apare sub egida uniunii scriitorilor din romÂnia …avram, dan ion vlad sau marin beºteliu, o...

www. revista-mozaicul.roAPARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

MIªCAREA IDEILOR.Ion Bogdan Lefter 60Semneazã:l Ion Buzeral Christian Morarul Gili Pîrvul Dan Guleal Maria Dinu

Vénus Khoury-Ghata - Poeme

Mihaela Velea -From Nochewith love...

IN MEMORIAM:Liliana HinoveanuIN MEMORIAM:Liliana HinoveanuIN MEMORIAM:Liliana HinoveanuIN MEMORIAM:Liliana HinoveanuIN MEMORIAM:Liliana HinoveanuIN MEMORIAM:Liliana HinoveanuIN MEMORIAM:Liliana HinoveanuIN MEMORIAM:Liliana HinoveanuIN MEMORIAM:Liliana HinoveanuIN MEMORIAM:Liliana HinoveanuIN MEMORIAM:Liliana HinoveanuIN MEMORIAM:Liliana HinoveanuIN MEMORIAM:Liliana HinoveanuIN MEMORIAM:Liliana HinoveanuIN MEMORIAM:Liliana HinoveanuIN MEMORIAM:Liliana HinoveanuIN MEMORIAM:Liliana Hinoveanu

Noche Crist - Tango – Bãrbatul din Transilvania

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XX • NR. 3 (221) • 2017 • 20 PAG. • 2 lei

Re

vis

tã fi

na

nþa

tã c

u s

pri

jin

ul M

inis

teru

lui C

ult

uri

i ºi I

de

nti

tãþi

i Na

þio

na

le

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 33333 ( ( ( ( (221221221221221), 20), 20), 20), 20), 201717171717

NNNNNrrrrr..... 33333 ( ( ( ( (221221221221221))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201717171717

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

nnnnn NICOLAE MARINESCU

Brusc, în explozia primãverii, amdescoperit cã prietenul nostru,al mozaicarilor, Ion Bogdan Lef-

ter, împlineºte o vârstã imperialã, ºi cã, fãrãsã ne dãm seama, fuga-fuguþa, s-au topitaproape douã decenii de campanii neo-bosite pentru reintegrarea culturii româneîn circuitul european ºi universal.

Multor egocentrici genialoizi li se vorputea pãrea astãzi – când, cetãþeni ai Uniu-nii Europene, circulãm liber între Atlantic,Marea Balticã ºi Mediterana, lucrând sauînvãþând, performând ºtiinþific sau artisticsau pur ºi simplu cãlãtorind din curiozitateori plãcere – simple prezumþii gongorice.

Numai cã lumea se miºcã, cu sau fãrãfiecare dintre noi, dar totdeauna datoritãunora dintre noi, care descoperã ºi credîntr-un anume sens al miºcãrii sociale ºi,mai ales, al voinþei ºi efortului de a miºcalucrurile în acea direcþie.

Cã dupã 1990 ºi la Craiova a existat ogrupare de intelectuali care credeau cãRomânia aparþine de drept culturii ºi civi-lizaþiei europene, mai exact valorilor Euro-pei Occidentale, grupare cristalizatã în ju-rul sãptãmânalului „Demnitatea” (1991-1992) ºi al Editurii Aius (din 1992), dintrecare amintesc inevitabil pe Constantin M.Popa, Ileana Petrescu, Marin Budicã, Pa-trel Berceanu, Lucian Irimescu, CezarAvram, Dan Ion Vlad sau Marin Beºteliu,o probeazã reeditarea în 1994 a cãrþii luiAdrian Marino, Espagña, dar ºi apa-riþia antologiei din publicistica anilor 1990-1995, Revenirea în Europa, realizatã deacelaºi Adrian Marino, cãruia ConstantinM. Popa îi dedicase deja o micã monogra-fie, Hermeneutica lui Arian Marino, totla Aius, în 1993.

Cã aceste apariþii nu erau simple acci-dente editoriale o probeazã interesul pu-blic trezit la momentul producerii lor. Olé!Espagña a fost lansatã la Sala Albastrã aUniversitãþii din Craiova, pe 21 decembrie1995, în prezenþa prorectorului Marin Beº-teliu ºi a câtorva sute de cadre didactice,studenþi ºi intelectuali craioveni, prilej cucare Adrian Marino a susþinut ºi conferin-þa „România în perspectivã Europeanã”,electrizând auditoriul. De aceeaºi audienþãs-a bucurat din partea intelectualitãþii cra-iovene ºi lansarea la Biblioteca Judeþeanã„Alexandru ºi Aristia Aman”, în ianuarie1996, a volumului Revenirea în Europa,tot în prezenþa lui Adrian Marino.

Consecinþa directã a creãrii unei relaþiiintelectuale profunde între acest grup deintelectuali craioveni ºi Adrian Marino afost asumarea conceptului ideologic de

Ion BogdanLefter –

ideologul cordial„neopaºoptism” promovat de Adrian Ma-rino ºi angajarea, din aceastã perspectivã,a unui militantism cultural paneuropean,prin reluare, în 1998, a „Mozaikului” înte-meiat la Craiova, de Constantin Lecca, cu160 de ani înainte. Noua serie a „Mozaicu-lui” continua programul primei publicaþiiculturale din Oltenia, urmãrind sincroniza-rea culturalã cu Occidentul Europei.

Acesta este contextul care a fundamen-tat ceea ce aº numi una dintre cele maifertile „prietenii ideologice” din perioadapostdecembristã, care a început cu supor-tul discret, dar eficient, pe care Ion Bog-dan Lefter l-a acordat „Mozaicului” de laprimele numere. Este îndeobºte cunoscu-tã empatia existentã deja între mai vârstni-cul ºi încercatul cãrturar Adrian Marino ºitânãrul intelectual de consistentã sub-stanþã, Ion Bogdan Lefter, prima propu-nere a lui Adrian Marino, laureat al Pre-miului Herder, pentru bursa urmãtoare.

Dupã aproape douã decenii am prilejulsã exprim public recunoºtinþa pentru celcare, în calitate de director al „Observato-rului cultural”, cea mai dinamicã ºi influ-entã publicaþie culturalã a momentului, aconsemnat aproape numãr de numãr apa-riþia „Mozaicului”, atrãgând atenþia nunumai asupra editorialelor lui Adrian Ma-rino, dar ºi a foarte tinerilor, pe atunci,colaboratori ai noii publicaþii, astãzi numerelevante pentru literatura românã: IonBuzera, Gabriel Coºoveanu, Sorina Sores-cu º.a.

În chip firesc, din anul 2000, când la Co-locviile anuale ale revistei „Mozaicul” aufost instituþionalizate Premiile „Mozaicul”,Ion Bogdan Lefter a devenit o prezenþã ne-lipsitã, aºteptatã ºi dragã, atât pentru inter-venþiile sale de înaltã þinutã intelectualã,totdeauna bine informate, echilibrate, des-chizând orizonturi europene ºi universalepentru tinerii intelectuali craioveni, cadredidactice, studenþi ºi creatori din toate do-meniile artei ºi culturii. A fost unanimã op-þiunea redacþiei ºi colegiului de redacþie ale„Mozaicului” ca, în anul 2002 – dupãAdrian Marino (2000) ºi Eugen Negrici(2001) – Premiul „Constantin Rãdulescu-Motru”, pentru ideologie culturalã, sã-i fieacordat lui Ion Bogdan Lefter.

Cordialitatea ºi generozitatea arãtateconstant colaboratorilor noºtri s-au ma-terializat, nu o datã, ºi în publicarea lor în„Observatorul cultural”, asigurându-le unplus de vizibilitate ºi dându-le încredereîn forþele proprii. Când în 2008, la 10 ani dela apariþia seriei noi a „Mozaicului”, mem-brii echipei fondatoare au primit „titlul”de „mozaicari”, prietenul nostru Ion Bog-dan Lefter a fost declarat „mozaicar în exil”,din punctul nostru de vedere, Bucureº-tiul fiind doar locul „exilului” sãu.

Acum când o nouã generaþie de „mo-zaicari” duce mai departe voinþa noastrãde a fi „români ºi europeni în acelaºi timp”,prietenul nostru de ideologie „liberalã”,europeistã, ne-a rãmas atât de aproape,încât cu entuziasm „neopaºoptist” îi spu-nem: Vivat, crescat, floreat!

P.S.La Colocviile „Mozaicul” 2006, având

ca temã „Europa ºi spiritul competiþiei. Exi-genþe ale integrãrii culturale”, desfãºuratsub mottoul marinian „A fi român ºi euro-pean în acelaºi timp”, Ion Bogdan Lefter adãruit Editurii Aius o carte, Adrian Mari-no: Un proiect pentru cultura românã.Analize ºi evocãri (Craiova, Aius, 2006,colecþia Rotonde). Reproduc, cu emoþieºi afecþiune, Coperta I ºi pagina de titlu.

La mulþi ani, frumoºi ºi rodnici! inte-lectualului exemplar Ion Bogdan Lefter.

AVANTEXTNicolae MARINESCU: Ion Bogdan

Lefter – ideologul cordial l 2

MIªCAREA IDEILORIon Bogdan Lefter 60. Dosar coordo-

nat de Ion BuzeraI. B. LEFTER: „Aº putea spune ºi eu,

parafrazîndu-l pe Lovinescu: m-am nãs-cut postmodern aºa cum te naºti cu ochialbaºtri...” – interviu de Ion Buzera l 3

Christian MORARU: „Cine e, dom-nule, ºi Lefter asta?” l 5

Gili PÎRVU: Pentru mine, domnul Bog-dan l 6

Dan GULEA: Autorul de concepte l 7Maria DINU: Ion Bogdan Lefter:

„pumn de fier în mãnuºã de catifea” l 8

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Margini moi, naboko-

viene l 9

IN MEMORIAM: LILIANA HINO-VEANU:

Daniela GHIÞÃ: 9 momente l 10Alexandra BRUDARU: Vânduþi tim-

pului l 10Tatiana JILAVU: Din labirint indus

spre zborul lin l 11

LECTURICosmin DRAGOSTE: Balthasar

Waitz l 12Adi G. SECARÃ: Cu un fals minima-

lism mistico-suprarealist cãlcând pre ilu-zia minimalismului… l 12

Daniela GHIÞÃ: Lumea vãzutã prinochii unei rebele l 13

Mihaela GHEORGHE: Reflecþii asu-pra esenþei firii umane în literatura pre-zentului l 13

Mario ªERBAN: Caietul psihopatu-lui – un ghid al însingurãrii nietzschee-ne l 13

Ionel BUªE: Geo Constantinescu – ca-rul cu pere l 14

Daniela MICU: Volume No. 2 l 14

ANTHROPOSIoana REPCIUC: Cum sã te faci fol-

clorist l 15

ARTEGeo FABIAN: Gian Luigi Zampieri, la

pupitrul Filarmonicii l 16Marius DOBRIN: La sfârºit va fi cu-

vântul l 16

UNIVERSALIAVénus KHOURY-GHATA: Poeme l 17

SERPENTINEGheorghe GHIORGHIADE: O recon-

stituire a istoriei miºcãrii Dada l 18

AVANGARDEPetriºor MILITARU: Aºteptând-o pe

Rovena sau manualul sinuciderii perfectel 19

ARTEMihaela VELEA: From Noche with

love... l 20

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFPetriºor Militaru

SECRETAR DE REDACÞIEMaria Dinu

REDACTORICosmin DragosteMihai Ghiþulescu

Daniela Micu

REDACTORI ASOCIAÞIDenisa Crãciun

Gheorghe FabianSilviu Gongonea

Luiza MituIoana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin Budicã

Gabriel CoºoveanuHoria Dulvac

Lucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 500 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

9 7 71 4 54 2 2 90 0 2

Olé!

!

!

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 33333 ( ( ( ( (221221221221221), 20), 20), 20), 20), 201717171717

Ion Buzera: Dragã Bogdan,mai întîi îþi mulþumesc pentru bu-nãvoinþa de a-mi rãspunde laaceste întrebãri. De altminteri, tueºti „de-al casei”, dupã AdrianMarino fiind outsider-ul (sã zicaºa!) care a sprijinit, intelectual,cel mai mult revista Mozaicul.Te-aº trimite, pentru început, înzona amintirilor livreºti (sau maipuþin livreºti, cum doreºti!) pri-vitoare la anii de formare. Ce-þiplãcea ºi ce nu-þi plãcea la ºcoa-lã? Ce hobby-uri aveai? Ce das-cãli te-au fãcut sã nu-i uiþi?

Ion Bogdan Lefter: Îþi mulþu-mesc ºi eu pentru cã mã iei la-ntrebãri! Pentru Mozaicul ºi pen-tru tine – oricînd!

Despre ºcoalã, despre ºcoli...Sigur cã da!, acolo ne „alfabeti-zãm”, învãþãm sã scriem ºi sã ci-tim, „punem mîna pe carte”, decidevenim „livreºti”! Pe de altã par-te, în primele cicluri, ºi-n cel pri-mar, ºi-n cel gimnazial, traversãmvîrste încã foarte crude, foartesenzoriale, foarte instinctuale,încît am putea vorbi despre unamestec variabil, în care contri-buþia educaþiei e din ce în ce maimare, dar ºi „naturelul” fiinþelornoastre se tot extinde, pe mãsurãce creºtem ºi ne transformãm,pînã la teribilele tulburãri ale ado-lescenþei, care... cum o fi?! Uniiar zice cã e mai degrabã „livres-cã”, fiindcã familia, ºcoala, comu-nitãþile mai mari sau mai mici încare ne miºcãm, societatea întrea-gã ne-au modelat îndelung, înde-pãrtîndu-ne definitiv de datelenoastre „biologice” constitutive.ªi totuºi, adolescenþa e ºi atît deimpulsiv-corporalã, agitat-hor-monalã, ultra-sentimentalã, im-previzibil-visceralã, încît nu prease poate s-o privim ca pe o etapãpreponderent „culturalã”, des-prinsã de „natura” ingenuã a vie-þilor noastre, nu-i aºa?! Care „na-turã” e – de fapt – întotdeaunainfluenþatã de contextele socio-culturale º.a.m.d. Cîtã „frusteþe”ºi cît „livresc”?! Din aceastã di-lemã nu vom ieºi uºor...

Sã vin – totuºi! – la „anii deformare”... Mi-a plãcut la ºcoalã,ºi l-a-nceput, ºi mai tîrziu. N-amtrãit vreun „ºoc” într-a-ntîia, iarliceul nu l-am trãit deloc ca pevreun „cimitir al tinereþii mele”,dimpotrivã, a fost o perioadã gro-zavã, într-o clasã nemaipomeni-tã. La grãdiniþã n-am mers (în anii1960 ºi mai tîrziu, pînã la sfîrºitulregimului comunist, puþini copiiparcurgeau treapta „preºcolarizã-rii”; dupã 1990 situaþia s-a schim-bat, nu prin noi politici de stat, ciprin proliferarea grãdiniþelor par-ticulare). Mama mã învãþase aca-sã sã scriu ºi sã citesc, aºa cãm-am adaptat fãrã nici o proble-mã la noua mea „familie” de laºcoalã. S-a-ntîmplat sã fiu repar-tizat într-o clasã mai specialã,„a-ntîia E experimentalã”. Era a

„aº putea spune ºi eu,parafrazîndu-l pe

Lovinescu: m-am nãscutpostmodern aºa cum tenaºti cu ochi albaºtri...”

Interviu cu Ion Bogdan Leftercincea din promoþie, dupã A, B,C ºi D, dar se deosebea de cele-lalte prin faptul cã nu aveam osingurã învãþãtoare sau un învã-þãtor pentru toate orele, ca-n for-mula clasicã, ci mai mulþi, reparti-zaþi la diversele materii, ceea cetrebuie sã ne fi deprins de timpu-riu cu varietatea de contacte dinviaþã. Pe lîngã distinsa doamnãMaria Pretorian, în a cãrei grijãne aflam, o persoanã sobrã ºi se-verã, impunãtoare, îmbrãcatãmereu auster, în taior din stofãcenuºie ºi cu pãrul prins în coc,dar care-ºi disimula – imperfect!– cãldura faþã de noi, „copiii ei”,îl mai þin minte pe un domn Nico-lae Constantinescu, nici el foartetînãr, cu care fãceam aritmeticãºi... muzicã: probabil cã învãþasesã cînte la vioarã la ªcoala Nor-malã, aºa cã ne dãdea tonul ºi neînsoþea micul cor cîntînd dinscripca lui, în timp ce se plimbaprintre bãnci, întrerupîndu-sedoar pentru o clipã atunci cînd îlvedea pe cîte un copchil neatentºi-l lovea pe neaºteptate în capcu corzile arcuºului, care nu dor,dar te mustrã...

M-ai întrebat ce-mi plãcea ºice nu-mi plãcea la ºcoalã. Recu-nosc!: am fost un perpetuu pre-miant isteþ, care prindea din zborce se preda la ore ºi n-avea ne-voie sã mai „toceascã” lecþiileacasã. Bãiat cuminte, „bine cres-cut”, cu o bunã „culturã genera-lã”, graþie tot mamei, cãci tata,care era ºi el mare meloman,se-ntorcea acasã de la birou înpragul nopþii, aºa cã n-avea cîndsã se „ocupe” de noi, de mine ºide fratele meu. Mama ne-a fãcutsã citim, ne-a ales multã vremecãrþile, de la Jules Verne-urile co-pilãriei ºi pînã la realiºtii franceziºi englezi de secol XIX în ado-lescenþã, mama a mers cu noi lateatru ºi, într-o vreme, ºi la ope-rã. Îmi amintesc episoade aproa-pe incredibile: de pildã, cînd eramîn primele clase de ºcoalã, cum-pãra din librãrii reproduceri iefti-ne dupã capodoperele artei uni-versale aflate – am descoperit maitîrziu – în colecþiile Muzeelor dinRomânia, multiplicate pe hîrtie unpicuþ mai groasã, vîndute în ru-louri, ºi le atîrna în rame simplepe pereþi, cîte unul deasupra pa-turilor noastre, în camera în caredormeam amîndoi, încît sã reþi-nem imaginile ºi sã învãþãm titlu-rile, dupã care le schimba cu ur-mãtoarele douã, poate cã o datãpe sãptãmînã. Aºa mi-au devenitultrafamiliare Omul cu tichia al-bastrã al lui van Eyck, un Vas cuflori al lui Brueghel (cel Bãtrîn),Lupta lui Hercule cu leul din Ne-meea al lui Rubens sau, din isto-ria picturii româneºti, un car cuboi, un portret de þãrancã cu ma-ramã ºi Fetiþa cu basma roºie alelui Grigorescu, Anemonele ºiAutoportretul lui Luchian, Fata

pãdurarului a lui Tonitza ºi alte-le. Mai tîrziu, în anii de liceu, învremurile de-atunci, cînd, sub re-gim comunist, nu existau decîtfoarte-foarte puþine locuri de dis-tracþie în oraº, oricum interziseînainte de majorat, nu puteamdansa decît în petreceri private,aºa-numitele „ceaiuri” (deºi sedesfãºurau seara ºi noaptea, nuerau „five o’clock tea”-uri ºi nuse bea deloc ceai!), care se fãceau– evident! – cu acordul pãrinþilor,de obicei în ziua de naºtere aodraslei-gazdã. Ei bine!, mama,ºtiind cã asta-ºi doresc adolescen-þii, a avut ideea sã organizeze osearã de dans fãrã prilej aniversar,cu prietene ºi prieteni, colege ºicolegi ai mei (mai tînãr cu doi aniºi patru luni, frati-meu era atunciprea mic pentru aºa ceva!), dar cuacces condiþionat de lectura înprealabil a unui roman dintr-o lis-tã de zece, româneºti ºi strãine, pecare mi-a dat-o în avans ca s-opasez cãtre „gaºcã”!...

Nu înseamnã cã am avut ocopilãrie ºi o adolescenþã exclu-siv culturale! De pildã, am fãcutmult sport, destul de bine fiindeu fãcut, printre cei mai înalþi dinclasã!: am avut profesori de Edu-caþie fizicã care m-au atras cãtrehandbal ºi mai ales cãtre baschet,cîþiva antrenori de la secþiile dejuniori ale unor cluburi au încer-cat sã mã împingã ºi spre atle-tism, însã am abandonat repede,ºi cel mai mult am bãtut mingeape terenurile de la ºcoalã, apoide la liceu, în sute ºi sute – saumii?! – de meciuri de fotbal. A maifost o vreme în care, tot în copi-lãria dinspre adolescenþã, am ju-cat la nesfîrºit ping-pong cu ceidoi veri ai noºtri, Nick ºi Alexan-dru (al treilea, Octavian, mititel,nu ne-a prins din urmã, ne-amfãcut mari înainte sã apuce sã sejoace cu noi!), în curtea casei lordin Strada Ion Ursu, la nici cinciminute distanþã de micul nostrubloc de pe Viitorului (locuiampe-atunci... în Viitor!) sau, pe vre-me rea sau rece, în garajul din fun-dul grãdinii. Mama a mers cu noipatru, an de an, vara la mare, la 2Mai, unde ne-a învãþat sã înotãm,ºi la munte, din cabanã în caba-nã, pe trasee mai uºoare, potrivi-te cu vîrstele noastre crude. Dela o vreme am trecut ºi la distrac-þii cu cãrþi de joc, la „ºeptic”, apoila whist, la care eram experþi eu ºivãrul meu cel mai mare, Nick, mo-lipsiþi din copilãrie de bridge-ul pecare-l juca bunicul nostru matern,Icu. Mi-au plãcut în adolescenþãmult muzicile tinereºti, aºa-numi-tul „pop”, rock-ul, folk-ul, încît amdevenit ºi eu, timp de cîþiva ani,„folkist”! M-a pasionat de-atunciteatrul. ªi filmul: în liceu am reu-ºit sã obþin abonament la Cine-matecã (nu era uºor!) ºi am vãzutsute de filme clasice ºi mai alesale anilor ’60-’70, europene ºi

americane, iar la cinematografeleobiºnuite urmãream sistematic celucra generaþia Piþa-Veroiu-Dane-liuc & comp. Pe scurt: hobby-uridestul de obiºnuite; poate asu-mate în calupuri mai mari decît înalte cazuri...

Despre nemaipomenita meaclasã din liceu o sã povesc altãdatã pe larg. Deºi locuiam în zonaLiceului „Cantemir”, am ales sãmerg la „Nicolae Bãlcescu”, nu-mele de atunci al vechiului „Sf.Sava”: acolo am dat tot peste oformulã experimentalã, ºi anume...Am fost repartizat într-o clasã debãieþi, în vremuri în care nu maiexista învãþãmînt „demixtat”. Amaflat mult mai tîrziu, întîmplãtor,de ce fusese organizatã serianoastrã aºa, cu douã clase defete, douã de bãieþi ºi douã mix-te: pentru un studiu comparat alnotelor noastre, ca sã se vadãcînd se obþin rezultate mai bune:dacã adolescentele ºi adolescen-þii învaþã laolaltã sau separaþi?!Nu ºtiu dacã s-au tras concluzii-le, însã noi, D-ul în care am nime-rit eu, ne-am distrat copios,ºi-ntre noi, ºi cu fetele de la B!Buni la ºcoalã eram oricum, fiind-cã la „Bãlcescu” se intra numaicu medii foarte-foarte mari la ad-mitere, însã s-a-ntîmplat ca D-ulsã fie ºi cea mai „de viaþã” clasã apromoþiei.

Ce nu mi-a plãcut – totuºi! –la ºcoalã? Probabil cîte-o profe-soarã sau cîte-un profesor, vreocolegã, vreun coleg. N-am „res-pins” nici o materie, dar mi-a plã-cut mai mult – de pildã – matema-tica decît altele. Zonele umanis-tice ºi artistice m-au pasionat nuatît prin orele de Românã, deMuzicã, de Desen, cît „extraºco-lar”. ªi pãstrez – bineînþeles –amintirea învãþãtoarei noastre,doamna Pretorian, ºi a mai mul-tor profesori, cum ar fi dirigintamea din gimnaziu, doamna Nar-cisa Ciauºu, de Chimie, pe care omai întîlnesc cînd ºi cînd (m-amîmprietenit ºi cu fetele ei, mititelepe cînd îi eram eu elev), sau odrãguþã profesoarã de Englezã,cu o pronunþie foarte bunã, pecare o chema Beºchea (prenumelenu i-l mai ºtiu). În liceu Matema-

tica am fãcut-o cu doamna Miha-ela Sãcuiu, frumoasã, cu trãsãturispeciale, prelungi, deºteaptã ºimisterios-aluzivã în dialogurile cunoi. ªi cum sã-l uit pe faimosulGeangu, de Fizicã, ursuzul ºi se-verul profesor provocator de epi-soade hazlii ºi care ne-a fãcut sãînþelegem cu adevãrat fenomene-le din naturã?!

Îmi dau seama cã nu prea amcum sã rãspund la întrebãri defelul ãsta fãrã sã mã las furat de„memorialisticã”, deºi aº zice cãn-am ajuns încã la vîrsta ei... Îndoar cîteva fraze, e clar cã nu sepoate!

I.B.: Tocmai þi-am citit un ar-ticol despre Rebreanu, publicatacum treizeci de ani în „Româ-nia literarã” (reluat în volumulDoi nuveliºti: Liviu Rebreanu ºiHortensia Papadat-Bengescu,2001). Se vede cu ochiul libercã tratai altfel discursul criticîn raport cu cei consacraþi ºirutinaþi, sã zic aºa. Aveai o pri-vire mai proaspãtã ºi o expresiemai decrispatã. Ce importanþãa avut pentru tine în, altfel, triºtiiani ’80, acest exerciþiu al croni-cãritului ºi istoriei literare?

I.B.L.: Sãrim – deci – pestestudenþie! Am intrat în Universi-tate, la Englezã, adicã Limbã en-glezã ºi Literaturã englezã ºi ame-ricanã, cu, în „secundar”, Româ-na, în 1977 ºi am absolvit în 1981.Din 1979 mã alãturasem Cena-clului de Luni ºi începusem sãparticip astfel la „viaþa literarã”.„Triºtii ani ’80”?! Da, a fost de-ceniul crizei finale a regimului co-munist, care a încercat sã impu-nã din nou populaþiei reguli maiaspre, dar fãrã sã mai poatãschimba felul de a trãi al oameni-lor, care se repliaserã în spaþiileprivate, reconstituind acolo nor-malitatea existenþei cotidiene. Aufost atunci, în anii ’80, din ce înce mai greu suportabile dificul-tãþi, frig iarna în case, penurie ali-mentarã, dar... a fost – paradoxal– o perioadã atît de fericitã a vie-þii mele! E-adevãrat cã m-am chi-nuit cu naveta obligatorie de treiani, dupã Facultate (chiar dacãabsolvisem ca ºef de promoþie;Bucureºtiul ºi alte paisprezece

Ion BogdanLefter 60

Dosar coordonat de Ion Buzera

Fo

to: A

ure

l Ba

bo

i


oraºe mari de provincie au fost„închise” pentru absolvenþii din1981 ºi aºa au rãmas pînã la sfîr-ºitul regimului), apoi am fost pa-tru ani ºomer ºi abia în 1988-1989am reuºit sã lucrez într-o editurã,la Litera. Însã: am mers înainte,împreunã cu colegii mei de gene-raþie literarã, ºi am contribuit laimpunerea postmodernismuluiromânesc, legînd prietenii pe via-þã; am scris poezie, am publicatCinci-ul, alãturi de Romulus Bu-cur, Bogdan Ghiu, Mariana Ma-rin ºi Alexandru Muºina, ºi Glo-bul de cristal, volumul meu pro-priu de versuri; am fãcut siste-matic criticã ºi, chiar dacã numi-au fost acceptate cãrþi de gen,am semnat sute de articole în re-viste ºi studii însoþitoare ale unorediþii din „clasici”; ne-am bucu-rat de o mare libertate de expri-mare ºi am forþat mereu limitele,cu un curaj – aº zice – considera-bil, chiar dacã n-am ajuns decîtîn puþine cazuri la contestaþia po-liticã directã. În sfîrºit, dar nu înultimul rînd, atunci m-am apropiatde Simona ºi pe 31 mai 1986ne-am cãsãtorit. Cum sã fie pen-tru mine anii ’80 „triºti”?!

În ce priveºte cronicãreala,critica ºi istoria literarã: cu impe-tuozitatea vîrstei ºi a insurgenþeiscriitoriceºti, n-am þinut în modspecial ca articolele ºi eseurilemele de-atunci sã fie perceputedrept probe de emancipare, deºirecunosc cã e posibil sã fi sunataºa. Iubeam enorm literatura (ºio iubesc ºi astãzi la fel; sau... ºimai mult?!) ºi nu m-am putut ab-þine sã spun ce aveam de spusdespre ce citeam, despre contem-poranii mai tineri ºi mai vîrstniciori despre antecesori. Încercamsã formulez – pe de o parte – pro-iectul nostru „generaþionist”,care avea sã devinã unul „de epo-cã”, ºi – pe de alta – un programcritic, unul extins, cãci, în mijlo-cul „valului” nostru literar, m-amsimþit întotdeauna scriitor, nu„doar” comentator. Poate cã to-nul, opþiunile, perspectivele mi-au fost influenþate ºi de formaþiade anglist ºi americanist. Întîlni-sem în studenþie postmodernis-mul de peste Ocean ºi mi-o fi fostmai uºor sã conceptualizez evo-luþiile din anii ’80 de la noi. Ochimai „proaspãt” ºi atitudine mai„decrispatã”? N-o sã te contra-zic tocmai eu!

I.B.: Care a fost cea mai marebucurie literarã de care ai avutparte pînã în 1989?

O, mi-e greu sã aleg ceva anu-me! Trãieºti, ca autor, multe bu-curii, mai ales cînd eºti tînãr, cîndsimþi cã toatã lumea e a ta, cîndîncepi sã-þi întinzi „aripile” ºi sã„zbori” (ah, metaforele plutirii!),cînd îþi vezi textele publicate, cîndsimþi prietenia ºi solidaritateacolegilor tãi. Dacã e sã formulezîn termeni mai „programatici”,bucuria cea mare a fost sã mãsimt participant la o „revoluþie”literarã ºi culturalã. Am continuatcu ºi mai mare elan dupã ce regi-mul comunist s-a prãbuºit ºi am

putut sã ne manifestãm completliber. Am avut ºi tristeþi, amãrã-ciuni, dezamãgiri, ºi înainte, ºidupã 1989, printre bucurii, elanuri,euforii. Viaþa literaturii, ca ºi ceagenericã, e cu de toate, indiferentde epocã...

I.B.: Ai scris mult despre post-modernism. Cum acest filon seapropie de cincizeci de aniºoriºi în literatura românã, te-aºruga sã sintetizezi evoluþia ta(ajuns la ºaizeci de ani!) inte-lectualã, chiar ºi afectivã etc.,legatã de ism-ul în cestiune.

I.B.L.: Mai întîi, dacã-mi daivoie! – cîteva precizãri cronologi-ce, pentru exactitate. Vorbim de-spre Dimov, M. Ivãnescu sau de-spre prozatorii „ªcolii de la Tîrgo-viºte” ca despre primii noºtri post-moderni, însã le-am aplicat con-ceptul abia de pe la mijlocul anilor’80. Au fost semnalate utilizãri maivechi, însã el, conceptul de post-modernism, e activ la noi doar detrei decenii ºi ceva. Nu cred cã afost menþionat vreodatã la Cena-clul de Luni, care a funcþionat pînãîn pragul verii lui 1983. Dar în 1984-1985 am început sã-l aplic ºi el s-arãspîndit treptat printre congene-rii noºtri, apoi a fost preluat dealþii ºi a fost lansat cu impact pu-ternic o datã cu apariþia numãru-lui special despre Postmodernismal Caietelor critice, datat 1-2 pe1986, dar tipãrit la începutul lui1987. L-am folosit doar de cîtevaori cînd mi-am scris, în vara-toam-na lui 1984, cartea despre începu-turile „noului val” poetic de atunci(viitoarea Flashback 1985. Înce-puturile „noii poezii”, 2005, re-luatã în douã pãrþi, „Generaþio-nismul” literar. Concepte, isto-rie, mãrturii ºi Începuturile poe-ziei postmoderne (1977-1985,2016). Interzicerea Cenaclului deLuni n-a putut opri „valul”. Puþiniau înþeles în acei primi ani cã înce-puse o schimbare de paradigmãnu doar literarã, ci mai general-culturalã. Nu erau vremuri favora-bile interpretãrilor aºa-zicînd „ma-cro-tipologice”. Junii insurgenþiîºi vedeau mai departe de treabã,unii dintre noi au frecventat încontinuare „Junimea” Desantului,au fost ºi mici prelungiri de func-þionare a Cenaclului de Luni, înComplexul studenþesc Tei (Cena-clul din Tei) ºi la Muzeul CFR (Ce-naclul Rapid), dar astãzi sînt în-clinat sã interpretez evoluþia eve-nimentelor în felul urmãtor: sigurcã am perceput atunci interzice-rea Cenaclului de Luni ca pe ungest usturãtor al cenzurii regimu-lui comunist, dar nu ca pe o ca-tastrofã, fiindcã miºcarea noastrãera pornitã ºi nimic nu mai puteasã ne opreascã; aº spune chiar cãrolul Cenaclului, ca nucleu germi-nativ, de tatonare ºi de modelarea unei noi poezii, era deja încheiat

ºi venise momentul primelor inter-pretãri cuprinzãtoare ale fenome-nului. Eu-unul le-am fãcut în car-tea din 1984-1985 ºi în eseul din1986, Secvenþe pentru scriereaunui roman de idei, publicat pebucãþi, în Caiete critice ºi în Dia-log (reasamblat în cartea mea de-spre Postmodernism. Din dosa-rul unei „bãtãlii” culturale,2000, 2002, 2012), cu prelungiri întoatã articleria perioadei. În tot ceam scris ºi atunci, ºi de-atunci în-coace mi-am asumat perspectivapostmodernã asupra istoriei noas-tre literare, dar ºi asupra evoluþii-lor socio-culturale ºi de civiliza-þie. M-am format, ca sensibilitateºi ca înþelegere a lumii, o datã cuprima generaþie care a avut la noisentimentul despãrþirii de moder-nitate ºi a început sã vorbeascãdespre o etapã nouã. Aº puteaspune ºi eu, parafrazîndu-l pe Lo-vinescu (el referindu-se la criticiitineri de dupã el ºi la perspectivalor esteticã): m-am nãscut post-modern aºa cum te naºti cu ochialbaºtri... Dupã care am fãcut unefort probabil mai mare decît alþiisã explic despre ce e vorba.

I.B.: Contrapunct, Observatorcultural, aLtitudini: trei reviste îndevenirea cãrora te-ai implicatmult. Ai avut ºi momente în careai regretat?

I.B.L.: Cum sã regret?! PrinContrapunctul din 1990-1992,prin Observatorul cultural al ani-lor 2000-2005 ºi prin aLtitudinilepe care le-am scos între 2006 ºi2009 mi-am putut exprima, în de-mocraþia postcomunistã, ideile ºiviziunea asupra literaturii, a cul-turii, a societãþii postmoderne.Am construit cele trei reviste castructuri apte sã dezvolte un pro-gram intelectual ºi în acelaºi timpsã reflecte dinamica lumii din jur,a actualitãþii culturale, pe funda-lul evoluþiilor socio-politice alevremurilor. ªi am scris constant,sãptãmînal în primele douã, lunarîntr-a treia, exprimîndu-mã ca au-tor. Mã tot gîndesc la bilanþurimai detaliate ale acelor etape; ºisper sã trec la urmãtoarea, adi-cã... la a patra mea revistã.

I.B.: Vezi vreo dinamicã domi-nantã în literatura românã a ul-timilor 27 de ani? Sau mai multeºi „de capul lor”? Sau altfel?

I.B.L.: Perioadã destul de în-delungatã, în care s-au întîmplatmulte, s-au publicat multe, s-aurulat sumedenie de nume ºi detitluri, au apãrut ºi s-au estompattendinþe, mode, „fenomene” maimari ori mai mititele. Cele mai di-namice au fost pieþele literare,culturale, intelectuale, care s-aureorganizat dupã 1989 în liberta-te ºi s-au remodelat continuu, înritmul alert al civilizaþiei postmo-derne, computeristice ºi interne-tizate, în curs de „globalizare”.

Însã dacã privim textele, literatu-ra ca atare, dincolo de diversifi-cãrile tematice ºi de alte soiuri,sistematizabile în tipologii diver-se, n-au apãrut noutãþi de limbajºi de viziune, la nivelele de gene-ralitate la care se articuleazã ma-rile modele culturale, „curentele”literare ºi artistice, „epocile”. S-aschimbat radical istoria politicãºi tot ce decurge din ea ca varie-tate de manifestãri concrete alemarii paradigme dominante, darea, „marea paradigmã”, e aceeaºicare începuse sã se constituie înanii ’80. Cu alte cuvinte, încã nuse întrevede altã epocã: avansãmtot în postmodernitate...

I.B.: Mai cînþi la chitarã?Care sînt muzicile de-þi plac?

I.B.L.: Nu, nu mai cînt de mult!Am fost „folkist” în adolescenþã,în ultimii ani de liceu ºi la începu-tul studenþiei, dupã care m-am lã-sat. Aveam la activ mici performan-þe ºi trãisem cîteva episoade „depovestit nepoþilor”, însã n-aveamdate pentru o profesionalizare efec-tivã. În schimb, deveneam filolog,scriitor, critic literar ºi am avan-sat pe cãile astea. Consumator demuzicã sigur cã am fost ºi conti-nui sã fiu, ca mai toatã lumea. Amtraversat perioade în care am as-cultat intens anumite genuri, ºi„clasice”, precum opera ºi muzi-ca simfonicã (am avut în anii deliceu abonament la Sala de con-certe a Radiodifuziunii), dar maiales recente ºi contemporane, ºidintre cele mai creative ori mai ex-perimentale, ºi comerciale. Con-sumul masiv de pop, rock, „pro-gresivã” (cum se spunea, cu pre-luarea englezescului „progressi-ve”, adicã – de fapt – ...„progre-sistã”!) ºi altele conexe m-autransformat în adolescenþã înmare fan Beatles, Bob Dylan ºiLeonard Cohen, Creedence Clear-water Revival, Led Zeppelin,Deep Purple, Pink Floyd, BeeGees ºi încã atîtea ºi atîtea for-maþii, atîþia ºi atîþia cîntãreþi.Amintirile mele – multe, specta-culoase, vesele sau triste, hazliiori tulburãtoare – despre muzici-le din adolescenþã ºi din tinereþese împletesc atît de intim cu celsau cei care-am fost încît ele,amintirile, sînt despre cum erampe cînd le ascultam. Mai tîrziun-am mai avut destul... timp ca sãrãmîn un mare „meloman”. N-amfãcut decît în anii de liceu colec-þie de discuri ºi de benzi de mag-netofon, apoi de casete audio,mai tîrziu, pînã la compact disk-urile de astãzi, s-au adunat dis-parate, cînd ºi cînd. Nu fac „au-diþii”. Nu merg decît rarissim lacîte un concert de un soi ori dealtul. Am fost pe 25 iunie 2014 laun spectacol Bob Dylan la SalaPalatului ºi mai de curînd, în toam-na lui 2016, la Hard Rock Cafe, la

un concert – fireºte – rock, la in-vitaþia unor prieteni. Ascult mul-tã muzicã la radioul din maºinã,cînd bîntui prin oraº sau la dru-muri lungi.

I.B.: Ce film vãzut de curîndte-a captat mai mult?

I.B.L.: Am vãzut ºi o groazãde filme la viaþa mea, la cinema-tografe, la Cinematecã, de pe ca-sete video sau transmise la tele-vizor. În crizã veºnicã de timp ºide cînd cu multitudinea de cana-le distribuite prin cablu, am rã-mas la „micul ecran”, care – ce-idrept – a mai „crescut” o datã cutehnologia „plasmelor”, mult „lã-þite”. La televizor mã uit doar laºtiri ºi dezbateri de actualitate saula filme ºi seriale, mai ales noap-tea tîrziu. Îmi plac mai multe cate-gorii, inclusiv „thriller”-e, „poli-þiste” sau politice sau „cu avo-caþi”. Ca vechi pasionat de Fel-lini ºi Antonioni, Bergman, Go-dard ºi Truffaut, Woody Allen ºiatîþia alþii, mã bucur de rarele fil-me de mari calibre, subtile, pro-funde, construite sofisticat, pu-ternice simbolic, emoþionante oride-a dreptul rãscolitoare.

I.B.: Eºti pasionat de arteleplastice. E un strict „supliment”de interes sau descoperi/ inducisimilitudini între aceastã zonãºi altele, cea literarã, în speþã?

I.B.L.: Merg – da! – mult îngalerii ºi muzee, ca ºi în teatre.Sînt mai-mereu vizitabile expozi-þii foarte interesante, propuse deartiºti de mare valoare sau de ti-neri promiþãtori. Avem ºi regizorifoarte buni, cîþiva excepþionali.Mã intereseazã mult omologiiledintre limbajele artistice ºi coe-renþa de ansamblu a cîmpuluicultural, drept care alerg tot tim-pul de colo-colo, sã prind un ver-nisaj, sã ajung la o premierã deteatru, sã nu ratez o bienalã sauun festival!

I.B.: Faci ºi comentariu poli-tic (moderat, adecvat, analitic,dupã pãrerea mea). Cum vezi„situaþiunea”, sub acest unghi,în 2017, la noi, în Europa ºi înAmerica? S-au întîmplat, de alt-minteri, atîtea în aceste primedouã luni, încît devine aproapeo aventurã intelectualã sã tepronunþi pentru întregul an.Tocmai de aceea te ºi întreb!

I.B.L.: Aºa e, nu ne plictisimdeloc, nici noi, aici, în þarã, niciomenirea-ntreagã, pe toatã plane-ta! Urmãresc ºi eu noutãþile localeºi internaþionale, ºi ca sã mã infor-mez, sã ºtiu pe ce lume trãiesc, ºianalizîndu-le, în acelaºi orizont alpostmodernitãþii care mã intere-seazã – ziceam – nu doar la nive-lele ei literare ºi artistice, ci ºi lacele socio-culturale, politice, „ci-vilizaþionale”. Nu mai intru acumîn amãnunte, într-o perioadã atîtde aglomeratã de evenimente„fierbinþi”, probleme, crize gravis-sime, încît se-aud tot mai des pro-feþii tot mai negre. Sînt la ordineazilei comparaþiile cu anii 1930, cîndîn multe þãri europene s-a produsascensiunea extremei drepte. Eu-unul, atent ºi îngrijorat fiind, rã-mîn optimist: istoria nu se va re-peta pentru cã n-a fost uitatã. ªtimce orori s-au putut petrece ºi nevom mobiliza spre a le împiedicape cele care se prefigureazã acum.Relativistã, constituitã ca ansam-blu de diversitãþi, cu o capacitatenet superioarã de negociere ºi cuun mare potenþial de continuã re-modelare, postmodernitatea nuva sfîrºi asemeni predecesoarei,sfîrtecate printre ruinele fumegîn-de ale celui de-al doilea rãzboimondial...

Interviu realizatde Ion Buzera

februarie-spre-martie 2017

Ion Buzera ºi Ion Bogdan Lefter la Colocviile „Mozaicul” 2010

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60


Întrebarea din titlu nu enouã ºi nici nu îmi aparþi-ne, deºi cred cã e potrivitã

„la aniversarã.” Am auzit-o pen-tru prima datã cu vreo treizeci deani în urmã, „la Iaru,” în vizuinaluminatã – faimosul subsol al Cãr-þii Româneºti1. Pot sã ºi divulgcine a pus-o atunci: e vorba defostul meu profesor de la Literelebucureºtene, Eugen Simion. Pot,de asemenea, sã dau, cititoruluicurios, ºi detalii despre tonul ei:aluziv, dramatic – e vorba de dra-ma unui mister jucat bine, de ointerogativitate mai mult retoricã,ºi care de fapt se potriveºte bineactorului în cauzã. Iritarea dinspatele ei nu era însã deloc reto-ricã ºi nici izolatã. În orice caz,implicitã în aceastã trucatã mira-re era premiza cã nu apari în cul-turã oricum, mai ales cînd proble-ma ta e tocmai direcþia în careacea culturã se miºcã. Nu iei ini-þiative cu una-cu douã, nu imagi-nezi ºi nu pui în aplicare un „pro-gram” (aºa tînãr, aºa repede) fãrãa-þi asigura în prealabil un capi-tal de autoritate garantat mãcarîn parte de autoritãþile culturaledeja existente. Cine îl cunoaºteînsã îndeaproape pe Ion BogdanLefter, cine i-a citit cãrþile de di-nainte ºi dupã ’89 ºtie cã „stilul”–ºi etica – lui rezidã tocmai în acestrisc (de) capital, care nu era uºorde asumat în anii ’80 ºi care nu adevenit la-ndemînã oricui nicidupã aceea. Consecvent puse înpracticã, acest stil, aceastã eticãau iritat ºi vor continuã sã irite,sã provoace întrebãri de genul ce-lei de mai sus pînã în ziua de azi.Motivul (sau unul dintre ele)? Cul-tura criticã românã rãmîne o cul-turã a „hirotonisirii,” în care eºtiuns ºi „apari” în baza unei înves-tituri (patriliniare) pentru a ducemai departe misia celui care te-ainvestit, „verificat” („bene pen-det”!), validat. Acesta constituie,în chip anacronic ºi antipluralist,modelul dominant, sub jurisdicþiacãruia modificãrile efective de pa-radigmã sînt arareori posibile.

Modelul lui Lefter este altultocmai pentru cã criticul urmãreº-te o schimbare radicalã – dar nu ºiutopicã. Nu este utopicã pentrucã aceastã reorientare în discur-sul critic – în discursul umanist–românesc nu ar reprezenta decît oajustare naturalã, chiar dacã nuneapãrat facil-mimeticã, la un con-text cultural, economic ºi politicdin care România va trebui sã facãparte pe deplin mai devreme saumai tîrziu. „Integrarea” în institu-þiile Europene ºi, într-un plan mailarg, în societatea mondialã de tip„reþea” în rapida expansiune nutrebuie sã se producã fãrã discer-nãmînt dar ea va trebui sã însem-ne ºi o asumatã integrare în dis-curs, o aliniere la sistemul de idei,valori, presupoziþii etico-politice,codificãri ºi vocabulare care sanc-þioneazã actualmente dezbaterileintelectuale în plan global. Dinperspectiva acestei exigenþe, sepoate vorbi despre o „defazare.”Pînã în ’89, era uºor de identificatsursa politicã a acestei rãmîneri înurmã. Dar ne dãm seama acum totmai clar cã acea sursã nu era sin-gurã. Regimul communist a dis-pãrut dar nu ºi motivele pentrucare sincronizarea, alinierea decare vorbeam nu au avut încã loc.Comunismul ºi aparatul sau depropagandã în ºtiinþele umanuluierau pînã în ’89 ºi, în forme neo-comuniste dupã aceea, doar unadin forþele reactive responsabilepentru întîrzierea în cauzã. Mai sîntºi altele, foarte active ºi în fond

nnnnn CHRISTIAN MORARU

„cine e, domnule, ºi Lefter ãsta?”pentru o nouã culturã criticã

dominante în clipã de faþã, a cãrornaturã revolutã ºi hegemonie in-acceptabilã în societatea româ-neascã încã trebuie aduse la su-prafaþã printr-o analizã de ideolo-gie culturalã fãrã menajamente.

Aceastã analizã reprezintã, pescurt, proiectul mai larg de la carese revendicã cartea lui Lefter, De-spre identitate. Temele postmo-dernitãþii, apãrutã cu cîþiva ani înurmã la Paralela 45. Cine a urmãritopera în desfãºurare pe multipleplanuri a lui Lefter ºtie de acum cãacest proiect nu dateazã de azi-deieri, înþelege de ce el „excedeazã”ºi mai ales din ce decurge caracte-rul lui excepþional, adicã îi poatesesiza mai bine atît anvergurã cîtºi statutul de excepþie. Jumãtatede secol de totalitarism ne-a lãsatmoºtenire o gîndire de tip exclusi-vist, disjunctiv, alergicã la alter-native, la pluralism, un mod de avedea momentul de faþã într-o lu-minã nostalgic-repetitivã, într-o fi-xitate înrãdãcinatã într-o tradiþiequasi-fictivã redusã la cîteva„esenþe” („specifice”) ca ºi imu-tabile, la autoreprezentari cu totulproblematice, redevabile unei pa-radigme revolute de morfologieculturalã – cea a secolului XIX.

Din acest punct de vedere,împreunã cu cãrþi precedente ºicu rãdãcini în activitatea de laContrapunct ºi Observator cul-tural, textele din Despre identi-tate duc mai departe eforturileautorului de a ne despãrþi în sfîr-ºit de acest secol ºi mai ales deconsecinþele sale dezastruoasedin a douã jumãtate a celui urmã-tor. De a depãºi ceea ce în sineeste deja depãºit, inadecvat, dea opta pentru o participare cît maipuþin inerþialã în scenariul maivast al lumii de azi. Este, acesta,un scenariu esenþialmente mo-dernizant, sau mai corect spus,postmodernizant. Un scenariucare mai întîi trebuie înþeles, dez-bãtut public, popularizat chiar,cãci este încã nevoie de aºa ceva.Disting în modelul pe care Lefterîl avanseazã un fel de lovinescia-nism adus la zi, cu o agenda post-modernã, dar inamiciþii similarecelor cu care Lovinescu a avutde-a face la vremea lui.

Ce înseamnã însã, concret,acest model? Dintre toate cãrþilelui Lefter, Despre identitate esteprobabil cea mai instructivã înaceastã privinþa. Mai întîi, trebuie

subliniate liberalismul programa-tic, opþiunea pentru postmoder-nitate cã filozofie ºi practicã so-cioculturalã liberalã, apoi, rezul-tînd din aceastã, o anume înþele-gere relaþionalã a conceptului deculturã (v. „Prefaþã. Identitate ºipostmodernitate”). Nu de poziti-vism este vorba aici, ci de o nece-sarã punere în context, de o per-cepþie fundamental intertextualã afaptelor de culturã, a felului în careliteratura, filozofia, discursul poli-tic ºi mediatic, structurile institu-þionale ºi textele, statutele ºi obli-gaþiile contractuale de la baza lor,reprezentãrile în materie de gen-der, sexualitate, etnie, spaþiu na-tiv, credinþã, ºi aºa mai departe dia-logheazã ºi se „coloreazã” unelepe altele. A gîndi „conectiv,” avedea lucrurile în interacþiune aºacum le vede Lefter, înseamnã a tedespãrþi de logicã exclusivist-izo-laþionistã a modernismului, a iden-tifica limitaþiile esteticii ºi axiolo-giei autonomiste (ºi de aceea ana-logia cu Lovinescu se opreºteaici). Într-o lume organizatã peprincipiul conectivitãþii, a perce-pe discursul cultural în acest modare fãrã îndoialã sens. Metoda deanalizã decurgînd din exerciþiulaceastei percepþii nu poate decît„agasa,” avînd în vedere tradiþiamodernistã de tip segregant pefondul ºi împotriva cãreia Lefterrecurge la ea. Ceea ce de-a lungulultimilor ani a fost asimilat publicdrept „scandaluri” stîrnite „ran-chiunos” ºi „idiosincratic” de Lef-ter ºi grupul de la Observator cul-tural („vechi” – mai nou) nu aveacum sã nu scandalizeze. „Ceartaintelectualilor,” „culture wars” aicise gãsesc ºi trebuiau sã se gãseas-cã mai devreme sau mai tîrziu. Pro-porþia acestor conflicte, retoricãlor, nu mai puþin cei vizaþi împreu-nã cu poziþiile simbolic ocupatede ei îmi spun cã analiza fãcutã deLefter atinge un punct nevralgical sistemului cultural românesc,acolo unde „doare.”

Ea avanseazã, adicã, în direc-þia bunã. Metodã criticistã, deinspiraþie postmodern-culturalis-tã folositã de Lefter ajutã la dis-tingerea semnificaþiei politice îndiscursuri ale umanului pe careun mai vechi fel de a face criticãle considerã „innocente,” cumvaimune la politic. Varianta contem-poranã a mai vechii Kritik, criti-cismul pentru care Lefter optea-

zã devine o instanþã centralã încîmpul complex al acestor discur-suri, un fel de arbitru sau „jude-cãtor” în faþã cãruia ele sînt che-mate sã „dea seama.” Nu e vorbadeci de o „aroganþã” a criticului,cît de o relativ recentã centralita-te a acestei metodei critice într-un spaþiu disputat, controlatpînã nu de mult de filozofia ºiestetica tradiþionalã ºi unde în-trebarea-cheie este cine defineº-te pe cine. În aceastã privinþã, tri-mit în special la secþiunile V („Cul-turã, artiºti, elite”) ºi VI („Con-fruntãri”) din carte. Utilizatã im-pecabil, metoda în cauza deco-deazã, apoi reformuleazã într-undiscurs critic fãrã fisurã ºi final-mente sancþioneazã cu severita-te lucruri care altminteri ar fi pu-tut trece neobservate sau neîn-þelese la adevãratã lor proporþie.„Scandalul” („cazul”) Omul re-cent, pp. 276-283, furnizeazã pro-babil exemplul cel mai potrivitpentru acest tip de lecturã caremerge împotriva curentului, seaplicã unui text emblematic, dis-tinge în subteranele acelui text unmesaj împachetat în generalizãrialarmante, la rîndul lor înrãdãci-nate nu doar în ignoranþa ci ºi înîntr-o opþiune cînd latent, cîndpatent antidemocraticã, antiplu-ralistã, antiminoritarã ºi antimo-dernã. Suspiciunea faþã de gene-ralizãri ºi naraþiunile (basmele)construite pe ele este fundamen-tal postmodernã; a localiza aces-te enunþuri ºi ideologia lor „undenu te-ai aºtepta,” în (pseudo)fi-lozofie, poezie sau film este odeprindere culturalistã. Ambelese împletesc în metodã lui Lefterºi tocmai aceastã combinaþie ex-plozivã „neliniºteºte.”

De altfel, Lefter s-a specializatîn a ne neliniºti periodic, a deve-nit deliberat un critic pentru neli-niºtea noastã. El nu e neapãrat un„naysayer,” un profesionist alcontestaþiei. Fãrã îndoialã, el înþe-lege cã orice deconstrucþie, oricerevizuire sau rãsturnare de para-digmã implicã o construcþie ºi sîntfinalmente subsumate unui efortpozitiv chiar dacã nu dau imediatrezultate. Într-o culturã unde aº-teptãrile sînt mai degrabã de na-turã contrarã, nu pot decît sã ad-mir consecvenþã, dogmatismul„necesar” (v. din nou Lovinescu)al proiectului din care Despreidentitate face parte. Pentru cã

acest proiect ºi modelul alterna-tiv înscris în el sã devinã dacã nudominant peste noapte mãcar uncompetitor redutabil, o întreagã„reciclare” sau „alfabetizare” aculturii critice româneºti trebuieîntreprinsã. Nici vorbã, Lefter nuar fi – ºi deja nu mai e – singurulimplicat în ea. În plus, nu pornimde la zero. Procesul în sine e dejaîn curs, iar premizele lui existã dedecenii. Aºa cum autorul sublinia-zã în Despre identitate, ele au fostcreate în anii ’80, în principal deartiºtii ºi criticii afirmaþi atunci, darcare, la rîndu-le, continuau o tra-diþie preexistentã în cultura româ-nã, inclusiv în cultura politicã aculturii române. O mãsurã a suc-cesului în direcþia unei asemeneaajustãri/(re)sincronizãri ar fi aco-modarea mai largã ºi de profunzi-me a discursurilor din ºtiinþeleumanului – incusiv a criticii litera-re ºi filozofiei – la noile metodolo-gii ºi vocabulare, la noile preocu-pãri ºi la noile modalitãþi de a înþe-lege ce înseamnã producþie cultu-ralã, reprezentare, articulare reci-procã a sferei private ºi a celeipublice, a simbolicului ºi politicu-lui. Aceastã regîndire a discursu-lui propriu bazat pe o concepþienouã a ceea ce înseamnã discursîn genere, a ceea ce semnificã îm-preunã, într-o dinamicã de neevi-tat, sinele ºi celãlalt, majoritar ºiminoritar, canon ºi alternativã, lo-cal ºi global, naþional ºi transnaþi-onal, elemente de identitate ºi con-versiunea lor inevitabilã în „viziu-ne” ºi „formã,” aceastã „alfabeti-zare, “ deci, al cãrei nume, îmi dauseama, nu ne flateazã este ceea ceLefter calificã drept o prioritate aclipei (v. mai ales capitolul final,Pentru liberalism/pentru o cul-turã criticã). Cînd nu vom maistrîmba din nas cu suficienþã latermeni precum „gender” ºi „ideo-logic,” cînd nu vom mai face ban-curi proaste despre feminism, ho-mosexuali ºi pensionari, cînd nuvom mai vedea în postmodernismo simplã modã, în multiculturalismun capriciu iar în „political correc-tness” o dictaturã de import carenu meritã studiatã ci doar snoba-ta, cînd vom realiza implicaþiileserioase ale (neo)conservatoris-melor ºi paseismelor de tot feluldin România de azi, atunci alfabe-tizarea pe care Despre identitatene-o propune va fi dat cu adevã-rat roade.

1 Eseul cu titlul „Cine e, domnu-le, ºi Lefter asta?” Pentru o nouã cul-turã criticã a apãrut pentru prima datãîn Timpul, 5 (mai 2005), p. 9. El are oistorie instructivã. A fost solicitat – ºiacceptat – mai întîi de Gabriela Ada-meºteanu pentru revista 22, unde nua putut fi publicat, revista virînd în-tre timp abrupt spre poziþia paseist-interbelicã de dreapta în care se aflãactualmente. Prezentul articolul con-þine un numãr redus de modificãri faþãde textul original.

Christian Moraru, Magda Cârneci, Ion Bogdan Lefter

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60


Ion Bogdan Lefter este ge-nul de om despre care îþiface plãcere sã vorbeºti. ªi

asta nu numai pentru cã nu tre-buie sã faci eforturi pentru a gãsiceva de zis, ci ºi pentru cã apro-pierea lui îþi creeazã o stare deconfort interior, de liniºte nãscã-toare de idei, de întrebãri ºi rãs-punsuri deopotrivã.

Aºa cã, atunci când domnulprofesor Ion Buzera m-a sunat ºimi-a propus sã scriu câteva gân-duri despre Bogdan Lefter, po-vestindu-mi despre iniþiativa Re-vistei „Mozaicul”, am trecut prinmai multe stãri. În primã fazã, amacceptat cu o bucurie uºor exal-tatã, dat fiind cã aveam sã vor-besc despre cineva care a avut oinfluenþã puternicã în dezvolta-rea mea intelectualã ºi umanã.Apoi, mi-am dat seama cã a tre-cut ceva timp de când, datã fiindocupaþia mea actualã, nu am maiscris ºi, orice s-ar spune, trebu-ºoara aceasta nu-i tocmai merspe bicicletã. E posibil sã-þi ridiceºi niscai probleme de ”echilibru”.Am realizat ºi cã mã aflu sub inci-denþa subiectivului ºi cã putemfi acuzaþi, eu ºi demersul meu, deun vãdit parti-pris. Dar, mânat debune intenþii, onestitate ºi deafecþiunea pe care i-o port sub-iectului în cauzã, hotãrât-am sã-mi asum atare riscuri. ªi cum com-petenþele mele îmi sunt insufi-ciente, nu am sã vorbesc desprecarte, ci despre persoanã, aºacum mi s-a revelat ea.

L-am cunoscut pe BogdanLefter acum mai bine de zece ani(mai precis, 15 ani, câteva luni ºiceva zile... sã fi fost toamna lui2001) la Colocviile „Mozaicul”.Mi-a fost prezentat, de fapt, i-amfost prezentat, aºa e corect!, deacelaºi Ion Buzera (un alt om foar-te drag mie, care ºi-a pus ampren-ta pe tot ce înseamnã spiritul meucritic, atât cât e, ºi despre caresper sã am ocazia, la un momentdat, sã vorbesc). Primul lucru carem-a surprins în momentul în carene-am cunoscut a fost cã, la au-zul numelui meu, ºi-a amintit cãmi-a citit articolul din „Mozaicul”.E lesne de înþeles cam cum m-amsimþit eu, drãgãliþã Doamne!, untânãr profesoraº, auzind acestea.Cu timpul aveam sã înþeleg cã nuera la mijloc vreun gest de polite-þe conjuncturalã, ci, pur ºi sim-plu, aºa este el, citeºte, se infor-meazã, urmãreºte, ºtie.

În decursul aceleiaºi seriaveam sã descopãr la BogdanLefter lucrurile care s-au recon-firmat ºi potenþat de-a lungul ani-lor: modestia, generozitatea, ele-ganþa discursului, simþul umoru-lui secondând de multe ori o anu-mitã detaºare de conflictul ime-diat, nicicând cãutat. ªi multe al-tele... Nu am sã le iau la analizat,ca la o caracterizare de personaj,dar sper ca din ceea ce poves-tesc sã reiasã mãcar câteva dinaceste calitãþi. Mi-aduc amintetimorarea mea, de înþeles de alt-

pentru mine, domnul Bogdannnnnn GILI PÎRVU

fel, ºi firescul cu care el vorbea ºimã încuraja ºi pe mine sã vorbesc.Am stat împreunã cu Ion Buzerapânã târziu în acea noapte, dis-cutând despre te miri ce lucruri.Bine, eu mai mult ascultând.

Ne auzeam la telefon de sãrbã-tori ºi de zilele de naºtere (ceea ceîntre timp a devenit un fel de tra-diþie) regãsind, de fiecare datãaceeaºi dispoziþie a lui de a vorbiºi a asculta. Un an mai târziu,aveam sã ne reîntâlnim la „Mozai-cul”, prilej cu care mi-a propus (unalt „ºoc” pentru mine!) colabora-rea cu revista „Observator cultu-ral”. ªi aici este o micã poveste.Copleºit de invitaþie ºi de mizaimplicitã („Observator” era, la oraaceea, principalul reper în miºca-rea culturalã româneascã), nu amîndrãznit sã rãspund „ofertei”.Dupã ceva timp, ne-am auzit ºimi-a spus cã aºteaptã materialulmeu, moment în care mi-am datseama cã nu mai am scãpare ºi tre-buie sã fac ceva. Aºa cã am scrisºi am trimis, aºteptând cu emoþiesã vãd ce se întâmplã. Sunt con-vins cã nu a fost cea mai bunãcronicã a mea, dar m-am strãduit,cred, cel mai mult pentru ea, iardouã sãptãmâni mai târziu avea sãfie publicatã. Pe mail, mi-a trimisfine observaþii ºi puternice încu-rajãri. Ce va fi vãzut ºi ce/cum vafi simþit în ceea ce mã priveºte demi-a oferit atare credit, n-aº ºti sãspun. Cam aºa proceda, ºi tind sãcred cã ºi acum face la fel, cu pro-movarea tinerilor.

A fost, cred, perioada cu celemai multe interacþiuni dat fiindfaptul cã, scriind la „Observator”,trebuia sã avem o legãturã cvasi-permanentã. Atunci am înþelesgenerozitatea lui intelectualã ºimodul cum îi încuraja ºi îi spriji-nea pe tineri (pe cei din preajmalui recunosc cã eram un pic invi-dios!) pentru a se exprima, pen-tru a-ºi expune pãrerile. Am re-marcat la el, ºi atunci ca ºi acum,puterea de a purta un dialog coe-rent ºi „curat”, chiar ºi când in-terlocutorii probeazã altceva.Evitã mai mereu conflictul dur cueleganþã, fãrã a-ºi declina, însã,punctul de vedere. Se foloseºte,nu de puþine ori, de umor pentrua ieºi din situaþii delicate ºi estelipsit de þâfna dãunãtoare ºi atâtde provocatoare. Sunt lucrurile

pe care le-am admirat întotdeau-na ºi am încercat, prin mimetismîn primã fazã, sã le aplic ºi eu.

ªi, ca într-o ciudatã manifes-tare a tehnicii contrapunctului, întimp ce scriu aiste rânduri, „in-culpatul” este la un post de tele-viziune, invitat fiind în calitate deanalist politic. Am zis eu cã e pes-te tot!

De atunci a devenit „domnulBogdan”, apelativ care îl distrea-zã de fiecare datã, prin, sã zicem,insolitul lui. De fapt, am cãutat oformulã de adresare care sã mãapropie afectiv, dar sã ºi pãstre-ze doza de politeþe necesarã (înmintea mea apelarea numelui defamilie este, cumva, nonindivi-dualizatoare ºi distantã).

A urmat plecarea mea intem-pestivã din învãþãmânt ºi, impli-cit, renunþarea, datã fiind nouaconjuncturã, la scris. Am conti-nuat sã vorbim, ba chiar l-am vizi-tat de câteva ori acasã, la „vechiuldomiciliu”, prilej cu care i-am ob-servat ºi calitãþile de gazdã. Ace-leaºi firesc ºi naturaleþe ca în toa-te, lipsit de preþiozitãþi ºi afectãriinutile. Am cunoscut-o, cu ocaziauneia dintre vizite, ºi pe doamnaSimona, un minunat partener dediscuþii, cu un simþ al ludiculuicare mie, mare amator de promo-tori ai hazului, mi-a plãcut teribil.Nu am uitat cã i-am promis cã va finaºa primei mele cãrþi ºi am sã-miþin promisiunea când/dacã se vaîntâmpla asta. Pe Danda am vã-zut-o când era foarte micã. Întretimp... Dar sã revenim la persona-jul principal de acum.

Am continuat, de asemenea, sãne vedem la fiecare ediþie a Coloc-viilor „Mozaicul”, de câteva ori încalitate de invitat direct al lui (eunemaiscriind, aveam un sentimentde vagã imposturã, de non-apar-tenenþã la o lume din care fãcu-sem parte – a simþit asta ºi nu m-alãsat deoparte). Mi-aduc amintecã l-am sunat dupã „plecarea” dela „Observator”. Deºi pãþise niº-te lucruri care ar fi putut provocaun discurs nu tocmai vecin cumorala creºtinã, ºtiu cã m-a fra-pat modalitatea prin care s-a ra-portat la evenimentul trãit. Nu eranimic din beligeranþa ºi furia lacare te-ai fi putut aºtepta, ci eraamãrãciunea omului care nu în-þelegea de ce aºa, de ce se pot

purta cu tine astfel oamenii încare ai avut încredere ºi pe care i-ai considerat prieteni. A fost o altãlecþie pentru mine.

Vorbim, de cele mai multe orila telefon, de mult mai puþine oridecât mi-aº dori ºi decât aº simþinevoia. Dar ceea ce se întâmplãîn fiecare zi ne acapareazã, ne tâ-rãºte, ne înghite ºi ne rãpeºte prinforme întrupate ale cronofagiei,exercitarea micilor plãceri. Îi ur-mãresc, când am ocazia, apariþii-le în media.

Atunci când se întâmplã, dinvarii motive, sã nu ne auzim, aºacum s-a întâmplat de aceste sãr-bãtori de iarnã, recunosc cã amo uºoarã stare de neliniºte. Defiecare datã regãsesc aceeaºi vi-talitate, aceeaºi efervescenþã in-telectualã, aceeaºi febrilitate acãutãrii de noi manifestãri aleartei ºi ale socialului. Nu de pu-þine ori, m-am întrebat când aretimp pentru toate. N-am gãsitrãspuns. S-a întâmplat, de câte-va ori, ca lucruri pe care le-a spusîn anumite momente ºi cu care

nu am fost neapãrat de acord,sã-ºi dovedeascã, odatã cu tre-cerea timpului, validitatea. Astamã cam deruteazã, cã nu ºtiuexact cãrui simþ sã i-o atribui...Aºtept cu nerãbdare sã vãd cese va întâmpla cu viitoarele di-ferenþe de opinie.

Prietenia mea cu Bogdan Lef-ter, pentru cã eu nu pot defini alt-fel aceastã legãturã, mi-a oferitcontinuu plãcerea dialogului, aideilor împãrtãºite, m-a fãcut sãînþeleg relaxarea contradictoriului(asta-mi iese mai greu, cã doarsunt oltean!) ºi, un lucru foarteimportant pentru mine, mi-a adus,fãrã a-ºi propune în mod directasta, înþelepciunea filtratã de edu-caþie ºi erudiþie. Ca sã nu mai spuncã-mi resusciteazã coerent ºi con-secvent simþul umorului.

Nu ºtiu în ce mãsurã am „dez-vãluit” laturi neºtiute ale domnu-lui supus aici observaþiei. Nici numi-am propus, neapãrat, asta. Amsimþit, însã, nevoia sã spun ºi cunenumãraþi martori: „La mulþi ani,domnule Bogdan!”

Filã din Cartea de Aur a Editurii Aius din data de 16 dec. 2001

Marin Budicã, Ion Bogdan Lefter, Aurelian Zisu, Constantin M. Popa, Ion Militaru, Sorina Sorescu, Mihaela Chiriþã, GabrielCoºoveanu, la Colocviile “Mozaicul”, 2-3 oct. 2010

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60


Generaþia de texte

Poet, analist politic ºi, înprimul rând, critic, IonBogdan Lefter are un

debut special în domeniu, camu-flat, paradoxal, ani 20. Premiul li-terar pentru ediþia comentatã dinAlexandru Ivasiuc – „Pãsãrile”(1986) „ascundea”, de fapt, oexemplarã panoramã a unei ge-neraþii: volumul ce va fi publicatabia în 2005, cu titlul Flashback1985. Începuturile „noii poe-zii“, un volum cu o istorie spe-cialã, solicitat de „oamenii de ca-dre” ai epocii – ºi mereu amânatde la publicare.

Un volum ce va fi „despãrþit”în alte douã, cu precizãri termino-logice semnificative; astfel, par-tea întâi din volumul din 2005, in-titulatã „Portret colectiv”, devine„Generaþionismul literar“. Con-cepte, istorie, mãrturii (2016), iarpartea a doua, „Catalog”, devineÎnceputurile poeziei postmoder-ne (1977-1985) (2016). De la„noua poezie” la „poezia postmo-dernã” – un drum asemãnãtor îndenumirea conceptualã cu cel par-curs E. Lovinescu, de la „poezianouã” (Critice, vol. IX, 1923) la„poezia modernistã” (Istoria lite-raturii române contemporane,vol. III, 1927) ºi „sinteza poeziei mo-derniste ºi tradiþionale” (Istoria li-teraturii române contemporane,1900-1937, compendiu, 1937)1.

Flashback-ul face carierã desamizdat la finele anilor 1980, ci-tat ºi apreciat, unele dintre ob-servaþii pierzându-ºi chiar... pa-ternitatea; dar rãmân multe altelucruri. De pildã, structura deo-sebitã a volumului, discursul cri-tic fiind permanent mixat cu ele-mente de subiectivitate (filedintr-un jurnal al Cenaclului deLuni, al locurilor, chipurilor ºi ati-tudinilor), de istorie literarã (cita-te „pentru istoria cenaclismuluinaþional” din memorialistica altorcenacluri din literatura noastrã),de date statistice despre lunediºti(cum ar fi locul lor de „baºtinã”,textele publicate), alte citate de-spre scris ºi motivaþii (din JohnBarth, John Berryman, MirceaEliade, Jorge Guillén ºi mulþi al-þii), în fine: liste de poeþi care potface parte din aceastã generaþie,plus liste cu cei care au trecut pela Cenaclu, uneori caracterizaþilapidar, într-un rând ºi un citat.

O structurã aºadar liberã a vo-lumului, a discursului critic, pre-ponderent descriptivã, care seprezintã „modular”, nu fãrã apuncta douã lucruri esenþiale: o

nnnnn DAN GULEA

autorul de conceptegeneraþia de texte / structuri în miºcare / postmodernismul

autodefinire a actului critic ºi unnou concept de generaþie.

Actul critic este pus sub sem-nul lui Eliot: „un critic este un omcare amalgameazã lucruri dispa-rate ºi alcãtuieºte întreguri noi”2;astfel, „personajul” criticului de-vine, prin montajele ºi propune-rile sale, „personajul principal” alcãrþii, scriindu-se pe sine: „criti-cul este autorul unei opere deartã în care se vorbeºte (ºi) de-spre propria ei producere, temãcare într-un anume fel se rãsfrân-ge în toate.” S-ar distinge astfelun discurs critic de gradul 1 (cândse „«comenteazã» ºi [se] «de-scrie»”) ºi cel mai sofisticat, degradul 2, care „nu doar «comen-teazã» ºi nu doar «descrie», cipropune idei pe care ºi le susþinecitând pasaje devenite elocven-te abia în noul context”. Pentrucã, „prin natura ei, critica este ºiun anume fel de «colaj»: discutãopere literare pe care le citeazã,absorbind în textul nou pasaje dincel vechi, al operei analizate”.

Personajul criticului – pe fun-dalul generaþiei sale; iar primaparte a Flashback-ului, desprin-sã ulterior în volumul despre „ge-neraþionismul literar”, formulea-zã una dintre cele mai pertinentedefiniþii ale conceptului de gene-raþie, apropiatã de cea a lui Vianu(„generaþia de creaþie”). Noþiu-nea-cheie, în mecanismul de func-þionare a acestui prim concept dinopera unui creator de concepte,este textul: „o generaþie literarãe în primul rând una de texte[s.m., D.G.] indicând o anumitãstructurã supraindividualã cuvaloarea de noutate”.

Conceptul este rostogolit ºipeste un sfert de veac; într-untext din 2010 se spune cã genera-þia este un concept „socio-tex-tual, nu doar socio-cultural”: „nuexistã generaþie literarã în absen-þa unor trãsãturi de omogenitatetextualã care sã justifice înserie-rea unor autori ºi delimitarea lorde eºantioanele anterioare”3; ast-fel, actuala generaþie textualã cu-prinde nu doar autorii afirmaþi înanii 1980, ci ºi pe cei din 1990,respectiv 2000 – cel puþin trei„valuri” sau „serii” care au în co-mun cam aceleaºi trãsãturi tex-tuale: „o nouã autenticitate”, „bi-ografism”, „cosmopolitism occi-dentalizant”, „jocuri textuale ºiintertextuale”, „raportarea la re-þetele culturii «globalizate»” º.a.

Pe de altã parte, desfãºurat „în-apoi” (ºi ilustrat de un titlu pre-cum Primii postmoderni: ªcoa-la de la Târgoviºte, din 2003),conceptul de „generaþie textua-lã” poate avea o valoare de ju-mãtate de secol.

Structuri în miºcareNumele sau genericul textelor

lui Ion Bogdan Lefter de la înce-putul anilor 1990, „Structuri înmiºcare”, este semnificativ pentrudefinirea unuia dintre puþinii crea-tori de concepte din teoria ºi criti-ca noastrã actualã; concepte via-bile, recunoscute de comunitateaºtiinþificã, verificate didactic.

Observaþia potrivit cãreia lite-ratura ºi mai ales comentariul ei(i.e. critica) se schimbã funda-mental încã din anii 1980 – ºischimbarea devine evidentã îndeceniul urmãtor – a produs ooarecare rumoare în epocã; înnumele „autonomismului este-tic”, schimbarea de paradigmã afost negatã. Se deschidea o pri-mã polemicã a epocii, Ion Bog-dan Lefter / Nicolae Manolescu;titlul rubricii Structuri în miºca-re din revista Contrapunct (se-ria 1990-1992), principala revistãa tinerilor – sub sigla proapãt-re-formatei Uniuni a Scriitorilor dinRomânia – este explicat fãrã echi-voc: „Ideea cã principalã rubricãde criticã a unei reviste trebuiesã fie cronica literarã îi aparþine[lui Nicolae Manolescu]. Eu amvrut – dimpotrivã – sã n-o reducdoar la atât, sã-i las o deschideremai largã, sã nu-mi îngrãdesc li-bertatea de miºcare.”4

În discuþie nu era o simplã for-mã – ci o idee, un conþinut; mo-delul de revistã din anii 1960-1970se perpetua ºi în 1990 ºi, fireºte,se perpetueazã ºi azi, deºi lumeas-a schimbat în mod radical. Sepledeazã pentru un discurs mixt:„de-a lungul anilor 1980, în toncu literatura nouã, discursul cri-tic a intrat într-o fazã de elastici-zare, percepþia noastrã s-a lãrgittreptat ºi analizei aplicate la textau început sã i se alãture obser-vaþii legate de contextele pe carele actualizeazã [...] Pentru a daseamã despre acest «adevãr»multiplu, critica trebuie sã depã-ºeacã exclusivismul lui «sau es-tetic, sau sociologic», «sau Ma-iorescu, sau Gherea» ºi sã cautepluralismul discursului mixt.”5

Explicit despre criticã ºi de-spre rolul structurilor în miºca-re, Ion Bogdan Lefter se opreºteîn panorama Anii ’60-’90. Criti-ca literarã (2002). De un interesaparte este capitolul final, „În locde epilog”6 (datat 1996), unde sevorbeºte despre o crizã a criticiiromâneºti: de limbaj, de atitudi-ne, de concepþie, numitã „dificilaieºire din modernism”, ce datea-zã încã din anii 1980. Aceastã in-adecvare a discursului critic lanoua realitate literarã este foarteclar denumitã „obsesia autono-miei esteticului”, „utilã multã vre-me în confruntarea indirectã cuideologia politicã a regimului co-munist, dar ineficientã în faþanoilor provocãri creative post-moderne. S-a fãcut greu ºi doarla scarã micã pasul de la abordã-

rile fenomenologice ale textuluiliterar la cele integratoare, de tipcultural studies, care sã extindãmult perspectivele ºi sã plasezesemnificaþiile estetice în contex-te socio-culturale cât mai varia-te, cât mai ample”.

PostmodernismulDupã genealogia ºi discutarea

unor concepte precum „genera-þie textualã”(în anii 1980),„ struc-turi în miºcare” (anii 1990), se cre-eazã premisele „pentru o nouãistorie a literaturii române”, o tezãde doctorat publicatã sub formaunui manifest în critica ºi istorialiterarã: Recapitularea moderni-tãþii (2000). Este propusã (por-nind de la sugestiile lui AdrianMarino) urmãtoarea succesiune aliteraturii: paºoptism – junimism– modernism – proletcultism –neomodernism – postmodernism.

Dincolo de „reconstrucþia con-ceptualã a modernismului româ-nesc ca ipostazã a celui general,euro-american”, se produc ºi alteschimbãri sau reconfigurãri înrescrierea istoriei noastre literare:• dispar (ca nesemnificative)

epifenomene de tipul „pre-/postromantismului”,• simbolismul se dizolvã în

modernism,• iar tradiþionalismele (cu vari-

antele: sãmãnãtorism, gândirism,legionarism – literatura inspiratã/dedicatã Legiunii) sunt conside-rate „contrareacþii la modernitatedeci tot fenomene – paradoxal,dacã vrem – ale modernitãþii”.

De aici, alte urmãri:• „bornele interbelicului nu se

mai justificã în istoria noastrã li-terarã” (modernismul fiind cu-prins între 1890 ºi 1947),• teoretizarea apariþiei, dupã

proletcultism, a neomodernismu-lui (concept raliat acestei tezedin 2000 abia în ediþia din 2012).

Aceastã periodizare ºi urmãri-le ei sunt rapid îmbrãþiºate de cri-tica ºi istoria literarã; dac-ar finumai exemplul Istoriei critice...a lui Nicolae Manolescu (2008),care preia aceastã cronologie.

Dar cel mai important conceptpentru concepþia criticã a lui IonBogdan Lefter este cel de post-modernism, pe care l-a definit ºiexemplificat, „creând”, practic,un curent în literele noastre. Altedouã volume definesc ambitusulteoretic: Postmodernism. Dindosarul unei „bãtãlii“ cultura-le (2000) ºi Despre identitate.Temele postmodernitãþii (2004).

Pandant al Recapitulãrii mo-dernitãþii, volumul despre Post-modernism din acelaºi an 2000confirmã o asumare a termenuluide postmodernism la nivel pole-mic: este vorba, aºadar, de o „bã-tãlie” culturalã.

Postmodernismul – ºi în spe-cial postmodernismul românesc– este definit succesiv, în inter-venþii începând cu 1986, de lacunoscutul numãr al Caietelorcritice, fãcându-se etiologia ter-menului ºi schiþându-se trãsãturide gen ºi de stil: romanul post-modern, poezia postmodernã, is-toria literarã º.a.

Între timp, în februarie 2000,lansarea Observatorului cultu-

ral, o puternicã alternativã lamain-streamul cultural: un altfelde revistã, o altã abordare – orevenire: a „structurilor în miºca-re”, o instituþionalizare – aproa-pe – a postmodernismului, dubla-tã de lumea ºi evenimentele AS-PRO (Asociaþia Scriitorilor Pro-fesioniºti din România) – primamare asociaþie care spunea o altãpoveste decât cea a Uniunii Scri-itorilor din România. Preºedinte:Ion Bogdan Lefter.

O dovadã a luptei canonicetranspare de la primele luãri depoziþie din Observator cultural;manifestul „Pentru refacerea co-erenþei culturii naþionale” (dinprimul numãr al revistei, din 29februarie 2000) a generat foartemulte reacþii din partea tradiþio-nalist-conservatoare a spectruluinostru cultural, prin afirmareaunor noþiuni-tabu: „postmoder-nism, poststructuralism ºi studiiculturale, europeism ºi pro-ame-ricanism, antinaþionalism, anti-fundamentalism ºi anti-ortodo-xism, liberalism ºi multicultura-lism, pro-democraþie ºi corectitu-dine politicã”.

O traiectorie culturalã ce seaflã, evident, undeva la jumãta-te: pentru istoria postmodernãa literaturii marele cadru estepregãtit (a se vedea conceptelede modernism, respectiv postmo-dernism), iar „detaliile” ºi per-spectiva au trãsãturile structuri-lor în miºcare, unde valoareaesteticã („autonomismul este-tic”) se va înscrie într-un contextsocio-cultural, determinat de ge-neraþiile textuale.

Este unul dintre cele ai spec-taculoase programe culturale,occidentalizante ºi comprehensi-ve. ªi nu am zis nimic despre se-rile de la Cafeneaua criticã, pro-gram de discuþii ºi dezbateri cese desfãºoarã de peste un dece-niu (plus o altã serie de dezbateriîn anii 1990) pe temele culturale ºisociale ale actualitãþii – ele înselemartore sensibile ce ar putea alcã-tui mai multe istorii culturale – li-terare, artistice, sociale ºi politice– tot atâtea alternative ale timpu-lui nostru – de regãsit în scris.

1 Recapitularea modernitãþii.Pentru o nouã istorie a literaturii ro-mâne, ediþia a II-a, cu un epilog de-spre neomodernism, Editura Parale-la 45, Piteºti, 2012, p. 169-175.

2 Flashback 1985. Începuturile„noii poezii“, Editura Paralela 45,Piteºti, 2005, p. 24.

3 O oglindã purtatã de-a lungulunui drum. Fotograme din postmo-dernitatea româneascã, Editura Pa-ralela 45, Piteºti, 2010, p. 380-381.

4 Postmodernism. Din dosarulunei „bãtãlii” culturale, Editura Pa-ralela 45, Piteºti, 2002, p. 236 (textdin 1990).

5 Id., p. 243.6 Anii ’60-’90. Critica literarã,

Editura Paralela 45, Piteºti, 2002, p.501-504.

Alexandru Muºina, Mariana Marin, Mircea Cãrtãrescu,Ion Bogdan Lefter ºi Bogdan Ghiu

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60


„Existã un motiv foarte perso-nal care m-a fãcut sã accept invi-taþia organizatorilor, o motivaþieegalã cu o datorie moralã. Gãsescde cuviinþã s-o destãinui de labun început: în urmã de mai binede trei ani ºi jumãtate, în ianuarie1985, fãrã sã mã cunoascã perso-nal ºi bazându-se doar pe modes-tele referinþe critice care mã pu-teau reprezenta, Adrian Marinoa avut onoranta (pentru mine!)generozitate de a mã desemna cabursier Herder, în calitatea sa delaureat al respectivului premiuinternaþional. Cã n-am avut –pânã la urmã – ocazia sã funcþio-nez pe acea bursã e o altã poves-te, fãrã nici o legãturã cu opþiu-nea iniþialã a premiantului deatunci ºi de acum. Încât continuisã-i port Domnului Adrian Mari-no recunoºtinþa cuvenitã. I-ammãrturisit-o în scris, cu bunulsprijin al reþelei poºtale naþiona-le. Fac astã-datã mãrturisirea pu-blicã.”1, precizeazã Ion BogdanLefter într-o alocuþiune din varaanului 1988, când Adrian Marinoprimise premiul pentru teorie li-terarã acordat de Revista de Is-torie ºi Teorie Literarã (celãlaltlaureat pentru contribuþia în cri-tica literarã fiind Nicolae Mano-lescu). Dincolo de gratitudinealui Adrian Marino, în discursulsãu, Ion Bogdan Lefter fãcea re-ferire la „începuturile” prietenieicu venerabilul teoretician al idei-lor literare. Amiciþia avea, într-a-devãr, ca punct de plecare, pro-punerea lui Ion Bogdan Lefterdrept candidat la Bursa Herder2,alãturi de alþi tineri intelectualiromâni, de cãtre Adrian Marino.Episodul3, în linii mari marcat derãsturnãri de situaþie, lupte deculise, antrenarea de energii ºisperanþe ale potenþialilor bursieri– care beneficiau, astfel, de ºansaafirmãrii în Occident ºi accesul labibliotecile europene –, avea sãfie orchestrat de Securitate, ceacare fãcea jocurile.

Fãrã sã-l cunoascã direct peIon Bogdan Lefter, Marino îl apre-cia pe tânãrul intelectual, fiindprima sa opþiune urmatã de SorinAntohi, Radu G. Þeposu, VasilePopovici, exprimatã într-o scri-soare adresatã lui D. R. Popescu,preºedintele Uniunii Scriitorilor,din ianuarie 1985. Selecþia reali-zatã de Marino era dupã criteriiobiective, dupã cum el însuºisublinia: „Criteriile dupã carem-am ghidat în selecþionarea can-didatului au fost urmãtoarele:evitarea abuzurilor pentru a nuse mai repeta cazurile anterioarede favoritism ºi, în general, evi-tarea oricãror fii ºi fiice de membri

nnnnn MARIA DINU

Ion Bogdan Lefter: „pumn de fierîn mãnuºã de catifea”

ai Biroului ºi ai Consiliului Uniu-nii, seriozitate, competenþã, lu-crãri tipãrite, premieri ale Uniu-nii. Nu am legãturi personale cunici unul dintre candidaþii posi-bili.”4 Deºi Marino era bine in-tenþionat, Ion Bogdan Lefter nuse afla pe „lista” favoriþilor regi-mului, fiindcã o sorã a mamei saleemigrase în Elveþia, iar el însuºifusese membru al Cenaclului deLuni, interzis în 1983, ºi prietencu Dorin Tudoran, perceput cadisident. Nici ceilalþi candidaþiagreaþi de Marino – Sorin Antohiºi apoi Radu G. Þeposu – nuaveau sã obþinã bursa, promisiu-nile ºi chiar recunoaºterea oficialãfiind retrase în ultimul moment,spre deruta lor totalã, încât RaduG. Þeposu se întreba perplex:„Sunt sau nu sunt bursier?”5

Cu toatã dezamãgirea pe caretrebuie s-o fi provocat atât lui IonBogdan Lefter, cât ºi celorlalþi ti-neri intelectuali,episodul premiu-lui Herder, parcã regizat din um-brã de Caragiale, dacã e sã-l pri-vim cu detaºare ºi umor (rolulscrisorii fiind luat aici de presti-gioasa bursã), a implicat, totuºi,ºi câteva aspecte pozitive: soli-daritatea ºi posibilitatea iniþieriiunui dialog între Ion Bogdan Lef-ter ºi Adrian Marino. De altfel,relaþia lor se va consolida dupã1990, când Marino va colaboraºi la revista Observator cultural,unde Ion Bogdan Lefter era di-rector fondator. Dacã scriitoruloptzecist vedea în Marino unmodel profesional ºi moral, înochii autorului Introducerii încritica literarã, Ion Bogdan Lef-ter se înscria în profilul intelec-tualului care îºi putea aduce con-tribuþia la revigorarea culturii ro-mâne postdecembriste. Amintimcã dupã 1989, Marino ia atitudi-ne într-o serie de texte publicisti-ce (o parte dintre ele reunite ulte-rior sub titlul Politicã ºi culturã,Editura Polirom, Iaºi, 1996) – ori-entate spre adevãrata sa voca-þie, ideologia politicã –, împotri-va consecinþelor dezastruoaseale regimului totalitar în culturaromâneascã. Nemulþumirea luiMarino era alimentatã ºi de con-statarea perpetuãrii unei menta-litãþi comuniste în conºtiinþa ro-mâneascã postdecembristã, con-tinuitate ce fãcea, în opinia sa,inutilã opoziþia. De aceea, cer-cetãtorului clujean propunea unprogram de „însãnãtoºire” ºi pu-rificare, denumit „Nouã culturã”-,ce consta în independenþa cul-turii, debarasarea de limbajul delemn sau de orice alte imixtiunipropagandistice, fãrã pretenþiaorganizãrii ºi dirijãrii ei conformunor directive anume. La aces-tea se adãuga necesitatea impli-cãrii intelectualilor în viaþa politi-cã, Marino denunþând obedien-þa „scriitorului total dezarmat, fãrãmare conºtiinþã politicã, slabmoral ºi fizic, suplu ºi adaptabil.”6

În acest context, Marino tre-buie sã fi sesizat spiritul energic,întreprinzãtor al lui Ion BogdanLefter, dar mai ales nonconfor-mismul acestuia ca iniþiator alAsociaþiei Scriitorilor Profesio-niºti din România (ASPRO), cali-tãþi prin care cercetãtorul clujeanînsuºi þinuse sã se autodefineaºi sã le confirme pe parcursul vieþiisale. ASPRO beneficia de susþi-nerea lui Marino, al cãrei preºe-

dinte onorific era ºi a cãrei ieºiredin canoanele oficiale o subliniaîn memoriile postume, Viaþa unuiom singur (2010).7 Datoritã cola-borãrii strânse, cei doi intelectualiîncep sã fie „identificaþi ca apar-þinând unui grup elitist care pro-mova principii neoliberale”8,dupã cum sublinia Simona-Ma-ria Pop.

Pe lângã atitudinea noncon-formistã, Ion Bogdan Lefter prac-tica acel tip de criticã de întâmpi-nare riguroasã, pe gustul lui Ma-rino, în opoziþia cu cea impresio-nistã care, în opinia cercetãtoru-lui clujean risca sã se transformeîntr-un delir de impresii nejustifi-cate din punct de vedere axiolo-gic, fãrã o solidã bazã documen-tarã. În schimb,„vital, bun orga-nizator ºi animator […], criticulnostru îºi completeazã permanentinformaþia, aducând-o, pe câtposibil, la zi”9, puncteazã Mari-no într-o cronicã despre volumulAnii ’60-’90. Critica literarã(2002), unde regãsim ºi un portretal autorului optzecist, dincolo deopinia criticã despre cartea încauzã. Amabilitatea, fineþea ob-servaþiei, optica personalã asu-pra fenomenelor literare raporta-te la „propriul sãu sistem «post-modern» de gândire criticã” suntcalitãþile esenþiale care îl indivi-dualizau pe Ion Bogdan Lefter ºiîl propulsau în cercul restrâns ºifoarte selectiv de apropiaþi ai luiMarino, devenind liantul dintremediul intelectual ºi bãtrânul cri-tic, retras în ultimii ani ai vieþii înatmosfera solitarã a biblioteciisale. În acest sens, în memorii,cercetãtorul clujean recunoºteacã Ion Bogdan Lefter era „singu-rul cordon ombilical ce mã leagãde aºa-zisa viaþã literarã în carenu mã mai regãsesc ºi unde, defapt, nu m-am regãsit nicioda-tã.”10 La aceste congruenþe s-armai adãuga pasiunea cu care ceidoi intelectuali îºi susþin proprii-lor proiecte, în cazul lui Marinoîn sfera ideilor literare ºi, ulterior,a celor politice, respectiv în di-recþia postmodernismul româ-nesc în ce-l priveºte pe Ion Bog-dan Lefter.

Dar, având în vedere solidari-tatea ºi simpatia reciprocã, ar filegitimã plasarea lui Ion BogdanLefter în rândul posteritãþii spiri-tuale a lui Adrian Marino, aspectce pare confirmat de încheiereacronicii la studiul Anii ’60-’90.

Critica literarã11. Chiar dacã IonBogdan Lefter nu va continuaprogramul criticii de idei iniþiatede Marino, cu toate similitudini-le ºi diferenþele12, în prezent con-firmã aprecierile lui Adrian Mari-no. Puternic ancorat în eveni-mentele prezentului, el rãmâneunul dintre cei mai activi intelec-tuali cu plãcerea dialogului, acomentãrii faptelor „vii” ºi aten-þiei acordate punctului de vede-re al celuilalt, dar se impune ºiprin detaºarea, bunãvoinþa ºi ofoarte mare politeþe când vinevorba sã-ºi afirme opinia, detaliice îl înscriu în tipologia intelec-tualului rafinat, stilat. Lejeritateaimplicãrii sale în dezbateri pe temeculturale de actualitate, din zonasocio-criticii – multe dintre eledesfãºurate în cadrul proiectuluiCafeneaua criticã (unde, se pare,a organizat peste 200 de ediþii, eo performanþã în acest domeniu)– reprezintã ºi o dovadã amobili-tãþii ºi abilitãþilor sale în plan so-cial, în opoziþie cu mizantropia ºiinadaptarea lui Marino, dupãcum teoreticianul ideilor însuºirecunoºtea: „Ion Bogdan Lefterare cu totul alt temperament: so-ciabil ºi plin de tact ºi totuºi de orealã fermitate, dar de tipul«pumn de fier în mãnuºã de cati-fea».”13

1 Ion Bogdan Lefter, Adrian Ma-rino. Un proiect pentru cultura ro-mânã, Editura Aius, Craiova, 2006,p. 60

2 Premiul Herder a fost instituitde cãtre fundaþia Alfred Toepfer în1960, în onoarea criticului, filozofu-lui, poetului ºi teoreticianului germanJohann Gottfried von Herder, fiindacordat de cãtre Universitatea dinViena unor personalitãþi cu o contri-buþia semnificativã la dezvoltareaculturii din Europa centralã ºi de sud-est. Premiul Herder presupune ºiacordarea unei burse de un an în ve-derea documentãrii, condiþiile fiindcunoaºterea limbii germane, publica-rea de lucrãri de specialitate în strãi-nãtate, limita de vârstã 31 de ani.Printre laureaþi s-au numãrat: Nichi-ta Stãnescu (1975), Ana Blandiana(1982), Adrian Marino (1984), Ma-rin Sorescu (1991), Marin Mincu(1996), Mircea Dinescu (1999) etc.

3 Pentru mai multe informaþii,vezi Simona-Maria Pop, AdrianMarino. Vârstele devenirii, EdituraDacia XXI, Cluj-Napoca

4 Apud. Simona-Maria Pop, op.cit., p. 343

5 Apud. Simona-Maria Pop, op.cit., Editura Dacia XXI, Cluj-Napo-ca, p. 348

6 Adrian Marino, Rezistenþa lite-rarã, în România literarã (XXIV),nr. 23, 6 iunie 1991, v. Adrian Mari-no, Politicã ºi culturã, Editura Poli-rom, Iaºi, 1996, p. 23

7 „[…] stimez aceastã organiza-þie pentru spiritul sãu de indepen-denþã ºi alternativã la formele oficia-le de organizare literarã.”, AdrianMarino, Viaþa unui om singur, Edi-tura Polirom, Iaºi, 2010, p. 461

8 Simona-Maria Pop, op. cit, p.358

9 Adrian Marino, O radiografiea criticii, v. op. cit., p. 307

10 Adrian Marino, Viaþa unui omsingur, Editura Polirom, Iaºi, 2010,p. 461

11 Observaþia finalã a ideocriti-cului este semnificativã, în acest sens,cãci ea nu reprezintã numai confir-marea valorii lui Ion Bogdan Lefter,ci, indirect, ridicã problema unei po-sibile continuitãþi spirituale întrezã-rite de Marino însuºi în persoanacriticului optzecist: „Departe deci denoi a dori dispariþia cronicii literare,pe care – iatã! – o practicãm ºi noi.Ea nu este însã nici genul unic, nicigenul suprem al criticii literare. Ocronicã de informare ºi întâmpinare,de susþinere sau combatere, de pri-mã aproximare a unei scãri de valori,de o primã selecþie. Un pionier alunei astfel de cronici extrem de nece-sarã este chiar Ion Bogdan Lefter.Talentat ºi mare muncitor. El are de-plina adeziune ºi preþuirea noastrã.”Adrian Marino, O radiografie a cri-ticii, v. op. cit., p. 310

12 „Ion Bogdan Lefter practicã ocriticã a ideilor înruditã cu aceea în-temeiatã la noi de Adrian Marino.Au în comun, de asemenea, militan-tismul în sensul liberalismului ºi oc-cidentalizãrii. Îi despart însã catego-ric epocile de referinþã. Adrian Ma-rino e retrospectiv, apelând la raþio-nalismul iluminist ºi activismul paº-optist (deci la o modernitate revolu-tã), Ion Bogdan Lefter e prospectiv,invocând necesitatea asumãrii post-modernitãþii de cãtre societatea ro-mâneascã.”, Ion Simuþ, Acreditareapostmodernismului românesc înRomânia literarã, nr. 37 2005, http://www.romlit.ro/acreditarea_post-modernismului_romanesc

13 Adrian Marino, O radiografiea criticii în Mozaicul, nr. 1-2 2003,p. 11, v. Adrian Marino, Exerciþii dedisciplinã a creaþiei, studii, conici,interviuri ºi anchete din revistele cra-iovene (1967-2005), ediþie îngrijitãºi studiu introductiv de Maria Dinu,Editura Aius, Craiova, 2013, p. 306

Mircea Martin, Maria Dinu ºi Ion Bogdan Lefter, 26 septembrie 2016

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60

Ion BogdanLefter 60


nnnnn ION BUZERA

Jurnalul se aflã, teoretic,aºa cum am mai scris, laoriginea oricãrui stil lite-

rar. Cãci nu existã, dacã îl iei înserios, adicã în potenþialitatea lui,niciun „contract Blanchot” sauvreo altã convenþie limitativã, de-celatã de anemicii teoreticieni aigenului. (Cu excepþia, poate, a te-nacelui Philippe Lejeune.) Poþiscrie când vrei ºi cât vrei, pânã laepuizare. (Se cunosc cazuri.) Poþi„eºua”, deversa, prelungi în ori-ce, dacã insiºti: în poezie, roman,eseu, sistem filozofic, aforism origlumiþã filozofardã. Invers e multmai greu, chiar dacã nu imposibil.Sau poþi sã nu scrii „nimic”. Adi-cã acest cuvânt, dupã cum ºtimbine cã proceda un mare scriitorromân. Poþi ficþionaliza delirant,„insaþiabil”, incontrolabil, fãcân-du-i invidioºi pe cei mai dalinienidintre suprarealiºti, te poþi pro-grama în orice cyborg îºi dã mânaº.a.m.d. Nu existã constrângeri, înafarã de ce se aflã în mintea ºi înrestul existenþei omului. (Proba-bil de aceea a ºi fost inventat, carãspuns modern, amielian, la dis-cursurile subiective ale Antichi-tãii, analizate magistral de Fou-cault: pentru cã dãdea senzaþialibertãþii totale.) Scriitura, se ºtie,criogenizeazã fãptura. Pagina dejurnal e, însã, singura care pãs-treazã cãldura: „Identitatea e re-dusã destul de repede la loialita-te.” (Leon Wieseltier) Dacã se res-pectã, diaristul nu va face, totuºi,din „eu” un fetiº, îºi va refuzadeliciile facile ale autoconfirmãriiºi se va pregãti pentru cu totulalte confruntãri decât cele cu sine,dupã ce se presupune, evident,cã pe acelea le-a câºtigat. (Nu vareuºi, de fapt, asta niciodatã, dare bine sã nu-i ucidem speranþe-le...) Deci: orice încercare scripti-cã este de actualitate pentru jur-nal ºi orice poticnire poate fi/ de-veni exultantã, deoarece aici eul(da, da, chiar ºi acela detestabil!)se gãseºte lipit, fãrã sã-l obligenimeni, prin simplul resort alvieþuirii, nu la moduri „recupera-tive”, sofisticat-experimentale, decondiþia sa mãruntã, derizorie, lar-varã. Adicã (ºi) aceea uitatã într-un punct cosmic, dintr-o oareca-re galaxie aflatã într-o disperatãcãutare de sine, în care se simte,totuºi, destul de confortabil. Estela început, într-un etern ºi fasci-nant incipit al putinþei ºi nepu-tinþei lui literare. (Are ºi mitologiaromânã, nu numai cea greacã, „si-sificã”, o contribuþie esenþialã lapoetica diarismului: pe dumnea-lui, meºterul Manole!) Sunt cu atâtmai frecventabili acei scriitori carereuºesc sã se smulgã din prizoni-eratul amorfului ºi din angoasavidului: Tolstoi, Gide, Kafka, ErnstJünger, Radu Petrescu etc. Chiardacã „se ocupã” cu ele, le temati-zeazã etc. De fapt, aceºtia ne in-tereseazã. Ceilalþi rãmân încastraþiîn condiþia lor strict privatã.

A doua surprizã din seria deautor Matei Cãlinescu de la Hu-manitas, dupã Un altfel de jur-

nal. Ieºirea din timp, care „tran-scria” ultimii ani de viaþã ai criti-cului, este Spre România (2000-2002). Jurnal inedit (2016, 151p.). Practicat de un intelectualprecum Matei Cãlinescu, efortulde acest fel îºi descoperã latenþesubtile, nonostentative, la care,ca simplu „gen”, spera cu maregreutate. (Asta mã ºi intereseazãla o carte: magnitudinea impac-tului conþinut de dimensiunea eiinovativã, aceea care strãpungezidul de ne-simþire al orizontuluide aºteptare.) Sunt ani de relati-vã acalmie: ai începutului de se-col ºi (why not?) de mileniu. Dis-cursul are ca margini livreºti Ra-velstein-ul lui Saul Below, citit înavion, ºi un citat din Descartescare îl implicã mult pe autor ºi pecare, în consecinþã, îl comentea-zã, ca de obicei, cu o sagacitate aimplicãrii: „Cu un picior într-o þarãºi cu celãlalt în alta mã gãsesc ºieu. Acum sunt liber sã cãlãtorescîn þara cealaltã – þara în care mãaflu acum, þara pierdutã, cum con-tinui s-o numesc, deºi am regã-sit-o în parte, þara în care m-amnãscut ºi în a cãrei limbã scriu dela o vreme tot mai mult – ºi con-diþia mea e fericitã, în sensul luiDescartes, în principiu. Dar înrealitate? În realitate nu mã simtnicãieri acasã. Sã fie oare aceas-ta esenþa libertãþii? Trebuie sã mãmai gândesc.” (p. 149) A redes-coperi limba maternã (pe careevident cã nu a uitat-o nicioda-tã) a însemnat, pentru Matei Cã-linescu, a face din nostalgie ooperaþie care include ºi prezen-tul: scriind aceste pagini, aratã,„în direct”, ce resurse are idio-mul respectiv. (Ca orice limbãnaturalã, ºi româna e o capodo-perã în exil, într-o „uitare” pe carenumai marii scriitori –precumMatei Cãlinescu – o pot atenua.)Marginile geografice sunt Atenaºi Bucureºti, cu „opriri” în Bloo-mington ºi Cluj. E perioada încare, între altele, lucreazã la stu-diul despre I. P. Culianu, pe carel-a publicat în Religion, Fiction,and History (Nemira, 2001, I, pp.225-257), culegerea de eseuri co-ordonatã de Sorin Antohi. L-areluat ºi amplificat în cartea De-spre Ioan P. Culianu ºi MirceaEliade. Amintiri, lecturi, reflec-þii (Polirom, 2002), semn cã temal-a confiscat ºi, ceva mai mult, i-aactivat spiritul autobiografic-scormonitor: „Problema e Eliade:pe mãsurã ce înaintez, el devinetot mai enigmatic.” De fapt, înce-pând cu Amintiri în dialog (Li-tera, 1994), memoriile scrise încolaborare cu Ion Vianu, ceea ceînseamnã cã imediat dupã 1989,Matei Cãlinescu a intrat într-unproces vast, cu multiple deschi-deri, de autorecuperare ca scrii-tor român, ceea ce a atras, de lasine, ºi destul de multe re-parcur-geri ale unor momente-cheie aleliteraturii române înseºi.

Protecþia miticã pare la înce-put discretã, întâmplãtoare, dareste, de fapt, foarte articulatã cavalutã forte a stabilizãrii percep-þiei lumii, în ipostaza, poate puþinneaºteptatã, a unui reglator deadâncime. Matei Cãlinescu scriafãrã rutina proastã a versatilitã-þii: revenea asupra unui topic decâte ori simþea nevoia, îl detalia,

îl recupera de te miri unde. Decu-pez numai câteva fragmentedintr-o reþea mult mai vastã, caree, de fapt, întreaga lui operã: „Mãgândesc din nou la Ravelstein,citit în cheie mitologicã, total idio-sincraticã, în zborul spre Atena.”(p. 50); „Citind, recitind Balzac,descopãr efecte de dedublarespecularã, vechi ºi totuºi foartemoderne.” (p. 79); „am recitit multdin Eliade” (p. 99); „E un subiectcare mã intereseazã de mult(„Comment peut-on être Rou-main?”) ºi despre care am tot scrisîn englezeºte, din diferite un-ghiuri, mai recent în PartisanReview.” (p. 131); „Recitesc, cumo fac periodic, pe Caragiale. Mãuimeºte ºi mã încântã iarãºi uni-versalitatea lui intraductibilã. Casã-l înþelegi pe Caragiale meritãsã fii român. Sã devii românchiar.” (p. 140); „L-am iubit tot-deauna pe William Blake, am re-venit la el de multe ori, mai rar înultima vreme. L-am iubit tocmaipentru cã mã simþeam atât destrãin (admirativ strãin) de spiri-tul lui, pentru cã sunetele ºi vi-ziunile poeziei lui veneau din altãlume, o lume la care eu nu aveamacces, nici intelectual, nici intui-tiv, dar care mã fascina numai ºinumai prin el.” (p. 71) O foarteclarã tentaþie întregitoare îi regi-za, cum se vede, scrisul. Apro-pierea de literaturã era, pentruMatei Cãlinescu, tatonantã, se-dimentantã, ocolitoare, dar ajun-gea mereu unde îºi propunea.Disciplina relecturii l-a ajutat sãdepãºeascã obstacolele inevita-bile, dar nu prin forþarea lor ime-diatã, ci printr-un aparent dezin-teres, prin îndepãrtãri precaute,pentru ca, dupã un timp, sã revi-nã, mult îmbogãþit, la locul fapteitextuale. Nu se lansa în nicio spe-

culaþie decât dacã atingea un ni-vel maxim al clarificãrilor. Aici, înjurnal, formula „detectivistic”-elucidantã este numai semnala-tã, în cãrþile de erudiþie se aflã,însã, în plinã entelehie. Nu zic:un jurnal rezistã ºi prin þesãturadetaliilor, prin desenele (mai multsau mai puþin confuze) din co-vor, prin mirajul descrierii irepa-rabilului, dar mai ales prin astfelde concretizãri: „Experienþa per-sonalã cea mai labirinticã rãmânepentru mine lectura.” (p. 31); „Na-bokov se joacã cu cititorul ºi-lpune la încercare ca sã-i dea pri-lejul sã devinã un recititor. (s. a.)Cine nu mã reciteºte, pare a spu-ne el, orgolios, mai bine sã nu mãciteascã deloc.” (pp. 49-50); [În-tre multe alte contexte similare, v.ºi afirmaþia despre I. L. ºi MateiuCaragiale: amândoi sunt recitibili(s. a.) la infinit”] „Paradoxal, raþi-unea e fructul iraþionalitãþii, oconstrucþie a iraþionalitãþii ºi-unmod de a o ascunde ºi totodatãde a o promova.” (p. 52); „gene-rozitatea, chiar sincerã, e rareoridezinteresatã” (p. 113); „X. emodest ca un geniu, ca un omtotal îndrãgostit de sine însuºi,ca un narcisist ascuns. E opusmegalomanului exteriorizat, nesi-gur de el însuºi. Modestia genia-lã nu-ºi aratã megalomania, fã-când-o astfel invulnerabilã.” (p.57); „Pe plan intelectual, a aveadreptate fãrã sã ai dreptate e oîmplinire extraordinarã.” (p. 103);„Cãci sensul, dacã nu e aparent,e totdeauna ascuns. E totdeau-na misterios. Locul hermenuticii:între absurdul pur ºi mister.” (p.116) Comentând un citat din Pas-cal ne dezvãluie resorturile sub-iective ale comprehensiunii, ale,pânã la urmã, oricãrei înþelegeriestetice: „E interesant cã textul,

despuiat de povara prestigiilor ºia comentariilor istorico-filozofice,rãsunã în mine cu rostogolit detunet îndepãrtat, ecouri de tunetîmblânzite de distanþã, ºi la ori-zont cade lumina tãcutã a câteunui adevãr fulgurant, spinte-când subþire, pentru o clipã, în-tunericul nopþii din mine.” (p. 55)Vezi ºi: „Notele de lecturã de al-tãdatã s-au transformat în notede lecturã... subiectivã.” (p. 60).Sau: „Desigur, cititorul acut vedeadevãratele intenþii” (p. 51) Reci-tirea a fost, deopotrivã, pentruMatei Cãlinescu: temã de cerce-tare academicã, factor de poten-þare a atenþiei distributiv-analiti-ce, instrument al redescopeririiliteraturii române, element parti-cipativ de extindere a dinamicii ºifenomenologiei textuale, în sfâr-ºit, fãrã niciun paradox, cheie delecturã (v. p. 61), mereu regândi-tã, retestatã, perfecþionatã.

Interpretarea e, însã, o cãuta-re ºi dincolo de text: „Problemãhermeneuticã. Jocurile vieþii – caºi ale literaturii – sunt totdeaunajocuri cu informaþie incompletã.Începem totdeauna prin a ºti1-2% din ceea ce ar trebui sã ºtimpentru o interpretare corectã;când ne specializãm, dupã ani ºiani de studiu ºi de reflecþie, ajun-gem sã ºtim 15-20% maximum –în rest suntem orbi. Pipãim mar-ginile golului, ascultãm foºnete-le lui ºi ne închipuim.” (p. 91) Pre-fer sã vãd aici sursa unui opti-mism cognitiv moderat: ceea cenu ºtim nu trebuie sã ne împidicesã cunoaºtem altceva sau cu to-tul altceva. Angoasa incognos-cibilului poate fi, ea însãºi, sufi-cientã pentru a demara proiectul:te arunci în intenþie ca într-o micãbulã de certitudine incipientã,convins fiind cã vei întâmpinafoarte multe rezistenþe, dar ºi cãrezistenþa (stãruinþa) subiectuluicare eºti fac parte tot din regulajocului.

Cifrul creator al lui Matei Cãli-nescu implica o intuiþie calmã,pãtrunzãtoare, elasticã, nestin-gheritã de vreo referinþã, o uria-ºã capacitate de dezbatere interi-oarã ºi un set puternic de reguliale civilitãþii erudiþiei, pe care acontinuat sã-l fasoneze pânã lasfârºit. A navigat, mai ales în aniidin urmã, între literatura memo-rialisticã ºi hermeneutica literarãlin, acostând nu numai în porturisigure, cu nume celebre, ci ori-unde credea cã e bine. A împinscercetarea literarã (concepte: mo-dernism/modernitate, recitirea,postmodernism, autori: Eliade,Culianu, Mateiu Caragiale, Iones-co etc.) în zone de rafinament caretranslatau informaþia în deliciuepifanic ºi în carnaþie transparen-tã a ideii. Sunt pagini care trans-mit, simplu, cã la aºa ceva nu vommai avea acces prea curând. An-trenatã în România ºi desãvârºi-tã în America, acuitatea interpre-tativã a lui Matei Cãlinescu a în-registrat, inclusiv prin jurnalul pecare l-am comentat mai sus, vic-torii liniºtite, depuse în sertarele„secrete” ale marilor biblioteci. Vafi citit ºi recitit cu acea bucurieseninã la care ajungi când îi par-curgi pe cei care s-au instalat fãrãfrisoane în vocaþia lor excepþio-nalã. Ne putem mândri, oricum, cãunul dintre ultimii recititori (ca sã-i reiau termenul, oricât de ciudatar suna) profesioniºti, borgesieni,autentici ai lumii a fost român.

margini moi, nabokoviene


Nu am sã aºtept fluturiisã-ºi ucidã zborulei se strecoarã în labirinturi de fildeºsculptate pe ferestrelece se oglindescîn necuprinse întoarceritrupul meulustruit de simetrice sinuciderise legãnã în jilþuri de cobaltpeste amânãri puse la þinta dureriiîmprumutând cãlãtorii infinitemânadoar ea m-a cuprinscu dorinþa celui ce se multiplicaîn nerostitemiraculoase desprinderidin lanþul celor care au împietritîn vârstele aceluiaºi începutînvãluindu-mãîn curcubeul uitãrii

(din volumul Labirint indus,Aius, 2016)

Aºteptarea s-a îngropatsingurã

dupã ce a dat târcoale prin pustietateadestrãmatãstrãzile mirosind a levãnþicãs-au transformat în cãlãreþi gonind lagalopcaii sãlbatici din vieþile noastre apuse

pãrãsind nopþilevãduvite de scrâºnetul infatuat al roþilorzimþatehainele tale au devenit sperietoriadulate de toate cântãtoarele dornice despectacol

mã zidisem în camera dezastrusub lumina infraroºie a unui final atârnatîncuiul albastruspectator intuind urmãtorul pas aldialoguluicurmat de uºile devenite cãrãmiziziditoare deAne

(din volumul Camera dezastru,Aius, 2015)

Doar împrumutândzborul

mã simt invadatã de pãsãriºi mi-aº dori sã le pot împrumuta zborul

este poemul pe care îl scriu acumcând din ochii mei curg râuri de luminãcare se revarsã peste aripile fragile aleporumbeilorce mã înconjoarã cu zborul lorse zbate în mine neputinþa de a fi în aerulacum doar al lorsã le urmez zborulsã mã desprind de picioarele grele de lutºi sã zbor pãrãsindu-mi toate neputinþele

dar acum mã simt istovitãcaptivã în liniile nevãzutepe care zborul lor le deseneazã pe retinaînceþoºatã de atâta miºcaremã îmbrac în florile de magnoliecrezând cã sunt aripi mari ce mã potajuta sã zborpânã când voi deveni prada vânãtoruluide ocazieplãtit sã omoare toate ciorile din parc

(din volumul Doar împrumutândzborul, Aius, 2015)

nnnnn LILIANAHINOVEANU Liliana Hinoveanu, Prozã 9, Editura

Aius, Craiova, 2016.

Liliana Hinoveanu, scriitoare cra-ioveanã, autoare a ºase volumede poezie, debuteazã ca proza-

toare în 2016, cu volumul intitulat Prozã9. Acesta este alcãtuit din nouã povestiriindependente (Cubul de sticlã, Cutia decarton, Cutia de carton, Podul, Drumul,Profir Onicalã, Aºteptare, O singurã pro-poziþie, Umbrela, Vândutã timpului), însensul cã niciuna dintre aceste nouã po-vestioare nu este continuarea preceden-tei. Personajele sunt diferite, poveºtile lorde viaþã sunt diferite ºi fiecare dintre eletransmite o încãrcãturã emoþionalã unicã.

Totuºi, deºi aparent textele nu au nimicîn comun, la o privire mai atentã se poateconstata regãsirea unor semnificaþii co-mune în mãcar douã dintre ele. Imaginealunii, de pildã, care este asociatã cu sufle-tul, dar ºi cu subconºtientul, autoarea axân-du-se astfel pe latura lãuntricã ºi visãtoa-re a omului, certificã apartenenþa perso-najelor unei lumi sensibile.

În volum întâlnim ºi nume precum Mor-feu sau Pitagora. Ambele provin din sferaGreciei Vechi, Morfeu este zeul visului, iarPitagora fiind atât filosof, cât ºi matemati-cian grec. Nu întâmplãtor apar aceste numela începutul cãrþii, deoarece ele anticipea-zã prezenþa a numeroase elemente din ca-drul matematicii (cubul, triunghiul, un-ghiul), dar ºi starea de visare în care seafundã unele personaje în ideea de a serupe de realitate ºi de agitaþie, pentru a-ºiputea crea propria stare de melancolie ºide meditaþie lãuntricã.

Volumul Prozã 9 este încãrcat de figurice reflectã starea de spirit a personajelor.De exemplu, pentru a contura sentimente-le de melancolie, pe lângã prezenþa lunii,se mai face remarcatã ºi prezenþa ploii (înCutia de carton ºi Umbrela) cu influenþã

9 momentespiritualã, reprezentând fertilitatea minþii,lumina ºi melancolia în proza LilianeiHinoveanu. Alte obiecte care ilustreazãsentimentele personajelor sunt pãdurea ºipodul, prima reprezentând locul fericiriiabsolute, spaþiul terestru unde evadeazãfiinþa romanticã, iar podul, trecerea de lapãmânt la cer, de la starea omeneascã lacele supraomeneºti.

De asemenea, cartea surprinde ºi prinfaptul cã fiecare poveste este însoþitã deilustraþii alb-negru realizate de Viorel Pîrli-gras. Dar acesta nu este singurul punctde atracþie care face volumul foarte inte-resant. Pe lângã ilustraþiile de la începutulfiecãrei povestiri, mai sunt ºi titlurile re-prezentative care fac deliciul lecturii. Aces-tea se vor regãsi întotdeauna la finalul tex-telor, prin care Liliana Hinoveanu îºi lasãamprenta de originalitate asupra volumu-lui de debut.

Mesajul lansat de Liliana Hinoveanuprin aceastã creaþie este cã, de cele maimulte ori, momentele de care avem nevoiefiecare dintre noi sunt cele în care suntemsinguri ºi putem medita asupra a tot ceeace ni se întâmplã sau se întâmplã în jurulnostru ºi cã nu trebuie sã ne privãm penoi înºine de starea de visare. Mai mult,atunci când, dimpotrivã, ne simþim singuri,latura interioarã ne poate ajuta sã scãpãmde aceastã stare, iar naratorul ilustreazãfoarte bine aceastã idee în cadrul povesti-rii cu numãrul opt, Umbrela: „Încercasesã-ºi creeze în minte o scenã de teatru încare juca rolul de regizor, iar gândurile erauactori nevãzuþi.” Cartea Lilianei Hinovea-nu se adreseazã tuturor cititorilor înclinaþispre visare, celor care pot însufleþi cu min-tea obiectele din jurul lor ºi îºi pot creapropria „scenã de teatru”.

n n n n n Daniela Ghiþã

În Prozã 9 (Editura Aius, Craiova,2016) sunt tipãrite textele de prozãscurtã ale Lilianei Hinoveanu, alã-

turi de partea graficã, ilustrativã realizatãde Viorel Pîrligras.

Printr-o scriere epico-liricã, Liliana Hi-noveanu evocã medii, împrejurãri ºi am-bianþe care gãzduiesc niºte personaje izo-late, extrase din „afarã”. Aceastã tipolo-gie de personaje expune biete fantome,trãind repetitiv, anost, abandonat, „neîn-drãznind sã spargã obiºnuitul” (Cutia decarton). Ritmul este lent, fãrã sforþãri, fãrãconflicte. Timpul parcã este oprit în loc.Personajele devin surde la ecoul exterior,închinzându-se departe de societatea os-tilã. Acestea par a fi damnate sã-ºi trãias-cã zilele într-un mod inert. Spiritul vieþii lorse desfãºoarã farã pasiune, într-un spaþiulimitat, cunoscut, confortabil. Sunt atrasede liniºte, stabilitate ºi reculegere, de „omoleºealã plãcutã” (Cubul de sticlã). Crizaferoce care îi copleºeºte îi face sã renunþela crearea unei fribe de legãturã cu semenii,îi face sã devinã ursuzi, distanþi.

Totuºi, aceastã realitate, acest ome-nesc comun este redat printr-o austerita-te caldã, ce nu duce la un pesimism, ci maidegrabã la un decepþionism social. Deºipãtrunderea psihologicã este abrutizatãde indiferenþã, se regãsesc uneori scânteide voinþã, de comtemplaþie, de visuri, deaspiraþii ºi inspiraþii pentru evadarea desub aceastã degradare bolnãvicioasã.

Timpul se constituie în cadrul conºtiin-þei personajelor, creând „o lume a gându-rilor” (Umbrela). Sub o notã umanã, veri-dicã, evenimentele trecute au afectat ºi au

vânduþitimpului

lãsat amprente în fluxul trãirilor acestora.Aceste personaje nu au îndrãzneala sãîmbrãþiºeze salvarea sau vor rãmâne vân-dute timpului „pe câteva molecule de oxi-gen” (Vândutã timpului).

Aceeaºi atmosferã, romanticã ºi sim-bolistã în acelaºi timp, o întâlnim ºi în cre-aþia macedonskianã. Fiinþa se înstrãinea-zã de sine, de ceilalþi, de artã, iar conºtiin-þa sa oscileazã mereu între iluzie ºi realita-te, între evadare ºi regresiunea în propriulsine. Dezamãgirea în faþa unei realitãþi ne-convenabile, lipsa însufleþirii, eroziuneaelementului vital, le regãsim ºi în proza luiAlexandru Macedonski într-un ritm lent,domol.

Picturalul este realizat în imagini „ce sederuleazã cu încetinitorul ”, „cu întoarceriîn timp” (Cubul de sticlã), dezvoltând sta-rea de amãgire, imaginea oniricã, pãrelni-cã. În spaþiul închis, surd, personajele îºiduc deºertãciunea existenþialã. Imaginilevizuale, precum ºi cele auditive, transpuseîntr-o lentoare specificã, contureazã unmediu ostil, contaminat de inerþii. Acestenuanþe insesizabile, obiecte ale lumii realese aflã în corespondenþã cu stãrile sufle-teºti. Principiul corespondenþelor între “eu”ºi “lume” comunicã un destin în agonie.

ªi Liliana Hinoveanu apeleazã la o lumehalucinantã, depãrtatã prin resursele ima-ginare, prin miraj, la un spaþiu instaurat înoglindã sau în vis.

Verbele sunt redate printr-o frecvenþãsugestivã (se izbeau, aºtepta, se prãbu-

ºea, simþi, sã strãpungã, se ruinase). Toa-te aceste verbe sugereazã ideea de prãbu-ºire a condiþiei interioare a fiinþei, degra-darea progresivã. Muzicalitatea difuzãimprimã „goliciunea unei existenþe obiº-nuite” (Drumul). Singura acþiune dinami-cã este forþa dezintegrãrii, derivatã a tim-pului, care înfãþiºeazã niºte suflete obosi-te, deprimate, lipsite de motivaþie psiho-logicã. Sentimentul declinului, repulsiafaþã de banalul societãþii, faã de viaþa co-tidianã ascund, totuºi, aspiraþia cãtre “alt-ceva”, cãtre o altã lume ºi o altã identitate.

Motivul singurãtãþii, descins din ro-mantism, îºi pierde în simbolism grandoa-rea, el nu este respins sau chemat, ci devi-ne un fapt intim, o dependenþã. Natura,spre deosebire de romantism, nu este unsubiect, ci o stare sufleteascã, astfel, de-corul, orizonturile sunt prezentate într-unmod static. Contururile si impresia vitali-tãþii sunt estompate. Motivul ploii estefolosit ºi de Liliana Hinoveanu ca un pri-lej de aducere-aminte, într-o luminã ane-micã, filtratã de soare: „În ultima vremeploua aproape în fiecare zi, soarele abiamai catadicsea sã aparã, speriat parcã demulþimea de nori care invadau cerul de laprimele ore ale dimineþii. Ploaia […] o aju-ta sa treacã dincolo de prezent, într-o lumea gândurilor, care nici de data asta nu oocoleau.” (Umbrela)

nnnnn Alexandra Brudaru


Unii fac pare din mulþi-mea invizibilã care lu-creazã pentru fericirea

dumneavoastrã. Dacã am învãþatceva în toþi anii mei de viaþã, efaptul cã nu cunoaºtem nicioda-tã cu adevãrat pe cineva, nicimãcar pe cei apropiaþi nouã.

Liliana Hinoveanu fãcea par-te dintre cei care lucrau ºi pu-

neau suflet, dãruire ºi timppentru fericirea celorlalþi. Lu-

cra la Radio Oltenia Craio-va, avea emisiuni îndrã-

gite, înclinaþii literar-ar-tistice, era „pe val”

cum se zice mai nouºi pãrea neobositã,fericitã chiar ºi „îm-plinitã”. Cu sigu-ranþã era un mo-del de urmatpentru mulþi ºinu puþini vor fiinvidiat-o pen-tru realizãri ºipoziþia socialã.

Oare, aºaera ea cu ade-vãrat în adân-cul fiinþei ei?Pentru a fi o„divã” în ziuade azi, pentrua îndeplini toa-te cerinþele pu-blicului pentrucare ajungi sãtrãieºti într-omeserie ca a Li-lianei Hinovea-

nu, trebuie sã aicarapacea groasã.

Sensibilitatea teomoarã, se ºtie, te

roade ºi-þi joacã fes-te, de cele mai multe

ori în defavoarea ta ºi-asãnãtãþii.Liliana devenise un

nume, un ideal, un exemplude dãruire ºi talent, de muncã ºi

perseverenþã. O adevãratã mun-cã ºi efort de furnicã neobositã,þinând cont de evoluþia celei careplecase dintr-un sat mehedinþeanºi care fãcuse parte din armataacelor tinere intelectuale ce anide-a rândul se trezeau înainteazorilor pentru a lua trenul nave-tiºtilor . Cunoscuse orele lungide du-te-vino, oameni, locuri,acumulase impresii ºi experienþede viaþã. Învãþase sã fie una cupeisajul ce-o însoþea zilnic ca oumbrã itinerantã. De aici i-a rã-mas dragostea pentru rãsãritul ºiapusul soarelui, pentru schimba-rea la faþã a naturii, a frunzeloratât de dragi.

Ciudat dar definitoriu, frunze-le toamnei îi însoþeau sufletul,umplându-l de culorile calde, ca-tifelate, arãmii, cãci ruginiul ºiocrurile lunii noiembrie îi fusese-rã ursitori în acel 9 de noiembriecând vãzuse lumina zilei. Poatefusese aºteptatã cu-n covor defrunze galben ruginii la naºtere,de aceea straiele sale aveau cevadin cãldura pãmântului, de parcãse voia ocrotit sufletul sensibilde poetã al femeii cu aparenþã desuperwomen actual. Cãci socie-tatea îþi impune sã fii atent la de-talii, sã fii mereu la înãlþime, sã fiiancorat în ceva , ceva care sã-þiconfirme mereu ºi mereu existen-þa, valoarea. O muncã titanicã încare femeia cu vocaþie artisticã enevoitã sã îºi gãseascã echilibrul,sã impunã amprenta proprie.

ªi-n tot acest timp, orologiul

din labirint indus spre zborul lintimpului din destinul dat mar-cheazã trecerea. În fiecare noap-te culege clipele omului ºi le de-pune precum lãptarul ce-a par-curs kilometri pentru a aduna re-colta zilei. Mâine va merge iar ºiomul trebuie sã surâdã la primaorã vieþii, semenilor, uitând cãochii-i sunt fãrã încetare solici-taþi ºi obosiþi iar inima prea plinãsau prea obositã de încercãri, desentimente, de toate ale vieþii lu-cruri.

Întoarcerea la sursã. Dupã oviaþã de tumult, un sicriu se în-toarce cu resturile unui trup rã-pus de suferinþã în satul natal.Vânjuleþ. Simbolic nume, predes-tinat parcã. Vânjul mare, Vânju-leþ.... Vânjos ºi mai puþin vânjos,fragil ca un copil al dragostei târ-ziii, bastard. Hiroºima, dragos-tea mea! Liliana, te port în mineca pe-o pasãre rãnitã, chiar ºiacum când ºtiu cã ai plecat din-tre noi, în ciuda faptului cã te-amcunoscut pe viu prea puþin, însãdestul pentru a te iubi din primaclipã. Atunci când drumurilenoastre ne-au propulsat în ace-laºi timp la uºa unui specialistneurolog. Ambele cu mãtuºilerespective, de-a cãror soartã ºisãnãtate eram îngrijorate, nicide-cum de-a noastrã. Curentul a cir-culat instantaneu între noi, fãrãsã ºtim ceva una de alta, apartefaptul cã eram din aceeaºi gene-raþie, douã femei în plinã maturi-tate, hai sã-i zicem...frumoasã.Atunci am descoperit partea al-truistã ºi generoasã a Lilianei Hi-noveanu, cea legatã de grija pen-tru suferinzi, mai slabi ºi neajuto-raþi. Mãtuºa, o doamnã cu aspectde nonagenarã, cu siguranþã oplânge azi ºi-i aprinde lumânãri,supravieþuind Lilianei. Chestiede anduranþã, de geneticã, de„aþa de pe mosorul vieþii” fiecã-ruia. Oftez. Oftez instinctiv, dingreu.

Îmbrãþiºez sufletul care în ziuaaceea mi s-a deschis precum floa-rea la atingerea unei raze. Aºa aînceput scurta, inedita ºi surprin-zãtoarea noastrã poveste de iu-bire, amiciþie „fãrã frontiere”. Nuºtiai cine sunt iar eu te-am des-coperit în zilele ce-au urmat, cãcim-ai invitat cu multã afecþiune laexpoziþia de fotografii ºi versuride la Tradem. Nu bãnuisem cãevenimentul coincidea cu ziua tade naºtere; asta aveam s-o aflu adoua zi acolo, când tu strãluceaide emoþie, de bucurie, de însu-fleþire printre invitaþi ºi prietenide suflet, colegi, admiratori ºioameni de culturã. Te-am vãzut„în culise” ºi am schimbat impre-sii, ca-între fete. Te bucurai de fie-care vorbã bunã, fiecare atenþie,fiecare floare ºi dar de suflet pri-mit, ca o adolescentã la vârstamajoratului. Ai rãmas uimitã pu-þin (ºtiai oare?) dar plãcut impre-sionatã când þi-am spus cã aducicu Ana Blandiana noastrã. Nu eradoar compliment, chiar gãsisemasemãnarea evidentã, la vârsta ºidistanþa cãpãtate în timp , nu-mipermit sã fiu altfel decât eu în-sãmi, fãrã declaraþii dublate dediplomaþie fãþarnicã ºi de „bungust” ce dau bine în anumite cir-cumstanþe.

Aºa cum erai, te-aº fi pututcrede leoaicã, de nu aveai aceaimperioasã nevoie de iubire, decãldura celor din preajmã, de sus-þinere ºi reciprocitate, de dorinþade-a te oferi ca un fruct copt,

dulce-amar. Subtil melanj de fe-minitate debordantã ºi energie,pãreai un resuscitat dintr-o lun-gã depresie, o tânãrã îndrãgosti-tã, regeneratã prin iubire, prinmuncã ºi din seva izvorâtã dinafluxul afectiv al celor prezenþi.Aveam senzaþia unei bazilici gran-dioase ce primeºte cadouri somp-tuoase de la cei care ºtiuserã sã-i ascundã sub cripte comorileatunci când bombardamentele îidistruseserã 80% din ziduri.

Frigul omoarã, canicula la fel.Era frig ºi rece când ne-am întâl-nit ºi reîntâlnit fortuit pe strãzileCraiovei, când numai crizanteme-le mai rezistau , florile care þi-auumplut braþele dupã evenimen-tul aniversar de la casa TraianDemetrescu. Când toþi s-au des-pãrþit de tine, rãmãseseºi singu-rã cu braþele pline de cadouri ºiflori, maºina era parcatã undevadeparte ºi te-am însoþit noi cei dinurmã pânã la portbagaj. A fostmomentul când am simþit cã eºtio femeie puternicã, sensibilã darsingurã. Puteam sã-mi imaginezcã toþi bãrbaþii aceia din salã tesorb din priviri, te admirã, apre-ciazã sau iubesc, fiecare în felulsãu. E cumva firesc sã fie aºa cândau alãturi o floare rarã. Însã tuplecai singurã cu singurãtateaemoþiilor tale, cu rãnile tale cica-trizate sau nu, cu strigãtul mutcãtre lume: sunt aici, sunt vie,sunt femeie, sunt iubire, am ne-voie de iubire!

Creierul pãstreazã secrete as-cunse cu grijã. Poezia te-a ajutatcu siguranþã în momentele grelesã reziºti, cu inocenþã femininã,cãci psihicul se aparã în vreunfel. Nu te-ai gândit o clipã cã ve-nise momentul sã pleci în vacan-þã. Te credeai mereu în formã di-mineaþa, fãceai mereu proiecte,convinsã cã alþii nu te pot înlo-cui, cã eºti datoare sã fii mereu lapostul tãu, cã nu poþi ºi nu tre-buie sã dezamãgeºti. Profitai cudinþii de viaþã ºi apetitul pentrunaturã ºi distanþe pãrea cã-l ai învene. Nu voi uita acel instanta-neu prins în oglinda retrovizoa-re, pe-un drum de þarã sub picã-turile ploii, surprins în timp ce eraila volan. Nu te-am certat decât îngând pentru imprudenþã, temân-du-mã pentru viaþa ta în astfel deocazii. Þi-am remarcat ardoareapentru cer, luminã, culorile toam-nei în naturã. Versurile însoþeaufiecare imagine, oferind odatã-nplus bucãþi de suflet pe pâine,flãmânzilor privitori.

Fericirea ta era contagioasã,voiai sã împãrtãºeºti acea atmo-sferã cãlduroasã, adesea înþeleap-tã, adesea adolescentinã, de-oaleasã frumuseþe. Aveai un bunreflex al clipei. Doreai parcã sãspui tuturor cã viaþa trebuie sim-plificatã, trãitã în fiece clipã , caºi cum energia de cristal þi-erainepuizabilã. Pãrea cã vrei sã rãs-punzi întrebãrilor nerostite aleprietenelor: Ce vreþi? Sã mãopresc aici, sã nu mai am ambiþii,sã mã las de tot ce mi-a fost drag,sã mã delas, sã devin o meduzã?

Femeia fatalã sta ascunsã, neprivea ingenuu prin ochelarii subcare te simþeai ciudat de fericitã,ocrotitã de orice ar fi riscat sã nu-þi facã bine. Poate încercai sã în-veþi a-þi asculta emoþiile...voiai sãdezamorsezi cu iubire dramatis-mul vieþii. Rochia ta îi impresio-na, erai carnalã, dansai printrepriviri ºi flori, printre suflete, fle-

ºuri, printre cuvinte ºi sentimen-te. Ce fineþe aveai, ce iubire-atrã-geai, ingenuã cu aerul unei fetedevenite femeie autenticã ºi pur-tatã de emoþii! Voiam doar sã teprivesc... Te admiram fãrã sã ºtiucã-n adânc trãia acel copil dinVânjuleþ ce dorise ºi visase sãdevina eroinã, ce îºi releva cali-tãþile genetice cu-n aer trist-feri-cit-boem. Acel surâs senzual depe buzele tale pãrea sã spunãpeste cuvine cã dragostea e pâi-nea vieþii.

Iatã, iatã-te însã! Înconjuratãde admiratori, te întorci singurãacasã târziu, chiar de ai braþelepline de flori. Realitatea e un duºrece, tu simþeai asta, ºtiai cã stra-da e pentru toatã lumea dar pu-þini aveau ca tine disponibilita-tea nobilã a sufletului ºi gustulverbului.

În mod normal, omul nu-i pre-gãtit pentru mare trecere. LilianaHinoveanu ne vorbea adesea prinversurile sale ºi puþini au bãnuitadevãrata semnificaþie sau preo-cupãrile ei atunci când publica„Exerciþiul de desprindere”:

„Câte apusuri ai putea privi casã descoperi cã mult mai frumoseste rãsãritul

Câte rãsãrituri ar trebui sã pri-veºti , sã-þi începi ziua

Cu aceeaºi poftã când copilfiind

Desculþ,Cãlcai pe iarba udãªi aºteptai sã te joci cu priete-

nul tãu Jean Cristophe.Câte apusuri ºi câte rãsãrituri

sã mai aºtepþi pentru a te des-prinde

Acum câte apusuri pe care-lpriveºti

RoºiaticCu pete griªi cu dâre albastreÎn care se pot ghiciToate formele aceleaSemneO viaþã de semnePrea multe ºi de peste totAºteaptã sã devinã rãsãrit. ”Cãrþile tale vorbesc prin titlu-

rile lor semnificative, aparþin unoretape de viaþã ºi descriu circum-stanþele sufletului: Gara noiem-brie, Doar înfruntând zborul,Camera dezastru, Labirint in-dus. Poeta ºi omul Liliana Hino-veanu ne dezvãluie cu delicateþeemoþiile vieþii, angoasele ºi nã-zuinþele ce coabitau în sufletulsãu. Frumoasa doamnã a slujiriicuvântului, a zbaterii pentru ide-al ºi înalturi, ºi-a luat cu fiecarepoem rãmas bun de la noi, lãsân-du-ne amprenta aripii sale albe înzborul spre luminã. Înalþã-te sus,cât mai sus! Soarta a vrut sã-þiodihneascã rãmãºitele pãmân-teºti acolo unde ai vãzut luminazilei în satul natal; prea puþini vorfi cei care vor ºti unde-i cruceacu numele tãu...

Amintirea ta va rãmâne însã-nsufletele celor care te-au cunos-cut , te-au iubit, apreciat ºi careazi te plâng, vitregiþi ºi cu tristeþeadâncã. Oamenii nu mor, ei ne lip-sesc doar ziua- când îi întâlneamºi-n nopþile când ne spuneaucuvinte frumoase la ureche...

Mulþumesc pentru frumoasaîntâlnire ºi te rog, Liliana, cafea-ua sã fie dulce la proxima noastrãîntâlnire! Dar pânã atunci, zboa-rã mult, zboarã lin!

nnnnn Tatiana Jilavu


ecturi

nnnnn COSMIN DRAGOSTE

Balthasar Waitz, Menschenund andere Träume, Cosmopoli-tan Art, Timiºoara, 2016

Nãscut în Nitzkydorf, în1950, Balthasar Waitzeste unul dintre auto-

rii de expresie germanã din Ro-mânia care a ales sã rãmânã înþarã ºi dupã evenimentele din1989. Redactor la AllgemeineDeutsche Zeitung für Rumänien,Waitz a revenit în atenþia cititori-lor dupã ce a publicat la intervalemari: Ein Alibi für Papa Kunze(1981), Widerlinge (1984), Al-ptraum (1996), Krähensommerund andere Geschichten ausdem Hinterland (2011), mitschwalben am hut (2014). În 2016a publicat Menschen und ande-re Träume. În 2011 a primit Pre-miul „Nikolaus Berwanger” alUniunii Scriitorilor din România,Filiala Timiºoara, iar în 2015, Pre-miul pentru liricã al Uniunii Scrii-torilor din România, Filiala Timi-ºoara. Waitz are în pregãtire ºialte producþii literare, iar constan-

„trimit scrisori în lume…”.despre oameni ºi visele lor

þa de care dã dovadã în ultimiiani, ne îndreptãþeºte sã credemcã ºi viitoarele sale proiecte vorvedea lumina tiparului într-un vi-itor apropiat.

Krähensommer (Vara ciori-lor) a fost un volum foarte binereceptat, o carte surprinzãtoare,care a confirmat, încã o datã, ta-lentul narativ al lui Waitz, dar ºi ofoarte bunã decantare ºi rafinarea tehnicilor sale literare. Am sus-þinut, încã de la acest volum, cãBalthasar Waitz este un scriitorcare meritã multã atenþie, care nueste cu nimic mai prejos decâtcolegii sãi de generaþie care au alessã se stabileascã în Occident, be-neficiind de un marketing mult maiperformant al pieþei literare. Dim-potrivã. Menschen und andereTräume (Oameni ºi alte vise) esteun volum de prozã scurtã, care,personal, mi-a depãºit aºteptãrileºi mã face sã îl plasez chiar pestemult comentatul Krähensommer.Cartea cuprinde patru unitãþi, îm-pãrþite, la rându-le, în subcapito-le: Nachtgeschichte, Die lose Lie-be, Was andere Menschen sagen,Briefe aus dem Wald.

Creaþia lui Waitz, din acestvolum, rãmâne în zona socio-cul-

turalã a Banatului (urban ºi rural)ºi foloseºte, fãrã ostentaþie, fãrãinfatuare, o gamã de tehnici ºi destiluri care consolideazã reputa-þia unui scriitor de mare forþã ºicuraj. Autorul dovedeºte o foar-te bunã cunoaºtere a ceea ce în-seamnã scena literarã occidenta-lã actualã, dar ºi a propriei tradiþiiliterare, pe care o moduleazã într-un registru propriu, proaspãt,care niciodatã nu predispune lec-torul la plictisealã sau la o intuirea intenþionalitãþii ºi a proceduri-lor de scriere.

Menschen und andere Träu-me se compune din relatãri pespaþii reduse despre oameni obiº-nuiþi, prinºi în mecanismul coti-dianului lipsit de perspective, in-capabili sã acceadã cãtre un vii-tor ºi încã nedesprinºi de un tre-cut istoric tulbure, care încã le maighideazã mecanismele de gândi-re ºi comportament. Realitateanaratã este decupatã în scene,fragmentele lasã spaþii mari întreele, astfel încât cititorul poate zãri,prin aceste „gãuri ontice”, adevã-ratele drame individuale care, laun moment dat, converg cãtre unacolectivã. Lipsa de comunicare (lanivel micro ºi macrosocial), rela-

þiile ºubrede de familie, imposibi-litatea de a depãºi tragediile isto-rice, pervertirea de-a lungul a ge-neraþii întregi a simþului alteritãþiisunt doar câteva dintre liniile deforþã ale cãrþii. Waitz lasã spaþiunu doar între fragmente, dar ºi în-tre frazele relatãrii, prin ochiurileplasei narative se întrevãd cauze,efecte ºi predispoziþii cãtre o con-tinuare dereglatã a vieþii.

Personajele par reduse la unulsau câteva fragmente, însã tex-tura de ansamblu le face sã rela-þioneze, direct sau doar prin ecua-þia cauzã-efect în diferite scene.Scriitorul are multã rãbdare, pla-seazã, ca pe o tablã de ºah, per-sonajele în diverse situaþii, ce lu-mineazã, din diferite unghiuri,desfãºurãri evenimenþiale prece-dente sau au un efect prolepticimposibil de scontat. Autorulvariazã permanent paradigmanarativã între un prezent obturatla maxim ºi un trecut nimicitor,indiferent de tipul de dictaturãtrãit. Forþa distrugãtoare a trecu-tului duce la un blocaj evolutivcare conferã impresia unei per-manente învârtiri absurde într-uncerc obositor tocmai prin lipsareperelor autentice.

Ultimul capitol al cãrþii, Briefeaus dem Wald (Scrisori din pã-dure) are încãrcãtura extraordina-rã a unei distopii care funcþionea-zã ca un avertisment la scarã lar-gã. Briefe aus dem Wald pot ficitite, în cheia metopicã a unui„munte vrãjit”, ca pe o imagine asocietãþii actuale: un azil de ne-buni, izolat în mijlocul unei pã-duri, un azil „liber”, dar din carenu existã scãpare. Fiecare „ne-bun” are istoria sa, iar unii chiarºi-o inventeazã, pentru a pãstraaparenþele ºi pentru a nu facenotã discordantã cu restul locui-torilor. Unica legãturã cu exterio-rul sunt niºte scrisori ale instan-þei narative, misive trimise cãtrelume cu ajutorul unui intermediardubios, astfel încât nu existã cer-titudinea cã ele ºi ajung cu ade-vãrat la poºtã. Pare cã aceastaeste salvarea: încrederea în misi-unea scriitorului ºi continuareaacribicã a exercitãrii sale.

Silviu Gongonea, A doua na-turã, Editura Aius, Craiova, 2017

Poemul care m-a îndemnatsã aleg titlul de mai susal prezentãrii se numeº-

te Sufrageria ºi are urmãtoareastructurã: „Nu credeam s-ajung/un mistic la mine în sufragerie,/l-aº fi lãsat o clipã pe Dumnezeu/sã trãiascã în mine./ Sufrageria ºidormitorul nu sunt ale noastre/dar nu poþi gândi altfel/ când ce-cilia aleargã cu pofta unui copil/prin încãperile semidecomanda-te./ Într-o zi, îi spun, vom pãrãsiacest loc/ ne vom rupe de el/ ºin-am ºtiut sã mã bucur ca tine.”(p.19)

Poemul care dã titlul cãrþii (defapt sunt mai multe poeme cuacest nume, aºadar aici este vor-ba de primul!) aratã cã, de fapt,orice minimalism, chiar ºi cel fals,are mai multe dimensiuni: „Tre-buie sã þii ochii deschiºi/ foartetare/ pânã la desprinderea de ori-ce egolatrie/ mai ales de cea ascrisului./ Ea este cea mai dãu-nãtoare dintre vicii/ laþul de carenu poþi scãpa/ decât dupã ce þi-aretezat gâtul./ Înseamnã sã înþe-legi pe deplin moartea,/ sã intrisub pielea ei tatuatã cu ultimeletale cuvinte/ când îngerii copþicad în toamna raiului/ ºi se spargîn iarba uscatã./ Cât carnea ºi în-gerii putrezesc/ sângelui tãu îirãmâne sã îngenuncheze sã seroage/ ºi în rugãciunea lui sã în-capã tot filmul lumii.” (p.12)

Este o artã poeticã aici, o asu-mare a vizualului, poate chiar aideii cã imaginea precede cuvân-tul ºi poate în egalã mãsurã o cri-

cu un fals minimalism mistico-suprarealistcãlcând pre iluzia minimalismului…

ticare a fiinþei poetului, careuneori poate crede cã este maimult…

O mãrturisire de la pagina 15,chiar dacã nuanþatã la începutulpoemului cu un „uneori” („Mãr-turisesc/ cã nu mã mai încred înnimic/ decât în ceea ce simt/ ºitrãiesc pe deplin.”) ne dã noiamãnunte despre premisele dis-cursului liric. La pagina 48, nuan-þeazã iarãºi, aproape în manieralui Max Blecher: „Încã nu am în-cetat sã cred/ în lucruri mãrunteºi nefolositoare/ strig tot mai înã-buºit/ în mine/ în carcasa asta decarne/ pânã îmi voi întoarce plã-mânii pe dos/ ca pe o cãmaºãdungatã.”

Printre alte premise mai adaugtrãirea unei invazii asupra meta-fizicului din partea mundanuluideloc simplu: „Le simþi mirosul/printre tei ºi florile de mai,/ varzãacrã rãmasã/ dositã pânã azi/ prinboxele ceauºiste./ Dã, Doamne,ca lumea/ sã nu sfârºeascã aºa.”

Nu ºtiu dacã greºesc sau nu(hermeneutul, nu numai de laAdrian Marino plecare, este dis-perat sã nu greºeascã: „O lectu-rã respectuoasã a textelor fãrã acãdea în parafrazã, cu fidelitatemaximã pentru litera lor, rãmâneobiectivul central.(…) Cea maidificilã interpretare rãmâne în pri-mul rând a textului literar: a de-notaþiilor, nu a conotaþiilor –unde, cu mai multã sau mai puþi-nã imaginaþie, poþi „gãsi” practicorice” –„Hermeneutica ideii deliteraturã, p.13), dar Poezia paresã fie chiar „a doua naturã”: „Li-pesc privirea de lucruri/ întâlnesca doua naturã:/ un fel de obiº-

nuinþã de a plonja/ sub pelicularealitãþii.” ( p.23, poemul „Leulcârpit”). Este vorba de ceva „alt-fel” (nu neapãrat anti-calofil, pre-cum în cel de-al treilea poem cuacest titlu): „L-am vãzut pe alt-fel./ Mergea în patru labe,/ avearespiraþia/ de zootehnist alcoo-lic,/ moþãia la masa lui, apoi/ spãr-gea pahare,/ scurma aerul cu râ-tul sãu gros,/ sãpa galerii/ ca ocârtiþã.” (p.39). Ultimul poem cuacest titlu mai adaugã un detaliu,poate de suflet: „Uneori îl ducemîn cap/ ca pe un vierme ce roade/fiecare celulã,/ îþi pune filmulsãu,/ zilnic te duce la plimbare/spre podurile arcuite/ sub arboriiinelaþi.” (p.42)

Fãcând, poate, o aluzie laEliot, dar ºi la hamletianul Shake-speare, descoperã o altã lunã „ceamai crudã”: „Septembrie e ceamai crudã lunã/ cu sfârºitul penoi/ un tunel de iarbã ºi rouã/ neleagã de cer un tropãit de cal/undeva în tufiºul cãrnii/ ºi tot atâ-tea lungi ºiruri de pãsãri/ poateaceleaºi./ Cum crezi/ cã aratã chi-pul în apa/ clãtinând malurile/ ?/Dorinþele obiºnuite îºi întorcfaþa/ de la noi./ Somnul picurã înurechi/ moartea are blânde feþe.”(p.44)

Silviu Gongonea este unstâlpnic literar sui generis ( a seciti poemul „Stâlpul þãrii mele”),atent ºi la probleme ale lumii con-temporane (de pildã conflictulruso-ucrainenan), neuitându-lepe cele aºa-zis minimaliste ( „Tre-buie sã duci gunoiul,/ trebuie sãplãteºti facturile,/ trebuie sã teclatini în tine/ pe picioarele tale/trebuie.”, p.31), având ºi graþia

zâmbetului lui Richard Gere (înpofida autocriticii: „Nu am pute-rea de a vedea dincolo/ nu amfarmecul ºi talentul lui richardgere/ de a apãrea în toate pelicu-lele/ cu femei singure ºi frumoa-se/ care au intrat/ în încurcÎturisentimentale./ Am 36 de ani,/ amteama aceea care/ s-a preschim-bat în refugiu/ am”, p.32), dar maiales pe aceea a pãrintelui Barto-lomeu Laurenço, unul dintre în-temeietorii aerostatelor, baloane-lor, ca sã fim mai bine înþeleºi,preot amintit în poemul „Pasãreade fier” (care ne face sã înþele-gem mai bine ºi coperta, mai exactilustraþia ei, cu un „Portrait of thelate Mrs Partridge”, realizat înanul 1946 de Leonora Carrin-gton), fãrã nicio legãturã cu re-cent înfiinþata „Pasãre mãias-trã”… Deºi gãsim în ultimul poemo pãrere de rãu: „Nu mã voi înãlþanicicând/ fie ºi un centimetru dela pãmânt”…

(Doar) Par a fi „istorii comu-ne”, „poveºti semiurbane”, dacãne luãm dupã alte titluri de poe-me, „baloane colorate” (Îmi cân-tã subconºtientul!), uneori ghi-ceºti câte ceva despre iubiri ciu-date ori imposibile, ca sã nu neafundãm nasul amintindu-ne dejean baptiste grenouille, cel din„Das Parfum”, convocat la capi-tolul aluziilor culturale în poemul„Câteva retuºãri” (p.40)… Greno-uille, obsedatul de parfumul su-fletelor de fecioare! Sau precumse presimte o sãrbãtoare a iubiriiîn… „În pragul unei sãrbãtori”(p.52)… Sau în „Nevoia unei pre-zenþe”, poemul de pe pagina ur-mãtoare! Sau în „Somn greu” ºi

„Te împuþinezi pânã dispari pisi-ceºte”, probabil cele mai frumoa-se poeme, care închid cartea, darºi cele mai lungi, practic imposi-bil de citat, deoarece ºi frumuse-þea poate orbi, fiind una dintremâinile Destinului!

Cert este cã acolo unde fru-museþea se aratã, minimalismuleste doar o legendã… Acestaapropo de finaluri: „Am vãzutatâtea filme cu happy-end/ toatesfârºesc la fel/ ºi nu ºtiu câþi suntfericiþi.” ( p.20)

Este o sete decentã de sacru(„L-aº fi lãsat o clipã pe Dumne-zeu/ sã trãiascã în lãuntrul meu.”)în textele lui S. Gongonea, carese îmbinã cu meditaþia asupra li-teraturii („Când discutam cu xe-nia ºi cu petri/ la terasa universi-tãþii despre soarta literaturii”,p.45), este ºi un omagiu indirectadus lui Allen Ginsberg ºi liriciisale… Poate ºi Sylviei Plath:Silviu Gongonea are clopotulsãu de sticlã pe care ºtie a-l batebine cu „linia subþire a imagina-þiei” (p.57)…

nnnnn ADI G. SECARÃ


ecturi

Cristina Nemerovschi, Vicky,nu Victoria , Colecþia Cãrþile Ar-ven, Editura Herg Benet, Bucu-reºti, 2015.

Cristina Nemerovschi,consideratã de critici„rebela culturii române

de azi”, este licenþiatã în filosofieºi a debutat în anul 2010 cu ro-manul Sânge satanic, unul din-tre romanele ce au devenit înscurt timp bestseller-uri.

În anul 2015 a publicat Vicky,nu Victoria, continuarea romanu-lui nymphette_dark99. O cartecomplexã, ce abordeazã teme ºiîntâmplãri dure pentru o fatã dedoar treisprezece ani ºi ºase luni,romanul prezintã povestea tine-rei Vicky dupã ce a fost victimaunui abuz în timpul nopþii. Eroi-na nu este o fatã obiºnuitã, eradiferitã încã de când era micã, aºacum însãºi afirmã: „nu eram ge-nul ãla de fetiþã penibilã, careplânge din orice ºi vorbeºte cu

lumea vãzutã prin ochii unei rebelepãpuºile de parcã ar fi copiii ei.Eram genul de puºtoaicã frumoa-sã ºi expresivã, dar foarte bãtãu-ºã ºi aventurierã. De multe ori eudãdeam tonul trãznãilor” (p. 89).

Vicky este ea însãºi o rebelã,care consumã alcool, vorbeºteuneori vulgar, ºi, printre altele, ºi-a poreclit pãrinþii „capra ºi ºobo-lanul”, ceea ce denotã o puterni-cã imaginaþie creatoare ºi un modde a gândi ce este ºi mai intere-sant pe mãsurã ce înaintezi cu lec-tura. Ai ºansa de a o cunoaºte cuadevãrat pe tânãra din spatele tu-turor acestor aparenþe. Protago-nista romanului doreºte sã pãtrun-dã în esenþa lucrurilor ºi întâmplã-rilor din jurul sãu, nu doar sã lepriveascã superficial. Atât Vicky,cât ºi fratele ei, Tedy (18 ani) suntspirite revoltate, având o dorinþãimensã de a schimba realitatea ceîi înconjoarã. Este „genul de re-voltã pe care o are cineva la sfâr-ºitul vieþii”, cum spune profeso-rul de limba englezã, Radu (p. 114).

Romanul are drept motto ver-surile melodiei Ride a de LaneiDel Rey ºi este, de fapt, un mesajdedicat de cãtre naratoare unuiadintre cei trei iubiþi interziºi ai sãi,Tedy, care este, totodatã, ºi fra-tele ei mai mare. Vicky oscileazãpe tot parcursul romanului întrecele trei persoane faþã de care îºimanifestã iubirea: Tedy – fratelecu care pare sã aibã o relaþie in-cestuoasã, Dev – iubitul Andre-ei, ºi Radu – profesorul de limbaenglezã. Pentru fiecare dintre ceitrei, ea are sentimente diferite, pecare le ierarhizeazã (pag. 304) într-un tabel imaginar: „Dev. Sex. Fig-hting. Perfection./ Tedy. Violen-ce. Fire. God./ Radu. Mistery. In-nocence. Love.”. Noi credem cãacela pe care îl iubeºte cu adevã-rat, necondiþionat, în mai multefeluri, cel fãrã de care nu ar puteatrãi, cel pentru care ar fi în staresã facã orice fiindcã este jumãta-tea ei, „geamãnul” ei, este Tedy,idee întãritã ºi de dedicaþiile de la

începutul cãrþii.Compoziþia cãrþii este structu-

ratã în douãzeci ºi cinci de capito-le. Acþiunea este alcãtuitã din maimulte flashback-uri. Astfel, pelângã povestea propriu-zisã, în-toarcerea protagonistei de lamunte (la aflarea veºtii cã frateleei a dat foc ºcolii dupã care a dis-pãrut ºi hotãrârea de a pleca încãutarea lui), se dezvoltã în maimulte fire narative. Ele au rolul dea lãmuri cititorul despre cum a în-ceput totul ºi cum s-a ajuns la si-tuaþia actualã. Detalii ºi întâmplãrisunt prezentate despre fiecarepersonaj în parte, încât lectorul arefoarte bine fixat în minte trãsãturi-le tuturor personajelor, fie ele maimult sau mai puþin importante.

Vicky, nu Victoria este un ro-man care demonstreazã cã viaþanu poate fi roz pentru nimeni. Maidevreme sau mai târziu, cu toþiivom avea parte de întâmplãri nutocmai plãcute de-a lungul vieþii.Tot ce trebuie sã facem este sã

trecem peste aceste evenimente,sã vedem frumuseþea vieþii din-colo de ele. Cãci viaþa înseamnãmai mult decât atât, iar CristinaNemerovschi a reuºit sã ilustre-ze acest mesaj în povestea Victo-riei Marinescu sau, mai bine zis,a lui Vicky .

nnnnn Daniela Ghiþã

Ana Mãnescu, alter.ego, Edi-tura HergBennnet, Bucureºti,colecþia , 2014.

„Într-o zi mã voi muta pe o pla-jã, unde voi scrie cât voi trãi. Sauvoi trãi cât voi scrie.” Aºa îºi de-scrie Ana Mãnescu esenþa pro-priei persoane. Autoarea este jur-nalistã, promoter cultural ºi edi-torul-ºef al proiectului societa-tesiculturã.ro. Îºi numeºte arti-colele atât cele scrise, cât ºi celeeditate de ea, poveºti-de-dat-mai-departe. Nãscutã în primã-vara anului 1989, Ana Mãnescuîncepe sã scrie la vârsta de 16 ani,

reflecþii asupra esenþei firii umaneîn literatura prezentuluidebutând la 24 de ani cu romanulalter.ego. la editura HergBennet.

Mesajul romanului sãu de de-but constã în gãsirea fericirii prinaflarea esenþei firii umane, ferici-re ºi esenþã pe care omului actualle cautã în lucruri superficiale.Romanul este structurat în treipãrþi ºi fiecare capitol poartã nu-mele unei melodii, respectiv orala care a fost ascultatã (onenig-httrip, addict, happy(?)ending).Întâmplãrile sunt contemplate deSonnja, protagonista romanului,pe parcursul unei zile, stârnite dereascultarea unor cântece cu în-cãrcãturã emoþionalã. Limbajulfolosit este unul modern, iar gân-durile protagonistei sunt profun-de. Trebuie menþionat cã vulga-ritatea, reieºitã din discuþiile din-tre personaje, coincide cu modulde exprimare al tinerilor ºi esteuna asumatã de cãtre scriitoaretocmai pentru a zugrãvi cât maibine contemporanul lor.

Marea tentaþie ar fi ca roma-nul sã fie rezumat la iubirea ado-lescentinã ºi vicioasã pe care pro-

tagonista o experimenteazã. To-tuºi, aceastã sintezã nu cores-punde cu esenþa cãrþii. Autoareaîºi proiecteazã propriile experien-þe în Sonnja, o întruchipare a con-trastelor. Ceea ce este interesanteste cã eºecurile pe care le trã-ieºte în dragoste trezesc nu unregret al trecutului, pe care ro-manticii obiºnuiau sã îl aibã învedere, ci un dor care o face sãtânjeascã dupã experienþe noi,experienþe care sã o readucã lastarea de euforie.

De asemenea, Sonnja ilustrea-zã mentalitatea omului contem-poran care îºi cautã esenþa. Eaîmbrãþiºeazã o dualitate redatã deconºtientizarea unei decizii sau aunui fapt ºi de alegerea celei careîi aduce fericirea imediatã. Deºitot ceea ce face se balanseazã pecele douã direcþii paralele ale ra-þionalului ºi instinctului, Sonnjanu e confuzã pentru cã ºtie ceface, dar asta nu înseamnã cãeste neapãrat o persoanã fermãîn luarea deciziilor. Pentru a-ºiprelungi fericirea, aceasta se fo-

loseºte de o amânare conºtientãa încheierii unei etape sau relaþii:„Sunt instabilã, haoticã ºi tind sãdeformez adevãrul.”, de defineº-te personajul. Þelul Sonnjei estefericirea, dar se cautã pe sine înlucruri superficiale. Dacã eroticulare la bazã pasiunea, dragosteape care ea o practicã este una desatisfacere a simþurilor. Drept ur-mare, se declarã dezgustatã debãrbaþii cu care s-a culcat ºi, tot-odatã, indiferentã de criticile lorpentru cã se folosise de ei pen-tru a gãsi plãcere.

„Azi scriem noi cu literã micãºi Eu cu majusculã, indiferent delocul lor în propoziþie. Noi sun-tem nefericiþi, dar mãcar Eu suntmai bine decât restul (…) Poatecã sunt din alt secol, cum mi-aspus râzând de naivitatea mea(…) Numele meu este Sonnja.Sunt vicioasã, singurã, rãzvrãti-tã ºi mizerabilã. Noi vom schim-ba lumea. Suntem cei care vibrea-zã. Stârnim valuri, uragane ºi cu-tremure, dar meritã. Sau cel puþinasta am crezut toþi la început.”

Fragmentul sintetizeazã percep-þia Sonnjei despre societate ºidespre propria persoanã, iar la fi-nal sã se raporteze la ea ºi la cei-lalþi ca la o unitate creatã sub trã-sãtura originalitãþii. Melancolia eieste catalogatã drept naivitate,spiritul sãu artistic fãcând-o sãse simtã o neintegratã ºi o solita-rã. Caracteristicile pe care ºi leatribuie scot la ivealã cãutarea desine în lucruri efemere. Consuma-rea fericirii imediate o înseteazãde trãiri noi, însã schimbarea nuare loc din cauza dorinþei de amâ-nare, fapt ce o determinã sã senumeascã „mizerabilã”. Ea trecegraniþa „eu”-„noi”, pe care o cri-ticã iniþial, ºi se transpune în cei-lalþi adolescenþi. Sentimentuladolescentin al unicitãþii o facesã creadã cã schimbarea va venidin partea celor care „vibreazã”,cei care nu se rezumã doar la„eu”, cei care sunt în cãutareafericirii. Dorinþa de nou devine,astfel, cãutare a stãrii de fericire,ceea ce face din romanul AnaMãnescu o semnificativã ilustra-re a mentalitãþii contemporane.

nnnnn Mihaela Gheorghe

ªtefan Bolea, Caietul psiho-patului, Editura Herg Bennet,Bucureºti, 2015

Beethoven, Dumnezeu,Nietzsche, durere,moarte sunt polii cei

mai înalþi ai cãrþii Caietul psiho-patului în care ªtefan Bolea abor-deazã teme adesea controversa-te precum ºcoala, genialitatea,dragostea, singurãtatea. Expresi-vitatea ºi sensibilitatea renasc dintrivialitatea ºi rãceala prin inter-mediul cãrora autorul nuanþeazão imagine clarã a existenþei uma-ne, în fapt, moartea acesteia. Con-statarea absurdului ºi acceptarealui în antitezã cu moralitatea ofe-rã cãrþii un aer existenþialist, cuvagi tendinþe nihiliste datoritã re-miniscenþelor lecturilor nietz-scheene. Aceste lecturi ºi-auatins scopul, deoarece individua-lismul este nucleul, miezul tutu-ror gândurilor. Eminamente, va-lorile individualismului merg de

caietul psihopatului – un ghid al însingurãrii nietzscheenela aceeaºi premisã ca ºi existenþi-alismul, mai exact de la conside-rentul cã individul are o impor-tanþã deosebitã în lupta pentrueliberare. Cartea capãtã valorianarho-individualiste, conceptulde eu împotriva tuturor devine dince în ce mai proeminent, iar împre-unã cu geniul, care „nu se înþele-ge ºi nu se apreciazã pe sine dincauza indiferenþei sale”, oferã o

lecþie de viaþã. Suntem niºte he-doniºti, ºi nu este deloc rãu, de-oarece ca fiinþe guvernate de ab-surd suntem nevoiþi sã experimen-tãm cât mai multe, doar neantulfiind cel care ne þine pixul în mânã.

Atitudinea zeflemitoare a au-torului faþã de femei ºi feminitateapoate crea o concepþie greºitã atâtdespre acestea, cât ºi despre bãr-baþi, ªtefan Bolea presãrând micimomente de radicalism, chiar desexism, ca urmare a practicãrii unuiindividualism rece, aplicat în ori-ce situaþie. Alienarea individuluifaþã de societatea este considera-tã un lucru benefic, însuºi Nietz-sche susþinând cã omul ºi calita-tea sa sunt determinate de canti-tatea de singurãtatea pe care aces-ta o poate îndura. De aceea, aceas-tã carte poate fi consideratã unghid al îndepãrtãrii de problemelesocietãþii, un refugiu ce oferã ocãlãtorie prin mintea unui geniuneînþeles de sine însuºi, care, prinindiferenþã, a reuºit sã creeze o

operã demnã de admiraþie ºi pecare, probabil, mulþi oameni derând l-ar crede nebun: „este înnebunie mult geniu, dar existã ºialte zone din care aº putea sã-miextrag esenþa”, citim în volumullui ªtefan Bolea. Genialitatea a fost,este ºi va fi mereu ceva subiectivdatoritã diversitãþii metodelor ºidomeniile prin care aceasta poatefi definitã.

Revenind la Nietzsche, ªtefanBolea nu numai cã se raporteazãla capodoperele sale, precum An-ticristul sau Aºa grãit-a Zarat-hustra, dar are în vedere chiar maimulte trãiri ºi slãbiciuni umane,cum ar fi vanitatea oamenilor de arefuza sã ºtie adevãrul, incapaci-tatea ºi lipsa acþiunii pentru elibe-rarea din lanþurile minciunilor:„Luciditatea e mai dureroasã cahalucinaþia pentru cã îþi relevãesenþa nimicniciei tale.” Lãcomianoastrã purcede spre irealizabil ºivid, un abis format doar din oglinzicare sã te facã sã simþi vina ºi re-

gretul faþã de tine în fiecare se-cundã a vieþii tale insignifiante:„But again, truth be told, if youare looking for the guilty you needonly look into a mirror.”

Ca orice carte ce te lanseazã îndirecþia reflecþiei ºi autoanalizei,Caietul psihopatului nu estepentru orice tip de cititor, referin-þele la Cioran, Kierkegaard, Kaf-ka, Sartre, Camus, Dostoievskisau Goethe, pânã la Mozart, Bee-thoven, Bach ºi Vivaldi necesitãºi oferã în acelaºi timp informaþiiprofunde pentru dezambiguizareasentimentelor umane. Astfel, ªte-fan Bolea reuºeºte sã îþi lase ungust amar, dar tocmai de aceeademn de savurat, cãci îþi pãtrun-de pânã în cele mai ascunse foru-muri interioare, cartea reprezen-tând un loc de refugiu prin lecturãfaþã de mediul exterior, dar ºi faþãde tine însuþi, când propria exis-tentã e resimþitã ca o povarã.

nnnnn Mario ªerban


ecturi

Fiu de þãrani din zona Iri-meºtilor de Vâlcea, satminunat pierdut între

valurile cristaline, adãpostite deluncile dese ºi pline de miresmeale Oltetului, urcând cãtre piscu-rile cu salcâmi ºi platorurile cu vii,pomi ºi alte culturi spre caseleetern vãruite ale Chirculeºtilor ºiale Paleilor, cãtre pãdurile dese destejar de la Pârâu ºi Zãcãtoare, darºi autor al unei cãrþi (printre alte-le!) despre nuvela ca mod de re-flectare a lumii (vezi Nuvela – per-manenþã a epicului, Ed. Univer-sitaria, Craiova, 2004), Geo Con-stantinescu vine cu o culegere deprozã scurtã, în care acel spaþiueste cadrul mai multor întâmplãri.

Sunt fapte pierdute în neguratimpului, culese din tradiþia oralãa zonei, fapte de moºneni îndrã-gostiþi de curelele lor de pãmântmoºtenite din moºi-strãmoºi ºiapãrate cu sângele celor mai bunidintre ei, sunt fapte omeneºticomune, tipice celor ce s-au ivitîn acele locuri ºi al cãror chip l-auluat ºi l-au dus cu sine atâta timpcât le-a fost dat sã trãiascã.

Cãci oamenii s-au dus, spuneGeo Constantinescu, dar faptelelor au rãmas...

Geo Constantinescu - carul cu perennnnn IONEL BUªE

nnnnn DANIELA MICU

Asfel, luãm cunoºtinþã în car-tea sa, Carul cu pere (EdituraRamuri, Craiova, 2015) cu Tilicãªoºoi, tânãrul sãrac plecat la Bu-cureºti sã se îmbogãþeascã, iar cubanii strânºi în doi ani de trudãtrãieºte o sãptãmânã de huzurînconjurat de lãutarii de la Ciutu-roaia, care-i promit paradisul te-restru, în timp ce oameni fãrã deDumnezeu îl aduc la sapã delemn... (Întoarcerea).

Când, înainte de cel de-al doi-lea rãzboi, Irimeºtenii pornesc cucarele cu grâu cãtre Craiova, laTârgul de-afarã, sã vândã mai cuspor recolta de-o varã, þãranulGulicã, care-ºi luase cu el ºi tânã-ra muiere, îºi vede necinstitã defuri frumoasa soaþã ºi... banii luaþi.Cãci lumea de dincolo de acelspaþiu binecuvântat, dupã onoapte de cãlãtorie, este altfelcroitã. Iar el, cuprins de furie, erasã se rãzbune nu pe cei rãi, ci toc-mai pe cea care-i aducea ferici-rea, iubirea ºi rostul pe pãmânt(Târgul de-afarã).

Dar, dupã cel de-al doilea rãz-boi mondial, cei adunaþi de printranºeele morþii ºi care vãzuserãîn întinsa Rusie „fericirea” trudeiîn comun a ogoarelor searbede,

prinºi în cursa colectivizãrii deinspiraþie bolºevicã, încearcã sãse salveze temperând elanul ac-tiviºtilor „lãmuritori”, care nici nuºtiau despre ce vorbesc. Iar ne-nea Gogu Pungaºu (Sfidarea)face apel la fantezia-i debordan-tã sã le dovedeascã ”ruºilor” pre-cum fãcuserã mai înainte cunemþii, cã aici oamenii nu se avân-tã orbeºte în utopii: cã ei judecãmai încet, „mai pe îndelete, maicu mãsurã”. Dar, încheie GeoConstantinescu nuvela, „afarã, oburniþã înfiora satul bãtrân, cu

uliþele zgribulite ºi salcâmii goi, alecãror ramuri parcã cereau îndura-re iernii care se vestea, cu adiereavântului rece de la Rãsãrit, aprigãºi neîndurãtoare”. Era ca o pre-moniþie a naturii faþã de faptele pecare le vor petrece acei oameni atâtde încercaþi de istorie.

În nuvela Destrãmare, tânã-rul Anton, prizonier la ruºi, se în-toarce târziu, mult dupã rãzboi,dupã ce robise ani întregi în mi-nele de cãrbuni din Ucraina. Ce-lmenþinuse în viaþã în infernurilestrãbãtute fusese gândul nepri-hãnit cãtre tânãra-i nevastã ºichemarea tainicã a paradisuluisatului din care a purces. Dar, laîntoarcere, dupã ani de neºtiinþãîn sat, dacã mai trãieºte sau nu,el iºi gãseºte soaþa îmbãind uncopil fãcut cu altul, iar neobosiþiiactiviºti bãtându-i nerãbdãtori înpoartã... În faþa dublei trãdãri, aiubirii ºi a istoriei, omul nu maipoate rezista. Când oamenii nou-lui regim „au intrat, mai apoi încasã, l-au gãsit atârnând de grin-dã, prins pe dupã gât cu o curealatã, militarã, destul de ponositã,dar încã rezistentã sã mai poatãsusþine, în balansul morþii, un omnecãjit”...

Dar naraþiunile lui Geo Con-stantinescu nu se limiteazã laspaþiul privilegiat care i-a dat via-þã. Om cu experienþã vastã ( ab-solvent de ºcoalã profesionalã afost înregimentat în rândurile pro-letariatului „victorios” în frage-dã tinereþe) de unde evocã ta-blouri vii ale lumii ce a frãmântatîn mâini, pânã nu de mult, „sâniimateriei”. Astfel, în nuvela Dupã-amiazã liniºtitã, surprinde cuumor clipele de rãgaz ale repre-zentanþilor acestei clase, dintr-unspaþiu ales, unde „Parcul Liber-tãþii îºi înalþã trufaº cãtre cer,monumentul tristelor începuturiale erei noastre proletare”.

Prin urmare, volumul Carulcu pere al lui Geo Constantines-cu, care cuprinde 25 de naraþi-uni ale genului scurt, zugrãvindcu tragism uneori ºi mai ales cuumor de cele mai multe ori, unspaþiu ºi un timp ce au zãmislitlumea româneascã din a doua ju-mãtate a secolului trecut, poatefi considerat, desigur, un prelu-diu pentru noi naraþiuni de largãrespiraþie pe care le aºteptãm cunerãbdare.

Sorin-Mihai Grad, Outsider,2016, Editura Aius.

Momentul lansãrii pri-mului volum de ver-suri. Au trecut toate

luptele: sunt pregãtit sã-mi vãdversurile publicate?, ce spunacestea despre mine?, cum va fiprimit volumul? etc. Acum a so-sit clipa de laudatio, cãci proprialansare de carte, organizatã deobicei de autor, nu poate sã fiepropria execuþie sau dacã va fi,va fi mult voalatã, astfel încâtpãrinþii, prietenii nefamiliarizaþi culimbajul criticii literare vor credecã este totuºi laudativã. Apoipunctul în care, probabil cu emo-þie, îþi citeºti poemele, felicitãrile.Cam în acest timp se mai petreceun fenomen: încurajãrile priete-nilor, mai ales ale prietenilor scri-itori. „Felicitãri! Sã ne vedem cubine ºi la al doilea!”, „Este incre-dibil! Dacã ºi al doilea va fi la felde bun ca acesta, nimic nu-þi vamai sta în cale!”, „Hehe, copilu’!Toþi publicãm un prim volum.Doar dacã îl publici ºi pe al doi-lea te vei confirma ca poet.”,„Sper sã nu aºtepþi, ca mine, zeceani, pentru a publica urmãtorulvolum.”, „Vocea ta este atât deautenticã ºi surprinzãtoare! Abiaaºtept sã publici al doilea vo-lum!” ªi iatã cum primul tãu mo-ment de „glorie” este umbrit deun posibil al doilea moment de„glorie”. ªi în timp ce-þi sorbi pa-harul de vin, începi sã-þi pui în-trebãri: când voi fi pregãtit sã trec

volume No. 2la al doilea volum? va mai existaun al doilea volum? talentul esteo chestie permanentã a ta sau seva pierde?

ªi din aceastã perspectivã, nu-mai, opera prima þi-a blocat aldoilea volum, deºi el nu existã încã.

Preocupãrile anxioase în ceeace priveºte conceperea celui de-al doilea volum sunt reale ºi re-cunoscute de orice poet care ale-ge calea aceasta. Dintr-o asem-nea situaþie poþi ieºi aparent ne-ºifonat, poezia ta nu-þi trãdeazãgrijile faþã de ea însãºi sau poþiceda presiunii, nemaipublicândniciodatã pentru cã nu te-ai ridi-cat la nivelul propriilor aºteptãri,sau poþi încerca sã disimulezi prinautoreferenþialitate ironicã. Aºaprocedeazã Sorin-Mihai Grad încel de-al doilea volum de versuri,Outsider [poerezii], publicat laºase ani distanþã de primul, Su-rogat, tot [poerezii] (Herg Be-net Publishers, 2010).

Matematician în cadrul Uni-versitãþii Tehnice din Chemnitz(Germania), autorul abordeazãfrontal acest subiect: capturareamuzelor, alãturi de care poþi sãfaci faþã propriilor aºteptãri ºiaºteptãrilor celor din jur vizavi denoua plachetã. Versurile din ac-tualul volum conþin o grãmadã deîntrebãri de natura celor iscate înmomentul lansãrii primului volum:va fi al doilea la fel de bun?¸eobligatoriu sã existe un al doileaca sã te numeºti poet?, ce fac înmomentul în care inspiraþia întâr-zie sã aparã? etc. Astfel cã poe-tul nostru ajunge sã scrie mai multdespre cum scrie poezie, trans-formând volumul într-un fel deterapie pentru sufletul lui ºi al al-tor poeþi adormiþi sub norul an-xietãþii. Este o abordare ineditã

spre resuscitatarea propriei vocipoetice.

Sorin-Mihai Grad nu este unoutsider în sensul românuluimutat în Germania, care priveºtedin afarã spectacolul mioritic ºisimte cã nu mai este integrat înpeisajul natal. El este outside-rul din propria poezie. Volumulde debut Surogat, odatã publi-cat, l-a expulzat. Nu autorul a ”re-curgitat” poezia, ea l-a dat afarãpe el. Aflat în situaþia de a-ºi con-firma statutul, de a continuaspectacolul poetic, el se va zba-te sã-ºi gãseascã identitatea caresã se afirme în cel de-al doileavolum. Spre exemplificare, estesuficient sã citãm câteva capetede poem: „criticii te încadreazãaiurea” (moneyfest yxist), „ima-gineazã-þi un ritm repetitiv/ bam-bing-bong-zbaeng/ ºi o vocesexy care-þi ºopteºte/ . e poetulmeu favorit .” (favorit), „poeþiide azi/ ar trebui sã-þi fim recu-noscãtori/ [...] chiar dacã ai ocu-

pat/ atâtea idei faine/ iar noi tre-buie sã ne zbatem/ ceva/ cape-tele” (gherasime), „când te tre-zeºti/ în cap cu un vers” (dis-cret), „când poeþii miaunã în jur/despre flori dureri iubiri gunoa-ie sânge/ variaþii cãutându-ºidisperate o temã/ de care sã nuse jeneze în vreo oglindã/ nicichiar cea din dosul pleoapelor”(capodopera de la pag. 23),„pânã la debut e simplu/ dacãnu te opreºti din scris/ te poe-meneºti/ cu poeme de-o carte/[...] ºi distracþia abia începe/ dacãnu-þi iese acum abandonul/ doarþi-ai satisfãcut damblaua/ veiavea de confirmat/ rãsturnat rãz-bunat desfiinþat escamotat/ ce-a fãcut opera prima” (bombar-damentând), „dacã tot nu potscrie nimic” (intoxicare volun-tarã), „versurile pe care le-amuitat/ între gând ºi hârtie” (frag-mentosane), „nu voi fi nicioda-tã/ cel mai important poet/ nicimãcar unul mare” (maximus),

„cãutând echilibrul/ dintre for-mã ºi mesaj/ m-am împotmolit în/textul ãsta” (echilibrâu) º.a.m.d.

Aºadar, autoreferenþialitate,ironie, joacã excesivã cu titlurileºi o idee care se intersecteazã cupreocupãrile multor poeþi, fac dinoutsiderul lui Sorin-Mihai Grado terapie pentru omul care îºidoreºte cu orice preþ sã se întoar-cã, a doua oarã, în braþele poezieisale. Dar a treia oarã?

Noche Crist - Cãlugariþele de la Sacre Coeur


Construit ca o alternati-vã la tratate serioase defolcloristicã ºi menit sã

atragã de partea domeniului câtmai mulþi studenþi cu intereseprofesionale sau private care seintersecteazã cu studiul culturiiinformale, volumul lui LynneMcNeill a beneficiat deja de oprimire pozitivã în cercurile aca-demice americane. Succesul s-adatorat fãrã îndoialã într-o maremãsurã acestui titlu rãsunãtor ºicomercial: „Folklore rules”. Ori-cât de atrãgãtor ar servi america-nilor ca etichetã de marketing, tra-ducerea lui în românã este dezar-mantã ºi ineficientã. Pe lângã fa-lia lingvisticã dintre cele douãlumi, este de luat în seamã ºi ceaculturalã, cãci la noi o carte cuun titlu atât de adolescentin ºihedonist ar trezi indubitabil omãrginitã atenþie intelectualã.

Profesor de folclor la Utah Sta-te University, McNeill este devo-tatã transfigurãrii disciplineidintr-un teren revolut al definiþii-lor complicate pornind de la fraþiiGrimm încoace într-un spaþiu în-sufleþit ºi captivant. Autoareareprezintã, astfel, poziþia con-stantã a folcloriºtilor americanianimaþi de câteva decenii pe re-novãri conceptuale ºi metodolo-gice, sub imboldul antropologieiculturale dezvoltatã în medii uni-versitare apropiate, precum ºiunui soi de activism social desubiect folcloric încurajat prinfonduri federale.

Având în vedere cã, în ciudapopularitãþii de care se bucurãdomeniul drept temã de conver-saþie cotidianã, folcloristica re-prezintã o tradiþie de cercetareîn doar câteva universitãþi dinStatele Unite, ghidul de faþã arsta mai degrabã la îndemâna unorstudenþi ataºaþi doar indirect ºimediat acesteia. Observaþia cumcã ni se întâmplã frecvent sãavem nevoie de o scurtã intro-ducere în folclor, fie cã suntemsimpli consumatori de culturãpublicã, fie studenþi înscriºi lacursuri implicând câte ceva dinteoria ºi metodologia disciplinei,întâlnite în introducerea cãrþii, sepoate aplica uºor ºi spaþiului ro-mânesc.

Ghidul lui McNeill este scrisîntr-un stil simplu ºi convingãtor,epurat de sofisticãri academice,dar cu trimiteri totuºi la unele de-finiþii ºi idei consacrate de pãrinþiiamericani ai folclorului, ºi þinteºteastfel sã-i dispenseze pe lectoriisãi de obligaþia consultãrii directe

cum sã te faci folcloristnnnnn IOANA REPCIUC

a unor lucrãri de mari dimensiuniºi cu distribuþie limitatã. Cititori-lor din afara tãrâmului academic,opusculul iniþiatic ar avea rolul dea-i convinge cã folclorul este multmai mult decât acel bun la înde-mâna tuturor, comun potpuriu rãs-tãlmãcit la infinit. O sursã clarã ºisimplã de informare i-ar putea(re)aduce de partea domeniului pecenzori ºi nemulþumiþi ºi ar putealimita din avânturile vulgarizãriiexcesive în numele binelui ºi bu-nului comun. Protocolul neafec-tat, direct ºi cu episoade umoristi-ce al apropierii de potenþialul citi-tor ajunge cumva sã se asemenecu cel al terapiei autoadministra-te, devenind un volum de „selfhelp” – ajutor de adminstrat rapidºi eficient în caz de… folclor.

Capitolele lucrãrii servesc deciadecvat acestei strategii de sim-plificare a disciplinei fãrã a riscaînsã trivializarea acesteia: „Ceeste folclorul?”, „Ce anume facfolcloriºtii?”, „Tipuri de folclor”,„Tipuri de grupuri folclorice”.Încã de la început, universitaraamericanã þine sã se asigure cã,oricât de generoase ar fi definiþii-le (americane) ale folclorului,câmpul sãu de cuprindere nu estenesfârºit: „Chiar dacã folclorulpoate avea legãturã cu orice, folc-lor nu poate fi orice” (p. 2). Fol-clorul reprezintã, deci, totalitateaculturii neoficiale care se regãseº-te peste tot în jurul nostru ºi pecare nu o învãþãm prin mijloaceformale, ci informale ºi în generalprin viu grai.

O consistentã listã cu elemen-tele care intrã sub observaþia fol-cloriºtilor, preluatã de la celebrulspecialist american Jan HaroldBrunvand, se încadreazã de ase-menea în aceastã laturã mai aca-demicã a lucrãrii. Astfel, folcloriº-tii clasificã folclorul în diverse ge-nuri, tipuri, clase, se întreabã asu-pra surselor acestuia, a cãilor detransmitere, evalueazã variaþiilesuferite de acesta în timp ºi spa-þiu, funcþia sau scopul produceriiºi colportãrii, semnificaþile expli-cite ºi implicite ale textelor folclo-rice. Gravitatea abstractizãrilor deacest gen este însã repede atenua-tã de exemple mai mult sau maipuþin reuºite, mici anecdote dinexperienþa personalã sau acade-micã a autoarei sau exemple intra-

te deja în jargonul disciplinei.În capitolul al treilea, intitulat

„Tipuri de folclor” se creioneazãºi mai clar aceastã strategie sim-plificatoare a lui McNeill. În lo-cul excesivelor clasificãri acade-mice (de tip cultura materialã ºispiritualã sau patrimoniu materi-al ºi imaterial), ea împarte folclo-rul în: „lucruri pe care le spunem”,„lucruri pe care le facem”, „lucruripe care le confecþionãm”, „lucruriîn care credem”.

Autoarea americanã încheiecapitolul despre activitatea spe-cificã folcloriºtilor, descrisã pelarg de la interviuri la analiza da-telor culese („Ce fac folcloriºtii”),cu un segment intitulat „ªi ce-icu asta?”. Anticipeazã astfel spi-ritul utilitarist al eventualilor sãicititori pregãtiþi sã subminezevaloarea practicã a informaþiilortocmai primite. Dar justificareapragmaticã propusã aici nu pareîndeajuns de convingãtoare.McNeill vede necesitatea culege-rii ºi conservãrii folclorului înstrânsã dependenþã cu specificulnivelului informal al culturii uneicomunitãþi. Folclorul ar salva ast-fel de la dispariþie, înmagazinândîn forme atenuate, artistice, sin-tetizate elemente ale culturii for-male abandonate. Argumentulfuncþionalitãþii este de asemenea

adus ca probã în procesul supra-vieþuirii oricãrui produs folcloric:„dacã folclorul circulã încã,atunci înseamnã cã este impor-tant”, „Dacã ar fi complet super-fluu, total irelevant pentru viaþaoamenilor, ar dispãrea pur ºi sim-plu” (p. 34).

În paralel cu asumarea sarciniide a genera o versiune mai conci-sã a unei epistemologii sinuoase,autoarea îºi doreºte, cu ajutorulacestui volum, sã le înlesneascãstudenþilor accesul la cercetareaetnograficã. Terenul este într-ade-vãr „lâna de aur” a antropologiei

ºi folcloristicii americane, cãreia ise sacrificã uneori fãrã regrete ci-tirea eficientã a datelor, complexi-tatea analizelor, tratarea istoricã ºicomparativã a fenomenelor deculturã popularã.

Capitolul final testeazã dinnou profitabilitatea pentru cititora asumãrii unei identitãþi de cãu-tãtor de folclor. Lynne McNeillsugereazã cã satisfacþia de a în-þelege codurile culturale ale lumiidin jur este o rãsplatã apreciabilãa familiarizãrii cu disciplina carac-terizatã pe scurt ºi memorabil:„Doar aminteºte-þi cã regulile debazã pe care folclorul le urmeazã:este adaptabil ºi este tradiþional”(p. 89). De menþionat cã, pentruautoarea de faþã, în concordanþãcu perspectiva generalã a folclo-risticii americane, termenul „tra-diþional” este departe de a însem-na „vechi”, care a rezistat probeitimpului. În viziunea americanãadaptatã vremurilor noi, „tradiþi-onal” înseamnã în fapt colportat,element aruncat în circuitul cul-tural al societãþii, indiferent dedurata lui de viaþã (p. 13).

Dotat cu aceastã viziune dininterior a universului uman, ca-pabil sã distingã ce-ºi transmitsemenii cu ajutorul mai multor lim-baje simbolice, înzestrat cu ve-leitãþi de psiholog fin, adaptabilla oameni ºi situaþii diverse, fol-cloristul, oricât de amator ar fi eldupã lectura acestui ghid, devi-ne un „supererou”, ne asigurãMcNeill în ultima notã de subsol(p. 90).

Concursul Naþional de Poezie „Constantin Nisipea-nu” este organizat de Editura Aius ºi se adreseazãcelor care nu au publicat pânã acum un volum de

versuri. Manuscrisele vor fi trimise pe adresa Editurii Aius întrei exemplare semnate cu un motto. Fiecare manuscris va fiînsoþit de un plic închis ce va purta acelaºi motto, iar în plicse vor gãsi numele ºi prenumele concurentului, data de naº-tere, adresa, numãrul de telefon, activitatea literarã ºi pre-miile obþinute la alte concursuri literare.

Manuscrisele vor fi trimise, pânã la data de 1 decembrie2017, pe adresa: Editura Aius, str. Paºcani nr. 9, Craiova,Judeþul Dolj, 200151. Rezultatul concursului se va afiºa pedata de 15 ianuarie 2018 pe site-ul editurii: www.aius.ro

Din juriul Concursului Naþional de Poezie „Constantin Ni-sipeanu” fac parte Nicolae Marinescu – directorul EdituriiAius, Petriºor Militaru – redactor-ºef al revistei „Mozaicul”ºi Maria Dinu – câºtigãtoarea celei de-a doua ediþii a acestuiconcurs.

Concursul Naþional de Poezie„Constantin Nisipeanu”, ediþia a III-a

Noche Crist - La þarã – România

Noche Crist - Georgetown Canal


rte

Dirijorul italian GianLuigi Zampieri, în ca-litatea sa de dirijor

permanent al Filarmonicii „Olte-nia”, continuã sã atragã atenþiaspecialiºtilor (ºi nu numai) princonsistenþa ºi diversitatea reper-toriului pe care ºi-a propus sã-labordeze de-a lungul stagiunii2016/2017 la pupitrul Simfonicu-lui craiovean. De la începutulactualului sezon muzical, dirijo-rul s-a dovedit un „interlocutor”deosebit de eficient în relaþia cumembrii orchestrei ºi corului Fi-larmonicii, impunându-se prinmodestia ºi simplitatea atitudi-nii scenice; a devenit parcã maiconºtient de rãspunderea pecare o poartã acum pe umerii lui.Pe bunã dreptate, susþinerea înfruntea Filarmonicii din Bãnie aunui numãr impresionant de con-certe, într-un interval atât descurt, poate fi socotitã, ea însãºi,o performanþã. Neobosit, aºacum am început sã-l percepem,Gian Luigi Zampieri continuãseria „surprizelor” repertoriale.

Ultimele trei seri muzicale pecare ni le-a oferit (10 februarie, 3ºi 10 martie 2017) au avut dreptnumitor comun muzica vocalã(soliºti, cor). În prima searã, amascultat-o pentru prima oarã laCraiova pe soprana de coloratu-rã Gina Gloria Tronel (masteran-dã a Universitãþii Naþionale deMuzicã din Bucureºti) cântândde o manierã entuziasmantã (sen-zaþionalã în registrele acut ºi su-

Gian Luigi Zampieri, la pupitrul Filarmoniciipra-acut) arii de W.A. Mozart,A. Thomas (din opera „Mig-non”), J. Offenbach (din „Poves-tirile lui Hoffmann”), L. Delibes(din „Lakmé”) ºi valsul „Voci deprimãvarã” de J. Strauss-fiul. Înacelaºi concert, Gian Luigi Zam-pieri ne-a oferit în versuri inter-pretative de þinutã indubitabilãspumoasa muzicã a uverturiioperei „Coþofana hoaþã” de G.Rossini ºi Simfonia nr. 1, „a Pri-mãverii”, de R. Schumann, mo-mente concludente pentru cali-tãþile dirijorului ºi ale orchestrei.

A doua searã ne-a readus înprim-plan muzica a doi compozi-tori „de forþã” ai barocului ita-lian ºi clasicismului muzical vie-nez: A. Vivaldi ºi W.A. Mozart.Paginã vocal-simfonicã de rele-vanþã incontestabilã, „Gloria” luiVivaldi, bazatã pe un text religios,în limba latinã, a pus în valoareun ansamblu constituit din douãvoci soliste, soprana Irina Ior-dãchescu ºi mezzosoprana Clau-dia Codreanu, orchestra ºi cora-la academicã ale Filarmonicii (corpregãtit de dirijorul ManuelaEnache), impresionând audito-riul prin solemnitatea ºi grandoa-rea fluxului sonor; ansamblul, înîntregul sãu, ºi dirijorul au „ofi-ciat”, cum se cuvine, de o mani-erã profesionalã, un magnificspectacol de... sunete. Din crea-þia solarului compozitor nãscutla Salzburg, Gian Luigi Zampieria inclus în programul serii Sim-fonia nr. 38, „Praga” ºi Concer-

tul în Do major pentru oboi ºiorchestrã, cu Ludovic ArminCora la pupitrul solistic. Pildui-tor prin firescul abordãrii inter-pretative, dirijorul a urmãrit sãpunã la punct acordajul dintrecorzi ºi suflãtori (al suflãtorilor,în „intimitatea” lor), sã cizelezeamãnuntul în strânsã conexiunecu permanenta preocupare pen-tru soliditatea arhitecturii sono-re. Gian Luigi Zampieri a condusinstrumentiºtii cu nonºalanþaartistului experimentat, pe deplin„ancorat” în tainele artei dirijo-rale. Oboistul Ludovic ArminCora, cu vastã experienþã simfo-nicã ºi de operã, ca instrumen-tist al diferitelor ansambluri dinEuropa, America de Sud, Asia,ne-a oferit plãcuta „surprizã” dea-l asculta cântând lucrarea mo-zartianã cu vãditã plãcere, eta-lându-ºi frumuseþea sunetuluioboiului sãu; a izbutit sã facã oexcelentã propagandã instru-

mentului pe care-l mânuieºte caun mare virtuoz.

A treia searã s-a „consumat”printr-o fascinantã „cãlãtorie” înlumea muzicalã a marelui cantorde la Leipzig, propunându-ne ocapodoperã a muzicii vocal-sim-fonice, „Magnificat”, ºi trei tran-scripþii semnate de RiccardoNielsen (Ciaccona în Re minorpentru vioarã solo) ºi Gian LuigiZampieri (coral dintr-o cantatã,arie din oratoriul „Matthäus-Pas-sion”). Johann Sebastian Bach,considerat de muzicologi dreptcel mai mare compozitor al tutu-ror timpurilor, reprezintã pentrumelomanii de pretutindeni unpisc, un geniu al barocului muzi-cal. Ca urmare, orice reîntâlnirecu muzica acestui monstru sa-cru al culturii mondiale se con-stituie într-un veritabil eveni-ment artistic. Aºa s-a întâmplatºi de aceastã datã; Gian LuigiZampieri a construit sonoritãþi de

catedralã, interpretând impunã-toarea muzicã a Magnificat-uluiîn cel mai autentic spirit al cân-tului protestant. Cvartetul solis-tic, format din Stanca-MariaManoleanu (sopranã), SoranaNegrea (mezzosopranã), IonuþBoancheº (tenor) ºi CristianMircea Ruja (bariton), coralaacademicã a Filarmonicii (maes-tru de cor Pavel ªopov) ºi Sim-fonicul craiovean (la orgã, Cori-na Stãnescu) au dovedit faptulcã muzica marelui compozitorgerman le este „la-ndemânã” ºicã discursul bachian nu le puneniciun fel de probleme tehnico-interpretative. O plãcutã impre-sie ne-au produs, prin interven-þiile lor solistice, violoniºtii Ga-briel Niþã ºi Roxana Iliuþã, violis-tul Titu Curteanu ºi violoncelis-tul Mircea Suchici (în Ciacconaîn Re minor, grupul Concertino),precum ºi trompetistul DavidCotoi (în cele douã piese solisti-ce ce i-au fost rezervate); de unsolo extins a avut parte GabrielNiþã, care în postura concertma-estrului a acoperit cu brio parti-tura violinei soliste (aria dinMatthäus-Passion).

Autoritate, concizie, darul dea crea o puternicã impresie emo-þionalã – iatã câteva însuºiriale lui Gian Luigi Zampieri, înfã-þiºate ºi de aceastã datã în chipmagistral.

nnnnn Geo Fabian

Sau, cel puþin, aºa neimaginãm. Iar EugenIonescu aºa constru-

ieºte dramatic Scaunele, într-oproiecþie cu final oratoric. Regi-zorul Alexandru Boureanu vor-bea, în prezentarea spectacolu-lui pus în scenã la Teatrul Arieldin Râmnicu Vâlcea, despre sim-boluri biblice: „Lumea circuluiexistenþial ionescian este presã-ratã de semiologie biblicã precumun potop care înconjoarã locuin-þa, cele 12 uºi sau, cele desprecare vorbesc personajele noas-tre, în numãr recomandat de au-tor de exact 40…”

Putem spune cã Bãtrânul ºiBãtrâna sunt cuplul Iona, nau-fragiaþi în burta destinului, înoceanul timpului, iar autorulscrie ultimul capitol al Cãrþii. Unfel de poveste despre Adam ºiEva a rebours. Iar AlexandruBoureanu mizeazã totul pe astaºi are în vedere ideea de teatruîn teatru. O fericitã alegere atâtatimp cât actorii sunt un cuplu ºiîn viaþa realã, ba încã unul depeste treizeci de ani.

Scaunele nu sunt cele de pescenã, sunt cele din salã. Alinia-te, întreþesute, clasic, pentru vi-zibilitate, cochete, sunt, uºor,uºor, ocupate de invitaþii celordoi bãtrâni. Scena reprezintãpartea intimã a locuinþei lor. Iarºiragul de becuri de scenã alcã-tuieºte pragul magic dintre pro-fan ºi sacru, într-o scenografiesemnatã de Francesca Cioancã.

Camelia ºi Dan Constantinsunt plasaþi la mesele de machiaj,în faþa oglinzilor magic luminate.

Pe negândite ei gliseazã de laactori spre personaje. AlexandruBoureanu ºi-a exprimat regretulde a nu fi înregistrat procesul deconstruire a spectacolului, tamanpentru felul în care cei doi actori

ºi-au asumat felul de a-ºi trans-pune relaþia unui parteneriatexemplar într-o colaborare sce-nicã. Iar asta se ghiceºte din fe-lul în care ei se simt în rol, sesimt unul pe altul ºi transformãdezinvoltura histrionicã în auten-ticitatea unei vieþi în care ne pu-tem sau ne vom recunoaºte, laun moment dat, fiecare.

Într-o modernitate tot mai pru-dentã în exprimare, personajele luiEugen Ionescu devin, paradoxal,poate, nici desuete, nici ridicole,pur ºi simplu ne oferã esenþa du-ratei unei intimitãþi. Este acolo,vizibil pe scena Teatrului Ariel,codul propriu unui cuplu.

„Vai! ce savant eºti, ce talen-tat eºti, puiºor! Puteai s-ajungipreºedinte ºef, rege ºef, sauchiar doctor ºef, mareºal ºef,numai sã fi vrut, sã fi avut ºi tu- un dram de ambiþie în viaþã...”

Poþi folosi o cheie ironicã darpoþi vedea în aceste cuvinte, cerevin ca un laitmotiv, amesteculde duioºie, de regret (mai multpentru celalalt), de dragoste.Dacã Dan Constantin îºi asumãpostura ludicã, mai aproape decopilãria inventivã, CameliaConstantin este, ceea ce nu seschimbã cu epocile, soþia-mamã.Oricât se joacã ea (ºi actriþa estedinamicã, inventeazã ºi are unritm mai susþinut al mimicii) pefond se ajunge la a-i susþine, lui,capul în poalã.

Ei reiau, zi de zi, aceeaºi suc-cesiune de gesturi ºi vorbe, con-ºtient ºi cu abandon jocului.

Este fermecãtoare scena încare cei doi actori se joacã de-amimarea lunii februarie. Dan Con-stantin face, în general, un rol

extraordinar, dar în aceste momen-te este chiar de mare impact. Apoiludicul gliseazã spre melancolie.Însoþitã de ironie la început, apoitot mai clarã, mai densã.

Când ea îl roagã sã spunã „po-vestea aia” e ca un recurs lavechi legende biblice, ca o tre-cere în revistã a istoriei lumii.„Atunci am rîs...” este explicaþiaei pentru aceastã cerere. Estedespre trecut dar este, în primulrând avertizoare de viitor.

Orice urmã de indoialã asu-pra interesului de a asculta dinnou povestea este risipitã cuseninãtate.

„- Puiule, eu nu mã plictisescdeloc... E viaþa ta... pentru mineviaþa ta e pasionantã.

- O ºtii pe dinafarã.- Dar uit imediat totul... în fie-

care searã sufletul meu e proas-pãt... Da, puiule, de-asta iau pur-

gative... pentru tine, puiºor, înfiecare searã sînt ca nouã...“

Este o Carte a Cântãrilor pen-tru sfârºit. Inedit ºi felul în careo alintã el: Semi-ramida, cu dis-tincþia, ce poate schimba sensul,între silabe.

Pentru cã apoi, chiar dacã îneconomia piesei mai e destultimp, povestea capãtã tot maiclar caracterul inevitabilului. Totjocul acela cu invitaþii, nevãzuþidar atât de credibili, e ca o core-grafie minuþioasã, care sã punãîn valoare detalii pe care fiecaresã le recunoascã la un momentdat. Sã încânte ºi sã anesteziezereceptorii. Conºtienþi cã sfârºi-tul se apropie inexorabil, oame-nii se lasã captivaþi de ceea ce leoferã arta.

Pe nesimþite scena devine totmai modestã, se duce tot ce erastrãlucire ºi suflul scade. De la

la sfârºit va fi cuvântul bun început anunþatul discurs laOratorului, ales a transmite me-sajul Bãtrânului, repetat mereuca o promisiune, ca un legãmântsacru, creeazã o stare de aºtep-tare care îºi produce efectul înfiecare spectator dupã propria sastructurã ºi dupã propriul sãubagaj cultural. Sfârºitul în apã alpiesei, focul din scena montãriiTeatrului Ariel, par a trece peplan secund, atenþia tuturor este,pânã la paroxism, direcþionatãspre Orator.

Eugen Ionescu propune su-netele ininteligibile ale unui mut,ca un dramatic rãspuns.

Tãcerea ca deziluzie faþã deaºteptãri, pe scenã, are meritulesenþial de a readuce într-o clipãatenþia tot spre oameni. Fusese-rã uitaþi cu gândul la Orator. Dar,de fapt, oamenii sunt cheia.

La sfârºit va fi cuvântul. Denu-l desluºim, e din pricinã deBabilon.

nnnnn Marius Dobrin

Foto: Lucian Irimescu


*lui Ghassan Khoury

Ni se întâmpla sã ne ghemuim în faþalucarnei ca sã întrezãrim fragmente alelui Dumnezeusã-l îmbiem sã se întindã alãturi de noipe gazon cu braþele sale interminabile ºicu unghiurile genunchilor lui deculoarea creteisã-l strigãm pânã la cometeca sã revinã în iarba obiºnuitãîn animal familiarsã nu tresarã când tatal taie lemnele încoºaresã îngheþe în rugãciunile noastreDumnezeu fãrã panaº, fãrã urmaºidã un robinet pãsãriloro stropitoare cimitirului

*lui Elisabeth Grate

moartãMama semãna cu teiul din piaþãCu lemnul mesei pe care scrisesechipurile noastrecu buturuga ce nu asuda nici nu seplângea din cauza fumuluiMoartãÎncepu sã ne ocoleascãÎntorcea spatele la lunã la lucarnãMai puþin moartãÎi zicea lunii pâine coaptã între douãpietreO lunã nu umple cãpistereaNu astupã crãpãturile ligheanuluiNu mãturã frimiturile certurilorNu reparã scaunelenu poate sã lungeascã coada rânduniciiLuna spunea ea era mai lunã pe vremeacând trãiaVulpile ce o recunoºteau dupã miros îºiconteneau chibriturileMoartã mama fu orânduitã în trei gropi

*lui Josyane Savigneau

Mamã ce nu aveai încredere decât înceea ce miºca:noapteavântulfluviulºi nu ierbii culcateumilinþa ei e prefãcutãiar umiditatea-i fiori de spaimã deinsecte sfioasenoaptea venitãînchideai aerul dinprejurul nostru ºiîncredinþai cheia lupuluiomul ºi arborele cãþãrat în capu-i nu vortrece dincolo de coaja tasã-l poarte lumânare din duminicafloriilor dacã asta i-e vrereasã-l facã sã creascã pânã la nori ca sãdezierbeze cerul de stelele buruieniun frasin va fi totdeauna un frasinoleaceu din tata-n fiucu veºmânt de om sãrmanlinþoliu purtat din timpul vieþiiun arbore nu-i un fiu

Cititul risipeºte cuvintele ºi face sã deapeste vigilenþaca laptele-n focObiºnuia sã spunã mamaCioplind creioane din lemn de chiparos

ªi cum cãrþi nu aveam citeam înintenþiile eiconvinºi cã ne va pãrãsi la încheieturasomnuluide îndatã ce îi vor creºte copiii proveniþidoar din eane va pãrãside îndatã ce vor fi mãturate temerilenoastre sub masãadunate frimiturile marii ei osteneliºi încãlþãrile noastre ordonate înordinea mãrimii ca niºte ºcolari

7 poemeascultãtorine va pãrãsi fãrã sã se îndepãrteze de noiCusutã-n al ei giulgiucu copiii din pântec preschimbaþi înpietre

Eram ºapte pe vremuri de vehemenþã ºide promiscuitateCinci copii ºi doi platani cu braþe scurtateCea dintâia zãpadã cãdea pe frunteamameiîi uda ºorþul cu nuci seci ºi cu strigãteMama îºi þinea necazurile în palmã sisufla peste ele

Profita cã dormim ca sã mute munteledin faþa ferestreiNe oferea puþinã planetã ºi înstrãinareDeplasa muntele dar nu ºi vântulMama nu cunoºtea numele vântului nicivârtoºenia luiMâinile-i învãþate cu furca cu sãpãligasãpau fãrã-ncetareaceeaºi brazdãde la gâtul ei ºi pânã la gardul dinsprecâmptrãgând fluviul de cãpãstru ca sã-l legela calîn picioare de nechezatul lui

*lui Marilyne Hacker

Aceea ajunsã movilã de lucruri fãrãtrebuinþã cunoaºte caleacunoaºte calul de povarã în veºmintede duminicã legat la zgomotul roþilorîntr-o zi ca aceasta nu se spintecãpãmântul ºi pãsãrile nu vor alege grâulde neghinãoamenii au dat bineþe apoi au cositºi-au ridicat pãlãriile apoi au cositSeptembrie nu încuviinþeazã milascara nerãbdãtoare este rezematã dezidul pãtululuiploia prevãzutã înaintea însãmânþãrii vauda grâulva rugini grapa înfiptã în cea din urmãbrazdãbraþele sunt de trebuinþã la ridicareasacilor pe spatele aeruluifurcile în doliu refuzã sã munceascã

*lui Andrei Makine

Au sãrat zãpada sãrat mielul ospãþuluinegruau pus cupa pe acoperiº pentru obolulluniiau închis apa ºi copilul ce împroºcauzidurilecu strigãtele lor

Au adunat-o într-o pânzã zgrunþuroasãca salinele mamelor sãraceau dus-o pe umeri cu miasme de cafea ºicardamon prizat de îngeriau reunit-o

Au traversat un deºert douã stepe treidune ºi o vale atât de strâmptã încât eracât pe ce s-o rãstoarneapoi fu îngropatã de-a curmeziºul acolounde pulsul pãmântului nu mai batela un jet de hohote de plâns dinbucãtãria-isub roºcovul nemângâiatcu albia roºie de ablaþiunimieunatul alb al pisicii

O fãcurã sã zboare la fel de sus ca oturmã de capredin Mesopotamiamai sus de zmeeo uitarã

* lui André Brincourt

Când iarna îºi va fi stors ultimul norTe vom regãsi pe acelaºi pragchemându-þi copiiipe care i-ai avut cu un smochin întrecere cu picioarecornoaseRãzboiul de uzurã care te opune demultã vremearborilor superiori nu explicã temerea taNici lacrimile ce îþi înceþoºazã vedereageamurilorCum sã fac sã admiþi cã nu ai fost decâtlocde trecere pentru o sevã eruptivãSorã a arborilor plini de fantezie cedispar odatã la doi aniRevenind cu câte un cuib sub fiecaresubþioarãuitând de marea-þi obosealãºi cã întunericul þi se caþãrã în spate casã atingãnoaptea

*lui May Ménassa

Am fost învãþaþi sã ne temem de voci cestrãpungzãpada la datã fixã

cã sã ne vorbeascã de la stânga ladreaptaca ºi cum am fi venit din partea

nnnnn VÉNUS KHOURY-GHATA

întunecatã a pãmântuluide la coada alfabetului

ca ºi cum zidurile noastre ar trebui sãadãposteascã exteriorulsã apere interesele friguluisã protejeze spaþiul gol de celînveºmântat de salpetru.

De nerecunoscut erau chipurileanotimpurilor cese înghesuiau la geamurile noastre.Se credeau captive ale oglinzilornoastreSpectatoare ale teatrului nostru mut.

Le aruncam hainele noastre vechile dãdeam resturile meselor noastreevaporate.

Totul nu era decât panaº ºi prefãcãtoriecasa era în trompe-l’oeilgrinzile-i reflex al felinarelorºi castanul repeta mereu acelaºi text cufaþa spre vântacest sufleur.

Impresie de decãdere aºternutã pelenjeria îngãlbenitãa mameipe discursul exaltat al tatãlui ce dialogacu Dumnezeuprin lucarnã.

Traducere din limba francezã:Denisa Crãciun

Poetã ºi romancierã francezã de origine libanezã care a primit numeroase premii literare, dintre care Marele Premiu de poezie al Socie-tãþii Oamenilor de Litere, în 1993, apoi Marele Premiu de poezie al

Academiei Franceze, pentru ansamblul operei poetice, în 2003 ºi în 2011, deasemenea pentru ansamblul operei sale, i s-a atribuit premiul Goncourt.

Vénus Khoury-Ghata s-a nãscut în Liban, într-o localitate din apropiereaBeirutului, în anul 1937. Tatãl sau era un fost cãlugar devenit militar dupã ce,timp de câþiva ani, lucrase ca interpret la Înaltul Comisariat. El le va transmi-te copiilor limba franceza. Mama sa, þãrancã de origine, venea din Bcharré,oraºul natal al marelui poet ºi pictor Khalil Gibran (1883-1931), situat înmunþi, în nordul þãrii. Victor, fratele mai mare, ce scria poeme, pleacã înFranþa pentru a se face cunoscut; se întoarce dupã doi ani fãrã a fi publicatnimic ºi dependent de droguri. Pentru a-l pedepsi, tatãl îl interneazã într-unazil psihiatric unde i se face o lobotomie. Fãrã îndoialã, aceastã împrejurareo va determina pe Vénus sã scrie, scrisul devenind pentru ea un fel dedatorie faþã de acest frate ireversibil mutilat.

Dupã studii filologice, devine jurnalistã ºi publicã volumele de poezieChipuri neterminate, la Beyrouth ºi Pãmânturi stãtãtoare, la editura Se-ghers din Paris. În 1972 se cãsãtoreºte cu omul de ºtiinþã francez JeanGhata, specialist în ritmurile biologice. Fiica lor Yasmine Ghata - romancierãde mare succes în Franþa, venea pe lume odata cu izbucnirea în Liban arãzboiului civil ce a devastat aceastã þarã timp de cincisprezece ani ºi a fãcutpeste o sutã de mii de victime. Vénus trãieste de atunci la Paris, colaboreazãla revista Europe ºi are legãturi de prietenie cu numeroºi poeþi.

Cuvintele erau lupi (Les mots étaient des loups, Gallimard, Paris, 2016,prefaþã de Pierre Brunel) se intituleazã cel mai recent volum de poezie,despre care, în vara aceasta la festivalul de la Sete, poeta bilingvã spunea cãs-a nãscut dintr-o percepþie personalã a limbii franceze. În limba francezã

cuvintele sunt «lupi», ele sunt aprige, crude, tãioase, faþã de cuvintelelimbii arabe, limbã duioasã, încãrcatã de o multitudine de imagini ºi de

nuanþe: «Cuvintele spune ea erau lupi/ se aliniau pe creste ca sãpovesteascã lunii greutatea vântului de a escalada coas-

ta/ îndestularea turmelor/ ºi miºcãrile haotice alenorilor transhumanþi// Îºi puneau furia la picioare-

le ei pe când ea întorcea filele cãrþii neagre a nop-þii adormeau în elucubraþiile paginilor ce vor-

beau de o þara cu auritã foaie unde somnulcade-n fântâni cu suita sa de stele cu tur-

ban/ lupii nu cunoºteau Orientul». Încontinuare, vã prezentãm 7 Poeme,

fãrã titlu, din volumul Cuvinteleerau lupi.


Imediat dupã ce Felicia Gri-gorescu1 m-a invitat sãvorbesc la lansarea cãrþii

Dada în direct, am ºi început sãcaut informaþii suplimentare de-spre autorul ei, Petre Rãileanu, ºidespre activitatea sa literarã.ªtiam cã trãieºte de mai mulþi aniîn Franþa, cã a fost coleg de re-dacþie o perioadã de timp, printrealþii, cu Dinu Flãmând ºi cu Ma-tei Viºniec la Radio France In-ternationale, precum ºi cã lucra-rea mai sus menþionatã a fost pre-zentatã la Salonul Internaþionalal Cãrþii de la Paris. Normal, amcãutat în primul rând diverse opi-nii critice despre activitatea lite-rarã a lui Petre Rãileanu, dar i-amtelefonat ºi criticului literar ºipoetului Ion Pop, prieten ºi, tot-odatã, fost coleg de facultate,care a tipãrit de-a lungul timpuluicâteva tratate importante despreavangarda literarã româneascã.Aºa cum, de altfel, mã aºteptam,Ion Pop mi-a vorbit în termeni elo-gioºi despre Petre Rãileanu ºimi-a spus, cã la rândul lui, a pu-blicat o cronicã la Dada în directîn revista Steaua.

În aceastã etapã de informaream dat peste un interviu acordatîn urmã cu ceva ani de Petre Rãi-leanu postului de naþional de ra-dio, România Actualitãþi. Astfel,am avut plãcerea sã descopãr cãeste un bun povestitor, care areputerea de a-l face pe ascultãtorsã-i urmãreascã ºirul destãinuiri-lor cu interes, dar ºi cã s-a nãs-cut în Brãila, oraº cosmopolit, culocuitori de mai multe naþionali-tãþi, cu Dunãrea care trezea do-rinþa plecãrilor spre alte zãri, cuamintirea prezenþei în oraº a luiIlarie Voronca ºi a lui Panait Is-trati, dar ºi a sculptorului NicãPetre. Apoi cã a plecat într-o pri-mã etapã la Bucureºti, pentru stu-dii universitare de filologie, ºi în1992 în Franþa, pentru studii demasterat. Acolo a simþit cã a datpeste un mediu familiar (doar cul-tura româneascã s-a format subinfluenþa culturii franceze) ºi ahotãrât sã se stabileascã la Paris,ºi, astfel, sã i se realizeze visul dea trãi într-o societate care nu acunoscut fracturi sociale ºi poli-tice, aºa cum s-a întâmplat în es-tul Europei. Ca lucrare de maste-rat a ales sã scrie despre scriitoriiºi artiºtii români de avangardã ºirelaþia lor cu avangarda interna-þionalã. Aceastã zonã literarã acontinuat sã-l preocupe în moddeosebit ºi dupã încheierea stu-diilor la Universitatea SorbonneNouvelle.

Cartea de faþã realizeazã exactce vrea sã spunã ºi titlul: o re-constituire a istoriei miºcãriiDada, ca o transmisie în direct,pe baza însemnãrilor lui TristanTzara, apãrute în publicaþiileDada, completate cu notaþiile al-tor participanþi, ca de pildã a ger-manului Hugo Ball, ºi mai târziucu cele ale lui Henri Béhar, reali-zatorul ediþiei de Opere comple-te ale lui Tzara. Se cunoaºte exactdata apariþiei dadaismului: 5 fe-bruarie 1916, în vechiul centru aloraºului Zürich. Hugo Ball, poetgerman refugiat în Elveþia dincauza rãzboiului, transforma osalã în cabaret artistic dupã mo-delul epocii. Noul cabaret se vanumi Voltaire. La început vor fireprezentaþii de revistã, cu dan-suri ºi cântece, dar lucrurile sevor schimba radical odatã cu im-plicarea lui Tristan Tzara ºi Mar-

o reconstituire a istoriei miºcãrii Dada

cel Iancu în desfãºurarea spec-tacolelor. Aceºtia, de altfel, auapãrut la Cabaretul Voltaire la pri-mul spectacol din 15 februarie1916. Sosirea lor se datoreazãhazardului, ca de altfel ºi naºte-rea dadaismului, aºa cum subli-niazã, la începutul studiului, Pe-tre Raileanu. Despre aceastã pe-rioadã Tzara a scris în revistaDada, în anul 1919, trei croniciextrem de concentrate. Lucrareade faþã le reproduce, alãturi deafiºul primei seri de la CabaretulVoltaire. Textele lui Tzara oferãinformaþii preþioase despre inter-preþii ºi genurile artistice în careaceºtia s-au manifestat în spec-tacole care erau, aºa cum remar-cã autorul cãrþii de faþã, o „fuziu-ne a mai multor contrarii, gust ºiprost gust, artã înaltã ºi bâlcipopular, sacru ºi profan”. „Avândîn vedere poziþia centralã a luiTristan Tzara în toate fazele miº-cãrii Dada, scrierile citate au ca-racterul unei veritabile transmi-siuni în direct pline de miºcare,sunet, culoare”. Dar pentru cacititorul sã poatã urmãri mai binesuccesiunea evenimentelor con-semnate în scris de Tzara, PetreRaileanu vine cu comentarii ºiexplicaþii pertinente, favorizândînþelegerea acestora.

Informaþiile sunt completatecu prezentarea diverselor formede expresie inventate de dadaiºtisau preluate de la alte grupãriavangardiste. Sunt descrise perând: „poemul simultan”, inven-þie a lui Tzara, a cãrei paternitatea apãrat-o cu mare îndârjire, „po-emul bruitist”, invenþie futuristãdar a cãrei paternitate n-a fostacceptatã de Tzara, „poemul sta-tic”, „poezia foneticã ºi poeziafãrã cuvinte” (invenþia lui HugoBall) ºi „poemele negre” culesede Tzara din cãrþi de cãlãtorie ºidin scrierile misionarilor occiden-tali. Toate acestea contribuie latendinþa de radicalizare a mijloa-celor de expresie.

Un capitol aparte este rezer-vat stabilirii paternitãþii cuvântu-lui Dada. Pentru mine care, în-tr-un trecut mai îndepãrtat, cândprograma ºcolarã în liceu propu-nea studierea literaturii române însuccesiunea cronologicã a cu-rentelor ºi a scriitorilor, iar la lec-þia despre curentele de avangar-dã susþineam cu toatã convinge-rea cã paternitatea cuvântuluidada îi aparþine doar lui TristanTzara, descoperit din întâmplarede acesta într-un dicþionar La-rousse, punerea sub semnul în-doielii a acestei paternitãþi m-aincitat sã urmãresc cu toatã aten-þia succesiunea punctelor de ve-dere ale protagoniºtilor disputei.Primul care a aruncat o uºoarãumbrã de neîncredere este însuºiTzara. În iunie 1916, el spunea:„Un cuvânt se nãscu, nu se ºtiecum DADA...”. Dar în 1921 revi-ne, scriindu-i lui Marcel Du-champ cã, rãsfoind dicþionarul încãutarea unui cuvânt, o mânãverde a desemnat chiar cuvântulDada, ºi, în acea clipã, alegerealui era fãcutã. Pentru ca, un anmai târziu, când Andre Breton îicontestã paternitatea cuvântului,el sã rãspundã ferm: „eu am gãsitdin întâmplare cuvântul Dada”.

Dar contestaþia nu s-a limitatla pãrintele suprarealismului, ci aumai fost ºi alþii care au revendi-cat meritul descoperirii cuvântu-lui Dada. Opiniile fiecãrui solici-tant la paternitatea cuvântuluisunt însoþite de comentarii aleautorului cãrþii, în final Petre Rai-leanu încheind discuþia cu o ipo-tezã plauzibilã: „Dada este rodulunei cãutãri colective”. Dar imediat,autorul adaugã: „Tzara este cel cã-ruia cuvântul i-a vorbit mai multdecât celorlalþi ºi în orice caz lui ise datoreazã notorietatea interna-þionalã a termenului ºi a miºcãrii”.

Cu toate acestea, cartea luiPetre Rãileanu nu se reduce laprezentarea în direct a ceea ce aufãcut poeþii ºi artiºtii dadaiºti timp

de ºase luni cât a existat Cabare-tul Voltaire. Cuprinsul este multmai bogat ºi variat tematic. Des-coperim un foarte util glosar denume al principalilor protagoniºtiai insurecþiei dadaiste, precum ºilista publicaþiilor care s-au înscrisîn orbita miºcãrii iniþiate deTristan Tzara. Apoi se prezintã ºialte materiale ce conþin extinderispre ceea ce s-a întâmplat cuDada dupã spargerea grupului dela Zurich ºi dizolvarea acestuiaîn suprarealism, mergând multmai departe, spre anul 1963, cândTzara a acordat un ultim interviuîn care a spus în pur stil dadaistcã „dada este un microb virgin”,deci miºcarea sa artisticã esteperenã. Mai sunt prezentaþi însecvenþe separate doi artiºti nãs-cuþi în România, Arthur Segal ºiMarcel Iancu, dar ºi „un dadaistde ultimã orã”, Constantin Brân-cuºi. Este de reþinut ºi bine se-lectata ilustraþie a cãrþii, care vineîn sprijinul reconstituirilor întâm-plãrilor de la Cabaretul Voltaire.

Din schiþa de portret pe carePetre Rãileanu i-o face lui Tzaraîn ultimul capitol al cãrþii am reþi-nut câteva trãsãturi care explicãoarecum traseul excepþional alvieþii bãiatului din Moineºti, penume Samuel Rosenstock, plecatla 20 de ani în plin rãzboi în liniº-tita Elveþie ºi pentru a scãpa derãzboi, ºi care devine liderul uneimiºcãri artistice care a dinamitatceea ce se înþelegea de secole prinartã. Astfel: „A avut capacitateade a se construi atat în literaturãcât ºi în viaþã.” Vezi alegerea pse-udonimelor. „Personalitatea luiTristan Tzara este o realitate deordinul nisipurilor miºcãtoare:l-a caracterizat: instabilitatea, mo-bilitatea, miºcarea perpetuã.” „Deasemenea: voinþa de a domina.Fotografiile îl aratã întotdeaunagrav, cu trãsãturi închise, mascãenigmaticã.” „Indiferenþa activãa fost facultatea pe care o deþineîn gradul cel mai înalt. A avut

puterea de a se detaºa de ideilelui cele mai dragi îndatã ce suntasimilate de altcineva.” „Sponta-neitatea oralã: a fost pentru el si-nonimã cu libertatea. Manifeste-le, poeziile sunt concepute pen-tru a fi spuse, strigate pe scenã.Gândirea se naºte în gurã.”

Apariþia cãrþii publicate de Pe-tre Rãileanu sub titlul Dada îndirect coincide cu anul centena-rului miºcãrii dadaiste. Este unprilej nimerit de a aduce în actua-litate un moment important dinistoria literaturii ºi artei modeme,moment la care literaþi ºi artiºti dinRomânia au fost protagoniºti prin-cipali. Lucrarea este scrisã atrac-tiv ºi dinamic, fiind într-o perma-nentã comunicare cu cititorul.

nnnnn Gheorghe Ghiorghiade

1 Muzeograf la Muzeul JudeþeanSatu Mare, organizator al primei edi-þii a Bienalei culturii evreieºti dinRomânia. Evreii din România în pa-trimoniul cultural naþional ºi inter-naþional, 13-14 octombrie 2016, SatuMare. În cadrul acestei manifestãri aavut loc ºi lansarea cãrþii Dada îndirect de Petre Rãileanu. Au vorbitdepsre carte: Dan Mircea Cipariu ºiGheorghe Gheorghiade.

Gheorghe Ghiorghiade, Dan Mircea Cipariu, Petre Rãileanu


„E o luptã întresuferinþa mea ºi mine.”

Ilarie Voronca,Jurnalul sinuciderii

În cronica pe care o face larecentul apãrut Jurnal alsinuciderii1 al lui Ilarie

Voronca (1903-1946), Bogdan-Alexandru Stãnescu spune chiardin primele rânduri cã este vorbade un „marginal”. Or, el poate ficonsiderat marginal, în mãsura încare orice avangardist româneste, în fond, un marginal. Avan-garda, prin natura ei, este un fe-nomen marginal, în sensul cãîntotdeauna au existat anumitegrupuri, nu foarte numeroase,care au promovat principiileavangardei, dar influenþa ei înarta ºi literatura occidentalã estevizibilã ºi astãzi. Ilarie Voronca,de exemplu, se bucurã din plinde aprecierea avangardiºtilor ro-mâni, este împreunã cu Braunerco-fondator al celebrei reviste deavangardã 75 HP (reeditatã înFranþa în variantã facsimil cu oprefaþã edificatoare semantã deMarina Vanci-Perahim), iar volu-mele sale sunt ilustrate de artiºti

nnnnn PETRIªOR MILITARU

aºteptând-o pe Rovena saumanualul sinuciderii perfecte

precum Constantin Brâncuºi(Plante ºi animale, 1929), VictorBrauner (Restriºti, 1923; Brãþa-ra nopþilor, 1929), M. H. Maxy(Zodiac, 1930) sau Marc Chagall(Ulise, 1928).

Dintre portretele pe care i le-aufãcut colegii avangardiºti, cel allui Geo Bogza este primul care îmivine în minte: „Între toþi ce-i erauîn preajmã ºi al cãror nume s-aimpus în epocã ºi mai apoi, Vo-ronca este lãsat într-un con deumbrã.[...] Cel mai extraordinarom pe care l-am cunoscut pânãla vârsta de douãzeci ºi cinci deani a fost, neîndoielnic, Ilarie Vo-ronca. El vedea lumea jupuitã deînveliºul ei, cum ar fi fost un ie-pure jupuit de piele. Voronca rã-mâne de departe, aºa cum l-a de-senat Chagall, purtându-i capulîn vârful Turnului Eiffel, cea maiînaltã siluetã a timpului sãu. El adominat, ca temperament, ca pa-siune, ca tumult interior, ca bo-gãþie a resurselor lirice, pe toþiaceia care-i erau prieteni; pe lân-gã el ne simþeam întotdeaunaplaþi, alcãtuiþi dintr-o materie opa-cã, neînaripatã. Capacitatea luispecialã de a trãi numai întru po-ezie, ca într-un univers de sinestãtãtor, nu a fost egalatã de niciunul dintre contemporanii sãi.Voronca avea altfel de retinã, alt-fel de nervi, altfel de piele. El, faþãde ceilalþi, chiar faþã de poeþi, erabolnav: grav ºi iremediabil bol-nav de poezie!”, spune Geo Bog-za în cartea-interviu realizatã îm-preunã cu Diana Turconi 2. Mãr-turisirea celui ce a scris Poemulinvectivã mi se pare importantãdin cel puþin trei puncte de vede-re. În primul rând, ne aratã consi-deraþia de care se bucura Voron-ca din partea lui Bogza cel ajunsacademician, cel aflat la vârstasenectuþii ºi pentru care ierarhii-le nu mai pot avea altã mizãsubiectivã în afara celor în careel crede cu adevãrat. În al doilearând, ne face sã conºtientizãmlocul privilegiat pe care autorulvolumului Restriºti3 îl ocupa încadrul miºcãrii româneºti deavangardã ºi a modului în careera perceput de colegii sãi degeneraþie. De altfel, Geo Bogza ºiSaºa Panã sunt pe aceeaºi lungi-me de undã în aceastã privinþã4.În al treilea rând, Bogza face unportret interior al poetului IlarieVoronca subliniind i) modul de ase raporta la realitatea din jur ºi avedea dincolo de aparenþe, devãlul Mayei, ii) capacitatea de acrea un univers poetic unic ºi spe-cific, iii) faptul cã avem de-a facecu un poet înzestrat cu o sensi-bilitate liricã de cel mai înalt ni-vel, ce îl singulariza printre con-fraþii sãi întru poezie, dar îl ºi fã-cea sã fie vulnerabil prin capaci-tatea sa de transfigurare a lumii,prin raportul pe care îl avea cudonna angelicata (ca sã ne fo-losim de sintagma renascentis-tã ce desemna femeia iubitã casimbol al perfecþiunii – cuvân-tul se va regãsi, de altfel, în ti-tlul ultimului sãu volum de ver-suri). Prin prisma unei gândirisuprarealiste, aceastã vulnerabi-litate a lui Voronca este semnifi-cativã ºi dacã ne gândim cã, eti-

mologic, numele Rovena pare sãîºi aibã originea în vechea limbãgalezã în care Rhonwen este unsubstantiv propriu compus din„rhon” (însemnând „suliþã”, „þe-pusã”) ºi „gwen” („alb”, „blond”,„binecuvântat”, „sacru”).

Dar, dincolo de hermeneuticasuprarealistã, un scurt recurs bi-ografic. Ilarie Voronca este pseu-donimul lui Eduard Marcus (deunde ºi apelativul Edy, cum îispuneau apropiaþii), poet avan-gardist ºi eseist de origine evre-iascã, nãscut pe 31 decembrie1903 la Brãila ºi decedat pe 8 apri-lie 1946 la Paris. Format la Cena-clul Sburãtorul al lui Eugen Lo-vinescu, Ilarie Voronca va debu-ta în 1922 în revista Sburãtorulliterar, cu poeme de facturã sim-bolistã în care regãsim unele to-nalitãþi tipice universului liric allui George Bacovia, dar ºi ecouriale poeziei lui Camil Baltazar. Po-emele timpurii ale lui Voronca suntdestul de apãsãtoare ºi de sum-bre prin tonalitate, comparativecu textele poetice ulterioare, însã,la numai un an de la debut, el ºi-aradicalizat atât stilul în care scris,cât ºi concepþia despre poeziedevenind adeptul unei viziunisuprarealiste asupra artei cuvân-tului ºi unul din scriitori repre-zentativi ce publicau în revistelede avangardã din acea vremeprecum unu, Contimporanul,Punct sau Integral. În 1927, vapublica primul volum la Paris –Colomba5, titlul împrumuta nu-mele Colombei Spirt, sora luiErnest Spirt (care publica iniþialîn revistele de avangardã subpseudonimul Mihail Cosma ºi,apoi în Franþa – Claude Sernet),ºi cuprindea douã portrete ale luiVoronca realizate de Robert De-launay. Acest volum nu marchea-zã numai o schimbare în scriiturasa, dar marcheazã ºi trecerea luiVoronca la suprarealism.

În 1933 se stabileºte în Franþaºi începe sã publice cu regulari-tate volume de poezie în limbafrancezã; amintim câteva dintreele: L’Apprenti fantôme (1938),Beauté de ce monde (1940), Ar-bre (1942). Fiind naturalizat fran-cez în 1938, va participa la miºca-rea de rezistenþã, iar în þara nata-lã se va mai întoarce o singurãdatã în ianuarie 1946, când va fiprimit cu multã cãldurã de avan-gardiºtii români, dar ºi de comu-niºtii impresionaþi de articolelesale anti-fasciste. Volumul Manu-el du parfait bonheur6 va rãmâ-ne neterminat, fiindcã Voronca seva sinucide; Jurnalul sinucide-rii, îngrijit ºi publicat de fiul luiSaºa Panã, este cel care face lu-minã în privinþa motivelor ce audus la acest gest extrem. Priete-nii francezi vor publica, la zeceani de la moarte, Poemes choi-sis7 (1956), iar scriitori tineri dingrupul „Pont de l’épée” vor adu-na poemele inedite în douã volu-me apãrute în doi ani consecu-tivi: 1964 ºi 1965.

În acelaºi timp, pe lângã fap-tul cã a avut prieteni care l-auapreciat ca poet, Voronca s-a bu-curat postmortem ºi de atenþiaexegezilor: amintim aici studiul luiIon Pop8, dar ºi cel publicat de

Christophe Dauphin9 în urmã cuºase ani în Franþa, biograful fran-cez fiind ºi cel care s-a ocupat curestaurarea mormântului lui Ila-rie Voronca din cimitirul de Pan-tin (Paris), a cãrui piatrã tombalãa refãcutã în septembrie 2010. ÎnRomânia, Voronca este prezent înantologiile dedicate avangardeipublicate de Saºa Panã, MarinMincu, Gabriela Duda sau în ceamai amplã dintre ele, coordonatãde Ion Pop la Editura Avademiei.Eseuri critice semnificative de-spre opera lui Voronca au publi-cat de asemenea Ion Pop10, Ovi-diu Morar11, Cãlin Stegerean12,Alexandru-Ovidiu Vintilã13 etc.

Promotor al pictopoeziei (ori-entare care avea ceva din radica-litatea dada, grafica constructi-vistã ºi spiritul integralismului),Ilarie Voronca este un autor su-prarealist ce a publicat zece vo-lume de poeme în limba românãºi ºi-a câºtigat un loc semnifica-tiv ºi în istoria poeziei francezedin secolul XX. Deloc întâmplã-tor, chiar anul trecut Emilian Ga-laicu-Pãun14 a publicat cea mairecentã antologie din opera poe-ticã a lui Voronca, subliniind încaptivanta prefaþã actualitateapoeziei sale: „Contemporanã cuperioada de glorie a cinematogra-fului mut, poezia lui Ilarie Voron-ca împrumutã de la acesta princi-piul de succesiune în vitezã – 24de cadre pe secundã – a imagini-lor [...] care însã are grijã sã lesonorizeze, interpretând de unulsingur toate rolurile [...]. Din per-spectiva zilei de azi, s-ar zice cãface filme de autor, având la dis-poziþie un studio hollywoodian,dotat cu tot ce-i mai bun în mate-rie de producþie.”

La împlinirea a 70 de ani de latrecerea lui Ilarie Voronca dinco-lo de Styx, Jurnalul sinucideriipublicat ºi tradus acum pentruprima datã este „un text totodatãminunat si cutremurãtor” (Vladi-mir Panã), cutremurãtor la lectu-rã fiindcã el cuprinde toatã tensi-unea ºi frãmântãrile sufleteºti princare trece îndrãgostitul Ilarie Vo-ronca ce tocmai descoperise cãRovena, femeia pentru care s-areîntors în România (pe 20 ianua-rie 1946) ºi pentru care o pãrãsi-se pe Colomba, nu mai avea ace-leaºi sentimente, fiind, de fapt, în-drãgostitã de un „muzician per-fect”, „violonist de geniu”. Însã,aceastã descoperire are loc pevaporul care îi ducea, de la Con-stanþa, pe amândoi spre Franþa.În timpul acestei cãlãtorii, Voron-ca (pânã atunci sigur de senti-mentele iubitei care îi scria în tim-pul rãzboiului ºi îl asigura cã îliubeºte ºi abia aºteaptã sã se în-toarcã!) descoperã ºi cele mainegre unghiuri ale geloziei mas-culine, cele mai întunecate col-þuri ale singurãtãþii, cele mai te-nebroase ºi ridicole senzaþii pecare le trezeºte într-un bãrbat în-drãgostit femeia care îi spune cãnu îl mai iubeºte fiindcã a petre-cut o luna minunatã cu un muzi-cian la o mãnãstire (ªi eu careeram fericit sã ºtiu cã îþi treceaivacanþele într-o mãnãstire!, no-teazã el în Jurnal). A fi martor,prin lecturã, la toate aceste trãiri

intime, este un act cutremurãtor.Epitetul „minunat” – din sintag-ma lui Vladimir Panã – se referã lascriitura lui Voronca ce rãmâne unpoet chiar ºi în jurnal: de exem-plu, descrierea furtunii de pe mareeste un adevãrat mise-en-abîmeîn care se reflectã absurdul ºinefericirea lui Voronca care îna-inte cu puþin timp de a se sinuci-de realizeazã un ultim act desublimare ºi transmutare alchimi-cã a suferinþei în poezie, ceea cenu este posibil cu adevãrat de-cât la marii poeþi: „Eu tac, cuochii-n jos mã îndrept spre pat.În întuneric ochii indignaþi aiRovenei, injuriile, blestemele con-tinuã tristul lor joc de artificii.Focuri de bucurie ale necazului,focuri de bucurie ale disperãrii.ªi somnul mã apucã asemeni uneimâini gigante ca sã mã conducãpe þãrmul cenuºiu al zilei de mâi-ne.” (p. 47). În completarea înfio-rãtoarei mãrturii a lui Ilarie Voron-ca, îngrijitorul ediþiei a adãugatºi o serie scrisori ale poetului cã-tre soþia sa, Colomba, plus ungrupaj de fotografii inedite dinalbumul de familie.

1 Ilarie Voronca, Jurnalul sinuci-derii, Îngrijirea ediþiei ºi traducereade Vladimir Panã, Tracus Arte, 2016.

2 „Eu sunt þinta” – Geo Boza îndialog cu Diana Turconi, Editura DuStyle, Bucureºti, 1996, pp. 218-220.

3 Ilarie Voronca, Restriºti, coper-tã ºi desene de Victor Brauner, Edi-tura Rahova Arte Grafice, 1923.

4 Vezi Saºa Panã, Nãscut în ’02,Editura Minerva, Bucureºti,1973.

5 Vezi reeditarea Ilarie Voronca,Colomba, Ediþie realizatã prin facsi-milare, Editura Vinea, Bucureºti,2001.

6 Ilarie Voronca, Mic manual defericire perfectã, Traducere ºi prefa-þã de Saºa Panã, Cartea Româneas-cã, Bucureºti, 1973.7 Ca ºi în cazulMicului manual de fericire perfectã,cele douã volume consistente vor fitraduse tot de Saºa Panã: Poeme ale-se, Editura Minerva, Bucureºti, 1972

8 Ion Pop, A scrie ºi a fi. IlarieVoronca ºi metamorfozele poeziei,Editura Cartea româneascã, Bucureºti,

9 Christophe Dauphin, IlarieVoronca, le poete intégral, essai suivid’un large choix de textes et de poè-mes, Éditions Rafael de Surtis/ Edi-tinter, Paris, 2011. Volumul cuprin-de un amplu eseu de douã sute depagini, dublat de o selecþie de texteºi poeme semnate în limba francezã(o parte traduse din limba românã),plus o serie de ilustraþii inedite cecuprinde coperte ale volumelor luiVoronca sau ale revistelor de avan-gardã la care a activat, portrete, fo-tografii cu alþi scriitori români avan-gardiºti sau cu Colomba Voronca.

10 Ilarie Voronca, „miliardarul deimagini” ºi Parisul lui Ilarie Voronca,în volumul Din avangardã spreariergardã, Editura Vinea, Bucu-reºti, 2010, pp. 63-80.

11 Suprarealismul românesc,Editura Tracus Arte, Bucureºti,2014.

12 75 HP – între program ºi plande acþiune, în Caietele Avangardeinr. 4/ 2014, Anul 2, pp. 39-44.

13 Ilarie Voronca, în volumul Po-etici ale sinelui. Faptul-de-a-fi-în-modul-cel-mai-propriu, Editura Ei-kon, Bucureºti, 2017, pp. 22-26.

14 Peste diagonala sângelui, Co-lecþia Cartier Clasic, Editura Cartier,2016.


Noche Crist – From Nochewith love.../ De la Noche cu dra-goste..., Muzeul de Artã Craiova,24 februarie - 18 aprilie 2017

În 2001, la vâstra de 92 deani, Noche Crist primeainvitaþia lui William Woo-

by, directorul Millenium ArtsCenter din Washinghton D.C. sãprezinte Pinck Room, o instala-þie provocatoare creatã din ob-iecte, lucrãri de artã ºi artefacte,care transmitea fiorul persistental energiei sexuale ce a sedus,fãrã echivoc, ºi începutul de se-col XXI. Artista atrãsese atenþiaOlgãi Hirshhorn, celebra colecþi-onarã americanã care deþinea dejalucrãri ale unor artiºti precumHenry Moore, Alexander Calder,Man Ray, Pablo Picasso, Willemde Kooning, Salvador Dali... ºicare prin donaþiile sale a contri-buit la îmbogãþirea colecþiei Cor-

nnnnn MIHAELA VELEA

from Noche with love...coran Gallery of Art, actualmen-te National Gallery of Art Wa-shington.

Dar cine esteNoche Crist?

Artistã de origine românã,Noche Crist/ Maria Nicola OlgaIoan (1909-2004) s-a nãscut laCraiova într-o familie mic burghe-zã, ºi a fost încurajatã sã se expri-me prin picturã. Dupã terminareaclaselor primare se mutã, pentruo perioadã, la Iaºi, apoi Bucureºti,unde expune pentru prima datã,în 1946, la Galeriile Kretzulescu.Mãnãstirile din Nordul Moldoveiîi amprenteazã memoria vizualã,influenþându-i în mod evidentarta sa de mai târziu. În 1947 pã-rãseºte definitiv România, ºi iacontact cu diverse culturi, înso-þindu-l pe cel de-al doilea soþ,David Crist, în misiuni militare înHawaii, ori diferitele þãri europe-

ne unde acesta era trimis în inte-res de serviciu. Din 1963 se sta-bileºte la Washington D.C., undese integreazã activ în mediul ar-tistic american ºi îºi contureazãun stil care sã o defineascã. În1968 are prima participare la oexpoziþie de grup organizatã decelebra Corcoran Gallery of Art,unde va expune din nou în 1972ºi 1984. Câþiva ani mai tîrziu, în1974, devine co-fondator al Gal-lery 10 din Washington, reuºindsã creeeze un mediu artistic fer-vent în jurul acestei galerii. Dinacest moment cele mai elocventeproiecte ale artistei se leagã, pen-tru o lungã perioadã de timp, deacest spaþiu: Muzeul kitsch-ului(1974), Paturi & cutii (1976),Retrospectiv (1980), Memorii I-II-III (1984, 1986, 1988). În 1989susþine primul sãu performance:Copilul decadent la WashingtonProjects for the Arts, urmat în1992 de Scara iadului la WPA’sCabaret Re-Voltaire. În 1995, laWashington Projects for the Artseste deschisã Budoare ºi lupa-nare – o retrospectivã a celor 50de ani de creaþie ai artistei NocheCrist. În 2004, anul morþii sale, laDCAC, Herb’s Choice este des-chisã Reflecþii o expoziþie deo-sebit de sugestivã pentru un par-curs atât de lipsit de prejudecãþi.

La patru ani de la moartea ar-tistei, în 2008, la American Uni-versity Museum, Katzen ArtCenter are loc expoziþia NocheCrist: A Romanian Revelation(curator: Vivienne M. Lassman),ultima expoziþie din America de-dicatã acestei artiste de origineromânã, care a îmbogãþit prin spi-ritul sãu liber, spaþiul culturalamerican. Vivienne Lassman estecea care se va ocupa, mai târziu,de aducerea fondului Noche Cristîn þara sa natalã, donând Muzeu-lui de Artã Craiova lucrãrile rã-mase în colecþia artistei, pânã lamoartea sa.

Arta lui Noche Crist nu te lasãindiferent, te intrigã, te atrage ºite ispiteºte cãutând sã penetrezecele mai ascunse cotloane ale fi-

inþei umane. Ea sfideazã prin non-convenþional, reuºeºte sã cuce-reascã prin stilul jucãuº, însã nuse fereºte sã ºfichiuiascã prin iro-nie. Artista se declarã puternicinfluenþatã de imaginarul lui Hie-ronymus Bosch, dezvoltând pro-priile „grãdini ale plãcerilor”, po-pulate cu demoni, animale fabu-loase surprinse în actul copulã-rii, ori personaje feminine pozândîn ipostaze senzuale ºi ademeni-toare. Este un teritoriu care facetrimitere directã la carnal ºi plã-ceri interzise, sugerând totodatãinseminarea ºi procreerea unorfãpturi „nelegitime”, ce perpetu-eazã ADN-ul rãului. Kitsch-ul fe-meii-divã reprezintã perfect icon-ul strident promovat de societa-tea contemporanã, unde femeiafatalã, în chip de vampã, se un-duieºte la nesfârºit în trupu-i fre-mãtãtor. Însã ceea ce face dinNoche Crist o artistã sclipitoare,este nu doar caracterul sãu ex-centric, ci mai ales faptul cã, eli-beratã de corsetul unei educaþii

formale, ea deþine toate mijloace-le unei exprimãri autentice, forþaneasemuitã a talentului intuitiv,reuºind sã se strecoare printrecurentele ºi direcþiile artistice aletimpului sãu cu graþia unei pisicicare ºtie cã se poate baza pe celenouã vieþi ale sale.

În 1978, Noche Crist era pre-zentã în expoziþia My Erotic Va-lentine, deschisã la Studio Galle-ry din Washington. Ca o cores-pondenþã peste ani, Muzeul deArtã Craiova îi dedicã artistei pri-ma retrospectivã din România, pe24 februarie, de Dragobete, sãr-bãtoarea româneascã a dragostei,fertilitãþii ºi renaºterii naturii.

P.S. Pentru cei care se simtcutremuraþi de viziunea lui No-che Crist aº alege o piesã-fetiº aacestei expoziþii: „Oglinda diavo-lului” în care putem sã ne reflec-tãm imaginea exterioarã, dar ºi sãreflectãm asupra celor mai intimefapte ori gânduri.

Autoportret

Cap încoronat cu pãsãri Tango

Pan

rte

apare sub egida uniunii scriitorilor din romÂnia …avram, dan ion vlad sau marin beºteliu, o...

Documents