Scurtă introducere - importanţa sistemelor de securitate

Dacă ar fi să dăm o definiţie etimologiei noţiunii de “securitate” aceasta îşi are rădăcinile în Imperiul Roman, încă din perioada domniei împaratului Hostilian – anul 250 d.Hr. şi este atribuit zeiţei care asigură protecţia şi bunăstarea imperiului care se nu-mea Securitas – zeiţa siguranţei şi securităţii statului roman.

Transpus în ceea ce noi vrem să realizăm prin pro-fesia noastră ar fi “siguranţă în faţa ameninţării”.

Cum putem să realizăm această “siguranţă” şi ce este “ameninţarea” pe care trebuie să o estompăm?

Ameninţarea se poate defini ca orice pericol exte-rior care, dacă se materializează poate avea ca efect consecinţe grave sau chiar dimensiuni catastrofale. Ameninţarea se poate reduce prin analizarea punc-telor vulnerabile, care pot fi exploatate de către o amenţare. Aşadar înainte de a implementa un sistem de securitate trebuie să realizăm o analiză de risc în funcţie de importanţa obiectivelor pe care dorim să le protejăm.

Reducând vulnerabilităţile scădem deci riscul de ameninţare. Nu vom intra în detalii de management al riscului sau studii de caz deoarece doresc să evidenţiez în acest material necesitatea şi utilitatea actuală a sistemelor de detecţie perimetrală.

Clasificarea sistemelor de detecţie la efracţie în funcţie de nivelul de securizare cerut/impus

În funcţie de tipul obiectivelor care trebuiesc pro-tejate se poate adopta structura sistemului de securi-tate.

Structura sistemului de securitate este formată din mai multe subsisteme care fie funcţioneaza inde-pendent fie sunt interconectate, gestionate şi moni-torizate de o unitate centrală care la rândul ei este monitorizată de unul sau mai multe dispecerate spe-cializate în monitorizarea sistemelor de securitate.

Un sistem integrat de securitate este complex şi reprezintă în linii mari următoarele subsisteme:

- Securizare perimetrală; - Detecţia şi alarmarea la efracţie; - Detecţia şi semnalizarea incediilor; - Comunicaţii de securitate însemnând trans-miterea

semnalelor între echipamente şi a evenimen-telor la dispecerat; - Sistem de supraveghere video; - Sistem de control al accesului; - Sistem de autoalimentare cu energie electrică

(back-up);

SISTEME DE PROTECŢIE PERIMETRALĂ

Sistemele de protecţie perimetrală asigură limita-rea accesului neautorizat într-o zonă protejată.

Spre deosebire de sistemele de securitate de in-terior, sistemele de detecţie perimetrală sunt proiec-tate să opereze în orice tip de mediu extern (variaţii de temperatură, umiditate, radiaţii solare, curenţi de aer) cât şi factori perturbatori (animale sălbatice, feno-mene naturale tranzitorii, etc).

Aceste sisteme trebuie să răspundă prompt şi pre-cis în realizarea detecţiei şi evaluarea stării de alarmă, să realizeze întârzierea pătrunderii în spaţiul protejat luându-se măsuri de limitare mecanică a pătrunderii în spaţiul protejat (garduri, ziduri, etc).

Pentru o proiectare cât mai corectă a sistemului de detecţie perimetrală trebuie să realizăm cum am amintit şi mai devreme o analiză de risc pe baza căreia se stabileste nivelul de protecţie.

Se porneşte de la analizarea evaluărilor pierde-rilor potenţiale, acestea putând fi pierderi materiale, informaţionale ori de altă natură.

FACTORII DE RISC ŞI MEDIU

Analiza factorilor de risc

Înainte de a realiza un sistem de detecţie perimetrală trebuie să fim foarte atenţi la factorii ex-terni şi anume: cine reprezintă ameninţarea. Un exem-plu clar putem să luăm o unitate militară care trebuie să îndeplinească un nivel ridicat de securitate. Se va avea în vedere prevenirea şi avertizarea în cazul pătrunderii în zona unităţii militare a oricăror persoane neauto-rizate şi se vor lua măsuri de siguranţă pentru evitarea alarmelor false (de exemplu pătrunderea animalelor sălbatice în perimetrul monitorizat, protejat) sau a ac-cesului involuntar prin delimitarea cu garduri sau alte obstacole.

Analiza factorilor de mediuAici se vor analiza factorii de mediu (clima, carac-

teristicile si denivelările solului, cursuri de apă, stabili-tatea terenului, etc), iar în funcţie de influenţa aces-tora se vor alege tipurile de senzori potriviţi mediului în care se vor instala.

În urma evaluării nivelului de risc se va lua în cal-cul

folosirea uneia sau a mai multor tehnologii de detecţie.

Securizarea zonei perimetraleFuncţiunile sistemului de detecţie perimetrală:- Detectarea oricăror încercări de pătrundere în spaţiul

protejat, delimitat; - Asigurarea detecţiei pe toată lungimea pe-rimetrului

protejat aici incluzând şi metode de moni-

torizare şi restricţionare pe căile de acces;- Avertizarea şi semnalizarea pe zone de detecţie la

dispecerat sau/şi operator local, la orice tentativă de pătrundere în spaţiul protejat;

- Activarea automată a înregistrării de imagini video preluate de la camerele de supraveghere din zona în care s-a produs evenimentul;

- Dezactivarea controlată a zonelor de detecţie perimetrală în locurile de acces legal în perimetru, prin comanda de dezactivare locală sau din dispecerat;

- Dezactivarea individuală a zonelor de detecţie perimetrală în cazurile în care ar fi necesară o intervenţie de mentenanţă sau de remediere a unor defecţiuni, evitându-se astfel generarea de alarme false.

Elementele din structura fizică a sistemului de detecţie perimetrală:

- Garduri pentru prevenirea pătrunderii acci-dentale în zona protejată;

- Elemente de monitorizare şi supraveghere video;

- Elemente de iluminare pe timp de noapte - Elementele sensitive ale sistemului de detecţie

perimetrală (senzori şi bariere cu microunde, bariere cu infraroşu, senzori seismici, cablu senzitiv, etc).

Tipuri de senzoriSenzorii pentru detecţia perimetrală sunt de mai multe

tipuri şi anume:

Detectori pasivi cu infraroşii

Detectorii pasivi cu tehnologie IR sunt aproximativ similari cu cei de interior diferenţele fiind doar con-structive; acestea fiind temperatura de funcţionare cu plaja de funcţionare cuprinsă între -40 … +600C, lentila mare şi lob îngust pentru a acoperi zone de până la100 m.

Pentru a nu genera alarme false se folosesc doi sen- zori condiţionaţi să genereze alarma în acelaşi timp.

- cabluri senzitive; - detectori cu infraroşii; - detectori cu microunde; - bariere cu microunde; - bariere cu infraroşii; - senzori seismici (detectează vibraţiile din sol)

Cablul senzitiv se poate defini ca un traductor care transforma vibraţiile mecanice în impulsuri electromag-netice. Este recomandată instalarea acestuia direct pe structura gardului. Atenţie! Gardurile trebuie să aibă o structură flexibilă. Nu este recomandată instalarea cablului senzitiv pe structuri rigide (ex. beton).

Detectori cu microunde

Aceste detectoare au incorporat emiţătorul şi re-ceptorul în aceeaşi carcarsă, nemaifiind necesară ali-nierea ca şi în cazul barierelor. Avantajul faţă de detec-torii cu infraroşii de exterior este că aceste detectoare emit şi prin pereţi şi alte obstacole, însă această calitate poate crea probleme dacă se doreşte instalarea lor în interior. Dezavantajul acestora este distanţa destul de mică de detecţie, aproximativ 20m.

Bariere cu microunde

Acestea ofera o zonă de detecţie foarte precisă dar trebuie respectate câteva condiţii de bază pentru a nu avea parte de alarme false.

- Toleranţa la vegetaţie până la 30cm; - Toleranţa la zăpadă până la 30 cm; - Denivelări de planeitate a solului +/- 30cm; - Precipitaţii (ploaie, zăpadă) 40mm/h; - Viteza vântului până la 30m/s; - Zona de circulaţie pietonală să nu fie mai mică de

1,5m faţă de zona de detecţie; - Zona de circulaţie rutieră să nu fie mai mică de 3m

faţă de zona de detecţie;

Bariere infraroşii

Acest tip de detectori se pot utiliza în zone în-guste (pe lângă pereţii clădirilor, pe garduri, în inte-riorul/exteriorul clădirilor pentru a asigura uşile şi geamurile evitând astfel încercările de intrare prin efracţie deoarece sistemul declanşează alarma înaintea pătrunderii în clădire).

Barierele IR se găsesc în multe variante construc-tive de la 1 până la 8 spoturi IR. Cu cât numărul de spo-turi este mai mare cu atât înălţimea barierei IR este mai mare. Spoturile IR se pot alinia liniar sau incucişat.

Tehnologiile noi de fabricare au redus din pro-blemele cauzate de soare, ceaţă, ploaie prin dublarea în fiecare corp al bariei cu spoturi de emiţător-receptor şi reglaj dinamic al semnalului IR emis.

Facilităţi

- Foarte rezistente în condiţiile de mediu extern; - Nu interferează cu reţele GSM; - Calibrare automată sau manuală; - Distanţe mari de detecţie între 25 şi până la 800m;

- Durata mare de viaţă cu medie de peste 8 ani; - Consum redus de energie; - Cu noile tehnologii datorită consumului redus de energie

au apărut şi variante cu alimentare exclusiv cu panouri solare şi transmiterea stărilor detectorilor prin comunicaţie GSM;

- Temperatura de funcţionare între -40…+650C; - Pragul tensiunii de alimentare între: 12-27Vcc;

Prin tehnologia serială RS485 de comunicaţie în-tre bariere s-a mărit considerabil distanţa de detecţie, fiind posibilă cascadarea barierelor până la 1600m.

Senzori seismici îngropaţi in sol

Senzorii seismici sunt îngropaţi la o adâncime de 20-30cm în sol. Senzorii se conectează în serie mărind astfel zona de detecţie, iar intercalaţi cu un dispozi-tiv logic de control şi comandă se pot realiza detecţii cu acurateţe fără alarme false. Semnalul de alarmă se va genera doar dacă de exemplu se detectează vibraţii de la cablul senzitiv instalat pe gard, iar apoi dacă se detectează şi vibraţii în sol se generează semnalul de alarmă ca urmare a excaladării gardului iar apoi de-tectarea paşilor în perimetrul supravegheat cu senzori seismici.

Concluzii

Pentru proiectarea sistemelor de protecţie perimetrală trebuie luaţi în considerare factorii de risc, factorii de mediu şi caracteristicile solului.

În funcţie de aceşti parametrii se delimitează pe-rimetrul protejat cu unul sau două garduri de protecţie ce formează o fâşie de protecţie unde se vor instala echipamentele.

Deasemena în funcţie de gradul de risc se selectează una sau mai multe tehnologii de detecţie, adecvate tipului de mediu.

Un rol esenţial în buna funcţionare a sistemelor de detecţie perimetrală îl constituie pregătirea terenu-lui, eliminarea şi controlul vegetaţiei din zona de detecţie.