã vegheze,pentru ca atunci când vine El, ei sã-I poatãdeschide imediat. El ne cheamã sã aducemmultã roadã.

Binecuvântarea lui Dumnezeu va fiasupra noastrã dacã tãgãduim eul pentrulucrarea Maestrului. Binecuvântareafaptelor bune ne va urma pentrutotdeauna. Ar trebui sã fim administratoriînþelepþi prin folosirea corespunzãtoarea bunurilor Domnului. „Aceºtia sunt ceicare nu s-au întinat cu femei; cãci suntverguri. Aceºtia sunt cei care Îl urmeazãpe Miel oriunde merge. Aceºtia au fostrãscumpãraþi dintre oameni, fiind primeleroade pentru Dumnezeu ºi pentru Miel”(Apocalipsa 14:4).

Cum putem fi în acest grup?

„Domnul are un popor pe pãmânt,care-L urmeazã pe Miel oriunde merge.El are miile Sale care nu ºi-au aplecatgenunchiul înaintea lui Baal. Unii ca

aceºtia vor sta cu El pe Muntele Sion. Darei trebuie sã stea pe acest pãmânt, încinºicu toatã armura, gata de a se angaja înlucrarea de a-i salva pe acei care sunt gatasã piarã. Îngerii cereºti conduc aceastãcercetare ºi activitatea spiritualã estecerutã de la toþi acei care cred adevãrulprezent, pentru ca ei sã poatã sã se alãtureîngerilor în lucrarea lor.

„Nu trebuie sã aºteptãm pânã suntemluaþi la cer pentru a-L urma pe Hristos.Poporul lui Dumnezeu poate face acest lucruaici jos. Noi Îl vom urma pe Mielul luiDumnezeu în curþile de sus numai dacã-Lurmãm aici. A merge dupã El în cer depindede pãzirea de cãtre noi a poruncilor Saleacum. Nu trebuie sã-L urmãm pe Hristosîntr-un mod capricios, doar atunci când esteîn avantajul nostru. Trebuie sã alegem a-Lurma. În viaþa de zi cu zi trebuie sã urmãmexemplul Sãu, dupã cum o turmã îºi urmeazãcu încredere pãstorul. Trebuie sã-L urmãmprin suferinþã pentru El, zicând la fiecarepas: ‚Chiar dacã mã va omorî, totuºi mã voiîncrede în El’ (Iov 13:15). Practica vieþiiSale trebuie sã fie practica vieþii noastre.ªi în timp ce cãutãm sã fim asemenea Luiºi sã ne aducem voia în conformitate cuvoia Lui, Îl vom da pe faþã.

„Îl urmãm noi pe Hristos cu loialitateneclintitã, pãstrând viaþa Lui de ascultaredesãvârºitã, de curãþie ºi sacrificiu de sine,mereu înaintea noastrã, pentru ca, privind,sã putem deveni schimbaþi dupã chipul Sãu?Ne strãduim sã imitãm credincioºia Lui?Dacã ne educãm sã spunem: Fii Modelulmeu; dacã prin ochiul credinþei Îl vedem cape un Mântuitor viu, vom fi întãriþi a-L urma.Atunci împreunã cu cei nepângãriþi noi Îlvom urma în viaþa viitoare. Ca martorioculari ºi cu inima, putem da mãrturie faþãde maiestatea Lui; cãci prin credinþã amfost cu El pe muntele cel sfânt.”1

Cum va fi Hristos Mântuitorulnostru în toată veșnicia?

„El va pune capãt! Nenorocirea nu va

veni de douã ori.” (Naum 1:9).

„O fãpturã încercatã ºi doveditã nu se

va abate de la credincioºia faþã de Acela al

Cãrui caracter s-a manifestat pe deplin

înaintea lor ca o iubire de necuprins ºi o

înþelepciune infinitã.”2

„Prin planul de mântuire, prin jertfa lui

Hristos, nu doar omul, ci stãpânirea luitrebuia sã fie rãscumpãratã. Din pricina

meritelor lui Hristos, tot ce omul a pierdut

prin pãcat trebuia sã fie restaurat. Avea sã

vinã timpul când nu avea sã mai fie blestem,dar tronul lui Dumnezeu trebuia sã fie pe

pãmântul reînnoit ºi servii Sãi trebuia sã-I

slujeascã. Fãgãduinþa avea sã fie împlinitã,

‚Cei neprihãniþi vor moºteni þara ºi vor locuiîn ea pentru totdeauna’ (Psalmii 37:29).

„Prin planul de mântuire trebuie realizat

un scop mai amplu chiar decât mântuirea

omului ºi rãscumpãrarea pãmântului. Prindescoperirea caracterului lui Dumnezeu în

Hristos, beneficiul guvernãrii divine va fi

manifestat înaintea universului, acuzaþia

lui Satan împotriva lui Dumnezeu va firespinsã, natura ºi rezultatul pãcatului sunt

lãmurite ºi perpetuitatea legii va fi pe deplin

demonstratã. Satan a declarat cã legea lui

Dumnezeu era greºitã, ºi cã bineleuniversului pretindea o schimbare în

cerinþele Sale. Atacând legea, el se gândea

sã rãstoarne autoritatea Autorului ei ºi sã

câºtige pentru sine ataºamentul suprem. Darprin planul de mântuire, preceptele legii

trebuia sã fie dovedite desãvârºite ºi de

neschimbat, pentru ca în sfârºit un val de

slavã ºi iubire sã poatã trece prin totuniversul, atribuind slava, onoarea ºi lauda

Aceluia care ºade pe tron ºi Mielului pentru

totdeauna.



„Locuitorii tuturor lumilor vor ficonvinºi de dreptatea legii în rãsturnarearãzvrãtirii ºi eradicarea pãcatului. Cândomul, amãgit de puterea lui Satan, n-aascultat de legea divinã, Dumnezeu nuputea, nici chiar pentru a salva neamulpierdut, sã schimbe acea lege. Dumnezeueste iubire ºi a schimba legea ar însemnasã Se tãgãduiascã pe Sine, ºi sã rãstoarneacele principii de care este legat bineleuniversului. Realizarea planului demântuire descoperã nu doar oamenilor, ci ºiîngerilor, caracterul lui Dumnezeu ºi prinveacurile veºniciei caracterul cel rãu alpãcatului va fi înþeles cu preþul rãscum-pãrãrii de cãtre Tatãl ºi Fiul a neamuluiomenesc rãzvrãtit. În Hristos, Mielul omorâtde la întemeierea lumii, toate lumile vorvedea semnele blestemului ºi îngerii ca ºioamenii vor atribui cinstea ºi slava faþã deMântuitorul prin care sunt toþi în siguranþãfaþã de apostazie. Eficienþa crucii pãzeºteneamul omenesc rãscumpãrat de pericolulunei a doua cãderi. Viaþa ºi moartea luiHristos dezvãluie în mod eficient amãgirilelui Satan ºi respinge pretenþiile Sale. Jertfalui Hristos pentru o lume cãzutã nu atragedoar pe oameni ci ºi pe îngeri la El înlegãturile unei uniri indisolubile. Prin planulde mântuire dreptatea ºi îndurarea luiDumnezeu sunt cu totul apãrate ºi pentrutoatã veºnicia rãzvrãtirea nu se va mairidica ºi suferinþa nu va mai atingeuniversul lui Dumnezeu.”3

Ce fel de veșnicie pregăteșteMântuitorul nostru pentru ceirăscumpăraţi?

„Ochiul n-a vãzut, nici urechea n-aauzit, nici la inima omului nu s-a suit –aºa sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-apregãtit pentru acei care-L iubesc”(1 Corinteni 2:9).

„ ,Acum vedem ca într-o oglindã, în chipîntunecos’ (1 Corinteni 13:12). Noi privimchipul lui Dumnezeu reflectat ca într-ooglindã, în lucrãrile din naturã ºi înprocedura Sa cu oamenii; dar atunci Îl vom

vedea faþã în faþã, fãrã un vãl acoperitor.Noi vom sta în prezenþa Lui ºi vom privislava feþei Sale.

Acolo cei rãscumpãraþi vor cunoaºte,aºa cum sunt ei cunoscuþi. Iubirea ºisimpatiile pe care Dumnezeu Însuºi le-asãdit în suflet îºi vor gãsi cea mai adevãratãºi mai dulce manifestare. Comuniuneacuratã cu fiinþele sfinte, viaþa socialãarmonioasã cu binecuvântaþii îngeri ºi cucei credincioºi din toate veacurile careºi-au spãlat hainele ºi le-au albit în sân-gele Mielului, legãturile sfinte care strânglaolaltã ‚întreaga familie din cer ºi de pepãmânt’ (Efeseni 3:15) – acestea ajutã sãconstituie fericirea celor rãscumpãraþi.

Acolo minþile nemuritoare vorcontempla cu o continuã desfãtare minu-nile puterii creatoare, tainele iubirii rãs-cumpãrãtoare. Nu va fi nici un vrãjmaºcrud ºi amãgitor sã ispiteascã la uitare deDumnezeu. Orice facultate va fidezvoltatã ºi orice capacitate crescutã.Dobândirea de cunoºtinþe nu va istovimintea ºi nu va epuiza energiile. Acolocele mai mari întreprinderi vor fi duseînainte, cele mai înalte aspiraþii atinse,cele mai înalte ambiþii realizate; ºi totuºise vor ridica noi înãlþimi de urcat, noiminuni de admirat, noi adevãruri deînþeles, noi lucruri care vor solicita putereaminþii, sufletului ºi trupului.

Toate comorile universului vor fideschise studiului celor rãscumpãraþi ailui Dumnezeu. Nelegaþi de naturamuritoare, ei îºi înaripeazã zborul neobositspre lumile îndepãrtate care au vibrat dedurere la priveliºtea vaiului omenesc ºiau rãsunat de cântãri de bucurie la vesteaunui suflet rãscumpãrat. Cu o desfãtare denedescris copiii pãmântului vor intra înbucuria ºi înþelepciunea fiinþelor necãzute.Ei împãrtãºesc comorile cunoºtinþei ºiînþelegerii câºtigate prin veacuri pesteveacuri de contemplare a lucrãrii mâinilorlui Dumnezeu. Cu o vedere neînceþoºatãei privesc la slava creaþiei – sori, stele ºisisteme, înconjurând toate tronul

Dumnezeirii în ordinea rânduitã lor.Asupra tuturor lucrurilor, de la cel mai micpânã la cel mai mare, este scris numeleCreatorului ºi în toate sunt manifestatebogãþiile puterii Sale.

ªi anii veºniciei, în scurgerea lor, voraduce descoperiri tot mai bogate ºi maiglorioase ale lui Dumnezeu ºi ale luiHristos. Dupã cum cunoºtinþa esteprogresivã, tot la fel vor creºte ºi iubirea,reverenþa ºi fericirea. Cu cât oamenii învaþãmai mult despre Dumnezeu, cu atât maimare va fi admiraþia caracterului Sãu dinpartea lor. Când Isus le deschide bogãþiilerãscumpãrãrii ºi realizãrile uimitoare înmarea luptã cu Satan, inimile celorrãscumpãraþi vor vibra de o devoþiune maiaprinsã ºi cu o bucurie mai mare ei atingharfele de aur; ºi de zece mii de ori zecemii ºi mii de mii de glasuri se unesc pentrua înãlþa puternicul cor de laudã.

„ ªi pe toate fãpturile care sunt în cer,pe pãmânt, sub pãmânt, pe mare ºi tot ce seaflã în aceste locuri, le-am auzit zicând: ‘ACelui ce ºade pe scaunul de Domnie ºi aMielului sã fie lauda, cintea, slava ºistãpânirea, în vecii vecilor’. (Apocalipsa5:13).

Marea luptã este încheiatã. Pãcatul ºipãcãtoºii nu mai sunt. Întregul univers estecurat. Un puls de armonie ºi bucurie bateprin vasta creaþie. De la Acela care a creattotul curge viaþã, luminã ºi bucurie, printoate domeniile spaþiului nelimitat. De laatomul cel mai mic pânã la cea mai marelume, toate lucrurile, însufleþite ºineînsufleþite, în frumuseþea lor neumbritãºi bucuria lor desãvârºitã declarã cãDumnezeu este iubire.”4

Referinþe

1 The Review and Herald, 12 aprilie 1898, engl.2 Marea luptã, pg.504, engl.3 The Messenger, 7 iunie 1893.4 Marea luptã, pg. 676-678, engl.

doar hristos 333 u 444 888 · sãptãmâna de rugãciune 2 - 11 decembrie, 2005 3 t imp de peste o...

Documents