despre matila ghyka

5/16/2018 Despre Matila Ghyka - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/despre-matila-ghyka 1/16

Raportul, proportia si traditia pitagoreica in gandirea luiMatila Ghyka

1. Ciolan Ana Maria

2. Burciu Florin Madalin

3. Popa Anca Mihaela

4. Mije Adrian Dumitru



• Matila Ghyka

• Activitatea didactică

• Teoriile estetice ale lui MatilaGhyka

• Colaborarea cu Salvador Dalí

Cuprins



Matila Costiescu Ghyka (n. 13 septembrie 1881, Iași, d. 14 iulie1965, Londra) a fost un ofițer de marină, diplomat, estetician,

scriitor, matematician, inginer și istoric român. A intrat îndiplomație în 1909, ajungând la rangul de ministru plenipotențiar.

A demisionat din serviciul diplomatic în momentul numiriigeneralului Ion Antonescu ca prim-ministru. După război a fost profesor de estetică la două universități din Statele Unite ale

Americii. Este cunoscut în principal pentru lucrările sale privitoare la numărul de aur și proporțiile ideale în artă și în

natură.



În 1941 a publicat o "Cronologie a IstorieiRomâniei" al cărei scop era să facă cunoscute

argumentele istorice care justificau

revendicările României asupra teritoriilor pecare le pierduse în 1940, lucrarea fiindredactată în limba franceză, dar a aparut în

traducere englezească. De asemenea, acontinuat să lucreze la lucrarea "Tur de orizontfilozofic" și a colaborat la revista "La FranceLibre" editată de André Labarthe și Raymond

Aron. Articolele scrise de Ghyka nu erau toatelegate de război; de exemplu, unul dintreacestea se referea la viziunea analogică și

compoziția simfonică la Stéphane Mallarmé șila Marcel Proust.

Activitate didactica



• În 1945, i s-a oferit lui Matila Ghyka posibilitatea să predea estetica la University of

Southern California, Los Angeles, profesorul titular plecând în concediu pe doi ani.Deoarece catedra de estetică făcea parte din Departamentul de Filozofie alUniversității, Matila Ghyka a ținut și prelegeri de filozofie a științei și de semantică.Ghyka arată că, în acea perioadă, școlile americane considerau semantica o ramură

a pozitivismului logic promovat de Cercului de la Viena, pe care nu-l agrea,considerându-l o variantă secundară a materialismului dialectic. În consecință

Ghyka a introdus în cursurile sale și a introdus elemente metafizice, transformându-

l într-un curs de simbolism, concentrându-se asupra teoriei matematice a ritmurilorîn literatură, teorie elaborată de omul de știință român Piu-Șerban Coculescu(cunoscut și sub pseudonimul Pius Servien) [28][29][30]

• La terminarea acestui contract, în 1947 a fost numit profesor de estetică, de istoriaartelor și de artă a extremului orient la Universitatea Mary Washington din

Fredericksburg, Virginia, unde prietenul său pictorul Julien Binford, pe care îlcunoscuse la Paris, era profesor de pictură. Printre alte persoane cu care a fost legat

în perioada în care a stat la Fredericksburg, se numără Emil Schnellock și MiltonStansbury.• În același timp, Matila Ghyka a continuat să scrie, publicând volumul Sortilèges du

verbe, prefațat de Léon-Paul Fargue, prefața cunoscând mare vizibilitate in epocă.



Matila Ghyka se concentrează asupra formelor specifice lumiiorganice, bazându-se pe studiile lui Theodore Andrea Cook șiD'Arcy Thompson. Ambii considerau că factorul determinant

pentru forma unui organism este evoluția acestuia. În urmaanalizei diferitor scoici, ei arată că creșterea lor poate fi descrisăprinr-o spirală logaritmică, curbă care descrie creșterea

homotetică (numită de D’Arcy Thompson creștere“gnomonică”) a organismului. Cook compară spiralele din

natură cu cele ale diferitor opere arhitectonice, în particular cuscara în spirală a castelului de la Blois, atrăgând atenția asupra

analogiei dintre ele. Pe baza unei analize matematice, Cookarată că proporțiile armonice ale naturii, care se regăsesc și înartă, se bazează pe utilizarea corectă a numărului irațional (Φ),

denumit "numărul de aur“.

Teoria esteticaa lui Matila

Ghyka



"Cook atribuie simbolul (Φ) matematicianului american Mark Barr, simbolulreprezentând inițiala sculptorului Phydias. Legitatea formelor naturale este pusă în

evidență de forma spirală a scoicilor marine care respectă seriile numerelor Fibonacci (descoperite de în secolul al XIII-lea de matematicianul Leonardo din

Pisa, poreclit Fibonacci), în care termenul de ordinul n al seriei este determinat prinformula:

Problema proporțiilor optime nu a fost însă legată numai de numărul Φ. Încă din

antichitate artiștii au căutat să definească omul perfect, primul exemplu deprezentare a unei asemenea reguli fiind Canonul lui Policlet, exemplificat prin

sculptura Doryphoros (Purtătorul de suliță). Nu a rămas însă nicio redactare a acestuicanon, iar sculptura ne este cunoscută doar prin copii datând din epoca romană, ale

căror proporții diferă, astfel încât nu permit o definire matematică exactă arecomandărilor lui Policlet. Arhitectul roman Vitruviu a avut făcut și el recomandăricu privire la proporțiile recomandabile ale construcțiilor și s-a referit la analogia cu

proporțiile corpului omenesc, dar nici lucrările lui nu prezintă date matematiceexacte. Deși Matila Ghyka citează aceste lucrări, el nu le leagă direct de numărul de

aur.



Matila Ghyka acordă o importanță mai mare studiilor artistului american Jay Hambidgecare a efectuat un studiu statistic detaliat al dimensiunilor corpului omenesc, bazat

pe măsurarea mai multor sute de schelete existente în facultățile de medicină,eliminând astfel devierile, uneori doar de ordinul milimetrilor, datorite mușchilor,

pielii sau părului. Matila Ghyka arată că aceste măsurători au dovedit că proporțiilecorpului uman sunt bazate pe numărul Φ.



Matila Ghyka a interpretat numărul de aur careprezentând un secret fundamental al universului șiconsidera că acest număr este înrădăcinat în ființa

umană și în general în materia vie, care își manifestă preferința pentru proporțiile legate de acest număr înmoduri foarte variate. În mod particular, din punct de

vedere estetic oamenii preferă proporțiile număruluide aur oricăror altor proporții. Faptul că diferite

opere de artă și lucrări arhitectonice, de la piramideledin Egipt și templele Greciei antice la catedralelegotice respectă proporțiile respective, fără a fi fostdimensionate în mod conștient pentru respectareaacestor proporții, se datorește unui simț înnăscut

pentru aceste proporții. Deși susține că numărul deaur este de regăsit în toate manifestările materiei vii,analizele sale se concentrează asupra utilizării lui în

operele de artă, amintind doar în treacăt alteasemenea manifestări, de exemplu necesitatea

"comodulării" în muzică.

"Atât în cazul animalelor cât și în cel al plantelor, pare să existe o preferință

marcată pentru simetria pentagonală, o simetrie legată clar de secțiunea de aur

și necunoscută în lumea materiei inerte"



Matila Ghyka nu se limitează la definirea numărului de aur sau a secțiunii de aur. Eldezvoltă din punct de vedere matematic teoria numărului de aur, arătându-i toate

implicațiile geometrice. Pornind de la figurile geometriei plane care respectăregulile secțiunii de aur, în particular pentagonul și pentagrama, el trece la

prezentarea corpurilor platonice care se supun acelorași reguli: tetraedrul, cubul,octaedrul, dodecaedrul și icozaedrul. El mai arată modul în care diferitele figurielementare se combină în cadrul unei opere de artă, astfel încât să creeze o

"euritmie" și prezintă analize armonice complexe ale diferitor construcții dinantichitatea clasică, din perioada gotică și din perioada barocă.



Matila Ghyka l-a cunoscut pe Salvador Dalí în 1947, la Los Angeles, la un dineu dat de Helen Wills,

fosta campioană de tennis de la Wimbledon, a cărei fotografie o utilizase pentru ilustrareavolumului său, "Le Nombre d’Or". Pictorul s-a arătat interesat de teoriile estetice ale lui MatilaGhyka și au urmat o serie de întâlniri la reședința lui Dalí de la Monterey. În biblioteca personalăa lui Dalí se păstrează două din volumele de estetică publicate de Ghyka. Dintr -o scrisoare a luiMatila Ghyka, păstrată în biblioteca lui Dali, rezultă că volumele îi fuseseră date pictorului cu puțin timp după ce se cunoscuseră în California. Ambele volume conțin numeroase adnotații.

făcute de Dalí.

Colaborarea cu Salvador Dalí



Dalí nu avea cunoștințele necesare pentrua înțelege întreg substratul matematical teoriilor lui Ghyka. De aceea, ceidoi au colaborat pentru definitivareaunora dintre tablourile la care Dalí

lucra în acea vreme. Dintre acestea,este de menționat Leda atomica,pentru care Ghyka a calculat

proporțiile pentagonului în care esteînscrisă figura principală a tabloului.

Formula de calcul a fost scrisă de Dalíîn partea inferioară a tabloului, în

colțul din dreapta. În volumul său "50de secrete ale artizanatului magic" (50Secrets of Magic Craftsmanship)

există mai multe desene care aratămodul în care a fost conceput tabloulLeda Atomica. Unul dintre acestea

prezintă forma finală a tabloului pestecare este suprapus un pentagon și

cercul circumscris. Deși desenul este,fără îndoială, realizat după terminareatabloului, el are rolul de a demonstra

gândirea matematică pe care se bazează tabloul.



Un alt tablou bazat pe teoriile luiMatila Ghyka este Madona dela Port Lligat, realizat și el în

1949. Tabloul respectă o

construcție geometrică precisă, figura Madonei fiindîncadrată într -un triunghiașezat peste dreptunghiul

format de tabernacul, proporțiile formelor

geometrice respectând teoriileestetice ale lui Ghyka. Liniilediagonale se intersectează peun ochi al pruncului Isus. careeste situat în centrul tabloului.



În 1955, Dalí a pictat "Cina cea de Taină", o evocare a tabloului lui Leonardo Da Vinciavând aceeași temă. Proporțiile generale ale tabloului respectă regulile "secțiunii de

aur" așa cum au fost definite de Matila Ghyka. Isus Christos nu este așezat la masă cuucenicii, ci este reprezentat în partea superioară a tabloului, deasupra unui

dodecaedru suprapus peste o imagine a golfului din Port Lligat. Tabloul cuprinde șialte elemente ale secțiunii de aur: grupul ucenicilor în rugăciune formează o linie depentagoane regulate.



“Matematicianul este îmblânzitorul

ce a domesticit infinitul.”

Lucian Blaga

despre matila ghyka

Documents