Creșterea copiilor este un subiect foarte delicat în zilele noastre, practic

educația copilului apare încă dinainte de a veni copilul pe lume. Scopul omului pe pământ este să se mântuiască. Una din căi prin care omul se poate mântui este căsătoria. Creșterea copiilor este în strânsă legătură cu felul cum au înțeles bărbatul și femeia căsătoria. Această lu-crare își propune să găsească o cale prin care cei doi soți să aju-te pe copil să crească în Hristos încă de dinainte de zămislire și în primii ani de viață, folosin-du-se de scrierile Maicii Mag-dalena de la mănăstirea orto-doxă Sfântul Ioan Botezătorul din Anglia.

Am spus că acest subiect este în strânsă legătură cu modul de înțelegere al căsătoriei, pentru că în zilele noastre s-a pierdut înțelesul căsătoriei, în multe situații apare limitarea doar la sensul relației trupești dintre soț și soție. Uneori bărbatul și femeia stau împreună chiar fără binecuvântarea lui Dumnezeu tot din această neînțelegere. Căsătoria dintre un bărbat și o femeie înseamnă practic pă-șirea împreună pe calea către Împărăția lui Dumnezeu, indi-ferent de defectele celuilalt. Fi-

ecare dintre cei doi are același scop final, unul dintre cei doi trebuie să fie ajutorul celuilalt pentru a atinge ținta finală. Avem exemple în Sfânta Scrip-tură referitoare la unirea dintre bărbat și femeie, unul din ele la Tobit 8,4-9, în care Tobie și mireasa lui cer binecuvântarea Domnului în momentul unirii lor, ceea ce arată curăția inimii lor, nepunând accent pe plăce-rea trupească. Pășind pe calea aceasta cei doi, cu binecuvân-tarea lui Dumnezeu, sunt îm-preună lucrători la crearea de noi persoane. Ceea ce doresc pentru ei înșiși ar trebui să do-rească și pentru copil, deci dacă este bine înțeleasă căsătoria, în

sensul de drum spre sporirea în viața duhovnicească a celor doi, atunci și pentru copil vor dori să investească în primul rând în acest sens. Prin rugăciunea părinților încă de dinainte de a apărea copilul și prin atmosfe-ra de iubire din familie, cei doi pot să contribuie la creștea du-hovnicească a copilului.

Copilul încă fiind în pânte-ce simte atmosfera din familie și uneori poate reacționa. În Sfânta Scriptură avem exem-plul Sfântului Ioan Botezăto-rul care încă fiind în pântecele maicii sale, Elisabeta, a tresă-rit în momentul întâlnirii din-tre Elisabeta și Fecioara Maria care avea în pântece pe Hristos.

Despre educația copiilor

1

Foaie parohială lunară a bisericii ortodoxePogorârea Sfântului Duh - Sfântul Nicolae

Militari - Bucureşti

Anu

l III,

Nr.

52/ 3

0 ap

rilie

2017

DIALOG DE DUMINICĂ

2

După cum mama se îngrijește de alimentație în timpul sarci-nii, așa trebuie să se îngrijească și de sufetul copilului prin at-mosfera de rugăciune. În con-știința părinților ar trebui să fie prezentă ideea că acel copil este în primul rând darului lui Dumnezeu pe care părinții l-au primit pentru ca împreună să îl conducă spre cunoașterea Lui. Copilul descoperă pe Dumne-zeu încă din pântece prin starea de rugăciune a mamei și par-ticiparea părinților la slujbele Bisericii, participarea mamei la taina Pocăinței și a Euharistiei.

În timpul nașterii experiențele pot fi diferite de la o mamă la alta, sunt copii care vin pe lume mai ușor, alții mai greu, în func-ție de condiția trupului mamei. După naștere, aflăm din Sfânta Scriptură (In 16,21) că mama uită de durerile pe care le-a avut în timpul nașterii din pri-cina bucuriei că “s-a născut om în lume”. Rugăciunea este cel mai puternic mod de manifes-tare a iubirii părinților. Aceas-ta ar trebui să fie prezentă în inima părinților de la cele mai grele momente în care părin-ții văd suferința copilului (în momentul în care copilul este bolnav), până la momentele în

care copilul este sănătos și este o atmosferă de bucurie. Încă dinaintea venirii co-pilului pe lume părinții se sfătuiesc asupra numelui

copilului și cer Dom-nului să îi lumi-

neze cu privire la acest aspect. Maica Magdalena sfătuiește, la recomandarea Sfântului Ioan Gură de Aur, ca numele copi-lului să fie numele unui sfânt ocrotitor care să mijlocească cu rugăciunile lui către Domnul. Mai târziu părinții vor putea citi viața sfântului respectiv ca o pildă de urmat în vederea do-bândirii stării de sfințenie către care fiecare dintre noi tindem.

Sunt părinți care nu doresc să boteze copiii de mici, justi-ficând că este mai bine să își aleagă copilul calea pe care va merge la o vârstă mai înaintată. Prin botez însă ne naștem în Împărăția lui Dumnezeu. Ha-ina pe care o primim la botez putem să o păstrăm curată dacă ne vom folosi de taina Pocăin-ței și de taina Euharistiei sau Împărtășaniei toată viața noas-tră. Botezul nu îngrădește pe nimeni în nici un fel. Biserica îngăduie ca până la vârsta de 7 ani copilul să se împărtășească cu Trupul și sângele lui Hris-tos, fără spovedanie. Pentru a

îl face conștient pe cel mic de măreția tainei Euharistiei, pă-rinții pot rosti împreună cu cel mic o parte din rugăciunile de dinainte și de după împărtășire.

Recomandarea medicilor pen-tru prunc este hrana naturală de la mama lui. Pe lângă hra-na trupească, copilul are nevoie și de hrana spirituală care este reprezentată de starea mamei din perioada alăptării, care ar

trebui să fie duhul dragostei și al rugăciunii. Maica Magdale-na aseamănă dragostea mamei din perioada creșterii copilu-lui cu dragostea kenotică, adi-că renunță la viața proprie, se golește pe sine, spre folosul fa-miliei, urmând lui Hristos. La fel de importantă este și pre-zența tatălui în familie, chiar dacă pruncul la început este dependent de mama lui. În pri-mii trei ani, copilul poate fi vă-zut ca o piedică pentru părinți în a asista la Liturghie, dar tot acești primi trei ani sunt esen-țiali pentru copil, pentru că are nevoie de afecțiunea părinților. Părinții trebuie să aibă în min-te că viața virtuoasă a copiilor depinde într-o mare măsură de efortul lor în acest sens, chiar dacă este foarte solicitant.

Atmosfera de rugăciune în casă pornește încă de la începutul zilei, de când ne trezim și ne spălăm sau îmbrăcăm, și ține pe durata întregii zile, în timp ce facem de mâncare, de înda-tă ce pornim la drum din casă. Această stare de rugăciune ar trebui să țină toată ziua, până ce adormim seara. Maica Mag-dalena ne dă exemplul unui călugăr bucătar care atunci când a fost întrebat ce lucruri deosebite folosea pentru pre-gătirea mâncării, a mărturisit că la fiecare etapă de pregătire a mâncării rostea o rugăciune de pocăință. Astăzi foarte mulți dintre noi ne luăm cu treburi-le lumești, trupești și de foarte puține ori mai spunem o rugă-ciune în timpul zilei, deși nu ne ia mult timp. Este suficient să zicem “Doamne Iisuse Hris-toase, Fiul lui Dumnezeu, mi-luiește-mă pe mine păcătosul” la mai multe intervale din zi, lăsând pentru câteva clipe toa-te grijile deoparte. Prin această rostire vom putea ține prezența lui Dumnezeu în noi pe par-

3

cursul întregii zile. Situațiile cu care familia se confruntă pot fi transformate în rugăciune către Dumnezeu, iar reacțiile părin-ților pot fi rezultatul a ceea ce Dumnezeu le insuflă în inimi. Este foarte greu să spunem că avem soluții clare la probleme-le întâmpinate cu copiii, deoa-rece cu toții suntem oameni, și un anume lucru se potriveș-te într-o situație și altul în altă situație. Dumnezeu este Cel ce știe ceea ce este de folos spre mântuire pentru fiecare dintre noi, de aceea se cuvine să îl ru-găm pe El neîncetat să lumine-ze mintea fiecăruia dintre noi, și să ne ajute să ne comportăm într-un așa fel încât să fie folo-sitor pentru copiii noștri.

În primii ani de viață, pentru copii, exemplul părinților este cel mai important. De la ei în-vață să vorbească, să asculte, cu alte cuvinte ceea ce vor ve-dea la părințiilor lor, vor face și ei. De îndată ce pot fi de folos în treburile gospodărești, tre-buie încurajați și ajutați pentru a dobândi simțul răspunderii, și pentru a nu trăi doar pen-tru sine. Referitor la mustrarea copiilor, în timp se poate crea între părinți și copii o relație specială, prin care este îndea-juns o privire și copilul să înțe-leagă că ceea ce a făcut nu este bine. Până a ajunge însă la acest nivel se poate începe printr-o dojenire cu dragoste, încercând să înveți pe copil deosebirea dintre bine și rău, fără a avea tenta unei dorințe de stăpânire. Relația firească dintre părinte și copil este aceea în care pă-rintele este văzut ca un prieten mai experimentat care merge pe același drum cu copilul, și părintele este gata oricând să îl

ajute pe copil atunci când are nevoie. Avem exemplul Sfântu-lui Siluan care atunci când că-zuse într-un păcat a fost dojenit de tatăl său: “Unde te-ai aflat azi-noapte, fiul meu? Inima mea s-a tulburat pentru tine.” Altă dată Siluan, trebuind să pregătească prânzul tatălui său, a dus mâncare cu carne într-o vineri. Tatăl său a așteptat șase

luni de zile până ce a zis fiului întâmplarea, justificând fiului că: “Nu am vrut să te mâhnesc, fiule”. Avem exemplul unor cu-vinte pline de blândețe. Iubi-rea părinților pentru copii ar trebui să fie asemenea icoanei iubirii lui Dumnezeu pentru om. Este de preferat ca această relație părinte-copil să meargă în direcția icoanei dintre fiul risipitor și Tatăl care îl aștepta să se întoarcă. Este nevoie de mare grijă în sensul de a lăsa li-bertate copilului. În primii ani mediul copilului se poate pre-găti de așa natură încât să nu fie

tot timpul nevoie să îl oprească părintele de la activitățile lui. Oda-tă ce crește copilul, acesta începe să înțeleagă ceea ce îi spune părintele, și treptat părintele va putea să îi ex-plice care este mecanismul care stă în spatele deciziei.

Din ceea ce am scos în eviden-ță aici, am văzut că educația co-pilului începe încă dinainte de zămislire. Creșterea copilului în drumul spre împărăția lui Dumnezeu depinde în foarte mare măsură de felul cum tră-iesc părinții lui, depinde dacă părinții au înțeles care este țe-lul spre care tind, ca oameni, pe acest pământ. Felul cum părin-ții înțeleg venirea unui copil pe lume este de mare importanță. Este defectuos dacă îl văd ca pe un bun al lor, pe care îl cresc pentru ca să aibă cine să se în-grijească de ei la bătrânețe. Ro-lul părinților este de a ajuta pe copil să pășească pe calea care duce spre cunoașterea lui Dum-nezeu. Părintele este un prieten de drum al copilului, care la un moment dat îl va părăsi fizic, și copilul matur va trebui să con-tinue mai departe drumul către Dumnezeu. Menținerea neîn-treruptă a conexiunii cu Dum-nezeu se face prin menținerea în interiorul familiei a unei at-mosfere de rugăciune neînce-tată, pe care să învrednicească Domnul cât mai multe familii să o dobândească, amin.

Mihai-Ionut Popescu

Bibliografie: Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, Sibiu, Editura Deisis 2006

Contactul redacţiei: dialog-de-duminica@sf-nicolae-militari.ro 0742 451 895 - Natalia www.sf-nicolae-militari.ro

Adresa Parohiei Ortodoxe Pogorârea Sfântului Duh-Sfântul Nicolae Militari:Str. Aleea Politehnicii, Nr. 7, Sector 6, Bucureşti

Întrebare: Ce ne puteți spune despre viitor, căci sun-tem îngrijorați în privința lui.Părintele: Eu în legătură cu viitorul nu știu nici ce se va întâmpla peste cinci minute. Dar pot să vă spun că viitorul ni-l pregătim. Nu există posibilitatea să ai un viitor, altul, decât acela pe care ți-l pregătești. Din toate punctele de vedere: și ca pregătire intelectuală – cineva care nu se pregătește, dintre tineri, atunci la examen văd ei viitorul –, ne pregătim și ca pregă-tire morală, în înțelesul că dacă suntem capabili de bine în prezent, vom fi și în viitor capabili de bine, de mai mult bine, tot în prezent, nu în viitor, numai că prezentul de atunci va fi viitorul față de prezentul de astăzi.De fapt, viitorul noi îl vom trăi totdeauna ca pre-zent, chiar și veșnicia. Și în felul acesta ne formăm

și un trecut mai luminos, în măsura în care suntem atenți în prezent. Prezentul devine trecut și trecutul se luminează și astupăm trecutul negativ cu un tre-cut pozitiv.Dar viitorul ni-l mai pregătim și altfel, și anume printr-o viață care ne întărește în credință și ne scoate din îngrijorare și în sensul că nu avem de plă-tit niște păcate. Și așa cum Dumnezeu l-a scos pe Lot din Sodoma, pe care a ars-o cu foc, tot așa ne va scoate și pe noi, pe fiecare, în măsura în care vom fi vrednici ca Dumnezeu să ne cruțe, indiferent de ce va veni peste lumea aceasta.(Arhimandrit Teofil Părăian, Prescuri pentru cumi-necături, Editura Arhiepiscopiei Timișoarei, Timi-șoara, 2004, p. 84)

Sfântul și Dreptul Iov

Despre viitor

Sfântul și dreptul Iov a trăit în Avsitida, teritoriu între Arabia

și Idumeea. Tatăl său se numea Zaret, iar mama sa, Vosora. Per-soana lui Iov este una istorică, nu este o legendă sau un mit. Despre existența istorică a lui Iov ne cer-tifică Iezechiel care îl amintește pe Iov drept unul dintre cei mai mari drepți ai Vechiului Testa-ment, alături de Noe și Daniel; Isus, fiul lui Sirah - Iov a ținut fără abatere toate căile dreptății; Iacob - Iov este un model de răb-dare pentru cei credincioși. Sfân-tul și dreptul Iov a fost un bărbat cinstit, drept și temător de Dum-nezeu, și foarte bogat.

Când a împlinit 70 de ani, Dum-nezeu a îngăduit să cadă asupra

lui cumplite ispite aduse de dia-vol. Într-o singură zi, Iov și-a pierdut toată averea, și în ace-eași zi i-au murit toți fiii și fiice-le. După aceea el însuși a căzut în niște boli cumplite, trupul lui prefăcându-se tot într-o rană din cap până în picioare. Dar Iov nu a grăit nimic rău împotriva lui Dumnezeu, ci a îndurat tot chi-nul cu răbdare până la sfârșit. De amintit sunt și cuvintele lui: „Gol am ieșit din pântecele ma-mei mele și gol mă voi întoarce în pământ”.

După toate cele îndurate, Dum-nezeu i-a întors deplin sănăta-tea, i-a dat bogății mai mari de-cât avusese înainte, și i-a dăruit alți șapte fii și trei fiice, tot atâția copii câți ăi muriseră. Sfântul și dreptul Iov a trăit încă 170 după această mare încercare, ajungând până la vârsta de 248 de ani. În toți anii vieții lui pe pământ drep-tul Iov a adus neîncetat slavă lui Dumnezeu.

Sfântul și Dreptul Iov este socotit de toată creștinătatea ca fiind pil-dă de rabdare în încercările îngă-duite de Dumnezeu.

Troparul Sfântului și Dreptului IovGlasul 1

Bogăţia virtuţilor lui Iov vă-zând-o vrăjmașul drepţilor, a uneltit a o fura, și rupând turnul trupului, vistieria duhului nu o a furat; căci a aflat întrarmat su-fletul celui fără prihană, iar pe mine și golindu-mă m-a robit. Deci mai înainte de sfârșit întâm-pinându-mă, izbăvește-mă de cel viclean, Mântuitorule, și mă mântuiește.

Condacul Sfântului și Dreptu-lui IovGlasul 8

Ca un adevărat și drept, de Dum-nezeu cinstitor și fără prihană, și sfinţit arătându-te preamărite, sluga lui Dumnezeu cea adevă-rată, ai luminat lumea cu răbda-rea ta, prearăbdătorule și prea-viteazule; pentru aceasta toţi, de Dumnezeu înţelepţite Iov, lău-dăm pomenirea ta.

Sursa: CrestinOrtodox.ro