IULIU T. MERf'i

DINŢARISTRAINE

CU PORTRETUL FiUTORULUI

11 Rfm, 1911.

,,'rRlBUNft"INSTITUTTIPOG­

RftFIC NICHIN ŞI CONS. (il

IULIU T. MERIT

DIN TAM STRIAINE

CU PORTRETUL TIUTORULUI

ARTID, 1911.fRIBUNA" INSTITUT TIPOG-

lei I IC NICHIN SI CONS. (4

Abe

avant inainte.$iria este o frunta$d comund in comitatul Ara-

dului. Aici s'a cristalizat din bdtrdni gdndirea $i shit-rotrineascd intr'un cult national. Atanashz Mera

a lost preotul aceshzi cult national $i fial sduIrrliu Traian, cu acest patrimoniu sufletesc a plecat laliceul din Timi$oara. Sufletul lui artistic, insd, era std-plait de idealul culturei nationale, care l-a mind dinTimipara la liceul romeinesc din Brasov.

V rdlit de taina culturei nafionale, la care s'aaddpat in acest liceu mdref, tindrul Mera is condeiul

student hied, scrie $i publicd primele sale incercdriliterare in Familia". In Brasov incolte$te in sufletullui dragostea pentru $coala literard a junimi$tilor ;dragoste care, mai apoi, trece in legdturi intime cuaceea $coald $I, indeosebi,cu cel mai distins reprezin-tant al ei, Titu Maiorescu.

Student universitar in Viena, publicd lucrdri inConvorbiri literate". 1$i apleacd urechea spre inimapoporului $1 de acolo scoate comoara pove$tilor fru-moase, pe cari le publicd mai int& in Convorbiri",apoi, la 1906, intr'un velum ,,Din lumea basmelor".

Medic specialist, a scris ,,Lithiasa biliard $i apelede Carlsbad".

A lost un credincios colaborator al Tribunei"pind la sfdr,situl vietii lui. In acest ziar $i-a publicatstudiile sale igienice o parte a schitelor de cdldtoriipe cari le publicdm in acest volum.

Sezonul de yard it petrecea in Carlsbad, undese indeletnicia cu practica medicaid. Celealalte luni ale

tirca

si

tuba,

pi,

111

anillui le petrecea in cdldlorii prin Italia, Germania,Fran/a, Belgia, Elvetia, Okada, Suedia, Romania,Serbia, Bulgaria Turcia. Vorbia 7 roma-no*, nemte,Fte, frantuzeee, italiene.Fte, englezole, an-gure,ste sdrbe.Fte. In floarea vristii de 48 ani,rdpus o boald crancend, cancerul. S'a stills cu gdndulla cul/ura nationald a neamului sdu, lasand o funda-flume de 90.000 coroane pentru tinerimea remand uni-versitard.

Ziva de sfta Mdrie din anal 1909 a fost o zi detale nationald. Adunatu s'au totidela Vlddicd padla opined", la $iria, ca sd dea cinstea din urmd celuice numai cinste a adus neamului sdu.

Cu sufletul cernit de durere i-am zugrdvit atunci,eu preotul, Thaintea co,sciugului, chipul via cum 1 -amcunoscut pe acest duke prieten cdtd vreme a fost inmijlocul nostril.

Fie-i eternizatd figura neasemdnat de frumoasdcu acest epitaf luat din discursul meu panegiric:

ascultdtori.Cdnd to -am yawl intdiadatd aid in era ziva sf. Mara; intoc-

mai Ca si astdzi. Erai ca run Fill frumps din povesti. Bdtranii fericeaupe pdrinfii binecuvontali cu un asa odor de fin si in privirea bldndd cucare obicinuesc a inveli pe cei tineri era ceva mai malt decdt nuindriaera binecuvantarea ta. Tinerii cuprazsi de vraja fiinfei tale delicate, ca aucar ingeresc to serviau ca pe stdpdnul lor spiritual. Erau zilele cele u-moase cad to ca un geniu adusesi pe scena dlletanfilor formall de linepoezia yield nafionale: moravun, cdntece si jocuri romdnestt; cu care fer-meal lumea romdneascii de aici. Aland imi ziceam: to esti fatal celfrumos din povesti?

Dupd aceea inima to cea bund altruismul inerent ffrii tale, to -a

dus la thvond tdmilduirilor, la medicind, si to -ai ales fala dodorimei sincidejdea bolnavilor. cand to vedeam is wirtejul lumei cad marl dinCarlsbad cum cucereai inimile, si alergul aceea neastdmpiirat at au, ab-negafia cu care ifi ingrijiai bolnavit, imi aduceam aminte de vcirtejul co-pildriei tale din siria si imi ziceam: to nici ca barbat n'ai astdmpdrcum n'are apa din mare to esti munca intrupatd. Linistit erai numai

..*ia

si limbi:

1-a

.

falnlci

$i

V

atund cdnd veneai Mire not twadanii, sd-ti vorbim de casd . Ce mulliubeai aceastd casi ! Uite, acum e$ti aid acasd intre ai tai. Dar cum?

Ta, in care a fost intrupatii armonia naturei: frumuselea trupeasciisi sajleteascd, tzPul $i asemeinarea lui Duntnezeu, to -ai cutropit sub povarayield in acest ingest sicriu. Dar numai trupul s'a cutropit. Prinosul itz-

birei tale de bisericit $i newt:, jertfa ce ai adus-o pe altars! &turd ro-nuinesti prin Wilma act at vietii tale generoase, se Malta ca un monu-ment neperitor, a ere p ere nniu s, cum zice striibutud nostru poet.

Todd viata to este En laminiq. Numai peste acest hunini$ indrds-nesc sa ating durerea addna ce ne strive§te in pia acestui scampsicriu.

fain/ i ascultillori! Via /a omului este de 70 de aril, ce este maimalt are dar deosebit dela Duntnezeu, zice profetul. Rdposatul nid vdrstabdfrdnetelor n'a ajuns-o decum sd se impaittiFeascif de deosebitul dar alyield indelungate. delicatd n'a putut suporta munca greacu care s'a pus la luptri set sdrobeascd zdvoarele mortii at nuintu-lased pe semenii sdi, ci s'a frant precum se fringe stdlpul sub povaramai mare deceit puterea sa. Adevdrul este, cd cheia dela zdvoarek mot/iieste in mina lei Dumnezeu, miThei omene.sti este dat numai balsamuldurerilor, had viata insd este a lei Dumnezeu. A fost had mind bine-caviintatti de Dumnezeu itz lecuirea boalelor. D-rul Mera era un fingerplizitor al suferinzilor.

Dar laid, si o atilt de scurtti este destald, ca sd se facdnemunkare. Numek Doctorului Mera este scris cu litere de our itt anal&tuturor asezdmintelor noastre culturale. Unde a jest vorba de jertfd pentrubinek ob.stesc, acolo era $i Dr. Mera cu utana sa cea darnicd. N'a fostInset numai vistiernicul culturei ci a fost st apostolul ei. Precum Minaadund mierea pentru co$nita sa, a$a a adunat Dr. Mera mierea culturaleuropene$ti, fi a imbrdcat-o itt haina nevinoviitid, scriind petting copiiDin lumea basmelor , iar pentru juni si beitrini zugrdvind tablourile cul-

ture/ europene$6 fi filozofia yield romeine$ti. El fi-a asigurat loc de o-ware in literature noastrd. A volt insd sd cuprindd toatd nzdrirea, toald.fericirea, sd urce cabal earl nu sent date omului sd be a/angd aci pe pd-mint. Nici nu le-a putut urea. S'a prtibu.Fit chiar Mud era still pundpicioral pe acele culnzi. Ce n'a putut insd ajunge aci pe pdmdut a Outsdupd moarte. laid monumental vin ce $i 1-a ridicat prin jitndatiunea samenitd sd se creased din ea tinerii romani din intreagd metropolia la studiiacademice. laid cu/mea nzdrirei $i fericirei ce n'a putut-o ajunge ad pepiimant. Pe mormiintul lei vecinic vor crecte flori vii, bursierii lui, carevecinic vor preamdri nuntele bineftialtoruhti kr, fi odorul acestor flori viivecinic se va indlta ca un miros de band mireasmd la culmik de care el

Rinks luisei-si

magi

VI

vecinic pa ajunge la Tatrii ceresc prinosul iubirei sale de bisericii,careia i-a inchinat avutul fi &Ala! sdu Mind, crescut la Anal bisericii.

Asa isi eluptif virtutea si din mormlinturi nuirara sa. Virtutea tlttmare, ea numai trete la destinul etern de a revarsa lumina si peste mor-mtinturt, lumina qi tdria popoarelor.

Volumul acesta e mend sd serveascd ca mdngd-iere mamei sorei, cari $i- au secat lacrdmile la mor-manful acela scamp din $iria. Le mai rdmdne nunzataceastd mdngdiere de-a vedea adunate $i publicatescrierile inedite ale sufletului for pierdut.

La acest act de pietate se asociazd, insd, $i notazilelor frdmiintate de astdzi, and cultura nafionald epusd sub obroc.

1 aid o indlfdtoare pildd cum se pdstreazdbogdfe$te patrimonial sufletesc prin cultura nafionald$i in sferele cele mai "inalte ale culturei universale, incari s'a ridicat Dr. Julia Traian Mera.

Arad, lade 1911.

Roman Romul Ciorogariu.

visa..51

siim-

DIN T!U STIOINE.

Raffael.

Epoca de glorie a renasterei italiene a fostscurta; dupd o pregatire lungs de cloud veacuri, eaabea a durat 50 de ani. Trei nume au ilustrat maiales acea epoca: Leonardo da Vinci, MichelangeloBuonarotti Raffaelo Santi. Dar dintre toti Raffaels'a bucurat de cea mai mare popularitate si escep-tionala sa celebritate se mentine pans in zilele noa-stre, nu numai la profani, ci si la cei mai multicritici si istoriografi ai artelor. Melani, Lefevre, Viar-dot, Chirtani altii it numesc pe Raffael principeat picturei.

Daca studiam bine arta lui Raffael stareaculturalA a acelei interesante epoce ne vom convinge,ca popularitatea sa era naturals, fiindca pictorul dinUrbino a fost prototipul Italianului din cinquecento,el a intrunit toate calitatile, toate idealurile acelortimpuri creatiunile sale de arta au fost scoaSedin tesaurul de gandire si simtire al tuturor Italieni-lor. Cum sa nu captiveze un astfel de artist, in alecarui creatiuni fiecare individ al acestui popor, cucel mai puternic simt at frumosului, vedea realizatevisurile idealurile sale?

Leonardo da Vinci era mai mutt un invatat,care se ocupa cu pictura numai in orele sale liberesi facea din aceasta arta obiect de studiu voind saschimbe si perfectioneze tehnica ei. De aceea operelesale sunt foarte rani vivacitatea colorilor sale a

I. T. Mera Din tdri straine. 1

$i

$i

$i

si

si

si

2 bill TAR' STRAINS

suferit de multe on chiar atunci, scurta vreme dupaterminare. Despre principala sa lucrare < II Cena-colo > din refectoriul m5nastirei Santa Maria delleGrazie din Milano, terminate la 1497, se zice, cadupa trei ani colorile suferisera; iar Giorgio Vasari,istoriograful artistic at Renasterei, ne spune, ca laanul 1566, cand a Vazut el frescul, acela era i'ntr'ostare deteriorate. Prin urmare, lipsia chiar posibilitatea,ca lumea sa se entuziasmeze pentru creatiunile sale.

Conceptiunile lui Leonardo da Vinci erau preamarl, gandirea sa prea profunda, pentruca fie-cinesa le poata intelege si patrunda; dar chiar si Cu.noscatorii gasesc in operele sale pans astazi enigmenedeslegabile. Cine poate sa explice surisul ironic,demonic sau plin de fericire al celebrei Mona Lisadin Salon carre in Louvre ? Cine poate sä inteleagace voieste artistul sa ne infatiseze prin frumosul siefeminatul loan Botelatorul tot din Louvre, care eprivit de unii critici ca Bacchus, incununat cu frunzede vie? Fara indoeala, Leonardo Ikea impresiuneputernica prin frumusetea si adevarul creatiunilorsale, cu care a trecut peste nivelul de pricepere altimpului sail si a avansat lucruri, pe care numaitimpul modern le-a inteles si cultivat.

Dar Leonardo da Vinci era prea realist si preaputin cretin. Epoca Renasterei a produs-o reintoar-cerea la felul antic de pricepere a frumosului $igandirea Italienilor era absorbita cu desavarsire detot ce era antic, in poezie, in stiint5, in arta ; insaItalienii cinquecentului totus erau crestini. Chiar Dante,parintele Renasterei, traia cu sufletul numai in lumeaanticitatii si totus, desgustat de realitate, spera sägaseasca fericirea in lumea de apoi, dupa invataturilereligiei crestine. Lorenzo it magnifico era capul simecenatele academiei platonice, infiintata de buniculsau Cosimo, era admirator al artei si stiinteiantice, iubea veselia si splendoarea vietii si intr'o

RTIFFFiel. 3

cantare de ocazie pentru serbarea carnevalului ziceain spirit paganesc:

Chi vuol esser lieto sia!Di doman non c'e certezza

Dar cand a cazut pe patul de moarte a che-mat pe intransigentul dominican Savonarola, ca sa-idee absolutiunea tuturor faptelor sale paganesti sicontrare religiei crestine. Sub influenfa acestui ca.lugar purificator de moravuri cati artisti, admiratoriai antichitatii, nu si-au aruncat creafiunile for de arta,concepute in spirit antic in focul rugului, aprins laanul 1497 pe Piazza della Signoria, si in secolul alXVI, cand dincolo de Alpi reformafiunea bisericeicatolice se pornise cu toata necrufarea, Incercarea dea transplanta aceste ides 5i pe pamantul Italiei nu areusit. Insa Leonardo da Vinci nu era crestin de loc;dupa Seal Iles el trecuse chiar la mohamedanism, Incain timpul sederei sale in Egipet ca inginer al sulta-nului Kait Bai. Madonele sale sant femei frumoase,cu fafa luminata de un extas poetic, lumesc, dupaapreciarea anticitatii, dar dupa notiunea cresting elenu au nimic sfant, nimic dumnezeesc. Chiar inOm cea de taina. Isus este prezentat nu ca fiul

lui Dumnezeu, ci ca un nenorocit, rapus de chinu-rile unei presimtiri tragice si indurerat de faptul, cachiar unul dintre ai sai it va trada. Tablouleste de o realitate uimitoare, de o putere dra-matics zguduitoare, de o adancime neobisnuitaa concepfiunei si gandirei, de o fineta in executareatuturor detaliilor, cum nu mai gasim la nici un altartist al acelei glorioase epoci; dar afara de subiect nuare nimic crestinesc. Un astfel de pictor putea saimpresioneze puternic pe artisti si cunoscatori, puteasä influenteze asupra Intregii miscari artistice a tim-pului sau, perfectionand metodele si deschizand cainoun, pand atunci necunoscute, dar nu putea sa rd-peasca multimea.

1. T. Meru: Din tan strline. le

4 bIN TAR[ STRAINS

Michelangelo, din contra, era cre§tin, prea cre§tin,un fel de ascet de curatenie sfanta §i totu§ creatiu-nile sale erau prea antice, prea indepartate de idea-lurile lumei de atunci, prea pagane, daca voim. Ha-lienii admirau anticitatea cu toate creatiunile ei, seincalziau la focul ei sacru §i etern, dar o imitaunumai, fail sa o poata readuce, §i dorinta utopica,de a reinvia cu desavaqire spiritul ei in miFareavietii de atunci, era numai in fantezia humaniOlor.Sandro Botticelli voind sa infati§eze subiecte antice,nimfe §i pe Venere, zugravete femei nude, in acaror pozitie §i expresiune se vede pudicitatea *i ne-vinovatia madonelor creOne. Astfel era spiritul vre-mii, care stapanea cu putere neinvinsa pe toti deo-potriva. Dar creatiunile lui Michelangelo erau cutotul din alte sfere. .Davith §i Moise > sau Christosdin 4 judecata cea din urma., Sibilele §i profetii de pebolta capelei sixtine, puteau mai bine sa stea alaturide Athena Parthenos §i de Zeus din Olympia aluiPhidias, in at carui spirit erau concepute, dar nuaveau ce sä caute in o capela creOina din Vatican

i papa Paul at IV a trebuit sä faca prin pictorulDaniele da Volterra cea mai necesara toaleta, pentrua acoperi nuditatea Mariei, alui Isus Christos §i aaltor sfinti din capela sixtina. Multimea admira acea-sta arta, dar ramanea in fata ei rece, fiindca nu ointelegea §i nu o simtia.

Cu totul altfel Raffael. Inzestrat cu cel maiputernic simt estetic, pictorul din Urbino avea pri-cepere pentru orice manifestatie a frumosului, fie innatura, fie in arta ; in sufletul sau sensibil aveaurasunet toate pulsatiunile vietii patriei sale cu idealu-rile, virtutile §i pacatele sale §i aceste impresii ar-tistul le prezenta lumei in cea mai frumoasa, cea maigingaF §i adanc simtita expresiune artistica. Primelelucrari ale lui Raffael sant concepute in spiritul mistic§i evlavios at creOinatatii evului de mijloc; mai tirziu,

Riirr/IEL 5

dupace artistul a avut ocazie sa studieze in Fio-re* si Roma statuele antice, desemnurile si lucra-rile lui Leonardo da Vinci si Michelangelo, el aacceptat in creatiunile sale elementul real si lumescal anticitatii, dar partea crestineasca a evlaviei sinevinovatiei nu a abandonat o cu desavirsire nici-°data.

Aceasta mestecare de notiuni si sentimente eraatunci generala, dela cel mai mic pans la cel maimare. Oamenii se inselau §i omorau unii pe altii cucea mai mare viclenie si cruzime, calcau in picioarecele mai elementare precepte ale moralei si umani-tatii, i§i bateau joc de strict ciunea ierarhiei catolice,dar se insufletiau in fata creatiunilor artistice, gustauoperele poetice si literare si erau crestini. Culturaera atat de intinsa cum n'a fost in nici o alts epocaa lumei noua si se zice, ca atunci chiar pastorii sivizitiii cantau si recitau in orele for libere versuridin Dante. Papa Alexandru al VI-lea (RoderigoBorgia) a fost cel mai stricat si imoral om, ce aexistat vreodata pe pamant ; luliu 11 a fost mai multun beliduce rasboinic, care trecea calare peste cada-vrele si prin sangele dusmanilor sai; Leo X. a fostiubitor de pompa, lux si petreceri ; toti credeau inastrologie, chiromantie si vrajituri, intocmai ca togasuflarea de pe pamantul Italiei. Dar acesti oameni,oricat de stricati si de imorali sa fi fost, aveau simtulfrumosului atat de desvoltat, cum numai °data 1-aavut omenirea in cursul vietii sale : pe timpul deour al lui Pericle in Athena, cand tabacii, zidarii §itoti oamenii de rind luau parte la conducerea sta-tului si isi dadeau opiniile asupra operelor de artacu priceperea, pe care o au astazi numai specialistii.Papii, ducii de Milano, de Urbino si toti ceilaltitirani, cari prin omor si cruzime au ajuns §i se men-tineau la putere, sacrificau sume marl pentru stiinta,architecture si arta si resedintele for erau centre in

6 DIN TAM STRAINE

floritoare de cultura, la care luau parte nu numainobilii, ci tot poporul care era liber i se bucura deo bunastare i bogatie, cum nu o are astazi.

Numai la un astfel de popor §i numai in astfelde imprejurari au putut sa is artele acel avantuimitor, pe care it va admira lumea multa vreme-Crescand bogatia §i intinzandu-se cultura, natural!ca arta nu a ramas exclusiv in serviciul bisericei, elea a intrat in casele muritorilor, pentruca sä infrum-seteze gi nobiliteze existenta omului in acele timpuriadmirabile. Raffael lucrand zi §i noapte in cea maimare incordare, ajutat de nenumarati elevi, pictoride valoare, nu era capabil, sa satisfaca nici o partemica din cererile de tablouri, ce ii faceau ducii,nobilii, bogata0 §i lumea intreaga.

Caracterul principal al artei lui Raffael estefrumsetea, armonia, ging4ia, blandeta figurilor sale,atat in formele externe, cat i in viata for sufleteasca;iar in tablourile sale religioase el tie infatip nevi-novatia, sfintenia, divinitatea chiar atat de bine, failsa mai recurga la misticismul veacurilor abea trecute.Madona sixtind din Drezda este pe langa toatafrumsetea §i armonia formelor de o evlavie i sfintenie,cum nu mai vedem in arta omeneasca. Christos dinmarele sau fresc »Disputa« din »Stanza della seg-natura« in palatul vaticanului, este o figura atat defrumoasa, de o blandeta i bunatate, cum numaiDumnezeu poate sa fie. Dar chiar §i atunci, candconceptiunea este mai mult in spirit antic, lumesc,cum e d. ex. »Madonna della Sedia« din PalazzoPitti in Florenta, Raffael prin neprihanita frumsete aformelor, prin armonia colorilor, dar mai ales pringinga§ia Si puterea sentimentelor omene0 producein privitor impresia sfinteniei.

Si cum am amintit, Raffael a avut in sufletulsau acea miscuitate curioasa de paganism §i creti-nism ca toti contimporanii sai. In amintita »Stanza

IVIFFTIEL 7

del segnatura» el a infatisat in cele mai admirabilecreatiuni artistice ale sale, pe un parete a$a numita.Disputa,>, o mare* apologie a religiei crestine, iarpe paretele din fats 0$coala din Athena», apologialibertatii gandirei, cu toti eroii anticitatii si paganis-mului. In cSala dell' incendio» in acelas palat, Raf-fael ne infatiseaza un mare incendiu, pe care l'astins papa prin binecuvantarea si rugaciunea sa,pronuntata din loggia bisericei San Pietro si printreoamenii, cari fug sa-si salveze viata si copiii, vedemcum un finar duce in spate pe batranul sau tatas2apandu-1 dela moarte; figuri nude, care ne amin-tesc sau poate chiar prezenta pe Aenea, salvand dinTroia, pustiita de flacari, pe tatal ski. Anchise, pecand in urma for vine o femee, Creusa? far pe tavanul billei farnesine Raffael ne infatiseaza adorabilapoveste mitologica alui Amor si Psiche, dupa Apu-le:us, in care tot este lumesc si pagan, dar de ofrumusete si gingasie dumnezeasca.

In fata unei astfel de arte poporul italian intregera miscat, fiindca intelegea si simtia fiecare pulsa-tiunea ei. Dar arta lui Raffael vorbia in limbacomund a sentimentelor omenesti, pe care oameniidin toate locurile si din toate vremurile au inteles-o$i vor intelege-o si oricat de stricati si de imoralisa fi fost Italienii din acele timpuri, inimile for nuputeau sa ramaie indiferente inaintea blandetii, gin-gasiei, nevinovatiei si iubirei, exprimate atat de admi-rabil in creatiunile de arta ale compatriotului lor.

Raffael nu era atat de original ca marii sdirivali Leonardo da Vinci si Michelangelo. El a inva-tat dela toti si a invatat mereu ; la inceput si-ainsusit chiar maniera maestrului sail Pietro Perugino;dar mai tarziu si-a perfectionat desemnul studiandpe Michelangelo, si-a aprofundat conceptiunea stu-diand pe Leonardo da Vinci, si-a infrumsetat colo-ritul studiand pe Fra Bartolomeo si Sebastian del

8 DIN TAM STRAINS

Piombo, elevul §coalei veneziene. Dar on pe callarti§ti a studiat Raffael, el nu a imitat orbe§te penici unul, ci prin acele studii §i-a perfectionat felulde lucrare, aparAnd astfel ca productul studiilor §iprogresului, facut de intreaga pleiada de oameni marl,incepand dela Giotto panA in zilele sale. $i treptatcu acel progrcs al mi§carii artistice in Italia a fost§i desvoltarea talentului lui Raffael; la inceput timid,imitand pe mAestrul s5u, el s'a urcat din treaptd intreapta, adunand mereu cuno§tinte, perfectionandu-sitehnica §i desvoltand imaginatiunea, Wand pentrufiecare lucrare studii §i desemnuri, ajutat intotdeaunade puternicul sau simt artistic, adus pe aceasta lumeca un dar mare al dumnezeirii. $i mai cu deosebires'a adapat §i Raffael la izvorul nesecat de frumuseteeterna at artelor antice, care vor ramanea pentru toatevremurile cea mai mareata expresiune a sufletuluiomenesc senin in gandire §i nobil in simtire. Raffaelera atat de mare adorator at ruinelor §i rama§itelorde arta antice, incat la staruinta sa papa Leo X aoprit distrugerea totals a acelor ruine, care au servitin cursul veacurilor de cariere pentru noile con-structii ; f5cea sApAturi, ridicari, desemna §i el §i eleviisal, trimi§i in toata Italia §i Grecia chiar, lucrurileantice §i se ocupa cu gandul, de a reconstrui Romaa§a cum a fost in timpurile sale de glorie. Moarteaneindurata I-a surprins tocmai in mijlocul acelorlucrari §i planuri.

Raffael s'a nascut in Urbino, ora§ situat lapoalele despre ost ale Apeninilor, nu departe decoasta MArli- adriatice, la 1483 Mar lie 28, in ziva deVinerea-mare, ca unul dintre trei copii ai pictoruluiGiovanni Santi. Pictorul Giovanni nu era celebru,dar era artist de valoare, caci precum spune Bal-tasare Castiglione in cartea sa : II libro del Cor-tegianog, tablourile sale decorau paretii frumosuluipalat at ducelui Guidobaldo de Montefeltro din Ur-

RFIFFTIEL 9

bino. Prime le instructii in desemn si pictura Raffaellea primit dela tatal-sau ; dar acela a murit in varaanului 1494, pe cand copilul abea implinise 11 ani,dupace sotia sa, Magia, murise 3 ani mai nainte.Cine a dat instructie tinarului Raffael in anii urma-tori, nu se stie cu siguranta ; probabil e, ca a fostelevul lui Timoteo Viti, pictor in Urbino, iesit dinscoala lui Francesco Raibolini Francia, Intemeietorulscoalei bolognese. Probabilitatea aceasta este cu atatmai mare, cu cat in incercarile lui Raffael din aceltimp al tineretei sale pare a se vedea maniera distin-sului pictor din Bologna. Fara indoiala, and tinaruldin Urbino, avand varsta de 17 ani, a intrat in anul1500 in scoala lui Pietro Perugino, pictor distins sicu reputatie, el avea deja cunostinte multe. Raffaelabia a stat doi ani in scoala lui Perugino, cad laanul 1502 maiestrul s'a mutat la Florenta, centrul deatractiune a tuturor talentelor. Elevul a ramas insain Perugia, unde avea lucrari de savirsit, dupd termi-narea carora s'a intors in orasul sau natal, primitfiind la curtea ducelui, mare mecenat al artelor sistiintelor.

Lucrarile lui Raffael din aceasta epoca poartainck timbrul tineretii si inceputului ; in ele se vedeimitarea manierei maestrului sat! Perugino si misti-cismul picturei crestine din evul mediu este binepronuntat. Madonele sale sant figuri pana la ge-nunchi, invalite calugareste cu ingrijire, cu privirearusinoasa, plecata spre pamant, iar copilasul cu fi-gura batrineasca cetind intr'o carte de rugaciune saudand binecuvantarea cu manuta, cum e d. ex. inMadona cu sftul leronim si Francisc din Berlin. Laanul 1503 Raffael a terminat prima sa lucrare mare:>Incoronarea Mariei« din Vatican, iar la 1504celebrul tablou : »Lo sposalizio« din PalazzoBrera in Milano. Amandoua sant imitatii dupa Pe-rugino ; al doilea este chiar o copie dupa acelas

10 DIN TAR1 STRAINS

tablou al maestrului, cu deosebirea ca pozitia per-soanelor este schimbata din dreapta la stanga siviceversa ; dar altfel acelas templu rotund in fund,aceleasi persoane, aceea scena. Figurile sant intoc-mai ca la Perugino, inalte svelte, razimate pe unpicior cu celalalt contractat in genunchiu, cu ca-petele plecate spre o parte, aceeas gura mica, acelasnas subtire, aceiasi ochi rotunzi, mici, cu privirea

Wanda $i plina de bunatate. Dar conceptiaexecutarea stint in tabloul elevului superioare maes-trului. Totul este mai frumos, mai armonios, maigingas ; templul este mai architectonic, perspectivamai dark figurile mai reale. In aceasta lucrare in-cepatoare se vede deja geniul marelui compozitoral »Stanzeloro din Vatican si al ,Madonei Sixtine <.

Dar un astfel de talent nu putea sa ramandin provincia Umbria, oricat de malt $i artistic sa fifost spiritul la curtea ducelui de Urbino. De aceeatinarul pictor pleaca la anul 1504, in varsta de 21ani, spre Florenta, centrul splendid al culturei, stiin-telor artelor, cum fusese Athena in epoca deglorie a anticitatii Si cum nu a mai fost alt oral inlume.

Atunci se gasiau in Florenta cei mai marl geniiai Renasterii artistice : Michelangelo, care i i stabilisedeja reputatia si avea 30 de ani, $i Leonardo daVinci, care era om in varsta. El i i terminase dejacele mai celebre lucrari Si dupa caderea in captivi-tate franceza a protectorului sau duce, LodovicoSforza it Moro, parasise Milano si dupa o ratacirede cativa ani se intorsese in patria sa. Amandoi ar-tistii terminasera atunci faimoasele cartoane pentrufrescurile can aveau sa orneze marea said din Pa-lazzo Vecchio. Leonardo da Vinci prezenta scenedin lupta dela Anghiari, data in vara anului 1440,intre armatele aliate ale Florentinilor, Venetienilorsi a Papei, in contra oastei lui Filip Visconti, duce de

$i

ti-mida, pi

pi

RF7iEL 11

Milano, comandata de Piccinino. Lupta s'a terminatcu infringerea ducelui de Milano, a acestui spiritneastamparat, cu care Florentinii, mai ales in tova-ra,ie cu Venetienii, au trebuit sá poarte dela 1423cu mici intreruperi un costisitor fasboiu. Lupta delaAnghiari nu a fost crancena, ca cele mai multe luptede atunci ; Leonardo tottt a prezentat-o ca foartecruda sangeroas5. Michelangelo a infatipt scenedin razboiul Florentinilor cu Tisanii. Amandoua car-toanele au fost ca compozitie, ca desemn, ca con-ceptiune Si veritate, ni§te lucrari, sari nu au maicreat maim spiritul omenesc. Leonardo da VinciIncepuse chiar lucrarea in sala consiliului, dar voindsa incerce un nou metod de ardere a colorilor, astricat tot ce facuse, astfel ca, desgustat, a parasitlucrarea chiar Florenta. Michelangelo a fost che-mat la Roma de papa Iuliu II, pentruca pictezebolta capelei sixtine astfel sala consiliului din PalazzoVecchio in Florenta nu a avut norocul, sä fie de-corala cu proiectatele minuni. Din nefericire, maitarziu au pierit si cartoanele gi not numai din midparticele copiate ne putem face idee despre marireaacelor lucrari.

In Florenta tinArul Raffael a avut ocazie sä vadastudieze capodoperele artei italiene, sä admire de-

semnul lui Michelangelo, veritatea §i profunzimea con-ceptiunilor lui Leonardo da Vinci, coloritul §i gru-parea maiastra a dominicanului Fra Bartolomeo. Incapela Brancacci a bisericii Santa Maria del Carminea studiat §i el, ca toti arti§tii timpului ski dimpreundcu Leonardo Michelangelo, creatiunile marete alelu Masaccio, prin care pictura italiana, dupace sta-fuse aproape un secol Si jumatate pe baza creata deGiotto fara un progres deosebit, a luat avantul, carea facut posibila inaltarea ei de atunci. lar in grAdinapalatului Medici din Piazza San Marco, Raffael aavut prima ocazie sa vad5, adunate la un loc, atatea

si

casisi

$i

si

$i

.sa

pi

12 DIN TARI STRAINS

statui gi fragmente de sculpture antics. Firqte 6 inacel cerc i in acea atmosfera orizontul de vederial talentatului artist s'a largit, cuno§tintele sale s'auinmultit, desemnul §i tehnica sa faceau progrese vi-zibile Si Raffael a plecat pe acea carare, samanatacu trandafiri §i imortale, care i-a caOigat adniiratiatarei sale §i a lumei Intregi gi 1-a dus in Pantheon.

Subiectul de predilectiune at lucrarilor lui Raffaelau fost Madonele, pe cari lea infati§at in cele maivariabile conceptiuni i forme §i prin aceasta Inca afost dupd gustul compatriojilor sai. Cultul Marieieste vechiu in Italia. Inca Dante, in cantul ultim alDivinei comedii, inalta prin glasul sfantului Bernardo afectuoasa rugaciune catra Fecioara Maria, pen-truca sa-i ajute, sa poata vedea fata lui Dumnezeu§i sa poata uza cu folos de cele vazute in visionarulsau drum.

Vergine Madre, figlia del tuo Figlio,Umile ed alta piu che creatura,Termine fisso d'eterno consiglio;

Tu se' colei, che l'umana naturaNobilitasti si che '1 suo FattoreNon disdegne di farsi sua fattura

In te misericordia, in te pietate,In te magnificenza, in te s'adunaQuantunque in creatura e di bontate. etc.

Si chiar astazi toata Italia este plina de icoa-nele Mariei in biserici, in manastiri, la raspintii dedrumuri Si in case particulare ; iar sarbatorile SfinteiMarii sant praznuite cu temperamentul propriu acestuipopor.

Toti arti§tii RenaVerei au infatipt acest subiect,dar Raffael, prin calitatile sale, prin puternicul sausimt estetic, prin ginga§ia §i nobleta inimei sale, afost chemat sa creeze imaginea sfanta a Madonei

kmrrmEL

cre§tine. In scurtul timp al §ederei sale in Toscana,Raffael a terminat mai multe Madone ; dar ce deo-sebire intre lucrarile sale din Florenta §i cele dinPerugia! In aceste Madone dispare misticismul§coalei umbrice ; formele devin mai frumoase, maireale, iar simtirea este incalzitd de caldura vietiiomene§ti. In DMadonna del Granduca< sau 'delviaggio , numita astfel, fiindca proprietarul ei,ducele Ferdinand Ill de Toscana, admira §i iubiaatat de mult acest tablou, incat nici in drum nu seputea desparti de el §i-1 purta totdeauna cu sine,nu mai exists pudoarea §i evlavia exagerata a ma-donelor de mai inainte. Valul calugaresc s'a maidesfacut, deoparte §i de alta se vad cateva §uvite depar §i divinitatea este reprezentata prin nevinovatia§i ginga§ia inimei, prin frumusetea §i tineretea fi-gurei.

In Madonna di casa Tempi« din Munchen valulcalugariei a cazut de tot, prin rochie se desemneazaformele corpului, gatul frumos se vede in toata plas-ticitatea lui §i mama, frumoasa ca un finger, cu fataextaziata de fericire, stringe cu caldura la sanul eicopila§ul gol, care i§i lipe§te cu fragezime capul deobrazul mamei sale. Aici nu mai este nimic mistic,nimic religios in senzul veacului de mijloc, ci o ad-mirabila idila de fericire omeneasca, care prin cu-ratenia §i sublimitatea ei egalizeaza cu sfintenia. Pecine o astfel de scena nu-I impresioneaza, aceta nuare inima in piept. In ,Madonna Colonna« dinBerlin copila§ul vrea sa desfaca rochia de pe santilmamei sale cerind hrana corpului, iar sfta Maria ecu capul go!, pieptenat cu Ingrijire, o fermecatoaresulfa de realitate omeneasca.

In acest timp a creat Raffael o noua compozitiea Madonei, prezentand pe Maria in figura intreag5,§ezand in mijlocul unui peisaj frumos §i avand injuru-i pe cei doi copila§i, pe Isus §i pe sfantul loan,

11

14 DIN TAM STRAINr.

o grupd piramidala de armonie §i frumsete diving.Apretiarea e uneori lumeasca, ca In »Madonna delcordellino«, din Florenta, in care sfantul loan pre-zintA cu bucurie copilareasca tovar4ului sau o pa-sarica, pe care Isus o desmearda, iar mama prive§tecu mandrie §i fericire aceasta scene nevinovata. Incele mai multe tablouri insa sftul loan inghenuncheinaintea lui Isus sau ii prezenta banda cu inscriptia :»Ecce agnus Dei«, iar Fiul lui Dumnezeu, de§icopil, 11 privqte cu seriozitate §i o presimtire dure-roasa. Cea mai frumoasa dintre aceste Madoneeste La belle Jardiniere din Salon carre in Louvre.Madona §ade incunjurata de flori, in mijlocul uneiregiuni frumoase, in fundul careia se zarete. ogrupd de munti, care se pierd in ceata departarii ;inaintea ei, razimat de genunchi, sta Isus privindpe Fecioara cu un zimbet copilaresc, dar dureros,pe cand micul loan, cu cruciulita de trestle, inghe-nunche inaintea lui ; iar Maria, o femee de cea maimare frumusete, 4i prive§te copilapl cu nespusa iu-bire §i durere.

In ultimul timp al §ederei sale in Florenta, Raffaela pictat, dupA multe planuiri §i schimbari, »Depune-rea de pe cruce«, prima sa compozitie mai mare.Tabloul, destinat pentru biserica San Francesco dinPerugio, este astazi in Villa Borghese din Roma §i,

cu toate ca nu e lipsit de greFli, produce o puternice impresie dramatics.

Anul 1508 a adus o noua schimbare in viata luiRaffael, cea mai mare, ce a putut sa-§i imagineze §isa-i doreasca un artist al acelei epoci : chemarea sala Roma. Bramante, §eful lucrarilor de architecturela biserica San Pietro, era cam inrudit cu Raffael §idoria sä scoata la iveala pe tindrul artist. El a pro-pus dar papei luliu II sä-1 insarcineze gi pe Raffaelcu facerea unui fresc in camerele papale (stanze).Papa, inrudit cu ducele de Urbino, probabil ca

15

avusese ca cardinal ocazia sä-1 cunoasca personal petinarul pictor la curtea aceluia, a acceptat deci cu atatmai ales, ca reputatia lui Raffael incepuse a se formadeja.

In toamna anului 1508, in acela§ an, andMichelangelo a inceput pictarea boltii din capelasixtin5, Raffael, tinAr abea trecut de 25 ani, a ince-put lucrarea sa in ,Stanza della Segnatura., unde Pe-rugino §i Sodoma terminaser5 deja cateva frescuri.Dar Raffael abea a inceput sa" lucreze §i papa, m -rat de ce vedea, a dat ordin s5 rada frescurile fa-cute §i 1-a insarcinat pe el s5 zugrAveasca toate ta-blourile camerei. La 1512 camera a fost terminate§i din minunile de pe perefii ei s'a raspandit glorialui Raffael peste lumea intreaga §i peste nesfar§ireavremurilor.

In acest cadru ingust nu e cu putinta sa neocupam pe larg de toate detaliile Stanzelor, ne vommArgini dar la o schitare a celor mai importante.

In .Camera della Segnatura. Raffael a zugra-vit pe tavan in patru cercuri marl figurile alegoriceale Teologiei, Poesiei, Justitiei §i Stiintei, infati§andpatru femei frumoase, inconjurate de ingeri, pe uncamp de mosaic. Pe un perete mare al camerei, fatain fata cu »Scoala din Athena., a pictat Raffaelfrescul sAu numit: Disputa.. Frescul este imp5rtitin cloud: in jumAtatea de sus, deasupra norilor, esteinfati§at cerul cu tronul divin, pe care §ade !sus Christoscu made intinse, spre a arata locurile cuielor, avandla dreapta pe Ficioara Maria care, p!ecata spre fiulsau, it roaga pentru pacato§;i pamantului, iar lastanga pe loan Botezatorul care cu privirea energica,indreptata spre omenire, arata cu maim dreapta peFiul lui Dumnezeu. Deasupra tuturora, incunjurat deun cor de nenumarati ingeri, planeaza DumnezeuTeal, un batrin cu barba alba, imaginat in felul luiMichelangelo. Imprejurul tronului ceresc sant in§irati

16 1)111 TAM STRAINS

la dreapta Si la stanga in semicerc, dui-id forma mo-saicelor bisericilor creOne de atunci, sfintii §i mar-tirii trecuti la nemurire. Sub picioarele lui Isus st5,cu aripile intinse in forma de porumbel alb, Spiritulslant, avand §i deoparte §i de alta ate doi ingeri,sari tin deschise cele patru evanghelii. Pe jumatateade jos a peretului este o alts scene. In jurul unuialtar, pe care stralucqte o§tia, stau in§irati inteogrupare naturals papi, capi ai bisericei, teologi in-vatati, cari in fata cerului deschis vorbesc desprecele sfinte cu entuziasmul creOnesc caracteristicfiec5rui individ. 0 compozitie mai naturals, un ta-blou mai armonios, ca aranjare §i culori, o apretiaremai adanca" §i corespunzatoare subiectului nu arepictura omeneasca. In special figura lui Isus Christos,de o frumusete neprihanit5, de o bunatate §i blan-dete dumnezeiasca §i totq purtand semnele divini-Valli, este o conceptiune, c4 care nu a putut sa nedea nici Michelangelo, nici Leonardo da Vinci.

»Disputa« este apologia religiei cre§tine, iar>$coala din Athena« a §tiintelor, a cugetarei libere.Aceasta este mutt mai deteriorate deck >Disputagi impresia frumusetii sale astazi nu mai este de-plin5. Dintr'o hal5, de cea mai maiestoasa architec-tur5, vin in pas lini0t, discutand, incunjurati de elevi,eroii filozofiei antice, Plato §i Aristotel, cu carti inmaim stanga, iar cu dreapta aratand Plato spre cer,Aristotel spre p5mant, indicand astfel directiile forfilozofice. Devil asculta cu evlavie §i atentiune vor-birea for §i, ajungand la marginea treptelor, se opresccu totii. Din josul treptelor, care reprezenta scara ceurea la invAtatura, sant mai multe grupe de b5rbati,cari scriu, desemneaza, cants discuta §i simbolizeazadiferitele §tiinte. »Scoala din Athena« este ca coin-pozitie, aranjament §i actiune de aceeag marire ca»Disputag. SA nu fi creat Raffael nimic altceva afarade aceste frescuri, locul cel mai de frunte in cartea

IWIFFTIEL 17

nemurirei i-ar fi fost asigurat. Si mi-se pare, ca nueste indreptatita banuiala lui Burckhardt, ca Raffael,neavand eruditia cuvenita pentru a putea caracterizapersoanele din aceste doua frescuri, a trebuit säceara ajutorul vreunui invatat, poate alui Bembo sauSadolet. Nu, fiindca eruditia nu era pe acel timp lucrurar si Raffael era de o laboriositate uimitoare. $i, insfarsit, chiar daca invatatii f-ar fi dat unele indru-marl, conceptia totus in creerul artistului s'a pigs-muit.

Al treilea fresc din aceeas camera infatiseazaParnasul cu alesii sai locuitori. In varful dealului,sub patru copacei de laur, lade zeul Apollo cu cu-nuna pe cap cantand din violins, extaziat si el siMuzele dimprejur de frumuseta cantecului. In or-dine nefortata stau atat pe varful dealului, cat sipe coaste marii poeti ai tuturor vremurilor, cu cu-mini de lauri pe capete: Omer orb, Virgil, Dante,Petrarca, Ariost, Pindar, Sapho etc., o selectiune ad-mirabila de cei mai marl cantareti ai omenirei.

luliu II, incantat cu drept cuvant de aceste crea-tiuni, a dat ordin sä se radd frescurile terminate sidin camera vecind si I-a insarcinat pe Raffael cuexecutarea lor (1512). Dar batrinul papa nu a ajunsterminarea acestor lucrari, caci in anal 1513 a muritlasand locul sau cardinalului loan de Medici, fiul luiLorenzo it magnifico, care in varsta de 37 de ani s'aurcat pe tronul pontifical sub numele de Leo X.Raffael a continuat lucrarea sub noul papa, $i incamera numita Stanza d'Eliodoro« a terminat maiintaiu frescul, care sub gonirea beliducelui sirian Eli-odor din templul lesusalimului simboliza gonirea Fran-cezilor din Italia. Intr'un templu de arhitectura ma-iastra, al carui tezaur generalul sirian ducea cu sine,iar preotii se rugau inaintea altarului implorand aju-torn! lui Dumnezeu, apare din vazduh un frumosjune, calare pe tin cal alb, dimpreuna cu alti doi ti-

I. T. Mera: Din Viri straine. 2

it

18 DIN TANI ;-TriAINT,

neri, cari se reped in goand asupra lui Eliodor,cazut sub copitele calului, asupra tovar4ilor lui.Barbatii se uimesc, femeile §i copiii din templu seinfrico§eaza de aceasta intamplare miraculoasa, darpapa Iu liu II prive§te mandru §i multumit de pe sediasa, purtata de patru persoane, acea scena de biruinta.

Pe peretele din fata a zugravit Raffael oasteabarbara a Hunilor, cari au ajuns subt zidurile urbeieterne, aprinzand §i devastand tot ce lasau in urmalor. Papa Leo cel mare, reprezentat prin fata luiLeo X, insotit de doi cardinali, toti calare, iese cuputerea sfinteniei §i graiului lor in fata puhoiuluiturbat si Attila, biciul lui Dumnezeu, vazand sfintiiparinti, dar mai ales vazand plutind in aer pe apos-tolii Petru si Pavel, cu spadele indreptate spre el,se inspaimanta §i intoarce oardele sale flamande in-darat.

Al treilea tablou din aceasta camera este oaluziune la inchisoarea eliberarea lui Leo X, pecand era cardinal. In sangeroasa lupta din DuminecaPastelor a anului 1512, data lang-a Ravenna, intrearmata lui Ludovic XII, comandata de viteazul saunepot Gaston de Foix, §i armatele italiene aliate cuSpaniolii, aliatii au fost §i cardinalul loan deMedici, care cu a§a numita ceata neagra Inca a luatparte, a cazut in captivitate franceza, de§i sarmanulGaston a murit cazand jertfa al orbului sau curaj.Dar Inca in acelas an, dupd lupta dela Assi, in careFrancezii au fost biruiti, cardinalul a scapat. Fresculne infati§eaza o temnita cu puternice gratii de fier,indaratul carora se zare§te sftul Petro, ferecat inlanturi de gat §i de picioare. durmind. Dar in inchi-soare a intrat un Inger umpland temnita de o luminaorbitoare; el il de§teapta pe Petru, ii desleaga Ian-turile §i it conduce afard. n acest timp pazitorii dintemnita §i cei de pe scarile de afard dorm dui siinzadar incearca un comandant al lor, cu o facia.

si

$i

invinsi

I 111EI. 1!)

aprinsa in mans, de§tepte, pe cand luna aruncadin mijlocul franturilor de nori, din fundul sceneirazele sale palide, producand dimpreuna cu faciaadmirabile efecte de lumina.

Pe al patrulea perete, in sfar§it, este frescul .Ser-viciul divin din Bolsena, , infati§and pe un tanar preot,care se indoete de schimbarea o0ei in trupul luiChristos °data", servind la altar, vede spre mirarealui aparand o picatura de sange in mijlocul o§tiei.El arata minunea cre§tinilor adunati, cari privesc ui-miti acest miracol dumnezeesc. Tabloul simbolizeazainvingerea religiei creOne asupra paganismului.

Abia a terminat Raffael lucrarile din aceasta ca-mera (1514) Si papa 1-a insarcinat indata cu zugra-virea altei camere, numita Stanza dell' incendioPrincipalul fresc aici este arderea borgtflui, adeca asuburbiului, in care se gasia Vaticanul. In compozitiaacestui maret fresc gasim aceeag mestecare de su-biecte creOne§ti §i antice ca in multe lucrari ale ar-tistului. Caracterul principal al acestei scene este vi-vacitatea actiunei §i miFarea figuri!or, fard pathos,fara exageratie. Barbati, femei alearga scapevieata for a copiilor, altii duc in vase antice apapentru stangerea focului, intr'un colt, la stanga, for-mand maiastra grupa amintita, un tanar, Aenea, ducein vanjoasele sale spate pe slabul §i batranul sautata, Anchise, pe cand indaratul lor vine o femeie,Creusa. In fund se zare§te vechea biserica San Pietro,pe piata careia e adunata lume rugandu-se cu ma-nile ridicate spre turn, in loggia caruia sta papa, carecu binecuvantarea §i rugaciunea sa pune stavila in-tinderii focului.

In aceea camera mai sunt frescurile, cari in-fatiFaza incoronarea lui Carol cel mare, depunereajuramantului papei Leo Ill §i invingerea dela Ostia.

Dupace la 1517 au fost terminate acesteT. Mera : Din 111ri straine. 2*

gi

sa-sisi

si lu-

DIN TAlti 4TI1AINE

crari, Raffael a inceput la dorinta papei zugravireastanzei a patra, numita .Sala di Constantino , pentrucare maestrul a facut numai compozitia §i desemnu-rile, iar executarea a lasato elevilor sai, mai ales, cala anul 1520 I-a surprins moartea pe cand lucrarilenu erau terminate.

Dar in vremea zugravirii stanzelor neobositulve§nic activul artist a executat multe alte lucrari, deaceeag frumusete §i marire ca minunile de pe peretiicamerelor papale. Subiectul sau de predilectiune Ma-dona, Raffael nu I-a neglijat nici atunci. Insa pic-torul a marit compozitia, prezentand-o pe Maria in-cttnjurata de losif, Sta Ana de alte persoane, saua prezentat-o in glorie, ezand pe tron sau plananddeasupra norilor. Dintre familiile sfinte cea mai fru-moasa este aka numita .Marea Familie sacra« dinLouvre, primul tablou din care am inceput sa cunosc

inteleg pe Raffael.

Ists tocmai s'a de§teptat din somnsculandu-se din leagan cere dela mama-sa sa-1 is inbrate. Sfta Maria, cu o fata de fecioara, nevinovata§i evlavioasa, intinde bratele sere copil, pe cand sftaAna, ingenunchiata §i ea §i sf. loan cu cruciulita detrest e, it invata sa-§i pue manutele pentru rugaciune;un inger p; esara flori peste acest grup sfant, pe carelosif, stand in picioare, it prive§te cu duio§ie.

Dintre Madonele in glorie .Madonna di Foligno ,

§ezand deasupra norilor cu cop lul in brate este deo frumusete admirabila a fetei, cu o expresiune maiputin religioasa ; dar sfintii de pe pamant sunt de oevlavie, care la sftul Francisc trece in extaz.donna del Pesce din Muzeul Prado in Madrid estepoate cea mai minunata simfonie de colori a luiRaffael. Sfta Maria §ade pe tronul ridicat inainteaunei draperii frumoase de coloare verde inchisa, cucopilul in brate, avand la stanga pe leronim cu fata

,Fi

§i

pi

pi

Copilapul

"Ma-

Rni-r-m-J 21

plastica si expresiva, iar la dreapta un finger cu miculTobia, care tine in !nand un rste. Tinuta males-toasa a acestei Madone a fost admirata in toate tim-purile.

Dar cea mai frumoasa intre Madonele in glorie,cea mai frumoasa intre toate Madonele si poate ceamai perfecta creatiune a lui Raffael este .Madonasixtind din Dresda<. Este nevoie sä mai descriu acestmaret tablou? Exists cineva care sa nu fi fost pa-truns de frumusetea si sfintenia acestei fiinte supra-omenesti, sa nu fi plecat privirea in fata curatenieisi evlaviei ei, sä nu fi fost sguduit de privirea pat-runzatoare a acestui copil, care in acea varsta toface sä recunosti in el pe Fiul lui Dumnezeu? Darpe frumoasa si nevinovata martira din Nicomedia,Sfanta Barbara, si pe cucernicul papa Sixt I, Inge-nunchiati, si in sfarsit pe cei doi ingeri de jos,cine s'a saturat sa-i priveasca ? Madona sixtina, zug-ravita la 1515 pentru manastirea Benedictinilor dinPiacenza, este idealul Madonelor crestine, pe carenumai Raffael l- a putut concepe si infatisa. Ea esteculmea progresului acestui artist fard seaman, este oinspiratie dumnezeiasca care, precum zice Chirtani,are puterea sa destepte in inime inconstiente in-

stinctul frumosului si bunul gust in artec.Cea mai frumoasa dintre Madonele lui Raffael,

concepute in spirit lumesc, am putea zice idealulacestor Madone, este .Madonna della Sedia« dinPalazzo Pitti in Florenta. In acest celebru tablou di-vinitatea este infatisata prin frumusetea admirabila aformelor omenesti, prin armonia incantatoare a co-lorilor si prin nevinovatia Fecioarei, prin caldura iu-birei de mama si a supremei fericiri, de care e ca-pabila inima omeneasca. Aici Sfta Maria nu lade petron, nici pe nori, ci pe un scaun de lemn, imbra-cata in pitorescul costum Italian, strangandu-si cuiubire copilul la piept. Infatisarea Madonei nu e nici

24 DIN 'PAM STILAINE

religioasa, nici diving, dar impresia care o producegrin caiitatile sale este dumnezeeasca. Despre ea aputut zice Eminescu al nostru in incepatoarea sapoezie, ca Raffael

Si-a creat pe panza goals pe Madona-DurnnezeuCu diadems de stele, cu surisul bland, vergin,Fata pea' 'n raze blonde, chip de finger, dar femeie,Cad femeia-i prototipul ingerilor din senin.

S'a zis de multe ori, ca Raffael nu a fost co-.lorist mare. Privind aceste Malone nu e admisibilaacea afirmatiune. Fara indoiala, coloritul lui Raffaeleste deosebit de acela al lui Tizian sau Rubens, dareste in conformitate cu subiectele tratate. Cum s'arpotrivi coloarea voluptoasa a pielei Nenerei« dinTribuna in Galleria degli Uffizi, sau a frumoasei

Flora< din aceeas galerie in tlorenta ale lui Tizian,sau coloarea carnatiunei buiace a femeilor lui Rubens,

cu imaginea nobila si nevinovata a Madonelorlui Raffael?

Dar cine voeste sa se convinga pe deplin,duca-se in Villa Farnesina din Via della Lungara inRoma si priveasca fermecatoarele idile ale Galatheeisi a lui Amor si Psiche, naluciri voluptoase in coloride curcubeu. Aceasta vila era proprietatea bancheruluiiubitor de arta Agostino Chigi si la ordinal sauRaffael a impodobit-o cu frescuri mithologice. In anul1514, in tovarasie cu Sebastian del Picmbo, elevullui Giorgione din Venetia, a zugravit Raffael intr'osala mica triumful Galatheei, invalind-o intro gin -gasie si poezie, cum nici until dintre pictorii lumeinoud nu a putut sa infatiseze subiecte mitologice.Galathea, frumo sa ca o nimfa, cu parul despletitsi invelita pe jumatate de un val flusturat de vant,incunjurata de nimfe si tritoni, sta inteo mare coajede scoica, care, trasa de doi delfini, pluteste pe su-prafata linistita a mbrii, iar in aer sboara amorini cu

arcurile Intinse. Trei ani mai tarziu, Raffael a pictatsala cea mare a vilei, infatisand pe tavanul ei cloudscene marl din povestea mithologica a lui Amor SiPsiche, dupd Apuleius, iar in segmentele boltitureisi a ferestrelor mid episode ale ei. Pentru o astfelde creatiune, fara indoiala, ca Raffael, cu fantazia saavantata, cu gingasia si sinceritatea sentimentelor salesi cu desvoltatul sau simt estetic, era eel mai chematartist. Si c5nd privesti aceste admirabile frescuri, cariau fost deja recolorate de alti pictori, ti-se pare caesti intr'o frumoasa lume de naluciri, in care totuleste poezie, armonie frumusete.

In anul 1515 nesatiosul Leo X si-a propus saacopere cu covoare (gobelinuri) partea inferioara a pe-retilor de sub frescurile terminate din capela sixtinasi a insarcinat tot pe Raffael cu facerea desemnurilor.Raffael s'a pus pe lucru cu entuziasmul sau farasfarsit $i in anii 1515 si 16 a terminat cele 11 car-toane colorate, dupa cari au fost tesute covoareleintr'o fabrics din Bruxelles. Covoarele au avut osoarte vitrega, iar cartoanele, disparute un timp, aufost regasite si 7 din ele stint in Muzeul Kensingtondin Londra, fiind obiect de admiratie pentru toatevremurile. Pictorul avea sa trateze episoade din vieataapostolilor, cari, in legatura cu scenele biblice alelui Michelangelo si cu cele din vie* lui 'sus dinfrescurile de pe pereti, sa complecteze testamentulvechiu nou. Aceste compozitii ale lui Raffael suntalit de marete, inspiratia atat de inalta executareaatat de perfecta, incat cartoanele sale se pot corn-para doar cu cartoanele lui Leonardo da Vinci siMichelangelo, destinate pentru Palazzo Vecchio.

La 1517 papa a dat bietului Raffael o aka mi-shine : sa decoreze cu frescuri peretii coridorului dinetajul II, deschis sere curtea numita cortile di S.Damaso« care conduce in camerele papale, pentru caastfel intregul apartament sä fie uniform zugravit.

wurrnEt.

si

sisi

21 1)1\ 'EA!? f STI? Al NE

Pe pereti pilastri Raffael a aplicat decoratiunilenumite .grottesche , fiindca au fost gasite pe peretiipivnitelor (grotte) ruinatelor therme ale lui Titu. Petemelia unei parti a distrusei case de our alui Nero,imparatul Titu a inceput sa construiasca splendidelesale therme, ispravite sub Traian. In cavitatile acelorruine au fost descopente pe timpul lui Raffael unsoiu de u§oara, dar armonioasa decoratie a peretilorpastrata in stare admirabila timp de 1400 ani. Raffael,admirator at anticitatii, a imitat groteschele chiar incoridorul Vaticanului, alaturi de 52 tablouri, zugravitepe boltile celor 13 loggii. > Loggielea din Vaticanaveau o insemnatate decorative prin urmare niciconceptia, nici executarea nu puteau sa stea la in-naltimea stanzelor. Deaceea Raffael a prezentat mo-mentele principale ale actiunei, a intoctnit colonicpotrivit cu pozitia expusa soarelui vanturilor afrescurilor, dar totu§, intr'un colorit viu, incalzit destralucitorul soare at Italiei, el ne-a prezentat nara-tiunea biblica cu o admirabila claritate. In cateva dinaceste tablouri nu se poate nega influents frescurilorlui Michelangelo de pe bolta capelei sixtine, tottimajoritatea for au fost concepute in fantazia luiRaffael.

In biserica Santa Maria della Pace din Roma,deasupra primei capele dela dreapta, Raffael a zu-gravit, in anul 1514, la insarcinarea bancheruluiChigi, ajutat de fostul sat! maestru Timoteo Viti, cele4 Sibile minunate. Fara indoiala, ea aici Raffael aimitat pe Michelangelo; dar deosebirea totq esteenorma. Mai intaiu Sibilele din biserica della Pacesunt, afara de una, femei tinere §i frumoase; ele nuau nimic din grozavenia celor de pe bolta capeleisixtine §i pane ce Michelangelo a creat concepjiunilesale in spirit antic, Raffael le-a incunjurat de ingeri,cari, inspirati de atotOutorul Drnnezeu, le optesctaina intamplarilor viitoare. Sibilele lui Michelangelo

si

si

si

sunt ingroziteare si pagane, iar ale lui Raffael fru-moase si crestine.

Cu Coate ca Raffael a fost bland in toata gan-direa si simt;rea sa, el are o compozitie de o impu-natoare putere dramatica: Mergerea la Golgota ,

facuta pentru manastirea Santa Maria dello Spasimodin Palermo. Despre acest tablou Vasari ne istorisesteurmatoarea intamplare minunata. Tabloul a fost im-barcat pe o corabie, pentru a fi dus la locul desti-natiunei sale in Palermo. Pe drum o furtuna ingro-zitoare a distrus vasul, corabierii s'au innecat toti,dar lada, in care era pachetat tabloul, a ramas pesuprafata valuri'or si dupd cateva zile a intrat inportul Genovei, fard sa fi suferit nici o deteriorare.Orisicum ar fi, tabloul, astazi in Muzeul Prado dinMadrid, se &este inlet) stare foarte rea si de accease crede ca nu a fost lucrat de Raffael insus, ci dedevil sai. Dar Lefevre si Viardot ne spun, ca ga-sindu-se tabloul in Paris, intre trofeele primului im-periu, restauratorul Bonnemaison I-a avut in lucrare.Pe Tanga toata deteriorarea colorilor compozitia tab-loului infatiseaza o actiune dramatka sgudultoare.Christos, incunjurat de alai si de soldatii romani Ca-lare, trebuie sa duca pe umerii sai slabi marea crucede lemn, pe care, in varful muntelui Golgota, vatrebui sa sufere martiriul de salvare a omenirii. DarIsus, debil, muncit de groaza mortii, cade sub povaracrucii in genunchi, scaldat in sudori. $i pe cand Si-meon tine crucea in vanjoasele sale brate, Fiul Marinipriveste cu fata sbuciumata de suferinte la mama-sa,care, ingenunchiata ca celelalte femei, ii intinde ma-nile sale de femeie sere a-i ajuta. Este indiferent, dacaaceasta femeie e in adevar Sfta Maria sau Sfta Ve-ronica, cum zice Vasari; fapt este, ca o scena maisguduitoare, mai plina de o durere sincera, nu segaseste in pictura omeneasca.

Am amintit, ca Raffael, pe langa toata adorarea

will TILL 2r,

DIN TA Silt A 1 NE

niciodata nu s'a departat de tot de tradi-tide bisericei creOne; dar el are conpozitii chiar cucaracter supranatural §i vizionar. Dintre aceste voiuaminti numai doua: pe .Sfanta Cecilia« Si »Trans-figuratiunea Primul tablou, in Accademia delle belleArti din Bologna, infati§eaza pe Sfta Cecilia, incun-juratA de Apostolul Pavel, Evangelistul loan, SftulAugustin §i Sfta Magdalena, in momentul, cand mu-zica instrumentelor for omene§ti inceteaza se audeo muzica supraomeneasca a unui cor de ingeri cari,§ezand deasupra norilor, cants dintr'o mare carte des-chisa. Toti ascultA incantati, fiecare dupa firea sa, iarSfta Cecilia, o fata tanara frumoasa, e cuprinsa deo fericire vizionara, creOneascA, dar nu bolnavicioasa.Raffael niciodata nu exagereaza, inspiratiile sale niciodata nu sunt patetice.

Ultima lucrare a lui Raffael a fost Transfigu-ratiunea . Ea infativaza schimbarea la fata a Man-tuitorului pe muntele Tabor. !sus plutqte in aer cumanile intinse, incunjurat de nori §i de o lumina or-bitoare, care radiaza din tot corpul, avand deopartepe Moise, de alta pe Sftul Die, tot in aer, pe candapostolii Petru, Jacob §i loan sunt cazuti la pAmantde uimire, adapostindu-§i cu manile ochii de stralu-circa luminei. Jar jos, la poalele dealului, in contrastcu scena dumnezeiascA de sus, e prezentata o scenade mizerie Si neputinta omeneasca; cum un parintecu fata speriata aduce pe copilul sau, stapanit de ne-curatul, atins de spasme §i halucinatii, la apostoli ru-gandu-i §i el §i doua femei ingenunchiate, sa be ajute.Dar cine sa be ajute ? Acela care poate nu mai eintre ei Si sarmanii invatkei, in con§tiinta neputinteise gandesc, cauta in dill, iar until arata spre inal-time indicand, ca Acela va ajuta. in acest tablou areu0 Raffael sa infat §eze divinitatea, gasind, cumzice Burckhardt, in forma §i expresiunea lui Christosacel secret mare al artei, pe care uneori inzadar it

si

si

Nni-FnEl. 47

cauta veacuri intregi. Iar Vasari zice ca. Raffael reu-ind a arata forta $i valoarea artei in imaginea lui

Christos, $i-a ajuns scopul final $i ne mai avand cesa faca a murit. Dar Transfiguratiunea« nici nu eracomplet terminate, cand Raffael $i-a incheiat scurta,dar bogata sa vieata.

Mai trebuie sa amintim portretele lui Raffael,din cari unele au disparut, altele sunt deteriorate, dartotu$ mai sunt cateva, cari dau o vie dovada desprecaracterizarea find $i veritatea acestor lucrari. Portretulbotranului papa Iuliu II cu fata sa energica; at paaeiLeo X cu cei doi cardinali din galeriile din Flo-renta; al amicului sau Baltasare Castiglione, di-plomat in serviciul ducelui de Urbino $i scriitor dis-tins, din Louvre. Trebuie sa amintesc $i cloud por-trete de femei: .La donna velata < din Palazzo Pittipentru asamanarea mare a fetei cu Sfta Maria din

Madona sixtinae, si vestita v fornarina« din PalazzoBarberini in Roma, despre care s'a crezut multi vremeca stint portretele iubitelor lui Raffael.

Surmenajul lui Raffael a fost in tot timpul $e-derii sale in Roma ingrozitor. Pe langa multele lu-crari de picture, ce-i dadea Leo X, el dupe moartealui Bramante a fost numit la 1514 arhitect at bise-ricei San Pietro. Chiar Bramante 1-a recomandat casuccesor $i papa I-a acceptat, caci talentul sau pentruarhitectura era neindoios. Pentru cite biserici $i pa-late nu a trebuit sa faca bietul Raffael planurile ? !La 1515 papa 1-a mai numit supraveghetor at AO-turilor ruinelor antice $i pe langa aceasta toata lumea,mare $i mic, doria sa alba o lucrare a acestui geniustralucitor. Natural, ca cei mai multi se multumiau,ca Raffael sa le faca numai desemnul sau cateva tra-saturi de pensuld, pentruca executarea lucrarilor säfie lasata elevilor sai.

Acea munca exagerata trebuia sä slabeascd pu-

,18 1)1x TAiti sTIIAINE

terea de vieata a acestui muritor,care nu avea constitutiede urias. Parintii sal au murit tineri, un frate o sore, pecari i-a avut, au murit mici de tot, iar Raffael era sub-tirel, cu gatul lung, palid. Munca incordata II enervase sislabise unii critici gasesc ca in ultimele sale lu-crar se vede o neliniste sufleteasca, o slabire in exe-cutare $i ca co!oritul sau a devenit mai inchis, maiputin viu. Aceasta e greu de admis; cert este insa,ca Raffael slabise Si in primavara anului 1520, pecand facea sapaturi antice, s'a imbolnavit de o febraviolenta, care abia a tinut cateva zile i-a cauzatmoartea. Li se face medicilor curanti Si astazi impu-tarea, ca venesectia for ar fi pricina pierderii acestuigeniu mare. Despre natura acelei febre nu avem altedetalii, asa ca nu putem sa stim, de ce a fost cau-zata ; dar posibil este, ca venesectia a merit slabi-cittnea organismului, care poate nici altfel nu aveaforty necesard sA reziste boalei. Raffael a fost pepatul mortii la constiinta pana la sfarsit; el si-a re-gulat toate afacerile, si-a exprimat dorinta referitor lalocul sau de vesnica odihna Si a murit ca un buncretin in ziva de 6 Aprilie 1520, tocmai in Vinereacea mare, precum s'a nascut.

Moartea lui Raffael a produs o jale de nedescris.Papa plangea ca un copil dimpreuna cu toata lumeasi se zicea, ca in noaptea mortii sale ar fi crepatperetii Vaticanului in semn de doliu. Corpul lui Raf-fael a fost Intins pe catafalc in atelierul sau i s'apus la cap ultimul sau tablou ;Transfiguratiunea ,

care a fost la inmormantare purtat indaraptul cos-ciugului pand la locul de odihna in Pantheon.

Pe langa toate lucrarile marl Si multe ale luiRaffael moartea sa a fost prea timpurie. De cite operemarete nu a fost ontenirea frustrate prin acea moarte ?Cad Raffael a progresat mereu si e posibil, ca armai fi progresat. Fara indoiala, puterea sa de munca,fantezia sa nu ar fi lancezit Inca multa vreme. Astfel

si

si

pi

si

de oameni nu lancezesc. Leonardo da Vinci, Michel-angelo si Tizian au ajuns varste methusalemice $i aulucrat cu aceeas vigoare pand atunci, pana cand func-tiunile corporale le-au abzis serviciul. Michelangelo apictat la varsta de 60 de ani »Judecata cea din urma,:in capela sixtina; Tizian in ultimul sau tablou, »Plan-crerea lui Isus<, din Accademia di belle Arti din Ve-netia, zugravit in varsta de 99 ani, tot Tizian este,deli in purtarea pensulei se observa bine tremurareamanei; iar Leonardo da Vinci numai atunci a incetatsa lucreze, cand i s'a paralizat mana dreapta in ul-timii ani ai vietii sale. Tot astfel ar fi fost Si Raffael,caci calitatile, cu cari 1-a inzestrat natura, nu sepierd.

Cred dar, ca e cu totul de pr;sos intrebarea, atat dedts puss, daca Raffael ar fi Camas totdeauna acelas

daca nu a fost bine aleasa ora mortii sale.Raffael a avut, precum am vazut, cloud calitati

principale: gingasia simtul frumosului, cari s'aumanifestat in toate creatiunile sale artistice, in expre-siunea vietii sale pe pamant, in gandirea gi simtireasa $i cari, fiind innascute, au facut parte din fiintasa. El a avut o inima bung, simtitoare, nobila, si sim-tirile acelei inimi le-a transpus intregi cu toata cal-dura, gingasia Si sinceritatea for in operele sale de arta.Nimeni n'a putut sa infatiseze ca Raffael ardoareaiubirei de mama, nevinovatia Fecioarei Maria si nai-vitatea gingasia copilasilor. El si in contactul sau culumea era bun, bland, Ingaduitor manierat, astfelca captiva pe toti aceia cari au avut ocazia sal cu.noas:a. Vasari, in adoratiunea sa pentru acest geniu,zice ca »aceia, cari ca Raffael de Urbino sunt inzes-trati cu atatea calitati marl, nu sunt oameni simpli,ci, daca e permis a zice, zei muritork.

Raffael se pare ca a fost in vieata sa multumitfericit. Inconjurat de cea mai mare glorie ce poate

RTIFFnm. ,)9

gi

si

gisi

gi

DIN TARE STRAINE

sä doreasca un artist, desmierdat de toata lumea, ela trait o vie* princiara, in belsug si splendoare.Raffael sedea in casa sa proprie si cand se ducea inVatican nu merged astfel, decal. incunjurat de o suitssplendida de 50 de artisti, elevi ai sai. El nu evitasocietatea si placerile ei ca Michelangelo, ci le cautasi le gusts. Raffael a avut si intenta sa se insoare,precum se vede din scrisorile sale. In una din elezice, ea cardinalul Bibbiena, protectorul si bunul saltprieten, i-a oferit chiar pe o nepoata a sa, cu care

spline Vasari Raffael, in adevar, s'a logodit.Dar cununia nu s'a facut, on ca stirea nu e exacta,on ca artistul a preferit mai bine beretul de cardinal,pe care i 1-a promis papa Leo X.

Leonardo da Vinci pare a fi fost nemultumit enrezultatul vietii sale si la sfarsitul ei vorbeste de unmartiriu, care numai astfel se poate explica. Michel-angelo a fost silit sa lucreze aproape totdeauna alt-ceva decat ce visa si doria sufletul sau ; el era sculptorsi lucrarile sale principale au fost de pictura. Planulcel mare, la care tined cu toata puterea fiintei sale,Mauzoleul papei luliu II, a fost taiat mereu, pang n'aCamas din el decat Moise« din San Pietro in Vincoliin Roma si cei doi sclavi din Louvre. Raffael, dincontra, a avut ocazie sa-si realizeze toate idealele siimaginatiunile; visul sau cel mai maret, Madona, 1-aintruchipat ca nimeni altul pima astazi si in toatecreatiunile sale el a pus ce a avut mai gingas, mainobil si mai maret in fiinta sa.

Raffael isi doarme somnul vesniciei, asa precuma dorit, in Pantheon, cea mai admirabila cladire, ra-masa intreaga dela Romani. Pe altarul de langa mor-mantul sau e, dupd dorinta artistului, statuia Madonei,idealul cel mai maret, de care Raffael nu s'a pututdesp5rti nici dupa moarte. Pe acest mormant scump,cardinalul Bembo, secretar papal, latinist cu reputatie,a scris urmatorul epigram frumos:

:;11

31

II le hic est Raphael, timuit quo sospitevinci rerum magna parens, et moriente moric.

$i on de cateori intri in acest locag slant, mor-mantul nemuritorului artist este totdeauna decorat cucununi, pe cari le depune astazi pietatea neperi-toare a admiratorilor siii.

p1

0 tars fericita.C; e r i a.

Vieata poporului german nu a fost totdeaunaatat de ticnita fericita cum este astazi. Trecereadela barbaric la civilizatiune nu s'a facut deodata siintunerecul pustiului norchc a fost mai puternic decatlumina civilizatiei cazutului imperiu roman. Si pe pa-mantul brazdat de Rhin, Elba, si de obarsia Dunarei,intunerecul era mare.

Corneliu Tacit, marele prozator si istoriograf alepocei traianide, ne infatiseaza in scrierea sa Ger-mania aceasta Cara ca un pustiu urat, acoperit depaduri seculare, intunecoase, cu un cer posomorit, cuo china aspra; cu vanturi ghetoase turbate. Locui-torii ei, desi morali cu unele insusiri frumoase, eraupe jumatate salbatici. Case le for erau primitive, unclechiar bordeie in pamant, ei umblau aproape goi sipentru cei mai multi unica imbracaminte era o mantafard maneci, prinsa la gat cu un ghimpe.

Natural, ca in evul mediu, epoca recaderii in in-tunerec gi barbarie, Germania nu era un colt de mi.Nicairi dreptul pumnului nu a serbat orgii mai marldecat pe parnantul ei.

Dar chiar si mai tarziu, in evul nou, Germaniaa fost bantuita i sfasiata de atatea rele, cum in pu-

T. T. Mera: Din t,iri striiiiie. 3

pi

pipI

:34 DIN TARE STRAINE

tine locuri mai gasim in istoria omenirei. Uratele siindelungatele certe si lupte religioase, crancenul ras-boiu de 30 de ani, in care s'au amestecat si natiunistraine, au devastat tam dealungul si dealatul ca oinvaziune de Tatari sau de Turci si dupd terminarearasboiului, in regatul (pe atunci ducatul) Wiirtembergd. ex., din jumatatea de milion de locuitori, pe cariii avea, abia mai ramasesera 48,000; casele erauaproape toate distruse si dupa punerea pacii deVestfalia, la 1648, nu mai era cine sa munceascaogoarele intelenite, pline de buruieni si de maracini.

Dupaces s'a terminat acel crud rasboitt, LudovicXIV, marele si puternicul rege al Frantei, si-a luatrolul de devastator al Svezilor si al indusmanitilorprincipi germani din rasboiul religios. Malurile Ithi-nului si cu deosebire frumosul Pfalz au fost din nounimicite cu sable si foc de catra ostirile franceze. Sicetatuia orasului Heidelberg cu cea mai rnareata cla-dire in stilul renasterii germane din acele timpuri,Otto Heinrichs-Bau, sunt mentinute si astazi in ruineca o vesnica dovada despre salbatacia savarsita. larNapoleon cel Mare sia batut joc de poporul germancum putini stapanitori sau tirani vreodata de in-vinsii lor.

Toate aceste rele au fost pricinuitede raul celI ntocmaimai mare, de diviziunea Germanilor. ca

Italienii, poporul german a fost impartit in nenurnarate state si statule(e, pe cari slabiciunea omeneascalea impiedecat, sa se inteleaga si sä se uneasca,chiar si in fata dusmanului comun si abia atunci,and dupd o stracluinta indelungata, inceputa demarele duce elector si continuata de Frideric celMare, de Wilhelm I, de Bismarck si de Moltke, s'aproclamat unirea in sala de arme a maretului palatdin Versailles, abia atunci soarta poporului germans'a indreptat si rasplata pentru suferintele trecutuluii s'a dat cu bel;ug, adeverindu-se, ca intotdeauna,

0 TARA FERICITA

principiul exprimat de nemuritorul nostru bard dinMircesti cá

Unde-i until nu-i putereLa nevoi si la durere;Unde-s doi puterea creste

dusmanul nu sporeste.

In Germania unirea a facut minuni si acelmant, care in vechime era salbatec si pustiu, in evulde mijloc cuib de hofi si de talhari, iar in evul noudevastat de nenumarate ori, este astazi, abia 35 deani dupa facerea unirei, un adevgrat rain pknantesc.

In concertul popoarelor Germania ceacalcata in picioare are astazi un rol conducator;puterea ei este cea mai mare Intre statele de pe pii-mant; armata ei este cea mai instruata si mai dis-ciplinafa si chiar armatele statelor cari s'au distinsin timpul din urma pe campul de lupta, sunt aproapetoate elevele celei germane. Si din gloria castigatede armata romand pe campurile Bulgariei sau a celeijaponeze, care in Mangiuria a nvins o mare si vecheputere a Europei, se rasfrange ate un manunchiu deraze si asupra armatei germane, caci in spiritul ei aulost instruite ostirile romane si cele japoneze.

In stiinte Germania ocupa locul de frunte simultele sale universitati sunt tot atatea cosuri dealbine, in care se lucreaza cu o staruinta si o price-pere uimitoare.

Industria germane e astazi aproape sa intreaciipe toate celelalte din lume; expozifia internationaladin anul trecut (1905) in Liege a dovedit acest adevgrspre durerea multor nafiuni europene. In cele treidecenii din urma au rasarit fabricile pe pamantulGermaniei ca buretii pe un fern gras si udat cuprisosinfa. In orasul Chemnitz, numit Manchester-ulgerman, de ex., cosurile fall de numilr ale fabricilorse aseamand cu o padure de brazi.

1. T. ,lima: Dill taxi `i*straille.

p5-

umilita si

DIN TAHI ST} AINg

$i trecand acum in timp de lama seara cu trenulprin oricare parte a Germaniei, la fiecare pas vezicladiri marl luminate feeric cu electricitate, tot atateafabric', prin ale caror geamuri marl §i curate se vadfurnicand sute de oameni, barbati femei deopotriva.Iar pe la orele 7, dupace lucrul s'a terminat, vagoa.nele marl, spatioase §i curate ale trenurilor se umplude lucratori, cari se duc la conacurile for in sateleinvecinate.

Despre marele stabiliment al lui Krupp nici numai vorbesc; el se poate pune alaturi de cele 7 mi-nuni ale lumei.

Bogatia Germaniei este astazi enorma Si dacaFranta §i Anglia o intrec Inca, e prea usor cu putintaca azi-mane rolurile sa se schimbe. $i e importantmai ales faptul, ca repartizarea averii nationale esteacolo mai egala decat in alte parti. In Anglia existsnumai doua categorii de oameni: foarte bogatifoarte saraci. In Germania nu e aka. Pe stradele ora-glor germane nu intalne0 ceritori, de cari in Austro-Ungaria sunt destui, iar in Italia prea multi. In Ger-mania nu vezi acele figuri palide, flarnande, cu sem-nele mizeriei brazdate in fata, cari se leagana ca ni§teumbre in marea de oameni nepasatori ai capitalelorEuropei. $i eu am primit impresia, ca in Germaniatoti oamenii sunt satui nimeni nu e flamand.

Din acest punct de vedere e de mirare, ca chiarpe acest pamant socialismul a facut cele mai marlprogrese. Fabricile germane sunt igienice §i salubre ;pentru siguranta personals a lucratorilor sunt luateprecautiuni de model Si adeseori cu prilejul catastro-felor miniere corpul de salvare al minerilor germani§i a atras admiratia lumei; statul se ingrije§te de sa-natatea populatiei mai ales a muncitorilor §i astaziin urma masurilor luate, flagelul cel mare al saracimei,tuberculoza, s'a redus inteun chip simiitor la Germani.

:;

si

si

si

si

U TARA vimiciTA 37

Comerciul Germaniei a luat un avant uimitorin oricare ora$ te-ai afla, trebuie sa admiri bogatia$i splendoarea magaziilor $i a marilor case de negot.Odinioard bogatasii germani i$i comandau lucruriletrebuincioase din Franta, astazi Irma Parisul are numaiun Louvre, in vreme ce Germania are nenum5rateastfel de case uria$e in toate oraFle ei marl.

Si lucru curios !Pe cand la not magaziile sunt mai mult goale

$i negutatorii se plang de raul mers al afacerilor, inGermania pravaliile enormele case de marfuri sunttixite de lume, cad toti, bogati $i saraci, cumparamereu, fiindca au bani $i negutatorii fabricantii seplang, ca nu pot dovedi toate cererile. lar in lunaDecemvrie, luna Craciunului, cand Nemtii au obiceiulcadourilor, la intrkile marilor case de vanzare trebuiesa vie politia, sa sustina ord;nea $i sä nu permitsintrarea decat unui numar anumit de persoane, catepot avea loc in acele uria$e case.

Admirabila lume pe acel pamant!Magaziile sunt pline de cumparatori, teatrele sunt

tixite, restaurantele innabu$ite, trenurile gem de oa-meni, pe strade imbulzeala ca inteun furnicar, totise rni$c5, alearg5, muncesc, ca$tig5, nimeni nu $adeca un trantor, saracul vrea sa-$i adune ceva, bogata$ulsa faca dintr'un milion doug.

Cate alte neamuri nu ar putea lua exemplu delaacest minunat popor?!

In Berlin circulatia este de proportii de a dreptulingrozitoare, sgomotul asurzitor, privind acest va-vilon ne putem face aproximativ idee despre infati-$area, ce vor avea-o marile ora$e din viitor. Repedelevehicul al grabitului timp modern, automobilul, sta-pane$te stradele capitala Germaniei are astazi catevamil de birje-automobile, omnibuse-automobile, marlgrele, cu loc pentru 40-50 de persoane, ckute de

li

si

:;8 1)1N TA III ST 1{. I N E

povar5-automobile etc. etc. i de pe la orele 10 seara,and bietii cai isi odihnesc oboseala zilei, nu vezialtceva pe stradele orasului cleat automobile ; untablou nou si modern.

Isi poate imagina fiecine sgomotul infernal, ce-1fac pufAitul masinelor mai midi, oftatul greu al celormari, semnalele cornurilor $i strigatele politailor delaraspantii, vajaitul sirenic at tramvaielor electrice, sgu-duiturile asurzitoare ale trenurilor, care pe linia Stadt-bahn trec la fiecare minut cu ate 10-12 vagoanepline deasupra capetelor treatorilor. La raspantiilestradelor principale traversarea este de-a dreptul pri-mejdioask cad automobilele nu sunt facute ca samearga incet $i sgomotul te zApAceste asa, a numai auzi semnalele si chiar dada le auzi, nu stii dincotro sa te pAzesti.

Nu mai e departe timpul, and in adevAr se vaputea zice cu Horat :

Beatus ille, qui procul negotiis..

Berlinul, care pang nu de mult era un oras micde provincie, despre care in vara anului 1870 plebeaParisului striga in batiocura: »A Berlin, a Berlin!cerAnd inceperea rasboiului, este astazi unul dintrecele mai mari $i mai frumoase orase din lume, oralcare in multe privinte intrece Viena si chiar Parisul.In special, curatenia capitalei germane este de model.Acolo, oricat plouk nu se face noroiu si murdarie,ci din contra ploaia spala $i curAta si mai mult, asainat asfaltul ud at stradelor, seara mai ales la lu-mina splendida a lampelor electrice, iti face impresiaunui parchet lustruit dintr'un salon bogat.

Dar Germania are nu numai un oras mare, cacele mai multe tAri, ci acolo sunt nenumarate alte orasecu populatie de un milion, jumatate de milion, catevasute de mii, ai zice tot atatea capitale, una mai bo-

O TA uA FEuIcITA 39

gate §i mai frumoasa dealt ceealalta. In general,populatia Germaniei a crescut atat de mult, incat laultima numarare au fost surprin§i chiar Germaniiin§i§i §i astazi Tara nemteasca ocupa ca populatiein Europa locul al doilea.

Sunt in Germania tinuturi atat de populate,incat ora§ele se in§ira lant unul langa altul Si trecandcu trenul iti vine sa crezi ca toata provincia e un singurora§ Intocmai cum au crezut acei Ru§i, cari in se-colul XVII., intorcandu-se dintr'o misiune ce avuserain Olanda, au istorisit ca aceea tars, pe atunci inepoca ei de Inflorire, formeaza un singur ora§ imens.

In Germania, in adevar, nu sunt decat ora§e; sate,dupa conceptiunea noastra, acolo nu exists. Case lesatenilor sunt cele mai multe cu etaj, marl, construitedin caramida, acoperita cu tigla sau tinichea, cadacoperitul cu paie sau trestie_este oprit grin lege, §iin toata Germania nu se gase§te o singura case cuacoperi§ de paie, doar in vre-un muzeu undeva.

Doamne, ce ar zice un astfel de German vazandpentru prima oars saracacioasele noastre sate ? !

Si construirile continua cu o graba febrile; palatepublice §i particulare, marl §i pompoase, 'Isar dinparnant ca in lumea basmelor ; gari marl §i practiceca cele din Dresda, Frankfurt I. M., Köln, Wiesbaden,Miinchen, Strassburg etc. nu se mai gasesc in lume;palatele primariilor din Miinchen, Leipzig, Dresda(Inca neterminat); palatele de justitie dirt Lipsca §iMunchen, parlamentul din Berlin §. a. §. a. sunt totatatea capo d'opere de architecture.

Aceasta activitate de construiri i§i are parechenumai in reconstruirea Romei dupa marele incendiual imparatului Nero §i in activitatea baronului Haus-mann, care in apogeul domniei Iui Napoleon III. apus temelia frumusetii Parisului. Dar, lucru curios,stilul cel mai placut este cel secesionist.

4 DIN Tmir STRAINE

Stranie degenerare a gustului estetic in veaculal XX-lea!

Eu, on prin care parte a Germaniei am trecut,am admirat soselele el, cari par'ca sunt facute cutemeinicia drumurilor de Cara ale Romanilor. Ele nusunt late, cum nu e nici via Appia, dar netede camasa si ()flat ar ploua, pe spinarea for nu se facenoroiu de loc.

In Germania pe marginile tuturor drumurilorsunt plantati pomi roditori, meri, peri, pruni si fruc-tele for sunt proprietatea comunelor mArginase. $1pe acesti pomi nimeni nui pazeste, doar cel maicredincios si mai ieftin paznic: cinstea. Drumarulobosit poate sasi rupa oricate poame voie;te, casA-si stampere setea, dar cu sacul si cu traistaNeamtul acolo nu merge.

Pofteasca dumnealor pela noi, sä vad5, daca etot asa si pe aici!

Cinstea nemteasca o cunoastem cu totii si lucre-derea Germanilor in aceasta cinste e atat de mare,Inc& multe trenuri si tramvaie de ex. nu mai aucAlAuzi sau controlori. Pe trenurile liniei locale Stadt-bahn in Berlin si a altor linii marl conducatorii nuvizeaza biletele. In orasul Ulm, langa Dun Are, tram-va;u1 electric nu are conductor; pasagerii isi scotbiletele dintr'un automat asezat in trasur5, punand10 pfenigi, iar la coborire le depun inteo cutie.

$i pentruca marirea sa fie deplina, nu lipsestenici frumuseta solului. Imp5ratul Wilhelm a zis, cudrept cuvant, mai daunAzi in Munchen intr'o con-vorbire cu un scriitor german, ca multi Nemti nucunosc Inca pe deplin frumuseta patriei lor. $i inadevar, on prin care regiune a acestui mare imperiuai sbura cu trenul, rAmai Incantat de frumuseta na-turei si de rezultatele culturei omenesti. Paduri le debrad, plantate ca pe ata par niste parcuri ingrijite,

() TARA FERICITA

iar campurile incantatoare, gradini, lucrate de rnanidibace con§tiincioase.

Unde gase0 rauri mai regulate decat aici ? !$i poeta Carmen Sylva are dreptate afirmand, caRhinul este cel mai frumos rau din lume, nu numaipentru aceia at caror leagan a stat pe malurile Iui,ci pentru toti cati au pricepere pentru frumusetilenaturei.

lata dar ca Cara care, precum zice Tacit, eraodata pustie urita, acoperita cu paduri intunecoasesi mocirle nesanatoase, batuta de vanturi ghietoasesi turbate, pustiita .de mani du§mane Si salbatice, in-telepciunea fiilor ei a prefacut-o intr'un adevarat raiupamantesc.

Fericita Cara, fericit popor!

41

si

si

Pictura olandeza.em b rancit.

Chinezii sunt cel mai practic popor de pe pa-mant ; la ei ratiunea este totul, iar inima nu e nimicDupg ei, cred, ca urmeaza in practicitate Olandez i.

Dar e si natural sä fie astfel. Locuitorii unuisol plin de ape si de mlastini, vesnic &glut de van-turi si vesnic amenintat sä fie inghitit de valurile ur-latoare ale unei marl turbate, negresit, ca nu suntlasati in pace, sa viseze si sa dee curs liber uneiimaginatiuni deslantuite, ci din contra trebuie sä sepuny pe munca, trebuie sa stee treji la panda si inlocul otavei pgmantului parintesc sä caute, unde vorputea, alte locuri, care sa le dee hrana necesara.

Astfel Olandezii au devenit muncitori si economi,oameni ofeliti in tempestati si in rasboaie, marinaridibaci si indrasneti si mai presus de toate negutatori.Ei si-au prefacut Cara in o vesela grading, au purtatrasboaie invingatoare si pe mare si pe uscat si-auintemeiat colonii intinse si infloritoare, iar comerciul1-au intins peste intregul pamant, adunand pe solulsterp si uricios al patriei for comori cum nu stiudaca se vor mai ggsi alt undeva in lurnc. Si pe timpulmarei revolutii engleze, in care indrasnetul sl puritanultaranoiu, Oliver Cromwell, a dus sub palosul c5lauluigatul uns al nenorocitului rege Carol I., Olandezii,oameni practici, au atras toata navigatiunea si 'totnegotul iii manile lor, lAsand pe vecinii for concurentisa-si tale gaturile cat numai poftesc.

44 DIN TAI{1 STHA1NE

Olandezii au putut dar sa aiba ingineri si ma-tematici buni, navigatori gi admirali celebri, eroipatrioti nemuritori, dar nu au avut poeti marl, niciliter ti celebri. Deaceea pe lang5 toata bogatia Olandeiacolo nu vedem lux, fudulie proasta costisitoare,ci simplicitate moderatiune in toate. Case le Olan-dezilor sunt nepretentioase, cladirile 'Jubilee si chiarbisericile modeste, monumente si statui foarte putine,palatul regal din Haaga e o casa mica cu un etaj,in care, de bunaseama, multi baronasi de-ai nostrinu s'ar simti bine de loc.

Cu drept cuvant ne-am putea astepta deci cala o natiune atat de realists nici artele sa nu fi luatun avant mai deosebit

in adevar, in multe privinte asa si este.Arhitectura olandeza nu s'a ridicat niciodata la

o innaltime remarcabila. Case le Olandezilor numai fru-moase nu se pot numi, cladirile publice tot asa,chiar bisericile sunt simple, atat in constructia forexterns, cat si in cea interns.

In acest punct Olandezii stau mult indaratul Fla-manzilor inruditi, ale caror biserici gotice sunt preafrumoase. Bisericile olandeze sunt construite in stilgotic, dar chiar cele mai de frunte, ca de exemplu :Oude Kerk si Nieuwe Kerk din Amsterdam, GrooteKerk din Rotterdam si Haaga, sunt aproape intregidin caramida, grin ce natural ca majestatea stiluluisufere mult oricat de mare sa fie cladirea. Arhitectiiolandezi au fost constii de acest fapt, caci cele maimulte biserici sunt Incunjurate de pravalii si de lccuinte,lipite de zidurile bisericei, asa ca de un intreg arhi-tectonic nici vorba nu poate sa fie.

0 alts scadere a acestor biserici este, ca aproapetoate au tavane de lemn si astfel frumusetea arcurilorascutite ale stilului gotic se pierde cu desavarsire.Tot atat de simplu e si interiorul bisericilor. Religia

sisi

si

pi

$i

pi

1-11C"ITRA OL ANDEZA

reformats a scos din biserica luxul, pompa toateceremoniile splendide ale catolicismului, deaceea inpuritana Olanda peret; i bisericilor sunt varuiti, farenici o pictura, nici o ornamentare, nici o status, niciun tablou; sticla ferestrelor e, cu rari exceptii, ne-pictata biserica e plina de band simple, toate in-dreptate spre scaunul predicatorului.

0 singura cladire de insemnatate arhitectonicaeste in Olanda: palatul regal din Amsterdam. Cons-truirea lui s'a inceput indata dupe pacea dela Vest-falia, sub conducerea primarului Nicolae Tulp, dis-tinsul medic al acelor timpuri; a costat 8 milioanede fiorini $i a fost destinat pentru re$edinta prima-riei. Palatul ki are temelia pe 14 mii de piloti $i esingura cladire construita din blocuri de peatra. Re-gele Ludovic Bonaparte l'a declarat re$edinta re-gala, cum este $i astazi.

Frumos este $i palatul primariei din Haaga,construit in secolul al XVII., intr'un stil pitoresc, pre-mergator stilului national olandez. Interesant e inacel ora$ complexul de case numit Binnenhof, invechime castel, mai tarziu re$edinta Ioctiitorilorolandezi, iar astazi locul de intrunire al camereilocalul mai multor oficii publice.

In timpul din urrna au fost construite catevacladiri frumoase monumentale din caramida instilul rennterei olandeze; astfel e gara, palatul posie-lor din Amsterdam $i mai cu deosebire marele RijksMuzeum.

Sculptura a fost in Olanda putin cultivate $iam amintit deja, ca Cara are putine statui monumen te.

Nu tot a$a, cum cu arhitectura sculpturaolandez5, stau lUcrurile cu pictura. Este un fenomeninteresant rar in istoria dezvoltarii culturale aomenirei, cum un popor atat de realist $i practic $ieconom a putut avea o pictura nationals atat de

4:")

pi

gi

si

pi

pi

si

4r. Dix TAR! STRARE

valoroasa, inc5t sigur ca sustine rivalitatea cu celemai artistice natiuni, chiar cu Italia, parnantul clasic altuturor artelor.

Fenomenul nu e usor de explicat. Negresit, eain prima linie a avut ca mobil genetic exemplul datde vecinii Flamanzi, cu cari Olandezii sunt inruditide aproape $i cari la sfarsitul secolului al XIV. sila inceputul celui urmator au avut in Brugge dejao scoala infloritoare de pictura, condusa de fratiiHubert si Ian. van Eyck, cari nu numai ca au fostartisti atat. de mari, incat astazi admiram cu evla-vie tablourile for religioase, dar mai au si meritul,de-a fi introdus in pictura pregatirea culorilor in oleucari au inlocuit culorile numite > tempera«, obisnuiteliana atunci $i care au facut posibila perfectionareatehnicei picturale astfel, cum o admiram la urias'isecolelor XV. si XVI., vechea scoala flamanda a maiavut alte nume ilustre ca: Hugo van der Goes,Dierick Bouts, Hans Memling s a., iar in Antwer-pen infloria mai tarziu celebra scoala alui Rubenscu toata ple'ada marilor sai elevi: van Dyck, JacobJordaens, David Teniers cel tanar s. a.

Poate ca i bogatia bunastarea Olandei aufost un motor al avantului uimitor, pe care I-a luapictura for nationala; poate, ca pacea linistea, decare s'a bucurat sarmana Cara dupa cruda asuprire aSpaniolilor, Inca a contribuit la desvoltarea ei, Eau,in sfarit, poate ca s'a afirmat aici faptul incontestabil, relevat de invatItul francez Renan, ca ome-nirea este de multeori in diferite parli ale Ornantu-lui predominata de aceleasi idei Si imag natiuni, careca potopul unei pandemii se revarsa asupra intreg;iomeniri. In secolul XVI. s'a dezvoltat arta si in Italia

pe muntele Athos si la curtea marelui Mogul, delinu in toate aceste 'Atli au patruns luminile geniuri-lor lui Dante si Petrarca pe la Dehli nu s'auabatut elevi ai scoalelor din Perugia sau Florenta.

gi

gi

pi

ai

ii

ii

pi

PICTURA OLANDEZA 47

Dar oricum ar fi necontestat este, ca arta olan-dez5, on de unde sa fi fost introdusa, a devenit peacest pamant nationala in toata puterea cuvantuluisi daca o admiram astazi, admiram geniul si spiritulpoporului olandez, manifestat in expresia artei.

Pictura olandeza a ajuns abia pe timpul r5zbo-iului cu Spaniolii la o dezvoltare mai insemnata. Inaceea epoca de grea incercare s'au intarit caracterele,s'au luminat spiritele si activitatea nationals a luatavant pe cele mai diferite terene. Jar dupa iuvinge-rile castigate, geniul natiunei a ajuns la expansiunesi atunci au aparut pe cerul senin al tariff luceferiiartei, a aparut meteorul de o stralucire orNtoareRembrandt si cu el epoca de glorie a picturei olandeze.

In toate epocele insa pictura olandeza prezintaaceleasi calitati caracteristice, atat in opera pictorilormai mici cat si in ceea a celor mai marl deo-potriva.

Insusirea de capetenie a firei poporului olandez,realizmul, iI gasim manifestat $i in arta sa picturala.De idealismul inaltator at ltalienilor, de conceptiilemarl ale cinquecentului, de fantazia deslantuita a fla-mandului Rubens nu gasim urma in intreaga picturaolandeza. Pictorii olandezi isi iau subiectele for dinviata de toate zi!ele, figurele for sunt ale celor dintaitrecatori pe shad, frumosi, uritt, cum i-a facut Dum-nezeu. Scenele cele mai obisnuite, cornice si bizare,din viata intima familiars sau de strada a celei maide jos paturi sociale chiar, sunt infatisate cu predi-lectiune in miff si mii de forme de catra pictorii olandezi.

Pentru aceea portretele joaca un rol de fruntein pictura Wei, fie ele portrete singuratice, fie grupuride portrete ale asa numitilor regenti. Ofiterii unuiregiment de soldati, sindicalistii nenumaratelor cor-poratiuni, ce existau in Olanda, sunt infatipti inm'arime naturaI5, in cadre lungi si inguste, sau cu

48 DIN TAM STRA1NE

figurile intregi sau numai pe jumatate, grupati injurul unei mese de lucru sau la un banchet sau in-sirati simplu numai unul Tanga altul.

Natura e foarte des infatisata in cele mai ad-mirabile peisage. 0 padure, un rau, un camp pustiusau cu cateva colibe, un colt de oral sunt prezentatein pictura olandeza in nenumarate conceptii.

Paul Potter n'a zugravit altceva decat numaianimale si a ajuns la atata perfectiune, incat i s'adat numele de Raffael al animalelor. Cel mai celebrutablou al sail este Taurul din Mauritshuis, in Haaga,in m5rime naturala si de o plasticitate uimitoare.

Va sa zica, in pictura olandeza gasim infatisatavieata reala cu toate manifestatiile ei.

Foarte rari sunt subiectele religioase. Afard deRembrandt nici un alt artist olandez nu are tablourireligioase. Faptul acesta se explica prin spiritul par-ticular al religiei protestante. Protestantii au cu totulalte notiuni despre crestinism decat ceilalti credinciosi;»ei nu mai vad scenele biblice prin prisma traditiu-nilor acumulate ale bisericei; la ei crestinimul nu -1mai explica sfintii parinti, ci poporul., zice EdgarQuinet. Si chiar acei artisti protestanti, cari au in-fatisat in lucrarile Ion subiecte religioase, au concep-tiuni cu totul particulars.

Pe cand la pictorii italieni, spanioli, francezi, Fe-cioara Maria de ex. este infatisata ca supremul idealde frumusete, castitate, sfintenie $i de toate virtutileomenesti supraornenesti, Hans Holbein, AlbrechtDiirer Si mai ales olandezul Rembrandt, ne infatiseazape Sfta Maria ca pe o femeie, poate cu marl multevirtuti omenesti, dar nici tanara, nici frumoasa s1 carede multeori nu se prea deosebeste de mule de mamecu copilasi in brate, cum le intalnim in vieata noastrapamanteasc5. Se intelege, ca subiecte astfel intelesenu au putut sa alba mare atractiune pentru artistiiolandezi.

si

si

PTCTURA OLANDEZA 49

Curios si interesant este faptul, ca pictorii olan-dezi au fost toti marl coloristi si neintrecuti manui-tori ai luminei. Le-a fost usor pictorilor italieni, inspecial lui Giorgione, Tizian si celoralalti venetieni,sa viseze de colori strAlucitoare intr'o tars vesnicscaldata in belsugul razelor unui soare invapaiat, undecerul e totdeauna albastru, iar marea totdeauna va-nata si totul apare in cele mai vii si splendide colori.Dar inteo tara nordicA, cu cer de plumb, cu atmo-sfera de cele mai multe on fumurie sau chiar incar-can de ceata, iar apa mArii tulbure, verzie si mita,sa fii mester al colorilor si luminei este un lucrucurios si minunat.

SA nu creada insa cineva, ca picturile realistilorolandezi sunt simple fotografii colorate. Doamnefereste ! Acei pictori au stiut invali realitatea subiecte-lor cu poezia individualitAtii for artistice. Ruisdael avrajit in peisagele sale tot misterul padurilor, sin.guratatea duioasa a campiilor si, cand zugrAvetevre-un copac singuratec, dintr'o rapA de par5u, itincunjura cu cea mai poetica melancolie. Pieter deHooch infatiandu-ne interiorul unei camere, in careotrund prin fereastra sau prin u§a intredeschisa ra-zele soarelui din regiunile nordice rAspandind o lumina somnoroasa asupra olandezei care lade imbra-cata in haine de Dumineck cetind din biblia despa-turata in poala, ne infatiseaza cea mai ev'avioasascend cu putinta. Gerard ter Borch si Gabriel Metsune prezinta in tablourile for poetica liniste si fericirefamiliarA din epoca de pace si bunastare a tare'. larBartholomaus van der Heist in marele sau tablou,numit der Schuttersmaaltijd din Rijks Muzeum, infa-tisand banchetul celor 25 de vanatori, can sarbato-reau pacea de Vestfalia, ne arata vitejia soldatilorolandezi si fericirea nernarginita a unui popor, caredupd lungi §i grozave lupte a ajuns in posesiunealibertatii si independentei dorite. Aert van der Neer,

I. Mpra: Din tilri striiiite. 4'I'.

54) DIN TAR,' STRATNF

pictorul noptilor, infatisandu-ne un rasarit de handcu raze blande $i Mak, ne face sa simtim toatapoezia unei nopti de yard sau toata frumsetea uneinopti geroase, cand zapada scartie sub picioaresi lemneie pocnesc de frig, iar stelele sclipesctainic din lumi poate mai bune si mai calduroase.Dar neintrecutul Ian Vermeer cats poezie nu vra-jeste in curatenia atmosferei si in uimitoarea-iperspective, aratandu-ne o parte de oral sau o casesinguratica cu curte si grading. far Franz Ha ls, ar-tistul expansiv, care isi batea nevasta si ducea o vieatade bohem, cheltuind in chefuri $i petreceri tot ce acastigat in lunga sa vieata, care ingenioase creatiunicaracteristice nu ne-a lasat, pe cari dace le -am vazut°data ne vor ramanea nesterse in memorie. Si chiarPaul Potter, pictorul animalelor, prezentand o livada,in care pasc linistite turme de of sau de vite, pro-duce o impresie atat de duioasa si idilica ca Theokrit,cel mai celebru descriitor al vietii patriarhale.

Et nunc venio ad fortissimum virum. Toate ca-racteristicele !Ana aici insirate le gasim Si la cel maimare artist olandez, la Rembrandt Harmens van Rijn,dar in masura potentate si inteo curatenie proprienumai celor mai marl genii. Si Rembrandt este realistsi el a pictat portrete si tablouri de regenti si el estemare colorist si cel mai dibaciu mester al luminei.

Eu vazusem in muzeele Europei partea cea maimare din cele 600 de tablouri, cate ne-a lasat Rem-brandt si am admirat calitatile marl ale acestui artist,catra care aveam cea mai mare atractiune dintre totiartistii nordici. Dar din tablourile ce vazusem nu-miputeam explica totus marele cult ce aveau multi au-tori ai timpului mai nou pentru Rembrandt. Ca säma dumiresc am fost necesitat sa ma duc in Olanda.

Ei bine, m'am dus si m'am intors din Amster-dam si din Haaga cu cel mai sfant cult in sufletpentru acest uria§ geniu omenesc. Abia acolo am in-

PICTURA. OLANDEZA 51

teles pe deplin si am apretiat dupa merit pe Rem-brandt. M'am convins ca cine n'a v5zut principalelesale tablouri, nu-si poate face o idee complecta despreinnaltimea lui artistica.

Cancelarul Bacon de Verulam a zis odinioaraCa ars est homo additus naturae Si to nici un altartist nu se adevereste atat de bine aceasta frumoasaasertiune ca la Rembrandt. El ne-a infatisat cele maisimple si reale subiecte: un grup de oameni, iesireasoldatilor din casarma sau pe cativa medici imprejurulunui cadavru, dar toate aceste lucruri prozaice, vazuteprin prisma individualitatii sale, agar ca cele mai su-blime creatiuni de arts, ce a produs vreodata manSi spiritul omenesc.

Eu unul vazusem aproape toate capod'operele,de care dispune astazi omenirea. Am admirat desenul-lard seaman si conceptiunile uriase ale lui Michel-angelo; m'am inantat de neprihanitul idealism almadonelor lui Raffael; m'am indulcit de gingasia fi-gurilor lui Corregio; m'am imbatat de armonia co-lorilor lui Tizian si a intregii scoli venetiene; am statuimit valand vigurositatea artistica a lui Velasquez $irealismul idealizat al lui Murillo; am stat extaziat in-naintea Venerei de Milo, a celei mai perfecte crea-tiuni de arts, ce ne-a ramas din vechime; $i credeam,ca nu poate sä mai existe object de arts, care sä-miproduca o impresie mai puternica deck cele ce vä-zusem.

M'am inselat. C5ci in fata marilor tablouri alelui Rembrandt am avut o simtire de care nu-mi tre-zise nici una din lucrarile artistice vazute. Privindoperele sus amintite, stiam ca am inaintea mea figurisi scene, cari infati§eaza imaginatiunea ideals a unuiartist $i -mi dadeam foarte bine seama, ca totul esteinchipuire, careia trebuie sa-i dea vie* fantazia mea.

Cu totul altfel la Rembrandt. Privind tablourileI. T. Mera.: Din tiiri striine. 4'

):1 DIN TART MAINE

sale simtiam ca ochii acelor figuri stralucesc, ca san-gele le pulseaza in artere si ca bratele for se misca,simtiam cu un cuvant, ca toate acele figuri se miscasi traiesc. Romanii ziceau despre o statuie frumoasatacet sed loquitar ; tot asa se poate zice despre crea-tiunile lui Rembrandt. In fata tablourilor sale ramaihipnotizat si n'as fi crezut niciodata, ca un objectfara vieata, fie chiar artistic, sa poata avea o atat denemarginita putere sugestiva. De aceea tablourile luiRembrandt nu se pot descrie, nici desena sau copia ;trebuie sä vezi originalul, cad acolo arde focul scan-teii aprins de geniul artistului.

In muzeul national din Amsterdam e tabloul saunumit: de Staalmesters. Sindicalistii corporatiunei ne-gutatorilor de postav sunt adunati in jurul unei meseSi revidiaza registrul comercial. Cineva infra, probabil,in odaie si ii opaceste. Acest moment este reprezentatin tablou.

Atata realitate, atata vieata ..,nu se poate vedeain nici un alt tablou din lume. Iti pare ca abia aamutit vocea sefului, care cetia din registru, si dupaun moment de pauza, in care sindicalistii sunt ne-placut prprinsi, vei auzi vocea imputarii celor de-ranjati. In fata acestui tablou nu-ti trebuie nici o ex-plicare, nu ti trebuie catalog, o singura privire ti-aexpli .cat totul, cad ai realitatea innaintea ta.

Prin ce mijloace produce Rembrandt acea im-presie puternica este taina geniului sau artistic. Fi-gurile sale nu sunt copiate cu cele rriai mici detalii,ca potretul Giocondei din Louvre d. ex., la careLeonardo da Vinci a lucrat 4 ani de zile, sau ca por-tretele lui Hans Holbein si Albrecht Darer, in carise vede fiecare fir de par; ci din contra pictura luiRembrandt este postoasa, trasaturile pensulei sale suntlungi si viguroase, asa, Ca din apropiere nemijlocitapictura apare ca o ingramadire de vapseli groase si

PICITRA OLANDEZA

-Fara margini precise; indata ce to departezi insa ra-sare ca prin minune din haosul colorilor vieata cutoate manifestatiile ei.

La tot cazul cel mai puternic mijloc al artistuluide a produce puternica impresie este lumina. Cacilumina lui Rembrandt este lard seaman, cu totul deo-sebita de lumina chiar a celor mai mari colori§ti. Ao descrie sau caracteriza este imposibil, cad este olumina magica, supranaturala, la tot cazul neobipuita.Si cu drept cuvant s'a zis, ca Rembrandt este unmag, iar lumina magia lui.

In principala sa lucrare artistul ne infati§eazaiesirea gardei civile din casarma cu drape], toba, 17persoane in marimea naturals, cu ofiterii in frunte.Asupra luminei acestui tablou s'a discutat mult. Ceimai multi au crezut, ca iesirea soldatilor se facenoaptea ea prin urmare lumina este artificiala;specialiOi insa sustin, ca scena se petrece zivamare Ca lumina este a zilei. Charles Blanc zice,ca nimeni nu poate sa §tie pozitiv, daca e lumina dezi sau de noapte, ci ca e o lumina imaginara; la totcazul este reflexul geniului lui Rembrandt.

Invelite in aceasta magica lumina subiectele celemai reale apar in aureola splendida a celei mai gin-gaF poezii. Faimosul sau tablou numit Lectiuneade anatomies, din Mauritshuis in Haaga, este ceamai puternica dovada despre aceasta asertiune.

inaintea unui cadavru, intins pe masa de sectio-nare, Nicolaus Tulp, distinsul doctor §i §eful corpo-ratiunei medicilor din Amsterdam, explica anatomiabrafului disecat, probabil in fata unui auditor maimare, din care in tablou se vad numai 7 medici,membri ai corporatiunei. Vazusem acest tablou in ne-numarate copii §i ii cunoteam toate detaliile, darcand am vazut originalul am ramas uimit. Sa potiraspandi chiar in fata mortii atata farmec, atata poezie

si

Si

54 DIN TAFil STRAINE

$i vieata este, fara indoeala, culmea puterii de crea-tiune in arta. Chiar $i cadavrul invinetit, asupra ca.ruia se concentreaza tainica lumina a lui Rembrandtsi-a pierdut efectul de oroare $i Intocmai ca auditoriimaestrului Tulp, cari cu atentiune Incordata privescSi asculta, este si privitorul captivat de aceasta scena,poetizata de geniul artistului.

Dar despre Rembrandt ai putea scrie volumeintregi, cum in adevar s'au scris si se mai scriu Inca ;cad arta sa este un izvor nesecat de poezie, de far-mec $i inaltare, din care daca ai gustat odata devilnesafios. El este cel mai mare geniu si cea mai inaltaglorie a acestei mici, dar binecuvantate tari.

Rembrandt insa nu a prea fost fericit in vieatasa. Nascut la 15 lu lie 1606, fiul unui morar din Leiden,unde si-a deschis atelierul, in 1631 s'a mutat laAmsterdam, unde a stat pans la sfarsitul vietii sale.E interesant a se sti, ca Rembrandt nu a facut nicio calatorie in strainatate, cum obisnuiau si pe atunciartistii si nu s'a departat nici pe o zi macar de pepamantul tarei sale. De pe la 1633 apare in picturasa portretul unei frumoase $i vesele femei, pe carecu placere a pictat-o in nenumarate variatiuni, fa's-pandite astazi prin muzeele Europei. Era Saskia, fru-moasa flick' a bogatului jurist van Ulenburgh dinprovincia Friesland, care in 1634 i-a devenit sotie,raspandind seninatate si fericire in vieata artistului,dar numai pentru o vreme scurta ; cad dupd 8 anisarmana Saskia a murit, lasandu-i un singur copil,pe Titu. La 1668 a murit si bietul Titu, iar dupaun an, la 7 Octomvrie 1669, a trecut si batranulartist la cele eterne, dupace in anii din urrna ajun-sese in mizerie.

Olanda va serba in vara aceasta (1906) cu pompacuvenita aniversara de trei veacuri a nasterei sale sicine va asista la acea sarbatoare a omenirei intregi,

PICIT R ()LANDEZA

va avea fericirea sA vad5 fosta sa casa din loden-Breestraat Nr. 4, unde guvernul olandez instaleazAun mic muzeu. Va vedea frumoasa sa status de peRembrandt-splein, o piata pitoreasc5, plantata cu ulmiumbr4 mai ales va vedea marile opere ale ne-muritorului Olandez.

si

Michelangelo.Epoca de marire a rena§terii a avut multe talente

brilante, multe genii nemuritoare, dar a avut §i doiuria§i, cari prin hatimea ametitoare a individualitAtiilor au dominat acea miscare glorioasa admirabila".Acei doi uria§i au fost Leonardo da Vinci §i Michel-angelo Buonarroti. Amandoi favorizati de soarta inteomAsura neobi§nuit5, amandoi mai geniali decat totiilu§trii for tovara§i, amandoi ajun§i !Ana la extremamargine a vietii omene§ti, dar se intelege de sine,

rivali neimp5cati. Fiecare dintre ei merita gloriatoata", cum ar putea deci unul sä lase pentru ce-lalalt ceva? Si totq unul a fost mai norocos §i s'aurcat mai sus §i a ocupat locul lui lupiter in ne-muritoarea adunare a Olympului.

Leonardo da Vinci a fost in arta un luceafgrluminos pe cerul liniOt al unei seri cu mii de stele

stralucirea lui a fost este admirata pentru ma-rimea §i puterea ei. Michelangelo insa a fost o co-meta de-o stralucire orbitoare, care a ap5rut fara deveste, intocmai ca steaua miractdoasa §i prevestitoarede evenimente epocale a dispArut pentru ca sanu reapara cleat peste sute sau mii de ani, nelasandin urma sa decal o admiratie buirnacita §i fail desfar§it.

$i Leonardo da Vinci era de multe on misteriosin conceptiunile sale, totq el s'a adresat inimiloromene§ti §i oamenii l'au inteles. Dar Michelangelo

cä $i$i

si

si

pi

pi

58 DIN TAR] isTiim NE

va ramanea vesnic strain $i neinteles de inima omului$i creatiunile sale le admiram, dar nu le iubim, cimai vartos le privim uimiti cu frica ca pe ni$tefiinte de pe alt tarim, din alte sfere. Si deaceea pu-blicul cel mare nu s'a prea extaziat de sfinxul dinFlorenta $i Leonardo da Vinci, Tizian $i mai alesRaffael au fost vor ramanea totdeauna mult maipopulari.

Si totu$ colosul rena$terii a fost Michelangelo.Geniul sau a fost mai stralucitor decat toate celelalte$i creatiunile sale de arta sunt cea mai inalta mani-festatie a marirei spiritului omenesc. Se poate preabine, ca aparitia acelei minuni a fost fatala pentrurena$tere pentru micarea intelectuala a omenirei,precum afirma multi critici italieni ; caci Michelangeloa fost atat de Inalt $i misterios, incat nu numai canu 1-a putut urma nimeni, dar nici nu 1-a putut in-telege macar $i zapaceala, ce a produs-o prin verti-ginozitatea conceptiunilor sale, a fost lovitura cea demoarte a artei $i a avantului ei uimitor din epocarena$terei.

Aparitia lui Michelangelo a fost ca splendoareaefectului final dintr'un foc de artificii $i dupace acelmiraculos foc s'a stins, un amurg trist $i mohorIti-a cuprins locul abia luminat de fe$tilele modesteale candelelor mediocritatii.

Poate sa fie chiar a$a $i pot Italienii sa i-o isin nume de rau, Michelangelo este totu$ figura ceamai splendida impunatoare a rena$terei, unul dintrecele mai uria$e genii, cu care a fost daruita omenireain cursul vietii sale.

$i chiar colosul insu$ s'a simtit atat de strainatat de rau venit in mijlocul acestei lumi, incat

pe el nici comunitatea sentimentelor atat de inaltatoareale rena$terii, nici atmosfera imbibata de spiritul luiSavonarola nu l'a prea atins. El a mers pe drumuldestinatiunii sale, el a trait in lumea gandurilor sale,

si

si

si

$i

si

MICHELANGELO 59

atat de diferita de a tuturor celoralalti muritori, Sicand ne-a aratat fiintele plastice din acea lume in-chipuita, oamenii au stat uimiti, leau privit cu interes,le-au admirat, dar s'au simtit straini de ele $i nule-au inteles.

Deaceea Michelangelo mai ca nu a invatat delanici un maestru. Bietul Ghirlandajo, pictor destul demare, a ramas uimit, cand a vazut incercarile elevuluisau copil Inca, caci acele incercari Intreceau de multeon cele mai marl creatiuni ale sale, $i cand Lorenzoit magnifico i-a cerut un tanar, care se distinge inarta sculpturei, maestrul 1-a recomandat pe Michel-angelo, ca sa scape de nesdravanul sau elev.

De atunci baiatul a Inceput sa studieze singur.Din creatiunile renasterei a admirat $i studiat fru-moasele plasmuiri din biserica S. Maria del Carmineale lui Masaccio, unul dintre cei mai marl genii aiacelei epoci binecuvantate, omorIt, sarmanul, de omans invidioasa in etate abia de 26 de ani. Dar maiales a studiat in grAdina lui Lorenzo de Medicimagnifico, de land Piazza di San Marco, statueleantice, fiindca geniul sau artistic a Inteles care estecalea rnarirei $i unde este inaltimea frumosului. Sicreatiunile lui Buonarroti poarta chiar atunci candsunt figuri sfinte mai mult timbrul paganismului decalblandeta umilinta religiei lui Christos. Savonarolaa condamnat nuditatea $i Michelangelo a prezentatastfel chiar pe Mantuitorul pe ApostoliiPapa Paul IV. a trebuit sa insarcineze pe un alt ar-tist, pe Daniil de Volterra, cu facerea imbracamintelorcelor mai necesare la multe figuri din judecata ceadin urma.

Dar pentru aceea Michelangelo a fost cel maibun cretin ; moravurile sale au fost de o curateniesfanta gi nimic nu ura mai mult decal desfraul pacatul.Si curios lucru : acest idealist mare $i neintrecut nu aiubit niciodata in vieata sa, caci admiratia ce a avut-o

it

sal $i

gi

si

tio DIN TAR! sTRAINE

la varsta de 65 ani pentru celebra poets onestamarquisa Vittoria Colonna, vacluva marquisului diPescara, nu se poate numi iubire. Iar obiceiurile saleerau atat de simple $i naturale, pretentiile sale atatde mici, incat intre el $i credinciosul sau servitor nuera nici cea mai mica deosebire.

Dar $i Michelangelo avea o pasiune mare $iVara de frau : iubirea de mama. Dupa descrierea mar-torilor contimporani, Michelangelo era teribil candlucra. Se arunca cu atata vehementa spre blocul demarmora lovea cu atata putere dalta, incat tanda-rile impro$cau schintei, intocmai ca acelea, caritisneau din privirea sa transportata cand se grabeasa scoata din peatra vedeniile creerului sau halucinat.$i atunci nu facea deosebire intre zi intre noapte$i servitorul trebuia sa-1 culce cu sila ca pe un copil,imbracat. Manca neregulat, numai cand repuneafoamea $i oboseala, $i de cele mai multeori o bucatade paine una de branza era pranzul, pe care iiconsuma pe schelele atelierului sau plin de prafde sfarmaturi de pietri. In acest chip a putut numaiMichelangelo sä daruiasca tot ce ca$tiga saracilorrudelor sale, cad lui nu-i trebuia nimic.

Michelangelo nu traia in aceasta lume, corpulsau ratacea numai silit pe acest parnant at pigmei,pe cand sufletul sail se desmerda pe campiile Valleincantatoare ale lumii de eroi, pe cari ni i a prezentatarta sa diving pe bolta pe paretele altarului dincapela sixtind $i in neperitoarele sale blocuri de mar-mora. In lumea lui Michelangelo traia un neam deoameni semizei, cu brate vanjoase de uria$i, cari nicinu erau stapaniti de patimi $i de pacat, dar nici nuse alterau de nenumaratele mizerii ale vietii Oman-te$ti. Si in acea lume ideals nu exista nici frumu-setea femeiasca, care poate fi izvor nesacat de trufie

pacat, precum nu exista nimic ce e josnic $imurdar. Acolo nivelul gandirii era atat de inalt

II

Si

§i

$i

$i

$i

si

si

si

si

11(111.:1..1N01.:1,(1 61

moralul atat de bine ingradit, incat Michelangelo nus'a sfiit de loc sa ne prezinte figurile sale goale,incredintat fiind ca de sufletele cele marl nu se poateapropia nici gandul pacatelor omene§ti.

0, de ce nu a avut Buonarroti Intreaga puterea unui zau, sä ne fi construit in realitate lumeagandurilor sale Si sä nu ne fi aratat numai un visSi o dorinta, pentru not pururea cu neputinta?

Ocupatia de predilectiune alui Michelangelo afost sculptura; dar creatiunile sale in picturaarhitectura sunt tot atat de miraculoase. Si el neprezinta rarul exemplu, ca un muritor sa fie atat demare pe atat de multe terene.

Lucrarile sale sculpturale sunt foarte numeroase.Inca la o etate destul de tinard a creat peDavid din Galleria delle belle arti din Firenze, celmai admirabil corp, ce ni-l'a prezentat vreodata unartist in piatra si fard indoiala mai natural decatcelebrul Apollo din Belvedere, care dupa opinia una-nima a tuturor criticilor moderni are tinuta artificialaa unui actor.

Minunate sunt monumentele sepulcrale ale luiGiuliano §i Lorenzo de Medici din Sagrestia nuovaa bisericei S. Lorenzo in Firenze. Acolo e intre celepatru figuri alegorice mult admirata noapte, o femeiedurmind pe mormantul lui Giuliano, atat de natural,incat vazand-o vine sa umbli in varful degeielor,ca sä nu o de§tepti, cum zice poetul italian Strozzi.Acesta este cel mai desavarit corp femeiesc, ce ni-1'aprezentat arta lui Michelangelo, se intelege, ca deacelea§i dimensiuni ca toate creatiunile sale.

Dar cat de deosebita a fost conceptiunea luiMichelangelo chiar de a anticitatii, vedem daca ase-manam aceasta figura femeiasca cu preagratioasaVenere alui Medici din Tribuna palatului degli uffizi§i cu celebra Venere din Capitol.

iti

si

uriasul

6=2, DIN TART STRAINE

0 alts opera mare este grupa din biserica SanPietro, la Pieta, fecioara Maria tinand pe genunchicorpul mort luat de pe truce a Fiului sau. Aceastaeste unica opera, in care Michelangelo ne infatiFazaduioasele sentimente ale inimei, iubirea §i durerea.

Frumos este §i Isus Christos cu o truce mare,din biserica S. Maria sopra Minerva in Roma, pre.zentat in momentul invierii. Statua e wzata la stangatreptelor, care conduc la altarul principal. Mii §i miide credincio4 trec ve§nic pe acolo, ca sa -i sarutepiciorul stang imbracat in bronz.

Dar principala lucrare sculpturala a lui Michel-angelo a fost, durere, numai inceputa : MausoleulPapei luliu II pentru basilica San Pietro. Planurileerau toate terminate, Papa le acceptase §i artistul s'aapucat cu o ardoare nedescriptibila de acea capo-d'opera, unica i ca sculpture §i ca arhitectura, careera sa fie mandria viefii sale.

Mausoleul avea sa adaposteasca sub boltiturilei arcurile sale mai multe statui, intre care Moise ar

fi ocupat o pozitie centrala, cei doi sclavi din Louvrear fi fost postati in cele doua colturi, iar Geniulneterminat din muzeul Bargello ar fi planat in varf.Dar Michelangelo era abia la inceputul Jucrarilorcand Papa §i-a schimbat pe incetul planul. Intaiu 1-amai restrans §i simplificat, apoi 1-a abandonat cu de-savar§ire §i Iuliu H, care era sa alba cel mai admi-rabil mausoleu, nu are astazi nici unul i este in-mormantat alaturi de Sixtus IV in San Pietro.

Du§manii lui Michelangelo, in frunte cu Bramante,arhitectul bisericei San Pietro in constructiune, geloide marimea lui neintrecuta, la care prin mausoleulproiectat s'ar fi adaugat cea mai stralucitoare perld,l'au sfatuit pe Papa sa nu provoce pe Dumnezeu§i soarta omeneasca prin facerea mausoleului sau Incain vieata Si 1 -au influentat atat de mutt, incat Papa

MICHELANGELO 63

la urma urmelor n'a mai voit sa auda de nici unmausoleu.

Mahnirea lui Michelangelo, se zice, ea a fostatunci nemdrginita, fiindca mausoleul era visul saucel mai iubit. Dar daca nu ne-a fost dat sa admiramintru pat acel vis rdpitor, ne-a ramas cel putin figuraprincipald a mausoleului, cea mai de cdpetenie crea-tiune sculpturald a lui Michelangelo: Moise din bi-serica San Pietro in vincoli in Roma, unde zilnicperegrineaza iubitorii de arta din toate pArtile lumei,sa admire statua din bratul stang al bisericei.

Moise este o figura gigantica cu barba lungstufoasd, tinand in mans tablele de piatra §i ezand

pe un scaun de arhiereu. Privirea sa plina de ma-jestate, de manie ingrijire, este tintita .asupra po-porului sau, aplicat a se indeparta de legea lui Dum-nezeu si a se inchina vitelului de aur.

Nu stii ce sa admiri mai mult in aceasta piatracelebra, perfectiunea executarei tehnice, armonia pdrti-lor acelui corp urin majestatea neintrecuta Si pu-terea profeticd, sau privirea atat de clara expli-cative a monumentului. Da, Moise este cea maimare glorie a spiritului omenesc Si cine l'a vazutchiar numai °data in viata sa iii poate face ideedespre marimea individualitaltii lui Michelangelo.

In museul Bargello din Florenta se gasesc catevaluceari mai mici ale artistului, unele neterminate. 0statuie mica a sfantului loan Botezdtorul e in KaiserFriedrich Museum in Berlin.

Aceasta e pe scurt activitatea sculpturald aluiMichelangelo.

Dupace Bramante a reusit sä zadarniceascd cons-truirea marelui mausoleu, a mers mai departe cu in-trigile sale si a induplecat pe Papa sal insarcinezepe Michelangelo cu pictarea boltei din capela sixtina,crezand ca sculptorul, slab in picture, se va blamasi i i va distruge reputatia castigate.

§i

§i

si

64 D1 TARE STItAINE

Bramante a fost un om foarte cuminte, arhitectilustru, care la construirea giganticei biserici aluiSan Pietro a avut eel mai mare merit si pe Michel-angelo totus nu I-a putut apretia si cunoaste pedeplin. Cad Michelangelo a primit insarcinarea Papeisi s'a apucat de lucru si pe bolta simpla si urita acapelei a creat niste plasmuiri, cari vor ram5nea pen-tru toate vremurile cea mai ingenioasa expresiune aartei picturale si astfel Bramante a ajuns contraruldela ceeace dorea rautacioasa sa inima.

Artistul si -a construit intaiu o baza arhitectonicazugravind pilastri, arcuri si boltituri, care sä deeviata monotoanei bolte a capelei si in lunetele si pecAmpurile astfel Castigate a infatipt, dealungul celordoua laturi, pe profetii si sibylele sale nemuritoare,iar in campurile din mijlocul boltei 9 scene biblicefacerea lumei, pacatuirea lui Adam, gonirea din rain,potopul si iesirea lui Noe din corabie.

Michelangelo a terminat in 4 ani si jumatateacea lucrare Itrias5, dar a lucrat cu energia proprienumai lui si ziva si noaptea. cand purta pe cap uncoif de Bale groasA, in varful careia ardea lumi-narea care invedera campul atat de greu al lucrareisale ; incuia usile capelei si nu lasa pe nimeni saintre si opaceasca in obositoarea sa munca.

Bramante, care se Inrudea cu Raffael, a vazutdela inceput ce minune se desfasura pe cerimea ca-pelei si doria, ca tangrul sat' nepot sa profite cevadela colosul ascuns deasupra schelelor. $i cum Mi-chelangelo incuia usile, ii mijlocea lui Raffael intrareaprin ocheie falsa si acesta ascuns privia mare* lu-crare. De atunci perfectionat Raffael metodulinvatat la maestrul sau din Perugia si sub influentalui Michelangelo a devenit maestrul pe care it admiramastazi.

Dougzeci si cinci de ani in urma Papa Paul Ill,insotit de 10 cardinali, s'a dus la Buonarroti

sa -1

§i-a

acasil 5i

:

MICHELANGELO 65

i-a dat misiunea, sa zugraveasca pe marele perete alaltarului din aceea§ capela Judecata cea din urma.

Michelangelo s'a pus jails' pe lucru si dupa 8ani de zile, pe cand artistul avea varsta de 65 ani,cel mai maret tablou al lumei era terminat. Judecatacea din urma este cea mai de capetenie lucrare aunei vieti artistice bogate §i lungi, prin care Michel-angelo sia prezentat lamurit posteritatii tainica §i

marea sa individualitate.Tabloul e 20 metri de inalt si 10 de lat §i

prezinta in mijlocul sau pe !sus Christos in picioare,la dreapta pe Maria Fecioara sezand, iar in jurul sailpe Apostoli. Arhanghelii sufla in fanfare chemareacea din urma si la glasul for toti nenorocitii, toateputregiunile si toate scheletele parnantului se des-teapta din somnul for de veacuri si se tarasc cum potdin culcusurile for linistite, si palizi, uriti, neputinciosicu o extrema incordare se prezinta inaintea mareluijudecator al omenirei. lar judecatorul, inalt si puternicca un urias, cu privirea hotarita si fioroasa, e nein-durat si cu un singur gest energic at bratului dreptpronunta sentinta, in contra c5reia nu mai exists apel.

Atunci judecatii se impart in dou5 parti ; pe ceibuni si curati cete de ingeri ii conduc in siruri ne-sfarsite spre paradizul lagacluintei, iar pe cei pacatosidraci fard de numar, uriti, ingrozitori si fail mils, iigonesc cu bice de foc si cu sulfite invapaiate spreiad, unde isi vor lua rasplata tuturor faptelor dinvieata. Nenorocitii, acoperiti de sangele proprielor ranede tortura si cu ochii plini de lacrimi, asteapta, dupacum spune Dante, al carui admirator era artistul, pemalul raului Acheron, sa-i urce batranul si uratul lo-pfitar Caron in barca sa funesta si sa-i tread la ce-lalalt mal, de unde nu mai este reintoarcere. Ei infrain vesnicul for local pe poarta cu fioroasa inscriptiea vizionarului din Firenze:

I. T. Vera: Din tari striline. 5

DIN TART S'fRAINE

Per me si va nella citta dolente;Per me si va nell'eterno dolore;Per me si va tra la perduta gente.

Dinanzi a me non fur cose create,Se non eterne ed io eterno duro :Lasciate ogni speranza, voi ch'entrate!

In urma for portile s'au inchis §i cra§nirea din-tilor, lacrime, suspine, vaiete §i chinuri fara numari§i iau inceputul fard de sfar§it.

Judecata lui Michelangelo e ingrozitoare §i pri-vind-o te tree fiori de fried §i de spaima §i iti pare,ca auzi sunetul de argint al fanfarelor, care te chiamala acel tribunal fard de indurare.

Dar Buonarroti a fost a§a cum ni-1 prezintaaceasta mare conceptiune. El nici pe [sus Christos nul'a infati§at modest, bland §i indurator, ve§nic pre-dispus pentru suferinte cum a fost in realitate; cil'a infati§at ca pe stapanul netarmurit a tot ce vc-dem cu ochii, ca intruparea intregii puteri a univer-sului §i ca pe judecatorul drept, dar fara §ovaire, decare pare ea se inspaimanta §i mama sa apostolii

lar profetii §i sibylele de pe bolta capelei stintni§te fiinte uria§e dintr'o lume cu alte sfere, cu alti zei.

In toate aceste plasmuiri admiram perfectiuneadesemnului, caci Michelangelo a fost cel mai maredesemnator al rena§terei artistice. El s'a ocupat inarta sa numai de om, pe care l'a tinut de cea maiperfecta Si frumoasa creafiune a naturei, dar pe careni l'a prezentat in edifiunea revazuta a concepfiuneisale, caci va fi fost §i el ca Schopenhauer de con-vingerea, ca §i lumea §i omul sunt construcfiunigre§ite.

Michelangelo a studiat 12 ani anatomia omului§i astfel in manile sale corpul omenesc era o jucarie,careia ii dadea cele mai variate §i grele pozitii §isimetria §i realitatea ramaneau totdeauna perfecte,

sc

pisai.

Si

MICHELANGELO R7

dace Michelangelo in adevar a afirmat, ca gasita grupaa lui Laokoon, omorit, la porunca ofensatului Apollo,dimpreuna cu copiii sal de doi $erpi, este §i ca con-ceptiune gi ca desen §i executare o minune a artei,despre lucrarile sale noi vom zice astazi acela lucru.

Cape la sixtina este pentru toti vizitatorii Romeicea mai puternica atractiune gi e vepic tixita de lume,deli u0e se deschid pentru intrare §i iqire numaila intervale. Lumina Inainte de amiazi e mai buns,dar cercetarea capelei e grozav de obositoare. Ab-stragand dela oboseala spiritului §i a ochilor, pozitiacu capul in continuu ridicat spre bolta foarte inaltanu se poate multa vreme suporta Si am auzit ca uniiEnglezi practici se culca pe spate astfel admirein tihna minunile din fata.

Michelangelo a zugravit aproape numai fresce;pentru el panzele §i tavolele erau inguste §i nabu-§itoare, lui ii trebuiau campuri intinse gi nesfar§iteca imensitatea gandurilor §i conceptiunilor sale §i sezice, ca foarte urate ii erau cadrele mici cu figurilein miniature ale gcoalei oiandeze.

Pe cat de mare a fost artistul nostru in sculp-tura p;ctura, pe atat de neintrecut a lost §i inlucrarile sale arhitectonice §i intre aceste cea maiimpunatoare este cupola bisericei San Pietro din Roma.

San Pietro este cea mai mare biserica din lume.Lungimea ei e de 212 metri, suprafata de 15.000 m.patrati, cu un spatiu pentru 80.000 de oameni. Con-struirea acestei clachri uria§e s'a traganat vr'o 18decenii pana la terminarea ei in anul 1626 sub PapaUrban VIII. §i in acest interval lung, nenumarati ar-hitecti §i artiO ilu§tri au fost insarcinati cu condu-cerea lucrarilor. Intre ei a fost §i Michelangelo, vremede 18 ani, Inaintea mortii sale. Natural ca, variandatat de des conducerea §i schimbandu-se prea multplanurile, grandiositatea basilicei a suferit mult. Totu§

1. T. Morn: Din Pri atriiine. ;is

§i

pi

68 MN TAR' STRAINE

San Pietro e mAret, e impozant §i admirabil, dar ceamai frumoasa parte e cupola. Si aceasta este opera luiMichelangelo.

Cea mai grea misiune a arhitectilor a fost ridica-rea unei cupole cu diametrul intern de 42 metri, cuo circumferenta de 192 §i inaltime de 132 metri. Indilema aceasta grea s'a recurs la ajutorul batranuluiMichelangelo, care a plAnuit-o si a ridicat o impuna-toare, uriasa si totus svelta, cum o vad si admiratoti arhitectii si toti vizitatorii urbei eterne.

Pe cand se facea construirea, toata lumea eradornica sa vada inaltandu-se aceea minune, pe caremulti o declarasera ca fiind imposibila. Si totus cu-pola se ridica, dar maestrul ei mare, ajuns la extremamargine a vietii omenesti, putea sa priveasca numaide pe fereastra inaintarea lucrarilor si nu s'a pututbucura de terminarea lor, caci pe cand cupola do-mina, ca si astazi, orasul celor sapte coline, Michel.angelo isi terminase mersul vietii sale laborioase siAline de glorie. In ziva de 18 Februarie 1564 laora 5 Cara un sfert el si-a dat sufletul in etate de90 de ani. > ochii marelui artist, cari au avutatatea nobile viziuni de frumusete si splendoare, s'austins; inima sa, plina de virtute si gingAsie, a Incetatde a bate; manile sale cari, dirigeate de sufletul saumare, au creat atatea sublime forme, zaceau inertepentru totdeauna,R zice Corrado Ricci in biografialui Michelangelo.

Mai tarziu arhitectul Lorenzo Bernini a avut ne-norocita idee, sa construeasca fafada inalta, cum ovedem astazi, si prin aceea a facut invizibila cupolade pe frumoasa si marea plata de dinaintea bisericei.In schimb insa cupola se vede din orisicare parte aorasului dominand totul si atrage atentiunea privito-rului prin dimensiunile sale, prin eleganta si sumefia sa.

Se zice, ca pentru impAratul Wilhelm 11 cupola

111(11ELANGED) 69

bisericei San Pietro a fost lucrul cel mai grandios inRoma si si-a exprimat dorinta, ca si capitala sa saaiba o astfel de podoaba. Nouei catedrale din fafapalatului i s'a pus, in adevar, o cupola asemenea celeidin urbea eterna, dar de dimensiuni mult mai reduse.

Michelangelo a mai savarsit si alte lucrari arhi-tectonice si ca marturie a multilateralitatii sale amin-tim, ca el a condus si lucrarile de fortificare a ora-sului Firenze, devenit republics, la anul 1529.

$i daca vom mai aminti, 0 Michelangelo a fostsi poet senin si distins, cred, ca nici atunci n'amamintit toate ramurile activitatii sale.

La moartea sa Roma si Florenta si-au disputatonoarea de a adaposti intre zidurile for moastele luiMichelangelo. Cosimo de Medici i-a luat pe sub as-cuns corpul si I-a adus la Firenze, locul sau natal,unde a fost inmormantat cu onoruri regale. $i astazieel mai mare artist al Italiei isi doarme somnul deveci in frumoasa biserica Santa Croce din Florenta,Impodobita cu capod'operile lui Giotto, inauguratorulrenasterei picturale, cu operile sculptorilor Donate lloBenedetto da Majano si ale altora. Doarme acolounde atatia mari barbati ai tarii isi dorm somnul celfara de hotar. Mormantul sau e ornamentat cu unmic dar admirabil monument, facut dupa planurilepictorului Vasari cu adausurile ulterioare ale altorsculptori.

Inaintea bisericei, in mijlocul pietei de acelasnume, se ridica marea si frumoasa statuie a lui DanteAlighieri, parintele poeziei si literaturei italiene si alrenasterei, pe care Michelangelo atat de mult 1-a ad-mirat si pe ale carui carari vizionare din DivinaCommedia atat de des a ratacit.

Binecuvantat de Dumnezeu este pamantul, pecare au calcat cloud genii atat de uriase, si fericitaOra, care i-a putut desmierda si incalzi la sanul sau,

TO DIN rrAui sTRAINE

iar natiunea, care ii poate numi ai sai, este mandra*i nemuritoare, cad straluarea, ce vor revarsa geniilefor asupra ei, este nestinsa ca flacara dumnezeirii !

Dante i Michelangelo !Cine poate patrunde in adancimea, cine poate

intelege tainele toate ale acestor doua nume orbitoare ?!Fara indoeala iar4 numai altii ca i ei. Ceialalti mu-ritori de rand §i Vara nun& se vor simti totdeaunafericiti, cand vor putea prinde cite o raza ratacitadin lumina lor, care sa insenineze pentru un momentmacar uratul intunerec al acestei vieti de mizerii.

Rembrandt.Rembrandt a fost cel mai mare pictor al Olandei,

unul dintre cei mai marl pictori ai omenirei i totu§asupra valorii artistice a operelor sale s'a discutataproape 300 de ani. Era un timp, cand se credea,ca lucrarile sale nu au nici o .valoare artistica, candun tablou al lui Rembrandt se vindea cu cativa bani,din care cauza artistul in ultimii ani ai vietii sale numai ca§tiga nimic i a trait i murit in cea mai maremizerie. Incetul cu incetul adevarata valoare a luiRembrandt a fost recunoscuta i astazi el este privitca cel mai genial artist al nordului European. Acumvreo 60 de ani Delacroix a indrasnit chiar sä pro-nunte profetia, ca poate sa vina o vreme, cand Rem-brandt va fi privit mai mare pictor decat Raffael.

Astfel de fenomene nu sunt rari in istoria mi-carei culturale a omenirei. In cazul nostru cauza ogasim in puternica subiectivitate alui Rembrandt. Negrqit ca toti arti§tii mari sunt subiectivi, totu§i eitin de obiceiu sama de principiile stabilite grin pro-gresul artei, pe care geniul for be poate modifica §iperfectiona. Lui Rembrand i-au facut criticii obiec-tiunea ca a nesocotit toate principiile existente, toateregulele academice stabilite, §i a lucrat de cazul sat].Toate acestea sunt adevarate §i insult Rembrandt arecunoscut, ca el nu admite decat principiile naturei.

Dar afirmatiunea lui Rembrandt nu este tocmaiexacta. Adevarat, ca marele Olandez a studiat numai

7-2 DIN TAI1 STRAINE

natura §i numai operele ei, dar in arta sa el nu ne-aprezentat natura a§a cum e in realitate, cum o vedetoata lumea, ci astfel cum o vedea el, cum o intelegea§i explica el. Prin aceasta Rembrandt s'a apropiatde impresioni§tii moderni, cari tot asemenea ne prezintalucrurile cum ele agar in unele momente §i in anu-mite conditii.

Faimoasa lumina a lui Rembrandt nu este na-turals deloc; ea nu este nici lumina soarelui, nicilumina zilei, nici lumina artificialk ci este o luminamagick fermecat5, o lumina supranaturala. Asupraluminei din cel mai mare tablou at sau s'a discutataproape 3 veacuri, fiindca nimeni nu a putut-o apretiacu certitudine §i la urma s'a zis, foarte nimerit, caeste reflexul geniului lui Rembrandt.

Acea lumina, uneori de o intensitate mare, altedati slabs asemenea unor raze rupte din amurgulzilei, de multeori pare ca strabate ca un manunchiude raze prin o gaurice sau crepaturk alte dati izvorulei nu se poate descoperi §i par'ca rasare din insu§obiectul iluminat. Lumina lui Rembrandt nu se r5s-pande§te niciodata asupra spatiului intreg ca la Peterde Moch, de cele mai multe on nici chiar asupraobiectului intreg, ci asupra unui teritor mai restrans,foarte des numai asupra unui punct, §i restul spatiuluisau se invedereaza pe jumatate de reflexul din focarulprincipal sau ramane complet in intunerec, desprecare adversarii lui Rembrandt ziceau ca ascunde ne-§tiinta pictorului. Dar acea lumina de multeori nurespects nici chiar legile infalibile ale fizicei, ci cad§i se resfrang dupacum ii vine artistului la socoteala.

Rembrandt nu a infati§at nici colorile a§a cumele sunt in realitate, ci le-a inecat inteo lumina aurieinchisk care, ca amurgul unei seri, se r5sfrange asupratuturor tablourilor sale; deaceea colorile sale nu suntvii Si stralucitoare, ci splendoarea for este mic§orata de

ltbn1131{.01)T 7:3

cOtra acel ton galloan, propriu numai operelor sale.lata dar ca Rembrandt chiar §i natura a prezentat-ogrin prisma subiectivitatii sale.

S'a zis de multeori, ca marele Olandez a fostmai presus de toate pictor §i ca tot ce ne-a infati§atin lucrarile sale au fost numai Si numai problemepitore§ti, la a caror deslegare a lucrat cu o admirabilatenacitate Si placere. Aceasta afirmajiune e cu desa-var§ire grqita, caci a pune pe Rembrandt alaturi deTizian e imposibil. Tizian, cel mai mare pictor alomenirii, neglija partea psihica a persoanelor sale §i

se interesa numai de desen, de colorit, de grupare ;el voia sä produca numai efecte pitore§ti, deaceeacarnatiunea corpurilor sale este neasemanat5, armoniaSi vivacitatea colorilor imbatatoare.

Daca Rembrand ar fi avut acele4 intentiuni,nu ar fi neglijat de multeori desenul i perspectiva,nu ar fi ascuns vivacitatea colorilor in acel amurgposomorit, fiindca nu se poate zice, ea nu avea ca.pacitatea Si simtul necesar.

Adevgrul este, ea Rembrandt a fost un marecugetator; atat de mare gi de profund, incat talentulsau de pictor a fost de multeori prea mic, pentrucasä poata exprima in expresia picturala gandurile sale.El statea ceasuri intregi pierdut in privirea unui lucru,pe care voia sa-1 picteze, nu pentruca sa-1 vada cuochiul sau de artist, caci pentru aceasta nu-i trebuiaatata timp, ci pentruca sa patrunda in partea sa ete-rica, pentruca sä gaseasca forma artistica, in caresa-§i exprime gandurile, ce le lega el de acel lucru.Acestei intentiuni subordineaza Rembrandt i desen§i colori §i perspectiva.

Dar Rembrandt exprima in operele sale picturalenu numai gandirile, ci §i sentimentele sale §i in punctulacesta Rembrandt a fost cel mai subiectiv artist, cea existat vreodata.

it DIN TAUT STRAINE

Cine voiqte sa cunoasca biografia sa n'are de-cat sä observe cu atentiune §i pricepere tablourilesale va afla, de ce sentimente era predominatartistul in timpul lucrArei la ce epoca a vietii le-acreat. In timpul fericirei sale casnice el a infati§at pesotia sa Saskia veselA, multumita fericita ; s'a infa-ti§at pe sine Si pe sotia sa §ezand in jurul mesei laluminA, Saskia lucrand la o bucala de panz5, iar eldesemnand ; sau consumand, ambii imbracati in haineluxoase, un dineu bogat, el cu paharul de yin spu-mos in mans, chid erau in a§teptarea marefui eveni-ment familiar. Rembrandt a pictat un tablou biblic,in care batranul Manea §i sotia sa aduc jertfa demultumire lui Dumnezeu pentru imbucuratoarea veste,ce le a adus-o ingerul despre na§terea fiului lor Si-meon. Dui-A moartea Saskiei artistul s'a ocupat cusubiecte din noul testament a infatipt miraculoasainviere alui Lazar, cand mai tarziu, tin5ra HendrikjeStoffels a gonit singuratatea §i melancolia din jurulartistului, el a zugravit- o pe aceasta cu ochii ei mari,buni §i blanzi. Iar mai tarziu cand artistul a imbatrinit§i sarAcit, se prezinta pe sine in o hainA brunA, veche,purtatA, cu fruntea incretita Si sufletul ingandurat.Si la sfar§it de tot, cand mizeria omeneasca it cople-ise cu desavAr§ire §i nenorocitul cauta consolare

in alcool, s'a pictat intr'un portret a colectiei Cares-tangen cu capul plecat, cu fata bubaitA, cu un zimbetcopilAresc pe buze cu privirea aproape idiotizat5.

Rembrandt infatip in pictura numai ce-i placea,numai gandurile §i sentimentele sale §i chiar la co-menzi de portrete, mai ales in epoca sa de marire,nu prea tinea socoteala de dorinta mu§teriilor. LuiRembrandt ii era imposibil, sa zugraveasca portretulunei persoane c4 cum ar sta Inaintea aparatului fo-tografic; pentru el nu identitatea formelor externeera de important5, ci viata sufleteasca a persoaneiSi efectul pitoresc, aka cum it intelegea artistul. La

pipi

pi

pi

pi

NDT 75

inceputul carierei sale mai zugravia Si portrete dupadorinta mu§teriilor, dar cand artistul a ajuns la culmeainaltimei sale, cand era bogat §i independent, Rem-brandt facea portretele a§a cum ii placea lui. In ceamai mare §i mai valoroasa opera a sa pictorul tre-buia sa zugraveasca 17 portrete a vanatorilor capi-tanului dupa forma portretelor de regenti obi§nuitein Olanda. Fiecare vanator §i-a platit taxa de 100 fl.pretul convenit §i avea prin urmare dreptul sa fieeternizat in tablou in aceea§ forma ca toti ceilalti.Rembrandt, in loc sa faca acest lucru prozaic, a datfrau fantaziei sale §i a creat una din cele mai marlopere de arta ce a creat vre-odata myna omeneascd.Dar vanatorii nu au fost multumiti deloc, cad in locsa-§i vada fiecare portretul dupd modelul altor feluride tablouri, au vazut o scena plina de viata, o in-valma§ala in care toti se mi§cau, strigau, cantau dupdfelul temperamentului §i intre care se gasesc 2 copii,un baietan §i o fats precum §i un cane. Numai2 figuri sunt prezentate intregi, capitanul §i locote-nentul sau, dar si ace§tia sunt imbracati in ni§tecostume, cari nici odatd nu au fost obi§nuite inOlanda §i care sunt nascocite de fantazia artistului,fiindca a§a-i convenia pentru problemele sale lumi-nistice.

Dupa toate aceste s'ar putea crede, ca Rembrandta fost cel mai mare idealist ; §i totu§i el este realistca toti pictorii olandezi, dar a prezentat realitateanumai prin prisma subiectivitatii sale. Rembrandt nune-a infati§at o lume imaginary ca Michelangelo cufiinte ca acele de pe bolta capelei sixtine, cariau exisat numai in fantazia artistului ; lumea in carene transpune pictorul olandez este cea de aievea, cuacela§ cer, acela§ pamant §i aceia§i oameni pe cariii vedem in fiecare clips mai mult ; Rembrandt nunumai ca nu face nici o selectiune intre persoaneleartei sale, nu cauta tipuri de frumuseta clasica cum

76 DIN TAld STItAINE

faceau cei vechi urmandu-i pe ei, cinquecenteistiiitalieni, ci din contra ne prezinta tipuri urite, oamenidin cea mai inferioara patura socials, nespalati, zdren-tosi, nenorocifi de suferinte si mizerie. Dar chiarin aceste subiecte atat de diferite de idealul arteiclasice Rembrandt gasia inimi nobile si curate, gan-diri frumoase. impresia ce o produce artistul asupranoastra este ca la Gorkii, tot atat de puternica cala cei mai clasici artisti. Rembrandt stia sa idealizeze

nobiliteze cea mai mita cruda realitate si deaceea lumea sa apare atat de deosebita de cea real 6,incat multi critici au incercat sa o caracterizezei-au gasit chiar o numire particulars dandu-i fantasticulnume de lumea lui Rembrandt.

Rembrandt a fost de o activitate extraordinara;el a terminat vre-o 600 tablouri, peste 2000 de de-semnuri un numar foarte mare de gravuri in cufru.

Subiectele tablourilor sale sunt in prima linieportretele. Olanda ajunsese, dupa glorioasa terminarea rAsboiului cu Spania dupace neatarnarea ei afost recunoscuta, prin o munca asidua si spirit ratio-nal de economie la o bogatie bunastare extraordi-nary care a mai crescut atunci, cand, pe timpul mareirevolutiuni engleze, Olandezii au concentrat in ma-nile for comertul navigatia lumei intregi. In astfelde imprejurari, natural, ca poporul apretia indoitbinefacerile pacei si se bucura de placerile ce le oferaviata omeneasca. Olandezii nici odata nu au fostluxuosi, dar cand erau multumiti de toate cele inlumea aceasta, cand bogatia ii incunjura cu belsug,be placea sä impodobeasca casele for cu mici lucruride arta, mai ales cu portretele iubitilor lor. Astfel seexplica faptul, ca pictura portretelor nicairi nu a luatavant atat de mare ca in Olanda.

Portretele lui Rembrandt au o valoare artisticadeosebita, pentruca artistul stia sa dea figurilor sale

pi,

pi

Si

pi si

pi

pi

si

pi

pi

I{ MI Illi A NIIT 77

o plasticitate uimitoare Si ele rasar ca ni§te statuidin haosul obscurului sat mistic. Rembrandt faceavizibild atmosfera insa§ §i portretele sale incunjuratedin toate partile de aier trebue sa produca impresiaunui lucru plastic. Efectele de lumina, natural ca nuputeau sa lipseascd nici la portrete. Artistul con-centra lumina de cele mai multeori asupra fetei ; ingeneral lumina sa cade asupra carnatiunii corpuluiomenesc, asupra pielei §i numai rar asupra ve§min-telor. In cazul din urma pictorul i§i compunea celemai fantastice haine din stofe groase, scumpe, decolori variate, impodobite cu aur §i nestimate cari,atinse de magica sa lumina, produc un efect admi-rabil. Niciodata lumina lui Rembrandt nu se con-centreaza asupra hainei negre atat de obi§nuite inOlanda. In uncle portrete pictorul nu concentralumina asupra obrazului, ci cum e d. e. in portretulfratelui sau Adrian in Kaiser Wilhelm Museum,asupra coifului de aur cu frumoase gravuri din capulfigurei. In stralucirea coifului lumina artistului seresfrange §i face minuni, iar obrazul portretului ra-mane intrio semj-obscuritate cenu§ie care prin acestcontrast da fetei posomorite §i brazdate de gan-durile vietii o veritate dureroasa.

In portretul sat.' din Dresda lumina se concen-treaza asupra penelor unei dropii, pe care Rembrandto tine inaintea capului sau, care ramane mai obscur,afara de un loc oval at obrazului drept, pe care cadraze raslete de lumina. Pentruca efectul pitoresc altabloului sa fie mai mare, artistului ii placea sa-§ialeaga el insu§i persoanele portretelor ; Rembrandt afacut portretele alor 12 rabini, cari cu barba lormare §i alba, cu fetele expresive, cu turbanele pe caperau cele mai propice subiecte pentru intentiile lumi-niste ale pictorului.

Mult mai mare important decat pe formeleexterne ale persoanei din portret, dadea Rembrandt

78 1)1N TAM s'I'RAINE

vietii suflete§ti. Mare fiziognomist, mare cunoscAtor alnaturei omene§ti §i mare cugetator, artistul olandezpatrundea in colturile cele mai ascunse ale sufletului§i inimii omene§ti §i prezentd persoanele portretatecu caracterele lor, cu temperamentele lor, cu dispozi-jia sufleteasca §i gandirea momentului. In acest punctRembrandt este neIntrecut §i in precisiunea cu carea fixat caracterele sale a fost comparat cu Shakes-peare. Portretele sale nu sunt fotografii, ele sunt vii,se mi§cd §i gandesc. Pentruca aceasta viata sa fie §imai pronuntata, artistul pune de cele mai multeoripersoanele in mijlocul unei actiuni. In Ronde vand-torii iasd din cazarma inarmati, cu drapel §i Tambur,pa§esc §i vorbesc ; in Staalmeesters sindicii uncicorporatii de postav sunt ocupati cu revizuirea regis-trului comercial ; in sectiunea de anatomie din Mau-rishuis in Haaga infatiFazd portretele alor 7 doctori,cari stau Imprejurul unui cadavru §i ascultd o lectiuneanatomica a doctorului N. Tulp ; pe preot it pre-senta consoland pe o vdduvd ; pe architect ii facelucrand la mass, iar sotia sa infra ca sai predea oscrisoare ; Saskia din galeria regald din Dresda pre-zinta privitorului o garoald; in alt pd'rtret tot din aceeagalerie ii zimbqte privitorului etc. etc. Ca sä stu-dieze expresiunea sufleteasca Rembrandt s'a portretatin vre-o 40 de lucrari pe sine insu§i, s'a imbracatin cele mai fantastice costume cu berete impanate,cu paldrii sau coifuri pe cap i a facut chiar grimasenumai §i numai sa studieze Si prezinte diferite stdrisuflete0.

Se intelege ca, preocupat de aceste importantechestiuni, pictorul nu voia sau nu putea sa tind tot-deauna socoteald de asamanarea fideld a portretului, unlucru, care mu$teriului ii era mai important cleat toateproblemele artistice ale mdestrului. De aici a urmatca multi clienti au ramas nemultdmiti, ca numarul lors'a rarit §i Rembrandt, care la inceputul carierei sale

L'Eli 11TZ .1NIY1' 79

a fost cel mai cercetat portretist, fiindca Linea Incaseams de dorintele musteriilor, mai tarziu a fost pa-rasit aproape cu desavarsire, a saracit si cazut in ceamai mare mizerie.

Dupd portrete, subiectele cele mai frecvente alelucrarilor lui Rembrandt au fost cele religioase dintestamentul vechiu si nou deopotriva ; pictorii olan-dezi nu au tablouri religioase. Rembrandt este sin-gurul care s'a adancit in aceasta materie si a creatopera de o valoare artistica mare si de o concep-tiune cu desavarsire particulars.

Pentru prezentarea subiectelor din vechiul tes-tament Rembrandt a imprumutat multe detalii dinviata si obiceiurile coloniei de ovrei din Amsterdam,iar subiectele din noul testament le-a prezentat dupaexplicarile bisericei reformate calvine si el este celmai mare si mai ilustru artist al protestantismului.Toate aceste lucruri sunt insa in ultima instanta in-fatisate dupd felul de gandire si simtire a artistuluisi vom vedea ca el prin operele sale aproape a im-plinit o misiune apostolica.

Ovreii goniti in secolul al XVI. din Spania siPortugalia au gasit adapost pe pamantul Olandei, deo parte fiindca Olandezii se rasboiau cu Spaniolii side alts parte, fiindca puritanii Olandezi, cari traiausi muriau cetind biblia, aveau atractiune pentru acestpopor biblic si precum Evreii se credeau poporul celales a lui Jehova, tot asa Olandezii se credeau po-porul protejat al lui Dumnezeu. Ospitalitatea si Ii-bertatea ce Ovreii au gasit-o in Olanda a fost neli-mitata ; ei traiau acolo in draga for vole, nesuparatide nimeni, se desvoltau, se imbogatiau, isi cultivaureligia lor stramoseasca si Olandezii erau mandrilchiar ca pe pamantul for se desfasura scene analogeacelora, despre care cetiau zilnic din biblie. Natural,ca Evreii pe Tanga religie au adus in noua Ion patrie

80 DIN TART STRATNR

i toate obiceiurile for ethice de popor oriental, pecare le mentinusera in Spania cu tenacitatea forobipuita gi Indemnafi de viata orientala, ce le-oprezenta compatriotii for Arabi. Evreii din Amsterdamvorbiau §i limba for ebraica, ei se imbracau in caf-tane colorate de matask purtau turbane arabe, fe-meile se imbracau in scumpe stofe orientale, se im-podobeau cu our §i pietrii scumpe i cu un cuvantin cartierul for din Amsterdam se desfa§ura o ade-varata viata orientala, a carei veritate crqtea prinfigurile exotice, din Orient, care treceau prin portullor, unul dintre cel mai mari ale lumei.

Era natural, ca Rembrandt, marele pictor, sa fieatras de splendoarea orientala a acelui cartier, incare el vedea aievea figurile imbricate in acele cos-tume fantastice, pe care le nascocia fantazia sa deartist. El ratacea des in acel Ghetto olandez, picta cumulti placere portretele Evreilor in costumele forpitore0, era prieten intim at savantului rabin FienManase i at celebrului doctor §i se simtia atat debine in acel cartier, incat la anul 1639 §i-a cumparatchiar casa la Inceputul stradei Joden Breestraat.Rembrandt credea ca pentru scenele sale biblice ni-cairi nu ar putea gasi figuri mai potrivite, cleat pestradele cartierului sau evreesc §i atunci a urmatmarea serie de opere cu subiecte evree§ti, dupa Dr.Max Grunwald in numar de vre-o 90. Artistul olandeza infatipt cele mai variate scene din vechiul testa-ment: Simeon §i micul Isus in biserick in Mauritzhuisdin Haaga ; plecarea ingerului dela casa lui Dohia,in Louvre ; Sofia lui Putifar acuza pe losif la bar-batul ei ; Susana §i cei doi batrani in Kaiser Fried-rich Muzeum din Berlin ; Jertfa de multumire aluiManuah pentruca ingerul i-a vestit nWerea fiuluisau Simion in Dresda ; mai multe intamplari dinviata lui Simpson ; insuratoarea lui, scoaterea ochilor;amenintarea socrului sal §. a. §. a. Tot atat de

REMBRANDT 81

multe-ori a infatipt Rembrandt subiecte antice inminunatele sale gravuri §i un subiect de predilectieat sa u era cum Avram voia sa jertfeasca pe fiulsau !sac, de o veritate §i sentimentalitate puternica;reintoarcerea fiului faTacit §. a. §. a.

In toate aceste opere figurile au tipuri caracte-ristice evree0 aga precum le vedea trecand pe dina-intea casei sale, imbrkati in costume orientale destofe scumpe, decorate cu groase lanturi de metal,cu nestimate, in cari se rasfrangea lumina, producandcele mai minunate efecte.

Si mai interesante sunt operele lui R:mbrandtcu subiecte din noul testament. Si in aceste gasim ace-1ea5i tipuri evree§ti, dar conceptiunea religiei cre§tineeste cu des'avarire in spiritul puritan §i democratat calvinismului, deosebit chiar de a celoralalti artistiprotestanti Diner, Holbein cel tinAr §. a. Principiilepuritane, simple §i democratice ale reformatoruluigerman au gasit cel mai favorabil teren in republi-cans §i democrata (Yana. Rembrandt a dus insamai departe aceste principii ne infatiFaza religiacre5tina, ca legea celor saraci, nenorociti §i suferinzi,ca un fel de religie a proletarilor din mijlocul carorarasare chiar Intemeietorul ei. Familia lui 1sac nu estealtfel prezentata decat a lemnarului losif, care cumanecile sufulcate lucreaza in atelierul sau, pe candMaria ingrijeste inteun leagan skackios pe copilulei ; gravura Dfuga in Egipt < ne infatiseala pe losifin forma unui lucrator, cu fata supta de munc5, cuspinarea garbovitA de opinteli, imbrkat in eamasaalbastra par'ca a muncitorilor de astazi; pe Isus chiarni-1 prezint5, ca pe fiul lemnarului losif, o slug5 ple-cata, nu frumos, nu puternic, nu imbrkat in hainescumpe, ci incunjurat de cersitori, suferinzi, de cea maiinferioara patura socials.

Dar inaltimea sufleteascA a acestor proletari este1. T. Mora: Diu taxi sti iine. 6

pi

84 DIN TART STFATNF

infatipta cu veritatea $i puterea de sugestiune a celuimai mare artist protestant.

In scenele familiare a lemnarului losif e respan-dig o atmosfera de curatenie, de sinceritate, de iubireomeneasca, care in impresia, ce o produce rivalizeazacu cele mai bogate tablouri ale Italienilor. Garbovitullosif, care duce de capastru in pas grabit magarupl,pe care 5ade ingandurata Maria stringand cu caldurape copila5u1 ei, este un om cu inima curata 5i nobila,care i5i pune toata puterea ce i-a mai limas in urmamuncii, sä salveze pe copilul sat' iubit, despre a caruiimportanta poate 6" nu 5tie nimic, dar in a caruipiept de parinte iubirea este mare $i adevarata.

Cea mai minunata dintre toate lucrarile sale cusubiecte cre5tine5ti este insa a5a numita .hartie de100 de fiorini <, gravura in cupru, facuta de Rembrandtin etate matura, cand ideile $i principiile sale se la-murisera 5i puterea sa artistica era in apogeu. Poateca nisi o alts opera a marelui Olandez nu a fostatat de mult admirata ca aceasta gravura, in careOlandezul calvinist i5i marturise5te felul, cum apre-ciaza religia cre5ting, democrats, induratoare, in careartistul arata o uimitoare cunoa5tere a sufletului ome-nesc 5i este de o bunatate a inimii, cum o propo-vaduia Christos insu5, iar ca executare, ca efect delumina este maximul ce a putut produce in vieata sa.Poate ca intr'un tablou colorat seriozitatea Si marimeascenei nu putea fi atat de bine prezentata ca in maiserioasa 5i mai maiestoasa gravura.

Scena se petrece Intr'un spatiu inchis, simplu,unde pe u5a din dreapta au intrat 5i mai infra ne-numarati suferinzi, bolnavi, abia tarindu-se sau ajutatide ai lor; o femeie zace nemi5cata abia rasufland peni5te paie rasfirate pe pamant; pe un &Aran garbovit$i sdrentos, probabil orb, it duce de mans tin altnevoia5 ca 5i dansul ; pe o roaba zace intins de-a

PEINIBRANDT

curmezi§ul un barbat cu manile incrucipte pe piept,par'ca ar fi mort, §i altii §i altii, toti oameni de rand,unii mai saraci decat altii, toti suferinzi Si nenorociti,cari au venit sa ceara ajutor §i vindecare dela Dum-nezeul lot lar Isus, stand cu o treapta mai sus, aparedin mijlocul obscurului acelei octal ca o viziune, cufata serio2s5, cu privirea plina de bunatate, cu dorintain suflet de a ajuta tuturora ; lumina magica a luiRembrandt cade in raze abundente asupra fetei §ihainei sale Si umple spatiul cu o atmosfera de buna-tate §i indurare. Toti acei nenorociti au privirile ru-gatoare atintite spre Isus, care chiama la el pe o fe-meie cu copila§ul in brate, pe care un apostol voe§tesa o indeparteze. In contrast cu aceasta frumoasascena de iubire §i sinceritate, in partea dreapta staun grup de farisei, cu barbi marl, imbracati in hainescumpe, cu zambet ironic pe buze, discutand asupraprincipiilor marelui nazarinean.

Numele acestei opere de arta i§i are originea inurmatoarea imprejurare. Un negutator de gravuri i-avandut lui Rembrandt cateva foi gravate, pentru careartistul trebuia sa-i plateasca suma de 100 fl. Prinintelegere comund Rembrandt a dat negutatoruluigravura sus descrisa, atribuindu-i astfel valoarea uneihartii de 100 fl.

In o alts gravura analogs, Rembrandt infati§eazape Isus predicand unui auditor compus din membriaceleia§ paturi sociale ca cea precedents, oameni sa-raci, simpli, dar cu inimi curate, cari stand on §ezandin cele mai variate §i comune pozitii asculta cu toataluarea aminte de care sunt capabili, invataturile Man-tuitorului.

Patimile lui Christos Rembrandt le-a infati§at incele 5 tablouri din vechea Pinacoteca in Munchen,facute pentru locotiitorul Friedrich Heinrich de Orania.Cea mai frumoasa este Luarea de pe cruceo, care

I. T. Merit: Din tart straine. 6*

8:3

84 DIN TART STRAINE

deli e o lucrare din tinereta artistului (1633) are unelect de lumina din cele mai rapitoare, ce a produsRembrandt.

Toate sunt concepute in spirit lumesc, real, numaicuratenia sufletului reprezinta divinitatea; intocmai cain gravura »Moartea Mariek, care infatiseaza o scendatat de rea15, Neat nu lipseste nici doctorul, care cufata grava $i incordata luare aminte examineaza pulsulmuribundei, iar apostolul Petru, batran $i el, tine cubratul sau perina de sub capul bolnavei, iar sub nasii pune o batista stropita cu we un excitant, pe candMariei ii atarna capul

In o gravura mica Rembrandt infatiseaza in per-soana sfantului Hieronim pe un batran calugar des-cult, care se roaga inaintea bibliei deschise cu atataardoare sinceritate, cum nu este prezentat de niciunul din marii Italieni ai cinquecentului.

Rembrandt are $i opere cu subiect mitologic;dar fiul practicei, puritanei Olande nu avea priceperepentru frumusetile ideale ale clasicismului, intocmaica toti .conationalii Pentru Rembrandt arta anticsnu a existat deloc si el nu numai ca nu a studiat-o,dar nu s'a dus nici in Italia, cum faceau toti artistiitimpului sau, ca sä studieze arta renasterei, ras5ritadin ramasitele artei antice. Rembrandt perhoresca oriceinfluenta strains, pe care o Linea pagubitoare desvol-tarii geniului in5scut chiar elevii sai trebuiau sälucreze in camere deosebile, ca sä nu se influintezeunul pe altul. Deaceea Rembrandt a r5mas in adevArcel mai national si mai original pictor al artei nou5.SA nu ne miram dar, cä apreciarea subiectelor mito-legice la el este tot realista, tot olandez5, in carefrumoasele forme externe ale artei antice lipsesc cudesavarsire chiar in cel mai frumos tablou mito-logic at sau, Diana si Eudymion din Galeria Lichten.stein in Viena, apreciarea nu e deloc in sensul mi-

manile.pi

sj

sal

sj

sj

MENIBRANDT

tologiei. C6feii zeifei se spulbera §i Tatra asupra du-lui Eudymion, o figura comuna, cum artistul

va fi vazut-o pe stradele Amsterdamului, care se dq-teapta din somn Si priveste cu ochii somnoro§i §i

mirati, pe zeita cu arcul in 'nand pe cele doualebede, cari o adusese. Rapirea lui Ganymed dirtgaleria regala saxond este chiar exagerat realists.

De mult mai mare valoare artistica sunt peisa-jele lui Rembrandt, cari cu mici esceptii sunt gravatein cupru sau desemnate. Prin acest fel de executareartistul putea sa fixeze mai repede Si mai bine im-presia primita decat in complicata lucrare a tablourilor.

Peisajele lui Rembrandt sunt toate rupte de pepamantul tariff sale numai rar ne infati§eaza pano-rame straine nesfar§itei campii olandeze, cum e d. ex.peisajul din Galeria regala in Kassel, in care artistulpicteaza dealuri, pe care probabil ca nu lea vazutniciodata in realitate, caci el nu a parasit deloc patriasa, iar aceasta e toata campie. Dar in infati§areaacelei campii Rembrandt este neintrecut Nici unuldin peisaji§tii olandezi, nici Hoberuma §i nici chiarmelancolicul Rundael nu §tiu vraji atata sentiment gifeerie in operele for ca Rembrandt. Si peisajele salesunt de o simplicitate extraordinara: o campie olan-deza, posomoritd ca acel cer §i soare de nord, cucanalele obipuite, cu o moara de vant linistita sauin mi§care, cu o casuta Si vreo cativa copaci. Dardeasupra acestui tablou se inalta cerul §i atmosferaolandeza cu particularele sale efecte de lumina slabs,Si intregul peisaj este plin de poezia rapitoare a sin-guratatii §i a departarii, in care se pierd conturelenedeterminate ale campiei cu turnurile unui oral abiavizibil, care intereseaza fantazia noastra. Rembrandta cunoscut Inca din timpul copilariei sale acest tablouobi§nuit, in privirea caruia sigur ca s'a pierdut denenumarate on de pe dambul morii parinte§ti situataaproape de bifurcarea Rhinului; dar el a revenit de

$5

lailor

gi

i

8F; 1)1\ TART STRATNE

nenumarate on in vieata sa sä se incante de maretiafarmecului campiei tarii sale ca la un izvor nesecat depoezie §i irialtare Si, cum multe din aceste peisajestint facute pe la anul 1642, e posibil ca RichardMutter are dreptate cand spune ca artistul dupamoartea sotiei sale Saskia, intamplata in acel an,cauta consolare in marirea naturei §i in singuratateacampiilor a caror singuratate melancolica gasia rasunetin sufletul sau pustiit de durere.

Oricum ar fi, fard indoeala este, ca Rembrandta inteles mai bine ca oricare pictor olandez care estefrumusetea tarii sale §i a §tiut sä o infatiFze cu ui-mitoare veritate in operele sale, cum Grigorescu alnostru a §tiut, ca nimeni altul pang astazi, sä aratein panzele sale frumusetea §i farmecul pamantuluiromanesc.

Scene din vieata zilnica a Olandezilor Rembrandtare mult mai putine decat ceialalti artiO compatrioti,a caror singur izvor de inspiratie au fost obiceiurilepoporului. El a infati§at cu predilectie iar4 mai alesceritori oameni saraci, precupeti si muzicanti va-gabonzi, can cereau mita la tqile celor bogati.

Rembrandt trebuie ca a fost de o extraordinarybunatate de inima. El §i-a iubit patria atat de mult,incat nu s'a departat nici pe un minut de pe ph-mantul ei, de frica, sa nu -Si profaneze sentimentele,cultul ei §i prin influenta strains sa schimbefirea sa de Olandez. El iubit parintii §i fratii inadevar §i sincer, in multe tablouri a eternizat pe tatalsau, pe fratii sai mai ales pe mama-sa, pentru careartistul trebuie ca avea un cult deosebit, caci a pre-zentat-o in diferite forme in tablouri Si gravuri. Ta-bloul mamei sale din muzeul imperial in Viena estesingur un omagiu de recuno§tinta pentru acea femeie,deteapta §i superioara, care se pare a fi avut ceamai mare inraurire asupra desvoltarii artistului. Pe

nu -$i

si

pi-a

si

REMBRANDT 87

fratele sau Adrian, ciobotar de profesiune, care dupamoartea celui mai mare frate Gerrit, a continuat con-ducerea morii parinte§ti, dar care pe langa toate opin-tirile facute nu a fost in stare sa descurce afacereamorii Area mult indatorate §i a ajuns la faliment, aaflat refugiu §i ajutor in casa fratelui sat' Rembrandt,la care a stat cativa ani. Si nobilului frate nu numaica nu i-a fost spre greutate, de§i el Inca Incepuse asimti neIndurarea creditorilor, ci 1-a §i zugravit inacel magnific portret din Friedrich Museum in Berlin,cu coiful stralucitor de our pe cap, dar cu fata braz-data adanc de sbuciumul gandurilor. Rembrandt erareligios ca toti compatriotli sai, §i nu e posibil delocce susfin §i astazi Inca unii autori, ea el s'ar fi tinutde secta odinioara atat de persecutata a mennonifilor.Poate ca artistul ca om superior va fi nesocotit uneleforme neinsemnate ale practicei religioase, dar in fondreligia lui Rembrandt era cea mai curata, cea mai apro-plata de invataturile §i spiritul intemeietorului ei. Ela infati§at religia cre§tineasca nefal§ificatA cu toatepartite ei omene§ti, dar cu intelegere §i iubire pentruneputinta §i suferintele celor indurerati, celor nenorociti§i ajun§i la mizerie ; prin aceste insu§iri nobile el re-varsa asupra scenelor din operele sale religioase aceea§marire dumnezeiasca ca cinquecenti§tii prin concepfiilelor. Natural, ca poporul olandez a inteles intreg acesteexplicafii dare, care erau spuse in limba comuna asentimentelor omene§ti, mai ales, cand persoanele dinactiune erau scoase din chiar mijlocul acelui popor,§i in adevar pentru explicarea scenelor biblice, pen-tru raspandirea unei aprecieri nobile a religiei Rem-brandt a avut rolul §i meritul unui adevarat apostol.

Rembrandt nu a fost atat de invatat ca multidintre arti§tii rena§terii italiene; in pufinii ani cat aumblat la §coala din Leiden el nu a putut sa-§i ago-niseasca o mare comoara de cuno§tinte §i din inven-tarul luat la falimentul sau material §tim, ca toata

RS DIN TAM STRAINE

biblioteca sa se compunea afara de Bib lie din 15 vo-lume. Biblia insa o stia pe din afara, cu ea a crescut,cu ea a trait ajutat de geniul sau a putut sä oaprofundeze, intocmai ca toate principiile religieicrestine.

Dar nu numai partea psihica a picturei lui Rem-brandt e la o inaltime atat de mare, ci partea telt-nica a ei. Genialul olandez nu a invatat multa pictura;tot timpul acestui studiu a durat trei ani jumatatela doi artisti foarte mediocri; sä nu ne miram dar,ca pe Tanga toata necontenita munca, Rembrandt nua devenit stapan absolut peste tehnica mgestriei sale.

S'a zis de multeori, ca Rembrandt este slab de-senator in adevar, in Tulle dintre operele salegasim marl greseli de desen. Ingerul, care sboard deja,in »Jertfa lui Manoah« este nu se poate mai rau siurit desenat. In gravura care infatiseaza pe Rembrandtsi pe sofia sa Saskia, sezand la masa, capul artistuluieste mult prea mare in raport cu corpul. Rembrandta desemnat de multe on maini urite prea marl.Fara indoiala, ca comparat cu Michelangelo sau chiarcu Raffael, Rembrandt nu era mare desemnator. Darin compositiile sale, nu atat de indraznete ca Ha-lienii sau nici ca Rubens, el era absolut corectnefortat. Din contra Rembrandt are desemnuri careto pun in uimire prin corectitatea for prin usurinta, cu care se vede, ca au fost facute ; abea ea-teva trasaturi de creion sau de condeiu sunt sufici-ente pentru-ca sa infatiseze cu o veritate supremaun peisaj sau chiar stari sufletesti. In colectiunea degravuri gi desenuri Albertina« din Viena este undesen al artistului schitat abia in cele mai largi contururi cu condeiul, infatisand pe Christos, asistatde doi pazitori, inaintea lui Caiafa ; aceste cateva tra-saturi de cerneala sunt insa suficiente, pentru ca sacaracterizeze pe 'sus si pe Caiafa, astfel cum in a-devar au fost, presinte scena cu o uimitoare

Si

§i

§i

§i,

§i

§i

§i

§i sa

HE111311.1NDT $9

putere de impresiune. In aceias colectiune este $i un altdesemn si mai simplu $i mai din fuga, cateva tra-seturi de creion, pe care artistul le-a putut face intimp de un minut, dar care infatiseaza un colt decampie olandeza cu tot farmecul marirea ei.

Vazand aceste minunatii nu putem zice ca Rem-brandt nu a stiut desemna, ci cel mutt uneori s'a gra-bit Si a neglijat aceasta parte a tehnicei sale.

Intocmai ca in desemn Rembrandt are catevagreseli si in perspective, mai ales la inceputul cari-crei sale, cand insuficienta instructiunii se pronuntamai vizibila. Dar experienfa gi studiul au astupat maitarziu Si aceasta lipsa din cunostintele artistului, des-pre care nu se poate zice deloc, ca nu a avut acestsentiment, el care a stiut sa presinte figurile gi chiarportretele sale in o plasticitate neintrecuta, care eracapabil, sa face vizibile aerul Si atmosfera, cele maiinvizibile lucruri, si care ne infatiseaza in pe sajelesale inaltimea $i rotunzimea cerului, departarea me-lancolica a campurilor olandeze.

Va sa zica nici una dintre aceste greseli nu potfi primite ca lacune ale talentulul sau de pictor, cica mici negl:jente, pe care le facea atunci, cand toataluarea sa aminte era absorbita de elementul sail fa-vorit, de lumina. $i precum am vazut deja, in inte-resul particularei sale lumini neglija chiar si culorile

vivacitatea lor. Fara indoiala, Rembrandt nu estecolorist ca Tizian sau ca Rubens ; el nu are o marevariatie de culori, care se marginesc la rosu, galben,albastru Si verde $i mai ales la negru ; el nu aplicaniciodata culori foarte vii, cum faceau Italienii Ru-bens, abstragand dela putine tablouri in care rosuleste mai pronuntat, culorile sale sunt stinse, pierdutein tonul general al tabloului ; un galbin spa!acit, unverde sau albastru cenusiu gi chiar nici culoarea albanu are acea vivacitate ca la Tizian, Palma Vechio q. a.

§i

§i

§i§i,

flo DIN TARE 8TRAINE

Astfel se explica faptul, pe care it observa incon§tienttoti vizitatorii marelor muzee, cA culorile tablourilorlui Rembrandt sunt foarte placute ochilor. Dupl ceai umblat ceasuri intregi in salele unei galerii de ta-blouri §i ti-ai ostenit ochii privind atatea culori maimult sau mai putin vii, trecand in despartamantulsau cabinetul, in care sunt expuse tablourile mareluiolandez, e§ti uimit card multamire simpte ochiul pri-vind aceste tablouri stapanite de lumina dulce a unuiamurg de seara, in care culorile se astampara Si rA-man in perfecta armonie.

De toate detaliile operelor lui Rembrandt s'aulegat carcota§ii recensenti ai acelor timpuri, cand celmare artist olandez nu era inteles, dar de luminatablourilor lui nu s'au atins ca de un lucru sfant.

De tot interesant §i minunat e faptul, ca. Rem-brandt produce §i in gravuri acelea§i efecte luministiceca in tablourile colorate, §i par'ca iti vine a crede,ca in acea mare de lumina magica vezi colorile dulci§i astamparate ale cadrelor sale. Mai mult, Rembrandtface vizibil §i aerul in aceste opere gravate §i in ce-lebra sa gravura dela anul, 1647 in care a prezentatamicul §i binevoitorul sat' Ian Six, functionar superior§i mai tarziu primar al ora§ului Amsterdam, razimatde fereastra deschisa a unei odai, cetind, nu numai,ca vezi lumina care infra. in odaie, ci simti chiar rA-coarea §i curatenia aerului de afara.

Tehnica punerei colorilor la Rembrandt nu a fostaceea§ in tot cursul vietii sale. La inceput pictorulpunea colorile netede, cu ingrijire, marginile obiectelorerau precise cam in felul cum faceau marii pictoriai §colii de Brugge, Hubert §i Jan van Eick, Mem-hius §. a. Incetul cu incetul Rembrandt §i-a schimbatacest metod §i colorile sale devin din ce in ce maigroase, mai pastoase, incat privite din apropiere eleiti fac impresia unui relief. S'a Si zis odata, ca tab-

-1?1,:11111{.k N111' 91

lourile lui Rembrandt le poti ridica de nasurile figu-rilor lor. Clar-obscurul sau mai timid la inceput adevenit din ce in ce mai pronuntat, conturile corpu-rilor mai §terse, aga ca de pe la anul 1640 figuraomeneasca rasarea din fundul obscurului ca o viziuneplastid, cum o vedem in tablourile vivante pe o scenabine intocmita.

Clar-obscurul punerea colorilor in forma amin-tita sunt taina, prin care re4a Rembrandt sa suge-reze in sufletul privitorului realitatea §i vieata figurilordin tablou. Acele colori groase, intrerupte, de multeon puse in mici bucati de diferite nuance una langaalta produc in ochiul nostru o vibratiune si mi§care,care face vizibila atmosfera produce in sufletulnostru impresia adevaratei vieti. Rembrandt este in-verttatorul acestei tehnice, obi§nuite astazi, care na-tural, ca atunci era neinteleasa.

Din toate aceste vedem, ea Rembrandt a fostnu numai un artist subiectiv, ci cu desavar§ire in-dependent. In farile monarhice arti§tii tineau soeotealade gusturile domnitorilor, a papilor sau patronilor for ;chiar in republicana Olanda pictorii tineau seamsde dorintele unui patron mai puternic §i capricios,a Mariei Sale publicului. Rembrandt nu a avut invedere numai gustul sau artistic §i nu i-a pasat nicide public, nici de inalta Academie de bele arte. Ex-plicatiile religiei i le-a dat convingerea sa nu preotiicu dogmele Tor, caci tablourile sale erau menite nusa ornamenteze altarele §i peretii bisericilor ca in tarilecatolice, ci casele burghezimii olandeze. Dar artistulnu a cautat nici favorul acestei clientele §i cand Olan-dezii comandau portrete de o perfectas identitate, elexecuta efecte luministice dupa dorul fantaziei saleca in Nachtwache; iar cand clientela nemultumital-apArasit, el zugravia figurile pe care le vedea in car-tierul sau evreesc, oameni imbracati in caftane §ifantastice costume orientale, cu turbane pe cap sau

si

si

si

sisi

si

2. DIN TA IN STRA1 NE

cer$itori nenorociti, on prezenta natura mareata alui Dumnezeu cu toate farmecile toata marirea ei;dar nu s'a plecat niciodata $i nu schimbat firea

convingerile.

Adevarat, ca Rembrandt a platit scump aceastaindependenta ca toti oamenii cu principii marl, $ipublicul, de care artistul nu vrea sä tie seams, s'arasbunat intro forma cruda nemeritata. Cel maimare artist olandez a trait ultimii 10 ani ai vietii salein cea mai mare mizerie $i a murit uitat de natiuneaa carei glorie a fost Si va fi intotdeauna. Este aproapede necrezut, ca cei mai multi arti$ti ai poporului peatunci cel mai bogat in Europa, au avut o vieata demizerii. Franz Hals, dupd Rembrandt poate cel maimare pictor al Olandei, sfar$it lunga $i laborioasavieata inteo casa de infirmi. Pieter de Hooch, marelemeter al luminei in spatii inchise, era zugravulservitorul unui comerciant bogat. Ion Versneer vanDelft, marele maestru al perspectivei, a lasat nevasta$i 8 copii in cea mai mare mizerie. MelancoliculRuisdael $i-a sfar$it vieata plina de suferinte intr'unspital.

Poporul care a fost atat de nerecunoscator fatade Oldenbarnavelt $i Ian de Witt, nu a rasplatit maibine pe marii nemuritorii ei arti$ti.

Rembrandt a fost al 5-lea dintre 6 copii ai mo-rarului Hanmen van Riju ; s'a nascut la 15 Julie 1606in Leiden, nu in moara de vant cum zice legenda,ci in casa parinteasca dela marginea oraplui. Mamalui a fost fica unui brutar gi ceialalti frail ai sal auplecat deasemeni pe calea micilor profesioni$ti. NumaiRembrandt a fost destinat unei misiuni superioare,sigur fiindca a fost cel mai de$tept gi batranul morar,incantat de avantul ce luase universitatea orapluipe atunci cea mai frecventata din Europa, $i-a datbaiatul la o $coala Latina. Nu se $tie cats vreme, dar

sisi

si-a

si

si

si-a

si

si

REMBRANDT

-Fara indoeala nu mull-, a cercetat baiatul aceafiindca talentul vocatiunea it atrageau catra arta.Negre0t, ca parintele numai cu greu s'a invoit la oschimbare de cariera, dar la urma totq 1-a dat inatelierul pictorului lacob Ullenburgh din Leiden.

Trei ani a urmat baiatul in §coala acestui micartist, de unde iqind s'a dus la Amsterdam §i a in-trat in atelierul lui Pieter Lastman, pictor tot atat demic ca cel dintaiu maestru. Aid Rembrandt a statabea 6 luni §i s'a reintors acasa, pentru ca sa-§ideschida atelierul sau propriu.

Dascalii lui Rembrandt au fost mid de tot giprin urmare multe cunoOnte la ei nu §i-a pututaduna ; doar atat, ca s'a initiat in principiile plc-turei §i-a tehnica, pentruca prin studiu §imunca neintrerupta sa se desvolte el insu§. Intr'unlucru a fost elevul initiat chiar de maestrii sai, inmisterele luministicei. Atfit Ullenburgh, cat Lastmannfusesera dupa obiceiul vremurilor in Italia acolo aucunoscut noul mod de pictura introdus de tenebrosulCarranegio §i cultivat cu predilectiune de pictorii aceleiepoci.

Dar pictorii amintiti au numai meritulcad Rembrandt a umblat pe propriile sale carari, nebatute de nimeni Ora atuncea, §i in lucrarite ma-relui elev nu putem regasi nici urme macar din me-todul maestrilor sai, cum Raffael d. ex. n'a putut satearga nici in principalele sale opere inspiratiile ca-

lauzite de maestrul sau din Perugia.Rembrandt a stat in °rapt sau parintesc pans

la anul 1631, cand in etate de 25 ani abea §i-a mutatatelierul la Amsterdam, atras de bogatia Si splendoa-rea capitalei. Acolo tanarul pictor a atras in scurtavreme atentia lumei asupra sa gi in anul urmatorchiar el a primit onorifica misiune, de a picta pentrulocalul corporatiunei medicilor din Amsterdam marele

initiArei,

scoala,si

si insusit

sisi

94 INN TART STRAINF1

sau tablou cunoscut sub numele de >Lectiunea deAnatomies.

Tanarul pictor s'a dovedit ca eel mai iscusitportretist al tarei sale si comenzile veniau atat demulte, incat maestrul numai cu greutate le putea do-vedi pe toate. El si-a luat elevi si a Intemeiat oscoala, a carei celebritate si bogatie cresteau neintre-rupt. Atunci artistul era inca la dispozitia publiculuisi nu se trezise in el Inca puternicul sentiment deindependents.

Rembrandt avea cunostinta cu multi preoti ai ora-sului $i in special cu predicatorul arminian Ian Silvius.La Inceputul anului 1633 o sofa mai mica a sotieiacestei predicator venise Ia Amsterdam sa-si vaza ru-dele. Ian Silvius I'a insarcinat pe Rembrandt sä facaportretul acestei cuninate, care nu era alta de catSaskia van Ullenburg, fica °liana a unui bogat juristdin provincia Friedland. Tanarul artist a mai zugravit,gravat $i desemnat de nenumarate on acest portretsi Ia 8 lunie al aceluias an Saskia era logodnica, iarla 22 lunie 1634 sotia lui. Se crede, ca rudele feteila Inceput nu prea voiau sä-si dea consimtirea Iaaceasta legatura, cad Saskia era descendenta uneifamilii boeresti si era bogata, iar Rembrandt aveaorigine plebeica si cu toate ca atelierul sau Inflorea,era Inca tot sarac.

Oricum SA fi fost, cert este ca Saskia a avutmare influenta asupra desvoltarii vietii lui Rembrandt.Ea nu era o frumusete mare, dar era simpatica, ve-sela si naiva si a putut sa-i dee artistului fericireaimbatatoare, ce visase inima sa de artist. Tab lourile$i gravurele sale vestesc intr'o limbs de tot elocventadespre gingasia sentimentelor ce nutria Rembrandtpentru sotia sa.

Dar Saskia mai era $i bogata ; zestrea ei I'afacut pe pictor independent de marele public, de gus-

REMBRANDT 9:i

turile capriciile lui. In anul 1639 Rembrandt §i-acumparat cu banii nevestei frumoasa gi marea casa,care se vede §i astazi in Loden Breestraat purtand nu-marul 4. In aceasta casa alaturi de Saskia pictorulolandez §i-a creat o lume plina de frumusete §i defericire, o lume absolut real5, dar incalzita §i luminatade fantasia creerului sat! artistic. Rembrandt, careatunci era om bogat, a ornamentat- o cu nenumaratelucruri de arta pe care le cumpara uneori cu preturifabuloase : tablouri, chiar ale marilor pictori italieni,gravuri Si desemnuri dupa aproape toate capodopereleexistente, obiecte sculptate, mobile de valoare artis-tica, costume din cele mai scumpe stofe §i din celemai indepartate regiuni, perdele, cutite, pumnale, coi-furi, armaturi intregi §. a., §. a. Toate aceste lucrurierau aranjate dupa gustul sat' de pictor, ferestreleerau adumbrite de grele §i groase covoare persiene,cari potoleau vioiciunea luminei strabatute in acellocal misterios.

In aceasta lume, parfumata de mirosul inaltatorat artei §i de fericirea, pe care o raspandea nevino-vatia Saskiei, Rembrandt era stapan netarmurit, caruianu mai ii 'Asa de ce se petrece afara de ea §i candm4erii au intrat in acel sanctuar nu au mai gasitpe pictorul dispus a le Implini toate dorintele. Rem-brandt era acum numai artist, el cauta in operilesale numai idealele visate Si tot ce era afara de ca-drele acelor ideate, nu avea nici o valoare. Muteriibruscati au inceput sa evite minunatul sail atelier,dar artistului ce-i pasa ; el se retragea in magica at-mosfera a locuintei sale, visa pieta, §i era cel maifericit om din lume.

Rembrandt §i-a desvoltat §i perfectionat abea inlocuinta sa miraculoasele probleme luministice. Luminalui este lumina unui spatiu inchis, a§a cum a vazut-o,studiat-o §i admirat-o in dosul perdelelor casei sale.El observa ceasuri intregi un efect luministic, ii

$i

pi

96 DIN ART STRAINE

schimba conditiile pans cand ii gasia forma §i expre-siunea, ce o cauta ochiul §i sufletul sau. Totdeaunalumina lui Rembrandt era aceea a tarei sale nordice,cu un cer posomorit, un soare ostenit, gi o atmosferaincarcata de evaporatiile marii §i a apelor din ca-nalele ei. Numai fiul unei regiuni nordice a putut saviseze acea lumina brundgalbuie, tainica, care ca unamurg lung Si posomorit invele§te tablourile sale.

Dar fericirea lui Rembrandt a fost scurta ca toatefericirile omene0. Dintre cei 4 copii a trait numaiunul Titu, cel din urma, pe care i-1'a daruit Saskiain anul 1642, cand sarmana femee tanara §i plina deviata a murit in urma unei infectii puerperale. Odatacu moartea Saskiei a disparut §i fericirea lui Rem-brandt pentru totdeauna §i tot ce a mai urmat a fostnemultumire §i mizerie omeneasca, foarte rar inveselita de cate o raza ratacita de o bucurie efemera.

Frumoasa sa casa era acum pustie i goala ;artistul era singur §i parasit ; mititelul Titu plangeaorfan de mama §i Rembrandt lute° gravura ne in-fati5eaza duioasa kena, cum i$i hrania din ulcica co-pila§ul din brate. Acum artistului ii trebuia mangaieresufleteasca pe care o gasia in biblie, in evangelic §imarirea naturei 51 cu aceeag iubire de munca el acreat admirabilele sale opere cu subiecte religioase §ineintrecutele sale peisaje.

Opt ani de zile a trait Rembrandt aceasta vieatasingurateca. La anul 1650 el a facut in mersul ei oschimbare, in urma careia a mai departat uritul dinjurul sau 51 5i-a reconstruit frumosul cuib de odinioara,durere iar4 numai pentru scurta vreme.

Dupd moartea Saskiei artistul a fost nevoit sais pentru copilul sat' sugar o doica, care a stat incasa sa 8 ani de zile, dar care nu i-a facut nici omultumire. Dupace la anul 1650 a departat cu maregreutate pe acea femeie rea din casa sa, Rembrandt

REMBRANDT 97

a incredintat crqterea lui Titu, deja de 8 ani, gi in-grijirea gospodariei unei servitoare a sale, HendrikjeStoffels, fats simply de taran in varsta de 23 de ani.Incetul cu incetul Hendrikje a inceput sa umple loculgol al Saskiei, mai tarziu i-a daruit lui Titu §i o so-rioara, pe Cornelia, la sfar§it, cand mizeria a inceput

inece pe artistul imbatranit, ea i-a fost toiagulbatranetelor.

Adevarat, ca consistorul puritanei biserici olan-deze nu a putut primi lini§tit acest fapt la anul1654 Hendrikje a fost citata inaintea forului bise-ricesc, care a pedepsit-o excomunicandu-o dela cu-minecatura. Dar Rembrandt nu putea sa schimbelucrurile, cAci testamentul Saskiei ii opria sa legalisezeacea casatorie.

Nu aceasta a fost insa adevarata nenorocire alui Rembrandt. Artistul de mai multi ani se lupta cugreutati materiale; el totdeauna a fost un cheltuitornesocotit, care dadea preturi fabuloase pentru lucruriartistice mai ales, care ii placeau; pentru Saskia elcheltuia sume enorme, impodobindu-o cu cele maifrumoase toalete §i cele mai rari bijuterii, astfel, caacele tablouri, in care Saskia este infatipta in im-bracaminte princiare, aratd nu o fantazie de artist, cirealitatea. Venitele marl dela inceputul carierei ince-tasera aproape de tot, el mai avea §i o datorie pecasa, dar mania cumpArarii §i cheltuielilor nu o puteaparasi. Un imprumut ridicat cu garantia amiculuiprotectorului sau Six a mai intarziat catastrofa, caretrebuia sa urmeze.

In adevar, la anul 1656, cu ocazia unei marllipse de bani in Amsterdam, creditorii 1-au stransfara indurare §i Rembrandt a fost declarat falit. Inziva licitatiei au fost vandute pe preturi de nimic toateacele scumpeturi, pentru care artistul dAduse tot ceavea §i agonisea. Si dui-Ace din suma incasata nuse puteau acoperi datoriile, la inceputul anului 1658

I. T. Una: Din OKI straine.

sisa-I

si

si

98 DIN TARE STRAINE

a fost vanduta casuta sa. Un proces lung a urmatacestei catastrofe, cad trebuia asigurata lui Titu parteade mostenire dela mama-sa.

Rembrandt a parasit frumosul paradis, ce -$i con-struise pe acest pamant mutandu-se din hotel inhotel, din carciuma in carciuma, unde nu putea saachite datoriile facute, a devenit ca omul ratacitor unvagabond uitat nebagat de nimeni in seams. Acumnu mai era vorba de fericire mulfumire omeneasca,ci de panea de toate zilele, pe care cel mai marepictor at Olandei unul dintre cei mai celebri artistiai tuturor vremurilor nu o mai avea.

In acea vreme de nenorocire, Hendrikje Stoffels,fats de taran, care abia stia ceti i scrie, i-a fost sin-gurul razim. Ea a deschis impreuna cu Titu, acumflacau mare, o pravalie de tablouri, careia ii apartineautoate operele lui Rembrandt in schimbul ingrijiriisustinerii, ce-i dadeau proprietarii.

Negresit ca toate aceste it vor fi costat pe Rem-brandt foarte mult, ii vor fi sdrobit inima sufletul,dar nu i-au putut nimici iubirea de munca. El lucramereu cu aceeas sarguinta ca mai inainte, dar in lipsamusteriilor picta ce-i placea lui, se portreta pe sineinsult, fara indoeala opere, pentru care Hendrikjenu putea incasa parale si nu putea goni saracia dinjurul protejatului ei. La anul 1664 Rembrandt a primitprin intrevenirea unui amic al sau, probabil ca indu-rare, comanda de a face portretele sindicilor corpora -fiunei de postav din Amsterdam. Artistul a reluat dinnou avantul barbatiei si a creat o opera, care singurapoate sa inscrie numele lui Rembrandt pe prima pa-gina din cartea nemurirei, dovedind, ca nenorocireaprin care a trecut nu a putut sa arunce nici o umbraasupra splendoarei geniului sau artistic. Onorarul pri-mit pentru acel tablou a mai usurat pentru o vremegreutatile vietii zilnice, dar ce folos, cad destinul tre.

§i

§i

§i

§i

§i

§i

§i

REMBRANDT 99

buia sa se implineasca i ultima lovitura trebuia casa urmeze.

In acelas an a murit ultimul razim al vietii sale,Hendrikje, in varstd de abia 37 ani. Acum Rembrandtera de tot singur, &Oran Si sarac. Nenorocirea si du-rerea sa erau mult prea mari decat sä le poata su-porta linistit; ii trebuia consolare, pe care a cautatosi gasit-o ca toti nenorocitii, cari nu mai au nimicde pierdut, in alcool. Sarmanul artist iii petreceapartea cea mai mare a timpului in carciume ieftine

ordinare, unde in mijlocul celei mai de jos paturisociale bea rachiu, cad la ceva mai bun nu-i permiteasaracia sa se ridice.

El a cazut din ce in ce mai jos; batraneta Ilcopleise, abuzul de alcool ii distrugea mereu corpulsau sanatos Si puternic, iar saracia sa ajunsese la ex-trem. In cei din urma ani ai vietii el §2 d ea inter:,mansards mizerabila din Rosengracht, o srrada lamarginea mahalalei ovreesti, astazi Infundata; se hra-nea cu pane, branza i peste sarat si la moartea satoata averea ramasa erau hainele uneltele de zugravit.

Fara indoeala, ca Rembrandt era numai umbraaceluia de odinioara; portretele sale din acea epocani-I arata cu fata buhaita, cu ochii inholbati si cuprivirea aproape ramolita. Lumea it uitase de mutt,arta sa era nebagata in seams si marele Rembrandtmai era doar obiectul batjocurei copiilor, cand cupasi nehotariti se ducea dela carciuma acasa.

Totus Rembrandt a lucrat pana la sfarsit. Su-biectele tablourilor create in cei din urma ani au fostreligioase multe portrete proprii. In toate Rembrandtera Inca marele maiestru al luminei Si al colorilor;iar portretele sale de atunci sunt cele mai vorbitoaredocumente biografice. Artistul nu mai se infatiseazain vesmintele scumpe fantastice de odinioara, ciin surtucul sau brun si tocit, dar de multe on cucapul ridicat, cu zambetul dispretuitor pe buze pentru

T. Vera; Din tali straine.

§i

§i

§i

§i

1, 7'

ilKI DIN TAM STRAISE

oamenii, cari nu 1-au cunoscut si nu 1-au Inteles, seintelege ca la sfarsit de tot si aceasta tinuta a dis-parut si el apare ca in portetul din colectia Canstanjen,cu spinarea incovoiat5, cu capul plecat si cu unsurfs aproape idiotizat.

Implinirea vremii era aproape, dar Rembrandt atrebuit sä supoarte Inca o lovitura, cea din urm5, sipoate ca cea mai mare. In anul 1668 fiul sau Titu,care Inca incercase a se indeletnici cu pictura, s'aInsurat cu o rucla mai departata a mamei sale, tur-nand o picatura dulce in cupa plind de amareala abatranului sau tata. Dar Rembrandt a fost nascut,ca sa aiba parte numai de nenorociri in aceasta vieata;caci dupa putine luni dela casatorie Titu a murit, farsotia sa 1-a urmat &apace a nascut o fetita posthum5.Acum mosneagului ii mai ramasese Cornelia, -Mitape care i-a claruit-o Hendrikje si care mai tarziumaritandu-se s'a dus cu barbatul sau in India.

La 8 Octomvrie 1669 Rembrandt dormia si elsomnul vesniciei si lungul drum de suferinte a fostterminat. Tragedia s'a sfarsit. Caci R. Mutter aredreptate spunand, ca a scrie biografia lui Rembrandtinseamna a scrie o tragedie. Si aceasta tragedie e cuatat mai dureroasa, cu cat soarla a fost nemiloasa sinedreapta nu numai cu Rembrandt ca om, ci si cuarta si operele lui. Mare le Olandez era la moarteuitat cu desavarsire, operele sale neintelese, si a tre-buit sa treaca decenii pans cand lumea si-a readusaminte de acest mare geniu si a Inceput sa apreciezelucrarile sale. Apreciarea completa si dreapta a urmatinsa abia in secolul al XIX, dar acum Rembrandtapare in adevarata sa marime, Incunjurat de o splen-doare, care isi are putine asemandri in istoria arteloromenesti.

Tizian.

Trecand dela Mestre peste ponte della ferroviaprin mijlocul Lagunelor, apare din adancimea apelorcu turnurile si palatele sale Venezia, ca o vedenie dinpoveste, ca tabloul inchipuit al fatei morgane, candtremura pe campia aprinsa de razele soarelui dogo-ritor in mijloc de zi de vara.

Venezia, perla Adriaticei, regina marilor, loculde atractiune al poetilor, arti§tilor §i a tuturor celorfericiti !

$i chiar astazi, trecand leganat in gondola dea-lungul lui Canal grande, rata frumusete §i cansplendoare prezinta inca Venezia ! Dar in zilele eide marire §i putere, ce tablou admirabil trebuie safi infati§at Piazza San Marco §i Piazzetta, cand subcerul senin §i albastru al Italiei, in mijlocul uneimultimi entuziaste, dogele arunca inelul in mare insemnul logodirei sale cu dansa; sau cand nenumara-tele ei vase se Intorceau incarcate de glorie §i debogatie ; sau cand reprezentantii tarilor supuse veniausa-§i piece genunchii inaintea mandrului San Marco,care Increzut in puterea sa se razema pe coamaleului nedespartit.

In secolul al XV i§i ajunsese republica vene-tiand culmea inaltimei sale. Marele doge Dandolosupusese de mult orientul, republicele italiene se ple-casera pe rand, chiar §i puternica Genova. PutereaVenetiei ca stat era foarte mare, bogatiile ei erau

DIN TAM STILXINE

imense, tot comertul lumei in manile ei, artele §i

literatura infloriau, o adevarata viata de paradis.Un lucru numai lipsia in acel belpg de noroc

al sortii : libertatea. Nobilimea Venetiei se intarise incursul vremurilor atat de mult, adunase pe mncetulin manile ei toate drepturile, astfel incat chiar §idogii erau numai executorii vointei suverane a celor600. Si sarmanul Marino Falieri, dogele induio§atde sclavia poporului, a trebuit sä plateasca cu viatadorul sau de a elibera Venetia de sub tirania nobi-limei §i de pe aceea§ treapta a scalei dei giganti,unde in ceasul sat' de noroc a fost proclamata lo-godirea sa cu falnica Adriatica, i-a cazut capul in-coronat cu coiful ducal.

Dar pe langa stralucitorul §i puternicul tron aldogilor Venetia a avut in secolul al XV Inca unul.mai statornic decat cel ducal §i chiar decal al stapa-nitorilor celor mai puternice imparatii ; caci pe aceltron §edea un uria§, un geniu, cel mai mare artistat Venetiei §i unul dintre luceferii rena§terei italiene :Tiziano Vecelli.

Rar va fi existat vreodata un om atat de no-rocos ca acest mare venetian. In frumoasa istorie ami§carei de trezire in Italia pe cei mai multi §am-pioni ii vedem persecutati de o soarta urita Si ma-§tera. Raffael Sanzio a murit tanar, abea de 38 deani §i a trebuit sa paraseasca lumea in mijlocul glo-riei §i stralucirei sale. Michelangelo, colosul rena§terei,de§i a trait 90 de ani, a dus o viata de pustnic, faraplaced §i multumiri omene§ti, inchis ve§nic in ate-lierul sau sau in capela sixtina, unde a petrecut omare parte a vietii sale. Corregio, care e privit demulti critici ca cel mai mare si mai original geniu alcinquecentului, a fost atat de sarac si de necunoscut,Meat trebuia sa -$i vanda maretele sale tablouri pecate un car de lemne sau un sac de fAing, ca sa.si

so

TIZIAN 1o3

poata hrani nevasta Si copiii. $i a murit tanar, invarsta abea de 40 de ani, tot din pricina marei salesaracii. Calugarii unei manastiri din provincia Parmaii platisera in bani de amnia pretul lucrarilor savarsite;bietul Corregio a bagat banii intr'un sac, a luat saculpe umar si s'a dus pe jos acasa, dar in urma obo-selii sau racelii a contractat o pleurezie, care a taiatfirul scumpei sale vieti. Gingasul Andrea del Sarto,dupa ce a trait o viata otravita de perfidia nevesteisale Lucretia, a murit singur si parasit inteun spital.

Cu totul alts soarta a avut Tizian. Sanatos, voinicsi frumos, a fost desmerdat de toata lumea. Domni-torii Europei ii erau prietini si despre puternicul simandrul Carol V se zice, ca i-a ridicat creionul candpictorul 1-a scapat jos. Casa sa era locul de intru-n ire at poetilor, artistilor $i at tuturor celebritatilortimpului sau. Lucrarile sale erau vandute cu prefurimari, clientii sai erau oameni cu pozifie si avere sibogatia it incunjura cu belsug. Parcele i-au tors firulvietii cu bunavointa Si Tizian a trait 99 de ani, sa-natos si treaz la minte pans in ceasul morfii, carel'a surprins lucrand cu !liana tremuratoare la un tab-lou, pe care Palma Giovane l'a terminat si pe careit poate vedea oricine in Accademia di belle anti inVenetia.

Chiar si epoca aparifiei lui Tizian pe scena vietiia fost foarte norocoasa. Giovanni Bellini, maestrulsau, ridicase pictura venetiand la o inaltime, pe careo admiram si astazi ; iar elevul sau Giorgione, sal.-manul Giorgione, mort in varsta de abea 34 ani, in-trodusese inovafiunea in colorit si cu ajutorul clar-obscurului dadea obiectelor viata Si realitate. Tizian,uimit de noul metod al condiscipolului sau, l'a studiatnumai cleat, geniul sau artistic l'a perfecfionat, asaca coloritul picturei venefiene a ramas neajuns in totcursul cinquecentului si cel mai celebru reprezentantal sau a fost Tizian.

U)1 DIN TARI STRA1NE

Tizian lucra incet §i cu foarte mare bagare deseams ; de aceea niciodata nu gramadia persoanemulte in tablouri §i chiar Assonta (inaltarea), operaprincipals a vietii sale i ca marime i ca valoareartistica, abea prezinta cateva persoane. Tavolele saleel le colora intaiu cu o vapsea foarte deschisa, carestrabatea ca o zare prin vapselile suprapuse §i careda culorilor acea vioiciune, pe care o admiram §i

astazi.Si Rubens avea acest obiceiu, dar el exagera

§i culorile sale prea vii nu produc acea impresie dulceca ale marelui venetian. Cine nu ramane incantat§i uimit de coloratura §i frumusetea »Florei«, o fe-meie tanara din Galleria degli uffizi in Florenta saude splendoarea culorilor din )Amor sagro e profano<(din villa Borghese langa Roma §i din toate tablou-rile lui Tizian ?

Marele venetian nu era in conceptiunile sale atatde profund ca uria§ii rena§terei : Michelangelo §i Leo-nardo da Vinci ; nu avea pentru aceasta nici multi-lateralitatea geniului, nici pregatirea necesard. Ca pictorinsa, ca colorist i observator al naturei Tizian a fostneintrecut chiar in bogata epoca a rena§terei. Nimeninu a §tiut sa infati§eze ca el carnatiunea corpuluiomenesc, frumusetea naturei, §i nimeni nu a ,tint saproduca efecte pitore§ti atat de superbe ca Tizian.

Artistul venezian, cu toate ea lucra incet, a lasatun numar imens de tablouri §i in toate muzeele marlale Europei gasim cadre, care sustin ve§nic §i nemu-ritor numele sat'.

Totug caracterul lui Tizian nu este in toate pri-vinfele simpatic. TO artitii celebri au fost egoi0 i

gelo§i de marirea reputatiei lor ; Tizian insa a exa-gerat. De aceea nici nu a avut elevi §i chiar intreputinii, pe cari i-a avut, daca observa la vreunul talentdeosebit, 11 dadea dna. Chiar pe fratele salt, care

TIZIAN 1115

parea ea are mare vocatiune pentru pictur5, I-a sfkuitsä o paraseasca sä apuce cariera comerciall

Ace las lucru 1-a facut cu marele Tintoretto in-data ce a observat, ca inteinsul se desvoalta un rivalal geniului ski. Si Tintoretto skmanul abia puteasurprinde Cate un secret al dascalului ski $i foartede multe on trebuia sa priveasca prin gauricea cheiila ce facea marele egoist.

Tintoretto totu$ i-a devenit rival $i daca fiulvapsitorului nu ar fi avut o singura gresaI5, Tizianar fi trebuit sä Imparts in cloud cu el gloria nemu-rirei sale.

Tintoretto pusese deasupra intrkii in atelierulsau indrasneata inscriptie: Desen ul lui Michelangelo$i coloritul lui Tizian« voia sa intruneasca astfelin lucrarile sale supremele forte ale epocei de marirein arta italiana. Principala sa oper5, Miracolul lui SanMarco, din Accademia venetiana, i-a dat in adevardreptul la acea inscriptie.

Dar, din nenorocire, mai tarziu I-a apucat peTintoretto, ca pe multi alti pictori, furia grabalucrarii; facea tablouri multe, tablouri marl, cu ne-numarate persoane. Natural ca valoarea acestor lucraripripite nu mai putea fi mare. Astfel in Sala del mag-gior consiglio in palatul dogilor este Paradisultin tablou mural, cel mai mare din fume, cu un num5rnesfarsit de persoane inteo invalm4eala de balciuzapkit.

Astfel norocul lui Tizian a ramas invingatorstralucirea marirei sale nu a fost intunecata de niciun rival serios.

Am amintit, ca" tablourile lui Tizian sunt ras-pandite in toata Europa, totus cele mai multe $i maiinsemnate au ramas in Venetia. In Academie e pelanga Assunta $i a doua sa lucrare mare, Mergereala biserica a Mariei, multe altele. In biserica SantaMaria Gloriosa dei Frari vedem langa admirabila

$i

si

si

si

sau,

si

si

Iii6 DIN TA111 STRAINE

Madonna a lui Giovanni Bellini o alts opera marea lui Tizian, pe celebra Madonna a casei Pesaro.Multe sunti in palatul ducal §i in alte biserici.

Astfel tablourile lui Tizian formeaza una dintrecele mai marl glorii ale admirabilului ora din mij-locul Lagunelor. $i chiar atunci, cand cadrele salevor fi disparut prin vointa firei §i pe batranul SanMarco §i garbovitele palate ale Venetiei le va fi ajunssoarta sarmanei Campanile, numele Jul Tizian va ra-manea totug stralucit §i nemuritor, cad geniul saumare a fost o scantee rasleata din imensitatea dum-nezeirei §i aceasta este fail inceput Si Lira de sfarit.

Din tara morilor de vant.Nu in fantazia lui Cervantes, ci in realitate,

pe continentul Europei, este o tariwara, in care van-turile sburda in draga for vole Si aripile morilor devant se invartesc cu putere ca bratele acelor uriai,cu cari se lupta in halucinatia sa ridicula nemurito-rul Don Quijote.

Si in adevar nu §tiu, daca exists undeva vre-unpetec de pamant, pe care zeul vanturilor, Eol, sa fiemai atotputernic cleat in Olanda. Solul acestei ta-ri§oare este cu desavarire §es ; nici o ridicatura, nicio undulatiune nu tulbura uniformitatea terenului §inimic nu impiedeca preumblarea vanturilor. Hotareleei despre miazanoapte §i apus be formeaza Marea deNord, pe unde infra libere curentele de pe OceanulAtlantic prin vecinic agitatul canal englez ; iar dea-lungul coastelor norvegiene sboara in largul sauueratorul crivat aducand solie dela polul nordic §i

miros proaspat de ghiata eterna.Este natural dar, ca Olandezii, un popor emina-

mente practic, sa se gandeasca de mult, cum ar pu-tea sa intrebuinteze puterea atat de mare a vanturi-lor §i au impestritat Cara cu mori de vant. Maide mult aceste mori erau nenumarate §i averea oa-menilor nu se masura dupa numarul pogoanelorde pamant d. ex., ci dupa numarul morilor de vant,pe care be aveau. Astazi morile sunt mai rare, dardestule pentru ca sa formeze caracteristica Wei. Sistrabatand cu trenul campiile Olandei nu este peisaj,

108 DIN l'Ala 4TRAlNE

in care sa nu vezi cel putin 2-3, dar in multe lo-curi *i 10-15 mori de vant.

Mori le de vant ale Olandei sunt marl, frumoase,solide, intretinute bine cine a vazut la not cate-oastfel de moara plecata spre pamant, descoperita cavai de ea, nu -$i poate face idee despre morile devant ale Olandei, cari formeaza astazi o averemare. Aceste mori se intrebuinteaza nu numai lamaeinarea fainei, ci puterea for se aplicd la cele maifelurite lucrari. A§a d. e. la ferestrae, taind lemne Siscanduri ; la melitarea canepei, care in Olanda e unimportant articol industrial ; la extragerea oleului decanepa, de in §. a. §i mai ales pentru a pune inmi§care apa canalelor in scop de a o premeni, sau ascurge vre-o apa statatoare.

Pe langa vanturi mori de vant o a treia Ca-racteristica a Olandei sunt canalele. Toata Cara estede a cruci§ul §i curmezipl brazdata de canale, ora-§ele, satele campiile deopotriva. In Amsterdamd. ex. canalele intretaie mijlocul celor mai multestrade, a§a, ca prin ele ora§ul este impartit in vreo90 de insule, legate una cu alta prin nenumaratepoduri. Pe campuri canalele marl se ramifica in al-tele mai mici tot mai mici, pang ce arterele dinurma se pierd intre pogoanele pamantului de se-manat.

Trei canale principale pornesc dela diferite partiale marei §i servesc pentru navigarea vapoarelor marl.Celelalte au marime foarte diferita. Sunt canale decate 20-25 metri 1atime, altele sunt mult mai inguste ;dar adancimea nu e mai mare de un metru, cel multun metru gi jumatate. Pe fund se aFaza in continuunisip, care ajungand la o grosime oarecare este scos§i canalele se desfunda, in orate mai ales.

Canalele servesc drept cal de comunicare pentruluntri, dar mai ales pentru scurgerea apelor din balti

i varsaturi. Terenul Olandei este cel mai jos in Eu-

gi

pi

pi

pi

pi

DIN TARA AloRILoR DE VANT

ropa ; suprafata sa e in multe locuri sub nivelul mareide nord ; este natural deci, ca apele sä se adunesA stagneze in cantitati marl.

Olanda a fost, in timpuri nu tocmai departate,fund de mare, cum a fost de altfel intregul continent ;dar unele Orli ale Olandei au fost paturi de marechiar in timpurile mai noua si apa au scurso Olan-dezii, cari astfel au castigat terenuri foarte intinse decel mai fructifer pamant, ingrasat cu nisip aluvial. Inanii din urma s'a vorbit scris mult despre secarealacului Zuider Zee, lac imens de peste 350.000 hec-tare intindere. E vorba, ca acest lac sA fie izolat deMil mare prin un dig urias, iar apa lui sä fie trep-tat-treptat scursa prin canale ; astfel Olanda ar cresteaproape cu 115 parte din teritorul ei actual.

Miscarea apei in aceste canale este, natural, mi-nima; deci ca sa nu stagneze de tot si sa nU se des-compuna, este pusa mereu in miscare prin putereamorilor de vant si a altor masini speciale. In felulacesta apele devin aproape curgatoare baltile sescurg in mare, iar canalele au totdeauna apa pre-menith.

O alts necesitate a formatiunei terenului tarilorde jos sunt digurile, ridicate de locuitori pentru casa-i scuteasca de inundarea marei sa-s! formezelocuri de existents adapostite. cat de importante suntaceste diguri in viata Olandei se vede si din faptul,ca multe dintre orasele lor, chiar cele mai marl, isiau numirea dela acele diguri ; asa e Amsterdam, Rot-terdam, Schiedam, Zaandam, Sardam etc.

Dar cum aproape intreaga suprafata a Orel estemai jos cleat nivelul marei, digurile trebue sä se in-tincla dealungul intregului mal. Aceste diguri suntniste ridicaturi enorme de pamant, formate din pie-tris, din ingradituri de nuiele, acoperite cu pAmantbatut nisip, pe unele locuri plantate cu arbori, ves-

Ino

$i

si

gi

pi

pi

11 DIS TART STRAINE

nic reparate, chiar refacute si tinute in cea mai bunsstare.

Digurile tarilor de jos sunt cel mai mare] mo-nument at luptei omului cu elementele si cea maipalpabila dovada despre puterea spiritului si cultureiomenesti. Si Olandezii se pot mandri cu drept cuvantzicand : Dumnezeu a facut marea iar noi am facutcoastele.

Cat de uriasa si cat de lunga a fost acea luptacu greu ne putem face astazi idee. Inundarile mareidin secolul al XII si cea dela 1421, cand un potopde ape a inundat uscatul distrugand peste 70 desate si innecand 100.000 de oameni, sunt numai omica ilustratie a acelor lupte ingrozitoare. Apa inun-datiei din veacul XV nici astazi nu s'a scurs de tot,ci formeaza un lac, care se intinde vre-o 40 chi-lometri dela mare pe uscat. (Hollandsch Diep.)

Dante, cel mai mare poet at Italiei, celebrul parinte at renasterei si cel mai invatat barbat al tim-pului sau, aduce prinosul admiratiei sale in CommediaDivina acestor marete diguri.

In cantul at XIV si XV din Infern, descriindcercul al treilea din iad, arata, ca cercul era formatdin o campie intinsa de nisip, pe care cadeau vesnicca fulgii de zapacla din vazduhul linistit al \tailor oploaie de limbi de foc, care cazand pe nisip it aprin-deau si pe acesta, indoind astfel chinurile nenoroci-tilor pangaritori de cele dumnezeesti, sodomiti si cd-matari, cari faceati osanda vesnica pe acel solblestemat. Prin mijlocul campiei curgea raul lacramilor,Phlegeton, din a carui apa rosie si clocotitoare seinaltau aburi nesfarsiti cu facultatea de a distrugeploaia de foc, ce cadea in cuprinsul lor. Raul eraincunjurat de doug diguri uriase de piatra, pe careisi continua drumul strainul calator Dante, condusde maestrul sat! Virgil, scutiti fiind de atingerea lim-bilor de foc prin aburul lacramilor.

isi

DIN TAR.\ 1I01-111,OR VANT

Cu aceste diguri compard poetul uriasul dig alFlandrei, care apara populatia de navalirea dusma-noasei marl de nord :

Quale i Fiamminghi tra Guzzante e BruggiaTemendo 'I fiotto the inver lor s'avventa.Fanno lo schermo perche 'I mar si fuggia.

(Astfel Flamanzii temandu-se de valurile, care se avantain contra lor, fac intre Wissant si Briigge digul, pentru camarea s'a se retraga).

Patnantul Olandei este cu tot admirabilul sistemal canalelor pe Tanga toata energia locuitorilor, Incadestul de apatos sau cel putin expus adunarii de ape.Pentru aceea partea cea mai mare a campurilor seintrebuinteaza numai ca locuri de pasune. Livezilesunt insa foarte frumoase, cu iarbA mare, deasA $igrass, caci arsita campiilor noastre este acolo ne-cunoscuta.

Natural, CA in acele pAsuni bogate vitele suntde o frumusete extraordinary si multi agricultori marlafirmA, ca cele mai bune soiuri de vite sunt cele olan-deze. Eu unul am rAmas uimit de marimea si buia-cimea acelor vite and am vazut acolo primele ofnu §tiam ca ce sunt, atat erau de marl, de frumoase

grase. Isi poate imagina oricine, ca ce carne dauaceste vite, ce piei Si ce land.

Agricultura este restransa la acele locuri, earlsunt mai putin bantuite de apa unde parnantul eingrasat cu nisip diluviat. Acolo e o placere sA pri-vesti holdele, gradinile bogatul pomarit, toate do-vada despre sarguinta, iubirea de ordine curateniea acestui admirabil popor.

Cum solul tarii este nisipos namolos con-structia cladiraor este in multe locuri foarte anevo-ioasa. In Amsterdam d. ex. toate casele sunt ca inVenezia, asezate pe piloti uriasi, care sunt batuti inparnant pans la o adancime de 14-15 metri, uncleIncepe o paturd de pamant mai solid. Pe acei piloti

111:

§i

§i

§i

§i

§i

§i

§i

1 1 1

11 DIN TART STRA1NF

e wzata temelia casa intreaga e din caramidaexcelenta §i cu pareti subtiri §i fier foartemult.

Aceasta dificultate de cladire e probabil cauza,ca aproape toate casele in Olanda sunt mici, numaipentru o familie, in orate cu 2-3 mai rar cu 4etaje, dar numai cu 2-3 ferestre in front, ba amvazut §i case inguste cu o singura fereastra. Cu atatmai lungi sant casele a caror acoperi§e au fundurilespre strada.

0 alts caracteristica a acestor case este Ca fron-turile for nu sunt a§ezate perpendicular pe suprafatapamantului, ci unele plecate indarat, dar celemai multe plecate inainte astfel, incat la prima ve-dere Ili fac impresia, Ca ameninta sa cada pe tine.Stranie este impresia mai ales cand casele plecateindarat alterneala cu cele plecate inainte. Vazandu-lecrezi, ca esti inteun oral de veacuri, ale carui ve-chituri de case se leagana in toate partile fiindu-lenumarate zilele. Am intrebat pe indigeni despre cauzaacestui fenomen bizar mi-s'a explicat, ca prin acestmod de constructie soliditatea caselor este mai mare.

Fatadele tuturor caselor sunt din caramida crudacu marginile vapsite alb culoarea caramidei vechi.se intelege, ca divine mai inchis5, cu timpul chiarneagra. In Olanda singurul material de cladit estecaramida, dar acea caramida e de calitate excelenta,vartoasa, usoara, de un un rosu frumos, mica, inde-manatica elegantd; din ea se construesc nu numaicasele toate cladirile, ci chiar partea cea maimare a pavajului e de caramida.

A§a precum am aratat sunt casele in capitalatarii, in Amsterdam, a§a in Rotterdam, asa in Haagasi asa pretutindeni. $i nu numai casele particularesunt astfel, ci cladirile publice, bisericile,universitatea, maretul palat al postelor, admirabilul

siward

Si

piezis,

gi

primariile,

si

si si

si

DIN TAft. MUHTLOR DE ''ANT 113

Rijks Museum din Amsterdam, garile §i aka maideparte.

Frumos nu se poate numi de loc un ora§ astfelconstruit, dar de tot interesant i de tot straniu. Stra-Wand d. ex. in capitala Orli stradele, cu caneleledealungul lor, cu §irul lung i drept de ulmi umbroipe margine, cu casele plecate inainte §i Inapoi, cucoperiele tuguiate, toate, dar absolut toate, construitedin caramida crudd cu marginile yapsite alb, si maiauzind la fiecare pas §ueratul ascutit at vantului denord, negrqit, Iti pare, ca e0 inteo lume curioasa§i cu totul deosebita de accea, in care traiin §i nemiFam noi.

Din cauza vqnicelor vanturi ferestrele in Olandanu se pot deschide ca geamurile noastre, caci atunciuraganele le-ar plimba prea de multe on prin cape-tele trecatorilor. Deci ele sunt construite astfel, canu se pot deschide, ci se ridica §i se lass prin oma§inarie in perete. Toate ferestrele au rolete de panzaalba cu coltOri brodati de desubt §i toate, dar chiartoate, sunt lasate pand la mijlocul ferestrelor, o uni-formitate frapanta i poate doveditoare de o regulaoarecare, dar on §i cum curioasa.

Dupa toate aceste s'ar parea ca Olanda nu poatesä fie vreun paradis parnantesc. $i totu lumea trd-ie§te acolo foarte bine, multumita §i vesela. Vantulurla manios pe deasupra capetelor §i oamenii aleargacu miile dupa daraverile lor; dame tinere §i elegantese plimba nepasatoare pe largul Damrak sau admirdfrumoasele pravalii pe stramtele Kalver Straat Si Nieu-wen Dijk. Caci in cursul veacurilor sarguinta §i energiade fier a Olandezilor au facut dintr'o mlastina ne-sanatoas5, expusa nayalirei apelor si bantuita de van-turi fail mild, o Cara adapostita de pustiirea marii,cultivata ca o gradina de lux, bogata in averi si inlucruri de arta si atragand pe straini, can yin sa ad-

I. T. Meta: Din tiiri striiiue. 8

114 TARI STRAINS

mire minunea, cum dintr'o mocirla s'a putut totusface un raiu pamantesc.

Pot dar Olandezii sa fie multumiti si veseli pepamantul patriei lor. In special, veselia Olandeziloreste proverbiala. Tablourile artistilor nationali ne a-rata aceasta veselie in nenumarate forme ; iar calato-rind dealungul tarii nu vezi pe nimeni trist, pe ni-meni plangand, din contra toata lumea ride, cei marlcants, copiii striga Si viata curge in dulce iubilo. Stra-dele principale ale oraselor sunt totdeauna, dar maiales in spre sears, Dumineca si in sarbatori chiar!Ana tarziu noaptea, tixite de lume ; barbati, femei,copii, chiar cei mici de tot, se plimba ca un potoplarmuitor. Toti vorbesc, toti striga, rad, cants faccate-o dracie nevinovata, care produce o placere ge-nera15. Veselia Olandezilor este insa totdeauna mode-rata $i decenta Si e foarte deosebita de protuberan-tizmul Italienilor si Spaniolilor d. ex.

0 alts caracteristica a obiceiurilor olandeze estefrumusetea vietii familiare, care poate nicairi in lumenu este atat de ticnita fericita ca pe acest pamant.Cand ploaia inundeaza stradele oraselor vantul sgu-due geamurile marl solide ale caselor, sau ceatagroasa a invelit Ora, Olandezii se aduna in jurul ea-minului familiar cu marl mici vorbesc, glumescsi rid $i sunt multumiti ca nimeni in aceasta lurneiar Dumineca si in sarbatori cetesc cu evlavie biblia

multumesc lui Dumnezeu de tot ce le-a dat.Asa este astazi asa era de demult in vremuri

grele, cand furia spaniold persecuta tot ce era pro-testant si neplecat bietii nenorociti se ascundeauin sanul familiei cautand ajutor scapare.

Olandezii sunt poporul cel mai iubitor de liber-tate din Cate popoare au trait vreodata pe pamant.Intreaga for istorie este o epopee falnica a luptelorpentru libertate ale unui popor mic, dar totdeaunainvingator, care a preferit sa moara, decat sa traiasca

DIN

pi

pi

gipi

pi

pi pi

;

pi

pi

pi

pi

DIN TARA MAUI-MR DE VANT

in sclavie schimbe religia, pe care au tinut-ode cea mai buns §i mantuitoare de suflete. inteuntimp, cand monarhismul sistemul feudal erau atot-puternice in Europa, Olanda a fost mai mutt de cloudveacuri republics independenta §i infloritoare. lar lup-tele ei in contra tiraniei spaniole a lui Filip II §i a cru-,dului sari general duce de Alba, vor ramanea pentr4toate vremurile cele mai stralucite dovezi de patrio-tism iubire de libertate.

Urmarea acestor lupte vitejqti a fost, ca cele 7provincii reformate olandeze, proclamate independentela 1579 prin uniunea dela Utrecht, s'au despartit detovara§ele for catolice, ramase sub domnia spaniola,

i in pacea de Vestfalia la 1648 independenta for afost recunoscuta §i consfintita. Si pe cand aceastatari§oara mica a mers Inainte pe calea progresului §iinflorirei intinzandu-i comerciul peste intreaga lume§i adunand averi, cum nu avea poate nici un alt stat,§i este Inca tot bogata, tot stimata §i admirata, Spa-nia, cea mai mare putere de pe atunci, a decazut totmai mult §i mai mult §i astazi este o ruins, care i§iplange trecutul.

Si panace Filip, cu ducele sau de Alba sunttimbrati de istorie ca nite tirani Vara suflet, iar ur-matorii teribilului rege au decazut pana la imbecili-tate, Vilhelm cel tacut de Orania, intemeiatorul inde-pendentei olandeze, este admirat de toata lumeacel mai mare erou al tariff sale, care i-a ridicat inHaaga inaintea palatului regal un frumos binemeritatmonument, drept prinos al unui popor recunoscatorconOu de sine. lar marele sau stranepot Vilhelm IIIa scapat Europa de tirania lui Ludovic XIV, a .sal,vat Englitera de .volnicia lui lacob II, ultimul Stuart,asiguraridu-i pentru totdeauna protestantizmul Si aavut gloria, ca un locatiitor al micei Olande sa. seridice pe tronul englez, until dintre cele mai mandre§i mai stralucite ale Europei.

I. T. Mora: Diu tani 8'

si sa-si

si

si$i

Amine.

IIN

$ipi

ca

lle DIN TAM STRAINt

Doamne, mari §i minunate sunt lucrurile tale §inepatrunsa e intelepciunea ta!

Tot atat de mar* au fost luptele Olandezilorin contra mandrului rege al Frantei, Ludovic XIV,care voia sA le supuna Para. $i din aceasta campanieurgisita Olanda a iqit biruitoare gi independenta, cumera §i inainte. Cand o§tirile franceze, comandate demarii generali Turenne §i Conde, la inceput invinga-toare, strAbatuserA in tail pans la Utrecht i amenin-tau capitala, cetatenii Amsterdamului au dat una dinnenumaratele dovezi de patriotism inflacarat al Olan-dezilor §i, deschiland digurile, au chiemat Marea denord in ajutor §i au revarsat potop de ape asupraintregii regiuni, care potop, adevarat, CA a nimicit totce a intalnit in cale, dar a gonit i pe duvriani dinpreajma oraplui.

Republica olandeza a existat pang la finea seco-lului XVIII, cand Franta revolutionary a distrus-o ri-dicand in locul ei curioasa formatiune, numita repu-blica batavica.

Dupa zece ani aceasta formatiune de stat a dis-parut pentru totdeauna de pe pamantul olandez.

La 1806 Ludovic, fratele lui Napoleon cel mare,s'a urcat pentru 4 ani pe nou creatul trop olandez.Dar la 1810, nestatornicul imparat a Incorporat Carala marele sau imperiu, iar4 numai pentru scurta vreme,cad dupA dezastrul dela Waterloo congresul din Viena,pe baza tratatului dela Londra, unind Olanda cuBelgia Intr'un stat, le-a proclamat regat sub sceptrullui Vilhelm I, din casa loctiitorilor olandezi Orania-Nassau. Revolutia dela 1830 a desfacut acea lega-tura silita, ramanand Olanda singura sub domnia ace -leia$ familii, care sub actuala regina Vilhelmina parea se stinge.

Aceen lubire de libertate §i independenta ca.racterizeaza §i astazi pe Olandezi. $i mie unuia mi-afacut impresia, ca in aceasta tall politia e cu totul

DIN TARA MURILOR DE `'ANT 117

de prisos. Olandezii cants, alearga fac ce vor, iarsergentii trec pe langa ei, ii privesc, dar nu zic nimic,fiindca nimeni nu permite sá fie impiedecat in de-prinderea vointei sale. Dar, precum am amintit deja,aceasta vointa este totdeauna rationala $i moderata$i astfel niciodata nu vine in coliziune cu spiritullegii.

Intru toate are deci dreptate poporalul cantecolandez, cand cu mandrie astfel glasueste :

Wij Leven vrij, wij Leven blijOp Neerlands dierbren grond,Ontworsteld aan de slavernijZijn wij door eendracht groot en vrij ;Hier duldt de grond geen dwinglandij,Waar vrijheid eenwen stond.

(Noi traim liberi, halm veseli pe scumpul pAmint alOlandei ; scgpaii de on si ce sclavie suntem marl liberiprin unire ; acest parnant de veacuri liber, nu suporta niciun fel de asuprire).

si

gi

Capri.

In tot timpul sederei mele in Napoli am privitcu sete si uimire curioasa formatiune vulcanica ainsulei Capri si o vedeam din toate partite orasulw,de pe fereastra locuintei mele din Via Parthenope pemalul marei ; si dimineata cand ma sculam privireanil -se oprea intaiu asupra ei, iar in intunerecul noptiilicarirea dulce a farului ei modest imi zimbia atat detainic si ardeam de dorul sa vad deaproape acea mi-nune, sa pun piciorul pe pamantul ei si sa ma vadIncunjurat din toate, toate partite de valurile sbiciuiteale marei tirrenice.

$i eram in fine in momentul ca dorul meu sase implineasca.

In o Dumineca, pe la orele 10 dimineata, astep-tam in micul port al Sorrentului sosirea vaporuluidinspre Napoli cu destinafiunea pentru Capri. Clo-potele bisericilor din oral si din intreaga peninsulasunau atat de melodios si cu evlavie, incat un dorneinteles mi.a cuprins inima si imi revoca in me-morie frumoasa viata crestineasca din manastirileevului de mijloc si padurea de portocali imi zimbiamai dulce decat on si cand si par'ca nu imi veneasa plec din acel raiu pamantesc.

Nicairi in lume clopotele nu au o melodie atatde armonioasa si induiosatoare ca in Italia. In bise-ricile mai marl clopotele bat cu ajutorul unei masi-narii diferite melodii, dar chiar si in campanilele celor

120 DIN TAM STRAINE

mai saracacioase biserici armonia for este uimitoare,cad in fiecare Italian este ceva din geniul lui Rossinisi al lui Verdi. Si nu voiu uita nici odata uimirea siimpresia emotionanta ce mi-a produs cu ocazia primeimele rataciri in Italia o melodie jalnica de ingropa-dune, care rasuna din turnul bisericei S. Ambrogioin Milano, a acelei biserici vechi si pline de amintiriistorice, unde se incoronau regii Lombardiei si Im-paratii germani cu coroana de fier, pastrata in domuldin Monza, dupace rostisera juramantul la stalpuldinnaintea intrarei $i unde sunt adapostite moastelesfantului Ambrosiu, care a Inchis usile bisericei din-naintea imparatului Theodosiu, cand acesta savarsisecruzimile din Thessalonic.

Dar vaporul a sosit, s'a oprit departe de mal $ipasagerii s'au urcat cu ajutorul barcelor. Mi-am luatinca °data lamas bun dela Sorrento, i-am soptit larevedere si mi-am indreptat toata atenfiunea spre co-losul, ce se Intindea in fats si de care ne apropiamIn gafaitul masinei.

Capri este o insula vulcanic5, vre-o 15 chilometri de lung5, dar abea 3-4 de lath, avand formaunei sele. Intreaga insula este o stanca uriasa cu peretiidrepfi ca lumanarea, de cloud, trei si patru sute metride inalti. Partea dinspre nord e cu mult mai inalt5,caci acolo e muntele Solaro, care se ridica la o inal-time de 580 metri. Mijlocul insulei e mult mai scu-fundat si mai ingust, coastele sunt acolo mai ldulci,astfel ca urcarea e posibila pe un drum de serpentine.

Vegetafia insulei e foarte bogata. Paduri de mas-lini acopar poalele dinspre nord ale muntelui So-laro ; portocali, lamai si smochini se gasesc in abun-denta si vita de vie nicAiri nu produce vinuri maibune $i mai pline de foc decat pe coastele din Capri.

Insula are doua orase, unul mai mare, Capri,cu 3400 de locuitori, si altul mai mic, Anacapri, cuvre-o 200 de suflete, chiar la marginea nordica a insulei.

CAPRI 121

Dimineata cerul se Invelise si o briza racoroasadespre muntii si campiile patriei mele indepartate in-crefea suprafata marei. De o parte ma bucuram deacest lucru, fiind-ca nu-mi puteam inchipui ceva maiadmirabil decat o mare agitata imprejurul unei insule ;de alta ins ma temeam, ca intrarea in grotA va fiimposibila. Dar incetul cu incetul cerul s'a InseninatSi soarele stralucea ca de obiceiu in acea regiune, iarvantul s'a potolit si el.

Vaporul se apropia tot mai mult de insulg, acumputeam deosebi clar amanuntele si toti pasagerii erauincantati de frumosul tablou, ce se desfasura inainteaochilor Si chiar o tanArd pareche, in calatorie nup-tiala, se desteptase din betia dragostei si admira im-preund cu ceilalti. Carmaciul a trecut pe langa Ma-rina grande, portul insulei, Si a mers Inainte spre mar-ginea ei de nord ; acolo a apucat la stanga si a o-prit in fata unui parete urias, unde asteptau mai multebard cu lopatari oachesi si sprinteni. Ei s'au apropiatindata de cele doua scarf ale vaporului si pasageriis'au coborit cate doi in fiecare barcA.

Voiam sa intram in Grotta azzura, dar pe unde ?In paretele Ingrozitor at insulei se vedea deasupra apeio mica scobitura in forma de semicerc, cel mult deun metru de inaltA si unul si jumatate de lat5. BArciles'au indreptat inteacolo, sigur dar, ca aceea era usa.Toti vizitatorii priviau uimiti, cateva dame s'au intorsindarat la vapor Si uimirea a crescut cand Italieniine-au poruncit, sä ne culcam intinsi bine pe fundulbarcilor mici si inguste. Valurile izbiau cu destulaputere in started si intrarea nu putea fi deloc usoara.Pe bolta micei intrari era intins un lant si cand barcaera aproape Italianul punea Lopata jos, se scula inpicioare, apuca lantul si cand un val venia cu putere,isi da avant spre intrare, se tupila repede si in mo-mentul urmator eram in pesters.

122 DIN TAM STRAINS

Grotta azzura, cat auzisem Si cetisem despreea, cat doream sa o vad Si iata, ca acum eram in-tr'insa !

Dar cand m'am ridicat din pozitia nu tocmaivoiniceasca de pe fundul barcei, in primul momenteram zapacit i nu-mi puteam da seama de ce vad.Abea incetul cu incetul m'am desmetecit si vedeampestera cu boltile ei nu tocmai inalte, valurile apeimiscand lin si toate erau de o culoare albastra dei-chisa argintie, atat de ginctasa si de fermecatoare,cum nu am mai vazut nicio6data in viata mea si cumnu am crezut, ca poate sa existe.

Albastrul este culoarea mea de predilectiune. $ide cand sunt mi-a placut sa admir azurul cerului,vinetia marilor de sud, albastrul straveziu al lacu-rilor elvetiene, vinetia fumurie a unui sir de muntiindepartati Si toate nuantele acestei culori modestesenine.

Dar Grotta azzura mi-a aratat un albastru, pecare nu-1 mai vazusem Si care era mai admirabil decktoate celelalte. Si mai ales valurile apei prezentaumiscAndu-se culoarea in diferite nuance mai mult saumai putin deschise si din adancul ei se rasp5ndeain intunerecul pesterei o turf ina albastra argintie atatde rapitoare $i magica, incat strigate de uimire siadmiratie rasunau din piepturile privitorilor extaziati.

Lungimea pesterei e de 52 metri, largimea devre-o 30; boltile sunt cel mult de 13 metri de inalte,iar apa 15 metri de adanca. Valurile apei, se inte-lege, Ca sunt mici barcile se misca lin in toatepartite, ca vizitatorii sa vada totul. In fundul pestereiun copil face pentru cateva minute o baie corpulsau are in apa o culoare argintie atat de incanta-toare, cum numai baile fermecate ale zinelor puteausa i-o produca.

Vizita dureaza vreo 15 minute, apoi barcile ies

§i

§i

§i

CAPIN 123

iarasi cum au intrat. Mosafirii iesisera deja toti sipestera era goa15, dar eu ma tot scaldam in acel al-bastru uimitor si nu puteam sa plec.

Insa in lumea aceasta toate au sfarsit. Barca cars'a apropiat de iesire, eu m'am culcat resemnat iarasipe fundul b5rcei, o miscare plina de avant si i'ntr'oclips eram iarasi in lumea realitatii si vedenia a dis-parut ca un vis inselator sau ca o nalucire din lumeabasmelor.

Ne-am .urcat in vapor, care si-a luat drumulspre portul insulei, dar acum nimic din ce vedeamnu ne mai interesa, caci eram toti plini de farmeculacelei lumi atat de mici, atat de albastre.

Grotta azzura este cea mai frumoasa dintrepesterile, ce se gasesc in malurile stancoase ale insulei.0 pesters de stalactite se numeste pentru culoarea eialba grotta bianca, alta pentru reflexul verde al apeigrotta verde. Grotta di mitromania se numeste astfel,tiindca pe timpul Romanilor era ascunsa acolo o co-moard a zaului perzian Mithras.

Am debarcat cam dupd amiaz in Marina grandesi eram pe pamantul insulei Capri, unde imparatulTiberiu a petrecut cei din urma 10 ani ai domnieisale, unde a construct nu mai putin de 12 vile siunde cete de straini pelegrineaza mereu sa-si rega-seasca sanatatea corpului.

Un admirabil drum in serpentine conduce laorasul Capri, unde am tras la hotelul Pagano, binecunoscut Germanilor. Mai ales pentru pictorii ger-mani Pagano e locul de intalnire si toti p5retii caseisunt plini de lucrarile for mai mult sau mai putinserioase. Si in tot timpul cat am stat acolo mi-sep5rea, ca sunt intr'o Weinstube din Stuttgart sauLeipzig.

Eu preferam ins5, sa ma amestec intre Caprensi,sa vorbesc cu taranii si tarancele insulei, care se.

1-24 DIN TART STRAINE

plangeau ca isi petrec viata atat de singure si para-site, fiindca barbatii lor, fiii lor, trebue sa se duca dincauza saraciei in America, unde stau ani de zile fallsa-i vada.

Si tot timpul cat am stat pe insula umblamme:-eu, rataceam pe toate cararile, urcam toate piscu-rile, intram in casele mici si albe ale taranilor dinmijlocul viilor si par'ca imi crescusera aripi, cacinu-mi puteam stapani dorul de duca.

Am vazut Faraglioni, 3 stand uriase, cari informa de columne se inalta din mare la margineavestica a insulei. Am sezut pe ruinele vilelor impa-ratului roman si am vazut stanca de 300 metri Trial-time, numita Salto di Tiberio, de unde tiranul isiarunca nenorocitele sale victime in mare.

Am admirat de pe Puntea tragara, un deal proe-minent in mare, culcarea soarelui aprins in patul saude ape. Am urcat minunata sosea taiata in stancapang la Anacapri, am trecut pe sub ruinele casteluluiBarbarossa si pe terasa unei carciume taranesti m'amdelectat in miscarile Tarantellei, jucata de o droaiede copii larmuitori.

Jar de pe coastele muntelui Solaro, pe al caruinasip abea creste o iarba nevoiasa, am admirat pa-durea cenusie de maslini garboviti, si din virful mun-telui mi-am plimbat privirea peste intreaga peninsulaitaliana, peste varfurile Apeninilor acoperiti cu za-pada, am privit spre nordul inghetat, unde trebuiasa ma intorc. $i cand ma gandeam la aceasta imi pareaatat de bine, ea sunt pe muntele Solaro, ca ma potincalzi la razele soarelui de miazazi si as fi dorit, camarea sä se agite, vantul sa urle turbat despre Si-cilia si vaporul sa nu se poata apropia de Marinagrande si sa nu pot pleca multa, multa vreme.

Ah da, de pe Capri nu ai pleca niciodata si numa mir deloc, ca imparatul Tiberiu a preferit-o Romei

C'APRI 12.1

Si palatului din poveste de pe Palatin. Cad §edereaacolo e atat de placuta Si idilica Si lini§tea atat demare Si cu toate ca vezi vecinic acele4 putine lu-cruri nu ti. se ur4te niciodatd. De ce ? Mai ales,fiinded acolo marea e atat de aproape, incat poti sao atingi cu mana Si sa o strangi in brake.

Eu am fost totdeauna mare admirator al natureiSi mi-a placut sa ma extasiez in privirea unui Sir demunti cu varfurile ascunse in nori, de vraja codrului

de poezia campiei, de farmecul unei seri de varyluminatd de razele lunei ; dar nimic, nimic nu se poatecompara cu frumusetea Si maiestatea marei. Mareaeste iubita mea Area adorata, ea este dorul cel mainepotolit al vietii mele Si de toate, toate puteasatura, dar de a privi marea niciodata.

$i de multe on am stat ceasuri intregi pe coastapetroasa dinspre sud a insulei, pierdut in contemplareanemarginirei, ce o ofera suprafata intinsa a oceanului.De acolo privirea putea sa rataceasca pans pe coas-tele Sardirrei, pans in Sicilia Si peste Marea Medi-terand pans la litoralul Africei Si putea sa rata-ceased mai departe pand in infinit.

Nimic nu iti clarified mai bine con§tiinta fiinteitale omene§ti, de cat privirea marei. In fata ei sufletulpoate sa ti-se inalte in nemarginirea gandirei, dar totin fata ei vei simti nemernicia puterii tale de pigmeu.$1 acolo departe, departe, unde se atinge linia ne-sfar§ita a orizontului cu vinetia vazduhului, acolo do-re0i, sa iti patrunda privirea, sa vada, daca nu existso alts lume, mai scutita de dureri Si de toate mize-riile vietii omene0.

$i cand, ostenit de sborul gandurilor prin golulnimicului, m'am intors la clipa realitatii, valurile seizbiau sgomotoase de stancele coastei, pe care §e-

deam Si i -am Soptit marei frumoasele versuri ale luiLamartine.

$i

m'as

126 DIN TART MAINE

Tu mugissais ainsi sous ces roches profondes ;Ainsi to to brisais sur leur; flancs dechires ;Ainsi le vent jetait l'ecume de tes ondesSur ses pieds adores !

Cel mai mare idealist.Florenta, Noemvrie 1899.

Ti-am fagAduit la plecare, ca-ti voiu scrie despreimpresia, ce mi-au facut cele dintaiu lucrari marl alelui Michelangelo, pe care voi avea ocazia sa le vadin drumul meu prin Italia, dui-Ace mai nainte nu VA-zusem decat pe cei. doi sclavi din Louvre, destinatia fi a§ezati in colturile marelui mausoleu al papeiIuliu II, fail indoiala, lucrAri de mare valoare, §i pemicul loan Botezatorul din Altes Museum in Berlin,statua superba §i ea, dar o lucrare pe care artistul asavar§it-o chiar la inceputul carierei sale.

Era deci natural, sä viu in Italia cu dorul de avedea marile sale creatiuni.

In Florenza, patria lui Michelangelo §i unul dincele mai bogate ora§e ale lumei in lucruri de arta,am vazut, in fine, multe Si valoroase sculpturi aleacestui uria§ at rena§terei italiene.

Am mers din adins, sa vad intaiu pe David,acea lucrare giganticA pe care Michelangelo a inceput-oin varsta de 27 de ani, care insa a facut asupra con-timporanilor sal o impresie sguduitoare Si nemai pomenita 5i care cu toate .micile gre§eli, ce le gasiauunii critici, a dovedit, CA Michelangelo este unul dintrccei mai marl sculptori ai tuturor vremurilor.

Chiar §i imprejurarile, intre care a fost creatDavid, sunt interesante §i extraordinare. In cartierulcatedralei S. Maria del Fiore din Florenza, Ikea pa-rasit de 30 de ani un mare bloc . de marmord, din

128 TARt STRAINE

care sculptorul Bartolomeo di Pietro, numit Bacce-lino da Settignano, avea misiunea sa taie figura unuigigantic Augustin. Dar sculptorul $i.a gresit lucrarea,a stricat blocul 1-a parasit. Mu Ita vreme s'au gan-dit ctitorii bisericei, ce sa faca cu acest bloc de 5112metri de malt, pang in fine, in anul 1501, cand repu-tatia lui Michelangelo incepuse a se forma, I-au poftitpe dansul, sa taie din el un David urias. Si din acelbloc stricat, care restrangea foarte mult conceptia artis-tului, Buonarroti a scos o capo d'opera, care a pus

va pune in uimire pe oamenii tuturor timpurilor.In anul 1504 statua lui David, pe care Floren-

tinii ii numiau nil gigante , a fost asezata pe Piazzadella Signoria inaintea palatului vechiu si a stat acolopand la anul 1873, cand a fost transportata in Aca-demia di Belle Arti pusa sub o cupola, unde seintalnesc in unghiuri drepte cloud galerii lungi si unamai scurta ; un loc, in care gigantele este adapostitde stricaciunea vremii, dar care prin micimea in-gustimea lui este pagubitor impresiei artistice.

David este infatisat gol, ca aproape toate figu-rile sculptate ale lui Michelangelo, in varsta tanara,in pozitia cand pandeste momentul favorabil de a a-runca asupra adversarului sau Goliat peatra uciga-toare, pe care o tine in mana dreapta.

Nicairi niciodata nu am vazut un corp maisvelt si mai frumos decat aceasta bucata de peatra,in care cu toata uriasa marime singuraticele partisunt de o simetrie armonie uimitoare, iar anatomiaadevarata oglinda a realitatii. Michelangelo a fost celdintai artist care a studiat anatomia cu scalpelul inmana nu mai putin de 12 ani si intre desemnurilesale am vazut multe frumoase interesante studii ana-tomice. Astfel a putut Buonarroti cunoaste pe deplintoate secretele corpului omenesc, ale carui miscarisunt o jucarie in mainile sale.

gi

gi

u15

pi

pi

pi

CEL MAI MARE IDEALIST 129

Expresia fetei este serioasa, plina de mandrie, demaiestate si de incredere in izbanda ; fruntea incre-05, iar sprancenele contrase deasupra ochilor fixaticu toata incordarea asupra unui singur punct : Goliat.

Dupd toate aceste ma mai poti intreba, care afost impresia, ce mi-a produs aceasta sculpture ? 0,ea a fost puternica, adanca si sguduitoare si o potasemana numai cu emotia ce am simtit, cand primadata am vazut in »Salon carrea din Louvre Madon-nele lui Raffael, pe Mona Lisa si mai ales Madon-na cu sfta Ana a lui Leonardo da Vinci, precum sicelebra Madonna a lui Murillo. Dar felul acestor e-motii este foarte deosebit unul de altul.

Raffael ne infatiseaza in Madonnele sale nistefemei ca toate femeile, mai presus de toate frumoasesi gingase, pline de focul sacru al iubirei si fericireimaterne, de o nevinovatie marginasa cu sfintenia. Leo-nardo da Vinci nu cauta frumusete ; Madonele salesunt femei poate mai mutt urite, dar in fetele for seoglindeaza stralucirea unui extas dumnezeesc. Amandoiinsa ne atrag, ne insufla simpatie. Madonnele for facSO" nasca in inimile noastre o casts iubire si desteaptain sufletele noastre aceleasi sentimente dulci de mul-tumire si fericire.

Cu totul astfel uriasul din Florenta. Mare admi-rator al vizionarului Dante si al moralistului Savo-narola, el visa idealuri, cari nu pot fi cautate in sfe-rele acestei lumi si in mijlocul acestei omeniri. Michel-angelo vedea o lume noua, impopulata cu astfel defiinte omenesti, cum ni-le infatiseala el in picturile sisculpturile sale; niste uriasi ca David si ca Moisesau ca multe figuri din frescurile sale, de o frumu-sete trupeasca admirabila, de o sanatate perfecta, deo putere musculara, grozava si de aceeas tarie morals;

ai putea zice, niste semi-zei cu totii. Femeile lui'sunt lipsite de gingasie, dar in schimb de o marime

I. T. Alm: Din tail striline. 9.

130 DIN TART STRAiNE

si forta musculara, care ne insufla mai curand teamsdecal simpatie §i iubire.

Vei intelege dar, cat de deosebita de a lui Raf-fael §i Leonardo da Vinci este impresia, ce ti-o pro-duce Buonarroti prin lucrarile sale. Stai plin de ad-miratie §i uimire, e§ti chiar sguduit in fata acestorneajunse conceptiuni artistice de o frumusete §i armo-nie dumnezeasca, dar ele iti insufla in acelas timp oadevarata fried §i groaza. Stand inaintea lui Davidma simfiam atat de mic, atat de slab si ma temeampar'ca, ca acel brat uria§ se va mica §i va sburapeatra cu puterea unui trasnet.

Aceasta este emofia, pe care a volt artistul säo produce, §i a reu§it atat de bine, incat nu stiu,dace adevaratul David a fost atat de grozav si maretca aceasta plata

$i inaintea Venerei de Milo am stat ciasuri intregi extaziat de admirafiune, cu cultul idololatriei ininima ; dar cu totul altele erau motivele, care masguduiau acolo. Admirafia mi-a produs-o frumuseteanaturals, pe care o gasim numai in sculpturile anti-citatii ; iar cultul mi-I inspira superioritatea diving,care transpird din privirea ochilor, din miscarea bu-zelor si intreaga tinuta a acestei statui.

Este greu de a spune, ce iti produce in Davidacea impresie sguduitoare. Poate ca marimea uriasaa tandrului luptator, poate ca extrema importanfa amomentului de acfiune, poate ca frumusetea ne-prillanita a acelui corp, poate ca toate impreuna,nu pot sa stiu. $tiu insa, ca in acea piatra se ma-nifests geniul lui Michelangelo, captivand inimile tu-turor muritorilor, cari au fost fericiti sä vada aceasta§i celelalte opere ale sale.

Prima §i cea mai principala cerinfa a artei esteoriginalitatea ; prezentat prin aceasta prisms, oricesubiect apare frumos, mare, artistic. Istoria artei ome-nesti nu ne poate arata un alt artist atat de original

CET, MAT MARE IDtALIST 131

ca Michelangelo. $i el a avut maestrii si el a studiatfrumusetile vesnice ale artei antice si el a admirat sistudiat natura, izvorul tuturor inspiratiilor marete ;dar el a rupt cu toate traditiile, nu a imitat nimicsi tot ce ne-a dat au fost conceptiile sale individuale,cele dintai si cele din urma. in marirea expresiuncifrumosului.

Pentru a gusta un astfel de ob:ect de arta nutrebuie sa fii cunoscator ; geniul artistului vorbestedinteinsul in limba comuna a emotiilor omenesti. $ioricare profan infra in galeria din Via Ricasoli esteatras si captivat la prima vedere de catra David side catra geniul lui Michelangelo si uitat de sinemerge catra status ca atras de un magnet irezistibilsi multora li se va fi intampland ca mie, ca am rd-mas pierdut in privirea statuii pang ce glasul clopo-telului, semnalul inchiderii galeriei, m'a desteptat dindulcea mea reverie.

A doua lucrare mare a lui Michelangelo, pe caream vazut-o in Florenta, a fost sagrestia nuova dinbiserica St. Lorenzo cu mormintele Meiicilor Lorenzosi Giuliano. Michelangelo a savarsit aceasta lucrareintre anii 1523 si 29, adeca in floarea barbatiei, candputerea sa de munca si conceptiune ajunsese la culmesi monumentele sepulcrale ale celor doi Medici suntprivite ca unele din lucrarile sale cele mai reu site.

Arhitectura capelei e simpla si rece, dar armo-nioasa si impunatoare. In fata intrarei este altarul, ladreapta mormantul lui Lorenzo, iar la stanga al luiGiuliano. Deasupra sarcofagelor sunt postate sezandstatutele mortilor : Lorenzo, duce de Urbino, in costumrasboinic cu capul ridicat, cu privirea mandra si plinade maiestate ; iar Giuliano, duce de Nemours, cucapul razemat de bratul stang, ganditor, de aceea nu-mit »i1 pensierosoa. Pe marginile sarcofagelor suntculcate 4 figuri alegorice goale : ziva si noaptea, dimi-neata §i seara ; 2, din nefericire, neterminate din pri-

1. T. Vera: Din tiiri etriiine, 9*

13-) DIN TARI STRAINg

cina nemultumirii, ce simtia artistul in contra fami-liei Medicilor dupa lovitura data de Alexandru re-publicei florentine.

Toate cele 6 figuri sunt de marime uria§5, de ofrumuseta estetica uimitoare §i de o plasticitate ana-tomica, care pune in uimire i pe cel mai savant ana-tom. La cele 4 figuri alegorice putem studia mani-era lui Michelangelo, de a da corpurilor omene0cele mai sucite §i grele positii atat in mi§carea trun-chiului, cat §i a membrelor. Cine a vazut toate saubarem multe din operele lui Michelangelo, ramaneuimit de variafia miFarilor, ce poate face corpul ome-nesc. Michelangelo s'a ocupat in arta sa numai deom, fiindca 1-a privit ca pe cea mai perfecta i maifrumoasa creafiune a naturii, dar in concepfiunea a-cestui geniu omul apare mai frumos, mai perfect chiardecat cum 1-a alcatuit mana maiastra a naturii.

Dintre cele 4 figuri cea mai mult admirata afost i este »noaptea., cel mai frumos corp ferneesc,ce ne-a prezentat Michelangelo in marmora. Ea infa-ti§eaza pe o femee durmind intinsa pe arcul sarco-fagului lui Lorenzo. Capul ii este pufin plecat serepiept gi razemat pe mana dreapta, at Orel cot se spri-jine§te pe jumatatea inferioard a femurului picioruluistang, contras in articulafiile coapsei §i genunchiului ;piciorul slang, numai pufin contras in genunche, a-tarna pe arcul sarcofagului, iar bratul slang, adus in-daratul lecticulei, care tine pufin ridicata partea supe-rioara a corpului. Femeia, obositd §i zdruncinata dedurere, doarme un somn atat de natural, atat de ve-ritabil, incat iti vine a umbla in varful degetelor, sänu o de§tepti din dulcea ei lini§te.

Ce frumos caracteriseaza poetul italian Strozzimareata infatipre a somnului acestei statui, care afost cantata de atati alti poefi i despre care scriitorulcontimporan Vasari, §i el mare pictor i arhitect, scriaca este cea mai valoroasa opera a tuturor veacurilor

CEL MAI MARE IDEALIST 133

La Notte, the tu vedi in si dolci attiDormire, fu da un Angelo scolpitaIn questo sasso: e, perche dorme, ha vita:Desta-la, se no'I credi, e parlera-ti.

(Oian Battista Strozzi).

SA mai incerc ati descrie si alte sculpturi alelui Michelangelo, pe care le-am vazut in Florenta ?Nu ; vino si tu aici daca voesti, sä simti si tu aceamultumire gi inaltare sufleteascA, pe care am simtit-o,i o simtesc eu in fata acestor pietri, in care pul-scald vieata celui mai mare geniu artistic.

Fiecare admirator al artei are pictori §i sculptoripreferiti, precum are cate un poet sau scriitor pre -ferit. Eu unul raman extaziat in fata lui Leonardoda Vinci si Raffael, ma induiosez de gingasia figurilor$i faman incantat de armonia colorilor lui Andreadel Sarto ; pe Corregio il ador, iar pe dominicanulAngelico da Fiesole il privesc ca pe un sfant.

Pentru Michelangelo am o admirajiune, o stimaSi venerafiune, ce nu suntem obisnuiti a o da oame-nilor. Geniul lui Michelangelo e atat de gigantic,creafiunile sale sunt de o concepfiune atat de inalta,incat not muritorii de rand le putem cel mult admira,dar, incapabili de a le intelege pe deplin, niciodata nuse poate desvolta intre not si figurile lui raportul desimpatie, induiopre gi iubire, atat de caracteristicsentimentelor omene0.

Michelangelo a fost cel mai mare idealist, pe careI-a produs geniul omenesc. El trAia cu sufletul sauinteo lume atat de deosebita de a noastrA, incat vie -

fuirea lui pe acest pamant era o sarcina. De aceeaBuonarroti era mizantrop, el nu avea cuno§tinte, nuavea prietini, nici elevi, ci traia singur pierdut in con-templarea frumosului ca eremitii in admirafia eter-nitAtii.

i lucru foarte curios, pe acest pustnic nici fe-meile nu-1 atrageau ; el a iubit o singura data la

134 DINT TX RI S'I'RA1NE

varsta tocmai de 64 ani, cu cel mai platonic amor, pemarquisa Vittoria Colonna, femeie frumoasa, de o cul-tura inalta, celebra poets §i de o onestitate prover-biala. La moartea ei batranul adorator se plangeaamar, ea de ce nu i-a sarutat fruntea in loc de mansla cea din urma vizita in preajma mortii.

Vezi, deci, ca in Michelangelo totul era eteric,totul era ideal §i ve§nic Si nimic pamantesc. Con-timporanii, cari I-au vazut lucrand, it descriu cu co-lori grozave. Sculptorul Falconet zice: »J'ai vu Mi-chelange, it est effrayanto. Inconjurat de uriaFle saleblocuri de marmord el lucra cu atata repeziciune,lovia cu atata putere dalta, incat tandarele sburaudin piatra amenintatoare, amestecate cu scantei, pecare in stralucirea for le intrecea numai focul dogo-ritor $i straniu al ochilor lui Michelangelo, cu caricauta in marmora fiintele visurilor sale.

$1 lucre interesant, Michelangelo nu lucra dupdmodel. Modelurile erau in inchipuirea sa §i in con-ceptiunea geniului sae. Cum ar fi §i putut gasi elmodeluri pentru maretele gi neprihanitele sale alcatuiriin aceasta lume de noroiu ?

Toate subiectele concepfiunilor lui Michelangeloau fost marl §i inaltatoare. El ne-a creat pe David,pe Moise, pe Hristos din Minerva, ne-a infatiptmarele §1 tragicul mister al mortii, enigmatica infa-ti§are a somnului, ne-a aratat in frescurile sale crea-tiunea omului, prima pacatuire, alungarea din raiu,mare* judecata de pe urma; a ridicat cupola bise-ricei San Pietro, cea mai impunatoare creatiune ar-hitectonica a veacurilor din urma §. a. §. a.

Arhitectul Francesco d'Olanda ne spune in me-moriile sale, Ca a auzit pe Michelangelo expriman-du-se nefavorabil asupra picturei flamande cu micilesale tablouri, aproape microscopicele sale figuri, careinfati§eaza peisajii, scene neinsemnate, de multe onordinare, din vieata casnica a oamenilor de jos.

CEL MAT MARE IDEALIST 135

Dar destul, draga amice, prea destul !M5 iarta, insa, cand e vorba de Michelangelo

nu poti ispravi nici °data ! El, neintrecut sculptor,mare pictor, uria arhitect, senin poet, om de o cu-ratenie morals sfanta, o individualitate artistica ca §icare nu a mai treat natura, indata ce incepi a-1 cu-no.*e te fascineaza, te ridica in sfere, unde te uitipe tine pAmanteasca-ti existenta.

Italia este pamantul sfant de unde in doua ran-duri s'a raspandit lumina culturei i civilizat uneiasupra omenirei tampite cazute in intunerec. Doud dincele patru stralucite epoci ale lui Voltaire s'au petrecutpe acest cald pamant §i sub acest senin §i albastrucer. Marirea epocei lui Iuliu Caesar o admiram §i

astazi dela umbra a 20 de veacuri, iar splendoarearenaterei italiene a fost atat de orbitoare, incat ra-zele ei ne incalzesc §i insenineaza inimile §i astaziin toate muzeele din Europa. Cu cat mai mutt simtisplendoarea acestei epoci aici in Italia, unde fiecarecolti§or de patnant este legendar sfant.

Dar in mijlocul acestei marete §i neintrecute stra-luciri se deosebete un punct luminos, un luceafar,un soare data voe0, care intuneca toate celelalte fo-care de lumina ; el este suprema §i cea mai desavar-§ita expresie a dumnezeirii, pe care in manifestatiaei omeneasca o numim : Michelangelo. Geniul sau,scanteie sacra a divinitatii, a ridicat arta la o inal-time ametitoare, unde nu I-a mai putut urma nimeni§i dupd care fatalmente trebuia sa urmeze decaderea.

§i

gi

Sora lui Leopardi.Napoli este dorul tuturor calatorilor in Italia ;

Napoli este visul tuturor acelora, cari nu au vazut-o§i cea mai dulce amintire a fericitilor, cari s'au pututincalzi la razele soarelui sat' stralucitor.

$i, in adevar, nici un ora§ din lume nu are a-tata farmec §i atata putere de atractiune ca vecheaParthenope. Coasta, pe care se intinde, e atat de dulce,provincia Campania e pururea verde §i pururea rodi-toare, iar golful neapolitan atat de larg, de rotund §ide admirabil, incat nici mana maeastra a lui Dum-nezeu nu a mai construit un altul asemenea. $i cerule acolo atat de albastru §i marea atat de vanata, adi-erea zefirului atat de ling §i de dulce, iar canteceleneapolitanilor rasuna atat de tainic §i de duios in li-ni§tea sarilor iluminate de razele lunei fasarite dindosul lui Capodimonte, incat cu drept cuvant se poatezice : Vedi Napoli e poi muori !

Farmecul §i marirea acestui tablou incantatorsunt potentate prin vecinatatea uria§ului Vesuv, carede vremuri WA' inceput zace pe spatele Titanilor gar-boviti §i adaposte§te in scobiturile dela poala sa spi-rite §i strigoi, ca aceia ai lui Bulwer, iar din craterulsau ve§nic fumegator arunca de 19 veacuri flacara fo-cului nestins din sanul sau clocotitor.

$i cum este astazi, a§a a fost intotdeauna.Imparatul August a stat de mai multe on in fru-

moasa Neapolis. Virgiliu acolo §i-a scris cele mai fru-moase versuri, iar Bajae, o alts localitate in golful

1:18 DIN TAR1 STRAINE

neapolitan, a fost cel mai pla :Lit §i mai cercetat locde vilegiatura §i bai al patricianilor romani sere sfar-§itul republicei §i la inceputul imperiului. Pe scenaamfiteatrului dela Pozzuoli, vechiul Puteoli, langa Sol-fatara, un vulcan aproape stins, s'a prezentat ne-bunul Nero in ap'ausele frenetice ale curtezanilor §ilingu§itorilor cu cununa de lauri pe frunte §i cu lirain mans.

Dar daca Napoli e atat de bogata in frumuseti§i mariri naturale, din arta §i sp'endoarea rena§tereiitaliene nu gasim acolo aproape nimica. Arhitecturaconstructiunilor sale e neglijata §i daca in Museonazionale vedem atatea lucruri admirabile Si de ovaloare artistica neperitoare, acele sunt toate de ori-gine antics, sapate din adancimile dela Pompei §iHerculanum. In cinquecento aproape fiecare ora§elItalian avea cercul sau de arti§ti, §coala sa, de multeon celebra pentru toate vremurile. In mica §i nemn-semnata Parma s'a nascut §i a trait Corregio, unuldintre cei mai mari pictori, ce au existat vreodata.In §i mai mica Perugia a trait Perugino, nemuritorulmaestru al lui Raffael, care a fost atat de original,incat §i in cele mai reu§ite opere ale marelui sauelev gasim fondul insu§it dela modestul pictor dinPerugia. Sienna a fost un adevarat emporiu al arhi-tecturei §i picturei. Si altele §i altele ca sä nu maivorbim de centrele mari §i puternice.

Nu acela§ lucru se poate zice despre Napoli,c5ci arti§tii ei cei mai celebri : Salvator Rosa §i LucaGiordano, numit §i Luca fa presto, au fost incepatoriidecadentei §i sfar§itului glorioasei epoce a rena§terei.$i pand ce in ora§ele Hall& de nord §i de mijlocsunt nenumarate biserici §i manastiri, unele mai fru-moase decat altele, in Napoli sunt biserici putine §ifail multa dibacie arhitectonica.

Daca pe la mijlocul stradei principale a ora§uluiVia Toledo, dai in dreapta prin Via S. Trinita, ajungi

SOR t LI'T LEOPARDI 139

numai decat la o pada, prin care intri in curteabisericei Santa Chiara, o biserica mare, cu o cam-panili si mai mare, restaurata acum sunt vreo 150de ani, tot atat de fara gust cum a fost si inainte.In aceasta biserica sunt mausoleele gotice a maimultor regi din casa Anjou, precum si a altor mem-bri din aceeas familie. La stanga altarului principale asezat in perete un sarcofag modest, dar prea fru-mos si artistic lucrat de scuptorul Carolo Solari. Inacel sarcofag isi doarme somnul vesniciei sora luiLeopardi, Paolina.

Giacomo Leopardi, cine nu cunoaste acestnume, care cuprinde in sine durerea unei lumi Intregisi suferinfele nenorocifilor din toate vremurile? Cinenu tresare la marimea lui si cine, trecand prin Napoli,nu se abate pe la biserica Santa Chiara, sa vadalocul de odihna al Paolinei sale?

Parintii lui Leopardi au fost un conte si 0 mar-chiza, el a fost un stralucitor geniu al veacului sau,poezia lui formeaza cea mai mare glorie a ltaliei mo-derne si totus Leopardi a fost cel mai nenorocit om,ce a trait vreodata pe suprafafa pamantului.. Sufletulsau mare si inima sa simfitoare au fost setoase dupao fericire sfanta si dumnezeasca, asa precum o in-teleg cei alesi, si totus destinul a voit, sa nu albaparte nici de cea mai mica mulfumire, cum o auchiar si cele din urma creaturi omenesti.

Au mai existat si alfi poeti nenorocifi in lume.$i sarmanul Lenau a fost intruparea durerii si stra-lucirea geniului sau s'a intunecat spre sfarsitul viefiiin noaptea nebuniei. Flegesippe Moreau, un Unar sigenial poet francez dela inceputul veacului XIX, amurit singur si parasit in spitalul Charit6 in Paris,dupace 28 de ani a trait o viata de mizerii, de lipsasi suferinfe. Soartea trista si dureroasa a mareluinostru Eminescu o cunoastem cu totii. Dar acestia

140 DIN TART STRATNE

si multi altii au fost norocosi pe Ian& sarmanulLeopardi.

Leopardi a iubit si admirat natura, mama co-murn a tuturora, si aceasta mama i-a fost vitrega,cad 1-a &mit cu un corp bolnavicios si slabanog sitoata viata sa scurtd a fost un sir neintrerupt de du-reri si suferinte. Leopardi a iubit la nebunie patriasi prima sa poezie publican a fost un imn de ado-ratiune pentru' Italia, pe care o numeste Italia mia,formosissima donna. Si aceasta patrie admirabilA 1-arefuzat dela sinul sau si pe langa bate vastele salecunostinte nu i-a dat macar un mic post, dupa caresa-si fi putut sustine amarita si modesta sa viata.Leopardi si-a iubit parintii, dar acestia, bigoti si ne-priceputi, erau vesnic nemultumiti de recalcitrantulGiacomo. Leopardi era doritor de iubire, de o iu-bire curata, mareata, supraomeneasca, asa precum ovisa inima sa de poet, si donnele italiene ii rAdeauin fan si fugeau de el, cad sarmanul era uric, mi-titel, ghebos, sleit de suferinte si sarac. Leopardi iubiaomenirea, dar ea 1-a dispretuit si alungat dela sanulei. Inca mic fiind, copiii taranilor din Recanati, loculsail natal, batjocoriau pe sarmanul Gobbetto, il evitauba de multe on 11 goniau cu pietri.

Se poate un destin mai crud si mai amar si unnenoroc mai mare deck acesta ? SA fii toata viatabolnav, sa fii cel mai mare admirator al artei si fru-mosului si to sA fii un ghebos, de care sä-si batAjoc si cei din urrna nemernici ; sa fii urit, dispretuit,huiduit de toata lumea, de oamenii, cari nu stintvrednici, sa sarute praful incaltAmintelor tale ; sA tre-muri dupa flacara celei mai dumnezeesti iubiri sisa duci cu tine in mormant virginitatea to des-pretuin ; cu un cuvant, sa traesti 38 de ani si sänu ti-se realizeze nici unul din falnica pleiada a vi-surilor tale.

SoRA LI-I LEOPARDI 111

Nu se poate ! 0 soarte mai nemiloasa, o dureremai fail margini ca aceasta nu poate sa existe !

Da, Giacomo Leopardi a fost cel mai maremartir al omenirei. Din clipa intrarei sale pe caleavietii el nu a cunoscut altceva decat durerea siamarul si nu a avut macar o ors de mulfumire,bell de suferinfe. Leopardi nu s'a incantat de pla-cerile si bucuriile copilariei sale si nici odata nu s'aputut intoarce cu gandul senin si fericit la amin-tirea ei.

Si Leopardi nu a fost pesimist dela nastere. Ela iubit viafa si a iubit lumea, a fost doritor de pla-cerile si mulfumirile ei ; nimeni ca si dansul nu s'aextaziat de frumusefile universului, nimeni nu s'a im-batat ca el de fermecatoarea scena a unui rasarit delung sau a limpezimei atmosferice dupa furtuna abeatrecuta.

Dar daca nimic din ce a dorit nu s'a realizat sidaca toate usile, la care a &Mut, au ramas inchise,e de mirare oare ca pierdut toate iluziile, toatedorintele si a cazut in cea mai neagra desperareurand si natura si pe oameni si chiar pe Dumnezeuinsus. Si unica nadejde, unica scapare o asteapta delamoarte.

Nimeni in lume nu a dorit atat de fierbinte moar-tea si nici un poet nu a cantat-o in versuri atat dedulci si de gingase ca sarmanul Leopardi. Si vazutaprin prisma fantaziei sale chiar si grozavenia ei dis-pare si infioratorul schelet cu coasa in mans ni-seinfatiseaza ca o fecioard surizatoare, cu ochi marl siadanci ca noaptea si cu buze de trandafir.

Dar si in intunerecul nopfii sale vesnice maistrabate din cand in cand cateo raza ratacita de

Atunci tabloul se umple de o stralucire magicasi diving ca aceea din magnifica panza a lui Corre-gio : la notte par'ca pentru o clips in pieptul lui

lu-mina.

pi

14 DIN TART STRAINE

Leopardi se trezeste din nou placerea de viat5, cloudde iubire. Nadejde inselatoare, licarirea cea din urma 1Cand inima e sdrentuita si sufletul pustiit, totul, to-tul e in zadar !

Atunci poetul nenorocit isi is refugiul iaras lamoarte si o chiama si o roaga sa vina °data, sa-1is in brate, sa-i dea mangaerea si desmerdarea, pecare Inzadar le-a cautat in viata.

Si totus chiar si pe acest nenorocit, pe acestparasit de lume si de Dumnezeu 1-a iubit o inima,una singura : sora sa Paolina. Ea I-a iubit cu iubireacurata si puternica a unei surori, ea I-a ingrijit cugingasie in vesnicele sale suferinte, ea a fost strajacapataiului sau in ceasul despartirei de vieata si inochii ei de soil s'au pierdut cele din urma raze dinprivirea geniului, care se ridica spre plaiul nemurirei.

Ce iubire uriasa a trebuit sa se adaposteasca innevinovatul piept at Paolinei, ca sa inlocuiasca totce marele ei frate a dorit si sa-1 despagubeasca detot ce nu a gasit.

Ah da, Leopardi a fost fericit de iubirea Paoli-nei, dar aceasta era numai iubire de sofa si el cat amai dorit si cat a mai visat ? !

0, fericita a trebuit sa fie Paolina, ca i-a fostsofa lui Leopardi, ca 1-a putut iubi si ingriji si aputut sa se inalte alaturi de el in sfera nemurirei !Cad fericit e totdeauna acela, care are ceva comuncu o inima nobila si un suflet mare. $i chiar dacanu to iubeste, sa poti trai cel putin in apropierea lui,sa prinzi cate-o raza ratacita din adancimea ochilorlui si sa poti atinge din cand in cand marginea sfantaa hainei sale.

Dar daca destinul i-a refuzat lui Leopardi cuatata neindurare toate favorurile sale si toata gratiasa, i-a implinit totu§ o dorinta, i-a realizat un vis sii-a dat cu imbelpgare un favor; nemurirea. Pentru

S(IL LI-I LEOPARDI 143

Leopardi nemurirea e viata. Pentru viata Oman-teasca el era o creatura malefatta, el a ratacit candi-a luat drumul prin aceasta lume de noroiu i

dupa o pribegire de 38' de ani -Nerd scop §i faratanta §i-a regasit calea §i s'a dus acolo, de unde avenit, i s'a inaltat in sferele, pentru care a fostdestinat.

Acolo, unde e acuma, va fi gasit in sfarit totce a dorit §i a visat, acolo e §i el acasa §i va fi fericitcum in viata omeneasca nimeni nu poate sa fie.

Nedreptat tilor de soarte, nenorocifilor din toatalumea, cetiti pe Leopardi ! Mangaiati sufletele voastre des-perate cu poezia nease rianata a geniului salt §i fitimandri de o tovara§ie atat de ilustra !

$i daca soartea VA va conduce la Napoli, du-ceti-va la biserica San-Vitali din Fuorigrotta, Inge-nunchiati la marele sau mormant §i sarutati cu evlaviepeatra, care acopere moa$tele sale sfinte, caci el esteidolul vostru, el este simbolul suferintei omene§ti !

$i alinati durerile sufletelor voastre, cad Leo-pardi a zis : «fango e it mondo > i «ne di sospiri edegna la terra» §i va veni ceasul fericit, cand yetiputea zice §i voi obositelor voastre inimi ;

Or poserai per sempre stanco mio cor !

Sorrento.Am stat o zi o noapte in Pompei. Noaptea

in unul dintre cele doua hoteluri de langa intrare, nu-mita Porta marina, iar ziva Intre ruine.

Debi pe la sfaritul lui Decemvrie, era o zi ad-mirabila. Cerul era senin albastru ca luciul marei,in care se oglinda, iar soarele stralucitor §i atat decald, incat pardesiul, ce-I luasem cu mine, imi era opoval de pe frunte imi curgeau iroae de sudoride caldura §i de oboseala.

Si am ratacit pe toate stradele §i am intrat intoate casele §i am stat cu sufletul plin de evlavie intemplul lui Jupiter §i al lui Apollo gi al lui AesculapSi in m;cul templu egiptean al zeitei Isis ; §i am §ezutin logele de peatra in teatro coperto Si in teatro sco-perto §i am peregrinat pand la infrico§atul amfiteatrudela marginea oraplui. Am calcat pavagiul taiat deogar, pe care au calcat sandalele strabunilor§i m'am intors de cloud de trei on pe acelea§idrumuri nu ma induram sä plec.

Dar cand soarele se apropiase de apus ceasulqirei tiam ca a sosit, m'am dus Inca odata pe forulpompeian §i, gezand pe o peatra seculars, am maiprivit cu nesat acest tablou straniu §i Ingrozitor, daratat de admirabil, cum nu mai vazusem nici in lumeainchipuirilor din frumoasele noastre basme.

Si mi-se parea ca vad trecand pe dinaintea meape Sallust pe Pliniu cu papyrusurile subsoara, Cavad grupe de Romani invaliti in toge stand pe for

T. AleKii: Diu tiiri straine.

§i

§i

si

no§tri,§i

§i

§i

§i

10

146 DIN TARI STRAINS'

si discutand cu foc in armonioasa for limbs ; si pearcul dela Inceputul stradei di Mercuris vedeam fru-moasa status equestra a imparatului Caligula, astaziin Museo nazionale din Napoli, si mi-se pArea cas'a intors vremea si lumea de acum 20 de vea-curi se desfasoara Inaintea ochilor mei.

Dar in momentul urmator m'am desteptat, cadam vazut paretii ruinati si columnele ciuntite, miro-seam scrumul si cenusa seculars, iar in fund vedeamVezuvul, pe nasdravanul pacatos, care sufla norii defum si de scantei ai vecinic nepotolitei sale manii sideasupra tuturora suridea dulcele cer al Italiei cu unsoare plin de viata.

Si eu sedeam mereu pe piatra si soarele a as-fintit in dosul muntilor Salernului si pe parasitelestrade nu mai rasuna nici un pas omenesc si de ni-cairi nu se auzia nici o voce, numai semnalul deiqire batea lugubru la Porta marina.

and m'am sculat si am plecat sa ies, am oh-serval, sezand pe o piatra intr'un alt colt al forului,pe o dams cu privirea pierduta in vazduh si cugandul ratacit, cine stie in care vremuri.

Si am iesit cu niste sentimente atat de curioase,cum nu le-am mai avut niciodata in vieata mea. Amvazut si en multe lucruri mari si frumoase in aceastalume si am fost de multe on emotionat pang la la-crimi, dar nimic nu mia facut o atat de adanca sisguduitoare impresie, ca acest oral pustiit in care,par'cA, traieste sufletul unei lumi disparute de 2000de ani.

Si m'am grabit la hotel si am angajat pentrua doua zi o birja, care sa ma clued de acolo, sa nuo patesc ca englezoaica din for, despre care mi-a isto-risit hotelierul, ca vine in fiecare an pentru 2-3 sap-Omani, ca in acest timp toga ziva lade Intre ruine,ari in hotel mananca totdeauna singura si nu se aso-

SORRENTO 141

ciaza cu nimeni. Cine stie, ce durere cumplita va fiapasat nenorocita ei inima, dacA atat de mult iubiasinguratatea uria aceastd lume rautacioasa perfidA ?

A doua zi dimineata trasura ma astepta inainteahotelului, dar sere mirarea mea trupesul frumosulcal de ieri se metamorfozase in o martoaga asemeneaaceleia, pe care a incalecat cavalerul lui CervantesDon Quichotte dela Marisa. Si deoarece nici birjarulnu ma putea lamuri asupra acestei ciudate transfor-marl, am recurs la intelepciunea lui Signor Guardia,care toata ziva sta gata Intre larmuitorii birjari din-naintea hotelelor.

Omul legii, cuminte si patit, a inteles lucrurilejudecata, facuta stante pede, mi-a fost mie favo-

Atunci mi-am luat o alta birja cu un cal bun,caci birjele in Italia sunt toate cu un cal,

fund distanta pang la Sorrento de 21 chilometri amplecat indata. Signor Guardia mi a zambit cu buna-tate de sub umbra chipiului-sau Si mi-a urat bon viag-gio, iar birjarul nedreptatit se va fi cugetat la nein-durarea legilor omenesti.

Vremea promitea a fi admirabila, dar praful so-selei era ingrozitor. Trecand printre holde cu vege-tatie verde si buiaca, am lasat la dreapta Torre dell'Annunziata si Torre del Greco, cloud orase situatechiar la poalele Vezuvului si in multe randuri maimult sau mai putin distruse de catra naprazniculneomenosul for vecin ; o Imprejurare, care a dat nas-tere zicalei : Napoli fa i peccati e Torre li paga <'.

Am trecut apoi prin Castellamare, oras cu vre-o30 de mii de locuitori, situat pe malul marei la in-ceputul peninsulei Sorrentului, pe ruinele oraseluluiStabiae, pustiit la eruptiunca din anul 79 odata cuPompei Herculanum.

De aici drumul duce ca vre-o 5 chilometri dealungul malului inalt al marei la poalele uriasului

I. T. Mera: Din tali straine.

§i §i

§i

§i

§i

§i

§i

10*

rabila.

148 DIN 'SARI STRAINt

munte Cepparica, iar de pe la oraselul Vico Equenseurea incet coasta cam plesuva a aceluia$ munte,oferind insa de pretutindeni o privire admirabila spremare pans la Napoli si Ischia. Apoi vegetatia devinedin ce in ce mai abondenta pela oraselul Meta opadure de maslini potoleste cu crangul ei cenusiuar$ita soarelui dogoritor. Un viaduct impunator, nu-mit ponte maggiore, conduce peste prapastia delaMeta. oseaua Incepe acurn sa coboare spre pianodi Sorrento, o ample admirabila, incunjurata de gi-gantica cununa a muntilor dinspre Amalfi $i Salerno,cu o vegetatie atat de buiaca cum numai in acestCanaan binecuvantat de Dumnezeu poate sä existe.Gradini bine ingrijite de portocali, lamai $i smochinise in$ira una langa alta formand o padure intinsadela munte pans la mare.

Mai trecand prin cateva sate mici am sosit pr.!

la amiaz la hotelul Cocumella, situat cam 1/4 de oradepartare inaintea Sorrentului, pe malul mArei, inmijlocul gradinilor de portocali, in o $i

admirabila, tocmai langa villa doamnei Gorciacof,nascuta Sturdza.

Cum sezonul pe acel timp era slab, hotelierulmi-a putut da cea mai buns odaie la primul etaj,cu o terasa magnifica deasupra marei.

0, aceasta terasa va ramanea nestearsa in amin-tirea vietii mete, cad multe ceasuri pline de extazam petrecut pe dansa admirand panoramele incanta-toare, ce o incunjura din toate partite. Acolo am statziva $i am stat seara de$teptandu-ma din somaam stat noaptea la zarea lunei $i nu puteam sa madespart de acele vedenii, care Imi faceau impresiaunei lumi de naluciri.

Inaintea mea se intindea marea lucie, nesfar$ita$i mareata, visul dorul cel mai incantator al vietiimete valurile ei ro5togolite se Ioviau de mal sub

si

si

si

si

liniste iddica

SORRENTO 119

teras5, producand un murmur mai armonios decalorice muzica din lume, i in aceasta mare incanta-toare vedeam la stanga curioasa formatiune vulca-ilia a insulei Capri, cu ruinele vilelor lui Tiberiu invarfurile muntilor ; mai departe, in fund, se zariauconturele insulei Ischia, iar la dreapta se intindeaadmirabilul golf neapolitan cu ora§ul Napoli §i maiincoaci Vezuvul, uria§ul vizibil din toate partile acesteiregiuni. Spre sud se intindea lungul §i pitorescul lantde munti cu Valle sale, cu varfurile sale ple§uve §i

apoi pe campia Sorrentului padurea verde de porto-call, visul din copilarie al tuturor nenorocitilor dinregiunea nordului, iar din crangul Intunecat §i desat acestei p5duri zimbiau mii de portocalii §i lamaica tot atatea capete aurii de ingeri adorabili. $i mi-rosul te imbata §i te transporta inteun vis, din careai fi dorit sa nu te mai de§tepti nici °data.

Sorrentinii numesc tinutul for it paradiso d'Italiai in adev5r nu exagereaza. $i cine cauta odihna

dupd o munca grea i obositoare, sau lini§te sufle-teasca dupd un sbucium cumplit at sortii nemiloase,sa se duca la Sorrento, caci ce se poate in astfel desituatii acolo va g5si cu sigurant5.

Sorrento e cercetat mai ales de Englezi §i Ame-ricani §i cand mi-am ocupat locul la masa cu celetrei dame, care mai erau in pensiune, vecina m'a §i

intrebat :You speak english ?

Dar sezonul principal Incepe in Februarie §i candfloarea portocalului raspandqte mirosul sau ambro-ziac in acest paradis pamantesc, hotelurile §i pen-siunile sunt pline de lume.

Orapl e construit pe o stanca gigantica gi in-drasneata, care se ridica ca vreo 50 de metri dea-supra m5rei §i e incunjurata atat spre rasarit, cat $ispre apus de cate o prapastie adanca §i larga, peste

DIN TART STRAINE

care sunt construite poduri impunatoare de piatra.Locuitorii, cam 8000, traiesc din exportul de porto-cale §i lamai, dar mai ales din venitele dela vizita-torii straini. Inca in anticitate Surrentum era loc in-semnat de vilegiatura at bogat4ilor Romani, iar inevul de mijloc ajunsese la o inflorire §i importantamare intocmai ca Salerno de pe coasta sudica a pen-insulei.

In mijlocul ora§elului este piata, destul de mare§i de frumoasa, pe care Sorrentenii stau toga zivavorbind, discutand, §i larmuind ca toti Italienii, darmai ales sacrificand cultului dolce far niente. Si cum.vad pe un strain, alearga indata la el se ofera a-1duce cu trasura la Deserto, o veche manastire, astaziazil de copii orfani, la Amalfi sau Salerno, la Castel-lammare sau oriunde voiqte, in§irand in limba forrecitative toate frumuset.le acelor locuri, in adevarminunate ; sau ii ofera a-1 conduce in gradina deportocali, unde poate sa culeaga din copac fructelecari ii convin.

In mijlocul pietei se tidied' statua de marmora alui Torquato Tasso, celebrul autor at poemului LaGerusalemme liberata, poet stralucit at nascutin Sorrento §i nenorocit gi el ca cei mai multi poetidin lume.

Torquato Tasso era protejatul puternicului Prin-cipe Alfonso H d'Ete §i in imposantul castel atacestuia, in Ferrara, poetul era primit §i gazduit cacel mai iubit oaspe. Dar inteo ora fatale prieteniaSi bunavointa principelui s'a prefacut in manie §i uraneimpacata sarmanul Tasso a fost inchis in spi-talul S. Ana, unde a stat nu mai putin de 7 ani,dela 1579 pans la 1586, §i de unde abia a fost eli-berat dupe multe staruitoare interveniri.

Motivul adevarat at acestei pedepse grele nu estecunoscut cu siguranta. Poate ca a fost indrasnealapoetului de a §i inalta privirea nevinovata la o prin-

151

si

s

si

ItaVei,

SORRENTO 151

cesa a palatului. Dar oricum sa fi fost, Tasso a iesitdin temnita cu corpul si sufletul sdrobit pentru tot-deauna.

0, acest castel din Ferrara cate taine ingrozi-toare va fi ascunzand intre zidurile sale de fortareata!Acolo a domnit odata Lucrezia Borgia, ca sotia luiAlfonso I. Acolo sunt aratate si astazi temnitele su-terane cu zidurile de un stanjin de groase, bra fe-restre sau cu ferestrele de o palms cu gratii ca Sibratul, in care crudul Nicolae III a inchis pe fru-moasa Parisina, sotia sa, pe Azo, fiul sau natural,Inainte de a-i decapita, in curtea Castelului, pentrudragostea for neiertata; cum ne spun mai multiistorici lordul Byron in poezia sa cu numele eroinei ;

Pe langa neintrecuta pozitie gi superbul aer, peTanga lamai Si portocale, Sorrento mai are o specia-litate : Tarantella, un dans national, pe care 11 Jonaflacai si fete sau chiar gi copii, &Aland tamburinele

cantand din gura pentru cativa soldi. on cinecerceteaza acest pitoresc petec de pamant, trebuie säse delecteze in miscarile gratioase Si in melodia dulce

infocata a Tarantellei ; precum toti strainii venitila Napoli trebuie sa asculte cantarea cu refrenul:Santa Lucia, intonata in serile cu lung sub ferestrede catra grupuri de trubaduri ratacitori.

in sfarsit, dupace am cutrierat toate locurilede pe uscat m'am odihnit la umbra racoritoare aportocalilor mirositori, m'am urcat inteo bard ma-nata de doi Italieni musculosi departandu-mä demal sere largul marei, am privit de acolo intreagapeninsula Si am admirat orasul si campia purureaverde si incantatoare, care it incunjoara. poruncindlopatarilor sa lase barca in voia valurilor, m'am de-lectat ceasuri intregi in privirea acelui tablou magic

totus real si m'am convins, ca Sorrento, patriafericita a lui Torquato Tasso, este in adevar paradisulItaliei, a acelei gradini incantatoare fara pereche,

§i

§i

§i

§i

§i

§i,

§i

§i

$i

$i,pi

$i

152. DIN TAM STIZAINE

in care i cer §i parnant §i flori §i paseri sunt altfelconstruite, unde §i noroiul nu e noroiu ca al nostru§i chiar mizeria §i durerea sunt fermecatoare.

Si on cine a calcat odata pe acel pamant sacru§i a admirat dulceata §i ging4ia cerului sail albastru§i a baut din apa miraculoasa a legendarei Fontanadi Trevi, in urbea eterna, §i a adormit la murmurultainic al valurilor marei tirrenice, acela va pastra ne-§tearsa in sufletul sau amintirea acelor fericite zile,i le va dori cu ardoare 'Ana in ceasul mortii sale.

Savonarola.Voltaire deosebe§te in mi§carea intelectuala a o-

menirei patru epoci marl §i splendide §i intreele §i epoca ren4erii italiene. Dar par' ca rena0ereaeste mai splendide §i mai simpatica decal toate, caddupe o noapte lungs, intunecoasa §i teribila, ea aeadus lumina mutt dorita.

Caderea imperiulul roman slabit §i desfranat,raspandirea cretinismului scaldat in sangele credin-cio§ilor sai §i navalirea popoarelor barbare an fostnite evolutiuni atat de puternice, incat pe ruineleproduse prin sguduitura for trebuia sa reinvie o nouaviata, sa rasara o noua lume.

Si nota caracteristica a acestei lumi noua a fostcre§tinismul.

Dar antagonismul dintre principiile religiei luiHristos Si paganism a fost atat de mare, incat crq-tinii au desconsiderat tot ce existase mai inainte §iau inceput sa tralasca o noua viata ca aderentii luiMarat §i Robespierre in revolutia franceza. Pentru eiAeneida lui Virgil §i odele lui Horat au existat totatat de putin ca Venus de Milo §i Apollo din Bel-vedere §i poetii cre5tinilor, timizi Si ascun§i in cata-combele Sfantului Callist, compuneau imnuri primi-tive intru preamarirea Fiului Jul Dumnezeu, iar arti-§tii for zugraviau tablouri sfinte, aproape atat de sim-ple ca cele e§ite din coala noastra din Nicula, inTransilvania.

cu toga marirea Si curatenia invataturilor

in§ira

$i

151 DIN TART STIIAINE

crestinesti si cu loath' convingerea uimitoare a credin-ciosilor din primele veacuri ale nouei lumi, poetii siartistii crestini nu s'au putut avanta la o indltime deo-sebitd, ci s'au pierdut cu desavarsire in lunga noaptea evului de mijloc.

Abea atunci, dud scriitorii for au inceput sabald praful secular de pe proza lui Cicero si de pepoeziile lui Ovid si a lui Horat si artistii au inceputsa studieze franturile capo-d'operelor antice, sfdra-mate de orbirea barbarilor si de nesocotinta patimeiomenesti, abea atunci alcAtuirile crestine s'au apropiatde marginile frumosului, abea atunci s'a produs rena-sterea.

Productiunile artistice ale anticitatii sunt si vorrdmanea pentru toate vremurile suprema perfectiunea spiritului omenesc si ciuntita status a Venerei deMilo din Louvre va produce Inca mult timp o im-presie mai adanca si mai puternica cleat toate crea-tiunile de arta ale lumei moderne. Si toti cei che-mati cari voesc sa devind ceva, vor trebui sä se a-dape la acel izvor nesecat de apd vie.

Dar se intelege de sine, ca aceste creatiuni numai corespundeau Intocmai preceptelor religiei cres-tine si numai forma le era crestineasc5, iar fondulin mare parte era pdganesc. Petrarca a pus in nemu-ritoarele sale sonete atata patima omeneascd, cumprincipiile religiei lui Hristos niciodatd nu au permis.Boccacio a scris in o proza frumoasa naratiuni inde-cente chiar ; iar Luca Signorelli, Sandro Botticelli sialtii zugraviau pe lungs tablouri sfinte Venere inve-lite in vdluri transparente sau chiar nude. Tdria cre-dintei din primele veacuri incepea sa slabeasc5, mo-ravurile deveniau mai laxe si chiar in sanul bisericeicatolice s'a Incuibat un spirit care fatalmente grabiareformatiunea.

In mijlocul acelui pericol eminent a apdrut pescena luptei Girolamo Savonarola, un modest calugar

SAVONA:ROLA 1:-)5

dominican din Ferrara, si cu puterea convingerii salecovarsitoare, cu farmecul dumnezeesc al cuvantuluisau de apostol si cu exemplul vietii sale caste sisfinte voia sa curate moravurile, sa indrepteze abu-zurile din biserica sa iubita si sa conduce virtutea lainvingere in contra pacatului care o ameninta cucutropire.

Ce iluzii mar*, ce scopuri sfinte, dar, Doamne,cat e de greu a le realiza pe toate !

$i totus, Savonarola a realizat multe Adevaratea a platit cu sangele vietii sale indrazneala ce aavut-o de a se revolta in contra Diavolului, insa sa-manta aruncata de el a dat roade mai mult sau maiputin timpurii si in special secolul al XVI, veacul demarire a renasterei, poarta timbrul puternicei sale in-

pe care o admiram astazi si va admira-oomenirea cu atat mai mutt, cu cat mai tare se de-parteaza vremea in cursul ei neincetat.

Si daca astazi, ratacind pe pamantul legendar alItaliei frumoase, admiram spiritul crestinesc si idealsi mare, care transpire din arhitectura armonioasa acladirilor sale, din ornamentarea §i intreaga atmosferaa nenumaratelor sale biserici si mai ales inaltimea re-ligioasa a creatiunilor de arta din muzeele sale, sa nuuitam nici pe un moment, ca deasupra tuturora pla-neaza sufletul lui Savonarola, mangaiat, fericit si ras-platit de nedreptatea oamenilor, pentru a caror bine§i-a jertfit tot ce a avut.

$i daca admiram castitatea si nevinovatia, mar-ginasa cu sfintenia, de pe fetele madonnelor lui Raf-fael, gingasia si dulceafa Mt seaman de pe fetele luiCorregio si convingerea crestineasca de pe figuriletuturor celorlalti pictori ai cinquecentului, sa nu uitamca toti acesti artisti au fost in mare parte influentatide Savonarola, aceasta figura sfanta a bisericei ca-tolice si acest mare stralucit geniu.

156 DIN TARE S'I'RAINE

Savonarola era dela nastere destinat pentru omenire apostolica atat de mare. Inca de copil erafoarte evlavios, iubea singuratatea si in linistea pa"-

durilor ii pl5cea sä se adanceasca in contemplareamarirei lui Dumnezeu si atunci II muncea dorul, sdindrepteze el aceasta lume stricatd si s5 arate el oa-menilor calea care duce la fericire.

Dupd o astfel de reverie obisnuita in pildure,t5n5rul Savonarola °data nu s'a mai intors acas5, cifard sa spuna cuiva ceva a plecat pe drumul me-nirei sale si nu s'a oprit pana la poarta conventuluidominican din Bologna. Aci a intrat in tagma mo-nacala si entuziastul tan5r, abea de 22 de ani, a in-ceput sa munceasca cu toata ardoarea convingerei larealizarea visului sau.

La inceput mai timid, apoi mai curagios, dartotdeauna cu incredere in marirea idealului sat!, Savo-narola rgspandea in scris si mai ales prin graiu viuprincipiile sale confratilor sal si tuturor credmciosilor,cari voiau sä-1 asculte. Savonarola vorbia credincio-silor in biseric5, pe strada, afard in camp, la umbraunui copac sau sub cerul liber al lui Dumnezeu siin toate locurile vocea sa sonora si convingatoare fa-suna ca un glas de serafim, r5pind in avantul sat'inimile ascultatorilor, stapaniti de farmecul irezistibilal acestui nepretentios calugar.

Dar principala sa activitate si-a inceput-o Savo-narola cand la anul 1490 a fost numit rectcr al con-ventului dominican San Marco din Firenze. In gra-dina acestei manastiri a continuat el cu predicarilesale pline de invatAturi, iar dup5ce ascultatorii nu maiincapeau in grAdina, a trecut in biserica manastirei si,dupace si aceasta a devenit prea mica, a inceput savorbeasca in marele si admirabilul dom al Florentei.

Acolo se aduna toga populatia Florentei si Tos-canei, mandra si bogata aristocratime, poetii si artis-

SAVONAROLA 157

tii, negutatorii, saracii oraplui §i taranii din toatepartile provinciei, cad Savonarola atingea toate ches-tiile vietii omene§ti, sbiciuia pacatul, minciuna, per-fidia §i intreaga rautate omeneasca i zugravia inculori ademenitoare pe omul ideal, cum I -a creatDumnezeu sfantul.

Savonarola se adresa indeosebi catra poeti Si

arti§ti, despre a caror putere educatoare era convins,le dadea sa inteleaga cu cat mai importanta este

curatenia §i armonia vietii suflete§ti decat a formelorexterioare ale corpului, expus ademenirilor pacatului.

»Daca in aceasta multime, le zicea odata arti§tiloradunati, s'ar gasi cloud femei asemenea de fru-moase Si seducatoare, dar una cu inima corupta, iarcealalta de o curatenie sfanta, oare ar sta la indoialachiar §i cel mai stricat barbat pc care sä o aleaga ?«

Dar oricui vorbia 5i orice vorbia, ascultatorii luiSavonarola plecau captivati convin§i cu desavar§ire.Par'ca grin rostul sail nu vorbia o voce omeneasc5,ci par' ca o putere diving se cobora peste intreagaadunare §i-i stapania pe toti deopotriva.

Savonarola nu era barbat frumos. Din contra,era negru, slab ; un nas urit §i mare se incovoia dea-supra celor cloud buze cArnoase ; dar ochii, ochii do-minicanului straluciau ca doua focuri vecinic arza-toare, din care dogoria farmecul unei puteri supra-omene§ti irezistibile.

In scurta vreme Savonarola a devenit stapanpeste inimile Florentinilor §i, dupa moartea lui Lo-renzo it magnifico, ei §i-au instituit un guvernamentliberal, dupa principiile dominicanului din San-Marco.

In anul 1496 Savonarola a aranjat la Dumi-reca Floriilor o procesiune monstra, la care a luatporte tot orasul si toata provincia. In fruntea proce-siunei mergeau 7000 de copii, imbracati in vesmintealbe, purtand fiecare in o maul o cruciulita rosie,

i

i

158 DIN TAO STRAINg

jar in cealalta o ramura de maslin ; dupa ei veniaufecioarele Florentei imbricate tot in haine albe ; apoiurma intregul cler §i, la sfar§it, o multime fard denumar. Procesiunea a parcurs mai multe strade in-tonand din mil de pepturi psalmi §i imnuri de ma-rire, 'Ana ce s'a oprit inaintea domului.

In carnevalul anului urmator Savonarola a aran-jat o alts procesiune §i mai impozanta i mai sem-nificativa, voind sa serbeze invingerea religiei creOneasupra paganismului. Dar mai nainte copii nevino-vati au umblat din casa in casa, dela familie la fa-milie, adunand toate acele lucruri, pe care maestrulle condamnase Si le declarase profane i pagane :scrierile lui Bocaccio §i alte carti indecente, tablouriSi statui nude, obiecte de lux. exagerat . a §., a. Toateaceste au fost gramadite pe un rug in jurul uneistatui marl §i hadoase de lut, simbolul pacatului, pePiazza dela Signoria, inaintea palatului vechiu, undeera sediul guvernului. 0 procesiune nesfarita a par-curs iar4 stradele orawlui i s'a oprit in piata nu-mita, unde rugul a fost aprins §i toate acele lucruripagane, intre ele multe obiecte pretioase de arta,multe desemnuri de valoare ale marilor arti§ti, au fostarse intre imnuri de lauds catra Dumnezeu.

Acele au fost zilele de marire Si multumire alesarmanului Savonarola, cad soarele norocului sau incurand a apus §i ce a urmat dupa aceea a fast nu-mai durere Si suferinta pana la sfar§it.

Pe tronul papal §edea Alexandru VI, RoderigoBorgia, eel mai corupt om ce a trait vreodata peacest pamant pacatos. Lucrezia Borgia i Cezare i aufost copii ; cine nu-i cunoaF,,te ? Se putea oare, casfantul din San Marco sa nu se revolte pana la singein contra unui astfel de sacrilegiu nemai pomenit §isa nu atace pe pacatosul din scaunul lui San Pietro ?

La inceput, Papa voia sa liniteascd pe purl-tanul sau calugar grin ademeniri, promitandtt-i chiar

159

bereta de cardinal. Dar dupace ademenirile au r5maszadarnice, l'au anatemizat §i pe el Si pe toil aceiacari vor asculta §i urma invataturile sale. ca sup-rema ironie a sortii, de pe acela§ loc at domnuluidin Florenta, de unde neinfrico§atul apostol propagainataturile sale cre§tine§ti, episcopul locului a pro-nuntat afurisirea capului bisericei catolice §i I-a opritsub grea pedeapsa s5 mai predice credincio§ilor.

Dar Savonarola privia misiunea sa primita delaDumnezeu insu§ §i credea ca nu are datoria sa sesupund pacatoaselor porunci ale lui Roderigo Borgia.

Totu§, steaua intransigentului dominican era inapunere §i du§manii lui se inmultiau mereu. Capiibisericei nu-i puteau ierta atacul, ce indrepta in contradisciplinei ierarhice ; Mediceii credeau CO el singureste cauza caderei §i piedeca revenirei for ; bancherii§i carnatarii erau scurtati in venitele for prin sobrie-talea vietii poporului §i prin infiintarea muntilor depietate, initiati de Savonarola.

$i destinul trebuia sa se implineasc5.Savonarola, la staruintele mai multor amici. §i

admiratori, s'a retras, insotit de ei, intre zidurile ma-nastirei sale §i numai dupd un asediu de cloud zile,in care s'au pierdut vieti §i din o parte §i din alta§i dupace sbirii au aprins u§ile manastirei, turmen-tatul apostol, urmand exemplul Mantuitorului, s'apredat §i, insotit de doi credincio§i confrati §i sotide principii, cari nu voiau sa-1 lase singur, a p5rOsitpentru totdeauna celula sa modest5.

A fost aruncat in Inchisoarea Signoriei, a gu-vernului de atuncea, §i supus la chinuri ingrozitoare,prin care sbirii voiau sa stoarca de pe buzele salep5lite de suferinte §i desperare marturisirea vreunuipacat, pentru care ar fi putut sä-1 condamne. DarSavonarola nu era omul care sa se incovoae nici ingura celor mai infernale chinuri. totu§, condam-

i

$i

1(O DIN TARI STRAINE

narea s'a facut. Si sub patronajul Papei AlexandruVI trebuia sa se savarsasca cel mai negru pacatcea mai fioroasa crima, de care a fost capabil aceldemon in forma de om.

In ziva de 23 Maiu a anului 1498, pe Piazzadella Signoria, pe acelas loc, unde cu un an inaintefusese arsa hadoasa status a vitiului, se ridica un altrug, mare si ingrozitor, cu trei cruel in varf. Acolotrebuia sa-si is Giro lamo Savonarola, insotit de ceidoi amici ai sai, rasplata pentruca a indraznit sa nut-reasca in pieptul sari slant idealul binelui si al vir-tutii, pentruca a indraznit sa se impotriveasca ras-pandirei raului pacatului intre oameni voiareaduca la calea mantuirei.

Si plata era ticsita de acei credinciosi cari odaiasorbiau cu evlavie cuvintele de pe buzele sale sfinte

acum priviau cu inimile stranse la monstruositateace se desfasura.

Si rugul a lost aprins lemnele pocniau si fla-carile se ridicau libere marl, tot mai marl, catracer, iar in mijiocul for, turmentat de cele mai pa-gane' chinuri, dar cu fata senina, cu privirea trans-portata fixata la cer, Savonarola, insotit de iubireasi adrnirafia celor doi tovarasi, iii dadea sufletulmare si sfant, pentru ca sa sboare in locasul feri-cirei, unde voia el sä conduca pe toti, toti semenii

dupace vietile pamantesti ale celor trei martiris'au stins, corpurile lor, inscrumate fumegatoareInca, au lost aruncate in valurile raului Arno, pentrucacvlavia crestineasca a admiratorilor sa nu le poatada nici cite un loc de odihna, nici tributul eel dinurma.

Si atunci Roderigo Borgia era vesel pe tronulsau papal si toti cei raj §i perfizi saltau de bucurie.

lar astazi ? !0, astazi lumea admira geniul lui Savonarola si

§i

Si §i sa-i

§i

§i

§i

§i

§i

say. Si

S VnNA fit )LA 161

se pleaca cu evlavie §i adoratiune inaintea memorieisufletului sat' mare §i neprihanit. Si acea memorie vaexista cats vreme va mai calca o inima cured peacest pamant ; iar Roderigo Borgia poarta pe urgi-situl sau nume vecinica path' a dispretului cu totipacato§ii sal tovara§i impreuna.

Astazi toata Italia este plina de semnele recu-no§tintei §i admiratiunei pentru nemuritorul ei fiu.Inaintea impozantului Castel ora§ul Ferrara a ridicato status in marime naturals marelui sau fiu. In marea§i frumoasa said a aceluia§ Palazzo vecchic, undeSavonarola a fost inchis, chinuit §i condamnat lamoarte §i unde atat marele consiliu al republicei flo-rentine, cat §i adunarea nationala a noului regat Ita-lian au tinut la inceput §edintele lor, se ridica gigan-tica status a modestului dominican, tributul Italieiunite nemuritorului, dar nedreptatitului ei fiu. lar pePiazza della Signoria, pe acela§ loc, unde a stat rugulsat' ucigator, se ridica astazi o admirabila fantana,ornamentata cu figurile lui Neptun §i a Tritonilor,sculptate de B. Ammanati, din care curge neintrerupto apa racoritoare cu menirea de a spala ru§inoasacrima savar§ita pe acel Joe acum 400 de ani.

Conventul San Marco pietatea urmatorilor 1-atransformat in muzeu national. La sfar§itul corido-rului acestui muzeu, dinspre plata cu acela§ nume, inprimul etaj este o mica anticamera decorata cu bus-tul lui Savonarola §i cu portretul sau de Fra Barto-lomeo. De aici intri la dreapta in doua sale midi §imodeste ca toate celelalte, cu cate-o fereastra micaspre grading.

Aici a locuit Savonarola §i aici se pastreazasimplele sale ve§minte, cartiie sale, scriptele sale, re-licvii adorate §i scumpe tuturor oamenilor de bine.$i fara indoiala ca nisi un strain, care va colindaprin aceasta minunata Cara, nu va intrelasa sa pere-grineze la Museo din San Marco, plin §i sfintit de

I. T. Mera: Din OH striline. 11

162 DEN TARI STRAINS

amintirea lui Savonarola ornamentat cu magnificeletablouri ale altui dominican, a nemuritorului FraAngelico da Fiesole, lucrate Inca in «temper» dupdobiceiul timpului de atunci.

Dar chiar indata dupa moartea sa, Savonarolaa devenit figura legendara. Cele mai fantastice mi-nuni erau legate de numele sau ; medalii cu portretulsau se vindeau nenumarate in public. Papa Iuliu lIs'a dus sa celebreze o miss in manastirea San Marcoin amintirea martirului dinnaintea palatului vechiu ;iar 35 de ani mai tarziu Papa Paul Ill a declaratsfanta memoria lui Savonarola, spunand ca toti aceiacari vor indrazni sa atinga amintirea sa si sa corn-bath" principiile sale se vor face culpabili de erezie.

Supliciul lui Savonarola a produs cea mai crudadurere in inimile tuturor celor buni. In special, multiartisti au fost atat de grozav impresionati, incat si-ausistat activitatea si au deplans pand la sfarsitul vietiipe sfantul din San Marco.

Marele Sandro Botticelli, pe ale carui creafiuniadorabile voeste sa se bazeze in parte miscarea sece-sionista in pictura moderns, nu a mai lucrat nimicdin acel ceas fatal, a saracit $i a murit in mizerie. FraBartolomeo, puternicul alcatuitor a atator minunatecadre sfinte a abandonat penelul si s'a retras in ma-nastire, unde terminat zilele rugandu se pentruSavonarola.

Uft

§i

§i-a

Cuprinsul.

Raffael Pag. 1

0 tail fericitA (Germania) 33Pictura olandeza )7 42Michelangelo 57Rembrandt 71

Tizian 1) 101

Din Cara morilor de vant 1) 107

Capri 119

Cel mai mare idealist 127

Sora lui Leopardi 7, 137

Sorrento 145

Savonarola 2, 153