cartea apocalipsei apocalipsei, de adrian botez, … · 2 coperta i: „colosul (panica)”, de...
TRANSCRIPT
1
Adrian Botez
CARTEA
APOCALIPSEI
Se închină soţiei mele, Elena
2
Coperta I: „Colosul (Panica)”, de Francisco José de
Goya y Lucientes (1819–1823)
___________________________________________
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BOTEZ, ADRIAN
Cartea apocalipsei / Adrian Botez. - Râmnicu Sărat : Editura Rafet, 2018
ISBN 978-973-146-603-3 821.135.1
_________________________________________
3
Adrian Botez
CARTEA
APOCALIPSEI
Editura Rafet, Rm. Sărat, 2018
4
Toate drepturile aparţin autorului! Copyright: Adrian Botez
ISBN 978-973-146-603-3
Editor: Constantin Marafet
______________________
S.C. Editura RAFET S.R.L
Director editură: Constantin Marafet
Str. Gradiştea nr. 5, Rm. Sărat
Mobil : 0727311412 E-mail: [email protected]
5
PROLOG
6
7
POVESTEA DUHULUI
zeii de glod s-or aurì – curând
sânge ne-a curge-n mocirlos Pământ
din omeniri nu va rămâne urmă:
doar fâlfâiri şi zgreapţăne ce scurmă...
toţi se târăsc spre vizuini-văzduh
Domnul i-ascunde – deocamdată - -n stuh...
de-aici – din mlaştina celestă
zborul şi-or lua - -n vârtejuri de tempestă
doar Duhuri ce au ars – SUBLIM – în Vetre ca şi-n
Munţi
doar Duhuri de Eroi – dedaţi Misticei Nunţi!
...ce vezi albastru-acum – va fi umil gunoi şi fi-va scrum
ce n-ai văzut (orbit de Faptă) – vor fi Sori Mistici –
REGAL DRUM...
...gătiţi de preschimbarea-n ADEVĂR-IUBIRE! -
...APELE SE DESPART!
...ULCIORUL CRIMEI nu-ocroteşte – iar – ca-n
Meduze-Vremuri: EL S-A SPART!
*
...nu mai sunt cumetrìi: Ultimă-i Judecată
dar nu pe părţi – pe ochi frumoşi – ori plată
ci Judecata asta va hotărî CUNUNA DE MESEAN
sau dezveli-va GHEARA DE MONSTRU: Slinos –
Pitic - Viclean...
...cu CRIST vor sta la Cină (sub Raze-Flori-Ninsori):
Turma Luminii – Blând-Harnicul Plăvan
8
cum şi Eroi-Iubirea – Străbunii în Văpăi - Martiri
Sfinţiţi de Neam...
...pe treptele de zoaie – în Astre ale Ùrii -
Şerpi – Scòrpii – Râioase Broaşte ori Lemùrii
s-or desfăta - -n plescăituri –
cu RÂVNA TÂRÂTURII...
nici unii şi nici alţii nu-şi vor simţi DREPT-TREAPTA:
orfană cum e Luna – aşa-i şi OARBĂ-FAPTA!
Răsplata ori Pedeapsa: Viaţa REALĂ-a lor -
acuma-i oglindită în Ochi Judecător!
Vădirea Spiţei e doar Soarta-ţi – scoasă de pe
MOSOR...
...”cum îţi aşterni – aşa tu vei dormì” – grăiau Bătrânii
-n Vetrele Cetăţii:
nu-i la Zei vina: întru începuturi – ei asmuţit-au Stihia
Sfânt-Dreptăţii!
*
...cine – trecut prin viaţă - Stihia Sfânt-Dreptăţii -
trufàş - nu şi-a văzut:
hulitu-şi-a Fiinţa - nu s-a iubit cu Sinea - în Àbis a
Crezut!
***
9
I- CARTEA
APOCALIPSEI
10
11
1-SE SFARMĂ PĂSĂRI ÎN VĂZDUH
se sfàrmă păsări în văzduh – haos de sunet jubilează
spectre de sânge-ncoronate domnesc în negura-amiază
stârvuri topeşte moartea-n mâluri – vin crocodili din
galaxìi
se instalează – sacri monştri – în largi vitrine vineţìi
căci cer-pământul e-o mocirlă – pe care zeii o străbat
Creaţia-i o ţopăială – o parodie de Sabat...
da – zeii-s disperaţi: convulsii – molimi în dar şi-
epilepsìi
zei conştienţi de-ntârziere – au zăbovit în circ prea mult
degeaba-l vând la solduri astăzi – căci Demonu-i de mult
adult
...zei fără chip - fără obrazuri – urlă-acum sfinte
astenìi...
scot capul şerpii din pendule – făcând plăcut ultimu-
ospăţ
dar plozi de crime vin prin vùlturi – preschimbă totul în
dezmăţ:
e-un univers de OUĂ SPARTE – chiftesc de-albuş orbii
iernatici
călăii-n baluri fac infarcte – înfigu-şi mâna-n piept –
emfatici
cuvintele-s o scorojeală – şi strat cu strat vădesc neantul
...cândva – se zice – oratorul era un uriaş:
ATLANTUL...
*
12
...hai – cumpăraţi dezastrul proaspăt – ieftini ca braga-s
Sòrii toţi!
...hai – cumpăraţi – şi mai degrabă! - ...sunt semne: vin
Mìsticii Hoţi!
***
2-NOROI DE SÂNGE CURGE-N CERURI
noroi de sânge curge-n ceruri – închipuind lutos amurg:
istoria crimei – a demenţei şi a trădării fără leac!
...fantome bântuie prin staluri – bocind Lumina lui
Licùrg
şi zei protèctori – zei nemernici – mereu un rămăşag tot
fac
da – derbedei celeşti – „raison”! – princiara beznă n-are
frâu
ne-am strangulat şi conştiinţe – creierii ne atârn' – lălâu
dar tot ce este mâl şi-otravă şi uriaşi saurieni
îngheaţă pe măsura vieţii – înmărmurind siberieni
...e tot mai linişte în crimă – se săvârşeşte tot vârtos
dar toţi călăii – beregata şi-o simt tăiată pân' la os...
...noi – imbecilii-umanităţii – mai îndrăznim să dezvelim
din zdrenţele naivităţii – FRUMOSUL: altfel – nu
trăim...
noi – Traficanţii de Speranţă: Sfârşit de Lumi –
sărbătorim!
***
13
3-FRENEZIA JUDECĂŢII
ies còrbii din scòrburi – cu vuiet de zboruri
şi umplu zăpada cu umbre şi goluri
Sfârşitul de Lume se pune pe treabă
vin còrbii-n rafale – făr' chei ori tarabă
ies còrbii din scòrburi – şi morţi din morminte
cărunţi de zăpadă – se scutur' – şi-s crànii:
Sărbătoarea-a-nceput – prelùdii sunt strànii -
ascultă urgia de Vuiete Sfinte
(...nu încape în Cărţi – nu încape-n Cuvinte...)
acum e Dreptate – şi crima nu trece:
Hristos este Corbul – judecăţi sunt măreţe
iar Tăişul Securii: Privirea Lui Rece
spintecând greu minciuna şi scârba din pieţe...
...cei trufàşi plece-şi capul: nu mai e loc
de-osândìri ca distracţii – de bătaia de joc!
***
4-INCOGNITO AUTOIMPUS
...şi boli – şi rele – şi-amânări de viaţă
păcate seci – păcate-mborţoşate
minciuni cu rost – măşti mii lipind pe faţă
crime din plictiseală ori vise-asasinate
precum un stol de muşte se strâng toate
drapează-ţi îngreţoşător fiinţa:
14
contur nu ai – oricât ţi-ai da silinţa
s-alungi din juru-ţi ceţurile mate
dar sub mormanul hâd – care ţi-e chipul?
prin tine ce-a vrut El – oare – a spune?
răspunsul – de l-am şti – ar fi minune...
...minunea o sugrumă – astăzi – „cipul”...
...şi-aşa migrăm – din ceaţă spre tăcere
iar scrisu-i bâlbâit – slòvele-aptère...
***
5-TOAMNĂ STEARPĂ
o toamnă stearpă şi piezişă
desfacu-şi păsările cuiburi
grădina lumii e pietrişă
ceruri se depărtează – tulburi
peste cuvinte bune – tunete de ploaie
dar fulgerele nu au nicio grabă
mai latră câinii să se afle-n treabă
iar gânduri vechi s-au preschimbat noroaie
pustiuri la câmpie – muţenie în munţi
chircim dureri bătrâne şi scăpătăm din frunţi
în lunga noapte priveghem ca bufniţi
iar Pripăşitul Cinic umbreşte orice uliţi...
...sfârşitu-am lumină – întind lălâu de vreme
trag cu urechea straşnic: un glas tre' să mă cheme...
***
15
6-ÎN AŞTEPTARE
nu bag în seamă tropotul de oameni
mai scarmăn suflet – iubitul de păduchi
ţi-e silă – frate – cu mine să te-asameni
căci ochii mei: două-s grămezi de puchi
de-atâtea amăgiri am stat din ceasuri
iar masa Cinei nu e sfântă: -i goală
căci viaţa-mi n-a fost drum – ci doar popasuri
iar cei ştirbiţi rămân – mereu – la poală
hulubii cântă – de pe tărâmul dus
habar n-avem de ceruri – n-avem nimic de spus
zăcèm în neştiinţă – acoperiţi de scârnă
pupilele-s străpunse de-o nesfârşită bârnă...
...de-am fost cândva-arătarea unui Om
străbată pân' la mine povestea unui Pom...
***
7-BALADA MORŢII APROXIMATIVE
roade luna la ciolane
răstignirile sunt vane
de mult cucii au tăcut
cenuşa s-a aşternut
nu e soartă – nu e poartă
zâna zânelor e moartă
s-a-mplinit golul din soare
nu visez – că iar mă doare
16
nici măcar nu-mi amintesc
nici măcar nu mă pitesc
dacă vine – las' să vină
nici nu-ntreb din ce pricìnă
au secat izvor şi lin
s-a mâhnit Domnul de Crin
au ars stânile în munţi
scorojitu-s-au şi frunţi
nu e boare de răcoare
nici petală dintr-o floare
nu e vreme – nu-s nici îngeri
...pasăre – de ce mai sângeri?
deşucheată şi trunchiată
vine noaptea mâniată
să ne fure zilele
s-aducă lanţurile
dar noi trup nu mai avem -
lanţuri de ce s-agăţăm?
iar zilele le-am vândut
unuia şi orb – şi mut
preţ n-avem nici cât un vânt
nu ştim vorbă şi nici cânt
du-te - noapte - de la noi
nu suntem măcar strigoi...
vei găsi tu de vreun soi
altădată şi-n alt roi
17
vei afla chiar nunţi de sloi...
...dar pe-aici e cam pustiu:
umblă unul smead - saşiu...
***
8-CONFIRMARE
un vreasc a trosnit sub picior
ură şi dorinţă de crimă
sete sălbatică – de a incendia
întreg universul
străfulgerările amurgului
printre ramuri – confirmă
*
nu se ştie pe unde sunt
aşezate (uneori
pare că doar
răspândite...) – toate lucrurile – prin lumea
asta: ostroave bogate – goluri
enorme – mormane
ameţitoare
...cine are - oare - o viaţă atât de
lungă – sau
de câte reîncarnări ar trebui să
beneficieze
cineva – pentru a
descâlci – una câte
una – toate aceste
18
mistere suprapuse – absenţe
extatice – abisuri
ventriloce...?
***
9-NICI CU TELESCOPUL
nici cu Telescopul nu văd
nimic din mine: e timpul să intre în
funcţiune – armata
şobolanilor: numai ei pot
stârni – de prin colţuri
obscure – Adevărul – şi să-mi
actualizeze
extaza
***
10-CA MIASMELE DIN MLAŞTINI
...ca miasmele din mlaştini – otrăvindu-te Femeia
i te-nchini cu serafimii – şi-i predai – la suflet – Cheia!
...s-o clatini nu-ţi dă prin minte – ca s-auzi cum
zornăieşte:
bani şi calcule şi crime... – ...Cal Troian o-adăposteşte!
...iar tu – Laocoon fraier – când să crezi c-ai dovedit
Şerpii Vorbei-i te sufocă – dumicat şi-mbrobodit...
...unde-i Văpaia Iubirii? – iar Zeiţa... – ...care-i scopul?
te-a orbit Venin-Balaur – supt în burţi de catifea
19
aiurit de zeii cinici – nu ţi-e bun nici Telescopul
să vezi Adevărul Veşnic: cine este? – ce vrea Ea?
...ce-i Femeia? – e Strămoaşa Amăgirii – Iluzia-
Jumătate
a Sferei pe care Domnul a greşit-o în Cetate...
...ambalată fascinant – o admiră prostu-Adam
neştiind că: orice-Urgie iscă-se DINCOL' de Geam!
***
11-LA FEL CA-N DRAGOSTE – ŞI-N URĂ
la fel ca-n Dragoste – şi-n Ură
destul s-ajungi la-ncepătùră:
tremuri şi strigi fără măsùră
(...scena o scrii dintr-o trăsùră...)
şi ai ucide pe oricine
ţi-ar dovedi că-aşa nu-i bine
şi ţi-ai ucide „scopul vieţii”
de-auzi de-alt preţ al tinereţii...
în Dragoste – ca şi în Ură
rişti să devii poem de zgură:
epilepsìi de egoism – cer strâmt
îţi strâmbă mădulare – gură
blèstemi - extatic - orice-i Măreţ – Demn - Sfânt...
...carne-n convulsii – Crist uitat
n-asculţi nici Cântec şi nici Sfat
iar dèmonii-ţi chirăi' sub burtă:
eşti singur – şi bolnàv – în iurtă...
*
20
... grotesc! - nu-mi povestiţi de iaduri vagi:
chiar voi – visători canibali – singuri săraci
frigeţi – la Vetrele din Lună – cam toate Rasele de
Stele:
pios le mestecaţi – că-aud – de-aicea – scrâşnet de
măsele...
...în Primăvara Revoluţionară: NOI ALTARE! -
Cotoare de Minciună...
...cât de-ndrăcit fierb vrăjile – Bolmoajele din Lună:
Iluziile dau în foc – habotnice flămânde
Hàrpii-Văpăi aţâţi în cărnuri sângerânde...
...dar după Timpul Încruşirii – se tace cu înverşunare
iar Ventrilocul Fericirii isc'-Artele Veterinare...
umbre fantastice – -Androgìnul - magìi - urgìi
jalnic se sting (...odat' cu Iernile şi Vànii...
odat' cu Revelaţii şi-Adevăr - ...tirànii!)
în Epopei Şobolăneşti – de sumbre umbre – cenuşìi
ferindu-se – prin pivniţi – de ochi vii...
...degeaba-ţi cheltui vieţi pe pânde:
stinghère – PLAGIATE TRAGEDII
cu tine mor de gât – plăpânde...
*
...în Dragoste – ca şi în Ură
s-au pripăşit Şerpii Comozi
Groteşti Irozi
dar Criminali de-Uzură:
...şi n-ar fi rău să-i scotociţi prin gură...
***
21
12-AM VĂZUT PAJIŞTEA PURPURIE DE-
AMURG
...am văzut pajiştea purpurie de-amurg
toate iubirile moarte aicea se scurg
cavaler păzind metereze – când duşmanu-a plecat
îmi bocesc camarazii: anii de chin nepăsat...
nu mai sclipesc – pe-adânci mări – luminatele pânze:
cine se-ncumetă-a salva – azi – un om făr de-osânze?
mii de iubiri şi de veghi am pierdut – nu mă cunoaşte
pământul
şi iarăşi vă spun: să-nvingi singur – FEREASCĂ-TE
SFÂNTUL!
...rege am fost peste mii de popoare:
nu te uita la coroană – când cauţi zeul ce moare!
mii de pustiuri – în straniul lor Cânt – m-au mistuit
fără nopţi – după Stea Nevăzută-am fugit...
...acum sunt cărunt – şi sărac – şi barbar
limbi nu-nţeleg: nu mai vreau nici să fiu – nici să par...
***
13-NOPŢI DUPĂ NOPŢI
Motto:
aş muri şi n-aş muri
vadul doar l-aş părăsi...
nopţi după nopţi – cu fruntea-nfundată în palme
22
recapitulam bătălii – oşti învinse – vechi faime!
nopţi după nopţi – am crezut în eroi şi-n victorii
...şobolanii se-nfruptă – acum – din armòrii...
„-mai ţii minte – o – stăpân cavalere
năvalele mii – nebuniile-aptère?
nu cred c-ai uitat – când – odată cu Turnul – ai ars
când Chipu-ţi de Foc – singur blazon al Cetăţii-a
rămas!”
„-ba – am uitat – bătrân credincios scutier
care vii s-aduci răni – din pământ şi din cer...
ce folos de-amintiri – când poporu-ţi nu-l schimbi?
pentru el - una eşti: te jertfeşti – ori te plimbi...”
...nopţi după nopţi – scriu cu riduri şi spade
pe pereţi şi pe porţi – Epopeile-Eroice – ajunse – azi –
fade...
***
14-NU-MI SPERII SUPUŞII – ÎN NOAPTEA DE
IARNĂ
nu-mi sperii supuşii – în noaptea de iarnă
trezindu-i – să-mi ţină – zadarnic – făclie:
mă simt – încă – băiatul - năstruşnic – pe ţarnă
când singur plec – să mă zidesc între văzduhuri şi glie
nu va mai înnopta – pe umărul meu – Cântec de
Ciocârlie
23
dar – Prim între Zei – Stăpânul voi fi – peste Nea – peste
Gheaţă
nimeni nu va mai cuteza să mă numească - -n răspăr:
„Dimineaţă”...
nici să-mi răscolească – tembel – furtuni şi fulgere – tot
ce numesc eu – astăzi – „Faţă”
Împăratul Ninsorilor vă ocroteşte – lin – somnul
pârtii vă face – pentru când veţi vrea să purcedeţi la
Domnul:
deocamdată – nu se aude – niciunde - strigare
staţi liniştiţi – trăiţi ori muriţi – fiecare după cum îi
năzare...
...a cârmui – cu lumini şi cu vise – direct în somnu-
omenirii
e Lamura Cerurilor: Arta Cea Unică a Stăpânirii!
***
15-NU MAI TREMURĂ AERUL
nu mai tremură aerul de-amintiri
nici mările lumii vădescu-şi sclipiri:
suntem duhuri – cu rugi în vecernii
suntem Magi – cercetând sempitèrnii
lasă pana din mână: să vii după noi
orişiunde e lume – nevoie-i de-Eroi
deci vei scrie – cu Vrăjbi - Uragan şi Scântei
ale noastre – slăvite în veci – Epopei
24
haide – Aedule – nu te teme de Moarte:
întoarce – şi Soare şi Lună – pe-o parte
şi ţese Cuvinte cu Raze de Vis:
e aproape Mireasma – e - din nou – Paradis...
...în lumea de jos nu se vrea a citire deloc
căci Cartea de Sus a stârnit-a Furtună şi Foc!
***
16-BALADA LUI LUCIFER
în savane chelesc leii
fac scurt-circuit cu bèii
lăfăit pe cinci tipsii
măcelăresc galaxii
vino moarte – vino viaţă
în piaţă arde-o paiaţă
mă-ncovoi peste inìmă
ca să-mi iasă iar de-o crimă
alelei – acizii mei
storşi de zei – umpluţi de zmei
îmi fac casă-ntr-o idee
din liră îmi fac femeie
dar spre ziuă – lăutare
lăutare cu samare
scoate-mă pe coş spre lună
căci îmi stă în gât o strună
25
încă nu te chem – Lumină
fiica mea curat deplină:
telegarii fără splină
răstignitu-m-au pe roate
...mi-au străpuns şi tălpi – şi coate...
mi-este bine - mi-este cald
îmi recapăt iar Smarald:
scris de vulturi – sunt un rege:
...”-la bufet Satan se drege”...
„-să trăieşti - Luciferìcă
ai făcut iarăşi burtică
să întorci slova-n hrisov
Crist să fie iarăşi Iov...”
...Lucifer cel trist – văpaie
s-a născut tot între paie:
Prinţul Alfa - Prinţ de Bezne -
cu gloata nu-i este lesne...
***
17-EPOPEEA FIULUI DE DUMNEZEU,
A FRATELUI DE
DUMNEZEU - ŞI A LUI „ÎNSUŞI DUMNEZEU”
când m-am dus la
Primărie – să solicit
locuinţă – mi s-a spus că sunt
Fiu de Dumnezeu – şi că – deci – am
repartizată casă (sau loc de...) – pe undeva – printr-un
26
cartier din rai – numai să mă
interesez...
apoi – când am solicitat
pensie (...după o
viaţă întreagă de
trudă – din poartă în poartă...) – mi s-a
adus la cunoştinţă că sunt
Frate de Dumnezeu – şi că – deci – n-am de ce
să-mi mai număr anii – ci
„valea de pe-aici – că te ia mama dracului cu
făraşul...” – ...n-am înţeles eu prea bine cine anume
trebuia să execute această
gingaşă operaţiune – dar nici nu
ţineam cine ştie ce
să aflu...
când hoinăream – zdrenţăros şi
A-BĂTUT – pe
stradă – cu buzunarele rupte fluturând şi
crăpând de foame – s-a apropiat
grăbit – de mine – un domn poliţist – şi mi-a spus că
locul meu nu-i printre oamenii cu bani şi
înţoliţi – ci numai printre
sfinţi („grijania mă-tii”) - m-a luat zdravăn de umăr şi
mi-a spus cu
binişorul („anafura şi cristelniţa mă-tii”) – că-s
„Însăşi” (...pasămite - un soi de
Dumnezeoaică...) - „Însăşi” Dumnezeu (...aşa – unul
mai
scăpătat – un Dumnezeu -...”Însăşi”... - mai de
mâna a doua... – ...ca să nu mă ia oamenii
27
la ochiu şi să se dea la mine...) – şi să fac bine să
nu-i împiedic pe cei
„nesfinţi şi nedumnezeiţi” - ca mine (adică
ăştia ce merg pe
stradă acum... – ...voia el să zică - în
traducere liberă
de tot...) – să nu-i împiedic (spune el
cam burzuluit - ...domnul poliţist – care va să
zică) - să nu-i împiedic pe
nesfinţiţii ăştia – „grozav de
onorabili şi
de toată stima” – nu ca mine (tot domnul
poliţist zicea...) - să nu-i împiedic - grăit-a el - ca să
mă-nghiontească („'tu-ţi evanghelia
mă-tii”) - şi că-i cazul să mă
mai duc pe-acasă – pe la domiciliul meu (unde-o
mai fi şi ăsta...) – nu care cumva să fi uitat
vreunul că-s Fiu de
Dumnezeu - şi Frate
de Dumnezeu – şi-s chiar
„Însăşi” Dumnezeu – şi să-mi fi spart casa – iar dacă
ăla CU SPARTUL casei nu-şi va fi făcut
meseria şi nu mi-a SPART casa (cu tot ce
are... – ...aş fi şi eu grozav de curios
CE...) – atunci EL
domnul cel aşa de
poliţist – e nevoit (prin compensaţie – se pare...) să-şi
facă
munca („crucea mă-tii”) – adică
să-mi SPARGĂ (...el – cu mâna lui!)
maxilarul (...sfântul meu
maxilar...) – ...dar asta cu
28
maxilarul - doar
aşa - ca să-mi amintească – să-mi pună o
ştampilă ceva – o ştampilă care să-mi confirme
oficial - puterile mele
„nemărginite” (adică – pe
ghicite - pe-un fund de
ciur - să devin – din
A-BĂTUT –
BĂTUT...simplu ca bonjour!)
aşa că – auzind eu toate aceste sfinte
evanghelii atât de curat
poliţiste (cu
addendele lor sacralo-mârâite
cu tot...şi cu
toate topos-urile cristice-mplinite - impecabil
numite – „la marele fix”
nimerite...!) - îmi iau eu („binişor” – ca şi un
domn poliţist...) la
spinare – puterea mea cea atâta de
mare (de fapt – se zice: „nemărginită”...) – şi
cam tăcut (...de fapt - într-o tăcere
fără cusur...!) – m-am făcut
nevăzut – din
ochii oamenilor (...nu le fie de
deochi – lor – neputernicilor şi
nesfinţilor ca mine - dar
straniilor...teribil
belicomanilor...)
asta nu-nseamnă că
dacă mă feresc de
29
oameni – nu-mi păstrez – intacte şi
bine ascunse (...nearătate
nimănui... – că nu mai
vreau s-o mai – Doamne fereşte! -
păţesc...pătimesc...na! – c-am dat în
stilul...poliţist!) – ...da – îmi păstrez
intacte - sfintele mele
puteri...ce-mi cam
prisosesc...
deci eu rămân – ca-n memorie oricui să-i
tot rămâie - şi să se
ştie: Fiu de Dumnezeu – Frate de
Dumnezeu - şi – pe deasupra (foarte - teribil de
periculos!) – „Însăşi” ...Însuşi
Dumnezeu...”nemărginită
putere”... – ...de fapt
un biet
caraghios – amăgit cu – cică (vorbă să
fie!) „un strop de
‚miere”...de unde atâta
miere – dintr-atâta
fiere?
...nu prea ştiu ce să fac cu
zdrăngănelele astea aşa de
forţoase şi
belicoase (care-mi dau numai
mie la oase...): se pare că tocmai de
asta mi-a mai rămas un
ciot de viaţă (mizeră...) – ...mi-au rămas
ca o senilă
30
arteră - ca să mă
gândesc bine (...cu moartea în
bandulieră!) – ce să fac cu
sus-zisele – meritorii (nici vorbă!) însemne ale
puterii („nemărginite” şi...pe margini...cam
roase şi
ruginite...însemnele astea – care va să
zică...) -
decoraţii – cu care (bălăngănind-o insistent şi
tare – pe fiecare!) - mă opresc să
cerşesc – la
metrou – în orişice
staţii...
...şi se vede că Lui
Dumnezeu – băiat bun – nu-i prea pasă de toate
titlurile astea de „nemurărie” - a mea
cu El - titluri
demente (...pentru că eu nu-s borfaş - nu poţi să
pretinzi că-s de mine
ciordite ori
pe şest furate – ca nişte rufe de pe
sârmă – uscate...nu vezi că - din partea mea - -s total
„inocente”? - ...dar şi-au băgat aici
Coada de Topor – Cel Rău şi Cel
Batjocoritor – Alt
Dumnezeu – cu sfinctere de
Leu)...
...îţi zic astea toate – pentru că Îl
văd pe Preasfântul – tot mai des - la
metrou (frumos şi înţolit – ca un
31
bibelou! – ...după ce-l cunosc? - după costumul Lui cel
veşnic - în vergi ori pătrăţele - dar total
nou...) – ...şi ce crezi că face Preabunul? – îmi
strecoară - -n pălăria pusă la
picioarele mele (îmi strecoară
pe ascuns – pe
„ne-ve”...păi da, că...„e tot mai
grele”!) – câte-un
pitac – ca să
tac...
pesemne - e un soi de
„mită cerească” – pentru că-L mai scap şi eu (cu deruta
şi
confuzia asta a
preaînaltei – supremei
sfinţenii) – ...Îl mai scap de
„însăşi”... umflaţii
milogi
pintenogi - cei
oficiali - autoscripţi şi
teribil de bine
înfipţi! – ...da - îl mai scap
de unii...
...adică – ce mai! - de mai toţi
PROŞTII şi
NEBUNII...!
***
32
18-ÎŞI MAI ASCUTE DINŢII PASĂREA ÎN
GEAM
îşi mai ascute dinţii pasărea în geam
mai fâşâie câte o frunză tot nescrisă
iar vântu-şi năvălì strigoii – neam cu neam
barbarul cântec amintind de-o missă
vedenii de copaci – năluci de case
bătăi de àripi nevăzute stins-au candeli
dezastrul-fiară tare-urât miroase
se furişează-n spate de arhangheli
deja nesfânta carte sângerează
deja eu ard în răni eternitate
mişcarea-n ceruri nu mai figurează
s-a-nţepenit orlogiul firii în cetate...
...de rău ori bine nimeni nu se-ntreabă
dar e curat – căci moartea nu-i tarabă...
***
19-VOI PĂRĂSI O LUME DE PĂDUCHI
voi părăsi o lume de păduchi
ce sug şi sug şi nu le mai ajunge
m-am fost suit pe ale zării muchi
şi nu mă vede nimeni – să m-alunge
da – cel ce nu-i păduche-i nevăzut
acoperit de scârba-i ca de-un scut
33
el n-are semeni – nici părinţi – nici fraţi
iar de pretinde că e om – urlaţi
voi născociţi averi – nimic n-aveţi
nici suflet – nici contururi de vânzare
la grădinar voi vindeţi castraveţi
doar în gunoi l-aflaţi pe cel mai mare...
...sătul de-atâtea slinoşenii care curg
decid : cu pumnii înainte – trec de-amurg
***
20-NU MAI TREC PE DRUM NICI AMINTIRILE
nu mai trec pe drum nici amintirile
câinii-au intrat sub pământ – s-afle ştirile
e-o noapte cu ceaţă – şi viaţă-mpietrită
cer lipsă: zeii-au făcut meningită
nu-mi pun întrebări – deci – logic – nu exist
în turla catedralei - ceasul tace trist
şi totuşi – din bezne – pândesc duhuri rele
nu-mi sar la gât: au dureri de măsele
citiţi – citiţi psalmii apocalipsei
în toate din jur: isteria eclipsei
citiţi – o – citiţi – asta-i ultima vreme
pe fund de ocean Monstrul se mişcă alene...
...nu vreau liturghii – nici piese de teatru
e-o linişte-anume: îmi vine să latru...
***
34
21-NOI AM TĂCUT – CÂND CRIST CEREA
ROSTIRE
noi am tăcut – când Crist cerea rostire
şi N-AM FĂCUT – Nădejde când n-aveam decât în
Spadă ne-am mârşăvit şi chip – şi soi - şi fire
de n-am mai înţeles din noi decât o sfadă
să cerem să ne judece Valahul
Crist cel cu Ţundră – Căciula-i e Coroană:
spre iad – s-a afundat rău şleahul...
tot spre Lumină-a mai scăzut bulboană!
Hristos-Părinte – iartă laşitatea
dar arde fără milă-n noi trădarea!
vreo zece laşi tot apără Cetatea
dar trădătorul o scufundă-n Marea...
...la Sfânta-I Judecată cu Dreptate
de ne-om ierta – zidi-vom Lui Nouă Cetate!
***
22-VÂNT SĂRUTĂ VESTEJITE GURI DE
FRUNZE
vânt sărută vestejite guri de frunze
perigeul – perigeul – mirele bocind mirese
galeşe – căzând în galben – preotese
ale-altarului de-ngheţ - fără lehuze...
35
ciocli-ciorile-obuziere sufoc' gândul
stăpâni-vor cer-pământ veacuri de-a rândul
ţes cernit linţoliul lumii de mizerii
...ciorile – sclavele Lunii – vin puzderii...
e-un amurg cu capătu-n vecie
nu-i lumină – nici scânteie de-armonie
vocea Lui deschide-urgiilor larg poarta
scârţâind respirul lumii – strivind soarta...
...au pierit şi zânele minunii: derizoriul
umileşte-n mine rime – repertoriul...
***
23-AR TREBUI
ar trebui să ne vedem – unii pe alţii
pretutindeni – cum sufletele pe
suflete – în lumea
cealaltă: copacii sunt
goi de frunze – Golul
oriîncotro te-ai uita – e atotbiruitor şi-i
vraişte - Golul: cer – nud
neruşinat - cer – lihnit
cer – aberant - exhibiţionist
cer – cer – cer - cât nici nu pot
încărca – nu pot
înţelege – nu pot
digera
...dar eu nu văd pe
36
nimeni – afară de
cer (...sifilitic degenerat - de
triviala-i singurătate
nudă...) – cer şi
schelete de
copaci: adică – nu văd decât
Golul Perfect – şi
m-azvârl – atunci - într-însul
instinctiv – fără
niciun sentiment – gând sau
extază...
...”nu mai exist” – e
ultima (f)rază
***
24-NOAPTE DE TOAMNĂ
afară-i gaură enormă – trei schelete:
„copaci” încă îşi spun – dar pe-ndelete
în ochi – epilepsie înspumată
mă-ndepărtează şi de mine – şi de zloată
trăiesc o tragedie-n multe acte
orb pretutindeni – fără Căi Galacte
cresc buruieni – cresc umbrele de urs:
ciudat că vântul încă nu m-a smuls
în jungla-mi se încurc' meridiane
habar nu am – dar mă dor mii de rane
ţip în delir – dar nimeni nu-i pe-aproape
37
ca să mă scuipe – ferm – drept între pleoape...
...moartea s-apropie – sfioasă – de noptieră
iar lampa-mi luminează înc-o slovă – înc-o sferă...
***
25-SENILITATEA TOAMNEI
babe ştirbe – fâlfâindu-şi buze moarte
frunzele din nuc – senile – au uitat cum să se poarte...
prea e mult albastru în cupole goale
orice şoaptă din cealaltă lume vine-agale...
din hulubi rămas-a doar alba-le-arìpă
iar din flori se-alese pustiu şi risipă
vremea e nepăsătoare – nu mai umblă magi prin ceasuri
e senin de-azil în lume – chiar de-or fi şi mii necazuri
nu mai cântă îngeri şi nici Crist nu scrie
despre-o lume care poate să nu fie...
orbii cei retorici ţin discurs în piaţă
dar nu dăm pe dânşii niciun fir de aţă...
...i-ai zice-extaz luminii din privire
dar n-au rămas pe mese Pocale sau Iubire...
***
26-CĂLĂU-MAESTRUL
la capete de poduri pier bastarzii
ucişi de bâlbâiala toamnei încropite
ne-au fost murit – în bătălii – toţi barzii
38
nehotărâte bat spre noi copite
căci Caii Nordului agonizează
înfipţi în vârful suliţei de-ispite
şi greu nechezul lor terorizează
pe-un dirijor de simfonii răstite
ce greu se moare-ntre mătăsuri blânde
cât sânge se revarsă din osânde
cât galben tremur din violă scoate
CĂLĂU-MAESTRUL – Prinţul de Cetate
...nu-mi adunaţi o silă cu-încă-o silă:
trudite suflete nu vor avea nici milă...
***
27-NOAPTE DE SABAT
16 Nov. 2017
melc
călare pe şoarece
iele
chiuindu-şi dorul
de farmece
...uiuiuuu...
Satan
prost băietan
sugrumă zorile
opreşte morile
vestejeşte vântul – vinul şi
florile...
39
...uiuuu...
m-a atins un liliac
cu zimţi de-aripă de drac
cârtiţe nu doar orbesc
ci bârfesc
cârtesc
guiţă porcesc
bâlbâiesc
şi nuntesc
(...toate deodată
cocina-fată):
...uiuiuuu...
de te tragi din bufniţă
coboară în pivniţă
să vezi lume nevăzută
s-auzi veste necrezută
cu urdori cusută
cu zei de bordel umplută
...uiuuu...
c-a venit un june Rac
înţolit jegos în frac
şi-a scos razele din soare
regii-a pus la închisoare
fură mâini fură picioare
ca la Drumul Mare
...uiuiuuu...
vremea nu-l ajunge:
văzduh fără Cruce
Cărarea nu duce
40
Inorogii mor la gard
de atâta fard
...uiuuu...
copii morţi născură şerpi
în livadă – copaci sterpi
iar la poartă bate Cioclu
cu monoclu
...uiuuu...
Astaroth
Behemoth
Cuvânt mut
Crin fără scut
Irinwé
catifé -
canci coloare:
nu se moare
pe răcoare
numai fiert
în grea licoare
îmbeznată cu sudoare
...uiuiuuu...
Corbul tăcăreţ
foc petrecăreţ
ciori zurlìi
negre purpurìi
plescăie pustii
şi dezgroapă scăfârlìi
de oameni şi de stafìi
...au stins păpădìi
41
nopţile candrìi...
...uiuiuuu...
...luăm lopată - linguri
ne îngropăm singuri...
vorbe viermănoase
gânduri veninoase
şatrele de oase:
poveşti puturoase
minciuni pântecoase
epopei vâscoase
...uiuiuuu...
bezne buhuhuuu...
***
28-INFERNALĂ
17 Nov. 2017
de ţi-aş fi scris atunci – aş fi înnegrit toate apele
corbii ţi-ar fi smuls ochi din găvane – precum şerpii –
labele
nu cere mai mult unui suflet pe care l-ai dat iadului
nu râvni decât blesteme din roţile vadului
luna nu mai răsare – stelele-s scrum şi sunt sare
a trăsnit undeva a pustiu – pietrele-s ne-ndurare
Moşul şi-a tăiat singur capul - apoi l-a luat de cotoare
şi-acum – tainic – îl duce în pivniţă – de-l bagă în moare
...au trecut călăreţii cei patru – cu potcoave de-otravă
au stârpit lumina-n ogrăzi - au aprins orb foc în otavă
şi ard mocnit oricare pas făcut în octavă
42
se duc ţintit spre crucea bisericii – sângeroasă tavă...
păsări şi lut de mult s-au fost corcit spre urgie
floarea-a plecat către spini – şi-a uitat de chirie
din Clădirea Grădinii mai sparge spre cer un pitic
un călugăr – adică – din fier şi mormânt şi...nimic...
nu mai grăiţi – făcând pulberi din slavă
nu mai dormiţi – cavaleri – somnul e fiară bolnavă
nu mai există Cetate – nici întrebări – nici credinţă
doar zvârcolirea de zei ce-au aflat – în sfârşit – neputinţă
de pe zid ce-a fost scris – să uitaţi de litanii
în altar – spart Pocalul Graal – de-ametist şi grijanii
dar nu ştiu de-i altar ori boltirea din urmă în stern
ne-a ajuns pân' la buze băltirea călduţă d-infern...
...făpturi fără sânge – demult răzuite de zeu
leproşi fără chipuri – îndesaţi sub o mască de-alb leu
nălucim noi a fire – prin ceaţa ce-a fost cândva timp
dar năruitu-s-au – unul prin altul – şi Cer şi Olimp...
***
29-PARVENIŢII
hòi pollòi – plebe plângăreaţă
pân' vede-se sus cocoţată – cocoşneaţă
umflată de pretenţii – brava turmă
scuipând pe toţi şi totul – şi-apoi scurmă...
toţi neam împărătesc sunt – nu se vede?
le-ai înălţa altare – de i-ai crede...
teancuri de măşti în marşul triumfal
43
cu asasine mlădieri – pumn criminal
cu-aceşti tartuffi – îmbăligaţi în aur
hipnotizând cu graiul lor de graur
ce-i de făcut? – incendiezi o-ntreagă lume?
în orice gaură-i puroi şi stricăciune...
...pe munţii-aceştia – poleiţi păduchi
sunt sciziparităţi grăbite – crăci şi trunchi...
*
eşti singur-singur: în ceruri e la fel
leproşii toastează la Castel...
aşa căzut-au neamuri după neam
mâncate de-aste borze – ram cu ram
***
30-EXPERIMENTE ENTUZIASTE
pe-un fund de maimuţă
desenez o sticluţă:
ce elixir
în delir!
***
31-DEZERTARE-N RE-NCARNARE
vin catastrofe îndelungi şi grave
diluvii rostogol – cutremure gângave
şi mai ales va arde în incendii grandioase
rahitic' ţeasta de pământ şi oase
s-au strâns nenorociri convingătoare
urlă – egal – şi cerul şi pământul
aş vrea un zeu să văd – cu „legământul”
44
ce naiba face: -i plin de tot ce moare...
ce-mi tot cântaţi de-amurguri – de nocturne?
ce-mi tremuraţi a crimă - răzbunare?
nu număr zile: clipe taciturne
până la mântuirea-n dezertare...
...îmi strămuta-voi duhu-n paşnic gândăcel
de lumi chiorâşe-uităm: extatici – eu şi el!
***
32-VISURI PERICULOASE
visez rebeliuni (şepcălioase
ţestoase...) şi insurecţii înarmate de
nalbe
naibe
salbe
de prostii – nebunìi „cât încape” – şi
de restul – câte-o
adorabilă crimă
oxigenată - precum o
întârziată rimă de
toamnă – mustrând totul în jur:
veritabilă doamnă...
hori de gingaşe gâsculiţe şi
inexplicabile flori – primii fiori
capete balonardo-mitocăneşti de
minori – doi plus doi făcând
ori-ori...
primăvara e foarte
periculoasă – când doar ţi-o
45
închipuieşti – plictisit (de atâta cosmic
apoplectic
flit...) – tocmai în
toiul de iarnă scârboasă - aţoasă
irespirabilă şi teribil de
groasă...
***
33-PASTEL DE IARNĂ
o adiere
isterică – face să
scârţâie scheletele
copacilor:
reumatismul cosmic s-a instaurat
dictatorial
plumbul – unica monedă de
schimb – pe piaţa
funerară
alung un câine – aciuat lângă
gard: simetria perfectă a
acestui peisaj
imperial selenar – nu se cuvine s-o
strice vreo arătare – încă
rebegită:
doar morţii desăvârşiţi – desăvârşit
putreziţi – au dreptul de a da
onorul – unui General
Invizibil – dar
atotprezent
46
atotputernic – Comandantului Suprem al
ţintirimului
osteo-sideral
***
34-NOCTURNĂ HIBERNALĂ
urlau pricolìcii prin moara din vale
semnau condicuţe zeiţe-infernale
eram pitulat în eşarfa pădurii
iar tigrii-mi păzeau necuvintele gurii
noaptea e starea de lubrică cheie
nu-ntâlnim – dar visăm la colţata femeie
mi se-aduce din stele un borş vampiresc
şerpi alăptez – adulez - pe cât pot - îi şi cresc...
mume bocesc – bulucite prin peşteri
la luna stricată trudesc mii de meşteri
pustiul se umple de vânt-nebunie
ce nu s-a aflat – mi se dăruie mie...
...unde eşti – Criste – să descùi balamucul?
răstignit - se-odihneşte Haiducul...
***
35-ÎNTREBĂRI UCIGAŞE
ce-am făcut în viaţa asta? – ce vom face în cealaltă?
la ce-a folosit făptura – cât a fiinţat – înaltă?
...mahmurind – n-avem îndemnul de a rupe glia-n două:
întrebările – pădure – nasc doar bezne – nu şi rouă
47
cresc păduri în jur şi-n urmă – nu şi îngeri de lumină
neîncrederea amară – cum şi lenea – ne dezbină
tot ce-am vrut – rămâne abur – ce putem – împotmolire
iar din codru iese-o fiară: este noua noastră fire
vom distruge – vom ucide: n-am trudit la aripi sfinte
şi – ca proştii: nu pe noi e răzbunarea – ci pe martìre
cuvinte...
...este noapte – toţi ne tragem l-adăpost de felinare
ne-mbulzim – fluturi zănatici - trupul către-nflăcărare...
...ninge din zenit cenuşa – nu-s cărări spre luminare
zac cadavre sfarogite - presărate până-n zare:
a fost Duh? - n-a fost credinţă – doar o oarbă zvârcolire
...vine Paznic cu făraşul – umilit de fericire...
***
36-CRIZĂ DE AUTORITATE
haimanaua de
şoarece mă priveşte cu
ifose aristocratice
sălbatice – din pragul
găurii lui
becherului: şi-a luat
unicul prânz din casa asta – cu mult înainte să
prind eu de veste
...nervi-mi sunt numai
creste-creste...
48
mânecile cămăşii mi-s pătate cu
galben - de-atâta vorbit
în zadar – şi în
barbă
criză de autoritate – prelungită la
nesfârşit – chiar la mine în
cameră
nu mai aştept
nimic – decât pe cei cu
aruncătoare de
flăcări: să se
sfârşească odată – şi definitiv – cu atâta
political correctness – aplicată
cinic - până la nivelul de
gaură şoricească
...cabotinesc-actoricească...
***
37-BLESTEM VIEŢII
joc ţi-ai bătut de mine – viaţă făr-izvod
deci te blestèm să zaci la dracul în năvod!
în faţă m-ai scuipat – ca pe-un nevrednic
dracul – leliţo! – fie-ţi pururi sfetnic...
n-ai priceput că nu ţi-s rob ori neam:
mă trag din mume şi din vâlve de ocean
iar tată falnic mi-este Muntele-Safìr
naşi – Sfântul Crin şi Cristul-Trandafir
49
tu eşti doar umbră şi scârboasă pleavă
tu – viaţă de ocară şi de-otravă
stârv împuţit – îmi vei cerşi iertare
dar iadul să te-nghită – vrăjitoare!
...atât de umilit de viaţa mea
am nimerit Luminii călăuz' – o cucuvea!
***
38-PUŞCĂRIA
popor de şobolani şi de năzgâmbi
s-a pus pe cizma-mi – a ros pân' la carâmbi!
din stele-mi vin impulsuri asasine
...în beci - frigul prostiei pleacă – vine...
sunt prizonierul toleranţei oarbe
oaspete-mi e vampirul ce mă soarbe
...drept – m-aş sorbi şi eu – cu tot cu cap
dar de invazia prostiei tot nu scap...
....pivniţi – negre clociri de gânduri şi de ape:
stau pe un ciot – şi-mi admir puşcăria:
nu se gândeşte nimeni să mă scape
iar ani posomorâţi îmi cresc mânia...
...afară – oare – o mai fi lumină?
ascult în întuneric: cineva suspină...
***
50
39-EU - PLUTONUL DE EXECUŢIE
...se făcea că
aveam misiune – de la
Şeful Suprem – şi trebuia să vin – din
cer pe pământ (din
senin spre gloduri
puturoase...) – şi să-i lichidez – fără
nicio excepţie – pe toţi
oamenii (această specie
exasperantă!) – să-i scot – adică
din calculele şi economiile lor
scorţoase şi pururi
păguboase – să curm crimele lor
banale – exagerat de
urgente şi
h(c)oleric hidoase...
pe drumul spre pământ – am
auzit o voce birocratică de
consilier (poate că vorbea de mult – dar
fondul sonor al meteoriţilor o cam
adormea...) – o voce plină de
praful nesfârşitelor hârtii
sacre – dar şi de
calculaţia meschină a
lacrimilor pe kilometru pătrat – lacrimi încă
nestoarse...:
-...printre cei pe care vrei să-i lichidezi
51
vor fi şi
femei – copii – bătrâni nevolnici - ...ştiu
ai mai auzit această placă
memorială
milenară şi
tocită până la vomă... – dar se poate că
e şi-un adevăr – pe undeva – în
cuprinsul ei... – ce-ai să faci? - ...vocea devenise
curioasă
ca un hârciog dormind...
eu nu luai în seamă tocmai
birocraţia vocii – şi mă înfierbântai de
logica isto(e)rică:
-nu ştiu cine şi unde se află în
vorbă – aşa – pe ne(s)pusă
culoare de zi – dar
femeile sunt vinovate tocmai că sunt
femei: mereu
divid Extatic Androginul – mereu
nasc numai răul – se împrietenesc numai cu
răul – până la
trădarea propriilor interese: ele sunt subspecia
eminamente
demagoagă şi
sofistă – pe oricare
listă - încurcând şi năucind
Cuvântul - în
disparate silabe – de la Ziua a
Şasea (în Carte prinsă!) - şi
până azi – când este
52
prelung-prelinsă
apoteoză de babe...
-...şi nu se poate face – oare - nimic – spre
ameliorare? – hârâi hârciogul
trezit pe-un sfert...
-nu...nimic şi
niciodată – aici şi
acum... - ...iar copiii sunt ce-au vrut femeile: viitorii
călăi cosmici...
-...dar bătrânii? – din nou străbătu – printre
meteori – hârâitul hârciogic...
-...iar bătrânii sunt călăii ieşiţi la pensie....de ce m-aş
împiedica de mincinoase-argumente
lacrimogene – şi să opresc sau
întârzii execuţia asta – de la-nceput
plănuită de El?
-...faci cum crezi – se auzi – îndepărtat de
o cometă răzleaţă – opinionul hârciogăresc... – ...eu doar
ţi-am
schiţat devizul...pardon...profilul
deşertăciunii – al goliciunii
planului tău...
vocea se înmuiase – de eter şi de
praf – se înmuiase de-a
binelea - şi se stinse – undeva – între
galaxii...cu
perdaf
53
dar eu continuai şi fără
preopinent – în virtutea
inerţiei:
-eu nu sunt om – sunt
mânia divină-n acţiune – sunt
expresia unui dinamism - excesiv întârziat - al
şefescului plan: El a ajuns
la marginea dinspre-asfinţit a
răbdării... - ...sunt cel ce pregăteşte
patul germinativ – pentru un nou
experiment divin – sau poate pentru
un nou eşec divin...actorii au – mereu şi
oriunde – acelaşi
profil
zoofil...
...şi i-am lichidat – acolo
jos – pe
toţi – chiar „pe rudă pe sămânţă” nu se
putea – dar... - ...pe „rudă” a
mers (bogdaproste!): ce-o ieşi o
ieşi – eu nu am nicio răspundere – eu sunt doar
plutonul de execuţie
stelar...
n-am în răspundere
viitorul astral – iar în
prezent... – ...da – vă rog...poftiţi...poftiţi la
noi...poftiţi toţi cei curaţi...ori
curăţaţi...
54
am constatat – însă – printre oaspeţii
nepoftiţi – de la
Balul Sfârşitului de Lume – că mult prea mulţi se
considerau curaţi – dar când treceau în - imensă – sala
de
dans – în
sufrageria stelară – totul se mânjea pe jos şi
puţea de te trăsnea – negrul ăsta de
păcură şi motorină
virginală
extramatinală
...oricum ai proceda – şi
de pe orişice post ai face-o – cosmosul ăsta e doar un
obiectiv
vermicular – un templu ferchezuit după gustul
viermilor - adică: deci – niciodată – din viermi şi
planurile lor – nu va ieşi numărul
câştigător...Marele Vierme tace şi
desface...de fapt – mereu
reface...
...şerpii deja se ridicau şi
mergeau pe două
picioare
de onoare
...aşa că
eu m-am trezit - brusc şi
complet buimac – dintr-un somn
eminamente retoric
55
strategic (....doar aparent
iste[e]ric!) – un somn ghiorlăneşte
sulfuric – şi mânjit de un
negru caimac
aspru teluric
...dar – ciudat! – auzeam – tocmai de la
coada somnului – vocea
mea - supralicitând: „noi - teroriştii cosmici – toţi de
faţă – drepţi! – suntem – ce mai! - <<în păr>>
(...sau în Măr – o – străvechiul – atât de bine orientatul
Măr! - ...care se poate
re-plăsmui – după voie - preferinţă
dorinţă şi solicitare – în frate sau
văr...) - ...vreau să zic – suntem toţi
prezenţi - în ghete de
lac - şi vă facem – pe orişice
plac!”
***
40-ÎN CASTELUL FĂR' DE MÂINE
în castelul făr' de mâine
nu podidiţi după mine:
făr' de munte – făr' de seară
făr' de minte – făr' de scară
aţâţ amintire-amară...
***
41-JUDECATA NINSORII DIN CERURI
cad fulgi de zăpadă – şi-s grei ca blestèmul
56
albii leproşi orice cap cărunţesc
amărârii din noi sunt pecetea şi semnul
din cer – înapoi – ne cad crimele: -acùm se vădesc
nu vorbì – nu cârtì – ci ascultă zăpada:
din jungla de ceruri – adulmecă Fiara
amùşină mistic – alege-şi iar prada
îi auzi – paşi de smoală – lipăind - în jos – Scara...
a-nceput Judecata Ninsorii din Ceruri
şi nimeni nu scapă - luminatele geruri
ne sfâşie piepturi – Adevărul adapă:
bocăneli se aud dinspre fiece groapă...
...suntem trişti şi-apăsaţi – ne căim cu-ndoială
dar cu Alba Stihie nu faci târguială!
***
42-HODINEŞTE – STĂPÂNE – VIN ALTE
NINSORI
te-ai aflat – adesea – lângă miresme de Flori:
erau – de fapt – strigăte – pogorâte din nori...
nici prin gând nu-ţi trecea că te cheamă să mori
ci luai Luna la dans – şi-o prindeai subsuori...
te-ai aşezat – fără greş – lângă luciu de-Izvor:
privire tăioasă – iscodind dinspre Căţelul Pământului
către o stranie - constelară - sete de Dor
...nu bănuiai – în Spada-Izvor – chemările Vântului...
ai văzut Stele în Munţi şi Pustiuri pe Frunţi
57
ai văzut Vâlvătaie şi Vulturi Cărunţi
ai văzut tot ce-ţi trebuia să înfrunţi
o veste-aşa veche – cât nici n-o mai măsori:
FII LAVĂ ŞI PISC! – apoi hodineşte-te...mori...
...-„hodineşte – Stăpâne – vin alte ninsori...!”
***
43-LUME PE DOS
te-ai chinuit şi-ai izbândit: tocmai aşa meriţi sudalme!
a viitoarei Flori de Bocet este Sămânţa din Izbânzi
cum - nărăvaşă - Bucuria strânge-n palme
orfanul Plâns din Urmă - cel stins în nori flămânzi...
cine mai ştie ce-or gândi în ceruri
tălmacii strânşi de Domnul – dintre geruri?
de ce trăim – când chin pe dos e astă viaţă?
e clar: dincolo-s alte preţuri – altă piaţă!
sunt semne-aici – citite în Oglinzi – acolo
iar de o faci pe Magul – rămâi – unde eşti – „solo”!
...cu palma-aş despica văzduhul – să văd ciudatele
„comori”
care-s porunci divine: cum să trăieşti şi cum să mori
spre-a fi pe plac de năbădăi – Celeştilor Magnifici –
DREGĂTORI!
***
44-FĂRĂ ISTORIE
58
da – frate zvârcolit – tu m-ai chemat din febre
dintr-o ulcică să-ţi dau apă – nu tenebre!
e-atâta vuiet – vânzoleală de amurg târziu
când fùrii sparg tarabe negustorilor de viu:
poate n-am auzit – poate finalul ne-a-nrăit
în ajutorul altui – să sari – nimeni nu s-a gândit...
dar ce-mi poţi lua – Doamne – când n-am nicio coroană
ci doar în mână – pentru frate – ţin o cană?
cât am trăit – Tu semne nu ne-ai dat
cum Crimei-fără-Capăt – Tu capăt ai fi-aflat:
aşa – fără de vină şi la ochi legat
vrei a mă proclama: „Singurul Vinovat”?
...ţii minte? - când erai Crist – la fel – minunat
Ţi s-a-ntâmplat...
...”o – slabe oame – greşit LIBER – supusu-ţi-am în
danţuri
Serafi: de-atunci – nesăbuita-ţi făptuire-şi caută
lanţuri...!”
***
45-DECI ĂSTA-S EU
devreme-n dimineţi – m-am fost trezit să scriu
adică – îmi zic singur –„ încerc să fiu”...
dar astăzi vuiesc vulturi – prin geamuri clocesc corbii
gândul şi fapta-mi se ciocnesc – ca orbii
sunt ostenit – de singur – dau în brânci:
un chircit gând aveam – şi pe-ăsta Tu mi-l frângi...
59
...au răguşit toţi lupii-n bătătură
s-a fost uscat lumina – de zgură şi de ură...
pun pana deoparte – mă resemnez lunatic
căci Soarele-i pe moarte – acum – un hoit spânatic...
vorbesc cu mine-n şoaptă – căci oameni nu mai sunt
e greu – dar drept: pe „Minele-de-Faptă”– Eu judec şi
înfrunt...
...privesc în faţă Monştrii din Oglindă:
deci - ăsta-s eu – de îmi ziceam...”Colindă”!
*
un lubric ger de faptă
cu nasul roşu-n oale
veni – tot dând târcoale
să-mi zică...”că mă iartă”!
dar nu mă-ntrebi pe mine
navigator prin stuhuri
dacă mă iert eu însumi
când îmi văd chip şi...”buhuri”?!
faptă pe faptă se privesc
şi – fără ură ori plăcere
nu-şi iau măcar „la revedere”:
se judecă-ntre ele – preafiresc
cu patima se luminează
şi-apoi – grăbit – se „lichidează”...
ce-i asta? - -o fi „autocrimă”?
a – nu: ele-şi suspendă orice rimă
apoi – îşi dau foc - reciproc
60
harnice-n stimă – făr' soroc...
...”şi după-aceea? – ce urmează?”
păi – „după” – poţi să fii proroc
ori sfânt – martir – sfârlează...
...pentru un negustor de căcărează
acest „apoi” nu mai contează...
***
45-ECONOMIE DE PIAŢĂ
primăvara - carnea
ţipă – ca nişte
şuruburi suprasolicitate – şi cu
filetul neuns: industrie
celestă – complet
dezorganizată şi
nerentabilă – neconvenabilă - oricând şi
din toate
părţile – atacabilă
...totuşi – panourile cu-anunţuri de
vânzare – mereu
întârzie: se pare că
Patronul ăl
Mare – cu mutra lui cea
lătăreaţă şi
amabilă - e de faţă la o altă
licitaţie – mult mai
profitabilă – şi mai
mare – situată într-o galaxie
61
balneo-climaterică – unde
morţile-ţi zâmbesc
dispus-şugubeţe – chiar şi-ntru celesta
angină difterică
***
47-E CHIAR MAI FRIG
...e chiar mai frig decât
la coada
sauriană – din faţa
birourilor (de expediţie-primire) – ale
Poştei locale
apogeul birocraţiei
celeste: mastodonţii morali – doar unu la
sută dintre ei – vor păşi ferm-mântuitor – pe
pământ şi pe
ape - restul de
nouăzeci şi nouă la sută (din
motive nicicând elucidate!) – vor sparge pojghiţa de
gheaţă a
hazardului – scufundându-se
abisal – ca-ntr-o
rimă - preschimbându-se (cu
larga şi generoasa complicitate a
infractorului Timp!) – în
petrol – gaze naturale – şi
caracatiformă
Crimă
***
62
48-FUNCŢIONARII NEANTULUI
funcţionarii iernii
neantului – mă privesc
sclipitor-hulpav
bonom-canibalic: din aşteptarea mea fără
speranţă – vor alcătui - la
repezeală (...cu
balele curgându-le de pe-acuma...) – savuroase
biftecuri birocratice – şi
alte specialităţi – în
sânge – ale
Crimei
***
49-ASCULT AEZII CUM SE-NEACĂ
ascult Aezii cum se-neacă
lumea-i aici tot mai săracă:
nu mai găseşti decât furtuni
nu mai auzi decât nebuni
medicii-au plecat de mult...
...eu de dau leac – zic că-i insult...
...Aezii au trecut prin apă
cu Flori şi Foc – iar nu cu groapă
şi au ajuns şi-au nimerit
cu tot cu Liră – -n Răsărit
unde-are altare Ciocârlia:
63
unde Regină-i ARMONIA!
***
50-ARTA BANALULUI
tot şovăim prin lumea-ntunecată
bănănăind pe drumuri cunoscute
de-am dispărea – nu este judecată
iar de-am rămâne - nu se-observ' volùte...
e-un aer de lehamite şi vrajă
la Cer de mult nu se mai pune strajă
şi – bucuroşi – ne azvârlim singuri în mreajă
cu sufletul scobit – un golf de plajă...
nimic nu-i necesar ori important:
să fie cât mai liniştit şi mai pedant
nimicul fie – el însuşi - ghid constant
spre dispariţia supremă: spre neant...
...aşa ne-am calicit de-o veşnicie
şi dispărèm – hârtii la primărie...
***
64
65
II – CARTEA
ILUZIILOR ŞI
PUTERILOR
66
67
1-PARFUM DE EPOPEE
...s-au bătut
cu arme de-oţel
ca de la el pân' la el
şi s-au bătut
cu arme de lut
până iar s-au născut
din primăvară
până-n noapte
s-au bătut în vorbe şi-n
şoapte – şi s-au mai bătut
din dimineaţă până-n
iarnă
soare şi lună
aleg şi răstoarnă
...crezând în
Cruce – mereu şi
din greu...
epopee adevărată:
erau şi-acum Doi
ca altădată -
epopee îndurerată
cu lumini şi cu
68
noapte
înstelată
înspinată - deplin
îndestulată...
...şi povestea merge
de neoprit - mai
departe: n-ai nevoie de
nicio carte...
***
2-FASCINANTA ŞI TRISTA ILUZIE
păstrând astrală veghe în vechi cruguri
se-aprind pe Muntele Merù mii ruguri
au fost odată – nu vor fi nicicând
împărăţii de vise – niciun gând!
din jungle de Iluzii Siderale
ies tigrii-albaştri – nordice jivine
un flaut îngână crimele divine:
trec cavaleri – arzând cămăşi de zale
sunt prizonier în propriul strai de raze
mă-ncânt cu stihuri – Lebăda slăvind
cât e revoltă – cât e sacru jind
atât în şovăieli – cât şi-n jenante-emfaze...
...nu pot pleca din mine spre splendida Lumină
până nu spăl ispita în propria ei vină...
***
69
3-TRĂIEŞTE-ŢI PROPRIA EPOPEE
nu mă-ntreba – sunt plecat din Grădini
veşti nu mai ştiu – din amurgul târziu:
visez câteodată că-s Fiul de Crini
dar ştiu – totodată: nimic nu e viu
e frumos – e sublim – dar plutind cu vagi nori
nestatornica Formă te-mbie să mori
nici nu ştii să pui punct unei cărţi – la sfârşit!
să fii sfânt – să fii demon: un biet osândit...
nu mai cerşì către cerul vâscos
nu visa – ci trăieşte-ntr-a ta Epopèe
nu te vrea doar un abur de aur – Hristos
ci Păstor de-Armonii – Demiurg-Melopèe...
...smulge din mâlul de lac a ta Spadă
ondine şi elfi biruieşte – ia-i pradă!
***
4-DEFINIREA ACESTUI SECOL
acesta nu va fi secolul şacalilor ori al
muşcăturii gàdinilor rătăcite şi al
zărilor-aspìde:
acesta va fi veacul Numelor şi Intrărilor
se va alege-n văzduhuri Floarea Mirărilor
se va-ncleşta şi răci
multul Gol – dar – în secret – privirile se vor împlini:
vom vedea cum Nunta şi Mirele – neaşteptaţi de
70
greieri prea
mulţi - vor veni
Frumuseţea va cânta din desişul luminilor
agonisite adânc – din abis de mări şi oceane – s-or
desface – pe
maluri – comorile crinilor
nimeni nu va mai socoti nimic în
ceasuri – ci-n extatice
edenice fructe: vor căpăta mult mai mult
cer – şi încă pe-atât de înalte
triluri – aripile
rupte
ne vom numi Cristal şi Vocală
se vor aprinde-n inimi ospeţe de zei – nicio
boală nu va mai îmbolnăvi Vulturului
castelele – ci i le vor umple Minunea şi
Stelele
alchimişti vor tăcea - scufundaţi în gura
cuptoarelor – iar când vor grăi – Cuvântul lor va lua
locul
Cocoarelor
nu va mai trece car cu tristeţe pe la
uşa săracului: în sfârşit
va crăpa pielea de-amăgeli lirice şi
cleştar – a
dracului
am intrat în Grădină să-mi cânt ceea ce tocmai am
71
scris – voi dispărea între - ţâşnite
penaje - apoteozele Lebedei
lacului din vis
...va fi cald şi fi-vor nestinse
lumini – va fi o lună senină:
mă voi înveşmânta în
lacrimi fierbinţi şi-n
înalt parfum de răşină...
...Cristul-pe-Gânduri zâmbeşte cu tâlc – cântă pe
stihurile mele şi
cu râvnă şi dulce alean
suspină...
***
5-ÎNŢELEPTUL
a fi înţelept – înseamnă să-ţi ştergi – cu
guma – nervii – eroismul
epopeilor
amintirile... – ...şi să-ţi dai drumul
isteric – la
gură – rostind ceea ce – de fapt
n-ai aflat şi n-ai gândit
niciodată – decât (teribil de
tulbure şi-ngălat) - în
somn
dacă se potriveşte – cu ceva (nu importă
cu ce!) – ceea ce-ai
zis – se va spune că eşti
înţelept – dacă
72
nu – te vei consola că
eşti doar
filosof
înţeleptule – ridică-ţi
prealăţitul şezut – care a prins
între timp (cât ai sforăit
meditând...) – licheni – muşchi - tot
soiul de scoici
suboceanice – care s-au ţinut
lipcă de tine – cu toţi
dinţii şi ghearele lor
invizibile (cât ai
moţăit în grota părăsirii de
lume – cu totul
insensibile!) – şi – pe dată – fără nicio
amânare – pe loc
dă-ţi foc!
***
6-POIANA MICULUI
se închină eminentului profesor Cezar Teodorescu
nord-bărboşii brazi – poienii i-au adus ospăţ de sfat
mirişti fulgeră zeiţe – zeii molcomi au iscat
sfeşnice din roua ierbii – să se vadă noua lume
sărbătoare dând luminii – şi noi ceruri – scrise-anume
vâjâie vântoase nume – vindereii îşi fac cruce
din înalturi Uriaşul se pogoară la răscruce
e Zalmoxis – stea de vară dar cu tâlcuri dinspre iarnă
cuvântând din veşnicie către sfânta noastră ţarnă
73
să-l priceapă om şi lună – se împarte-n spiriduşi
Uriaşul se desparte în nenumărate uşi...
bate-n suflet cu ciocanul – să trezească învierea
dar poiana omenirii trece totul cu vederea...
...Uriaşul scris de vulturi geme cântece poienii
prea puţini scad vara noastră din pustiurile iernii...
***
7-ÎN STÀFII SĂ NU CREZI
chipuri ce azi strecoară-otrăvi în vine de mascùli
mâine vor fi doar hârci muiate-n ceară mucezită:
în van te laşi învolburat de-orgolii şi ispită
căci toate s-or topi în luturi – prunci creduli...
s-au scuturat din mine flori şi frunze
zac la picioare-mi – un morman uscat
iar la fereastra-mi – zânele confuze
nu-mi mai şoptesc că-s fiu de împărat
pârjol de timp îmi răscoleşte soarta... -
...şi-n rotogol – mă cocoşez - eu fătul - iar
ce-mi 'năbuşeam în matern pântec orbul har
habar n-având: viaţa-o făcea pe moarta...
...te lăfăie-n troianul de ierni şi de zăpezi
închide ochii cărţii – în stàfii să nu crezi...
***
74
8-SILEŞTE-TE SĂ TRĂIEŞTI
sileşte-te să
trăieşti – ca să-i faci în ciudă
hulubului de pe casă ori din
copac – care
cântă – cu foc şi văpaie – încă din
zori
nu-i pasă nimănui de
tine – cum nu-i pasă ce-ai făcut cu
părul ce ţi l-ai bărbierit – de pe
faţă
ia soarele aşa cum este – altminteri
el tot acolo va răsări – mereu
peste cadavrul tău – cu formă tot mai
neclară – hilară - cadavrul tău furat din
veşnicia-nvinsă – cadavru de
fraier (ornat cu aer) – şi de lumină pângărită şi
stinsă
***
9-SFATURI PENTRU REGINĂ
cinează
cinică regină
sfârlează:
ia-ntâi uleiul de ricină
să vezi
peste lumini de stearină
lumea cea meschină...
75
...numai din această pricină
tu pari tuturor dulce
bâz albină
...nu cere crai
că-s toţi fără strai
alteţe fade – fără de nai
...nu-nşeua cai
că-s fără-un pai
ba-s numai iepele
sirepele – în alai
fătând strigoi până şi-n
rai
stai singură-n palat
ingrato
fără de ochi şi făr' de sfat
şi râgâind – aristocrato
să meditezi numa-n halat
cât sunt eu de aristocrat
(ce dacă-s negru şi mirat?):
căci mâna ţi-am cerut
curat:
nici până azi
nu mi-o ai ...”instalat”!
***
10-HABAR N-ARE
„-unde pleci – la reciclare?” – mă-ntrebă şi-n
toamna asta amicul meu – Inspectorul Şcolii
Celeste
76
„-da – mă reciclează ca pe
apele menajere
murdare: ce va fi acolo – de
fapt? – o altă viaţă – o nouă răpire de
fire - rapt despre care
nimeni nu ştie nimic – oricine
preferă-a grăi cam aşa: <<habar
n-are...>>”
***
11-BULETIN DE IDENTITATE
la noi – salvările (care nu salvează pe
nimeni şi nimic) – sunt
albe – la englezi
galbene...
Morţii nu-i pasă de
culoare: ea n-are când sta la
taclale – nicicând şi cu
nimeni: ne întinde – fiecăruia
buletinul de
identitate (şi al ei şi
al tău – egal!) - larg deschis - şi
atât
***
12-ATARAXIE
petrec legendă fără de speranţă
concertul de viori fără vreo coardă:
poţi să fii om – poţi să fii biată zdreanţă
77
în viaţă nu-ntâlneşti oştiri – nici hoardă
e-atât de searbădă-n amurg pădurea
e-atât de monotonă stea-rotirea
nu lua în mână spada ori securea:
nici cavaler – şi nici călău cu firea
cântaţi – cântaţi – voi – zâne-ale pieirii
eu nu voi scrie stihuri pentru cântec
nu vreau coroana-tinichea uimirii
nu vreau nici zei umflaţi – făloşi - în pântec...
...m-atinse-o delicată melodie:
o izgonesc – tot orb – la pălărie...
***
13-CICLOPUL CLIPOCEŞTE DIN UNICUL SĂU
OCHI
ciclopul clipoceşte din unicul său ochi
e-o lume fără cârmă ori cârmaci
nu mai gândì şi încă să nu faci:
un lucru – altul – te umplu de deochi
o mină stă să explodeze sub picioare
dar cui îi pasă – de moarte ori de viaţă?
azi trec pe stradă fùrii de mosoare
iar mâine – tot ei – îţi vor vinde aţă
cu mâna pe cordonul de alarmă
ai adormit – şi stelele fac larmă
nici nu mai ştii că nu mai ai nimic
78
în ăst tărâm cât oul de limbric...
...soldaţi trimişi ca să te execute
joacă pe rupte – de vecìi – barbute...
***
14-DESCÂNTEC CU SICTIR
lingăul linge
câinele plânge
lacrima frige:
frigul de frig
pus în cârlig
cântă de zor
la un motor...
...ce rânduială!
crini de dârvală...
stau şi veghez
trandafir frez
să care-n spate
ouă pătrate
să dea la râpă
tot ce-i risipă
tot ce-i arìpă... –
...să care-o moartă:
lumea-asta toată -
până la Poartă...
***
79
15-DIALOG ÎNTRE OM ŞI DUMNEZEU
„ - e bine?”
„- nu – Doamne!”
„- atunci mori
ori scutură de toamne
acest bicisnic cuib de ciori:
ori vară-ori iarnă
căci timpul se descarnă:
lumină vrei – sau bezne
să te înfunzi în scârnă pân' la
glezne?
alege bine:
să nu te pupi în bot cu vreo
satană
la mijloc şi de vară – şi de
iarnă
altfel
'ntre cer şi glie: te blestèmi să fii
stană!”
***
16-MINCIUNI NECESARE
solzi de leu şi blăni de peşte
mincinosul povesteşte:
stă pe craca de Licorn
bea apă direct din horn
...urzeală-i din belşug – pluteşte-n voie
80
o leagănă oceanul lui pre-Noe
dar meşter numai Cristu-i – ca s-o umple
cu bătătura cărnii – -n forme suple
şi-aşa se iscă năluciri de-o clipă
sunt trupuri multe ca într-o risipă... -
dar iar se trag şi netezesc în leagănul de-urzeală
visând fanatic armonia-astrală...
...nu vă încumetaţi dincòlo de minciună
căci pierde-veţi şi Soarele – şi Lună...
***
17-POVESTEA OMULUI
a fost odat' un om pe craca firii
şi rezonabil arătà – iar trandafirii
îi făceau semn de jos – că e destul
să fie căţărat – dar şi sătul...
trufia de-a fi sus – pe nimeni întrebând
l-a coborât – din cracă-n cracă – la pământ:
s-a oţărât - din greu – crezându-se-mpărat -
iar Dumnezeu oftă: „şi ăsta m-a trădat...”
când s-a dat jos – s-a înnegrit pământul
s-au vestejit şi flori – s-a pornit vântul
în fine – nimeni nu-l privea cu-iubire
căci îşi sărise – un nebun – din fire...
...pe cine să dai vina? – să-njuri pe Cel mâhnit?
Hristos – din disperare – pe munţi s-a răstignit...
81
***
18-TRANSFIGURAREA
roţi de maşini trec zdrobind – adâncind în noroi şi în
noapte
Suflete-Flori – ce-au râs şi-au plâns nevina sub semnul
lui Şapte
pe spurcate roţi de maşini – răstignit e prinosul
şi – mai rău şi mai greu – renegaţi vătămat-au şi Osul!
în genunea smolită clocesc Uneltirea şi Ura-mpotriva
Luminii
fierb blestemele toate – bolborosesc amintiri vizuinii
dar din Jos Cel mai Josul zbucni-va văpaie de Crist
căci în iaduri începe-epopeea Celui mai Mare Artist
căci sub forfot de Ură-nfloreşte – candidă - Iubirea
de sub borhot – duhori – se vesteşte cu trăsnet Venirea:
nimănui să nu puneţi vreun nume – umilinţe-ndurate
din obidă şi gemete-şi smulge-vor ape-nviate...
...Hristos după plânsetul umbrei ne scrie – cu focul de
tină
şi-orice noapte răspunde cu roura-n Guri de Grădină...
***
19-URMAREA UNUI CÂNTEC DE LEAGĂN
...”Diavolul se spală pe
lungii săi dinţi - presăraţi prin
mări şi oceane -
82
dar Ea – neuitata - sare peste
amiază - drept în apogeu...
a văzut – cică – nu-ş' ce
derbedeu...
...eu mă iau după Cămila Stelară
şi ajung de râsul camioanelor - încărcate cu
pâine intermediară...
până la urmă - rămânem doar Tu şi
numai Eu...
El uită - mereu - că
aveam întâlnire...
dar ştie – totuşi – că
nimic nu-i râvnire!”
...leagăn de copil: Arca lui
Noe – cu
stil...
...acest cântec de leagăn îl tot aud
crud
trecând peste punţi de ceară - mergând pe
sfoară - din mormânt în
mormânt de vară...
oglinzile mă împing
înafară - până când
nu-mi mai încap nici măcar în propria-mi
piele:
privesc – tânjitor - spre Ea - cea care-şi
sărută propria arteră aortă –
şi cădem - cu drag – amândoi –
într-o singulară şi experimentală
bortă...
83
...e bine, e frig... – ...la ce să mai fie folosite
Circulaţia Sângelui şi Singurătatea Poetică?
la ce să mai chinuim elegii
răsărituri – povară -
când e vară – e vară – e vară...?!
(...puţin cam
parşivă şi-avară...)
...urmarea unui CÂNTEC DE
LEAGĂN - este un
sughiţ fără de
sfârşit: interconstelativ
excelent purgativ!
...decad din solstiţii - cu demnitate
regală – de seară – şi
redevin eu însumi - apoi - când îmi recit
cu osârdie şi-n extaz
fiinţa gregară
***
20-ÎI TOT CER LUI
Îi tot cer Lui să-mi dea
moarte – mai degrabă – „hai – dacă eşti acolo - sus ori
jos – şi dacă
m-auzi - cât mai
degrabă dă-mi moartea – chiar acum – în
momentul ăsta – dă-mi
moartea - dacă se poate... – dă-mi-o odată - că m-am
săturaaat... – de mine – de
84
Tine – de toateee!” (urlu eu – ca turbatul – într-o
şoaptă căznită...) – da – să-mi dea
moartea Îi cer - şi să înceteze cu
aceste cumplite tortùri – cărora sunt
silit – în neştiinţa şi năuceala mea
sângerânde – să le zic – cu obidă şi exasperare
scârbită - „viaţă”...
Îl bat la cap toată ziua şi-n toate
dimineţile mele
gemânde – cu răcnetele mele
martirice - pe care
cel mult greierii dacă le aud şi
ascultă...
...dar dacă toată
catastrofa asta de viaţă – de aici şi
acum – seismul ăsta
grotesc - bălind sânge şi
urdori şi fecale – da – accidentul ăsta
senzaţional de
chinuitor – blestemul ăsta - pe care-l
trăiesc acum (în
aceste clipe în care vă vorbesc vouă – nemaiputând
să-mi ajut mie...) – - da - dacă
nenorocirea asta
aiurită - pe care o
bocesc acum – ca o muiere nătângă – este – sau
va fi fiind - tocmai
viaţa de după o moarte – de după o
moarte de altădată sau de după una
tocmai de cinci minute dată în
85
funcţiune şi folosinţă... - ...sau
cine mai ştie de când şi
a nu ştiu câta oară?
...păi vezi – poţi să fii mort de
mult – deja putrezit până la oase – până la
sânge – şi tu tot prost să
rămâi – tot cerând ceea ce deja ţi s-a dat – şi
ţi se dă demult – mereu – dintotdeauna şi
nu se ştie de când...
***
21-TOAMNA ÎN PĂDURE
vii cu dar împărătesc şi cu odoare
vii cu sfântul aur al măririi din Culoare
vii cu Crist - Frumosul care doare
precum cântul îngerilor sus – în rai
cari spre Duh aprinde orice strai
păsările-îngeri – toate – de pe-aici
dăruiescu-ne pân' şi-ultima suflare
pitulate-n ramuri – gătite-n stihare...
...şi privim – înfriguraţi şi tot mai mici
spre comorile ascunse-adânc în soare...
m-a lovit în inimă lumina – la hotar
m-a lovit cu dorul străvederii
dispărea-voi – mistic – l-al pădurii-altar
când bătea-va-n ceruri ceasul serii...
...şi voi lua cu mine – mărturii de har
în Călătoria Mare – stihuri stârnind jar...
86
***
22-RIGORILE TOAMNEI
toate comorile sfinte-ale toamnei
Lacrima-n chip de Frumos n-or plăti
...zeii-copaci – gălbejiţii prigoanei...
din scorbura cerului – călăii-or boci
au venit epopei pân' la Poarta Măririi
nevrednice-aflate – se-azvârl în oceane
chìvere-şi sparg Cavaleri Tăinuirii
turnirul e-al pulberii – fade şi vane
păguboase năluci se tot ţin după mine
de piei despuiat – mă aprind colo-n candeli
coşmar indigest – nici din hronici nu vine
vreun înger – ori foc orbitor de arhangheli...
...tu – vrednic - suporţi rigorile toamnei celeste:
vei ucide istòrii – mai sus de-orice creste...
***
23-TOAMNA – ÎN RITM DE VALS
în ritm de vals – rotind văzduhu-n vrăji
cad ploi de sateliţi îngălbeniţi:
frunzele – tot mai distilate străji
palat-copacii-i părăsesc – zbârciţi
o – nu sunt frunze – duhuri sunt de oaze
cu tifla dând – înscriu în aer fraze
87
s-aştern ocean de galben peste drumuri
din superbìa lumii au rămas doar fumuri
iar eu – califul – iau pocal de raze
şi beau dintr-însul muzici şi extaze
eu nu mai ştiu furtuni – ci numai rai
prin umbra-mi trec nălucile de cai...
...între atâtea turnuri şi comori
ţi-e lene să trăieşti – dar şi să mori...
***
24-TREC PRIN VĂZDUHUL LIMPEDE-CLEŞTAR
trec prin văzduhul limpede-cleştar
(lucruri se văd din ce în ce mai rar...)
năluci de epopei şi de eroi
trec raze – sânge – sfinţi – dar mai ales - gunoi...
atâta-i trebuie-unui înger pân' să vină
zburătăcind – biet orb – din vină-n altă vină
încât toţi crinii-adorm – veghind cavou de sori
astfel trezind spre somnuri aspre alte flori
voi fi pârâşul astei lumi clocite
şi-am să m-arăt cernit în ceruri bătucite
căci vreau a-i zicere – mâhnit - lui Crist:
văzutu-i - tot - zidit de-un cabotin – nu-Artist...
...dar Crist mă ia de mâna-mi întomnată
tăiem în mers - acum - un colţ întreg din hartă:
88
da – desluşit se vede târzìa vinovată
căci vara-primăvara-s titani - dar altădată...
***
25-NU FI MÂHNIT
nu fi mâhnit – căci trecerea e lege
nescrisă-n cărţi – ci-n lebede betege
murit-au rege şi-un călău de flori
...frumoase crâng – tu cu minuni mă dori...
e-atât de blândă frumuseţea morţii
cât de stângaci se mişcă mâna sorţii
la mine vin cu jalbe în priviri
nu mii de lumi – ci mii de fericiri
nu-i toamnă – ci-i o scară către cer
fuşteii ard amurguri în eter
nu mai clintiţi vreo pasăre-n tablou:
şi-n stele – şi-n visări – e totul nou...
...am mai rămas la masă eu şi Dumnezeu:
vrea să pornim alt joc – dar eu L-amân – mereu...
***
26-MĂ CHEAMĂ MORŢII-N OSPEŢIE
89
mă cheamă morţii-n ospeţie
în lumea lor – cu mult prea vie
(...cine-a venit – tre' să rămâie...):
în ăst tărâm v-aţi ghiftuit
în celălalt nu v-a lipsit...
dar eu din fire-s păgubos
şi un' mă pui – nu prea stau jos:
n-am apucat să gust din miere
să vin la voi – n-am prins putere!
deşi e plină de ponoase
toate în lume sunt frumoase...
doar oamenii-s râioşi – şiroi –
ce-i pasă mării de broscoi?
...mai adăstaţi – colò – morţi buni:
am de văzut – pe-aici – minuni!
***
27-COMENTARII DIN MARGINEA PLOII
comentez – din
marginea ploii – fără a ţine cont că-s şi eu
ploaie
şiroaie
de cuvinte - din ce în ce mai
greoaie...
ploaia – lup hămesit – cu botul
trombon
cântând: mă smulge m-aruncă din
90
orişice loc şi
mă lasă meditaţiei
funebre : ambele – dar
pe rând
n-am nici ţigară – nici
gând
...noapte – buzunar secret – fără
ţigări - nici zări– al ploii: mă simt
mult mai prost decât însăşi
prostia oii
„neamul nevoii...” – murmură îngheţat de
statuile solitudinii - Eminescu – apoi elicopterele
tornadei se prăvălesc – în spinarea
pradei: toţi câţi suportă existenţa
Everestului – plesnesc!
...deci – pe mine - cel
rămas fără gheb ori
spinare – de nimic nu mă
doare: îmi belesc – enorm
fantomatic – doar
ochii – ca eu pe mine să mă
sperii – ca eu şi cu mine să
facem faţă – socratic - acestei
mizerii – acestei
manifestaţii exhibiţioniste – a
Prea (...mult prea...) Puternicului - care
cască gura - ca
fraierul - la multşiroindele
91
bicicliste
***
28-DRUMUL SPRE EMAUS
„-pe drumul de tristeţe – gând şi umilinţă
pe drum de moarte şi de ne-ndurare
aflarăm – din văzduh – Lumina-spre-Fiinţă
văzurăm Pâinea cum se frânge spre mirare
nu întrebăm – năuci – de Casă – ci noi credem
ceruri de veste se deschid spre noi parfumuri
ce ard acolo ca-ntr-o vatră – iar noi şèdem
privind minunea: Focul lămurit din fumuri”...
...o – fluturii-n iubire să-mi scrie un alt trup
iar stele văpăieze-mpreunări de gânduri
contururile se topească în roìri de stup
prin Lacrima-Cleştar să piară-n suflet tânguri...
...şopteşte-mi – Criste – stih de şfichi – ca să tresar
Drum fie-mi nu spre tulburi somnuri – ci spre Har!
***
29-ÎN PALATUL CU BROBOANE
în palatul cu broboane saltă nebunia
dar copacii-şi văd amarul (mulţi – copilăria...)
în palatul cu broboane – frică fără nume
oarbe duhuri căinează – „lume şi iar lume”...
noaptea – pân' şi toamna crede că-i împărăteasă
92
dar supuşii fără frunze-i mor sub ploaia deasă
iar sudori îngheaţă-n streşini – teroare visată
e pustie şi cetatea – înecată-n zloată
toamna şi-a tocmit - prin ceţuri - meşteri buni - geamgiii
facă geamuri colorate – în coasta urgiei...
neamuri mii de păsări-îngeri dispar în Nirvana
au rămas ciorile iernii de-mi hrănesc prigoana...
...cârâit-ai cârâit – sfânt hoinar de-altare
însă iată ţi-a sosit ceasul de-nălţare...
***
30-SPECTACOLUL S-A TERMINAT:
spectacolul prăpăstiilor
s-a terminat: uite-aşa
i-a venit – deodată
rău – în plină
scenă - şi - eroico-emfatic – pe
scânduri - a
sucombat
(...noroc că - fraierii - biletul şi l-au
achitat...)
cine mai vrea să vadă
panorama deşertăciunilor – să ia
seama Lunilor: numai pe
Lună - acolo – în simulacrele alea de
gropi şi oceane
vulcanice – paiaţe nude şi
93
tiranice - se mai
înghit - chiar şi-n
zilele noastre (fără apă fără
aer) - încă
aşa gogoşi – epopei de
senili - lăudăroşi
moşi: Luna
străbună – strămoaşa
minciunilor şi a
stricăciunilor de
cap – furnizoarea
ospìciilor – marèelor şi a
serviciilor
sociale - de tot
soiul...noroiul!
n-aveţi decât să contactaţi
ramolit - satelitul pământului
pământului singur - chinuit
de febre (istoriceşte şi cu
nădejde – răstignit pe
tenebre!) - şi – fără
a mai fi întrebat ori
prin realitate
scurmat - să continuaţi a v-adora – în
creierii iluzorii
puroiul
...în niciun caz
zorii...în niciun caz – chiar sub
nas – gogolian
buboiul...
94
***
31-COOPERATIVA MEA SECRETĂ
...am cumpărat – pe sub
picior – bal cu
maioneză de-omor – nervi de
melci – ruşini de
divă (pe
potrivă) – terezìi de-mpăraţi – şi
(mai modern – cu cârnaţi în dinţi!) – minţi de
preşedinţi... – ...am mai
negociat câţiva ochi de cârtiţă – apoi
goana de ţestoasă
activă (am pierdut la
Ahile – vreo cincizeci de
kile...)
...şi uite cum s-a făcut – deodată – de-o
cooperativă:
cine trece să cumpere de la
mine – vine
incognito – înconjurând mii de
galaxii – scriind comedii – trăgând cu
ochiul printre-ale Cristului
hârtii...
...şi toată afacerea se-mplineşte – fireşte
„muy recóndito”...
***
95
32-VISE DE SEARĂ
...văzut din curtea cu păuni: napoleonic mareşal!
stăpân pe stele şi pe-oceane – înaripatu-mi cal
mă poartă peste-mpărăţii şi peste mii de tronuri:
sunt împăratul Galaxiei – nu-s niciun fel de zvonuri
vindec betegi – redau vederi – învii şi morţi
sfinţesc săraci – fac şi desfac orişice sorţi
pe jumătate sunt în rai – mă am „la toartă” cu Hristos!
...din întâmplare – când şi când – mai umblu şi pe jos...
constat – atunci - că nu am oşti – nu sunt nici împărat
nu-nvii părinţi – nu-nvii străbuni - nici orbi n-am
vindecat
sunt doar un biet Poet „plecat” – naiv – candid şi şchiop
de-orice mă sfarăm şi-orice-n lume mi-este hop...
...aşa frumos – de multe ori – visăm pe seară:
treziţi şi trişti – am vrea – pe loc – s-adormim iară...
***
33-MUNTELE ASCUNS / KOG-A-ION-UL
bărbaţii Muntelui Ascuns aprind Făclia Ştirii
vuind în peştera-nstelată – prooroceşte Vechiul Mag:
„trec toate câte-s fală-n lume – VISĂM DOAR la un
prag:
nu-i <<dìncolo>> şi nici <<dincoàce>> - e doar
Poemul Firii
în jarul vremii se topesc - vorbe – priviri şi fapte
96
rămâne Duh aprins înalt: încredinţarea-n Demiurg...
restu-s zădărnicii pripite: cenùşi – năluci şi şoapte –
c-un ultim vaier dinspre Soare – s-or pierde în Amurg
înţelepciuni şi-adânci făgaşe văd ochii tăi în Munte
doar când te lepezi – cu nădejde – de stârv fără de rune
...coarnele de Lumină – iată – se isc' mistic – pe frunte
şi înţelegi Graiul d-Izvoare – vezi Poarta spre
Minune...”
...se spulberă uri şi iubire – în vânturi de furìe:
cu piatra Lunii scrijelită – Slova rămâne în vecìe...
***
34-NOIMA COLINDEI: NEDESPĂRŢIREA
Maica e-n lacrimi – şi-n dureri – şi-n noapte
Pruncul mă mustră – cu înmulţite şoapte:
„ce mai aştepţi – de nu mă naşti odată?
eşti Magul meu – dă-mi Steaua Luminată!”
nu mai întreb – pripit şi făr' de noimă – de Cei Trei
Magi -
ştiu: ei călăuze-s - mute - la Sfânt Călătoria!
...în Peştera Luminii – din care Tu te tragi
sunt Prinţ ce-aduce-n bucurie - ARMONIA
şi mă supun – prin stih de rugăciune...
...deodată – între raze vii – NIMIC NU-I
STRICĂCIUNE!
Pruncul se naşte – re-mpăcând - în făr' de pofte –
RAIUL!
97
iar peste toate se-ntocmeşte – la loc – UNIC AL RAZEI
- STRAIUL!
...vor fi lumini – vor fi căderi – dar turme – oameni –
îngeri
vor căuta-n stih – iar - PÈŞTERA – acolo un' nu
sângeri...
***
35-EPOPEI FALSE – ŞI EPOPEEA „ACASĂ”
...am fost în Africa – la vânătoare de lei
în India - tigrul bengal nu m-a aşteptat în zadar
cu ursul siberian m-am pupat în cruce - -am dat laba
(c-aşa se face – mereu - pe-acolo - treaba...)
...am fost în pustiuri – ...unde vrei şi unde nu vrei!
...dar nu m-am simţit nicăierea sub nori – Magic Zidar!
în Munţii mei Sfinţi - nu ucizi şi nu pupi – ci te rogi
la Izvoarele mele te speli de orişice rele
în poiene te-nchini – prăbuşit – la Albi Inorogi -
Dezvăluirile Duhului - le simt şi-ale mele!
iertaţi-mă c-am tot alungat – degeaba – iluzii
(...oploşindu-mi în suflet – cum ploşniţele – mii de
confuzii...)
Strămoşilor dragi – Eroi de-Epopei – Sfinţi Străbuni:
credeam că-n lume-oi schimba multe... – ...dar numai
voi SUNTEŢI buni...
...iertaţi-mă – Iarbă – şi tu – Înviatule Grâu
98
Flori în Ninsori – Îngeri din Păsări - Mir-din-Pârâu
(...toate-s iscate din Minune şi Roură de Martiri)
iertaţi-mă - Munţi – Mare – Spini-de-pe-Capete-de-
Miri...!
v-am părăsit – şi-acum – întors - plâng: am fost – peste
tot – un „peşte” soios
un dezertor răpănos - de la postul-cheie-al Cetăţii-
HRISTOS...
...acum rănile mi se-nchid – fermecat:
între Cei Trei Fraţi sunt: deci – chiar mi-s de tot
vindecat...
...acum – abia – pot să mă lipesc de-o CRUCE
DACICĂ de Sat
şi să mor – între Soare şi Lună: -MPĂRAT...
...nu mai sunt – fără rost – chircit între Coasă şi Plasă:
trăiesc (şi mor) doar AICI – Epopèea Libertăţii:
„ACASĂ”!
***
99
III – CARTEA
NEAMULUI
100
101
1-AVERTISMENT CĂTRE BANDIŢII CE VIN
SPRE PATRIE
suntem o rasă care nu uită nicicând
suntem puţini – prăpădu-l facem mare
stàfii de spini – când „Patrie”-nseamnă „comând”
înfigem ghimpii-n dùşman – cu turbare
ne strecurăm ca şerpii – în firìde
încolăcim ospăţul 'naltei crime:
când ne-azvârlim veninul de aspìde
rămân din voi cenuşi – goale de rime
nu vă jucaţi cu focul – rânjind trufaşii dinţi
veţi fi cu toţii scrum – bandiţii de hotare
toţi lacom avântaţii pe pământ de sfinţi
vor fi-ngropaţi ca pulberi – lungi şi-amare...
...iar noi hălădui-vom în vecìi de-altare
gustând cu Zeii-Fraţi ambròziile rare...
***
102
2-CURĂŢENIA DE SÂMBĂTĂ
sâmbăta – bunica mea făcea
curăţenie – în casa veche – şi
fără să-mi dau seama
cum – începeau să dispară – rând pe rând şi
unul după altul – o
mulţime de lucruri şi contururi
inutile: rămânea
casa curată şi
luminată (...de parcă n-ar fi fost niciodată
veche...) – precum
Potirul Domnului
cum dispăreau acele
multe lucruri – contururi de
inutile lucruri? – uite
aşa: pur şi simplu – nu se mai
zăreau – nicicum – nici dacă ţi-ai fi
cumpărat o lunetă să le redescoperi şi să le
pipăi - formele şi
încheieturile
...de cum începea noua
săptămână – începeau
iarăşi – să se arate – pe rând – unul câte
unul – lucrurile dispărute
sâmbăta - până când umpleau – iarăşi
casa de vechime şi de praf şi de
pânze de păianjen
milenare – şi – mai ales – de
inutile – împovărătoare
103
contururi
apoi – iar venea sâmbăta
luminării şi curăţeniei şi – mai cu seamă – a
dispariţiilor...
...eu voi muri
sâmbăta – după care
iar mă voi murdări şi
pângări cu
existenţă şi contururi şi
vechime – într-o
oarecare luni – de după
curăţenie...
aş dori să fie veşnic - pentru
mine cel dispărut
sâmbătă: să nu mai
curgă – cu spume de
zoaie – celelalte
inutile zile...
atunci abia – voi sta cu faţa-n sus – către
cerul străbunilor – liniştit şi deplin
împăcat cu
Dumnezeul meu
***
3-MISTICELE BERZE
...cu berzele – o Doamne - ce mai poveste-n sat
când primăvara s-aşeza – la noi – strat după strat!
104
„-ia uite! – şi-au făcut iar cuib pe cas' la mine!”
„-da-da – om bun ca tat-tu... – Făt-Frumos – nu alta!”
„-invidios! – sigur că-i bun – vecine:
altfel – şi-ar creşte pui la mine – Crăiasa-Barză-
'Nalta?”
„-pe cas' la Safta cuibul stricatu-şi-a – ce mofturoasă!”
-„Safta? – femeie rea – ptiu! - lua-o-ar cea cu coasă!”
...şi – uite-aşa – Blânda pe Catalige
fixa – în sat – mistic - morala: şi-acu' frige!
...eram copii – iar satu-mi... – ...sat de munte
dar Dumnezeu tot cărţi scria – pe vetre şi pe frunte...
slova de şcoală n-o ştiam – dar slova cea din ceruri
şi-n somn s-arată – Chip de Foc – pe cel' mai crunte
geruri!
...azi înşirăm – nevolnic - la slove de pământ
dar am uitat c-avem - cu Hrist – mai 'nalt învăţământ!
...”Barza şi Bărzoiul
mătură gunoiul
lùmină şuvoiul...”
***
4-ÎN FIECARE DINTRE NOI CREŞTE-UN COPAC
în fiecare dintre noi creşte-un copac
şi drept prin mijlocul fiinţei ei se-nalţă
din ramuri semne fac tăriei – şi-apoi tac
lumini de sus se scriu pe frunze şi le-nvaţă
105
loviţi de toamnă – strigă primăvară
şi nu există moarte-n duh de seve
în nevăzut – învârt roată solară
la nesfârşit se-amână-adami şi eve
nesângeraţi în răstigniri şi-amurguri
aceşti copaci plutesc mai sus de burguri
mai sus de faptele chircite în nerost
mai sus de gânduri – vise – de ce-a fost...
...aceşti copaci plutesc – de fapt – în rai:
prin ei – abia – noi suntem veşnici crai...
***
5-DE ŢARA ASTA CUI OARE-I MAI PASĂ?
de ţara asta cui oare-i mai pasă?
cine – în pălmi rănite – simte iar cum curge
SÂNGE-de-VALEA-ALBĂ – din „martiri de casă”?
Vlahia-n hărţi de belferi stă s-amurge...
dar „sfânt poporul” nici nu-şi ştie nume!
cu cine să te-aduni – cu ce credinţi?
strămoşii-au fost uitaţi sub brazde-n hume
iar veneticul calcă ţanţoş pe morminţi!
„deşteaptă-te române”? - -i mort poporul:
porcii se-ndoapă-n locu-i – pân' la vărsătură
horăie-apoi – ca pernă având ...”mite”...!
se scoal' – grohăie pe-ntrecute: doar oborul
azi se deschide: sunt vânzări de vite...
106
...nu-mi sunteţi semeni – pentru voi am ură!
Hristos – scârbit – e dus din bătătură...
***
6-RĂZĂŞII LUI ŞTEFAN – AZI...
ce faceţi astăzi – răzăşi ai lui Ştefàn?
vìndeţi voi glìa – vìndeţi Peceţi Fierbinţi
pentru vreo două-nchipuiri satanice de ban?
vìndeţi păgânilor Eroii – pe MOŞII DIN MORMINŢI?
ce faci tu azi – nemernicit popor?
tu ai uitat blesteme din zapise:
de-aceea azi eşti mìzer cerşetor
de-aceea zilele-ţi pustii sunt stinse...
voi – cavaleri ai Sfântului Voievod
uitaţi de Graalul creştinescului Năvod:
în munţii voştri – Ursul Cel Războinic
mormăie c-un american – golan destoinic!
...El n-a răbdat pământ înstrăinat – vreo palmă:
să v-aşteptaţi la FOC DE IAD – nu la sudalmă!
***
7-CÒDURI
„aşa ceva se face – aşa ceva
nu se face...”
cine a stabilit còdurile astea
rutiere – morala asta de la
107
circulaţie?
probabil că
şirul de oameni – nesfârşitul şir de
oameni – din care mă
trag: le sunt dator
zgâita mea
existenţă (...inclusiv această
judecată de-aici – zgâriată
flegmatic şi superior dragă Doamne – pe
hârtia de
faţă...) – deci
trebuie să le respect
opiniile – inclusiv
codurile
nu e o povară (...respectul de cod
strămoşesc...) – este o
onoare – un soi de
apartenenţă aristocratică – cu un iz
barbar - dar
luminoasă – singura
luminoasă – strălucind
intermitent – în noaptea
istorică şi bestial
indiferentă - faţă de oricine şi
orice
***
8-DUMNEZEUL DE FAMILIE
„te rog
108
frumos – ajută-mă – că tu
poţi – şi ştii şi
eşti...”
Îl tratăm pe Dumnezeu ca pe
unul de-ai casei – sau ca pe un
oaspete atât de
vechi (şi învechit...aproape
prăfuit...) – cu care
ne-am obişnuit până la
saţietate şi
orbire: cine mai distinge – cui
îi mai pasă – într-o lungă viaţă de
om – pe raft ori
poliţă – că există o
oală sau alta – o hârtie cu un mesaj sau
altul – ori o
cheie sau
alta – decât când are
aspră - imperioasă – vitală
nevoie - de
ele?
***
9-DOINĂ
In memoriam Eugen EVU („fratrele” meu – unicul!)
n-o chem – n-o chem pe cea lină
dar m-ar uşura să vină
să vină pe flori de rouă
să dăm lumea pe din două...
să vină cu ploile
109
plece cu zăpezile...
să vină pe izvoraşe
pe câmpuri şi pe imaşe
că lumea-i tot mai golaşe...
şi să vină pe lumină
să nu fie vreo pricină
şi să vie făr' de coasă
căci lumea-i totuşi frumoasă...
frunză verde şi ucisă
i-am lăsat uşa deschisă
şi am uns uşii uşorul
să mă ia cu binişorul
să nu-mi afle pruncuşorul...
şi iar frunză de aramă
să vină şi c-o năframă
să m-adoarmă pe sub flori
să mă poarte pe sub nori...
că nu-i bai de casă goală
mâne lumea iar se scoală...
poate că vrun ucenic
s-o-ntreba de ce-i nimic
poate că vrun baci de sus
să se mire el că nu-s...
norii-or curge tot aşa
nici vântul n-o adăsta...
...poate greierul din sobă
să-mi scrie-n cenuşi vreo vorbă
110
...dar cin' să cetească vorba?
năruitu-s-a şi soba
cenuşa s-a spulberat
apele o au luat
şi au dus-o-n jos de munţi
s-o treacă prin frunţi şi nunţi...
şi frunza s-a risipit
am plecat – n-am mai venit...
lună – soare – şi tu lume
n-aţi pierdut măcar şi-un nume:
nu vă fie cu bănat
o pasăre a zburat
din arţar tocmai în nori:
va fi mâne – vor fi zori...
doar e toamnă pe pământ:
se duc cocorii pe vânt...
...adainà şi nadainà
numa-n cer s-a stins o stea...
nadainà şi adainà
întrebaţi de turma mea
poa' să ştie ea ceva:
c-au bătut az' noapte grindeni
iar eu eram pretutindeni...
***
10-COLINDUL DE DUPĂ AFLARE
binecuvântată fii - ultimă rază
de-amurg:
111
acolo unde nu-s durere ori chin
voi s-ajung
e linişte-n cer – şi pământu-i supus
în colind:
îngerii trec – prin păduri reci – pustii
murmurând
mă cheamă şi vin – precum lacrima-n ochi
de vis tremurând:
am găsit în tării Maica Lacrimii Vii
aşteptând
aici mi-s – Măicuţă – nu mai caut potecuţă
e focu-mplinit
din lumea de umbre mă smuls-am grăbit
în sfârşit
Lebăda-Crist mă-ntreabă – cu Haru-I pe rane-mi -
de-s fericit
dar rane-mi – Hristoase – erau îndoieli - pripit sfat:
acum Te-am aflat
nasc stele pe rănile mele – iar Crist – taumaturg
e sfântul meu sfat:
degeaba se-ncaieră lupii – demoni se vaieră:
lutul din mine
s-a luminat!
***
11-NOU COLIND DE ÎNCEPUT
112
...cântă cucul jos în vale
eu m-am tot pornit pe cale
şi de nu-s – şi de n-oi fi
lutul mi s-a primeni
cu fluturii am zburat
lutul mi s-a luminat:
am pus rană lângă rană -
şi-am topit mai mult de-o iarnă!
răstignit-ai răstignit
pe mine m-ai fost găsit:
stăm pe cruce – amândoi
munte de raze – cât doi
rază rană – rază rană
vei fi price şi dojană
rană rază – rană rază
munţii lumea luminează
...cântă cucul sus – în deal
lumi trec valul după val
lumina de min' s-agaţă
în colind – o nouă viaţă
pe-unde inorogi albesc
am învăţat să orbesc
numai Harul să-l zăresc
numai pe Crist să-l găsesc
bucium sună a plecare
dumic zare după zare
113
până la heruvii-n zale
de-unde nu mai este cale
las în urmă sfânt văzduh
nu bociţi toţi cu năduf:
nu m-am născut pentru mine
ci s-aduc în car lumine
car de stele şi de cruguri
umple ceru-ntreg de pluguri
ca să are nouă brazdă:
pentru asta – Crist e-n caznă
prunc a fost – acum e pisc
corbul îi aduce-n plisc
apă moartă - apă vie...
...de-aici – Cartea mea se scrie!
...apă vie – apă moartă
Cântul porunceşte-n soartă!
e Hristos – Cântec Colind
nu mai trecem zgribulind
ci trecem - vrăjit – în strune
şi cu rele – şi cu bune
...ne primiţi – nu ne primiţi
toţi - voi - fi-veţi izbăviţi
căci păcatul-cucuvaie
Crist îl 'nalţă în văpaie!
***
114
12-VOIEVOZII SFINŢI POGOARĂ DE LA STÂNE
voievozii sfinţi pogoară de la stâne
voievozi daco-valahi din vremi bătrâne
cămaşa morţii – hotărâţi – o-mbracă
să fie Neamul lor ca o prisacă
voievozii sfinţi se bucură şi luptă
vin cu Lumină revărsată – când ea-i suptă
duşmanii se topesc în mâl-duhoare
când voievozii vin – în plai – cu soare
nu mai „votaţi” - nu mai plodiţi minciuna:
voievozii vin să ardă mătrăguna
ei - Cavaleri Lui Crist - încălecară
şi vin din ceruri să ne spele-ocară...
...oare câţi credeţi – voi – urmaşi de Kogaion
că – în sfârşit – s-a resfinţit ION?!
***
13-VOIEVOZII NEAMULUI NOSTRU
ei sunt crescuţi din lùturi şi ţărână
sunt Voievozii apogeului de mir
făcuţi sunt doar în locul ăsta să rămână
să-i dea lumină – fir de patrafir
ei sunt crescuţi din piatră şi pădure
Voivozi sunt Vulturilor – Epopeii-Munte
înalţă Neamul în Război şi-n Nunte
şi se pogoar' în Mare – pân' la hale sure
115
iar Soarele şi Luna – pe umeri li s-aşează
ca două coţofene gemene-n amiază
şi frunzăresc - alene - istoria străbună
ca pe-o poveste: rea întâi – apoi iar bună...
...voievozi au fost – au ars – acum le-aud doar goarnă:
dar unde-s tocmai azi – când vântul ne răstoarnă?
***
14-PORUNCI – LOGOFETE!
...eram ascuns în tufiş – ascultând zguduirea
de tropot şi chiot şi sfinte blesteme
e plină pădurea – în noapte – de firea
voivozilor noştri: simţim noi îndemne!
e plină pădurea de rime cumplite
lumină ca ziua – pustiu de ispite
voievozii aflară bătaia de joc:
pe marii călduţi trag în ţeapă – cu foc!
„porunci – logofete - -s să zvârli reaua pană
şi zale şi paloş să scoată-a ta rană:
cu Luptă se capătă Frunţi de Aramă
supuse nicicând: Sfânt Biciul - rău sfarmă...”
...şi Crist-Vânătorul poemelor slabe
se-arată cu Craii – iar nu-n patru labe!
***
116
15-NU TE MAI IZMENI – CERCETĂTOR DE
CLOŞTI !
pentru o Românie dulce şi-mpăcată
era suficientă o sonată... -
...dar pentru răstignit-scuipata Românìe
nevoie-i de cutremure – furtuni şi agonìe!
patriarhala Valahìe de-altădată
răbda deasupră-i bolta înstelată
dar Daco-Valahìa-asasinată
îţi cere să te sui lângă Hristos – pe dată!
Valàhia - congestionată şi fierbinte
îţi cere – stoluri – sacrificii sfinte
să scoli şi morţii din morminte
şi să răscoli Voievozi – Bour – Colinde...
...nu te mai izmenì – cercetător de cloşti:
vremea-a venit Patria să-ţi cunoşti!
***
16-REÎNVIATA EPOPEE DACO-VALAHĂ
(în cinci cânturi – cu PROLOG şi EPILOG)
a-PROLOG
„...la-nceput a fost
Cuvântul – şi Cuvântul era la
Dumnezeu – şi Dumnezeu era
Cuvântul (...) Toate printr-însul
s-au făcut – şi fără Dânsul
117
nimic ce-i făcut – nu s-a
făcut...” (IOAN, cap. I, 1-3)
...un Singur Creator şi-o
Singură Creaţie – Creaţia fiind
de-a pururi repetată - şi iarăşi Ea-Creaţia fiind
Însuşi Creatorul
nicicum dăbălăzata – vicleana
periculoasa Treime...
...un Singur Creator – o Singură Creaţie – şi-un
Singur Neam – MISTICĂ
RĂDĂCINĂ – fără de
Nume – ci doar cu
Sfinte-Atribute: „Dac” – „Get” – „Carp”
„Trac”...
din MISTICA RĂDĂCINĂ – Pântec al
Creaţiei – MAGUL
KOGAIONULUI - se iscă minunea
Ramurilor (...Copilele Neamuri cu
Nume...) – ce se vor usca-preschimba – din
nou – în ROATA FERICEI RĂDĂCINI:
Singurul NEAM – al tuturor
tărâmurilor
...şi pentru că acestea TOATE ACESTEA trebuiau să
poarte – spre născare -
RÂNDUIALA – adică să fie
Revelate: Graiul
118
le-a rostit TAINA SUPREMĂ: să li se spună (precum
se şi cuvine în
turmele Constelaţiilor Astrale – mereu
schimbându-şi – tot
ROATĂ – păşunea):
HRISTOS!
...în Cumpăna Veciei stă – cu
LACRIMI DEMIURGICE
pe-obraz: Stăpâna
Schimbătoarelor Semne din
Constelaţii (...fiecare
LACRIMĂ e-o Mătanie-de-Lume!): EA
Muma tuturor
În-fiinţărilor Sfinte:
COSMICĂ MUMA - MARIA!
...iată singurul ADEVĂR – DEPLINA
MĂRTURIE!
...de-aici începe
Credinţa – se isc'
Credincioşii-Popoare...cărora Grai-Sfântul -
GRAALUL - le-a fost
dat o stânjenitoare
(...şi
cu prea multe - uneori
de tot mincinoase – dar totdeauna
ostenitoare - omeneşti tălmăciri ...rătăciri...)
ruşinoasă poreclă: „ISTORIE”...
fără Crez – fără
Glorie!
119
***
b-CÂNTUL ÎNTÂI
...când vezi atâtea mii de lănci – plecate SLUJBEI –
deci mii de credincioşi
în Pisc de Neam-Rădăcină - mii cavaleri cu plete-arzând
– supuşi în rugăciune
(...eroi cereşti – monahi divini – altfel nu îndrăzneşti a
spune...!)
nu-ţi poate-n minte gând veni c-am fost cândva ruşini –
şi porecliţi
(...cu fieru-n ochi ne-au umilit – batjocorit - mii - draci
holbaţi - scabroşi...):
şi-ngenuncheaţi pieirii-n glod: „popor de căcăcioşi”...
...crunt năvăleam – prăpăd făceam - în piept duşmàn – cu
spade mari de fier
un Făt-Frumos – sălbatic zeu - era-ntre noi oricare
cavaler
necruţători - zdrobeam păgânii sub copite: ca ploşniţe
strivite
plesneau coifuri: cu desfătare-ascultam aste muzìci
potrivite
...şi au venit – iar – vremuri de duhoare: ca umbre
blestemate
prin mâl de Styx-uri bântuiau umbre cu sparte-armùri –
temute şi vestite
cândva... – ...acum – doar doage de butoi – peste cap
date roate...
...dar iarăşi ne vom răsculà – dezlănţuite uragane –
valàhe àrmii
120
în abìs de Gheenă-om 'napoia pe demoni! – iar noi:
SFINTE HÀRPII!
...şi – în triumf – aduce-vom – valàhii – în alba noast'
Cetate
mii de trufìi-stindarde aurite – smulse în luptă cu
dreptate
...vom fi iar zei fulgerători – copìi de-eroi – cu Crist în
cap de oaste
lumini de ametìst trezi-vor – pe ziduri – fecioare mândre
– caste...
***
c-CÂNTUL AL DOILEA
...pe când nu se zărea în lume chip de om – aici erau
ÎMPĂRĂŢÌI
aici – Miezul Cosmicei NUCI – tărâm al celor precum
CANDELI: şi blânzi – şi treji – ...ENTELEHÌI...
cu fiarele grăiau năvalnic – cu păsările ciripeau – unìcă
limbă:
oameni în fiare-păsări – păsări în oameni – ca-n
MENUET CELEST – se tot preschìmbă...
...dùduie universul de MINUNE
şi limba-n Cer de Gură nu bìruie a spune...
...iar Raiul Înmulţirii-n Destoinica Diversitate –
-al Minunii Chip de Cetate
OAMENII-PĂSĂRI sacru-l armonizau:
prin LIRA ORBITOARE - vrăjită-n Empireu –
ORFEU-
121
HRISTOS-ZALMOXIS – câmpi-munţi şi OAMENI-
FIARE – PĂSĂRI-OAMENI - firesc - SINEA şi-o
REVELAU!
...ăst Rai avea – în mijloc – Munte Ascuns şi Sfânt –
unde se-mperecheau ENTELEHÌI - cei vìi
cu cei încă „ne-vii” - PREA-VII:
iscatu-s-au ARHEII „PROIECTANŢI” – Tipare
Dindevreme spre Târzìi...
...da – în mijlocul de Rai - Munte Ascuns şi Sfânt
Tărâm şi Măduvă Luminii – El – MAGUL - Suprem
Cânt:
Lui se-nchinau mii Păsări – şi Îngeri-Flori - cuminţi
Bondari de Vânt...
*
MAGUL-CUVÂNTUL
stăpâneşte Vântul
Duhului
Văzduhului
din CRĂÌIA STUHULUI
ÎMPĂRATUL CÂNTULUI...
...uluieşte NEAMURILE
deschide-n CER geamurile!
*
...Izvor de Neamuri – Ùnic Copac Cunùnii –
demiurgìe pură:
aici domneau IUBIREA – şi HARFA MAIESTĂŢII...
- ...nimic nu-nchega ură:
erau PLUTIRE şi PISC ÎNŢELEPCIUNII – măsură
dumnezèie:
nu se-arătase Şarpe – nu uneltea Minciună – nu
sfredelea Femeie...
122
...îşi înfrăţeau văzduhul doar Duhuri de Lumină şi de
Miresme Rare
în Horă jucau Zâne – în Pisc roiau EROII: nu erau
Zare-Stare!
...Încununàtul Lumii - El – MAGUL ARMONÌEI -
păzeà - spre Ceruri - PÒDURI
pe care – prin CĂDERE – veni-vor - în prisosuri – şi
beznele-noroduri...
***
d-CÂNTUL AL TREILEA
zei-oameni – cu Zeul Suprem generos răstignit
(El – Rădăcina Lumii-aici – în Sacră-mbrăţişare –
mănos - TOT a-mplinit!)
popor cu sufletul în ceruri – senìn şi deplìn mântuit
cu trup c-argintul strecurat – deci fără de mormânt
având în fire fraţi-fiare-îngeri – Lup-Ursul - Flori şi
Cânt...
au fost lăsat puhoaie-neamuri-crengi - fel-chip de i-au
numit:
„poporul Căii Drepte” – „poporul Luminat – fără
amurg ori rest”
„popor ce îl iubeşte Zeul – la dânsu-l cheam' - pe
Numele-i de Lup Celest”...
...dar ei rămas-au strânşi în jur de MUNTE-ASCUNS
unde-orice taină MAGUL le-a tălmăcit-pătruns...
ei au rămas – extatici - cu îngerii în Horă
popor de Raze-Duhuri – ieşit cu tot din Oră
ei şi-au păstrat Comoara de-Nţelepciuni Divine
şi-au scris pe Cer şi Piatră despre Lumini şi Bine
ei – Primii OAMENI-CARTE – din şirul de noroade
123
nu au impus nici raza – nici vatra – nici mintea cu
iscoade
nici Cer de Rugăciune – şi nici măcar Cântarea
nici pe-ORFEU-TAUMATURGUL – care-mblânzeşte
zarea
şi PÒDURI NE CROIEŞTE ÎN CUVÂNT – să stăm –
iar – la taclale
cu CEL CE ESTE – ce-şi ocroteşte Neam – din Deal şi
până-n Vale...
...voiau – cum Crist-Zalmoxis – să-şi afle Pace-Iubire-
Sărbătoare
singuri: în fremătaţii Îngeri – în Păsări - cât şi-n
Floare...
GRAÀL-TRANDAFIR-FOCUL se-aprinse-n munţii
loru:
Sfânt Sânge-ademeneşte Moartea - ca să aflăm ce-i
DORU'...
...dar îmbeznaţii lumii n-au priceput: sub nas
DACUL le dăruit-a raiul – dar ei fac răul pas:
...voind să-nveţi Lumina – când nu ai suflet – lesne
te poţi trezi în vrajbă – războaie – scârnă - bezne...
prostul îşi strică Vatra – strigând după căldură
când Focul e în Duhu-i – iar nu în bătătură...
***
e-CÂNTUL AL PATRULEA
...e ca un ROŞU MAC în hardughìe – nevinovata
Valahìe:
el – MACUL ROŞU - creşte peste bălegarul – zvârlit în
Chip: „Viţel-de-Aur”
dar străpungând în Omenie – ca un Sălbatic TAUR...
124
...Potop de BANI sunt ZEII ZILEI: un mâine nu mai
este...
nici Cer – nici Crez – nu tu-Adevăr – desfiinţate Creste...
Demonii-şi pun pe chip chiar Masca Celui Ce-Izbăveşte
pentru ca – păcălind popoare – să pară...”CEL CE
ESTE”...!
...dar MAGUL – dincolo de nori – nu lasă vârşa să
sufoce
pe cei ce-s DACI – adică sunt Lumină: pentru ei – Voce
de Dumnezeu s-a fost iscat –
şi-l sfinţì – iar – în Munte - pe MÌSTICU-MPĂRAT!
...din ÎMPĂRATUL LUMINAT - născuţi Voievozi
Smaraldului Zeiesc
Mariei-Sfintei Mume-a Tuturor – COSMICĂ-
ICOANĂ - se-nchină - se smeresc
dar scormonind şi-aflând - în ŞANŢUL AURIT AL
FALEI (...Duh lunecat - în gineceuri - pe grea trufia DALEI!)
Momiţa Crimei-FARISEII - toţi Craii se cumplesc:
îşi isc' îndat' Coame de Leu – Ochi-Foc Merèu: Şacali şi
Hiene pe
Rug Ceresc - se rumenesc...
...astfel se-ncetinì şi mersul celor multcopitaţi – cu cozi:
ăşti demoni apucar' de răsfoiră - însă - vicleni şi iute -
Cartea-Munte
Cartea dintru a Zeului FRUNTE
Cartea ce scrie-n VALAHÌE (...cine e Magul şi ce face – cari dintre stele ŞTIE...):
...semne strâmbate ne orbiră! – ...Crezul noi nu-l
uitarăm însă:
SFINŢII VOIEVOZI se răstigniră – cu inima străpunsă
125
de mii de fulgere-vedenii: LUMEA DE-AICI - ÎN RAI
AJUNSĂ...
*
...suntem un Neam de Voievozi – scris în Hrisovul
Luminat - de PAJURA-nţeleaptă
suntem un Neam de Voievozi – suim în ZIMBRI –
Drum Răstignirii – Mântuire DREAPTĂ!
...suntem un Neam de Voievozi – pe Umeri cu
LUCEFERI – iar în Frunte
LUNĂ şi SORI purtăm - BINECUVÂNT: strămoaşe
Basme - Mitele Cărunte
fac iar din noi SFINTE LUMINI - de-a dreapta şi de-
a stânga MISTICULUI MUNTE!
*
...urgìi venind – furtuni schimbând – toţi am orbit -
pierzând Sfânt Adevăr
Glas de FEMEIE-DEMON ne-a fost întors pe-EROU-
ADAM - la JUMĂTATEA-MĂR
şi-n nevăzut – cu sila – mârşavi noi i-am trecut
(...cu braţul ciung şi blestemat - nedrept şi mut!)
pe Craii Lerului din Ler!
„de nu te-ai fost păstrat în PATRIE şi-n CREZ –
preschimbi Auru-n Fier...!” - se auzì– iar -
Sfânt - Vocea din Cer...
...oare aşa rămânem – pùruri – òrbi fără de-ariàdnicele
şnururi?
oar' ceaţa-o prăpădì minuni – tot leatu-nvăluind în
bezne-suluri?
oare tot îngheţaţi în suflet – tot tremurând şi tot spurcând
vom pângări agheasma-n rouri – cuminecarea
ascunzând?
...ne-ajunse faţa ca izmana - ne ştergem dosul cu Icoana
126
ne ploconim – lingăi – la idoli – ne ploconim către
MOLOHUL
...ca robi - noi
(...ajunşi popor de oi... )
vrăjiţi - pe PARAZIŢI-ZARAFI-FARISEII
(...cumplită e MAGIA NEAGRĂ!) - tot ascultând... –
năpârlit-am – slugarnic - toţi LEII!
...din umblători - NOI-OI – scârnă cu viermi
mâncând!
...oare-i vom închina şi De Cer Rana
(De Lacrimi Geana!) celui CASAP ce-a preschimbat Altar în Criminală
Piaţă
(încă de dis-de-dimineaţă!) –
şi-o tot face pe Groful?!
...dar – oare – MUNŢII şi CĂRUNŢII nu-i auziră
„groh”-ul?
...orbiţi şi arşi de-a' Dracului sudori – scrumiţi Minciunii
– fost-am mâloşi
am tot tăcut – şi-am fost fricoşi – nu fost-am generoşi
năuci fără de SLUJBĂ - duhnind urdori – lingăi hidoşi
în gudurare-AM ACCEPTAT SFINŢI SĂ NE
VINDEM ŞI MARTIRI – LA PREŢUL
DE...LEPROŞI!
...ne strecuram – jalnici strigoi – pe lângă garduri de
nevoi
tuturor dracilor – şi nu pe rând – ci dè-odàt'! – le-am fost
umili slugoi...
...şi-am fost ruşini! - la toţi le-am fost părut – pe drept -
„popor de căcăcioşi”!
...lingăi şi peregrini prin lăcomia stearpă – -imbecilii-
odiòşi!
127
...dar asta-i „balalaică”-istorică – netrebnică la strună!
- nu NEAMU-N VÈCI DE RAI
Cel care – necontenit – închinatu-s-a DOINEI –
PREASFÂNTULUI NAI!
...şi colo-n Pisc de Munţi-Părinţi au stat mulţi DREPŢI
ascunşi – veghind la Crez
şi-au păstrat Neamului - ERMIŢII – intact – chiar
Sfântul-Miez
...dar l-au păstrat cumplit luptând - cu MOARTEA
FIRII şi cu SOMNUL:
să nu se facă de ruşine Neamul – ce-a fost primit
SACRA MENIRE (...de-a fi MINUNII FAR - PREPELEÀC
RÂNDUIÈLII - mereu ÎN PISC DE FIRE
de-a fi FĂCLIE RÙGII spre RAZĂ-A OMENIRII...)
– a ÎMPLINIRII!
...tocmai în Rai – la DOMNUL!
...căci CRIST-ZALMOXIS ce-ar fi zis – la Dreapta
Judecată
de-am fi venit precum beţivii – cu gura-n pântec şi-n
privată...? –
spurcând cu somn Lumina Lumii – de Hristos Înviată...?
...iar MONASTIREA LUI MANOLE – cum s-o laşi
părăsită
şi vàrvar pustiìtă - pururi cernită – pururea-n risìpă – sub
Blèstem dărâmată...
din crâncen ochi - pierită...?!
***
f-CÂNTUL AL CINCILEA - ULTIMUL CÂNT
...vor fi cutremure – pârjoluri – mìstice sinucideri
128
şi dispariţii în neant – torèntele de zoaie
din suflet-lume-nchipuită - de-a-ndosulea: demonii-
iscaţi - lideri!
...ziduri de munte prăbuşite – lăsând în mijloc Piscul...
Demonu-şi freacă gheare-n hohot – şi tot mai mult se-
nfoaie:
delir – poduri la mijloc rupte - peste prăpăstii - riscul
de-a mârşăvì seninătatea-n catran - lătùră infernală...
Broscoiu-n frac – trident cu mandolină – maestru e de
gală
Aspìda se încolăceşte-n imnuri cu ucigaşă fală
Scòrpia scrie cu otravă – în rostu-i de cerneală...
Nisìpuri cuprinzând palate – Castèle cu Şopârle
Arhangheli cocârjaţi în pivniţi – ca nişte-argaţi-codârle...
...nu vor mai fi BĂRBAT-FEMEIE – ci doar o
stârpitură
un gnom asexuat – moluscă din scăldat perete – pururi
scornind la ură
o caracàtiţă-plachìe – orìbilă în formă... - ...în Duh: nici
scuipătură...
...dar toate s-or opri deodată: o VOCE se aprinde
glodoase ceţuri se scrumiră – şi masca se desprinde:
e MAGUL încercării noastre – venit pe curcubeie
să dea Lumină unde-s bezne – Molohul să-l încheie
din invertire să rămână – pentru Statui – Scânteie...
...a strâns tot MIRUL DE LA FLOARE – şi-a fost
chemat ERMIŢII:
pe loc a preschimbat Minciuna - -n VĂRATICE
SOLSTIŢII!
...căci Neamul pururi fuse-n Raiul – neprihănit –
seninul
129
dar ÎNCERCAREA – chiar cernită – a scos din noi
Veninul:
a scos Veninul cu Duhoare – veghind VENINUL
RENĂSCARE!
...MISTIC VENIN CE-AUREOLEAZĂ MARTÌRII
ŞI VOIEVOZII:
cu Sânge-i scris în NOUA CARTE: cei Răi - devin
Neròzii...
HRISTOS E MAGUL: din cenuşă reface Soare-Lună
Orăcăitul îl preschimbă în DOINĂ – VRAJA-
STRUNĂ...
...în Pisc e Neamul DAC-DIN-FIRE – iar Firea e cea
bună...
...şi-ncepe astfel un nou Crug – în care Valahìa
e CANDELĂ PENTRU CEI ORBI – dar dezlipind
Orbire:
Lumină din Lumina noastră – vin – iarăşi – vin popoare:
peste gunoaie reveleze-şi – din nou – MÌSTICĂ
SĂRBĂTOARE
dar Lumânării-Valahìe toate-i sunt cerşetoare
de Crez – de Patrie-Minune – mai mult: de
ARMONIE
de Bucurie şi Nădejde – în SFÂNTA-LE FRĂŢIE!
*
... Leagăn de Raze: ZIMBRUL – în spinare
poartă Muntele-Ascuns – Văpaia Lui Cărare!
zburând în 'nalte ceruri – jos PAJURA-ocroteşte
Mistic ARHEU-Voivodul : Crist ninge FOC pe
creste...
***
g-EPILOG
130
...crunt năvălim – prăpăd noi facem - în piept duşmàn –
cu spade mari de fier
un Făt-Frumos – sălbatic zeu - este-ntre noi oricare
cavaler
necruţători - zdrobim păgânii sub copite: ca ploşniţe
strivite
plesnesc coifuri: cu desfătare-ascultăm aste muzìci
potrivite
...şi vor veni – iar – vremuri de duhoare: ca umbre
blestemàte
prin mâl de Styx-uri bântui-vor umbre cu-armùri –
temute şi vestite
cândva... – ...acum – doar doage de butoi – peste cap
date roate...
...dar iarăşi ne vom răscula – dezlănţuite uragane –
valàhe àrmii
în abìs de Gheenă-om 'napoia pe demoni! – iar noi -
sfinte hàrpii!
şi – în triumf – adùce-vom – valàhii – în alba noast'
Cetate
mii de trufìi-stindarde aurite – smulse-n luptă cu dreptate
...suntem iar zei fulgerători – copii de-eròi – cu Crist în
cap de oaste
lumini de ametìst trezim – pe ziduri – fecioare mândre –
caste...
*
...şi-aşa se deapănă – pe ROATĂ – lumi după lumi –
POVESTEA (de Soare-Lună CUNUNÌA!) ce-şi are-un cap în SFÂNT-DACÌA – şi celălalt – în
VALAHÌA!
131
...între-aceşti Doi Poli (Acelaşi LOGOS!) – cu-
mbelşugare se veşmântă şi se-avântă NOCTOMAHIA -
şi îşi revarsă
HARUL-POEZIA – Sfânt
Izvorul: DUMNEZEIASCĂ - OMENÌA!
*
Cer-cu-Stele – Cer-Oglindă
Hristos a ieşit în tindă
şi ascultă-a noast' Colindă:
uite – Meşterul Tâmplar
Răstignitul – Sfânt Plugar
ciopleşte COLINDA-N GRINDĂ!
veniţi toţi – orfane Neamuri
să luaţi Lumină din Ramuri
Lumină din FLORI-DE-CÂNT:
NOU MANOLE-N JURĂMÂNT!
...VALAH-CU-CER – nu mormânt...!
***
17-URMAREA IEŞIRII DIN NEAM
demenţa – jalnica demenţă
când tot ce crezi: nesfântă-absenţă
când râzi şi plângi fără de lume
când te consumi în ample spasme
care-şi prefac glasul în basme
...în jurul tău – coclite dune...
nu e viziune - Poezie
nu sunt vigori de Neam şi Nume:
e singuratică-isterie
strivită între cer şi glie
132
...în jurul tău – coclite dune...
nu e nici vis şi nici minune
nu e nici cânt – nu sunt nici strune
treci nori înşelători prin minte...
la urmă – negre plăci - morminte...
...în jurul tău – coclite dune...
ce tristă moarte fără viaţă
o negură d-eternitate
din care nu-ţi clădeşti Cetate
ci doar deliruri de paiaţă
un craniu cu găvane sparte...
...în jurul tău – coclite dune...
boceşti în sec – aştepţi comete
dar sub picioare n-ai pământ
ajungi coceanul de ştiulete
nici gând – nici grai nu ai în rând
te zdrumici fără rost – în vânt
...în jurul tău – coclite dune...
demenţa – jalnica demenţă
cu amânări fără clemenţă
n-ai rădăcini – seva-i uscată
nu ai tovarăşi nici strigoii
nu vezi – n-auzi cerinţa Vòii
...în jurul tău – coclite dune...
e prea târziu să ceri un umăr
nu eşti măcar demonic număr
n-ai grai – n-ai strai: nici nu exişti
când chip de om tu scuipi – nu mişti
133
când fraţi de mumă îţi ucizi
te-or urmări în somn – livizi...
...deja la gură îţi ies spume...
...în jurul tău – coclite dune...
***
18-PRIVIND PE FEREATRĂ
privind pe fereatră
văd - deasupra DACO-VALAHIEI - cruguri
schimbându-şi – cu grabă-nmiită
plimbarea – mersul şi
sensul: o nefireasă şi înfierbântată
grabă – pe toţi – şi pe mine – mă mână - ne
mână – spre luminoasa
fulgerătoarea de demoni
treabă
se pare că Domnii şi
Feţii Frumoşi – dar şi
Craii – după trecerea lor în
rândul Arhanghelilor - nu-s lăsaţi – nicicum - de
Crist a fi
trândavi – ci cumplit de
harnic lucrează – cu negrăită
râvnă stăpână – grijind în altare - pentru
Luminata Săptămână...
fiece Duh de Voievod – scos - de îngeri - pe uşa din
faţă - nu se
răsfaţă – ci
se-apucă de treabă – spre a-şi călăuzi şi
134
re-ncălzi - până la
incandescenţă - Neamul
său – scopit de mult prea indecenta
decenţă... - ...ofticoasa
prudenţă
voievozii DACO-VALAHIEI ard cei mai harnici – în
stelele lor: eu deja simt – în nări
sporul lor - de fierbinte
şi de chiot
ne-cuminte
aşa că lepăd degrab'
Peana din mână – îmi pun cu tot
şartul - Şorţul – şi
deschid – îndat' - Covălia!
curând – baroase şi oase de duşman
fărmate – îmi vor confirma
meseria
curând – toţi câţi îşi lasă Plugul – pentru
Paloşul Plăţilor Drepte – cu totul riguros
Chitite - cu vârf şi-ndesat
plătite – îşi vor confirma
Sfânt Meşteşugul!
***
19-RĂZBOIU-I SĂ NU-ŢI UIŢI SFINŢII MARTIRI!
nu mai „votaţi” – ci lăcrămaţi rugare
căci Crist a ars pe Cruce Sfântă Lumânare
pentru DACO-VALAHIA aprinsă în icoane
135
plină de focuri 'nalte de Martiri – amvoane!
„Martiri” - nu „democraţi” – ei îmbrăcară
cămaşa morţii – cu gând spre Sfântă Ţară:
văpăi de jertfă cheamă-ntreg poporul
NEAM să se-nalţe – plumb în AUR - sporul...
nu tot cârpiţi – ci revelaţi - manolic
din vise-nsângerate – bolţi spre crezământ:
nu voi să-mi ţeseţi flecăreli – bucolic
ci Spada-n mâini vă fie Foc şi Legământ!
...popor sărac şi fără de-amintiri
războiu-i să nu-ţi uiţi Sfinţii Martiri!
***
20-HORA BUCOVINEI
Bucovineana Horă plânge
departe e – şi iar se strânge
e cântec vechi – din regi uitaţi
odat' cu grâul semănaţi
fiică de voivozi – Cântarea
plânge c-un ochi – dar cel'alt râde
lucrarea duhurilor hâde
nu s-a lipi – în toată zarea
Hora Bucovineană plânge
lacrimi şi-ascunde – însă - -n pumni
atâtea răni – atâta sânge:
cântarul vremilor se frânge
...din veac se răstignesc cununi...
136
dar munţii ne surâd – şi-s falnici
căci Ştèfan-Vodă-a dat Cuvânt:
a pus răzăşi în ceruri paznici
Sfântul rămas-a-n Ăst Pământ!
Bucovineana Horă plânge
departe e – şi iar se strânge
umărul regăseşte umăr
ascund martirii fără număr
să nu ni-i ştie-n veci spurcatul
cazac pribeag şi fără lege:
din ceas în ceas – cuminecatul
e bici de foc – e bici ce DREGE!
când Ştèfan braţu-a ridicà
duşmanul se va spulberà
şi se va-ntoarce-n vânt pustiu:
mortul de veci e...doar sicriu!
Bucovineană Horă Sfântă
ne fost-a soră în urgie
duşmanu-i orb – dar Hristos ştie
că orice răni – raze frământă!
în legănări de val – pădurea
pofteşte la ospăţ toţi Magii
iar fruntea Horei nu-i doar una:
e Soarele – dar e şi Luna!
pământul Horei se sfinţeşte
căci pasul Horei hotărăşte
137
Grădina Maicii-aici să fie
din vecii vechi – în veşnicie!
această glie nu se vinde
cum nu ne vindem Sfânt Părinte
cum nu ne vindem legăminte:
durăm lumini – rugă fierbinte!
cazac spurcat – să-ţi intre-n minte:
pe unde calci tu sunt morminte
de voievozi – paloş de foc!
tu n-ai aici nici rost – nici loc!
n-ai ochi să vezi cum creşte-n suflet
credinţa-n Crist şi nou răsuflet
când Hora face-un pas şi vine
cresc rugăciuni contra jivine!
duşman sărac prin bogăţie
duşman bogat prin tâlhărie
veni-va o lumină vie
cu pustnici sfinţi şi voievozi
să facă rânduială-n sorţi
nu aştepta această zi:
menită-i a te pârjolì
te va preface-n iaduri mii -
păgân adus de prin pustii!
nu aştepta această zi
e ziua ce va resfinţi:
lacrimi – dureri şi rane grele
138
pe toate va preface-n stele!
vom fi din nou popor de munţi
cu trăsnete pe-a' noastre frunţi!
popor din astrul numit Jale...
din ceata moşilor cărunţi
vom re-nvăţa a noastră Cale!
nu plânge – Horă-a Bucovinei:
am risipit şi Moara Vinei!
iar sângele vărsat de crai
ne va-mbrăca în sfântul strai:
din nou – popor de împăraţi
lumini-cununi – pe frunţi de fraţi
Hristos fi-va-ne viersuire
iar Hora scrie-a noastră fire
cea Vie şi Adevărată:
n-o mai uităm – ...CĂ-N CER E PLATĂ!
***
21-PENTRU CINE S-ARATĂ HRISTOS?
se închină soţiei mele, Elena, pe 6 Decembrie, de Ziua
Sfântului Mare Ierarh, Nicolae
Motto: „Pentru cine – oare - s-arată Hristos
Când din inime - beznele-au ros cu folos?”
sticlind din munte-n munte bună vestea
că Magii iar s-au fost pornit la drum
proroace stele spun – pururi - povestea
pe care toţi – se zice - -o ştiu acum
139
un Prunc Iernatic lumina-va
ochii din lume - fără rost ori ştire
şi va-ndrepta spre raze nava:
din val răsare Cale de Uimire!
...acolo-n munţi – păstori şi turme
cetesc pe ceruri sfinte urme
pe Magii-nfriguraţi de vise
ei îi primesc cu porţi deschise...
...atât mister – atât frumos!
dar vatra noastră-i stinsă – jos...
***
22-NEÎNŢELEGERI FATALE
copìi înseraţi pe la poartă străină
vedem prin fereşti ispitirea-lumină
nu sùntem de-aìcea şi nu-i pentru noi
nici rază-ori minune – ci numai gunoi...
...de mânecă El – Răstignitul – ne strânge:
„nu plânge – copile – şi nu te mai frânge
AICEA ţi-e casa – iar nu prin gunoaie
AICI îţi sunt ochii – hai – vino-n văpaie!”
...e Străin – deci Îl scutură mâna-mi greoaie...
ni-e bine la còcini – acol' – printre zoaie...
părinţii ne-au spus s-alungăm pe Străinul:
degeaba-i El - Sânge: e Foc şi e Vinul...
140
òrbii părinţi ne-au cusut într-un sac
de-aceea-n ogradă – misterele tac
de-aceea în lume sunt bezne - declinul
şi toi e de iarnă – nu Crinul-Seninul...
...părinţi din părinţi – ascultaţi de strămoşi!
primiţi – prin copii – şi pe Crist – şi pe Moşi!
***
23-SINISTRA VAMPĂ
orfani de omenie şi d-erèsuri
maimuţărim – pân' sună jungla-n noi...
...Muntele – Cerul – măcar şi Doruri Noi
nu mai boìţi şi nu mai daţi cu drèsuri!
Sufletul - Duhul - parcă ies din sàuni:
neruşinaţi – năuci – ca nişte fàuni...
...să te păstrezi uman – ţi-e jenă şi ţi-e greu
când exhibaţi – ca la nudişti – vezi clàuni
cu Falusul în vânt – Grotescul Zeu...
...privesc stele spre noi – cum spre strigoi!
ia faceţi bine şi măcar pe Dumnezeu
nu-l angajaţi – la trepte-vă – trist vistavòi...
...nimic nu poate fi – de-acum - eroic - tragic
nimic de epopee n-are snagă:
o lume istovită – tot mai vagă
în schimonosituri nu mai găseşti foc magic...
141
...s-au stins luminile – hotarul dinspre Rampă
l-a cucerit - dement – Sinistra Vampă...
***
24-ARMONII SĂRATE (Colindul VRĂBIEI)
Sfântului Martir – Mitropolitul DOSOFTEI
Armonii Sărate
vin să ni s-arate:
Vrăbii ne-savante
ţopăie-elegante
şi le sunt...”servante”...!
...nu scrâşni – Călău
nu omorî rău:
omoară pe seară
pe Zeu să nu-l doară!
...Zeul într-o doară
din zid se strecoară
şi zideşte-afară
cuiburi de cântare
şi raze-n altare...
domnule Sulfină
viaţa este plină
cerul se înclină
mi se varsă – lină
în poale – divină
Cea de Taină Cină...
...Vrabia de asta ştie
preaplecată în urgie
vifor şi împărăţie:
142
pe crai îi cinsteşte
pe drac amăgeşte
colind îi şopteşte:
colindul opreşte
de-a mai întreba
de-a mai înjgheba
îndoieli depline:
...Călăul de vine
sau tace-n ruşine...
eu mă uit în pisc
la vulturi cu plisc
la hore de zâne
descântec de bine...
...cântaţi toţi Colinda
fùlgere Oglinda
să ştie Călăul:
nimeni nu-i vrea răul
numai să ne-ajute
numai să asculte
Stih de Minunare
epopei cleştare
cu Crinii pe scuturi
Trandafiri din luturi...
să dea ascultare
celui ce-i mai mare:
STIH CÂT ŞAPTE-ALTARE
împletind stihare
cât mări de tămâie
cât valuri de grâie
143
cât murmur şi nunte
cât soare în munte
Mumele cărunte
Pajuri dragi şi crunte:
să-şi cresteze-n frunte
Glas şi Grai-Cântare:
nu-i de-nmormântare
ci-i taină de-aflare...
...magii-l ţes la iesle
să scrie Poveste
despre munţi şi creste
despre codru – despre rai
despre sfântul nostru Nai...
...aşa va uita tocmitul
el – Străin Posomorâtul
să mai 'nalţe schela morţii:
Vrabia din gura porţii
schimbă după cântec sorţii
şi în loc de moarte
iese – vedeţi – Carte!
...Carte şi-un Colind:
Hristosul Cel Sfânt!
***
25-CALPUL CRĂCIUN (urări pentru zarafi –
venetici şi-autohtoni – laolaltă!)
dat la-ntors ca un palton
Cristul nost' de tinichea
144
Cristul nostru de carton
confiscat de buni zarafi
(...care pun còzii canafi...)
Cristul nost' – cu zăhărea
pus să vândă la tejghea!
nu de Naştere vă doare
ci de pântec şi unsoare
nu de Prunc şi nici de Magi
n-au casapii dor de fragi:
casapilor nu le pasă
nici de casă – nici de masă
de-orfan – văduvi - mahalà
care n-au nici ce mâncà...
nici de munţi aprinşi de brazi:
...ce Hristos - bancuri cu Magi?
pe sfoară pe toţi să-i tragi!
...cu explozii de neoane
cu-electronice zorzoane
etalate din avioane...
...”hai la Cristul de vânzare
până-ţi golesc buzunare!
hai la Moş – vă jumuleşte
şi de suflet – şi de deşte!”
...cât să mai răbdăm ăst cleşte:
fariseul de nădejde
cămătari cu rug de bani
pentru fraierii sărmani...
zarafii ce duc popor
145
la zalhana şi omor...?!
...Maica plânge şi-i străină
dar ne-a tot spălat de vină
...ruga Ei numai amână...
...aşa că vă ur de-acum
şi aşa – dar şi altcum
să nu scap crima în drum...:
vă urez urându-vă
vă urez – stârpindu-vă:
urătură din durere
din inimă şi din fiere
urătură şi blestem
pentru toţi ce-acum îi chem:
pentru cămătari de legi
pentru fùrii fără zeghi
pentru sacrul măcelar
mercenarul pe dolar
care – într-un ceas de milă
îmi ia Cer şi îmi dă silă... -
...al dracului-mercenar
cari de „sfânt” n-are habar
nici cât cucul de cuibar:
„să vă fie casa scrum
masa - fum
scuipaţi să fiţi pe-orice drum
iar recolta de sub brazdă
vi s-arate-n chip de iazmă
...să-nghiţiţi în sec grenade
146
în loc de snoabe-oranjade
şi-o să facem toţi o chetă
pentru scut anti-rachetă
să vi-l băgăm sub jachetă
cu focul pus la rozetă...
iar în borta pentru Duh
să vă dau eu foc la stuh!
să vă fie excrementul
excrement
abundent
şi permanent
fără vreun amendament:
cu poftă-l mâncaţi
şi din cozi mişcaţi!
c-au mai fost mai an – în urmă
cazuri de lepră - de ciumă:
pe toate le luaţi
şi vă bucuraţi
aeru-l purgaţi
şi ne mai lăsaţi:
toţi - cotul să daţi!
furàţi – măi ciumaţi
din cozi clătinaţi
şi-apoi explodaţi!
...la urechi cu-aruncătoare
de flăcări – bună răcoare
să muriţi deodată
să scăpăm de altă plată!
147
să muriţi grămadă
măturaţi pe stradă!
cu mùzică de flaşnetă
prelua-v-ar altă planetă!
dar-ar molimele-n voi
să mai ştiţi şi de nevoi
iar noi să vă dăm – şuvoi
leac: otrăvuri de bun soi!
daţi şi voi de ştire
blestemaţilor din fire
zarafi cu nenorocire
şi la piept – şi în privire:
să vă fie casa – masă
masa fie năsălie
pentru toţi cu meserie:
măcelari de ţări şi neam
arde-v-ar focul – prin geam!
iar la anul - în iad lat
vă vom vizita la pat
la cazanul cu c...!
...mânaţi – măi
pe căi de răi!
...şi mânaţi-i înc-o dată
cu harapnicul pe spată:
îneca-s-ar în privată
(vedea-le-aş gura căscată
înghiţind totul odată!) -
îneca-s-ar fără trudă
148
pe sămânţă şi pe rudă -
venetici cu-inimă crudă!
...cămătari
murdari
şi zarafi
tartari
flocăiască-vă cinci draci:
cu harapnic şi haraci
tratament să suportaţi
ca <<uncle sam>>-i şi cazaci!”
***
26-LUPUL DACIC
unde ne-aţi alungat Voivozii – venetici cu scai?
unde ni-s Sfinţii – cari cu Luptele Luminii ne sfinţeau
şi DRUMUL LIBERTĂŢII întâi ni-L arătau
din toate drumurile care duc la rai?
redaţi DACO-VALAHIEI splendoarea
şi paradisului ce-i scris aici – răcoarea...
redaţi mândrie – vitejie şi martiriu
în aste locuri unde azi e-un cimitiriu...
nemernici zgribuliţi de gândul crimei - lăcomie
iadul vă ardă pân' la Talpa-i – şi din Foc să-nvie
Voievozii noştri cei cumpliţi Arhangheli
...osânza voastră - venetici – nu-i bună nici la candeli...
...dar strig în van: DACO-VALAHIA e-n agonie
în urma-alaiului funebru – LUP DACIC să ne vie!
***
149
27-PENTRU CEI SINGURI ŞI ÎNSTRĂINAŢI DE
SĂRĂCIE
gândiţi-vă – acuma – -n Ajunul de Crăciun
la cei ce nu-şi mai pot vorbi graiul străbun:
săraci – străini – în noaptea fără mâine
plecat-au s-aducă plozilor din depărtări – o pâine
pe ce coclauri? – nu mai ştiu nici ei cum să cunoască
în Babilonul ce tot i-a scufundat...
icoana Maicii Domnului o au „palmat”
şi-n suflet – ruga-n sfântă limbă părintească...
în gaura de şoareci – ce li-e casă
şi-n întunericul plătit cu prea mulţi bani
mai au curajul – unii – să şoptească
o colinduţă vie – de când aveau cinci ani...
...gândiţi-vă – acum – de sărbătoare
că-n ţară – pe Sfânt Prunc - vestiţi în gura mare!
...şi nu vă-mpuşcă – nu vă toarnă în ciment
islamizaţii Occidentului dement...
***
28-SĂ INTRI-N PATRIE
sculaţi răzăşii toţi de prin mormânturi
şi Feţi-Frumoşii răstigniţi cuvânturi:
ei sunt eroi – aici şi-n cer - să li te-nchini -
schimbat-au glodul puturos – în spini!
150
astăzi – vor preschimba gunoiu-n sânge:
numai ei văd Patria că plânge
din nou – o Vale-Albă-a fi aici
martìrii ne vor lecuì de orice frici
ei nu întreabă niciodată – nu s-opresc
ei ŞTIU – şi simt – şi se rănesc
FIIND - s-au răstignit odată cu pământul
odată cu HRISTOS – Nou Legământul!
...să intri-n PATRIE – să ieşi din vrajbă
pun'-te-n genunchi – sărută fiecare fir de iarbă:
toate-au crescut din sânge de martiri...
...intrând în casa-mi – scuipând fericiri
călcaţi pe bùnii mei – dragi musafiri!
şi e păcat să mă călcaţi pe gură
căci veţi plăti cu viaţă – nu cu ură...
***
29-PENTRU TRĂDĂTORII DE NEAM ŞI PATRIE
rugaţi-vă pentru săraci şi buni
pentru bolnavi – popoare şi străbuni -
dar pentru trădători nu vă rugaţi:
altfel – în veci veţi fi VOI blestemaţi!
scoateţi zapisele cu sânge scrise şi păstrate-n lacrimi
şi arătaţi-le – stăruitor – lor - mamelor de iude:
nu le-au secat la timp pântec şi ochi de paparude
151
iar fiii – iată - vândut-au glia sfântă – sfinte patimi!
să se cutremure şi cerul şi pământul
muierile lor şerpi mereu să nască
nisip să bea – când li-e gâtlejul iască -
ei – ce-au stricat cu Neamul - Legământ
să aibă drept hodină – turbat vânt!
...când or muri – să-i scuipe-afară
biet vândut pământ!
***
30-NEFERICIT POPOR CE-ASASINEAZĂ...
nefericită Sămânţă-CAIN – popor ce-asasinează
alte popoare – iar peste stârvul lor - el urinează!
tu porţi - în veci – Pecetea CAIN - popor sinucigaş
cari minte – fură – treaz şi-n somn – la fel de laş!
şi-a-atras - ...de-AUR BLESTEM...! - POPOR-
BARABAS - ce-a strigat turbat:
„Hristosul să se răstignească! – chezăşie-ori dovadă
pest' plozii nòşti - Rouă de Crist să cadă!”
...şi – cum se zise – se făcu: Sânge-a plouat...
iar Sânge-Crima-ţi plouă-n veci – tu – Neam dement
ce singur şi trufaş te-nchini Satanei
tu – ce condamni – mereu – pe INOCENT
tot târguind cu dracul preţul „manei”...
...veni-va Judecata Cea din Urmă:
acest popor va fi-n ABÌS – nu-n Turmă!
...nefericit popor ce-asasinează...
152
***
31-IARNĂ DACO-VALAHĂ
e Iarnă peste Neam Daco-Valah – hrănit
cu Rădăcini şi Miere de Albine
copacii-s vii – gheţuri nu-ncleaştă râuri line
să cauţi în Munţi: afla-vei Răni de Răstignit
peşteri răspund în roi de constelaţii
turme şi oameni scriu tărâm de basme
zeii-ciobani fac – la ospăţ – libaţii:
străbuni comuni ne curg în cer – agheasme!
orice Cuvânt ne-avântă Rugăciune
Cântecu-l duce – prin văzduh de nea
acolo unde nu-i vreo cucuvea:
Privighetori doar îşi dau ghes la strune
...pe căi de Cântec – la Crist noi vom răzbi
cu cât mai Iarnă – cu-atât ne vom iubi!
***
32-CLAVECINUL VALAH BINE TEMPERAT
aici mă veţi afla cântând
şi când s-a stinge-ultimul vânt:
aici e Rai
aici mi-e Grai
şi m-am născut din Sfântul Nai
nu am lăută – am Cuvânt
cu care cânt:
153
şi ultim firul de pământ
mi-e sfânt...
...cu condei de stele
m-au scris cele iele –
de-am bolit a jele...
apoi Făt-Frumos
iarăşi Naiu-a scos
şi m-a înviat
din sunet curat
frate luminat...
...noi cântăm alene
Ler de Cosânzene
Argint de Sirene...
Pribeagul de Sus
Fratele Iisus
se oprise-n drum
pe gânduri - acum
gândurile - scrum:
Colind priveghează
Cunună de Rază
Raiul luminează
Nunţi de-aştri cuminţi
în Munţi streşiniţi...
...a trecut de noapte
nu s-aud nici şoapte:
Făt Frumos s-aşază
Maria e trează
Serafi ne urmează...
...Magii – în amiază...
***
154
33-POET ŞI ARHANGHEL
pământul ăsta are-ntr-însul Cântec
nu ca la alţii - unsurosul pântec:
pajuri se-aprind - mii vâlvătăi - în cruci de cer
e Ţară Fermecată - -i Vis de Ler...
pământul ăsta – închegat din sânge
ştie-a nuntì – a chiuì – bocì - a frânge:
Străbunul Înger vine-mi la fereastră
cu glas vrăjit – de Pasăre Măiastră
să-mi mustre şi purtare – şi uitare
şi să-mi desprindă dintr-un cui – din zare
un Zmeiesc Paloş – din Văpăi de-Altare
mă-nchină în genunchi – apoi – la luptă!
... din ţâţele de Mumă – mâncarea toată suptă
mă suie azi în flăcări: Arhanghel – cât şi Strună!
...acum nu mi-e ruşine de Jariştea Străbună...
***
34-CATRENUL VALAH ETERN
ars de stele – scris de fluturi
mă desprind din luturi
şi spre Tine vin – Iisuse
de gând să mă scuturi!
*
ajut grădini – Grădină fie
ajut Copacul să învie
ajut şi Floarea să-nflorească
155
în Miez de Dragoste Cerească
***
35-LOGOS DIVIN - PERFECTA RIMĂ A
NEAMULUI DACO-VALAH
albesc de har copacii-n munţi
arhangheli fac din spade - punţi
din vizuini - spre Empireu
e Alfabet de Dumnezeu
Logos Divin - Perfectă Rimă
spre Epopee se înclină
şi stele toate - fir cu fir
se-ntorc în INIMA – POTIR:
EMINESCU
***
IV - CARTEA
POETULUI –
156
RĂZBATEREA PRIN
BEZNE ŞI DINCOLO
DE CRIMĂ
157
1-PĂDURILOR
...pădurilor – voi - armonizatelor de
muzica silfilor – ondinelor şi
salamandrelor – nimeni
nu se mai gândeşte la
voi – decât ca la rentabilă
cherestea
...pădurilor – vrăjită muzica
voastră – nimeni n-o mai
aude – nimeni n-o mai
158
vrea
...pădurilor – de o vreme-ncoace – fără de
soroace - cad
stea după
stea – stea lângă
stea - şuvoaie de
nea...
***
2-LĂMURIRI
neînţelepţi toţi înţelepţii lumii:
n-aud în ceruri cum foşneşte stuhul
n-aud văpaia slujind pravila şi Duhul
n-aud nici clopotul tăcerii şi minunii
acolo-s gesturi cum a' flăcării desene
acolo e Iubirea deghizată-n floare
acolo e senin şi nu se moare
acolo cântă silfi curtând sirene
aici e poticnită-nvăţătură
plouând potop de crimă şi de ură
acolo nimeni nu învaţă – ŞTIE
acolo îngerii nu zac în colivie...
...Hristos e vânt şi ceaţă şi lumină
şi-L vede fiecare după vină...
***
3-ALTERNATIVE
159
sunt
o gazetă – sau
carne vie?
hotărăşte-te
mi-e silă de
voi – mi-e silă de
mine:
prefer să fiu ocean
dezlănţuit
(...cum se şi cuvine...)
***
4-POEZIA MEA
trăiesc din toate
fibrele fiinţei mele
răul – frisonez din
toate fibrele fiinţei mele
binele
nu mă plictisesc să
trăiesc – nu mă-nspăimântă deloc să
mor: intru pe fiecare
cărare – cu acelaşi inconştient temerar
picior
***
5-PRIVIGHETOARE CU OCHII ARŞI
Elenei, fiica mea, 5 Septembrie 2017
160
privighetoare cu ochii
arşi – tu vezi izvorul de
sânge al Cântecului care mişcă
enigmaticii aştri – şi
ochii tăi pârjoliţi de lumină plâng
secretul bucuriei de a-ţi urma
pas cu pas – în eteruri
Iubirea
privighetoare cu ochii
arşi – tu vezi pădurea în care s-a ascuns
Dumnezeu – şi
ochii tăi pârjoliţi de lumină – plâng să-L
aducă-napoi între
rănile Crucii
de toate lumile
povestitoare
privighetoare cu ochii
arşi – tu vezi răscrucea
din ceruri – unde soarta mea şi
soarta Lui – una
sunt – şi ochii tăi pârjoliţi de
lumină – plâng – înfundat
zadarul firii de
zeu – atoatevăzător
atoatefăcător
atoatepierzător...
***
6-VEGHEZ
161
vă veghez – pe toţi – de sus – masiv
precum cerurile – atotputernic
precum întunericul şi
lumina – laolaltă
pumnii mei – grei precât
toţi norii de ploaie – adunaţi în
suprema furtună – se sprijină – vag
ameninţători – sublim
tunători - de tăblia
lumii – gata să se
pornească – vijelios
apocaliptic - spre a vă
strivi
dar veghez atât de
vajnic atotcuprinzător – atât de
conştient de forţa mea
inimaginabilă – de nimeni
prădată – de nimic
înjosită – încât
senin Zeu – uit să vă
spulber – dintr-o singură
mişcare – pe toţi şi pe toate – în
nefiinţă şi
eternitate
***
7-SEARĂ DE TOAMNĂ
poveri de galben – răni de galben – seara
pădurea hăuleşte către Paznic
162
frunzişu-nnebunit goneşte vara
primeşte alduirea vântului năprasnic
s-a-nchis un cer – un altul se deschide
nenorociri proroace trec fluide
e-un joc sălbatic de efemeride
în care cel mai bun râde şi-ucide
măiastre ţipă lung în lună şi-apoi tac
le curge sângele din plisc – din ochi – din vise
sacru masacru bântuie culise
noi nu-i vedem decât pe cei ce fac...
...închide Cartea şi striveşte slova:
m-a bâzâit o viaţă – pupa-prova...
***
8-SPASMODIC – TOAMNA-ŢI STRÂNGE MÂNA-
N AGONIE
spasmodic – toamna-ţi strânge mâna - -n agonie
de parc-ar vrea ceva încă a-ţi spune
tu râde-ţi de dorinţa cea zurlie
presară-ţi ochii şi cuvântul cu-albe brume
cerul – piele uscată – te sugrumă
dar ultima-ţi suflare-i Poezie
venit-au cioclii – n-au aflat făclie
iar din cadavru nu mai e nici urmă
e toamna ta – cumplită moştenire
dar Duhul hulpav întru noi dumìcă
163
şi – din senin – un trăsnet ţi-e menire
cum şi-o trezire aspră – fără frică...
...luminile-ţi se scurg pe patrafir:
ai devenit veciei Craiul-Musafir...
***
9-VIZIUNE SACRĂ
o ulcică de apă vie – din
fântâna zânelor
munţii fulgeră
diamante – deschizând largi porţi către
paradisul amiezii – Poezia şi
iezii...
gânditor - vulturul se roteşte
ameţitor de
sus – binecuvântând cu umbra-i
tăcut
***
10-AŞ VREA SĂ FIU UN ASTRONOM
aş vrea să fiu un
astronom – să aflu - pe
ceruri - steaua unde se va duce
sufletul meu – sau
să mi-o aleg
eu însumi:
164
să pregătesc sufletul meu pentru
întâlnirea cu
steaua lui (menită sau aleasă...) – şi
la fel – să-i pregătesc
steaua lui – pentru a-mi întâmpina
sărbătoreşte – sufletul
meu - cu vorbe
alese şi
vin greu...
***
11-PÂNĂ LA PRAGUL PRIMEI CASE
picioarele plescăie – dezolant - prin
noroaiele-nnoptate
o ramură grea de ploaie-l loveşte-n
frunte pe Călător - stropindu-l
din belşug - şi cu Grăiri
'nalt spor:
astfel – îl binecuvântează - până la
pragul Primei Case
***
12-INCREDIBILA RĂBDARE
să treci pe lângă lucrurile
„comune” – din jurul tău – ca pe lângă
nişte ţurţuri de
gheaţă – enormi – gata să se
desprindă de pe acoperişul înalt – şi -
prăbuşindu-se-n gol (stil
165
kamikadze!) - să te schilodescă – numai pentru
a-ţi atrage – o clipă
atenţia: fiecare
lucru – socotit „comun” (...cu câte
prejudecăţi stupide suntem
neîncetat – aproape din naştere –
sufocaţi!) – îşi exprimă
surd – indignarea pentru că
treci pe lângă el – impasibil – cu
gându-n vânt - fără să-i bănuieşti
măcar – d-apoi să-i şi
asculţi povestea – poate chiar
groaza-i tragică - ignorând total
câte-a văzut „comunul” (!) – şi câte a
tăcut – atâtea
vremi – despre care tu n-ai ştiut şi nici
nu vrei a şti – niciodată
nimic...
...fii reverenţios – măcar – faţă de
aceste maladive
sensibilităţi „comune” (!!!) – care
încă mute – se-nghesuie – de-o viaţă – în
jurul tău – să-ţi – în sfârşit!
grăiască – uşurându-şi
astfel – sufletul lor – încărcat
monstruos – cu o
întreagă istorie a
incredibilei răbdări...
***
166
13-NICIODATĂ
pansamentul
nopţii – aplicat peste rana
lucidităţii
...chinuitor – spasmodic - somnul lipeşte
pansamentul de rană: niciodată
rana nu se va
cicatriza – cu seninul
uitării
***
14-FRUNZĂ ÎMBOLNĂVITĂ
frunză îmbolnăvită de
boli omeneşti: zace pe ramură – ca-ntr-un
pat de spital
toate frunzele o privesc cu
silă – fără să conştientizeze că epidemia
s-a generalizat
de mult - s-a instalat definitiv şi
absolut
(...pretutindeni...)
***
15-ÎNŢELEGÂND
două feţe – ale aceleiaşi
monede: viaţa şi
moartea
167
...mi s-a făcut silă de
amândouă – aşa că – la ceas
hotărât - voi
scuipa – din toate puterile (ca din
tun) – parşiva
monedă – în palma lui
Charon – ciungindu-l – făcându-l – astfel
invalid de vâsle
ca urmare – liber şi de
unul singur - voi începe să
hoinăresc – să
navighez – foc de
curios – printre hotarele tuturor lumilor
posibile – apărând când
vreau – dispărând
când îmi convine
***
16-ŞOVĂIELI ÎN EPOPEE
şi vântul şi pădurea galben se-mbolnăviră
e-o moarte fără bocet – o moarte fără liră:
în şanţuri d-epopee – foşnesc cu disperare
regeştile cadavre – prinţesele frunzare
văzduhul se-nfioară – pădurea se făleşte
cu armonia sfântă: dispare şi-amăgeşte...
...amiaza şi amurgul – egale-s în hlamide
ruină-i labirintul: un altul se deschide
suflării nu se-ncumet' să-i dea liberă cale
168
aezi nu garantează pentru scornita vale
ard focuri d-epopee – vâltori se-ntorc în sine
e la hotarul tainic oprire şi-mbrâncire...
...Hristos - Aedul Veşnic – a ars în cuvântare:
n-a-nvăpăiat şi Nava – să ne-avântăm în Mare...
***
17-CÂNTEC TREAZ
flăcăi de-am fost – ne-au cărunţit demènţii
aprig ne-au lănţuit minciuni – sfrenţìi şi vìcii
din flori de mătrăgună nasc delìcii
dracul dansează-n lume cu „clienţii”...
Crist contractat-a noi suplìcii...
...suntem ai nimănui – „indiferenţii”...
am înţeles târziu clòpotul ţării
de ce ne înecăm în toiul mării...
priveam năuci cum se prăvale Casa
sângele crimei 'l chiuiam bairam:
uitasem toţi de Răstignitul Neam...
... Sfântul Păstor îşi prăpădi Mireasa...
...dar ne-am trezit în prag de Paşti: ne ardeau plăgi
printre ruine mirosea-a jigòdii –
nu vremuià văzduhul Înviere...
nu pricepeam Cuvânt de Crist – nici Vrere...
...strămoşi ningeau din cer Arme-Psalmòdii:
prin ei recăpătăm nădejde – ochi şi vlăgi!
am încleştat – deci – palma-ne pe strajă
169
şi fulgerele-spade-au început să tune!
...aşa bătrâni – noi nu ne dăm pe-un june:
voievozii vin pe urma noastră – ca-ntr-o vrajă
nu suntem câte unul – ci istòrii:
sub pielea noastră ard vestìri de aspre glòrii...
...prin fum venit-am – steagul ciumei toţi să-l ştiţi
în patru zări de vomă azi plecăm – cernìţi:
lumea duhneşte-a umblătoare-n bacanale!
s-a fost mănat în deal lacrima Vìţei...
noi stăm acum cât punem dòliu pe haznàle:
ne-ntoarcem doar la Nunta „Mioriţei”!
***
18-CU FEROCITATE
nu fac parte din poporul de poeţi
n-am făcut niciodată parte din
duhnitoare şi-nfrăţite-n duhori
gloate – ci – pe toate – le-am pustiit şi torturat şi
predat - Morţii
sunt doar Poetul
Singurul
oricând sunt pregătit să invit Moartea la
Vals – din ochi îmi ţâşnesc
sincere lumini-pumnale - de
adânci reverenţe - către
partenera Dansului meu: cu ferocitate – dau la o parte şi
înjunghii pe loc - orice şi
pe-oricine se împotriveşte
170
Valsului nostru
sublim
cu ferocitate sublimă – degust îndelung
Adevărul: sunt doar
Poetul – Singurul
pe insula Morţii visez feroce – şi e
bine: paradisul pe care l-am moştenit de la Sfinţii
Tigri – e
aici – şi nimeni nu este - nici
nu-ndrăzneşte - să
tragă cu ochiul – prin
preajmă
miroase-a tămâie de proaspăt
sânge – vărsat
şi-nchegat - întru propria-mi
împărăţie
...şi pentru tot ce te-ai visat ori chiar ai fost
'mi rămâi - dator vândut - doar
mie!
***
19-VEGHETORII SÂNGELUI
între milă şi pumnal – am ales pumnalul
înarmaţi cu lumini – veghem SanGraalul
171
vânători – săgetăm a' trădării târfe
eu străpung – zi de zi – galbenele bârfe
vârf de munţi – oşteni crunţi – spintecă-ne cerul
suntem străji – când topeşti negura şi fierul
ulcer viu – sângerând – se desfac toţi zeii
vinderei de văpăi ocrotesc - azi - mieii
curăţaţi de strigoi – de nemernici – Plita!
cerneţi lumi de beţivi – deasă fie sita!
hotărâţi – sfinţi călăi – greieri mii – feroce
prin tăiş de-armonii trecem orice voce...
...de-aşteptat – săturaţi – ascuţirăm ceasul:
doar curat şi arzând – sânge umple vasul...
***
20-A FI ONORABIL
n-am cerut – nimănui – nestemata Cheii
dar în cer – drept răspuns – hohotesc toţi zeii!
nici făpturi şi nici lumi nu cerşirăm - unii
dar priviţi pe gealaţi cum ne ţin în funii!
noi - de jos – încruntaţi - ne sfinţim Cuvântul
ei - de sus - nici măcar nu ne mint cu rândul...
să-i slăvim pe mişei? – n-au decât tiranii
să-i respecte Creaturii - îngerii şi anii!
nu mă-nchin – nu mă rog – nu mă rup de frică:
judecând zeităţi şi meschine zâne
noi vedem – neuimiţi – cât le e de mică
172
lumea lor – firea lor – de celeste frâne...
...mai onorabil decât orice zeu din rai
de Legea-Început – nu fug: mă tot ţin scai!
***
21-CÂNTECUL LUI DISMAS
e fruct Hristosu-n rămuroasa Cruce
e Noul Fruct: nu-amar – copacu-l coace dulce!
ce-i răstignirea? – arătarea vieţii:
e Adevărul – ce nu-l ştiu bureţii...
pe frunte-Şi poartă – roşu – Trandafirul:
singurul nume pentru Sfânt Ofirul –
iar Taina-i dezlegată: nu e moarte
ci doar Întregul – niciodată Parte!
cu fruntea reazem de picioare-nsângerate -
îmi cresc Smaraldul – Cornul d-Inorog
mijloc de frunte: toate sunt curate
Cuvântu-i sfânt: cu mine-n El mă rog...
...e-atâta linişte pe Gòlgota măririi:
Dismas sunt eu – sunt Chipul Fericirii!
***
22-SONET AL BIETULUI POET
mult te-ai zbuciumat – mult te-ai frământat
173
lumea asta toată ţi-a fost un oftat
duhuri te-au mânat – vis te-a sugrumat
ai ajuns acuma la capăt de-olat
şi nimica-n viaţă n-ai agonisit
lacrima-n Hristosu-ţi – rouă s-a oprit
scris-ai rugăciune şi potir de floare:
amândouă scrisuri – sânge de răcoare
ca izvor bătut-ai stânci şi pietre-n noapte
doar pe Maica Sfântă o auzi în şoapte
te-a albit pe culme traiul cu zadar
ai ars multe candeli... – ...câte oare-n har?
...ai ajuns la ceruri – nodu-n gât se pună:
nu mai ai lăută – nu mai ai nici strună...
***
23-NE-CAPODOPERA LUI DUMNEZEU
Mărite Doamne – capodopera Ta-s munţii
pădurile – păsările şi florile
şi-n toată noaptea – privighetorile:
aceştia-Ţi ajung – nesmintit – dimineaţa - în dreptul
frunţii
nu omul – făptură târzie şi-obraznică
ne-darnică - şi cu înfăptuirile Tale - groaznică
sanchìu – fudul degeaba şi mereu pus pe harţă
făptură de ceaţă – ce nimic - niciodată - nu-nvaţă
174
arătare – ce-o scăpaşi din poalele Tale de cer – într-o
marţă...
...şi numai o clipă devine senin – când îi şopteşti
că de mult s-a-nserat – că el nu-i şi Tu eşti
îi şopteşti – chiar lui – la urechea de-ncăpăţânare:
„bine-i ca toată făptura din ceas - să se fi liniştit –
acum - la culcare...”
...dar Tu ştii dinainte: omu-i mic la suflet – doar la
prostie e mare...
***
24-CU FRUNZA ODATĂ
cu frunza odată – a căzut – din Pomul Lumii - şi sufletul
meu
cu frunza deodată – l-om vedea – curând - pe Dumnezeu
-„ce faceţi – hoinarilor?” – va-ntreba El blând
...eu şi frunza – sfioşi – L-om privi când şi când...
e curăţenie mare-n ceruri – toţi îngerii au măturat
eu şi frunza – dac-am avut cândva nume – l-am uitat...
umbre de frunze şi umbre de suflete tot sosesc
dar sub ochii Preabunului – se luminează şi liniştesc
-„de ce tăceţi?” – insistă El să ne simţim în larg şi bine
-„aici e casa Mea cea din veci – şi e plină de rime
scrieţi cu umbrele voastre poeme – sau o epopee...
numai să nu fie vorba despre Vis ori Femeie...!”
...pe-aici lumina-i gratis şi nu se stinge nicicând
175
iar noi scriem pe parfumul corolelor – surâzând şi pe
rând...
***
25-NERĂBDARE
karma mea-i să fiu dobitoc o viaţă
nicicând s-osebesc traiul meu – de piaţă...
făcui compromis pân' şi cu amibe:
le-am dat zurgălăi – 'mi-ntorc diatribe!
de m-oi re-ncarna într-un prost mai mare
şi nu voi primi dreptul de-a fi floare
rog să se sisteze „buddhe” şi „nirvana”:
pe tigri-i asmut să-mi „rezolve” rana...
să fii buzunar - gol şi-ntors pe dos
e-un sadism scârbavnic – de boz păcătos...
de mine se scarpin' porcii – mii! – râioşi
ca de stâlpul cosmic:...zei răutăcioşi...
...nu mai rabd – Părinte din Aeroplan:
scoate-mă degrabă din cerescu-Ţi plan!
***
26-NECESARA GRINDĂ
cât aş vrea să se întâmple – dar nimic nu mişcă-n fire:
nici iubire şi nici ură – nici oştiri şi nici gândire...
doar din când în când sorocul vine unei gâze-absurde
cari se urcă-n glas de bucium – şi de-atunci - mai va să
zburde
176
toate cad în somn-prăpăstii – toţi se vestejesc în voce
caii de povară-ai minţii umplu râpe de ciolane
ploaia curge drept în piepturi – nu mai ştie de burlane
Dumnezeu – Plămânul Cosmic – tuşeşte să se sufoce
orbii dănţuie-n biserici – soarta moare-n tribunale
din petale ies cuţite – nebùnii au arsenale
dar nu luptă pentru Aripi – bocetul e sub pământuri:
morţi ne cheamă din lumină către alte jurământuri
*
sus pe dealul cu blesteme – şerpii nasc cranii de om
iar de-apeşi pe piept Paiaţa – buboiul se face dom...
în altar plouă cu sânge: îngeri – copii avortaţi
râd şi fac spume la gură – din toţi sânii sfârtecaţi
s-a făcut călugăr dracul – şi-n miresmele de foc
îşi ard mâinile şi faţa cei ce nu sunt magi deloc
din mătănii ies doar scòrpii – otrăvind pământ şi gând
iar prin ochi de zei făţarnici – de otravă bate vânt
caracàtiţe uimite sug de zor inimi golite
din pridvorul de cadavre mai privesc doar ciori cernite
„s-a dat liber existenţei” – urlă deci toţi pricolicii
de atâta har-masacru – de-atâtea crime-delicii!
...oh – pân' şi cerneala crimei s-a uscat în hău-găvanul:
trece timpul drept degeaba – şi-o face şi pe plăvanul...
nu – nu-s crime de-nviere: crugurile sunt doar aţă
cel ce n-a citit în moarte – nu ştie nici scris de viaţă...
cel ce vrea s-audă – vadă – 'geaba-urechi ori ochi îşi cată
177
totu-i plin – da-n loc de simţuri dai de vată-nsângerată...
case nu-s – la ce să zgârii malul ruinat al sorţii
când tovarăşi ne rămas-au un paing şi mai toţi morţii?
...ne urâm dormind în ţepe - crăci ne cresc în loc de braţe
mâna şi-a pierdut sărita: nu zideşte – vrea s-agaţe...
...”existenţă? – ce ruşine!” – strigă hoiturile verii
putrezesc în continuare clopote şi zorii serii...
munţi s-au ruinat movile – nu-s Izvor – Taina Pădurii:
doar senila amintire şi poveşti cu zâne-ştime:
da – a fost odat' Poema – Armonia – zeci de Rime...
...s-a chircit ceru-n balaur – Candela au stins-o fùrii...
*
lună – soare – stele – veghe – toate s-au pitit sub preşuri
visele ce-au ars odată - zac acum în mii de leşuri...
Corbii - Cărnii-i mai dau Loc – fie-n humă – fie-n
greşuri...
ţip' cocorii – zei cenùşii – zborul lor e numa-n jos
nimic nu mai este vrednic – erou: cel cu-obrazul gros...
...cea mai cumplită jignire este să fii viu – frumos...
...cum cad frunze – cum cad frunze...! – ...câtă risipă de
jar:
ochii lumii nu se-ndreaptă către leu – ci spre măgar...
L-am văzut pe Crist aseară – căuta prin pădure iască
azi doar de-înc-un pisc întreabă - ca iar să se
răstignească...
nu e bine – dar e Lege – ca atunci când Dumnezeu
vede că-n clădita-I lume pier făpturile în somn
178
încurcând dreapta cu stânga – când li-e-egal: uşor ori
greu...
...să se mişte măcar Crima: Manole să-i fie Domn!
Manole-Hristosul nostru îmbrace cămăşi de moarte
ca prin Stele – Sânge - Veghe - să urnească nepăsarea
iar din sforăit să işte iar Izvoare - Munţi şi Marea!
în cununi de crini se-ncingă – iar din Schele facă soarte
din arìpa-i de şindrilă lemnu-n cruce să-l aprindă
ca să aibă lumea asta nu doar somn – ci şi o GRINDĂ!
***
27-BINECUVÂNTAREA POETULUI
Motto:
sumă de răni ai fost pornit
de-aceea toţi te-am răstignit
fără alai – fără sicriu
dar din lumini de Sânge Viu
pe toţi – pe rând – ne-ai îmblânzit
când vine timpu-nţelepciunii – oamenii-ţi spun
„maestre”:
da - eşti un vraci – cum nu credeai – deci n-ai trăit
zadaruri
da - ai stârnit – în firav Duh - furtunile-orchestre
şi poţi – senin – ape să treci – fără s-arunci la zaruri
ai iarba fiarelor în piept – vrăjită-Ţi este gura
precum eroii din vechimi – înfrângi c-o doină Fiara
doar arătându-te în zori - fulgerându-Ţi armura
îi şi detuni pe cei vrăjmaşi – le seci de vlagă ghiara
179
şi blând Orfeu – neobosit – cânţi luminarea ceţii
tu Rază Vie scormoneşti cenuşile Cetăţii
tot ce-a fost stins şi rea-credinţă – e Înviere-n Tine
din sfinte zori aduci – duium – arhanghelii de bine...
...slăvit în epopei să fii – Poet din mări avane
căci stihul Tău ne-a fost – mereu – lecuitor de rane...
***
28-GEMENII
suntem atât de amărâţi – Hristoase Frate
că nu mai ştim a ne-osebi fiinţă
durerile din lume muşcă toate
dar nu ne trebuie-adăpost şi nici priinţă
Tu plângi – eu plâng – şi-aşa se strâng diluvii
dar nu de apă – astea-au fost doar glume:
de foc vârtejuri năpustesc – nebune:
va fi curat – se vor isca noi fluvii...
noi doi – împovăraţi – rămânem însă-n lacrimi
ştim: floarea nouă-aşteaptă înnoiri de patimi...
încovoiaţi – noi ne chemăm piroane
cosmice ispăşiri – fără sfârşit şi-amvoane...
...noi doi nu sùntem – bieţii – om şi zeu:
unic delir de rane – şi mântuiri – mereu...
***
180
29-AJUNS-AM IAR LA PORŢILE-NGHEŢATE
ajuns-am iar la porţile-ngheţate
şi de voi trece – altu-a fi drumeţul
acolo – câte le-am pierdut – sunt toate
cuvântu-i rugăciune – orb - semeţul
iar dincolo de ţurţuri şi arcade
lumìnă-un lac – fără-amăgiri ori nade
în toi de ape – Lebăda mlădìe
gâtu-i străpuns de-o rază purpurìe
aştept în neguri – iarna prinde vlagă
înţelepciuni furnìcă fără snagă
dar am trăit – şi neaua plutitoare
mi-e firavă coroană arzătoare...
...e bine c-am ajuns aici – la capăt:
să-mi văd păcatele – cum toate scapăt'...
***
30-ÎN CASTELUL POEZIEI
văzduhul ustură senin în nări
copoi – pornit-am să-L vânez pe Cel din Zări
împărăţii de ierburi tremură miresme
drept soli – păsări trimit în cer de-aghesme
ceasuri oprite-n clopotniţele sfinte
zâne-n alai aprins-au mii de baluri
zeii-şi învaţă scrisul lor pe valuri
din care-mi scapă – când şi când – cuvinte...
181
sunt oaspe scump – poemul lumii mele
descântă raiuri – amintiri rebele
toţi la Castel mă-mbie cu Pocalul
în care luminează sânge: Graalul...
...doar în Castelul Poeziei pulberi tac
nu mă sugrumă-n cleşti el – Bâlbâitul Rac...
***
31-TARANTELLA - TARANTULLA
ori drăcoaice
ori regine
Taratellele păgâne
Taratullele bătrâne...
Dansul de prinţese
dracul paşii ţese:
Dansul – Dansul e de vină
de la el nădejdi – lumină
şi miresme de Albină
dans scăpat din râu
mestecat cu Grâu
Dansul fără frâu...
e incendiu şi grădină
brazdele sub paşi suspină
şi-s borţoase de lumină
Regi-Ţăranii se închină
din agonisiri de Pâine
mâinele rămâne mâine
(...rădăcina lui de câine!)
da – Temeiul tot rămâne:
182
Tarantullele bătrâne
cu venin şi cu cadâne
cu mânii şi paradis
nebunìi ce nu s-au scris:
ţesături de cer şi iască
numai bătrânii cunoască
vrăjitòrii să vrăjească
sorţile se împletească
numai Zeii să trăiască
stele-n Cântec să-nmulţească
Smirna lor să ne-ameţească
Zidarii văzduh zidească
Podeţ pentru Orbi să crească:
în noaptea călugărească
Luna nu-i numai o mască
Luna-nvaţă să iubească...
Tarantulla să-nmulţească!
...Tarantullă – Tarantullă
fată de venin şi hulă...
***
32-CARTEA
Cartea se scrie cu
sânge – sub dictarea
„luminii din lumină” – adică – a Lui
Dumnezeu Cel
Care s-a Răstignit pentru noi - încăpăţânaţii - cu
cele mai variate şi năstruşnice
nevoi
183
Cartea se scrie cu Sângele din
Rănile Vieţii – şi e confirmată – cu
ascunsă rază a gheţii – de
cel ce-a dictat-o – adică – oricât n-aş vrea
eu - de
Dumnezeu
Cartea e scrisă şi cu
Lacrimile Morţii – şi deci numai
noaptea o pot duce – ca pe-o tainică
suplìcă şi a sorţii
arvună – să-i dea
Dumnezeu – rezoluţia cea
bună
Cartea e scrisă – uneori – din
disperarea şi revolta
copistului – de a nu i se permite
opinie personală – şi atunci
pluteşte deasupra
filelor ei supărate (cu pofta de a
răsturna tot
tărâmul!) - violent
deschise şi
răsfirate - un început de
tornadă – cu fulgere şi tot
tacâmul – dar o tornadă încă
neînfiripată – anemică şi
gripată – tornadă divină
netrecută în
faptă grăitor-tunătoare
deplină: până la urmă
184
se dovedeşte a fi fost doar o
boare – a unui Dumnezeu ce-a deschis
fereastra raiului – şi stă – şi El - la
răcoare... – ...nu se confirmă cumplita
rumoare – că ar fi închis Dumnezeu
Cartea – pe veci - sub
Blestem şi
Heruvimă Candoare...
dar toate
astea-s mistice pricini şi
de nedesluşit nicicând (deci
neslovenite de nimeni!) SFINTE TAINE: Cartea
este şi expresia necesităţii Lui
Dumnezeu – de a nu fi şi
rău – de a nu rămâne „pe scut”:
singur şi
mut...
de aceea
scribul şi
Cartea sunt UNA (...fireşte – se zice -
mai agreată-ar fi
Cartea – care din Graiul Dumnezeiesc este
Partea! – dar care-i şi mai plină de
Sfânt Tupeu – şantajându-L pe
Dumnezeu – de când ar fi auzit Ea că
autorul fiinţei Ei n-aş fi tocmai
eu...) – ...mă rog – reţineţi de-aici doar:
asta: Cartea şi scribul sunt trataţi de
Dumnezeu – ca fiind acelaşi
Lucru (...cam jignitor...mă simt precum nu se simte
185
bursucul...) – aceeaşi
fiinţă (încă de priinţă...) - şi deci intră
amândoi – ca doi
gemeni pisoi - sub iertarea – sub
GRAŢIEREA SUPREMĂ a Lui
Dumnezeu
...e greu...dar
sughiţi şi
înghiţi... - ...însă mai aşteptaţi
puţin – pentru că încă nimic nu-i
clar şi
deplin – iar eu şi cu
Dumnezeu suntem
gemeni fraţi: care va să zică – certaţi
şi degrab' împăcaţi...
Cartea – deci – a fost
este şi va fi – PODEŢUL DE ŞIPCI
dintre pământ şi cer – dintre maeştri şi
ucenici – PODEŢUL pe care
printre cereştile
şoapte – în miez de
noapte – pe ascuns – se întâlnesc
Faraonul şi
scribul – amândoi
incognito – să nu-i afle tot
tribul...
complicitatea lor şi
motivele ei – nu vor fi cunoscute de
plebe – adică de serafi şi de oamenii
186
normali – nici măcar la
Judecata de Apoi: pentru că se va
face – după Marea Judecată – o altă judecată
pitică (...mă rog
fără tot fastul şi
farafastlâcul... - ...şi
evident - mai mică...) – o judecată fără public
restrânsă şi ciudată:
Judecata
pe (din) Dos –
a NEBUNILOR (a „răsuciţilor-străbunilor” – axe de
galaxii şi călări pe
comete
cochete...) - ... a NEBUNILOR ÎNTRU
HRISTOS...cu Condeiul-Suliţă – ca la un
Sacru Turnir – scos
şi-nălţat spre stele – precum
visele tale-ale mele...
...VERDICTUL FINAL - nu-l va şti nici măcar
Judecătorul – căci
Cărţii – nu i se citesc – de nimeni şi
niciodată – decât – cel mult
COTORUL...
...abia atunci scribul va
afla – că
putea pune în Carte – întreaga lui
LUPTĂ – parte-n parte – cu
Patronul de Scris – Eternul
Cosmicul Indecis (...putea să-I şi dea
187
în cap cu castronul!): n-a dictat
nimeni!
...pur şi simplu
singure
Răstignirea (zisă şi
Încercarea Aripilor de Crin) Lacrimile şi Ranele –
ele-nde
ele – s-au pârât şi s-au
scris!
...sărmanele...
...deci nu-i vorba (când grăieşti – „ca din carte” - de
Carte) - de niciun
„manu-scris” – ci este – cum altfel? - un
„sânge-autoscris”...
***
33-ÎNCEPUT DE EPOPEE
călări prin toţi munţii şi rupţi de hăţişuri
hoţi mistici de Lună caută-ascunzişuri
spintec' pădurea cu multe-ascuţişuri
transformă-orice vale în şapte suişuri
a-nceput epopeea – şi Luna-i ostatic
prin bezne dansează un lup singuratic
ieşindu-şi din piele – toţi şerpii sunt lebezi
...cavaleri tropotesc - dar de ei să te lepezi!
188
din cai şi din munţi e făcută povestea
şi scrisă pe aripi de vulturi e vestea:
toţi cavalerii-s amanţi Zânei Lună
dar unuia singur Ea-i pune cunună...
...să nu crezi ce vezi – cavalere noptatic
căci Luna te-nşală – o – greier dramatic...
***
34-POET RADIIND
mă-nchin la păuni şi la mine – mereu
(revoltă vastă-n Cupele Lui Dumnezeu!)
eu – Răstignitul Munţilor – şi Cavaler
deschid vestitul bal de aştri – în eter
suind din cer în cer – voiesc Lumină
vaticinând să fiu văzut pe scena 'nalt-divină
şi vifor de voinţă-aplauzele de zei
când plimb de lesă Luna printre lei...
...pe schele-ameţitoare – Nou Manole
...îmi jertfesc inimi către ape şi gondole
să crape dogi şi diavoli – laolaltă
inelul sacru îl arunc în baltă...
...Poet-Nebunul iar cântă-n floricele:
i-am dat şi somnifer – tot radiază stele...
***
189
35-PE OMUL SINGUR
pe omul singur îl ucizi
întâi
eu am fost mereu
ucis – pentru că
mereu am fost
singur
ce vă spuneţi voi? – că „singurătatea nu e
bună” – dar – vă spun eu – singurătatea
eliberează – spre
lumi la care n-aţi visat şi
nici nu vă veţi osteni a le
căuta
vreodată
***
36-DEZAMĂGIRI PERFECTE
greoi – am tot privit răsfăţul vieţii:
nicicând n-a luat în seamă pofta mea
Poet bizar şi gingaş ca mistreţii
mi-am fost făcut din soartă – mahalà
e drept că-s obsedat de Norduri şi de ceţuri
dar aş fi vrut să trag şi-o duşcă de rachiu...
nu – eu interzis sunt - crunt – de la dulceţuri
silit să par un filosof sanchìu...
190
...la ce să număr felinarele pe poduri?
de ce mi-aş năzări o zână – dinspre bezne
că vine spre un urs ce-nghite noduri?
...e greu să nu mai speri – să mori e lesne...
...şi tot făcându-mi socoteala vrăjilor – în toate
simt gerul că-mi pictează fruntea: „nu se poate”...
***
37-COLECŢIA DE MORŢI
am strâns la morţi o viaţă-ntreagă
colecţie-am făcut – beteagă:
căci tocmai eu lipsesc dintr-însa -
cu moartea m-am jucat – mereu – de-a prinsa
grămezi zac morţii-n cămăruţa mea
treptat – pe-ntreag' retina-mi s-au pictat
încât – bucăţi de creier zgâriat –
picturile mi s-au făcut podeà...
se torc istorii vechi de prin oglinzi
căci morţii mei sunt pururi aburinzi
iar eu le-ascult învăţături – şi tac:
nu totdeauna murmură ce mi-e pe plac...
...dar îi suport – sunt morţii mei de taină -
poveri prăbuşitoare-n chiţimia-mi faină!
***
191
38-NERĂBDĂRI POETICE
bolboroseşte drept ca mămăliga
un suflet de Poet – încins cu aripi:
şi dă-i – şi dă-i cu săpăliga
până zburătăceşte îngerii în sarici!
exasperaţi – ei strigă – îngereşte: „-dar potoleşte-te – Aed Dumnezeiesc!
oricum veneam la tine – părinteşte...”
„-nu! – vreau acum! – că mă grăbesc...”
...la ce s-o fi grăbind – nenorocitul?
spre alt poem? – spre altă strofă oarbă?
dar solii Domnului iartă nepricopsitul
şi îi azvârl cuvinte – cât să soarbă...
...ce bună-i gura asta de ambrozii!
ia să gătim – la îngeri – alte-explozii...
***
39-OCULTISTĂ
gemenii Rău şi Bine tot de la El purced
în pântec Capra arde – egal – şi zeu şi ied
Sărutul Răstignirii iscat-a Crist-Satan
Cristalul de Cunoaşteri zăngăne lin şi van
ai pus în taină mintea – şi mintea te-a trădat
Pribeagul Nemuririi în ploaie s-a uscat
192
Focul nunteşte Apa – şi Vinul se revarsă
popoare pier de-a rândul – iar Cartea-i de mult arsă
smintit din drumu-ţi rânced – cobzăreşti a Poet
duhuri fără de număr umflat-au zaiafet
şi cerul şi bordelul s-au inundat egal
vin sfinte prostituate s-aprindă Vechi Opal...
...nu e sfârşit de lume – nici contabilitate:
oricare om e zeul – oricine-i majestate...
...e carne şi e sânge în drumul spre tărìi
aureole toate-s banale pălărìi...
***
40-PUNE-ŢI RÂNDUIALĂ ÎN DUH ŞI ÎN CUGET
I-am bătut în uşă – ieri – Lui Dumnezeu...
îmi deschise-emfatic – întrebă ţâfnos:
-ce vrei – măi mujice – plebeu caraghios?
-să mă faci – Mărite – din Măgar – doar...Leu...
...asta-i Armonia – ce-o visez de-o viaţă
între cer şi glie – între-Aed şi Zeu?
istorii de morgă-mi se perind prin faţă
prea puţine merit' bocet de-alizeu...
răpănoşii oameni – fierbinţi de pretenţii
înfruntându-şi zeii – învaţă-aroganţa...
venind către raiuri – cu bune intenţii
193
bunul-simţ – deodată – îşi frânge balanţa...
...pune-ţi rânduială în Duh şi în Cuget
altfel – Armonia-ţi va scoate...un muget!
***
41-CÂNTECUL – CÂNTECUL – SALVAŢI
CÂNTECUL!
Cântecul – Cântecul – salvaţi Cântecul!
nu vă mai gâdilaţi atât pântecul!
cu-incendii celeste v-aştept la Intrare:
intraţi pe culoarul dintre Stele şi Mare!
stih după stih – o marèe-poemă
salvaţi reîntoarcerea-n zarea boemă!
stih după stih – epopei nemurite
vă fie arhangheli feriţi de ispite...
e un Cânt tot ce mişcă – de la Crug la Zeiţă!
îndrăzniţi şi cântaţi în imensa Dorinţă!
un cosmos întreg vă aşteaptă Cântarea
care-nvie Pădurea – -aducând Liberarea...
...vor veni după Flautul – dezvelit dintre Iele
amintiri – fulgerări – toate vieţile mele...
***
194
42-DOINA POETULUI
şi Pământ înflorit
şi Cer înflorit...:
am privit
şi-am fugit
frumosu-i frumos
la om sănătos
la bătrân sfătos
şi la prunc sfios...
frumosu-i frumos
la stejarul gros
la bradul - Măria Sa
pururea-i Dumìnica...
cine-a vidè şi cunoaşte
apoi acela – cu bună veste
pe toţi să-i împroaşte:
că de unde – este!
iar cine-a vidè şi-o şti
împărat el s-o numì
şi o luminà
pân' Soarele-o stà
şi o tăinuì
pân' şi Luna
s-o ivì....
...cununaţi – necununaţi
Soarele şi Luna
fraţi...
195
...nu mă lăudaţi
şi nu mă hulìţi
pe cele hudìţi
ale Cerului
ale Hristului
ale Mărului...
...şi nu mă cătaţi
pe la Îngeri fraţi
şi nu mă cătaţi
pe la agăţaţi:
de mine voi daţi
doar când vă-nchinaţi
şi-n genunchi suiţi
pe Golgòte fiţi
cu olèu de sfinţi
la cei răstigniţi...
...Munţii mei
fraţii mei
de temei:
oi urca pe voi
să văd stele roi
oi urca pe voi
să văd şi Ziua
de-Apoi...
Hristos şi cu Sfinţii
numa s-uit
cuminţii
cum eu Scripca-nstrùn
pentru-un Cânt străbun...
196
...or plânge – or râde
ori m-or şi ucìde
or râde – or plânge
Cântu-mi pe toţi frânge...
...Hristos stele plânge...
***
43-„X”
„X” - semnul răscrucii lumilor – etern
promisiunea dumnezeiască – de-ntâlnire la
şosea – monden-prietenească
„X” - locul (întretăind-întâlnind astfel
văzutul cu nevăzutul)
„X” - aflăm – chiar şi-n Tină şi
Mut - ce
nu ştiam c-am pierdut:
Sinea noastră Divină
Hristos va veni - pe aripi de
Albină - să extragă – din
pruni şi
nebuni - zoaiele
fade: nedumeriri – muriri
ne-muriri...
şi să le azvârle – până în...
luni!
197
să scotocească vântoasele-nmlăştinate
(transcendere-descendere... – ...descendere
transcendere - ce
monotonie – ce plictiseală - cât nesfârşit
Spate!) -
să afle (...când sângeri...) - îngeri
cu cea mai luminată putere: Aprindere întru
Desprindere
vom zbura hai-hui (nici
în jos şi nici
în sus - şi-n jos - şi-n sus! – adică
prin Esenţa Lui!) - cu câte
două de aripi perechi („X” – ...trebuie să recunoşti că-s
mai mult decât
două urechi!) - peste
răscruci şi-ntrebări – peste
mări fără
ţări – şi ne vom găsi ceea ce
nici nu ştiam c-am pierdut – ceea ce
nici nu ştiam că
eram: de fapt
dintotdeauna – căutam – deci
ca zei existam...
„X”: semnul nădejdii - Hristos nu părăseşte
Creaţia - ci-i face câte-o
vizită - în fiecare după-amiază
ulceroasă şi
cinică (numai aparent
absconsă - numai aparent
umbroasă...de fapt - cu
198
limba scoasă!) – adeverind că
nu există necunoscut (vrut şi
nevrut) - ci doar
somnoroşi (care - cu timpul - pot deveni
orbi furioşi...)
...dar „X” rămâne
cu totul afară şi mai presus de-orice
fire – de
pruni şi
nebuni - suit în elixire şi-n
orfice lire: să nu baţi – să nu
suni – intri (...fireşte - c-un
enorm nod în gât!) – şi
atât: aici este
GRĂDINA POEZIEI –
Zeiesc-Armoniei (fără niciun fel de
fricţiuni!): Grădina cu ETERNE
Minuni...!
***
44-ÎNTRE CRIMĂ ŞI POEZIE – FĂRĂ NICIO
APOSTAZIE
Crima se plimbă – tacticos
obraznic - păianjen
păros – printre toate cele cinci degete ale
mânii tale
drepte (...despre care – spune – c-un
zâmbet parşiv - Crima – sunt mai deştepte!)
199
în ciuda câinilor – străbunilor şi-a
străinilor – fastuoasă - Domniţa Crimă – Senină ori
numai Frumoasă - deschide
uşă după uşă (ştie că nu-i rost să descopere
niscaiva comori – ci doar să te-oblige a
face salutul
reglementar - înainte să mori) – vomând şi
rânjind – drept în mijlocul sufrageriei Duhului (minţii
îi strânge moţul cu dinţii!)...
cum – Poete – cum oare
să scapi de atât de
fascinant dezinvoltă – ispititoare
Văduva Neagră – care-ţi spurcă - deodată - şi ochi - şi
covoare?
cum?! – păi – să-ţi spun şi
arăt: uite-aşa – adu şi-ntinde pe masa de
gală – o coală
albă (ai adus? – bun
să continuăm – cu toată vigoarea
exorcizarea...)
aşa...cu toată palma – acum
prinde - cu toată palma – da – înhaţă coada
stiloului – nu ca pe o coadă de
cal ghindoc – ci ca pe un
feştelioc cu
busuioc – de cel cu care-azvârli
agheazma (cea cu Foc
trează) - în cruce - la
Bobotează
200
şi – astfel mânuind – umpli
cu toţi stropii de rază – bărăganul
paginii – fără niciun pic de emfază: pagina
să-şi ia
faţa ei de
amiază – întinsă-ntr-o singură
frază
...apoi – cu voce sonoră – cum numai corul de
Catedrală – cântă fericirea din fiece
rază: cântarea tenorilor
şterge şi
spală (în tine şi-n orice
câmpie a filei – a vântului
neagră pală...) – unul câte unul – paşii
Duhorii de
Fală – care trecea drept
Domniţa Crimă – cea făr' de
Rimă - prea trează şi
straşnic de
brează (las-o să se
crează...)
...până aici
ţi-e clar? – da? – atunci
trezeşte toţi paraliticii şi-i
scoală – să umble - cumsecade
cu patul în
poală...
...aceeaşi voce – egală
201
regală
va exploda – fără voia
ta – în toate
Păsările – Florile şi-n
Munţii-Mările Pământului – aducând
mărturie Sfântului – năpustind
Furtună Cuvântului – admirând
Minunea şi
Cosmică Forţa de a fi
mult mai mult decât
o sărmană pagină-n
paragină: nu se mai aude
scrum - pe Masa de-Acum
re-sfinţită – se-ntinde nu o
singuratică filă – ci Păduri
Stufoase Grădini de-Armonie
Iubire şi
Milă de-Mpărăţie: tu ia din
Păduroasa Grădină – absolut
la-ntâmplare – o
Floare-Albină – de-acolo de
deasupra de
toţi şi de toate... – ...prin aceea
Floarea de Crin - veni-va
suspin de Binecuvântare – cu Cleştară
Grăire şi Trează
Lucrare
...ţine minte – ceea ce faci nu-i doar
pentru tine şi-o fluşturatică
filă – ci
răspândi-se-va - cu viteza lui
202
Achille - peste toate
Lumile-File – chioampe şi
şchioape – care de tine au fost
mereu – atât de periculos de
aproape...
...acum – Crima şi
Ştima şi-au luat
concediu - datorită
acestui – aplicat de tine
remediu: acum
cântă - cântă în voie - orice
Cânt – la orice
nevoie – în orice pământ: ai
deschis – fără să ştii
Comoara din Vis – Poartă
Grădinii
în care – luminând-tălmăcind
Savanţilor Pomi
(luminaţi bonomi...)
Desenul Azurului şi
Cartea – numai El – până
azi – cu Grai de Stele
A SCRIS...
...ai tăcut... – ...dar ce am zis eu
ai şi făcut? – ai înţeles
Sfântul
Eres?
***
203
45-POET ŞI HRISTOS
acum nu mi-e de scris – dar de umăr
Îl simt lipit pe Crist: „ai isprăvit durerea?”
şi mi-e ruşine – căci nu pot să număr
câte amaruri năvălesc în lumi – ca fierea...
aşa că scriu 'nainte – să nu cumva să-l mint
pe Răstignitul Lumii – Calea-Adevărul
şi niciun stih de-al meu nu e alint:
cel mult – un vis frumos – omiţând Mărul...
e drept: El – când şi când – mă 'nalţă de nădragi
şi-ntr-o clipită – mă strecòr în Rai
să văd: sunt potrivit - nepoticnit la Grai
sau viaţa-ntreagă – fost-am un cârpaci?!
...şi-ncă mai vreau ceva: un Chip să-l văd – pe care l-am
uitat:
pe Neamul meu Ceresc – acum – popor înfierat...
...dar Crist mă-ntoarce iute la pagina de-arat...
hei – nu destul de iute: pe inimă-am notat!
***
46-TRISTEŢI CLOCITE
tristeţi clocite – cărări de soare – învechite
îmi sunt aşa departe – şi-aşa de peticite...
„a fost odat-un om...” – acuma e-un bolnav
care-şi aşteaptă Moartea – şi bătrân – şi schilav...
204
n-am întâlnit Iubirea – pe drum de Paradis
uscatu-mi-s-a Trunchiul – Sevele s-au prelins
aştept Nenorocirea – sub orice chip al ei
prea mult adăst sfâşierea – îngroapa ast' cu lei...
...o – nu mă lupt de mult şi nu mă-mpotrivesc
e seară către noapte – ochii mi se lipesc
dar nu mai am Viziunea – şi nu-L aud pe Crist
e doar Durerea-n Poartă – o Poartă de Artist...
...nu – Arta nu m-ajută – e doar ca heroina:
până şi visul – flascul – mi-a fost tăiat Lumina...
***
47-CARTEA – SĂRACA...
nu mai şopocăiţi – la patu-mi - de Moartea firoscoasă:
lăsaţi să cred că Moartea-i chiar unica-mi Mireasă...
...şi am trecut prin ceasuri – nici unul n-a durut
dar nu mai dau crezare unui Nou Început...
e noapte – frate – noapte – pe toţi i-am otrăvit
cu slaba mea nădejde – ce nu s-a prăpădit:
„de ce nu mori odată? – devii respingător
o arătare slută – monstru rumegător!”
dar eu nu-mi cer iertare – nimănui - niciodată
şi asta le-nnebuneşte - pe javrele de-ogradă:
de ce Artistul - schilav – mai crede că prin Artă
poţi să mai schimbi vreo iotă – din ce ţi-e scris în soartă?
...şi dacă – hai să zicem! – pe plac v-aş face – iaca:
205
s-ar face fum – tot rostul – ce-am scris – CARTEA –
săraca?!
***
48-AFAR' DE ARTĂ – -N LUME - CE NU MAI
ESTE SCRUM?
e-aşa târziu – şi – totuşi – scriu – cu-ncrâncenare de
nebun:
dac-aş lăsa din mână pixul – pe loc m-aş face scrum!
am lampa-n dreapta – cărţi în stânga - ...de inimă nu ştiu:
sunt surd la catastrofe – la propriu-mi geamăt... – căci
scriu – şi scriu – şi scriu...
şi de e iarnă – de-o fi vară – eu am tărâmul meu
afară de-anotimp şi faptă: un Rai de-Artist şi Zeu!
muriţi – vă sinucideţi – ori mă blasfemiaţi
am Soare şi am Lună – aştri complet ...„privaţi”!
Vicleanul Somn îmi dă târcoale – mieros şi fariseu
dar să mă scoţi din Rai – acum – nu doar e foarte greu:
E IMPOSIBIL! – căci Icoane – pictate cu-al meu sânge
mă ţin cu sila între ele! – ...una - chiar mintea-mi
frânge...
...da – ca să scrii cum apucatul – tre' să fii foc-nebun
dar spùneţi-mi: afar' de Artă – -n lume - ce nu mai este
scrum?
***
206
49-„EU SUNT MANOLE ÎNVIATUL!”
ce-i viermuiala-omenire? – o gloată de pigmei
nu să mă plângă ei pe mine – ci eu să-i plâng pe ei!
dar din foiala otrăvită – ies voci de catifea:
„suprema inutilitate-i Arta! – deci – la cuptor cu ea!”
le-aş da în cap cu-o Poezie – dar n-ar simţi – nerozii
aşa că mă aşez cuminte – direct la coada cozii...
la ce să-ţi sfâşii ultimi MACII – de-un roşu-apoteotic
când vezi cum Crima - coafată – ţi-a strâns cătuşi –
despotic?
mai bine zboară-n zări – cu Duhul – Mireasmă-Mântuire
şi lasă-ţi stârvul între gàdini – să-l facă...”mânăstire”!
„eu sunt MANOLE ÎNVIATUL!” – îţi vine să le strigi
dar n-are rost ca răsuflarea-ţi - de proşti să-izbeşti şi
frigi...
...cu-adevărat dau Mărturie – -s Constructor-Arhitectul
la tot ce – Criste – -n astă lume – Tu ai făcut Proiectul!
***
50-MOARTEA ARTISTULUI
de câte ori văd verze-bălţi – mi-aduc – pe loc – aminte
de-Ocean – de Spumele-I turbate: Eroi şi-aflară-n El
morminte!
dar ce măreţ mormânt – Oceanul – faţă de astă baltă
în care-azvârl cu pietricele – privind cum raţe saltă...
207
Hristos-Părinte - -s păcătos – cât nu pot a rostire
poţi să-mi spurci trup – dar la-astrucat – 'mormântă după
Fire:
n-am fost nici laş – nici trădător – Te rog să-mi afli-
Ocean
să mă-nvălătucesc cu Valul – la Tine – către Cer:
Artist înseamn' – hrisoave-adeveresc – CELESTUL
CAVALER!
nu năzuiesc la Nunta Sfântă – „Al Treilea Cioban”:
Frământ râvnesc – Urgìi Măreţe – lipsite de-orice an!
n-aş vrea în Rai „democraţie” – să-i frec pe-irozi la coate
ci vreau să tulbur Omenire – cu Duhul – după Moarte!
Furtună – Uragan-Lumină – iar nu meschine vămuri
să-mi zici: „fii Vânt Turbat – pe dat' să mături trup şi
cărnuri!”
...Armuri de Cavaler voi sparge – în lupta pentru Tine
dar nu-mi da Moarte-cu-Sictir - ci Vrednicii Alpine!
*
...lumea s-a fost sfârşit în mine – ca şi-n latrina de afară:
va fi cândva – oare – Lumină – să cânte STRUNA
LIREI – iară?!
...deşi-s Profet – zări se-nfierbântă – şi ochii-mi ard –
mintea mi-e scrum...
...dar om-căposul (Zeul Crimei!) mă mustră - vrea să-i
zic de-un Drum:
„Poet eşti: garantezi – cu-Armonia-ţi – ce-a fost – iar
ce va fi – tu ştii DE-ACUM...!”
208
...şi dacă ştiu – ce pot să schimb? - cui pot să-i iau ori să-
i dau nimb?
...da – sunt POET – deci sunt PROFET: chezaş pot fi
doar pentru LIRA-ROATA!
...în rest – nu eu învìi – nu eu vă scriu: HRISTOS cu
MILA – nu cu gloata...
...un lucru să nu uiţi din CARTE: „de ce-ai făcut – vei
avea parte!”
...de Moarte n-ai de ce te teme: ea-i Poarta doar – spre
Sinea ta:
de noi atârnă - să nu fim ucigaşi de frate: doar strune
line-n lira Sa...
...deci n-o huli şi n-o-ncânta: ea – Moartea - te-o-nlesni
spre STEA...
...atunci – abia - SPECTACOLUL începe: „biet zăbovit
smerit” - trezind „memorii” –
OGLINDA-i: Jude-arzând – în stil patetic – o Viaţă –
cât mii belèle-istòrii!
***
209
210
EPILOG(URI)
211
212
I-SECRETARA MEA
vă implor – prieteneşte – din tot
sufletul: când veţi vrea să daţi pe la
mine – rugaţi-o pe
Secretara mea
Moartea – să vă
scrie pe lista de-aşteptare: nici nu vă va veni să
credeţi (vă veţi convinge – însă –
singuri...la
faţa locului!) – dar aici – în
Rai – sunt incredibil de
mulţi (şi diverşi...) iubitori (ba chiar
devoratori – ba...veţi zice că exagerez – dar
lasă...: ...şi cum ziceam: ba chiar
CUMPĂRĂTORI!... – ...se plăteşte „cash” – la
Secretară - cu
Propriile-ţi Perechi de
Aripi!) - ...da – aici în Rai – sunt foarte mulţi
iubitori...devoratori... CUMPĂRĂTORI - de
ARTĂ!!!
...”trai – neneacă!” – veţi zice – unii - aşa morţi
cum toţi suntem - ori
vom fi...puşi la...”puncţi” – ca
şefi-adjuncţi!
„om vedea – dacă-i
chiar aşa” – vor întâmpina – cei
sceptici...
213
...păi – asta aştept şi
eu... ce
credeaţi! – ...dar...ssst! - iat-o pe
Doamna mea Secretară... – ...tocmai coboară - impasibilă
elegant-maiestuoasă - pe
Scară!
...”dă-te la Ea
nu mai sta!” – se aude printre
Norii de după
Stea...
...”veţi muri şi veţi
vedea...!”
„Arta şi
Minunea -
Luminează Culmea!”
...dacă mai ştiţi
lozinci – nu vă
sfiiţi ... aici
- în Rai (...se
cunoaşte asta de mult!)
nu-i ca pe
Tântul-Pământul
...bate doar
Sfântul – de Lumină
Vântul...
***
214
II-VREI SĂ TRĂIEŞTI
ai spus că
vrei să trăieşti – dar
nu m-ai lămurit: cu
cine – cu
ce – şi mai ales
de ce?
există pe lume Iubire şi
Cânt – asta nu se
discută - dar această veşnică
ceaţă - nu înseamnă – neapărat
Viaţă - A Trăi – Sănătate
Vigoare – Tinereţe-fără
Bătrâneţe...Candoare Virilă – Eroică - ori
Nuntă de Lună cu
Soare...
ai atât de puţin timp
existenţial – atât de
incerte haruri – atât de jalnice îţi
sunt instinctele – când te afli – fâstâcit în
mijlocul lumii-acesteia – încât
zău că nu înţeleg de ce
te încăpăţânezi şi
pretinzi: „eu vreau să
trăiesc”...
şi – în definitiv – ce pretenţii ai tu de la
viaţă – de la lume – ca să-ţi permiţi
atâtea calambururi şi
215
glume
(...implicite-n al tău
Nume...)?
Fericire – ştii
bine şi temeinic (...ca şi-al meu
sfetnic!) - nu
există – şi abia de vei afla – pe
ici – pe
colo – câteva rămăşiţe
isterice – bâlbâite
incontinente - de Mulţumiri
revolute – evanescente
sfioase - ca nişte studente din
Lună - şi
imponderabile – ceva incomprehensibil – care
durează doar
câteva clipe – şi-apoi trece în
suprasensibil...
...ceea ce nu-i nici măcar atât - sunt
în primul rând – vastele
imensele-adevăruri imuabile: exasperanta
Trecere a Timpului şi
Nematerializarea Ideii ori
Visului – deci:
Amare-Amintiri – Regrete ţanţoş-husăreşte
înăbuşite (de fapt – frânte-n
stomac...) – Suferinţele şi
Stânjenelile şi
Sufocările fiecărei fărâme de
zi ori de
noapte...
216
...precum vezi - nimic sacru – nimic
de care să te ţii lipcă – precum
lunaticul îndrăgostit de
propria-i umbră
nu eşti adaptat să priveşti şi
primeşti – lumea şi
viaţa (una-n alta – ca două
matrioşe...reciproce!) – aşa cum sunt
ele: tu
doar le visezi – obsesiv
coşmaresc - în felul tău
unic – ciudat – ireal şi
imposibil
...atunci – de ce?
probabil – spui tu - pentru că
Degetele-ţi de la Picioare există doar
în condiţii atmosferice
optime – anume: când simţi că te
furnică – printre
degetele sus-zise
piscurile ameţitoare-ale
munţilor şi (aferente!) razele ce-i
încunună-n amurg... – ...şi-n mistere eterne se
scurg... - ...Stomacul îţi
funcţionează
normal – numai din pricina
imensei găuri din el – făcută de
sentimentul magiei
pădurilor...
217
tot aşa – cred eu că Inima nu-ţi bate decât
odată cu lătratul hienei-văduvă – ori al
lupilor - ce alungă spectrele
căpriorilor... – ...Ochii... – Ochii nici nu-ţi
există: sunt doar biete-adâncituri
inutile - în craniu – înafară de ceasurile
acelea speciale - când se
pornesc Furtuni pe Oceane – ori se reflectă – al
naibii de tăios – în ei (în depresiunile
concavităţile astea
craniene - devenite – dintr-odată
miraculos – convexităţi-bulbucături-OCHI!) - ...se
reflectă şi se
impun - arhitectonic – demiurgic - ziceam – ca
Ochi-ai-Tăi - Cuvintele Răspicate-ale
Magului Muntelui
Ascuns: IZVOARELE – sau
Cerurile cu
Lună şi
Stele...Solstiţii de
Iele...
...mai exact – hai să fim rezoluţi şi cinstiţi
sintetizând – o dată pentru
totdeauna: vrei să trăieşti – pentru că
n-ai încotro – cu un astfel de organism
debilitat-funigel – organism de
Meduză Aeriană: altfel – te-ai dizolva în
nori – ai
dispărea ca şi cum n-ai fi intrat – vreodată – în
Planul Divin: te menţin
218
Vizibil – cât de cât
Tangibil - doar
aceste-amănunte – aparent
disparate – ale
lumii – şi te vei face
definitiv nevăzut – odată cu
ele...
mda...
ce să-i faci – sunt
unii... – sunt unele
cazuri ... - ...mă rog – asta
e situaţiunea de
fapt – hai să nu facem
tocmai acum
nazuri!
***
219
220
CINE ESTE ADRIAN BOTEZ?
Născut pe 10 noiembrie 1955, la Gura Humorului, judeţul Suceava.
Tatăl: IOAN – lt. colonel de aviaţie, în Flotila Gărzii Regale; tatăl
este descendent (stră-stră-stră-nepot), pe linie maternă, din
“martirul Bucovinei” – GRIGORIE GHICA al III-lea
VOIEVOD, domnitor al Moldovei (1764-1767 şi 1774-1777) şi al
Munteniei (1768-1769); asasinat de turci, prin strangulare, apoi
decapitat, la Beilic (casa de găzduire a emisarilor turci trecători prin
Iaşi) , pe 1 octombrie 1777, pentru că “a protestat vehement
împotriva cedării Bucovinei către Imperiul Habsburgic. Iritaţi de
protestele domnitorului, austriecii au cerut turcilor să-l înlăture.
Este înmormântat la biserica Sfântul Spiridon din Iaşi”.
Mama: ADRIANA - funcţionară PTTR; mama, pe linie maternă, se
trage (ca stră-stră-nepoată) din oameni ai Bisericii Ortodoxe
Române şi din cel mai important pictor bisericesc din România
veacului al XIX-lea, EPAMINONDA BUCEVSCHI / BUCESCU
(bunul prieten bucovinean al lui MIHAI EMINESCU), iar prin
alianţă (după cumnată), se înrudeşte cu familia PORUMBESCU,
din Stupca (familie care a dat un alt martir bucovinean, pentru
românism: pe CIPRIAN PORUMBESCU).
*
Şcoala primară (1962-1966) o urmează în oraşul natal, cu
învăţătoarea ELENA BUŢINCU - Dumnezeu s-o ierte şi să-i
odihnească vocea ei de leoaică! Tot în Gura Humorului a făcut şi
gimnaziul (1966-1970).
Urmează examenul de intrare la liceu…: una dintre profesoarele din
comisia examinatoare (ulterior, profesoara sa de Română, pentru un
an…apoi, a plecat la ceruri!), doamna ELEONORA CRAINIC, îl
remarcă pentru imaginaţia debordantă, cu care “catindatul” îşi
completa…cunoştinţele şi răspunsurile, despre romanul
sadovenian…
Liceul (1970-1974).
Absolvent, cu bacalaureat, al Liceului Teoretic din Gura Humorului
– 1974.
221
Aici, la acest liceu, devine colaboratorul (din 1972), apoi, din 1973,
redactorul-şef al revistei liceului: NĂZUINŢE – unde îşi face
debutul (absolut!) şi ca poet, dar şi ca eseist şi critic literar… (la
Poşta redacţiei!). Maeştrii săi, la acest nivel, sunt profesorul de
Latina, NICOLAE POPESCU, şi profesoara de Română,
ELEONORA MURARIU, care-l stimulează şi încurajează
(ambii…) în gândul de a “da” la Filologie…Fatală greşeală a
“luminaţilor conspiratori”(…constată Adrian Botez, abia azi!)!
Absolvent al Facultăţii de Filologie (secţia română-franceză) a
Universităţii “Al.I.Cuza” – Iaşi – 1978. Maestrul de aici: prof. univ.
dr. DUMITRU IRIMIA (mentor încă din primul semestru al
primului an de facultate al lui Adrian Botez! – stimulându-l straşnic
spre arta subtilă a hermeneuticii...).
Este repartizat guvernamental, în 1978, la Liceul Agroindustrial
din Adjud (azi, Colegiul Tehnic „Gh. Balş”). Din 1978, devine
membru al Cenaclului Casei de Cultură din Adjud – LUMINA . În
1979, când dl TITUS VÂJEU vine la Adjud, pentru a-i „televiza”
pe scriitorii Adjudului, şi răsfoieşte, pentru eventuală cenzură,
caietele cu poezii ale proaspătului profesor Adrian Botez, se
îngrozeşte, pur şi simplu: „Păi, mata scrii numai despre hristoşi şi
serafimi! Nu se poate, dom'le! Altceva nu ai?”
Nu. Altceva nu avea Adrian Botez. Încăpăţânat şi al dracului,
bucovineanul! ...Şi, decât să fie publicat conform „tipicului” compromisului politic
de atunci, ADRIAN BOTEZ A PREFERAT SĂ AŞTEPTE
DEBUTUL (POETIC)...19 ANI (ADICĂ, PÂNĂ ÎN 1998)!!! ...Între timp, îşi ia toate gradele didactice: definitivat (1981), gradul
al II-lea (1986) şi gradul I (1992). Este şi anul în care se înscrie, în
paralel cu gradul I, la examenul de doctorat.
Doctor în ştiinţe filologice - cu lucrarea Spirit şi Logos, în poezia
eminesciană (coord. ştiinţific: prof. univ. dr. DUMITRU IRIMIA,
de la Univ. “Al.I.Cuza”-Iaşi). – “proclamat” pe 14 februarie 1997,
la Universitatea “Al. I. Cuza”-Iaşi, amfiteatrul III-12. Membrii
comisiei de examinare şi acordare a titlului de “doctor în ştiinţe
filologice” sunt de la Universităţile din Bucureşti (cercetător
ştiinţific principal I, la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G.
222
Călinescu”-Bucureşti – dna ROXANA SORESCU), Cluj-Napoca
(prof. univ. dr. MIRCEA BORCILĂ), Timişoara (prof. univ. dr.
IOSIF CHEIE-PANTEA) şi Iaşi (prof. Univ. dr. LIVIA
COTORCEA).
Între 1997 şi 2001 – are un ultim maestru spiritual: VICTOR
OPRESCU, secretarul Societăţii Antropozofice din România - cel
care-l iniţiază în rozicrucianismul antropozofic steinerian.
*
Actualmente, A.B. este profesor de Română, la Colegiul Tehnic “
Gheorghe Balş”-Adjud.
Căsătorit, cu o femeie, ELENA, despre care ar trebui să scrie o carte
cât Biblia, pentru a-i mulţumi că există. Şi cu trei copii (slavă Lui
Dumnezeu, sănătoşi la trup şi, mai ales, la Duh!), pe care i i-a dăruit
această femeie dragă: OANA, OCTAVIAN, ELENA.
*
RECAPITULĂM…şi continuăm:
Debut absolut (cu poezie şi eseu/critică) : în 1972, la revista
Năzuinţe” (căreia i-a fost şi redactor-şef), a Liceului Teoretic din
Gura Humorului.
Debut (cu poezie) în revistă culturală consacrată: 1988, revista
Steaua-Cluj.
Debut (cu eseu) în revistă culturală consacrată : 1985, în revista
Collegium-Iaşi, Buletin al Societăţii de Ştiinţe Filologice din
România.
În 1999, fondează şi devine redactor coordonator al revistei
bianuale CONTRAATAC - revistă de educaţie, cultură, literatură şi
atitudine, pentru elevi şi profesori - îndreptată împotriva prostului-
gust, imposturii şi agresiunii imoral-antiartistice – din Adjud.
Ediţie on-line (în colaborare cu revistele ARP): Contraatac – revistă
de cultură şi de atitudine creştină:
http://revistacontraatac.wordpress.com
*
223
ACTIVITATE PUBLICISTICĂ:
I-în colectiv redacţional Scara-Bucureşti, redactor la revista
„ONYX”, DUBLIN/IRLANDA, redactor la Starpress Vâlcea
Turism (revistă internaţională ROMÂNO-CANADIANO-
AMERICANĂ online, de turism, cultură, afaceri, diaspora şi ştiri),
redactor la Ziarul MIORIŢA USA, Singurul ziar românesc
INDEPENDENT din America - redactor Ardealul literar-Deva,
redactor Crezul nostru-Bacău, redactor Salonul literar-Focşani,
membru în Colegiul de redacţie al revistei “FOAIE NAŢIONALĂ”-
Bucureşti etc.
Membru de Onoare al Colectivelor de redacţie ale revistelor
„REGATUL CUVÂNTULUI” şi „SFERA EONICĂ” – Reviste de
cultură universală, editate sub egida Ligii Scriitorilor Români.
II-A publicat în şi colaborează (regulat sau sporadic) la revistele
şi ziarele: Steaua-Cluj, Cetatea culturală-
Cluj, Citadela-Satu Mare, Zodii în cumpănă-Oradea, Nova
Provincia Corvina-Hunedoara, Vatra veche-Târgu Mureş, Viaţa
Românească-Bucureşti, Luceafărul-Bucureşti, Dimândarea-
Bucureşti, Deşteptarea aromânilor-Bucureşti, Permanenţe-
Bucureşti, Rost-Bucureşti, Origini-Bucureşti, Cotidianul-
Bucureşti, Collegium-Iaşi, Poezia-Iaşi, Porto Franco-Galaţi,
Plumb-Bacău, Credinţa Ortodoxă-Bacău, Fereastra-Mizil, Pro-
Saeculum-Focşani, Oglinda literară-Focşani,
Observator/München-Germania etc. – precum şi la revistele
electronice ARP-Artur Silvestri: Neamul Românesc, Ecoul,
Epoca, Luceafărul Românesc, Dacologica, Studii etnoistorice,
Monitor cultural, Arhiva românească, Tânărul scriitor, Scriitori
români contemporani, Universul cărţilor, Boabe de grâu, Soarele -
dar şi la Agero-Stuttgart, Noi nu, Clipa-California (SUA), Vâlcea
Turism-Canada, Mioriţa USA/California-SUA, Sfera online,
Curentul Internaţional/Canada, Revista Phoenix/Arizona-SUA,
Bruxelles Mission – portal al românilor din Ţările de Jos, Slova
Creştină, Revista Zeit-Brăila, Napocanews , Starpress Vâlcea
Turism/Canada, Destine literare/Canada, Pagini româneşti-
Romanian Pages/Noua Zeelandă, Constelaţii diamantine-Craiova,
224
costyabc - hatzegworld, Scurt Circuit Oltean-Craiova, ScrieLiber-
Iaşi, Feed Back-Iaşi etc. etc.
VOLUME DE VERSURI: 1-Jurnal din marea temniţă interioară
(Axa-Botoşani, 1998); 2-Rog inorog (Salonul literar-Focşani, 1998);
3-Povestea unui colecţionar de audienţe (Corgal Press-Bacău,
2003); 4- Epopeea Atlantică (Corgal Press-Bacău, 2003); 5- Eu,
barbarul (Casa Scriitorilor-Bacău, 2005); 6- Crezuri creştine - 70
de sonete cruciate; Van Gogh – perioada Borinage (tumorile
artei), Casa Scriitorilor, Bacău, 2005; 7-Nu mai ridicaţi din umeri!
(Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2007); 8-În contra demenţei de astăzi în
cultura română (Ed. ProPlumb, Bacău, 2008); 9- Aici – la-
ntâlnirea tuturor câinilor, Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2009; 10-Cartea
Profeţiilor, Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2010; 11-Liniştea lumii, Ed.
Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011; 12- Obârşii, Ed. Rafet, Rm. Sărat,
2012; 13-La prohodul bradului, Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2013; 14-
Cavalerii Apocaliptici. Psalmodieri în Vârful Muntelui, Ed. Rafet,
Rm. Sărat, 2014; 15-Eliberarea de trepte, Ed. Rafet, Rm. Sărat,
2015; 16-ION – Patria mea, Ed. Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2016;
17-Frumuseţea DURERII, Ed. Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2016;
18-Mistica iernii, Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2017; 19-Cartea
Apocalipsei, Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2018.
Prezenţă în antologia bilingvă (română-franceză) În căutarea
îngerului – En quêtte de l'ange, din creaţia poeţilor vrânceni,
selecţie de prof. VALERIU ANGHEL, Pallas, Focşani, 2006 –
trad. prof. univ. dr. CONSTANTIN FROSIN. Prezenţă în
antologia engleză a prof. univ. dr. DAN BRUDAŞCU: Voices of
contemporary Romanian poets – selection and English version by
Dan Brudaşcu, Sedan Publishing House-Cluj, 2007. Inclus în
Antologia sonetului românesc, de Radu Cârneci - vol. al III-lea.
Inclus în toate cele trei volume ale trilogiei Cartea întâlnirilor, de
Eugen Evu.
PROZĂ: 1-volumul Basme- pentru copii, pentru oameni mari şi
pentru foarte mari oameni (Corgal Press-Bacău, 2004); 2-
Nălucirile abatelui Bernardo – cinci povestiri fantastice, Ed. Rafet,
Rm. Sărat, 2014; 3- „Prostul” – cincisprezece povestiri ciudate, cu
EPILOG, Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2015; 4- Domnul X – roman
225
antepostidemmodernist, Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2015; 5“Revoluţia”
lui Lucio Ferrante - sau Cabala Nebunilor - poveste alchimică -
Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2015; 6-Ofiţerul – nuvelă, Editura Ateneul
Scriitorilor, Bacău, 2016; 7--ŞOBOGRÉ-155 de povestiri scurte şi
ultrascurte; Chiromantul Reginei - nuvelă- Ed. Rafet, Rm. Sărat,
2017.
CRITICĂ/HERMENEUTICĂ:1- Prigoniţii cavaleri ai Mielului -
despre poezia cultă aromânească (Ed. Dimândarea părintească,
Buc., 2000); 2- Spirit şi Logos, în poezia eminesciană - pentru o
nouă hermeneutică, aplicată asupra textului eminescian (Ed.
Rafet, Rm. Sărat, 2005); 3–Loja Iohanică Românească – ION
Creangă, ION Luca Caragiale, IOAN Slavici - pentru o nouă
hermeneutică, aplicată asupra textelor lui Ion Creangă, Ion Luca
Caragiale şi Ioan Slavici (Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2006) – a obţinut
Premiul de excelenţă al Ed. RAFET, pentru 2006; 4-Cei Trei Magi
ai prozei româneşti (Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Mircea
Eliade) – şi Epoca Mihaelică : pentru o nouă hermeneutică,
aplicată asupra textelor lui Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu şi
Mircea Eliade (Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2007) – a obţinut Premiul de
excelenţă al Ed. RAFET, pentru 2007; 5- Opera scrisă a lui
Corneliu Zelea Codreanu – între vizionarism şi alchimie
naţională, Criterion Publishing, Bucureşti, 2009; 6-
NORMALITATEA REACŢIONARĂ: sinergia scris-făptuire-
fiinţare cosmică, la Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce –
pentru o nouă hermeneutică, aplicată asupra textelor cronicarilor
moldoveni: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Editura
Rafet, Rm. Sărat, 2012; 7-DOSOFTEI – VESTITORUL LUI
EMINESCU – prima abordare stilistico-poetică/hermeneutică, a
operei Sfântului Mitropolit DOSOFTEI – Editura Rafet, Rm. Sărat,
2014; 8-EMIL BOTTA – închinător înfrânt Eminescului...?!
ARHEII EMILBOTTIENI – Editura Rafet, Rm. Sărat, 2015.
ESEURI: 1-Ruguri – România sub asediu, Carpathia Press, Buc.,
2008 (postfaţă de dr. Artur Silvestri); 2-Cartea Cruciaţilor Români,
Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2008; 3-„Cazul Dacia...”, Ed. Rafet, Rm.
Sărat, 2011.
226
CĂRŢI TRADUSE ÎN LIMBI DE CIRCULAŢIE MONDIALĂ
(Edition spéciale pour LE PRIX NOBEL / Special edition for
The NOBEL PRIZE):
I-În FRANCEZĂ (de prof. univ. dr. CONSTANTIN FROSIN):
1-Adrian Botez -Journal de la grande prison intérieure (poésie),
Editura Rafet, Rm. Sărat, 2016;
2-Adrian Botez - ÉPOPÉE ATLANTIQUE -Exercices
systématiques de fantaisie sur LA VÉRITÉ (poésie) , Editura
Rafet, Rm. Sărat, 2016;
3-Adrian Botez - LES PHANTASMES DE L’ABBÉ BERNARDO
(cinq contes fantastiques), prose - Editura Rafet, Rm. Sărat, 2016 ;
4- Adrian Botez - CONTES DE FÉES (pour les enfants, les
grandes personnes et pour les très grands hommes), prose -
Editura Rafet, Rm. Sărat, 2016 ;
5- Adrian Botez - « LA RÉVOLUTION » DE LUCIO
FERRANTE ou LA CABALE DES FOUS - conte alchimique,
prose - Editura Rafet, Rm. Sărat, 2017.
II-În ENGLEZĂ (de prof. GABRIELA PACHIA şi prof. OANA
PATRICIA BOTEZ) :
1-Adrian Botez - 123 de sonete cruciate alese / 123 Selected
Crusader Sonnets (ediţie bilingvă, româno-engleză), În viziunea
traducătoarei întru engleză, GABRIELA PACHIA / Imagined
into English by GABRIELA PACHIA (poetry) - Editura Rafet,
Rm. Sărat, 2016 ;
2- Adrian Botez - Diary of the great inner dungeon (poetry) -
Editura Rafet, Rm. Sărat, 2016 ;
3- Adrian Botez – Atlantic Epos (poetry), Editura Rafet, Rm.
Sărat, 2017.
-DIN 15 MAI 2004, ESTE MEMBRU AL UNIUNII
SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA.
-DIN 18 SEPTEMBRIE 2011, ESTE MEMBRU
COLABORATOR AL ASOCIAŢIEI SCRIITORILOR DE
LIMBĂ ROMÂNĂ, DIN QUÉBEC/CANADA.
227
-DIN 15 MAI 2014, ESTE MEMBRU AL ACADEMIEI
DACOROMÂNE TDC (« TEMPUS DACOROMÂNIA
COMTERRA »).
-Asociaţia cultural-umanitară şi ştiinţifică „PROVINCIA
CORVINA”-HUNEDOARA şi Redacţia revistei de ariergardă
culturală „NOVA PROVINCIA CORVINA”-HUNEDOARA – îi
acordă „DIPLOMA DE EXCELENŢĂ, PENTRU ANUL 2011”:
„Se acordă distinsului domn ADRIAN BOTEZ-senior, pentru
opera sa poliedrică, impregnată de simţirea românească
autentică” – pe data de 14 ianuarie 2012.
-Asociaţia cultural-umanitară şi ştiinţifică ”PROVINCIA
CORVINA”-HUNEDOARA şi Redacţia revistei de Literatură şi
Artă „NOVA PROVINCIA CORVINA” – Preşedinte: dr. ing. ION
URDĂ; Redactor-şef: academician EUGEN EVU - „îi acordă
„DIPLOMA DE EXCELENŢĂ, PENTRU ANUL 2013, distinsului
domn ADRIAN BOTEZ-senior, pentru extraordinarul volum de
versuri <<LA PROHODUL BRADULUI>> , cât şi pentru
originalitatea întregii sale opere literare”.
-Este laureat al Marelui Premiu al Salonului Literar-
Dragosloveni - ediţia a 26-a, noiembrie 1998.
-Premiul U.S.R., pentru POEZIE - pentru anul 2005.
-Premiul U.S.R., la CRITICĂ/HERMENEUTICĂ, pentru anul
2006.
-Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Literatură
„Titel Constantinescu”, Rm. Sărat, 2011 – pentru volumul de
eseuri „Cazul DACIA...”
PREMIUL PENTRU PUBLICISTICĂ: joi, 3 iunie 2010, la sediul
Uniunii Scriitorilor din România, i-a fost decernat Premiul pentru
publicistică (în cadrul Premiilor Asociaţiei Internaţionale a
Scriitorilor şi Oamenilor de Artă Români - LITERART - XXI şi
ale revistei Origini – Romanian Roots, pe anii 2008-2009): prof.
dr. Adrian Botez (cf. revista Conexiuni, Anul VI, nr. 64, iulie
2010).
228
PREMIUL DE EXCELENŢĂ, LA CEA DE-A V-A EDIŢIE A
FESTIVALULUI INTERNAŢIONAL „TITEL
CONSTANTINESCU” (organizat de Editura RAFET), acordat
de ASOCIAŢIA CULTURALĂ „RENAŞTEREA
RÂMNICEANĂ”, pentru volumul „NORMALITATEA
REACŢIONARĂ: SINERGIA SCRIS-FĂPTUIRE-FIINŢARE
COSMICĂ, LA GRIGORE URECHE, MIRON COSTIN, ION
NECULCE -pentru o nouă hermeneutică, aplicată asupra textelor
cronicarilor moldoveni: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion
Neculce”, Editura Rafet, Rm. Sărat, 2012.
PREMIUL “FĂNUŞ NEAGU”, al Festivalului Internaţional
“TITEL CONSTANTINESCU”, Ediţia a VII-a, Rm. Sărat
(Republica România)-Edineţ (Republica Modova)-2014.
“DIPLOMĂ PENTRU CONTRIBUŢIA SUBSTANŢIALĂ LA
DEZVOLTAREA RELAŢIILOR DE PRIETENIE DINTRE
ROMÂNII DE PRETUTINDENI”, în cadrul Festivalului
Internaţional de Creaţie Literară „TITEL
CONSTANTINESCU”, Edineţ (Republica Moldova) – Râmnicu
Sărat (România).
DIPLOMA DE EXCELENŢĂ, PENTRU ACTIVITATE
PUBLICISTICĂ, ÎN ANUL 2013, acordată de către revista
SCURT CIRCUIT OLTEAN, (redactor-şef: dna MARINELA
PREOTEASA).
Nominalizat la Premiile ARP (Asociaţia Română pentru
Patrimoniu), pentru 2007 - prin lucrarea “LOJA IOHANICĂ
ROMÂNEASCĂ”.
-CETĂŢEAN DE ONOARE AL MUNICIPIULUI ADJUD –
2009.
-I se acordă titlul de “DOCTOR HONORIS CAUSA” al
Academiei DACOROMÂNE (ACADEMIA DACOROMÂNĂ-
A.D.R. este principala parte componenta autonomă a Fundaţiei
ADRTDC şi, totodată, continuatoarea şi legatara unică a Institutului
Naţional pentru Românitate şi Românistică-INPROROM, fondat în
229
1991, şi a Cercului de studii DECENEU), de către Preşedintele
(domnul GEO STROE) şi membrii ADR: “pentru întreaga
activitate întru eternizarea valorilor naţionale” (6 August 20015).
-Pe 21 Noiembrie 2015, în cadrul Festivalului “EMIL
BOTTA”-Adjud, Ediţia a IV-a, Preşedintele ADR-
TDC, GEO STROE, l-a nominalizat, pe Adrian Botez
(din partea ACADEMIEI DACOROMÂNE TDC), la
PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURĂ,
pentru 2017.
Adrian Botez ESTE PREZENT ÎN: Dicţionarul scriitorilor
români de azi (din România, Basarabia, Bucovina de Nord,
Banatul sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America) – de Boris
CRĂCIUN şi Daniela CRĂCIUN-COSTIN, Iaşi, 2011; Un
dicţionar al scriitorilor români contemporani (vol. V), Editura
TipoMoldova, Iaşi, 2016 (Proiect administrat de dr. Roxana
Alexandra Costinescu - Coordonator: Ioan Holban); Vocaţie şi
destin - dicţionarul personalităţilor vrâncene, Ed.Terra, Focşani,
2000, al lui Valeriu ANGHEL; Dicţionarul scriitorilor şi
publiciştilor vrânceni, al lui Florin MUSCALU, Ed. Revista ”V”,
Focşani, 1999; Dicţionar elementar de scriitori români
contemporani – în revistele electronice ARP; Album
biobibliografic “OCTAVIAN VOICU” – Creatori din Moldova de
Mijloc, Ed. Casa Scriitorilor, Bacău, 2005; Ateneul Scriitorilor –
Ed. Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2008; CONSTELAŢII LITERARE
VRÂNCENE (dicţionar, volumul I), de Petre ABEABOERU,
Editura Terra, 2013; Harfele harului - antologie de poezie creştină,
realizată de Eugen EVU şi Ion URDĂ, Ed. Corvin-Deva, 2007;
Cuvinte pentru urmaşi, vol II, Modele şi exemple pentru Omul
Român, Carpathia Press, 2007 – ed. îngrijită de Artur
SILVESTRI; Al Cincilea Patriarh, Intermundus, Buc., 2007- ed.
îngrijită de Artur SILVESTRI; Antologie literară, Valman, Rm.
Sărat, 2007, ed. îngrijită de Gh. NEAGU; Antologiile revistei
SINGUR (vol. I – Poezie + vol. al II-lea - Proză); ANTOLOGIA
SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA
LUME , Starpress 2011 (vol. I – Poezie + vol. al II-lea - Proză) –
varianta în limba engleză – şi L'ANTOLGIE DES ECRIVAINS DE
230
TOUT LE MONDE (Poezie+Proză) – varianta în limba franceză,
Ed. Fortuna, 2012 (sub îngrijirea Ligyei DIACONESCU);
Antologia PARADOXISMULUI Internaţional (vol. 7, 8,
9),editată de prof. univ. dr. Florentin SMARANDACHE (2011,
2012, 2013); ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI – de pe
toate continentele (antologator: Elisabeta IOSIF), Editura Cetatea
Cărţii, Bucureşti, 2014; ANTOLOGIA DE POEZIE
CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ – „PORNI
LUCEAFĂRUL”, editată de dna Carmen CĂTUNESCU – Editura
Scrisul contemporan, Ploieşti, 2014; ANTOLOGIA DE PROZĂ
CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ – „SĂRMANUL
DIONIS”, editată de dna Carmen CĂTUNESCU – Editura Scrisul
contemporan, Ploieşti, 2014, Cuvântul în timp – antologie de
poezie, proză şi eseistică, Editura Grinta, Cluj-Nnapoca, 2011;
PAGINI DE ISTORIE LITERARĂ VALAHĂ DE MÂINE
(volumul al II-lea), de Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Editura
Waldpress, Timişoara, 2015; CARMEN - Antologie lirică, vol. I,
III, VI, XVI, Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2016-2017, editată
de Rodica Elena LUPU; Antologie de proză – SCRIPTA
MANENT (vol. 9), Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2016;
Antologia USR-Filiala Bacău: Sub semnul lui Bacovia (antologie
pentru „mâine şi mai mâine”) – Editura Artbook, Bacău, 2015 etc.
Criticul MIRCEA DINUTZ îi face profilul literar, în revista Pro-
Saeculum, nr. 3-4, Focşani, mai-iunie 2005 ( Adrian Botez - un
cavaler al Graalului ).
Scriitorul şi criticul CONSTANTIN STANCU scrie o carte online,
despre Adrian Botez: CEASURILE VECHI BAT MEREU ORA
UNU (ADRIAN BOTEZ ŞI LITERATURA EXILULUI ÎN
PATRIA SA, LIMBA ROMÂNĂ).
Aceeaşi carte (completată şi actualizată!), editată “pe hârtie” (cu
numărul recenziilor dublat, de la 6, la 12! – şi cu precizarea
nominalizării la Premiul Nobel a lui Adrian Botez…), se numeşte:
ADRIAN BOTEZ - CEASURILE VECHI BAT MEREU ORA
UNU (UN ROMÂN sub semnul PREMIULUI NOBEL PENTRU
LITERATURĂ) - Editura Rafet, Rm. Sărat, 2017 (105 p.).
231
-MEMBRU DE ONOARE AL ASOCIAŢIEI
INTERNAŢIONALE DE PARADOXISM – titlu acordat de către
Preşedintele prof. univ. dr. Florentin SMARANDACHE, de la
Universitatea din New Mexico/SUA, pe 17 septembrie 2011.
-CERTIFICAT DE APRECIERE ŞI RECUNOAŞTERE A
VALOROASEI CONTRIBUŢII ÎN CULTURĂ, acordat prof. dr.
ADRIAN BOTEZ, de către Departamentul „Math & Sciences
Department”, al Universităţii din New Mexico – Gallup
Branch/SUA, pentru 2008-2009.
-Este ales pentru distincţia THE RESEARCH BOARD OF
ADVISORS, este nominalizat ca “MAN OF YEAR 2005”, pentru
merite în cultură şi educaţie – şi pentru THE WORLD MEDAL OF
FREEDOM - de către THE AMERICAN BIOGRAPHICAL
INSTITUT, Raleigh, North Carolina, U.S.A.
-Poezia lui Adrian Botez este transpusă în aromână şi tradusă în
ruso-macedoneană, de către scriitorul, gazetarul şi eminentul
traducător/transpunător aromâno-macedonean, Dina CUVATA, în
diverse reviste din Republica Macedonia.
-“Medalion literar - Adrian Botez”, în Opinia de Buzău, nr. 7625,
27-29 Octombrie 2017 (de Stan BREBENEL).
***
1-Adresa poştală: str. Moş Ion Roată nr. 8A, blocul 70, scara A,
etajul II, apartamentul 11 – Adjud, cod poştal: 625.100, judeţul
Vrancea.
2-e-mail: [email protected]
3-tel. mobil: 0744/ 579.279.
Adresa electronică a site-ului: www.adrianbotez.eu
http://www.aslrq.ro/ASLRQ_fichiers/membri.htm
http://www.aslrq.ro/ASLRQ_fichiers/membri_files/adrian%20botez
.htm
***
232
APRECIERI CRITICE ASUPRA OPEREI LUI
ADRIAN BOTEZ…DE-A LUNGUL TIMPULUI…
(drastic selectate!)
ROXANA SORESCU, cercetător ştiinţific principal I,
Institutul de Istorie şi Teorie Literară “George Călinescu”-
Bucureşti:
”În critica literară românească nu există, deocamdată, lucrări de
acest tip. Prin lucrarea Spirit şi Logos, în poezia eminesciană, dl.
Adrian Botez este un precursor. Pe drumul pe care înaintează se
vor buluci multe persoane, ce vor confunda bolboroseala extatică,
cu foarte severele discipline, care sunt Mistica şi Iniţierea în
domeniul spiritual – dar acesta este riscul oricărei cercetări
înnoitoare. Dl. A. Botez repune în discuţie, dintr-un unghi inedit,
întreaga viziune asupra poeziei eminesciene şi a stării de revelaţie
poetică, în general (…)” (cf. Aprecierile Comisiei de doctorat, 14
februarie 1997, în cadrul Facultăţii de Filologie a Universităţii
“Al.I.Cuza” – Iaşi – în legătură cu lucrarea Spirit şi Logos, în poezia
eminesciană, devenită cartea Spirit şi Logos, în poezia eminesciană
– pentru o nou tip de hermeneutică, aplicată asupra textului
eminescian - Ed. Rafet, Rm.Sărat, 2005).
***
“Adrian Botez este autorul unei poezii care se caută cu un
aer definitiv şi se găseşte, se neagă afirmându-se, e reconfortantă,
reziditoare.”
AUREL RĂU, redactorul-şef al revistei clujene Steaua –
în Prefaţa la vol. de debut, Jurnal din marea temniţă interioară,
Axa, Botoşani, 1998)
***
“Poet metaforic, cu o schemă prozodică inconfundabilă,
Adrian Botez începe să devină un nume în lirica românească.”
VALERIU ANGHEL – în revista Pro-Saeculum,
noiembrie, 1998
***
233
“Am citit comentariile la VOSHOPOLEA [Prigoniţii
cavaleri ai Mielului, Ed. Fundaţiei Aromâne “Dimândarea
părintească”-Buc., 2000], marele poem lirico-epic al lui Nida
Boga, cu sufletul la gură! Având sentimentul că ascult una dintre
cărţile de căpătâi ale lui Johann Gottlieb Fichte, „Cuvântări către
naţiunea germană(Reden an die Deutsche Nation”, 1809). (...) Şi
noi, românii, avem nevoie de astfel de impulsuri de suflet, într-o
vreme a destructurării noastre (...). Un discurs ofensiv este
întreaga carte a profesorului Adrian Botez, din Adjud, un discurs
substanţial patriotic, adesea cu îndreptăţite accente vaticinare (...)
”
HRISTU CÂNDROVEANU – în revista Deşteptarea
aromânilor, Anul 11, nr. 10 (127), octombrie 2000
***
“Ambiţios, profund, cu gust pentru textul de anvergură
cărturărească, Adrian Botez respiră lejer în aerul tare al ideilor,
oricât de înalte, provoacă adevărate cutremure în conştiinţe, cu
proiecţii devastatoare în plan moral şi intelectual, experimentează
fără să aibă neapărat vocaţia experimentului, reuşind - în cele
mai bune pagini ele prezentei epopei [<<EPOPEEA
ATLANTICĂ>>] - să producă adânci revelaţii în dimensiunea
estetică şi ontologică. (...)Poet, în primul rând, cu serioase
cunoştinţe magico-mitologice, cărturar de aleasă stirpe, bântuit de
aromele din altare, atins de nimbul sacru al icoanelor şi aerul tare
al ideilor, prozator şi eseist, din rezerva din ce în ce mai restrânsă
a erudiţilor autohtoni, luptător cu har pe drumul Binelui şi
Frumosului, Adrian Botez este un gânditor şi un scriitor pe deplin
matur, viguros şi competitiv la nivel naţional.”
MIRCEA DINUTZ- în revista Pro-Saeculum-
Focşani, nr. 3-4, iunie-iulie, 2005: art. Adrian Botez - un cavaler al
Graalului ***
CONVORBIRI LITERARE (Anul CXLI, iulie, 2008)
Vitrina cărţilor
EMILIAN MARCU (4) Adrian BOTEZ, Ruguri – România sub asediu,
Editura Carpathia Press, 2008, 200 p. cu o Postfată de Artur
Silvestri.
234
Preocuparea, apropiată de patimă, a lui Adrian Botez, de a lumina
cititorul în problemele fundamentale ale viitorului României
contemporane, teme fundamentale de natură doctrinară, dar şi
ideologică, de antropologie culturală, străbat, de la un capăt la
altul, întreg continutul acestei cărţi.
În context de natură divină, Neamul Metafizic Românesc este
privit într-o adevărată transcendenţă, în triada: Trecut,
Prezent, Viitor, ca semn al rugului care şi arde (purifică), dar şi
luminează („în-lumină”). „Puţin contează, în macroistorie, cît de
puternic ai fost 70 sau chiar 100 de ani – dacă n-ai lăsat, în urma
ta, fie si o cărămidă (arsă!) folositoare constructiei uneia dintre
treptele evolutiei spirituale a Neamului tău, în particular, si a
Planetei Spirituale Terra, în general!” - justifică Adrian Botez
întregul demers al demers unic, în „Argument unic”,
.Religie, Patrie şi Neam, Învăţământ şi Cultură, Probleme sociale,
Mari probleme spirituale naţionale şi internaţionale, Problema
aromânilor: Aromânii – „fraţi di mumă şi di-un tată” sau Trecut,
prezent, viitor şi… soluţii de continuitate, sunt capitole
fundamentale în această lucrare.
Teme de excepţie în destinul României prezintă Adrian Botez,
teme de interes general pentru naţia română, mereu văzută în
raport cu divinitatea.
„Însă autorul fiind un gînditor cu înrîuriri ocultiste ce socoteste
că istoria, chiar dacă aparentă, nu-i decît documentul unor
«căderi succesive» pînă la «epoca de fier» contemporană, actiunea
cu rost de îndreptare este de la sine înteleasă si include
manifestări cu extensiune, avînd efecte si mai mult ca sigur o
dezvoltare în directia atitudinilor colective” – spune Artur
Silvestri în Postfaţă şi autorul chiar asta propune – atitudini
colective în aceste Ruguri – pentru că: România este sub asediu.
Numai cine nu are ochi de văzut şi urechi de auzit nu crede. În
rest…
***
“Bibliografia cărţii este impresionantă, încadrându-se
perfect uriaşei cantităţi de energie degajate de autor, în acest
235
demers cărturăresc, de nivel academic. O lucrare apărută sub
forma unui Premiu de excelenţă, dat de editură (…). O autentică
investiţie în cultura românească profundă. (…) Este vorba despre
o apariţie monumentală, produs al unui intelectual inconfundabil,
în peisajul românesc de după 1989. Un fenomen. ”
MARIN IFRIM, în Opinia de Buzău, marţi, 8 aprilie
2008: Despre “Cei Trei Magi ai prozei româneşti”
***
« E dificil să faci o disociere între poetul Adrian Botez al
primei cărţi şi cel al următoarelor volume. Dar, un lucru e cert:
Acest Poet este inconfundabil. (…)
Scrisul lui Adrian Botez nu e comod, reconfortant, stenic, el
obligă, strigă, interpelează, se impune – fără a face compromisuri
şi temenele curentelor vechi sau noi ale liricii. El merge pe
principiul: Acesta sunt eu, cui îi convine. Dar, dacă încerci să ţi-l
apropii, ceea ce va urma, întrece orice închipuire: vei descoperi un
univers mirific, fabulos şi real în aceeaşi măsură, de care ştiai că
există pe undeva, dar nu erai conştient că e atât de aproape de tine
şi că faci parte integrantă din el. Şi în această privinţă, Adrian
Botez este un vestitor. El anunţă şi se anunţă, fără surle şi tobe,
dar apropiindu-se iminent de conştiinţa şi inima ta, de unde nu-l
mai poţi smulge.(…)
Nu s-ar putea spune că Adrian Botez este un romantic. El este un
lucid suferitor şi jertfitor pentru substanţa şi trupul cuvântului,
ducându-l cu sine la cele mai înalte cote ale valorii autentice,
dublată de o demnitate fără cusur şi de o probitate morală cum rar
se întâlnesc în ziua de azi. »
CEZARINA ADAMESCU, Galaţi, redactor la
revista AGERO-Stuttgart
7 ianuarie 2010, de ziua Ionilor: Adrian Botez – un poet incomod şi
poemele sale magistrale, în revista ARP Luceafărul Românesc,
ianuarie 2010
***
236
“Adrian Botez este, fără doar şi poate, cel mai original
poet pe care mi-a fost dat să-l cunosc, răsfoind/răscolind prin
ceasloavele prăfuite, dar şi cele de ultimă oră ale liricii româneşti.
El este fără pereche. Creaţia sa, atât de diferită de vulgul
cotidian care aduce osanale nesfârşite dimensiunii trupeşti a
omului, şi-a pus amprenta, marca ei preţioasă pe domeniul, atât de
râvnit al literaturii şi locul său nu poate fi ocupat de preopinenţii
zilei, oricât s-ar da aceştia de ceasul morţii.
Adrian Botez nu se încadrează, nu se aliniază, nu se
confundă.
El este ALTFEL, cu totul altfel, şi nu rostesc aceste
cuvinte din complezenţă. În tot ce întreprinde, prin multiplele raze
pe care le răspândeşte, în încercarea disperată de a-i lumina pe cei
din preajmă, se poate vedea acest semn al unităţii care nu cunoaşte
locul comun, cărările bătătorite, deşi inspiraţia lui este uneori
livrescă. El realcătuie, rescrie, reiterează marile teme ale literaturii
universale, cu aceeaşi dezinvoltură şi măiestrie, de parcă ar fi scrise
acum. Vasta, colosala erudiţie pe care a acumulat-o prin străduinţe
jertfelnice, supraomeneşti, ar putea speria, intimida, pentru că se
ridică la cote de neatins.
Spirit enciclopedic, oferă însă, cu reţinere, fărâme din
monadele minţii, atât de bine organizate, doar atât cât putem noi
oamenii, îngurgita, îndeobşte.
Dar, ce asupră de măsură conţine verbul său, esenţializat,
cristalizat, strălucind dincolo de retină!
Dacă ar fi să ne raportăm la alte personalităţi
enciclopedice, care şi-au înscris pana în cartea de aur a liricii
noastre, Gellu Naum ori Emil Botta - ar fi palide umbre…
Dar mai bine să lăsăm clasificările, pentru că, locul lui
Adrian Botez pe podium este, de asemenea, singular. Pe treapta pe
care stă opera sa, copleşitoare, vastă, nu mai încape nimeni, şi
aceasta, nu pentru că autorul şi-a propus această performanţă,
alungându-şi eventualii concurenţi în competiţia pentru
câştigarea nemuririi, ci pentru că, privind în jur, nu prea are cu
cine concura, grăbiţi, pripiţi şi dezordonaţi, trufaşi şi indiferenţi,
îmbrâncindu-ne suveran, în Arca Bunei Speranţe, ca să apucăm
un loc, aşa cum suntem cu toţii. De aceea, în competiţia
desăvârşirii la care trudeşte continuu, Adrian Botez aleargă
singur. Ia trofeul, se întoarce învingător, îl arată mulţimii, care,
237
în mod ciudat şi paradoxal, nu-i scandează numele, nu-l afişează
cu litere uriaşe pe postere, pe ecrane gigant, ci preferă, aşa cum
gloata nu L-a preferat pe Nazarineanul cu fruntea însângerată de
spini, biciuit şi gol, pe un oarecare Baraba, cel care ştie să-şi
câştige faima cu fel şi fel de tertipuri, ori pe prototipul lui Baraba,
care speculează fiecare secundă, fiecare sentiment şi orice dram
din graţia auditoriului, cu spirit gregar. (...)”
CEZARINA ADAMESCU, Galaţi, redactor la revista
AGERO-Stuttgart - art. În amurgul lumii cuvintelor - poeme
pentru ziua mâniei: ADRIAN BOTEZ, Rog inorog, poeme,
Editura Salonul Literar, Focşani, 1998 – în revista ARP O carte
pe zi, martie 2009
***
“Scriitor de mare sensibilitate şi forţă creatoare, un erudit
al zilelor noastre, Adrian Botez reuşeşte a se ridica deasupra
valului spumos, ce caracterizează, azi, literatura românească,
încercând a-i da acesteia o mai luminată direcţie, cum ar fi:
curajul actului critic, înviorarea exprimării libere, care să fie
bazate pe o morală creştină desăvârşită. Om de o largă cultură,
prin profesie dascăl şi filosof al culturii, române şi universale - a
mai fost dăruit, cred, de însăşi Pronia Cerească, din belşug, cu
harul Poeziei şi al înţelegerii artelor, în general. Scriitor fecund,
editează, cu mult succes şi prestigiu, revista “Contraatac”, în
cadrul Colegiului Tehnic “Gheorghe Balş”, din oraşul Adjud, cu
sprijinul ARP (Asociaţia Română pentru Patrimoniu)-Bucuresti,
fondată de venerabilul erudit român Artur Silvestri.”
IOAN MICLĂU, din Cringila/AUSTRALIA - în
revista Pro-Saeculum, nr. 63-64, aprilie-iunie 2010 – Focşani: în
articolul ADRIAN BOTEZ : “Spirit şi Logos, în poezia
eminesciană - pentru o nouă hermeneutică, aplicată asupra
textului eminescian” (Editura Rafet, România, 2005)
***
„Aş aminti că trei sunt străjile Fiinţei poieion româneşti,
aşa cum le exprimă doina: de dor, de jale, de revoltă. Adrian Botez
înscrie în expresie modernă acest triunghi, reînălţând CRUCEA
CA STÂLP, într-un cvadrat care este...al Cercului. (...) Adrian
238
Botez Poetul este criticul cu forceps, operând unde se mai poate,
chiar în tumori. (...)
Când sufocarea este la cota de risc, Botez scrie cu apă de
trandafir pe aripa unei adieri (...) . Asta şi face. Nu arghezian, nici
bacovian, ci BOTEZIAN!”
EUGEN EVU – art. ADRIAN BOTEZ: terifiant contraatac
la înrăirea umanului – sau Căinarea ca bocet la viaţa muribundă
– în revista PRO-SAECULUM, Focşani, Anul IX, nr. 1-2 (61-62),
15 ian.-1 martie 2010
***
Postfaţa la RUGURI . ROMÂNIA SUB ASEDIU, Ed. Carpathia
Press, Buc., 2008
ADRIAN BOTEZ: IDEOLOGUL „NEAMULUI
METAFIZIC”
Literatura lui Adrian Botez, moldovean de Nord (n. 1955,
la Gura Humorului ), s-a făcut cunoscută târziu, apărând dintr-o dată
în conformaţie matură, ca şi Minerva din capul lui Jupiter, şi
constituind – şi în această ordine – „un caz”. Opera este întinsă,
diversă şi consistentă, căci autorul are nu uşurinţa de a scrie în
manieră torenţială, ci o continuă stare de trezie - şi se manifestă
cu atitudine cam în orice clipă definitorie. Desfăşurată în
episoade de unde se deduce entuziasmul, aproape antic, în a
comunica - aceasta s-a exprimat, la început, cu precădere în
lirică, unde bibliografia este relativ vastă: Jurnal din marea
temniţă interioară (1998); Rog inorog (1998); Povestea unui
colecţionar de audienţe (2003); Epopeea Atlantică (2003); Eu,
barbarul (2005); Crezuri creştine – 70 de sonete cruciate; Van
Gogh – perioada Borinage (tumorile artei) (2005); Nu mai ridicaţi
din umeri! (2007). Însă dincolo de cantitate, poeziile nu au vârstă
şi sunt cu neputinţă a se descrie formule de stil ori categorisire
curentă. Nimic aici nu-i „modern”, după cum nici nu este
„romantic” ori „clasicist” = căci, ilustrând o atitudine
devoţionistă unde stările de mari intensităţi metafizice aduc
sufletul în pragul abisului, poetul iese din timpul evoluţiilor
exterioare care, esteticeşte, sunt doar convenţie. Rezultă că o
clasificare stilistică este şi ea de nefăcut, afară numai de
alăturări în asimetriile condacului, ale irmoaselor şi în poetica
de împiedecări emotive, cu tradiţie la noi de la Dosoftei şi până
239
la Vasile Voiculescu şi „Comornicul” lui Sandu Tudor.
Muzicalitatea, deşi subînţeleasă, nu-i aici nici belcanto şi nici
mecanism de simetrii perfecte în felul medieval, trubaduresc, ci
denotă o muzică interioară, de cântec şoptit în maniera
misticilor de Bizanţ ori a cântăreţilor de tabără militară. Căci
poetul are atitudine mai degrabă de prooroc, vituperând ori
închipuind mari desfăşurări învolburate pe pânze sufleteşti
uneori memorabile.
Însă, mai degrabă decât poet, Adrian Botez este un ideolog
şi, mai recent, un predicator profetic, ce socoteşte că esenţiale nu
sunt „creaţia”, în aspect laic şi circumstanţial - şi că, indiferent de
context, anumite teme şi atitudini au precădere, din optica unui
„imperativ colectiv”. Felul lui de a îmbrăţişa o responsabilitate
morală, ce depăşeşte simpla condiţie de „individ”, este radical diferit
de „individualismul” creator, unde aventura intelectuală se impune
adeseori şi este preferată. Evoluţia se produce treptat, însă în timp
scurt şi solid prin cantitate, căci şi sinopticul de cărţi tinde să
impună atât ca număr, cât şi din perspectiva acumulărilor temeinice.
Prigoniţii cavaleri ai Mielului – despre poezia cultă aromânească
(2000); Spirit şi Logos, în poezia eminesciană – pentru o nouă
hermeneutică, aplicată asupra textului eminescian (2005); Loja
Iohanică Românească – ION Creangă, ION Luca Caragiale, IOAN
Slavici – pentru o nouă hermeneutică, aplicată asupra textelor lui
Ion Creangă, Ion Luca Caragiale şi Ioan Slavici (2006); Cei Trei
Magi ai prozei româneşti (Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu,
Mircea Eliade) – şi Epoca Mihaelică: pentru o nouă hermeneutică,
aplicată asupra textelor lui Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu şi
Mircea Eliade (2007) – acestea sunt episoade într-o demonstraţie ce
priveşte noţiunea de „Neam Metafizic” aparţinând doctrinarului - şi
care va trebui dezvoltată, cândva, într-o formă sistematică, ferită de
aluviunile nevoii de analiză de text clasic. O întrevedem, de
altminteri, atât în „reconquista aromână”, cât şi în examinările de
eminescologie, unde apar şi cele dintâi semne clare de metodă
proprie, care este un derivat de hermeneutică, având surse în
existenţialismul teologic şi indicii de familie spirituală în direcţia lui
Unamuno şi Ortega y Gasset. Totuşi, abia „Loja Johannică“, una
dintre cele mai stranii exegeze din literatura română
contemporană, dezvăluie nu atât metoda, CÂT VIZIUNEA,
aceasta fiind şi contribuţia ce l-a afirmat pe Adrian Botez în
240
felul unui doctrinar, mai degrabă decât al unui studios cu
virtuozităţi analitice (totuşi, DE ORIGINALITĂŢI
RARISSIME!), arătând dimensiunile unei personalităţi ce parcă
vorbeşte din viitor. Cercetarea este o „hermeneutică” sui-generis
care, deşi se situează în moştenirea lui Vasile Lovinescu,
adaptează metoda cu originalitate, apropiindu-se în tangenţial
de Nichifor Crainic şi de „trăirism”. Cutari dizertaţii guénoniste
de aici îngăduie alăturări, însă nu confirmă o descendenţă de
observanţă strictă şi nici iniţieri regulamentare, ci doar lecturi
de rost lămuritor. Căci autorul este un erudit, cu înclinări de
conduită profetică, mizând mai degrabă pe intuiţie, „istorie sub-
lunară” şi „porunci incontingente”, decât pe expunerea
sistematică şi demonstraţia făcută matematic. Kabbala,
rozacrocienii, Kali-Yuga, „spenglerismul”, teosofia ottocentescă,
alchimia - acestea sunt numai câteva domenii pe unde Adrian
Botez a trecut cu exuberanţă, fără să se dedice hotărât nici unui
hermetism, altfel decât în felul unui reazem de argument util. Şi
privirea asupra literaturii este înrâurită de aceste perspective
multiple. Opera, în ceea ce este „obiect”, e văzută ca un depozit
iniţiatic, o concluzie vehiculată în semne, un mesaj ocult şi, de
aceea, nu valoarea estetică ori locul în tabla de valori preocupă
(deşi se prezumă), ci descifrarea, deci revelaţia.
Dar abia de aci încolo se clarifică o anumită perspectivă
de natură antropologică, întărind derivaţiile extrase din zestrea
sursologică. Totul porneşte, în fond, de la erorile de perspectivă
ce despart Orient de Occident şi, fiindcă prin acestea se înţeleg
îndeobşte Asia şi Africa, ne aşează pe noi (de fapt, „ortodoxia” şi
„isihasmul”) într-o geografie a ficţiunii ori, mai bine spus, ne
exclud din istoriile universale de valori. Concluzia supără şi este
corectată. Dar cum? De vreme ce există „culturi exprimate” şi
culturi (Adrian Botez zice „spirite naţionale”) „confuze”, iar noi
fiind între cele puţine ce au un „centru modelator”, rezultă că
trecerea noastră cu vederea este greşită şi reclamă corecţii şi
adaosuri. Ele se fac în felul unei teorii pe care, oricât pare de
curios, o regăsim în „spiritul getic” al lui G. Călinescu şi în
„regresiunea către arhaic” şi care (tradusă pe limba lui René
Guénon) ar fi tradiţia vârstei de aur:
„De fapt, modelul GETO-DACIC s-a întrupat în Modelul
Divin Românesc: MIORIŢA şi EMINESCU, din punct de vedere
241
spiritual, s-au contopit: Modelul Divin al Cuvântului şi cu cel al
Hieroglifei. Când MIORIŢA tace, grăieşte Hieroglifa-Eminescu –
când tace Hieroglifa-Eminescu, simţim cum saltă în noi (Noi = elita
spirituală a Neamului) expresia ritualului geto-dacic (condensat în
MIORIŢA). Elită spirituală înseamnă SPIRITE TREZE – elita
spirituală nu trebuie să fie neapărat intelectuală. (…) Elita
spirituală poate reforma temporalitatea: succcesiunea uitării poate
fi reorganizată în ritualul Eminesco-Centric, Spiritualo-Centric.
Orice gest şi cuvânt al nostru poate fi «reglat», prin smerenie şi
anonimizare a noastră, în funcţie de modelul cristico-eminescian –
care face mai lesne de vizualizat spiritul-modelul pe care l-a
subliniat, după ce l-a dublat, în eternitate: modelul DACIA –
modelul sacru.
În felul acesta, este imperios necesar să se desfiinţeze istoria
literaturii române: să se desfiinţeze treptele uitării – şi să se
vizualizeze cercurile concentrice ale Spiritului Naţional, în jurul
Cercului-Revelaţie-Eminescu (…). Eminescu este acest Centru
Interior-Golgotă, este vizualizarea în cuvinte simultane-vibraţie
cosmică demiurgică (căci acesta este darul GENIULUI, să re-
creeze simultaneitatea de vibraţie verticală, a cuvintelor orizontale,
prin redarea forţei interioare a Cuvântului: acest fenomen e
perceput ca «forţă de seducţie» – de fapt, este forţa de
TRANSFIGURARE, întru divin, a Cuvântului) a Arhanghelului-
Spirit Naţional.
Şi, de acum, de la Revelaţia-Eminescu, ierarhizarea aleatorie
(istorică) va fi înlocuită de ierarhizarea spirituală (anistorică): nu
anii contează (ca segmente aparent cuminţi-evolutive), ci
apropierea sau depărtarea, pe traiectorii circular concentrice, faţă
de Modelul Divin-Revelaţie EMINESCU. Varianţii – raportaţi la
MARELE INVARIANT”.
Acesta este „nucleul ireductibil”, iar dezvoltările doar îl
confirmă, atât în „Loja Iohanică”, cât şi, mai târziu, în „Cei trei
magi”. Analiza, de fapt „exegeza”, în sensul post-hermetic, nu se
poate rezuma, ci doar reproduce - dar schema doctrinară
rămâne imodificabilă, în convingerea că aici am avea o
„geografie sacră” unde, când se citeşte, se citeşte superficial ceea
ce are sens mai adânc care scapă examinării grăbite ori se
ignoră. Şi fiindcă „evoluţia” în sens raţionalist lipseşte, ci e doar
o aparenţă de „eternă reîntoarcere” la originarul ocult, rezultă
242
că nu vom avea „etape”, ci „epoci” – traducând ieşirea în vizibil
a straturilor ce pre-există în forma unui soi de entelehii –
denumite cu originalitate „iohanică” şi „mihaelică” şi care vor
trebui odata examinate în detaliu şi cu măsurile potrivite.
Însă autorul, fiind un gânditor de înrâuriri ocultiste, ce
socoteşte că istoria, chiar dacă aparentă, nu-i decât documentul
unor „căderi succesive” până la „epoca de fier” contemporană,
acţiunea cu rost de îndreptare este de la sine înţeleasă şi include
manifestări cu extensiune, având efecte şi, mai mult ca sigur, o
dezvoltare în direcţia atitudinilor colective. Acestea sunt expuse
ca şi cum ar fi „predici laice”, proorocirile muceniceşti, ori
înfăptuirile de „prinţ popular” - şi au aspecte ce ţin de regimul
clipei şi de „lucrarea” posibilă în anii recenţi.
Revista „Contraatac”, revistă de educaţie, cultură şi
literatură, pentru elevi şi profesori – îndreptată împotriva
prostului-gust, imposturii şi agresiunii imoral-antiartistice,
deopotrivă o armă ofensivă şi o carte de învăţătură în episoade,
este creaţia lui Adrian Botez şi unul din numeroasele argumente
ale acţiunii sale intelectuale - iar „Ruguri. România sub asediu”
constituie pătrunderea ideologului în imediatul vremii tulburi şi
conţine câteva din eseurile recente de analiză socială, ce
amintesc de radicalismul culturii româneşti interbelice, de unde
autorul îşi extrage atât directiva, cât şi miza morală. Însă ele nu
pot fi înţelese în afara doctrinei pe care, la drept vorbind, o
exemplifică pretutindeni, într-o campanie ca de cruciat.
dr. ARTUR SILVESTRI ***
„Ani în şir am trăit cu durere, şi neputinţă, şi lacrimă în
suflet că nu voi găsi niciun poet contemporan care să fi evadat din
temniţa mocirloasă a postmodernismului – această epocă de Kali-
yuga a artei – spre care să strig: Iată Poetul! şi să am faţă de el,
măcar în parte, veneraţia, respectul şi fruntea plecată ca în faţa lui
Eminescu.
Mircea Dinescu a murit înainte de a se naşte ca poet sau a
rămas prizonier blestemului din cuvintele: „Mircea, fă-te că
lucrezi!” - şi în el nimic nu mai este poezie. Mă întreb dacă a fost
vreodată; dacă era poezie ceva din „scârţa-scârţa, pâinea şi tărâţa”
– ...atât îmi vine în minte, din poezia lui Dinescu...
243
Mircea Cărtărescu s-a născut puţin, a bătut puţin din aripile
poeziei şi apoi s-a stins din el starea de graţie a versului, de parcă
niciodată nu ar fi fost.
Unde e poetul?! Spre cine să privesc dincolo de
postmodernism şi de cuvinte goale?!... Unde să găsesc Omul ce dă
sufletul cuvintelor înapoi!?...
Întâmplarea a făcut să citesc poezie scrisă de domnul Adrian
Botez şi să exclam fericită: Iată Poetul!
Îi scriam, într-un mesaj, la puţină vreme după ce am
descoperit versul lui:
V-aţi gândit ca sunteţi cel mai mare poet contemporan?... Nu e o
lauda fără rost. Simt trăirea, şi viul, şi durerea, şi neputinţa, si
ţipătul spre cer în vers... Simt pământul respirând... Simt toate
rugăciunile trăite, dar nespuse... Simt marea luptă a omului de a fi
pe măsura Creatorului. Tot dorul de Dumezeu şi de puritate a unei
generaţii şi a unui neam il simt...
Nu sunt cuvinte goale, ca un balast şi puse fără rost şi purtand titlu
POEZIE aşa cum face o întreagă generaţie de scribălăi ce işi spun
unul altuia <<poete>>...
Poezia e rugăciune către cer, e starea cea mai pură a unui om, iar
eu simt la dvs rugăciunea şi starea pură.
Da, uneori sunteţi prea profund şi eu nu înţeleg; alteori nu prind
ideea sau nu imi merge la suflet ceea ce aţi scris. Dar de cele mai
multe ori simt sufletul viu al cuvintelor izbucnind ca un vulcan din
vers.
De exemplu poezia "Când scrii o carte" e şocanta pentru mine. Eu
nu simt aşa când scriu. Nu e un cancer în mine scrisul şi nici nu
avortez un monstru la final când e gata cartea. La mine scrisul e o
beatitudine, e stare de gratie, e cel mai mare dar pe care mi l-a dat
Dumnezeu. Nu creşte în mine ceva monstruos, ci înfloresc în
cuvinte. Durerea degetelor şi a mâinii dupa ore în şir de scris e cea
mai dulce durere. Îmi iau cu mana stângă mâna dreaptă amorţită de
scris şi o port ca pe un prunc, o mângâi ca să-i treacă durerea, dar
de-abia aştept să vină altă durere... Imi încep scrisul cu o rugaciune
şi îl sfârşesc cu o multumire catre cel ce mă inspiră.
În "Seara vorbesc cu fratele Hristos" mi se pare totul colosal. E
minunat să-ţi poţi arăta rănile Lui şi El să le arate pe ale Sale. Să-ţi
ia palma şi să-ţi sufle in ea pulbere de stele, să-ţi ungă rănile şi să
le facă să înflorească...
244
Aveţi ceva din Arghezi, ceva din Nichita Stănescu, ceva din
Eminescu - ce acum este parte a aerului ce il respiram si face parte
din fiinta noastra ca apa, e împărtăşania noastră cu vis - dar
dincolo de ei sunteţi ADRIAN BOTEZ. Aveţi o voce deja
inconfundabilă... V-aţi hrănit cu spiritul marilor înaintaşi, dar aţi
mers mai departe şi aţi găsit drumul dvs. – şi acestea erau primele
impresii după ce am citit puţin.
Acum, că am citit mai mult, a devenit certitudine că acele
prime impresii sunt adevărate, că nu m-am înşelat. Prin slovele
domnului Adrian Botez ieşim din băltirea puturoasă a
postmodernismului (…) şi ne mutăm cu slovele în teritoriul
literaturii adevărate, unde există mari teme şi înălţimi de neatins,
spre care poetul, ca un Icar, vrea mereu să zboare. Poezia şi-a regăsit
aripile, a redevenit zbor! A redevenit rană din suflet şi e scrisă cu
sânge. Credinţa, căutarea unui sens al vieţii, dorul de Dumnezeu şi
nostalgia absolutului, neputinţa, teamă – nu de moarte, ci de viaţă
trăită fără rost şi fără a te fi ridicat vreodată la înalţimea a tot ceea ce
a pus Creatorul în tine, mizeria lumii oglindită în vers – dar nu spre
râia mocirloasă, din cuvintele tembele (e o blasfemie să le numesc
poezie ) ale lui Gălăţanu, ci spre “florile răului” ale lui Baudelaire,
sau “mucegaiurile” lui Arghezi - înfloreşte ca soră de slovă şi de
durere, în versul fratelui meu de cuvânt, Adrian Botez.
Mereu e o căutare a lui Dumnezeu, cu care vrea să facă pace
în poezia“Pax”, şi a sinelui, o nostalgie, până la lacrimă, a
absolutului pierdut - şi mi se pare că, prin poezie, are loc regăsirea,
împăcarea, liniştea, măcar în parte. Poetul Adrian Botez e o
îngemănare stranie şi sigur dureroasă, de dor de Iisus şi de a fi Don
Quijote pe pământ. E crudă soarta de a fi răstignit între raiul poeziei
(prin care cauţi Mântuitorul) şi rătăcirea prin lume, ca un om
prăpădit cu o mârţoagă. Poete, nu fi trist de soarta ta! Gândeşte-te că
se putea infinit mai rău: Ce te făceai dacă erai Mihail
Gălăţanu?!...
Vezi acum, poete, ce mult te-a iubit Dumnezeu!?... Te văd în vers, te
simt răstignit între coroană de spini şi moartea lumii şi nu pot decât
să suspin şi să spun că şi eu ştiu cum este să fii ceva fără nume ce
nimeni nu a mai fost (…).
(...) Singur, devine rege peste gânduri, peste cuvinte şi cu ele
reclădeşte lumea. E în poezie totul: apa, cerul, lumină, credinţa,
mântuirea, răstignirea, dorul, iubirea, şi poetul scrie cu patimă, cu
245
furie - de parcă s-ar termina timpul şi el încă nu a terminat de născut
lumea lui de cuvinte. (...) Obsesiv, apare în poezie aripa, ca organ
vital ce leagă poetul cu cerul – dar, până la cer, mai întâi îl învaţă
zborul. (...) Rugăciunea e magistrală; poetul se roagă lui Dumnezeu
să-i scoată aripa de sub prăduirea viermilor ca s-o poată iar închina
cerului şi în felul acesta ea devine o axis mundi între om şi Creator.
Sentimentul meu e că aripa ar fi sufletul omului ce trebuie să fie
salvat de la distrugere, de la moarte (…).
Poezia, harul - nu vin oricum şi la oricine (…) - poezia e o
lovire de Dumnezeu, o întâlnire cu demiurgul ce doare ca în cer.
Pentru cei ce scriu cu sufletul, cu inima ca o rană, pentru cei ce cred
că scrisul e religie şi ţine de sacru - sunt normale teama şi ţipătul
mut către cer (...). Poete, dacă eu îţi aud glasul, eu care sunt o
măruntă făptură a lui Dumnezeu, poate ţi-l aude şi EL. Dacă eu
plâng de versul tău, nu spun că plânge şi Dumnezeu, dar sigur cade
în palma Lui lacrima mea născută din poezia ta. E destul, poete, ca
să ştii că numele tău va rămâne!? E destul ca să se atenueze puţin
teama?!... A-ţi fi frică atunci când scrii, că slova ta nu s-a adăpat din
curcubeu şi nu a atins cerul, e normal, am şi eu aceeaşi teamă.
(...) Nu se închină lumii poetul, chiar dacă îi face oglindă ei scriind,
căci scrisul este o cale între poet şi Dumnezeu, nu între poet şi lume
(...) - scrisul se naşte, nu din cuvinte bolborosite aiurea de un om
singur, fără conştiinţa sacrului şi a eternităţii, şi care se visează
demiurg, când aruncă zoaie peste cuvinte, ci se naşte miraculos (...)
Ce frumos! Ce înalt! Eu nu mai am ce să spun despre un asemenea
vers, căci cuvintele mele ar fi o întinare. Între poetul inspirat şi
Dumnezeu - nimeni nu are voie să se bage. Citesc cu sfială, ca pe o
rugăciune, şi ascult muzica ce se naşte din tăcerea de după vers.
(...) Uneori Poetul e dur, e inchizitorial, e fanatic, dar cum să
fii altfel, când vezi că se intră cu bocancul, pe aurul cuvintelor limbii
române, pe graiul lui Eminescu?! Cum să fii când se distruge ţara,
când pleacă pruncii de acasă, când nu mai ştii în ce să crezi?! Cum
altfel să fii, în vremuri în care lumea pare că şi-a pierdut busola?!
Cum să fii, când se pune lacăt pe vis şi se rup toate aripile şi se
distruge Credinţa!? …În vremuri din astea se nasc oameni – puţini, e
drept – care propovăduiesc, ca Sfântul Ioan în pustiu. Slujesc, cu
slova, pământul şi neamul cărora le aparţin - şi naţionalismul e ca o
flacără vie şi e o cale, în vremuri în care se pare că nu mai avem
246
nimic sfânt. După ce am citit un articol de publicistică i-am trimis
domnului Adrian Botez următorul mesaj:
Dur, inchizitorial, dar adevărat!
Vedem că e rău, vedem că mai coborâm mereu câte o treaptă în jos
şi nu putem decât cu slova să slujim pământul ce ne ţine si neamul
ce ne este leagăn. Sper să nu ne judece niciodată copiii si urmaşii
că nu am făcut tot ce am putut. Şi din mormânt o să mă apăr: nu am
spus "da" oricât am fost de flămândă, nu am spus "da" nici când mi-
era gura uscată de sete, nu am spus "da" nici măcar când mi-au
condamnat cuvintele la moarte deşi in ele locuia viaţa adevarată si
spiritul acestui pământ... nu am spus "da" niciodată, daca "da"-ul
era împotriva credinţelor şi valorilor mele! Şoparlele ce conduc
astăzi visându-se igoane sacre pot să ne rănească oricât ca nu mai
doare, doar copii, doar urmaşii să nu o facă... Ei să inţeleagă că am
fost împotriva valului când totul se demola... Tot ei să spună dacă a
fost mult sau puţin asta...
Cred ca suntem de aceeaşi parte a baricadei, profesore!
Patriotismul e religie sfântă, e datorie şi e cale. Două tulpini
întregesc omul şi poetul Adrian Botez: credinţa şi patriotismul şi
niciuna nicialtul nu sunt vorbe goale, ci sunt sângele ce îi curge prin
vene, sunt respiraţia ce îl însufleţeşte, sunt raţiunea lui de a trăi.
Toată poezia lui îmi spune că fără patrie, fără străbuni şi fără
credinţă el nu ar putea trăi. Am vărsat o lacrimă amară şi nu am mai
găsit niciun cuvânt – eu care de obicei am cuvinte şi le folosesc uşor
- de scris citind: “Rugăciunea unui copil” (...). Să mai întreb, să mă
mai mir cum ţi-a venit, poete, să pui alături durerea neamului meu,
de toţi călcat - de sublimul vers al Mioriţei!? Cum ţi-a venit să
plângi atât de frumos cu vers!?... Ştiu, poete... Ştiu... Plânge
pământul şi străbunii în tine plâng - şi nu te lasă să taci... Şi dacă ai
omorî vocea din tine, ar fi păcat, păcat de moarte, şi nu ai mai găsi
mântuire.
…Normal că este prezentă şi “tema dragostei de natură”
(…), ca la orice poet mare. "Se-nalţă munţii pân’ la nimb de nori"
e o simfonie de cuvinte ce îmi da o stare de beatitudine, de extaz
(…).
Iubirea şi iubita ţin şi ele de un teritoriu al sacrului (…) şi eu
nu mă mir deloc că, iubind, poetul căuta raiul. Muzicalitatea
versului, cântecul aproape de beţie a fericirii completează perfect
imnul de slavă închinat iubitei ce e slăvită, chiar şi dacă stelele s-ar
247
prăbuşi, chiar şi dacă ar cădea foc peste case, căci iubirea e mai
puternică şi mai veşnică decât timpul.
(...) Tema dominant-esenţială a poeziei domnului Adrian
Botez este credinţa - raportarea la divinitate. Toate celelalte teme
pălesc sau sunt mici, prin comparaţie cu tumultul şi vibraţia
înălţător-sfâşietoare a căutării căii spre Cer.
(...) Îmi place până la a nu mai şti de mine muzica din
poeziile: “Prigoană de doină”, „Cântecul cavalerilor rourei”,
„Licornul”, “Doina ghiocului”, “Venit-a ceas”, “Rugăciunea unui
copil”. Este în ele dulceaţa pură a versului popular, în special a
doinei şi eu nu mai ştiu de citesc sau cânt, căci undeva, în inima
mea, versul a devenit una cu cântul.
(...) Mă apropii de sfârşitul călătoriei mele prin lumea poeziei
domnului Adrian Botez. Nu ştiu cu ce cuvinte să închei. Nu sunt
critic literar „profesionist”...M-am apropiat de versuri cu sfială şi cu
teamă. Nu am vrut să strivesc nimic... Am săpat prin cuvinte
înţelesuri şi taine. Am visat, am zburat şi am plâns cu fiecare vers.
Am simţit răstignirea între lume şi Dumnezeu, am simţit
frământarea, căutarea, zbaterea neputincioasă în faţa sorţii, i-am
simţit iubirea pentru acest pământ şi dorul ca o sete de Iisus. Am
simţit toate astea - şi totuşi nu ştiu cum să închei... Am să las
versurile poetului să facă încheierea. E mai frumos versul lui decât
orice cuvânt de-al meu. Citeşte cu sfială, dragă cititorule... Te vei
împărtăşi cu Har şi vei întâlni un OM vertical (...).
11 iulie 2010
LUMINIŢA ALDEA, art. SCRISUL CA DESTIN -
Impresii legate de poezia domnului Adrian Botez – în revista
electronică Romanian VIP – revista românilor de pretutindeni,
Sydney/AUSTRALIA, 12 iulie 2010
***
NU POT TOMNI… […] MAESTRUL DE CEREMONII Adrian Botez […] este cel
coborâtor din Septentrion, cu herb voievodal în pecetea
Cuvântului, ursit de ursitoare uşor, legendar şi angelic, pe bună
dreptate, CEL MAI BUN ( !!! ) din generaţia noastră! (a se vedea
248
că şi eu, cu modestia de rigoare, mă „trag” din secolul trecut, ba
chiar din mileniul trecut!)… Desigur, şi cându-i supărat şi scârbit de slinul şişurilor primite făţiş
sau pe la spate, sub forma zâmbetului deocheat, Maestrul găseşte
puterea (nu-i da, Doamne, omului cât poate duce!) să-şi desferece
baierele Harului, cu care a fost dăruit de Cel de Sus, încă înainte de
a veni în LUMEA CEA REA, şi să toarne, în slove de foc şi de
aur, poveşti nemaipomenite, despre lucruri adevărate şi oameni
altfel, să rostuiască lumi şi perspective numai de el văzute, să cânte,
până la saţietate, despre miturile primordiale - pe care, orbi fiind, noi
nu le vedem nici dacă “le-atingem cu mâna”, să-şi dăruie
Românilor inima sa, mai mereu încrustată cu mireasma basmelor
coborâtoare din Ţara Bucovinei (trecute pe nedrept într-un ochi
străin), să mute şi munţii din loc, cu credinţa sa în Absolutul
Fiinţării Hristice!
Cu “cartea cărţilor” EMIL BOTTA – ÎNCHINĂTOR
ÎNFRÂNT EMINESCULUI…?!. ARHEII EMILBOTTIENI[1],
apărută în 2015, la Editura Rafet din Râmnicu Sărat, Adrian Botez
se-nchină pământurilor (şi subpământurilor!) care l-au adoptat şi
aduce la “judecata de apoi a poeţilor” o personalitate de excepţie a
culturii române, un maestru al generaţiei ce deschidea şirul anilor
’30, un artist total. Îl numim aici pe marele actor tragic Emil Botta
care, împreună cu fratele său, Dan Botta, sunt surprinşi în viziunea
genialului hermeneut ca „aplecându-se, într-o adâncă reverenţă,
în faţa Duhului Protector al Valahilor – EMINESCU – …
reverenţa lor neînsemnând, nicidecum, epigonism, ci creativitate,
originalitate, complementaritate, faţă de Demiurgul Logos-ului
Valah”. În viziunea anteică a lui Adrian Botez, Orfeul
Întunecatului April (o spunem cu toată convingerea!) debutează şi
perseverează în proiecţia inconfundabilă a unei poezii existenţialiste
moderne, atinse de morbul “morţii şi al neputinţei”, dincolo de
bine şi de rău, impresionantă prin tuşa groasă, cu care aproape că
violentează roşul sângelui şi albastrul speranţei, de pe măştile
carnavaleşti, cu care ornează scena turnantă a imaginarului poetic.
[…] Îi dăm dreptate lui Adrian Botez, care consideră
imaginarul emilbottian ca fiind aflat sub zodia Logos-ului
primordial, izvodit “fără saţiu”, din proiecţia arhetipală a LUMII
PROTOVALAHE, înţeleasă, mai apoi, justificat, într-o multiplă
“cetire” de operă-unicat, ca o “CĂLĂTORIE (“călătorie” făcută în
249
tihnă, reculegere şi meditaţiie!), PRIN GRĂDINA ARHEILOR
PARADISIACI - GRĂDINĂ vădită nouă de către Magul EMIL
BOTTA – şi folositoare, în primul rând, pentru
AUTOCUNOAŞTERE, dar şi pentru cunoaşterea Neamului
Metafizic al DACO-VALAHILOR!”… AFERIM!
[...] Şi spune Înţeleptul Magistru, în cartea sa, pentru cine vrea să-l
asculte: “Cine este aparentul non-eu, cu febrilitate asiduă cultivat
şi susţinut, în acţiunile sale – de către eu? Este personajul bizar
(bizar în poemul acesta, bizar şi în mitologia românească): CUC.
Spuneam undeva, referitor la Cucul - însemn funerar, ca pasere-
suflet: “În ceea ce priveşte denumirea păsărilor de pe morminte,
cel mai potrivit s-a dovedit a fi cel de “porumb”… la denumirile
tradiţionale se adaugă un repertoriu îmbunătăţit, din care nu
lipsesc: “paserea neagră”,… rândunică”, …simbol, probabil, al
vieţii fără de sfârşit, îngemănată cu puritatea cerului senin. Nu
vom şti niciodată!”
Şi mergem, mai departe, potrivit datoriei Celui “veghetor,
întru cele hermetice/hermeneutice”, ca “să desluşim, în cele de
mai jos, Mişcarea (Simbolică) a Arheilor!”… Şi iată cum Lumea
operei literare emilbottiene se confundă, indubitabil, cu arheii
plenar identificaţi de strălucitul Explorator, chiar şi pornind de la
simple repere înscrise, iscusit, în potirul lirismului atent măiestrit.
Într-o „inscripţie pe marmura nopţii” (ce frumos!!!) respiraţia
reveriei şi nu spaimele necuprinsului se insinuează ca o pală de Duh
ocrotitoare, copleşind benefic trăirile sufleteşti şi nemărginirile
imaginaţiei trăite ca un jalon necesar al catharsisului. Bine zice
Adrian Botez: “Nu credem să i se fi închinat nopţii o mai măreaţă
şi expresivă odă, în vreo literatură a lumii. Nici Novalis, nici
Leopardi nu ajung la o esenţialitate atât de mare a Arheilor
Nopţii! De la ODA CĂTRE LUNĂ, din prima parte a Scrisorii I a
lui Eminescu, nu s-a scris ceva tot atât de complet şi înalt”. […]
[…] În ULTIMUL CUVÂNT AL AUTORULUI găsesc o
însemnare care “mă seacă la inimă”. O prezint, trunchiat, fără să-i
scad din superbitate: “EMINESCU este MUNTELE MERU al
Cosmosului Spiritual Valah. EMIL BOTTA, în schimb, este atât
de preocupat, atât de absorbit de propria-i Muncă şi Imagine-a-
Muncii Interioare-întru-Arheicitate, încât abia ai răgazul vieţii
să-i descifrezi Labirintul pe unde trudeşte şi să-i marchezi etapele
250
traseului – spre a nu te uita, pe tine însuţi,… Pe Emil Botta
trebuie să-l accepţi, ca Poet-ORFEU, aşa cum este”.
Cred nestrămutat şi cu încrâncenare că această CARTE, unicat în
literatura de specialitate, s-a fost scris PLÂNGÂND! Pentru că
Adrian Botez este un mare CĂRTURAR! SPIRIT
ENCICLOPEDIC! Despre DUMNEALUI se spune că trudeşte
buchea cărţii douăzeci şi cinci de ore pe zi! Când nu citeşte, scrie şi,
când nu scrie, îşi cântă în gând poeziile, care îi dijmuiesc, neîncetat,
făptura. Cât stă de vorbă cu tine la telefon, poţi fi sigur c-a mai
însăilat niscaiva versuri pe care “se bat” redactorii de revistă, în
zilele următoare… Aşa cum îi plăcea să spună bunului meu Prieten
Valeriu Filimon, „Adrian vine pe lume cu ce i-a pus mămuca lui în
traistă, încă de la naştere: HAR mult, îndulcit cu dor de Moarte!”
Că de aripa Duhului, a avut Dumnezeu grijă… Şi-acum,
când plânge Poetul, fiţi siguri că Domnul îi pune mâna pe creştet
şi… plânge şi El! Şi-amândoi plâng, cam mult, în ultimul timp, mai
ales de când Domnul plânge în… LIMBA ROMÂNĂ…!!!
prof. Dan SANDU, Berzunţi-Bacău/ROMÂNIA – în revistele
“ARMONIA” – Saltmin Media/SUA şi CANADA, precum şi în
revista “SINGUR”/Târgovişte/ROMÂNIA.
[1]
- Adrian Botez, “EMIL BOTTA – închinător înfrânt
Eminescului…?! ARHEII EMILBOTTIENI”, Ed. Rafet, Rm.
Sărat, 2015.
***
CÂND DIAMANTELE SE FISUREAZĂ…
Adrian Botez prezintă sensurile existenţei în volumul de versuri
Cartea profeţiilor[1], acele sensuri care luminează fiinţa, o
înnobilează şi deschide noi perspective sufletului dornic de iniţiere.
Este un curaj spiritual ca în vremuri din urmă, vremuri de cădere, să
mărturiseşti despre profeţie, despre taina ei, despre perpendiculara
pe gând, pentru a da forţă gândului.
Poemele scriitorului vin dintr-o convingere profundă în valorile
creştine, asimilate prin prisma personalităţii sale, modelate de
suferinţa proprie, de boala proprie, de luminarea care luminează pe
oricine caută matricea, esenţele - dimensiunea Cristică.
251
Toate sunt dinamizate prin mijloace literare aparent clasice,
atinse de formele moderne ale revoltei artistului, împinse la ultima
limită: MANE, TEKEL, FARES („Numărat, cântărit, împărţit”).
Zicerea aceasta de veghetor se structurează unitar în patru
părţi: Cartea profeţiilor, Cartea glasurilor, gesturilor şi tăcerii,
Cartea descântecelor, Cartea apocalipsei. Este o structurare cu
semnificaţii, sunt patru Evanghelii canonice, fiinţa de lângă
divinitate are patru feţe, lumea are patru dimensiuni, patru sunt
direcţiile pământene pentru a focaliza în direcţia verticală a
credinţei.
Profeţia este despre cel născut într-un timp precis, despre
judecată, înger, zi-noapte, Hristos-Viaţa, flori sub cenuşă, armonia
divină, lucrătoare.
Dinamica lumii vine din zicere, din gest, din mărturisirea
simbolică şi una liniară, culminând în tăcere ca mărturie deplină a
celui care zice luminos. Iar glasurile sunt glasurile apei, liliac cu
gară pustie, om, moarte, artă, moartea şi forma supremă a zicerii:
tăcerea, motiv preluat din Scriptură (Cartea Ezechiel), cu profunde
trimiteri spre viitor.
Descântecul, ia locul psalmului în Ţinutul Carpatic, e
legănarea naturii, a munţilor, atingerea umbrei de brad, tristeţea
realităţii, prezenţa Divină…
Ultima carte este cartea pedepsei, dar şi descoperirea perfectă a
lui Hristos, bazată pe stâlpii de rezistenţă a creaţiei: voinţa, ordinea,
iubirea, cântecul la margine de lume.
Mesajul de ansamblu a întregului volum este arborescent,
trimiţând la copacul vieţii şi al morţii, la copacul cunoaşterii binelui
şi răului. Versul pendulează între tandreţe şi imprecaţie, adună
cuvinte luminoase şi vorbe de lut, uneori de noroi, revolta artistului
în faţa căderii este reală, bucuriile simple umplu poemul, marile
motive ale culturii române sau universale sunt prelucrate atent şi
necesar într-o profeţie necesară. Din acest punct de vedere, Adrian
Botez îşi asumă riscul de a merge la limită, acolo unde poemul poate
exploda în vocale sau consoane. Există la acest poet energii pozitive,
dar şi unele negative, profeţia nu este una comodă, scriitorul are
menirea de a zice, de a tăcea, de a mărturisi cumva adevărul şi
frumosul, de a accepta judecata divină, ca ultimă instanţă, depăşind
instanţele umane… Se pune o presiune extraordinară asupra celui
care trebuie să zică lumii taine. E vremea împărţirilor, a cântăririi
252
inimilor, a numărării celor dedicaţi… Dumnezeu este activ în poem
şi-n lume… O mână, brusc, scrie pe inima ta verdictul din care nu
poţi ieşi, sentinţa-cerc din care nu poţi evada, cuvinte venite din altă
lume pentru lumea aceasta în petrecere, în fast şi glorie mundană…
(...)Deşi cartea se deschide profeţiei, aceasta este concretă,
vine prin om ca zicere divină.
Sunt puse în lumină necesitatea jertfei, carnea care doare,
povara dureroasă, în acest drum pe pământ doar Hristos, călăuza…
Viziunea poetului se împleteşte cu cea a profetului (...). Poemul
este dens, simbolistica profundă, străbate istoria credinţei şi istoria
lumii, văzătorul devine desăvârşit, cum numai Hristos ESTE.
Vederea aceasta în patru dimensiuni este de natură divină, poetul o
prinde în cuvinte, atrage atenţia asupra viziunii, e posibil ca omul să
vadă până la urmă, dacă îşi asumă starea perfectă, în adevăr…
(...) În lume există lucruri desăvârşite, floarea are o taină a
albului desăvârşit, învierea vine din izvoare, e o nuntă mistică în
nori, comoara armoniei divine se mărturiseşte în nuntă, în
fecioară… - Taina florii
Este un glas al apei, apa curgătoare de la lume la lume…poetul
scrie pentru creaţie în ansamblu, e un scris cosmic, literele sunt
îngeri…
Zicerea metafizică este prezentată în poemul Rezolvarea
metafizicii, lăuntru care este taina, toţi dau din umeri, nu înţeleg,
dar sunt intrigaţi de metafizica interioară a omului atins de har…
(...) În aceste poeme se simte lirismul unui poet pătruns de vers.
(...) Poemele au grafia modernă a celui care se revoltă pe realitatea
imediată, cuvinte fără literă mare, versul frânt, modelat de durerea
nespusă, dar în prezenţa numelui divin scris corect cu literă mare,
aduce în mod clar la stilul vechilor profeţi, care dădeau cinste
Creatorului, iar în limba ebraică veche, se ştie, existau cuvinte
speciale, folosite doar pentru a mărturisi pe Dumnezeu, era ceva
tainic, devoţiunea celui care scria era perfectă, smerită, o smerenie
necesară, pentru ridicarea din noroiul vorbelor zilnice…[...]
Adrian Botez, pornind de la modul de a fi a unui profet, merge
până la capăt în volumul acesta, exemplele sunt preluate din Vechiul
Testament, din scrierile proorocilor mari sau a proorocilor mici,
influenţa este penetrantă, acolo imaginile sunt mult mai şocante,
pentru a se pune în lumină voia divină. De fapt, specific scrierilor
profetice, este modul de a privi lucrurile, prin Ochii lui Dumnezeu
253
şi, atunci, se poate observa nivelul căderii, a păcatului care face
ravagii în fiinţa umană. Pentru poet, însă, este necesar a se reaşeza
pe viziunea creştină a Noului Testament, de a vedea lucrurile prin
Ochii lui Hristos, iar Adrian Botez depune acest efort vizionar,
trimiţând mereu la Mântuitor, ca Salvator Universal. [...].
Volumul merită un studiu mai atent, temele, motivele, zicerile
şi tăcerile artistului sunt calculat puse în operă [...] instinctul de
văzător al lui Adrian Botez nu-i dă pace, este instinctul poemului
încarnat…
Sunt legături de cuvinte care dau forţă poemelor: catedrala
nerostitului cântec, nu e pace - e prea multă depărtare, miros de zei
la masă, streaşină de suflet, miros de stea, buzele arzând de tăcere,
furtuni de păsări, cutremure de verde, e atâta beznă în gândul zilnic,
matematica ordine a cântecului…
Vine vremea: MANE, TEKEL, FARES! Poetul nu pune pe
nimeni să i se închine, este fulger şi devotat al Luminii de Spadă,
cade universul real care împiedică privire, apoi se deschide
panorama, de dincolo de realitatea imediată…
(...) Temele finale se dezvăluie: nunta, cavalerii eterni, moartea
fără de nume moarte, profetul pierdut, speranţa, eonii… Profetul îşi
găseşte locul într-o lume fără de profeţi, poemul l-a preschimbat,
lumea este eonul…
[…]
Despre Spiritele Iubirii (Serafimii), Adrian Botez are revelaţia:
„peste iubirea de Dumnezeu – doar/misterul adânc: Dumnezeul
Feţelor/Trei”
Constantin Stancu
31 mai 2011, în revista Agero-Stuttgart, săptămâna 43/2011
[1]
Adrian Botez, Cartea profeţiilor, Editura „Rafet”, Râmnicu Sărat
- 2010
***
CÂND SCRIITORUL CHIAR ÎȘI SCRIE OPERA…
(Adrian Botez, Șobogré – 155 de povestiri scurte și ultra scurte
– Chiromantul reginei – nuvelă,
490 pagini, apărută la Râmnicu Sărat: Editura Rafet, 2017)
254
Adrian Botez este un scriitor prolific, puternic angajat în
fenomenul literar actual. A publicat poezii, proză, lucrări de
hermeneutică, cronici literare, susține revista „Contraatac” (Adjud,
jud. Vrancea), o revistă „de atitudine, cultură, educație, îndreptată
împotriva imposturii și prostului gust”. Colaborează cu mulți scriitori, cu iubitori de literatură, a fost desemnat candidat la Premiul
Nobel pentru Literatură, de către Academia Dacoromână, pentru
anul 2017. O viață densă, dedicată misiunii de a promova adevărul,
în lumina culturii solide, bazat pe valorile creștine autentice. Din
această postură, domnia sa ne propune o carte de proză scurtă și o
nuvelă, o carte ciudată și necesară: Șobogré – 155 de povestiri
scurte și ultra scurte - / Chiromantul reginei – nuvelă, 490 pagini,
apărută la Râmnicu Sărat: Editura Rafet, 2017 (…).
O carte tragică, profundă, cu o desfășurare alambicată și cu
ieșirea prin cer. Cartea este rezultatul frământărilor unui scriitor,
laboratorul său în care se plămădesc operele, cu temeri, curaj, cu
bucurie.
Adrian Botez pune problema destinului speciei umane pe
această planetă și chiar a vieții, așa cum o știm. Am putea considera
abordarea sa ca fiind una pesimistă, însă el nu renunță la
argumentele sale. Limita la care a ajuns omul în fața misiunii sale,
degradarea, spasmul, fractura dintre generații și națiuni, bolile,
viciile, șocul viitorului, moartea indusă de om, lipsa iubirii, toate ne
conduc spre un final trist, dar realist. Suntem aici, depinde de noi
să supravieţuim, să ducem viaţa mai departe. Sunt animale sau
plante care rezistă de milioane de ani…
(…) Aproape la fiecare proză scurtă sunt trimiteri pertinente la
date istorice, sociologice, teologice, de istorie literară, filozofie, artă,
știință. Cu alte cuvinte, acțiunile au la bază date concrete, fapte
consacrate, tragedii trăite, mituri consolidate, teorii acceptate la
nivel universal. Cele două planuri se împletesc riguros și necesar,
mesajul textelor fiind unul pertinent și profund. Adrian Botez nu se
joacă, el explică, strigă, se revoltă, argumentează, dialoghează cu
personaje știute și neștiute, are o poziție, este activ, lumea nu este
doar o aparență, este o realitate pe care o construim cu toții, din
interior, așa cum ne-a lăsat Creatorul pe fiecare. Uneori nu are
răbdare, alteori se amuză, umorul şi ironia sa sunt cinice, alăturarea
de cuvinte și idei mereu surprinzătoare și agresivă.
255
(…) Cartea trebuie citită pentru a pătrunde dincolo de cuvintele
care sângerează. Tema de bază este suferinţa…
(…) Stilul lui Adrian Botez este explicit, frazele sunt abrupte,
șochează, autorul trăiește la intensitate maximă textele sale, este
creator și personaj, totodată: acceptă, deliberat, acest joc. Nu-i este
teamă să călătorească în „vagonul de clasa a III-a”, printre oameni
care fac istoria mai agreabilă și suportabilă.
(…).Concluzionăm: „ …Povestea, deci, nu se termină
niciodată, ci doar se întrerupe, spre a reînvăţa povestitorul să-și respire curat cuvintele, printre stele…” ( Post scriptum: „Scriitorul
să scrie”!, p.394).
Constantin Stancu, August, 2017 - în Revista ARMONIA –
Saltmin Media-Canada, Revista SINGUR-Târgovişte, Revista
Vâlcea-Turism - Canada etc.
***
256
257
CUPRINS
PROLOG ............................................................ 5
POVESTEA DUHULUI ...................................................................... 7
I- CARTEA
APOCALIPSEI .................................... 9 1-SE SFARMĂ PĂSĂRI ÎN VĂZDUH ............................................ 11
2-NOROI DE SÂNGE CURGE-N CERURI .................................. 12
3-FRENEZIA JUDECĂŢII ................................................................ 13
4-INCOGNITO AUTOIMPUS ......................................................... 13
5-TOAMNĂ STEARPĂ .................................................................... 14
6-ÎN AŞTEPTARE ............................................................................ 15
7-BALADA MORŢII APROXIMATIVE ......................................... 15
8-CONFIRMARE .............................................................................. 17
9-NICI CU TELESCOPUL ................................................................ 18
10-CA MIASMELE DIN MLAŞTINI ............................................... 18
11-LA FEL CA-N DRAGOSTE – ŞI-N URĂ ................................... 19
258
12-AM VĂZUT PAJIŞTEA PURPURIE DE-AMURG .................... 21
13-NOPŢI DUPĂ NOPŢI .................................................................. 21
14-NU-MI SPERII SUPUŞII – ÎN NOAPTEA DE IARNĂ ............. 22
15-NU MAI TREMURĂ AERUL ..................................................... 23
16-BALADA LUI LUCIFER ............................................................ 24
18-ÎŞI MAI ASCUTE DINŢII PASĂREA ÎN GEAM .................. 32
19-VOI PĂRĂSI O LUME DE PĂDUCHI ....................................... 32
20-NU MAI TREC PE DRUM NICI AMINTIRILE ......................... 33
21-NOI AM TĂCUT – CÂND CRIST CEREA ROSTIRE .............. 34
22-VÂNT SĂRUTĂ VESTEJITE GURI DE FRUNZE ................ 34
23-AR TREBUI ................................................................................. 35
24-NOAPTE DE TOAMNĂ .............................................................. 36
25-SENILITATEA TOAMNEI ......................................................... 37
26-CĂLĂU-MAESTRUL .................................................................. 37
27-NOAPTE DE SABAT .................................................................. 38
28-INFERNALĂ ................................................................................ 41
29-PARVENIŢII ................................................................................ 42
30-EXPERIMENTE ENTUZIASTE ................................................. 43
31-DEZERTARE-N RE-NCARNARE............................................. 43
259
32-VISURI PERICULOASE ............................................................ 44
33-PASTEL DE IARNĂ .................................................................... 45
34-NOCTURNĂ HIBERNALĂ ........................................................ 46
35-ÎNTREBĂRI UCIGAŞE .............................................................. 46
36-CRIZĂ DE AUTORITATE .......................................................... 47
37-BLESTEM VIEŢII ...................................................................... 48
38-PUŞCĂRIA ................................................................................... 49
39-EU - PLUTONUL DE EXECUŢIE .............................................. 50
40-ÎN CASTELUL FĂR' DE MÂINE ............................................... 55
41-JUDECATA NINSORII DIN CERURI........................................ 55
42-HODINEŞTE – STĂPÂNE – VIN ALTE NINSORI ................... 56
43-LUME PE DOS ............................................................................ 57
44-FĂRĂ ISTORIE ........................................................................... 57
45-DECI ĂSTA-S EU ...................................................................... 58
45-ECONOMIE DE PIAŢĂ .............................................................. 60
47-E CHIAR MAI FRIG .................................................................... 61
48-FUNCŢIONARII NEANTULUI ................................................. 62
49-ASCULT AEZII CUM SE-NEACĂ ............................................. 62
50-ARTA BANALULUI ................................................................... 63
260
II – CARTEA
ILUZIILOR ŞI
PUTERILOR ............................................... 65
1-PARFUM DE EPOPEE .................................................................. 67
2-FASCINANTA ŞI TRISTA ILUZIE .............................................. 68
3-TRĂIEŞTE-ŢI PROPRIA EPOPEE ............................................. 69
4-DEFINIREA ACESTUI SECOL .................................................. 69
5-ÎNŢELEPTUL ................................................................................ 71
6-POIANA MICULUI ....................................................................... 72
7-ÎN STÀFII SĂ NU CREZI ............................................................. 73
8-SILEŞTE-TE SĂ TRĂIEŞTI .......................................................... 74
9-SFATURI PENTRU REGINĂ ....................................................... 74
10-HABAR N-ARE ........................................................................... 75
11-BULETIN DE IDENTITATE ...................................................... 76
12-ATARAXIE .................................................................................. 76
13-CICLOPUL CLIPOCEŞTE DIN UNICUL SĂU OCHI .............. 77
14-DESCÂNTEC CU SICTIR ........................................................... 78
15-DIALOG ÎNTRE OM ŞI DUMNEZEU ....................................... 79
261
16-MINCIUNI NECESARE .............................................................. 79
17-POVESTEA OMULUI ................................................................. 80
18-TRANSFIGURAREA .................................................................. 81
19-URMAREA UNUI CÂNTEC DE LEAGĂN ............................... 81
20-ÎI TOT CER LUI......................................................................... 83
21-TOAMNA ÎN PĂDURE ............................................................... 85
22-RIGORILE TOAMNEI ................................................................ 86
23-TOAMNA – ÎN RITM DE VALS ................................................ 86
24-TREC PRIN VĂZDUHUL LIMPEDE-CLEŞTAR ...................... 87
25-NU FI MÂHNIT ........................................................................... 88
26-MĂ CHEAMĂ MORŢII-N OSPEŢIE ......................................... 88
27-COMENTARII DIN MARGINEA PLOII................................... 89
28-DRUMUL SPRE EMAUS ............................................................ 91
29-ÎN PALATUL CU BROBOANE ................................................. 91
30-SPECTACOLUL S-A TERMINAT: ............................................ 92
31-COOPERATIVA MEA SECRETĂ .............................................. 94
32-VISE DE SEARĂ ......................................................................... 95
33-MUNTELE ASCUNS / KOG-A-ION-UL.................................... 95
34-NOIMA COLINDEI: NEDESPĂRŢIREA.................................. 96
262
35-EPOPEI FALSE – ŞI EPOPEEA „ACASĂ” ................................ 97
III – CARTEA
NEAMULUI ................................................... 99
1-AVERTISMENT CĂTRE BANDIŢII CE VIN SPRE PATRIE .. 101
2-CURĂŢENIA DE SÂMBĂTĂ .................................................... 102
3-MISTICELE BERZE .................................................................... 103
4-ÎN FIECARE DINTRE NOI CREŞTE-UN COPAC .................... 104
5-DE ŢARA ASTA CUI OARE-I MAI PASĂ? ........................ 105
6-RĂZĂŞII LUI ŞTEFAN – AZI... ............................................... 106
7-CÒDURI ....................................................................................... 106
8-DUMNEZEUL DE FAMILIE ...................................................... 107
9-DOINĂ ......................................................................................... 108
10-COLINDUL DE DUPĂ AFLARE ............................................ 110
11-NOU COLIND DE ÎNCEPUT ................................................... 111
12-VOIEVOZII SFINŢI POGOARĂ DE LA STÂNE .................... 114
13-VOIEVOZII NEAMULUI NOSTRU ....................................... 114
14-PORUNCI – LOGOFETE! ......................................................... 115
15-NU TE MAI IZMENI – CERCETĂTOR DE CLOŞTI ! ........... 116
263
17-URMAREA IEŞIRII DIN NEAM .............................................. 131
18-PRIVIND PE FEREATRĂ ......................................................... 133
19-RĂZBOIU-I SĂ NU-ŢI UIŢI SFINŢII MARTIRI! ................... 134
20-HORA BUCOVINEI .................................................................. 135
21-PENTRU CINE S-ARATĂ HRISTOS? ..................................... 138
22-NEÎNŢELEGERI FATALE ...................................................... 139
23-SINISTRA VAMPĂ ................................................................... 140
24-ARMONII SĂRATE (Colindul VRĂBIEI) ............................. 141
25-CALPUL CRĂCIUN (urări pentru zarafi – venetici şi-
autohtoni – laolaltă!) ........................................................................ 143
26-LUPUL DACIC .......................................................................... 148
27-PENTRU CEI SINGURI ŞI ÎNSTRĂINAŢI DE SĂRĂCIE ..... 149
28-SĂ INTRI-N PATRIE ................................................................ 149
29-PENTRU TRĂDĂTORII DE NEAM ŞI PATRIE ..................... 150
30-NEFERICIT POPOR CE-ASASINEAZĂ... .............................. 151
31-IARNĂ DACO-VALAHĂ ......................................................... 152
32-CLAVECINUL VALAH BINE TEMPERAT ........................... 152
33-POET ŞI ARHANGHEL ............................................................ 154
34-CATRENUL VALAH ETERN ................................................. 154
264
35-LOGOS DIVIN - PERFECTA RIMĂ A NEAMULUI DACO-
VALAH ............................................................................................ 155
IV - CARTEA
POETULUI –
RĂZBATEREA PRIN
BEZNE ŞI DINCOLO
DE CRIMĂ ..................................................... 155
1-PĂDURILOR ............................................................................... 157
2-LĂMURIRI ................................................................................... 158
3-ALTERNATIVE ........................................................................... 158
4-POEZIA MEA .............................................................................. 159
5-PRIVIGHETOARE CU OCHII ARŞI .......................................... 159
6-VEGHEZ ...................................................................................... 160
7-SEARĂ DE TOAMNĂ ................................................................ 161
8-SPASMODIC – TOAMNA-ŢI STRÂNGE MÂNA-N AGONIE 162
9-VIZIUNE SACRĂ ........................................................................ 163
10-AŞ VREA SĂ FIU UN ASTRONOM ........................................ 163
265
11-PÂNĂ LA PRAGUL PRIMEI CASE......................................... 164
12-INCREDIBILA RĂBDARE ...................................................... 164
13-NICIODATĂ .............................................................................. 166
14-FRUNZĂ ÎMBOLNĂVITĂ ....................................................... 166
15-ÎNŢELEGÂND ........................................................................... 166
16-ŞOVĂIELI ÎN EPOPEE ........................................................... 167
17-CÂNTEC TREAZ....................................................................... 168
18-CU FEROCITATE ..................................................................... 169
19-VEGHETORII SÂNGELUI ....................................................... 170
20-A FI ONORABIL ....................................................................... 171
21-CÂNTECUL LUI DISMAS ....................................................... 172
22-SONET AL BIETULUI POET ................................................... 172
23-NE-CAPODOPERA LUI DUMNEZEU .................................. 173
24-CU FRUNZA ODATĂ ............................................................... 174
25-NERĂBDARE ............................................................................ 175
26-NECESARA GRINDĂ ............................................................... 175
27-BINECUVÂNTAREA POETULUI ........................................... 178
28-GEMENII ................................................................................... 179
29-AJUNS-AM IAR LA PORŢILE-NGHEŢATE ....................... 180
266
30-ÎN CASTELUL POEZIEI ........................................................... 180
31-TARANTELLA - TARANTULLA ............................................ 181
32-CARTEA .................................................................................... 182
33-ÎNCEPUT DE EPOPEE .............................................................. 187
34-POET RADIIND......................................................................... 188
35-PE OMUL SINGUR ................................................................... 189
36-DEZAMĂGIRI PERFECTE ....................................................... 189
37-COLECŢIA DE MORŢI ............................................................ 190
38-NERĂBDĂRI POETICE ........................................................... 191
39-OCULTISTĂ .............................................................................. 191
40-PUNE-ŢI RÂNDUIALĂ ÎN DUH ŞI ÎN CUGET ..................... 192
41-CÂNTECUL – CÂNTECUL – SALVAŢI CÂNTECUL! ......... 193
42-DOINA POETULUI ................................................................... 194
43-„X” ............................................................................................. 196
44-ÎNTRE CRIMĂ ŞI POEZIE – FĂRĂ NICIO APOSTAZIE ...... 198
45-POET ŞI HRISTOS .................................................................... 203
46-TRISTEŢI CLOCITE ................................................................. 203
47-CARTEA – SĂRACA... ............................................................. 204
48-AFAR' DE ARTĂ – -N LUME - CE NU MAI ESTE SCRUM?205
267
49-„EU SUNT MANOLE ÎNVIATUL!” ............................................ 206
50-MOARTEA ARTISTULUI ........................................................ 206
I-SECRETARA MEA ...................................................................... 212
II-VREI SĂ TRĂIEŞTI.................................................................... 214
CINE ESTE ADRIAN
BOTEZ? .................................................................. 220
APRECIERI CRITICE
ASUPRA OPEREI LUI
ADRIAN BOTEZ…DE-
A LUNGUL TIMPULUI (drastic selectate!)........................................................................... 232