despre mantuire

8/7/2019 DESPRE MANTUIRE

1/20

DESPRE MANTUIRE

1. Simbolul de credinta in articolul 2 ne spune ca Fiul lui

Dumnezeu este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut din

Dumnezeu Tatal din vesnicie, de o fiinta cu Tatal prin care toate s-au

facut. Iar de la articolul 3 pana la articolul 7 inclusiv, Simbolul de

credinta ne arata ca Dumnezeu Fiul ne-a mantuit prin intruparea, moartea,

invierea si inaltarea Sa la cer, precum si faptul ca El va fi la sfarsitul

veacurilor judecatorul celor vii si al celor morti, intemeind o imparatie

duhovniceasca vesnica.

2. In cele ce urmeaza vom vedea care este invatatura Bisericiinoastre dreptmaritoare despre mantuirea in Hristos.

3. Cuvantul mantuire, cel mai mult folosit in paginile Sfintei Scripturi,

este legat in Noul Testament de opera sau de activitatea Fiului lui

Dumnezeu intrupat, de unde si numele lui de Mantuitor, care

inseamna : Izbavitor, Salvator, Vindecator. De fapt chiar numele Iisus,

in limba ebraica Iehosua, inseamna a elibera, a salva dintr-un pericol, a

vindeca de boala care duce la moarte. Trebuie sa precizam ca ideea de

mantuire este strans legata de aceea de pacat. Potrivit Sfintei Scripturi

mantuirea reprezinta in ultima analiza izbavirea de pacat. Pacatul la

randul sau consta in caderea noastra si a firii intregi din viata si

frumusetea cea dintai randuita de Dumnezeu. Toti cati ne nastem in lume

avem infipt in noi ghimpele caderii. Partasi Dumnezeiestii Fiinte,

intocmai cu ingerii insa pe pamant, imbracat in nevinovatie si nerautate,

cu trupul luminat de marirea nemuririi, necunoscand durerea si slobod de

griji si de truda in munca lui, impodobit cu toata intelepciunea de

trebuinta, asezat in mijlocul unei naturi care ii era prietena si supusa, asa

a fost omul la inceput, cununa fapturilor lui Dumnezeu. Prin caderea in

pacat insa, el a ajuns lipsit de dar si de viata dumnezeiasca, vrajmas lui

Dumnezeu si gonit de la fata Lui, cu chipul lui Dumnezeu din el ranit siintunecat, stricat in suferinta si spurcat de patimi, injugat cu moartea,

muncit de duhurile rautatii, bolind de nedumnezeire, in vrajmasie si in

lupta continua cu semenii si cu firea inconjuratoare...Evident raul si

pacatul care il insotesc nu au existat la inceput si de aceea nici nu vor

ramane pana la sfarsit. Deoarece insa noi n-am putut singuri sa ne

eliberam din legatura raului si de sub influenta pacatului, a intervenit

Dumnezeu in mare Sa iubire hotarand sa ne mantuiasca. De fapt nimeni

altul, decat Dumnezeu, nu ne putea oferi mantuirea, El fiind singurul care

o are si care o poate da.


2/20

Dumnezeu este preasfant, El este sfintenia desavarsita. Sfintenia

este unul din atributele Sale. Prin natura Sa spirituala El respinge pacatul,

il elimina, il nimiceste. Dumnezeu este in acelasi timp atotputernic. El

poate sa mantuiasca in chip desavarsit. Puterea Sa mantuitoare este

vesnica pentru oricine il cheama (Isaia XVL, 17).Mantuirea este una din lucrarile minunate ale lui Dumnezeu

infaptuita prin Fiul Sau:...El va veni si ne va mantui (Isaia XXXV, 4).

Cand s-a plinit vremea, cand intreaga faptura a ajuns la convingerea ca

nu era in stare sa restabileasca singura raporturile normale cu Dumnezeu

si cand suspinul dupa un Mantuitor era mai fierbinte, Fiul lui Dumnezeu a

coborat din cer si in mod suprafiresc a luat trup omenesc din Sfanta

Fecioara Maria si a devenit om (Ioan I, 14). Fiind nascut din Fecioara

Maria, El apartine omenirii, dar pentru ca s-a nascut pe cale

supranaturala, El este fara de pacat. Asa fiind, El intrunea in persoana Sain masura deplina toate conditiile ca sa intervina cu viata Sa pentru noi si

sa ne impace cu Dumnezeu. Prin moartea si invierea Sa ne-a spalat

pacatele si a refacut legatura noastra cu Dumnezeu, iar firea noastra

cazuta in pacat a fost adusa la starea cea dintai.

Aceasta lucrare savarsita de Dumnezeu prin Fiul Sau se numeste

mantuire obiectiva si are caracter universal. Mantuitorul nostru voieste

ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina (I

Timotei, II, 4). Intelepciunea dumnezeiasca a socotit insa ca e bine sa nu

dispara din viata noastra orice urma despre cadere si mantuirea sa nu se

dea cu totul de-a gata, ci sa contribuim si noi la dobandirea ei. Insusirea

mantuirii de catre noi, credinciosii, se numeste mantuirea subiectiva si

se realizeaza prin har, credinta si fapte bune(Nicolae, Mitropolitul

Banatului, Invatatura ortodoxa despre mantuire, Timisoara, 1983, p. 31-

33).

Ca si conditia subiectiva a mantuirii, credinta este un dar acordat

sufletului din partea lui Dumnezeu, spre a cunoaste descoperirea lui

Dumnezeu si a putea intra in comuniune cu El prin harul divin. Ea ne

ajuta sa intelegem si sa ne insusim adevaruri care altfel ar ramane pentru

noi taine nepatrunse. Ea este ochiul sufletului cu care strabatem pestelucrurile vazute in lumea celor nevazute. Obiectul ei fiind realitatile

suprafiresti, se leaga de descoperirea dumnezeiasca facuta prin Iisus

Hristos: ...Credinta este din auzire, iar auzirea prin cuvantul lui Hristos

(Romani X, 17). Credinta este conditie a mantuirii deoarece inceputul

mantuirii nu poate fi desprins de credinta in Iisus Hristos, cel care a adus

mantuirea. Credinta este usa harului in viata noastra. Ori de cate ori

facem, din inima, o marturisire de credinta, o noua putere de har intra in

fiinta noastra: Noi am crezut si am cunoscut ca Tu esti Hristos, Fiul

Dumnezeului celui viu, citim in Sfanta Scriptura (Ioan VI, 69). Iata dece Sfintii Apostoli ziceau Mantuitorului: Sporeste-ne credinta! (Luca


3/20

XVII, 5). Credinta ca dar al lui Dumnezeu nu se adreseaza numai

intelectualului, ca sa-L cunoasca si sa-L marturiseasca pe Dumnezeu, ci

intregii fiinte. Adica, nu este suficient sa cunosti voia lui Dumnezeu, se

impune sa o si implinim. In felul acesta credinta aprinde vointa si intreaga

putere a sufletului. Credinta nu are si nu poate ramane la o formadeclarativa, fiindca si demonii cred si se cutremura (Iacob II, 19), ne

spune Sfanta Scriptura. Credinta lor insa nefiind mantuitoare, este falsa,

neadevarata, ceea ce inseamna ca adevarata credinta cuprinde intreg

sufletul, il angajeaza, ii da putere. De aceea caracteristica credintei este de

a fi lucratoare in dragoste(Galateni V, 6), iar dragostea este plinirea

legii (Romani XIII, 10). Mantuitorul arata foarte clar ca din fapte se

poate cunoaste credinta, asemenea cum dupa roade poti cunoaste un pom

(Matei VII, 21-26). De aceea Sfantul Iacob precizeaza: Ce folos fratilor,

daca zice cineva ca are credinta iar fapte nu are? Oare credinta poate sa-lmantuiasca? Daca un frate sau o sora sunt goi si lipsiti de hrana cea de

toate zilele si cineva dintre voi le-ar zice: Mergeti in pace. Incalziti-va si

va saturati, dar fara sa le dea cele trebuincioase trupului, care ar fi

folosul? Asa si cu credinta: daca nu are fapte, e moarta in ea

insasi...Vedeti dar ca din fapte este indreptat omul, iar nu numai din

credinta. Precum trupul fara suflet este mort si credinta fara fapte este

moarta(Iacob II, 14-26). Din tabloul judecatii de apoi prezentat de

Mantuitorul, vedem foarte limpede ca dupa faptele savarsite va fi judecat

oricare credincios (Matei XXV, 35-45), iar Sfantul Apostol Pavel

confirmand aceasta ne spune ca: Noi toti trebuie sa ne infatisam inaintea

judecatii lui Hristos ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup, ori

bine, ori rau(II Corinteni V, 10). Faptele bune ca rod al adevaratei

credinte, intaresc permanent puterea sufletului spre o continua innoire a

vietii in Hristos, pana la statura barbatului desavarsit, la masura

plinatatii lui Hristos(Efeseni IV, 13). Faptele bune sunt acelea care arata

chipul lui Hristos in viata duhovniceasca a credinciosului. Pornind din

credinta, faptele bune verifica si desavarsesc credinta.

Daca mantuirea se savarseste prin lucrarea harului divin, atunci

trebuie sa avem in vedere ceea ce ne arata Mantuitorul si Sfintii Apostolicu privire la lucrarea harului. Astfel, credinciosul se uneste cu

Mantuitorul asemenea mladitei cu vita. El primeste viata cea noua a

harului asemenea mladitei din vita. Mladitele sunt insa mai multe si

numai impreuna primesc aceeasi seva care le da viata...(Ioan XV, 5). La

fel madularele unui trup primesc acelasi sange, pe care ele il transmit la

altele si iarasi il primesc spre viata aceluiasi trup. Daca un madular se

rupe de corp, el nu mai primeste sangele vietii si moare (Romani XII, 4-5,

I Corinteni XII, 12 si 27, Coloseni I, 18). Tot astfel si credinciosii

alcatuiesc Trupul tainic al Domnului, adica Biserica, in care fiecarecredincios este madular si unde primeste fiecare harul Sfantului Duh prin


4/20

Sfintele Taine, iar prin comuniunea dintre ei dobandesc mantuirea. Ca

harul este primit prin Sfintele Taine reiese foarte clar din insesi cuvintele

Domnului rostite cu prilejul instituirii Botezului si euharistiei: Cel ce va

crede si se va boteza se va mantui...(Marcu XVI, 16), ...Pe cand mancau

ei, Iisus, luand paine si binecuvantand, a frant si, dand ucenicilor a zis:Luati, mancati, acesta este trupul Meu. Si luand paharul si multumind, le-

a dat, zicand: Beti dintru acesta toti, ca acesta este Sangele Meu, al Legii

celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor(Matei XXVI,

26-28). Ca harul se transmite in comuniunea credinciosilor, carmuiti de

cei lasati sa fie iconomi ai Sfintelor Taine, adica a ierarhiei bisericesti,

reiese limpede si din cuvintele Sfantului Iacob cu privire la sfanta taina a

maslului: Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa

se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn in numele Domnului...(Iacob

V, 14). De aici vedem ca noi primim harul mantuirii, dar aceasta nuinseamna ca ne putem declara mantuiti. Se impune colaborarea pe mai

departe cu harul divin, se cere adica efort duhovnicesc pentru ca Hristos

pe care l-am primit in suflet odata cu harul divin al Sfintelor Taine sa ia

chip in noi (Galateni IV, 19). Acum incepe un proces duhovnicesc, care

dureaza pana la sfarsitul vietii, o alergare continua ca cea a alergatorului

din arena, spre a ne incununa de fericirea vesnica (Filipeni III, 12-14). Iar

daca numai in vesnicie mantuirea este desavarsita ne dam seama ca ea

poate fi periclitata, ca drumul mantuirii este cu urcusuri si coborasuri si

ca putem oricand cadea. De aceea si indemnul Apostolului: Lucrati cu

frica si cu cutremur la mantuirea voastra (Filipeni II, 12). Analizand

acest aspect dinamic al mantuirii, vom spune ca primirea harului necesar

mantuirii, prin Sfintele Taine este aspectul sacramental, de sfintire, iar

conlucrarea, efortul sustinut spre desavarsirea mantuirii este aspectul ei

moral.

Ce inseamna mantuirea? (Salvarea dintr-un pericol sau eliberarea

dintr-un rau). Care este raul sau pericolul din care trebuie sa ne eliberam?

(Pacatul). De ce pacatul? (Fiindca pacatul atrage dupa sine moartea). De

ce? (Fiindca prin pacat rupem legatura de iubire cu Dumnezeu). Cu

referire la pacat, ce inteles are mantuirea? (Eliberarea de pacat siimpacarea cu Dumnezeu). Cine realizeaza aceasta impacare cu

Dumnezeu prin eliberarea de pacate? (Cea de-a doua Persoana a Sfintei

Treimi, Fiul lui Dumnezeu intrupat, adica Iisus Hristos). Datorita faptului

ca Iisus Hristos ne aduce mantuirea, cum il numim? (Mantuitorul). Cum

ne-a impacat El cu Dumnezeu Tatal, eliberandu-ne de pacat? (Prin

intruparea, activitatea, moartea, invierea si inaltarea Sa la cer). Cum

numim mantuirea realizata de Iisus pentru noi? (O numim mantuirea

obiectiva). Ne putem noi mantui prin puterile noastre? (Nu ne putem

mantui). Cum ne ajuta Fiul lui Dumnezeu sa ne mantuim? (Prin harulSfintei Treimi). Din partea noastra nu se cere nici o participare? (Se cere).


5/20

Care este aceasta? (Credinta si faptele bune). Cum se numeste mantuirea

dobandita prin har, credinta si fapte bune? (Se numeste mantuire

subiectiva, iar harul, credinta si faptele bune se numesc conditii ale

mantuirii subiective). Unde si cum primim noi harul mantuitor? (In

Biserica, adica prin incorporarea noastra in Trupul tainic al Domnului. Ilprimim prin Sfintele Taine). Cum putem intelege ca mantuirea trebuie

primita atat individual, cat si intr-o forma colectiva? (Fiecare credincios

vine cu credinta si faptele bune spre a primi harul divin in Biserica, in

comuniunea Trupului tainic al Domnului, apoi prin stradania personala

face vie lucrarea harului divin). Cum se numeste aspectul dobandirii

mantuirii prin harul Sfintelor Taine? (Sacramental). Dar conlucrarea cu

harul divin spre a nu pierde mantuirea si a ajunge la desavarsirea si

sfintenia vietii, spre viata vesnica? (Acesta este aspectul moral. El tine de

voia libera si de stradania fiecarui credincios).5. In legatura cu lucrarea harului divin pe de o parte, ca si primirea

si conlucrarea cu el, pe de alta parte, nu toti crestinii marturisesc acelasi

crez. Unii spun ca singura credinta te poate mantui, ca nu sunt necesare

faptele bune, fiindca numai harul divin aduce mantuirea pentru aceia pe

care dinainte i-a hotarat Dumnezeu sa fie mantuiti. Ceilalti ar fi sortiti

osandei vesnice. Aceasta invatatura se numeste predestinatie si

sustinatorii ei incearca sa o intemeieze pe spusele Sfantului Apostol

Pavel. Astfel, putem citi: ...si stim ca celor ce iubesc pe Dumnezeu, toate

le ajuta spre bine...Cei pe care Dumnezeu i-a cunoscut, mai inainte i-a si

hotarat sa fie asemenea chipului Fiului Sau, ca El sa fie intai nascut intre

multi frati. Iar pe care i-a hotarat mai inainte, pe acestia i-a si chemat, si

pe care i-a chemat, pe acestia i-a si indreptat, iar pe care i-a indreptat, pe

acestia i-a si marit (Romani VIII, 28-30). Cercetand textul, vedem ca

cei cunoscuti si cei hotarati sunt tocmai cei care il iubesc pe

Dumnezeu, iar cineva dovedeste ca il iubeste pe Mantuitorul implinind

poruncile Lui (Ioan XIV, 23), adica va savarsi din credinta faptele bune.

In atotstiinta Sa, Dumnezeu cunoaste din vesnicie pe cei care vor crede in

El si vor conlucra cu harul divin. In cazul nostru este vorba de prestiinta

lui Dumnezeu, nu de o predestinare. Mai departe textul ne vorbeste dehotararea lui Dumnezeu de a-i face pe cei pe care i-a cunoscut mai

dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau. Ori, Hristos ia chip in

noi (Galateni IV, 19), prin conlucrarea cu harul divin, prin efort

duhovnicesc sustinut din partea credinciosului.

In alta parte Apostolul scrie: Binecuvantat fie Dumnezeu si Tatal

Domnului nostru Iisus Hristos, cei ce intru Hristos ne-a binecuvantat pe

noi, in cerestile locasuri, cu toata binecuvantarea duhovniceasca. Precum

intru el ne-a si ales, inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara de

prihana inaintea Lui...(Efeseni I, 3-4). Aceasta alegere spre sfintenieinainte de intemeierea lumii nu se refera la predestinatie, ci la prestiinta


6/20

lui Dumnezeu privind planul de mantuire a lumii prin Hristos, atat a

poporului ales, cat si a tuturor neamurilor, inclusiv a celor carora

Apostolul le adreseaza epistola sa. Acestia, ca de altfel toti oamenii sunt

chemati la sfintenie, la mantuire, fiindca Dumnezeu vrea ca toti oamenii

sa se mantuiasca si sa ajunga la cunostinta adevarului (I Timotei II, 4).Tot la atotstiinta lui Dumnezeu si nu la predestinatie se refera si textul din

II Tesaloniceni II, 13-14, Iar noi, fratilor iubiti in Domnul, datori suntem

totdeauna sa multumim lui Dumnezeu pentru voi, ca v-a ales Dumnezeu

dintru inceput, spre mantuire, intru sfintirea duhului si intru credinta

adevarului la care v-a chemat prin Evanghelia noastra, spre dobandirea

maririi Domnului nostru Iisus Hristos.

Referindu-se la deosebirea ce trebuie facuta intre predestinatie si

atotstiinta lui Dumnezeu, Sfantul Ioan Damaschin subliniaza urmatoarele:

Trebuie sa se stie ca Dumnezeu stie totul dinainte, dar nu lepredestineaza pe toate. Cunoaste mai dinainte pe cele ce sunt in puterea

noastra, dar nu le predestineaza. El nu voieste sa se faca raul si nici nu

forteaza virtutea...Trebuie sa se stie ca virtutea a fost data in natura de

Dumnezeu si El este principiul si cauza a tot binele si este cu neputinta ca

noi sa voim si sa facem binele fara conlucrarea cu ajutorul Lui. In puterea

noastra este sau a ramane in virtute si a urma lui Dumnezeu, care ne

cheama spre aceasta, sau a ne indeparta de virtute, adica de a fi in viciu si

de a urma diavolului, care ne cheama spre acesta, fara sa ne sileasca.

6. Pe drept cuvant s-a aratat ca oricare ar fi treapta de evolutie a

fenomenului religios, in toate timpurile, la toate treptele de cultura si la

toate popoarele, ideea mantuirii e prezenta. Mantuirea e centrul, inima

insasi a fenomenului religios, chiar a celui mai simplu si mai incoherent

sistem de credinta religioasa...Mantuirea este nadejdea suprema a oricarei

religii. Nici un credincios, oricat de degajat in alte privinte, nu se impaca

decat cu gandul certitudinii absolute a mantuirii sale. Toata invatatura sa

religioasa, toata gama actelor sale rituale, toate practicile si aspiratiile

sale religioase urmaresc, in ultima analiza, castigarea mantuirii (Pr. Prof.

Ioan Coman, Invatatura despre mantuire in vechile religii si in teologia

patristica, in revista Ortodoxia, nr. 3/1995, p. 323).Astfel, la popoarele primitive ideea de mantuire este strans legata

cu cea de mantuire a sufletului conceputa ca o integrare in univers, in

lumea de dincolo, a stramosilor si chiar a zeilor.

Mantuirea apare clar evidentiata in religia mozaica, prin faptul ca

este exprimata nu numai ca o idee, ci ca o realitate. Inca dupa caderea

primilor oameni in pacat, Dumnezeu le promite un Mantuitor (Facerea

III, 15). Si cum acest Mantuitor va veni din poporul ales, Dumnezeu i-a

fost tot timpul mantuitor, izbavindu-l de toate nenorocirile care s-au

abatut asupra lui. Prin profeti Dumnezeu fagaduieste ca in timpurile din


7/20

urma le va trimite pe Regele Mesia ca sa instaureze dreptatea si

mantuirea lui Israel.

Dupa cum putem vedea, in nici o alta religie mantuirea nu ocupa

un loc atat de central ca in crestinism. Religia crestina prezinta o

conceptie despre mantuire precisa, sistematica si sigura. La baza ei staideea de mantuire, un mantuitor insa care nu este creat de om sau chiar de

Dumnezeu, nici inconjurat de ceata mitica sau de mister, nici strain

realitatii istorice. Mantuitorul crestin este insusi Fiul lui Dumnezeu, dar

in acelasi timp om adevarat.

7. Din cele pana aici tratate vedem ca potrivit invataturii crestine

mantuirea ne vine prin intruparea, moartea, invierea si inaltarea la ceruri a

Fiului lui Dumnezeu, iar noi o putem primi in Biserica prin harul

Sfintelor Taine, cu care trebuie sa colaboram prin credinta si fapte bune.

8.a) Am vazut ca mantuirea nu se incheie odata cu primirea haruluidivin al Sfintelor Taine, ci la dobandirea ei se cere si din partea noastra

un aport de conlucrare. Numai la sfarsitul vietii obtinem cununa

dreptatii, sau premiul biruintei (II Timotei IV, 6-8, Apocalipsa II, 10,

III, 11). Datorita acestui fapt se cuvine sa asteptam cu bucurie mantuirea

pe care Dumnezeu ne-o va da-o, dar intrucat exista posibilitatea caderii,

se impune ca intru smerenie sa lucram cu frica si cu cutremur la

desavarsirea mantuirii noastre(Filipeni II, 12).

b) Pentru a ne spori continuu puterile duhovnicesti pe drumul

mantuirii, se cuvine ca implinind porunca Bisericii, sa ravnim la primirea

harului divin al Sfintelor Taine, mai ales al Dumnezeiestii Impartasanii

printr-o participare regulata la Sfanta Liturghie si la celelalte slujbe

bisericesti.

c) Drumul credinciosului spre mantuire pretinde o continua curatire

a vietii duhovnicesti, de oricare fel de intinaciune, de orice patima sau

pacat. Fara acest efort sustinut de eliminare a oricarui rau din fiinta sa,

crestinul nu va putea implini scopul mantuirii, al comuniunii cu sfintenia

lui Dumnezeu.

d) Efortul continuei curatii duhovnicesti, al sfinteniei sau

nepatimirii cum i se mai spune trebuie neaparat impletit armonios cuinnoirea duhovniceasca, cu cresterea in virtute, prin fapte bune necontenit

aratate semenului si colectivitatii din care facem parte, ajungand astfel la

statura barbatului desavarsit, la masura varstei deplinatatii lui Hristos

(Efeseni IV, 13). Numai astfel mantuirea corespunde desavarsirii vietii

duhovnicesti, conform indemnului Mantuitorului: Fiti desavarsiti,

precum si Tatal vostru cel din ceruri desavarsit este. (Matei V, 48).


8/20

Mantuirea obiectiva privita interconfesional

Mantuirea obiectiva sau rascumpararea este un capitol al

soteriologiei crestine care expune taina eliberarii noastre din robia

pacatului si a mortii, prin intruparea, viata, patimile, moartea si Invierea

Mantuitorului Hristos.

In teologia celor trei confesiuni crestine, faptul rascumparariicapata interpretari diferite, potrivit sistemului general de gandire si traire

al fiecarei confesiuni in parte.

Teologia rascumpararii privita interconfesional devine astfel

expresia straduintelor fiecarei confesiuni de a intelege cat mai profund

taina cea mai mare a religiei crestine, taina rascumpararii noastre.

Privita separat, teologia rascumpararii exprima in acelasi timp si

modul de a trai si a gandi al celor trei confesiuni, mod care, avand in

vedere spatiile geografice deosebite in care a aparut si s-a dezvoltat,

precum si relatiile sociale si culturale proprii, a suferit modificaricaracteristice pentru fiecare confesiune.

Este indeobste cunoscut faptul ca teologia ortodoxa, dezvoltandu-

se intr-un cadru geografic precis definit si intr-o atmosfera intelectuala

dominata de filozofia greaca, filozofie care a facut posibila intelegerea si

abordarea datelor revelatiei cat mai aproape de sensul lor real, a pastrat si

dezvoltat datele revelatiei in cel mai autentic spirit ortodox.

Teologia romano-catolica, a carei dezvoltare maxima s-a realizat in

evul mediu, pornind din trunchiul originar al Bisericii crestine, potrivit

realitatilor social-istorice si sub influenta spiritului juridic apusean, a

capatat o dezvoltare deosebita de cea ortodoxa. Aceeasi observatie se

poate face si pentru teologia protestanta.

Nascandu-se din reactia impotriva abuzurilor papalitatii si a vietii

morale scazute, protestantismul poarta pecetea epocii si a conditiilor in

care a aparut, cu toate ca initial protestantismul a voit o iesire din tiparele,

pentru el rigide, ale catolicismului si o intoarcere la trairea crestina din

primele veacuri. Asa a aparut o teologie noua, deosefoita atat de cea

ortodoxa, cat si de cea romano-catolica.

In expunerea care urmeaza, vom cauta sa exemplificam deosebirile

care, in spiritul observatiilor de mai sus, se fac evidente in unul din cele
http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68906-legatura-interioara-dintre-moartea-si-invierea-domnuluihttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/69028-slujitorul-tainei-nuntii-in-cele-trei-confesiuni-crestinehttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68930-invatatura-despre-sinergie-in-teologia-ortodoxahttp://www.crestinortodox.ro/mitropolia-munteniei-si-dobrogei/68138-pestera-sfantului-andrei-prima-biserica-crestina-de-la-noihttp://www.crestinortodox.ro/arta-bizantina-sec-ix-xiii/67406-reactia-impotriva-spiritului-de-cercetare-din-epoca-paleologilorhttp://www.crestinortodox.ro/editoriale/70106-invatamantul-teologic-crestin-in-primele-trei-secolehttp://www.crestinortodox.ro/editoriale/70106-invatamantul-teologic-crestin-in-primele-trei-secolehttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68906-legatura-interioara-dintre-moartea-si-invierea-domnuluihttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/69028-slujitorul-tainei-nuntii-in-cele-trei-confesiuni-crestinehttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68930-invatatura-despre-sinergie-in-teologia-ortodoxahttp://www.crestinortodox.ro/mitropolia-munteniei-si-dobrogei/68138-pestera-sfantului-andrei-prima-biserica-crestina-de-la-noihttp://www.crestinortodox.ro/arta-bizantina-sec-ix-xiii/67406-reactia-impotriva-spiritului-de-cercetare-din-epoca-paleologilorhttp://www.crestinortodox.ro/editoriale/70106-invatamantul-teologic-crestin-in-primele-trei-secolehttp://www.crestinortodox.ro/editoriale/70106-invatamantul-teologic-crestin-in-primele-trei-secole


9/20

mai importante capitole ale teologiei crestine: mantuirea obiectiva sau

rascumpararea.

Atat in teologia ortodoxa, cat si in cea romano-catolica si

protestanta, teologia mantuirii obiective sau a rascumpararii isi are

punctul de plecare in doctrina despre pacat. In raport cu efectele pe carele-a avut pacatul asupra naturii umane, isi elaboreaza fiecare confesiune

teologia rascumpararii.

Astfel, in teologia ortodoxa, pacatul are ca efect intunecarea

chipului lui Dumnezeu din om, afectele si moartea. In teologia romano-

catolica, pacatul nu are efecte ontologice asupra naturii umane, efectul lui

rezumandu-se la pierderea darurilor supraadaugate si a gratiei, lin

teologia protestanta, pacatul distrage in mod desavarsit chipul lui

Dumnezeu din om, acesta ramanand in fata lui Dumnezeu ca un obiect

neinsufletit, ca un bustean sau ca o piatra.Dumnezeu nu ne-a creat insa pentru moarte, ci pentru viata. Din

aceasta cauza, la plinirea vremii, insusi Fiul lui Dumnezeu se intrupeaza,

primind in ipostasul Lui natura umana, pentru a o ridica din pacatul

protoparintilor si pentru a o face iarasi vrednica de vocatia ei originara.

Modul in care Dumnezeu elibereaza natura umana din robia pacatului si

efectele pe care le are aceasta eliberare asupra noastra constituie

principalul punct de controversa in teologia rascumpararii la cele trei

confesiunii mari crestine.

In teologia ortodoxa, rascumpararea are trei directii mari sau trei

aspecte diferite: aspectul de jertfa al rascumpararii, care cuprinde

ascultarea Domnului si moartea Sa si care este fata rascumpararii

indreptata catre Dumnezeu; aspectul ontologic sau fata rascumpararii

indreptata catre firea umana a Mantuitorului Hristos si aspectul

recapitulativ al rascumpararii sau fata rascumpararii indreptata catre

lume.

Aceasta impartire nu o gasim in teologia romano-catolica sau

protestanta, pentru ca ele acorda o importanta deosebita unuia dintre

aceste aspecte, dupa cum este cazul. Astfel, teologia romano-catolica

acorda o importanta deosebita aspectului de jertfa al rascumpararii invirtutea teoriei satisfactiei. Si teologia protestanta aseaza in centrul

preocuparilor ei tot jertfa Mantuitorului, si anume, jertfa substitutiva

jertfa facuta de Hristos in locul nostru.

Atat in teologia protestanta, cat si in cea romano-catolica, nu se

poate vonbi de un aspect ontologic sau recapitulativ al rascumpararii,

pentru ca dupa primii, natura umana in urma pacatului este asa de stricata

incat nu mai poate fi refacuta in nici un fel, iar dupa cei din urma, pentru

ca noi nu am pierdut prin pacat dacat darurile supraadaugate, care nu

tineau de natura noastra.
http://www.crestinortodox.ro/diverse/69356-drepturile-omului-si-teologia-crestinahttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68448-diferenta-dogmatica-si-liturgica-intre-liturghia-ortodoxa-catolica-protestanta-si-neoprotestantahttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68448-diferenta-dogmatica-si-liturgica-intre-liturghia-ortodoxa-catolica-protestanta-si-neoprotestantahttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69567-problema-naturii-umane-in-raport-cu-evenimentul-invieriihttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68923-caracterul-comunitar-al-chipului-lui-dumnezeu-din-omhttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68993-invatatura-despre-chipul-lui-dumnezeu-in-om-in-teologia-protestanta-contemporanahttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68993-invatatura-despre-chipul-lui-dumnezeu-in-om-in-teologia-protestanta-contemporanahttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69606-teologia-vocatia-originara-a-omului-dupa-sfintii-trei-ierarhihttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/69028-slujitorul-tainei-nuntii-in-cele-trei-confesiuni-crestinehttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/69028-slujitorul-tainei-nuntii-in-cele-trei-confesiuni-crestinehttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68954-aspectul-ontologic-al-rascumparariihttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69356-drepturile-omului-si-teologia-crestinahttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68448-diferenta-dogmatica-si-liturgica-intre-liturghia-ortodoxa-catolica-protestanta-si-neoprotestantahttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68448-diferenta-dogmatica-si-liturgica-intre-liturghia-ortodoxa-catolica-protestanta-si-neoprotestantahttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69567-problema-naturii-umane-in-raport-cu-evenimentul-invieriihttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68923-caracterul-comunitar-al-chipului-lui-dumnezeu-din-omhttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68993-invatatura-despre-chipul-lui-dumnezeu-in-om-in-teologia-protestanta-contemporanahttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68993-invatatura-despre-chipul-lui-dumnezeu-in-om-in-teologia-protestanta-contemporanahttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69606-teologia-vocatia-originara-a-omului-dupa-sfintii-trei-ierarhihttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/69028-slujitorul-tainei-nuntii-in-cele-trei-confesiuni-crestinehttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/69028-slujitorul-tainei-nuntii-in-cele-trei-confesiuni-crestinehttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68954-aspectul-ontologic-al-rascumpararii


10/20

Nu se poate vorbi de aspectul recapitulativ al rascumpararii la

romano-catolici si la protestanti, pentru ca, pe de o parte, dupa teoria

satisfactiei, noi suntem reprezentati in fata Tatalui de catre Fiul in mod

exterior, juridic, iar pe de alta parte, pentru ca acest aspect este inlocuit cu

teoria solidaritatii tipic protestante: "Solidaritatii in rau trebuia sa-iraspunda solidaritatea in bine; si ea nu putea sa se constituie decat printr-

o fiinta sfiinta, imprejurul careia ar veni sa se cristalizeze toate aspiratiile

curate si nobile ale omenirii".

Absenta acestui intreit aspect al rascumpararii este motivata de F.

Prat astfel: "Aceasta impartire a slujirilor lui Hristos straina de

speculatiile mesianice ale iudeilor, cam necunoscuta de Sfintii Parinti, nu

convine deloc teologiei Sfantului Pavel". Aceeasi atitudine o intalnim si

la Jean Riviere.

In teologia protestanta, locul aspectului ontologic si recapitulativeste luat de cel moral, care are o pondere deosebita. Mantuitorul Hristos

este modelul necesar desavarsirii noastre. Este model de smerenie care

merge pana la chenoza si la jertfa vietii celui sfant pentru cei pacatosi, de

iuibire care merge pana la mantuirea celor care-L ucid, de sfintire

absoluta.

Romano-catolicii nu-l admit ca aspect al rascumpararii, spre

deosebire de ortodocsi care-l admit, pentru ca si in el, ca si in celelalte,

exista o parte de adevar.

Este adevarat, Sfintii Parinti n-au sistematizat invatatura lor despre

opera rascumparatoare a Mantuitorului Hristos in raport de cele trei

aspecte ale rascumpararii. Ele insa se fac evidente in ansamblul gandirii

lor si, cel putin pentru metode didactice, aceasta impartire este

recomandata, fara ca folosirea ei sa duca la trihotomie.

In expunerea doctrinei rascumpararii, nu vom tine seama de

aceasta impartire - o vom expune asa cum o gasim in Sfanta Scriptura si

in scrierile Sfintilor Parinti.

Rascumpararea inseamna, pornind de la numele Mantuitorului,

izbavire, salvare, dezrobire. Este vorba de o dezrobire spirituala, asa cum

ingerul a aratat batranului Iosif: "Ea va naste Fiu si vei chema numele luiIisus, caci El va mantui poporul Sau de pacate" (Matei I, 21). Dumnezeu

trimite pe Fiul Sau in lume pentru izbavirea ei, pentru reintrarea noastra

in dragoste si in adevar, pentru ca numai adevarul ne face liberi (Ioan

VIII, 32). Si ceilalti termeni prin care Sfanta Scriptura exprima actul

rascumpararii au acelasi sens. De exemplu "Gaal" insemna in Vechiul

Testament a salva o valoare sfinta, a rascumpara din sclavie sau de la

moarte, iar "Goel" e un epitet dat lui Dumnezeu ca Mantuitor, pe temeiul

legamantului incheiat cu poporul Sau. Termenul "padah" insemna a plati

un pret de rascumparare pentru o vietuitoare care apartinea dupa dreptulsacru Dumnezeirii.
http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68479-educatia-teologica-in-scriptura-si-la-sfintii-parintihttp://www.crestinortodox.ro/biserica-in-lume/67536-basilica-sfantul-pavel-din-romahttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68431-cum-si-de-ce-sa-citim-sfanta-scripturahttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69566-persoana-si-numele-lui-iisus-hristoshttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69566-persoana-si-numele-lui-iisus-hristoshttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68881-ziua-de-odihna-a-vechiului-testamenthttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68881-ziua-de-odihna-a-vechiului-testamenthttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/70607-nasterea-celei-dupa-trup-a-domnului-dumnezeului-si-mantuitorului-nostru-iisus-hristoshttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68479-educatia-teologica-in-scriptura-si-la-sfintii-parintihttp://www.crestinortodox.ro/biserica-in-lume/67536-basilica-sfantul-pavel-din-romahttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68431-cum-si-de-ce-sa-citim-sfanta-scripturahttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69566-persoana-si-numele-lui-iisus-hristoshttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69566-persoana-si-numele-lui-iisus-hristoshttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68881-ziua-de-odihna-a-vechiului-testamenthttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68881-ziua-de-odihna-a-vechiului-testamenthttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/70607-nasterea-celei-dupa-trup-a-domnului-dumnezeului-si-mantuitorului-nostru-iisus-hristos


11/20

Pretului de rascumparare din Vechiul Testament ii corespunde in

Noul Testament termenul care exprima "pe acelasi fond al ideii de

salvare, de eliberare, nuante mai spiritualizate". El exprima astfel, dupa

Petru I, 18, rascumpararea "din vietuirea desarta", "din toata nedreptatea"

(Tit II, 14), eliberarea din moarte (Evrei IV, 14).P. Evdochimov, vazand termenul latin sanus un echivalent al

grecescului caic conchide ca rascumpararea este un act izbavitor al

intregii fiinte.

Rascumpararea are si caracter de slujire: "Ca si Fiul Omului n-a

venit sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-si dea viata rascumparare

pentru multi" (Marou X, 45). In persoana Lui se intalnesc "robul lui

Dumnezeu" din Isaia XLII, 1, si Fiul Omului din Daniel VII, 13.

Toata activitatea Mantuitorului Hristos se concentreaza intr-un

focar de maxima intensitate a dragostei: crucea. "Insa noi propovaduimpe Hristos cel rastignit care pentru iudei e sminteala, pentru pagani

nebunie" (I Cor. I, 23). Crucea este revelatia suprema a intelepciunii

divine, intrucat este drumul unic spre inviere si spre o umanitate innoita si

recapitulata in El. Crucea reveleaza in esenta "taina lui Hristos". Iisus

Hristos este Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii. El este preot

in veac, "dupa randuiala lui Melchisedec". El este "Jertfa de la

intemeierea lumii" pentru lume. De asemenea si lumea in El e o jertfa

nesfarsita, o ofranda in fata Tatalui. Creatia insasi este simbolic "un

miel". Si este "miel" atat in sens de nevinovatie harica in originea ei, cat

si in sensul ca are si ea calitatea de "miel" si de "fiu", adica de jertfa in

fata Tatalui, deci de permanent suis spre desavarsire, spre inviere. Creatia

intreaga se misca in acelasi ritm cu Hristos, intre cruce si inviere: crucea

ca mijlocire si invierea ca finalitate.

Potrivit textului paulin din Efeseni I, 10 care spune: "Spre

iconomia plinirii vremilor ca toate sa fie cuprinse iarasi in Hristos, cele

din ceruri si cele de pe pamant", prin revelatie recunoastem o unitate

tainica a noastra si a lumii in Hristos, unitatea care porneste de la creatie,

isi are manifestarea materiala in intrupare si se va manifesta deplin in

parusie, cand Dumnezeu va fi totul in toate. Aceasta cuprindere a toate inHristos despre care vorbeste Apostolul Pavel exprima ideea unei

intoarceri, a unei restabiliri a naturii umane intr-o stare pierduta.

Aceasta intoarcere se realizeaza prin intruparea si jertfa

Mantuitorului Hristos: "Eu pentru ei Ma sfintesc pe Mine, ca si ei sa fie

sfintiti in adevar" (Ioan XVII, 19). Apostolul Pavel, continuand ideea,

spune in Evrei V, 8-9 : "Si desi era Fiu, a invatat ascultarea din cele ce a

patimit si desavarsindu-se s-a facut tuturor celor ce-L ascultau pricina de

mantuire vesnica". Neascultarii originale i se opune ascultarea pana la

moarte a Mantuitorului Hristos, iar pacatului izvorat din neascultare -desavarsirea.
http://www.crestinortodox.ro/diverse/88716-propovaduirea-lui-hristos-in-iadhttp://www.crestinortodox.ro/diverse/88716-propovaduirea-lui-hristos-in-iadhttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69367-botezul-domnului-iisus-hristoshttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69367-botezul-domnului-iisus-hristoshttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68572-pentru-tine-lumea-a-murit-si-tu-ai-murit-pentru-lumehttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68875-crucea-si-invierea-lui-hristoshttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/70665-locasul-bisericesc-cerul-pe-pamanthttp://www.crestinortodox.ro/editoriale/70412-omul-lumii-si-omul-pentru-hristoshttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69305-epistola-sfantului-apostol-pavel-catre-romanihttp://www.crestinortodox.ro/diverse/88716-propovaduirea-lui-hristos-in-iadhttp://www.crestinortodox.ro/diverse/88716-propovaduirea-lui-hristos-in-iadhttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69367-botezul-domnului-iisus-hristoshttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69367-botezul-domnului-iisus-hristoshttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68572-pentru-tine-lumea-a-murit-si-tu-ai-murit-pentru-lumehttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68875-crucea-si-invierea-lui-hristoshttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/70665-locasul-bisericesc-cerul-pe-pamanthttp://www.crestinortodox.ro/editoriale/70412-omul-lumii-si-omul-pentru-hristoshttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69305-epistola-sfantului-apostol-pavel-catre-romani


12/20

Sfintii Parinti ai Bisericii dezvolta invatatura despre rascumparare

cuprinsa in germene in Sfanta Scriptura a Vechiului si a Noului

Testament.

Doua sunt intrebarile mari la care raspund ei de obicei, atunci cand

vorbesc despre rascumparare: de ce se intrupeaza Mantuitorul Hristos sicare sunt consecintele acestei intrupari pentru noi. Astfel, Origen invata

ca nevoia intruparii se poate deduce din insasi firea jertfei: ea trebuie sa

fie fiinta vie, pamanteasca. Dupa analogia cu jertfele Vechiului

Testament, Mantuitorul este asimilat "mielului pascal". El fiind Mielul lui

Dumnezeu care ridica pacatele lumii (Ioan I, 29). "Deci, cata vreme sunt

pacate, e nevoie sa se caute si jertfe pentru pacate. Caci presupunem ca n-

ar fi jertfa data n-ai fi existat pacat; n-ar fi fost necesar nici ca Fiul lui

Dumnezeu sa se faca miel, nici n-ar fi fost nevoie ca El, luand trup, sa fie

jertfit, ci ar fi ramas ceea ce era dintru Inceput, adica Cuvantul luiDumnezeu". Jertfa nu este astfel o simpla recunoastere a suveranitatii lui

Dumnezeu sau o plata, nici un mijloc de imblanzire a maniei lui

Dumnezeu. Dupa Origen, ea este expresia fidela a chipului lui Dumnezeu

din noi. In jertfa, Dumnezeu lucreaza cu credinciosul si credinciosul cu

Dumnezeu. Jertfa este astfel "ofranda lui Dumnezeu prin Dumnezeu".

Sfantul Ioan Gura de Aur afirma categoric ca, nu exista o alta

cauza a intruparii decat una singura: "ne-a vazut aruncati la pamant,

supusi pieirii, tiranizati de moarte si i-a fosti mila de noi. Ca sa fie

milostiv si credincios Arhiereu, zice (Evr. II, 17), in cele catre Dumnezeu,

pentru izbavirea pacatelor poporului. Ce este credincios? Adevarat,

puternic; caci arhiereu credincios este numai Fiul, putand sa elibereze din

pacate pe aceia al caror Arhiereu este".

Dupa Sfantul Chiril al Alexandriei, pacatele oamenilor au prilejuit

"proslavirea Celui Unul nascut din Tatal. Caci daca n-am fi pacatuit, nu s-

ar fi facut ca unul din noi si daca nu s-ar fi facut asemenea noua, nu ar fi

suportat crucea; iar daca n-ar fi murit, n-ar fi fost adorat de noi si de

sfintii ingeri".

Si la Sfantul Atanasie intalnim aceleasi idei: "stricaciunea

oamenilor" nu puteau fi inlaturata decat prin moartea Cuvantului.Cuvantul fiind nemuritor, ca Fiu ai lui Dumnezeu, primeste trup omenesc,

"ca sa poata muri", "asa incat, acesta facandu-se partas la Cuvantul cel

peste toate, sa fie destul murind in locul tuturor si sa ramana nestricacios,

din pricina Cuvantului, care locuieste in acest trup; in sfarsit, sa inceteze

in toti coruptia, prin harul invierii. Iar cand Acela a primit in Sine trupul,

aducandu-L la moarte ca jertfa si victima libera de orice intinare, a

indepartat indata moartea de la toti cei asemenea Siesi, caci Cuvantul lui

Dumnezeu fiind mai presus de toate, aducand templul Sau in locul vietii

tuturor, a implinit ceea ce se datora in moarte; si astfel, unind prin cea ceeste asemenea ceea ce este asemenea, Fiul Iui Dumnezeu cel nestricacios,
http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68890-pomul-paradisiac-in-interpretarea-parintilor-bisericiihttp://www.crestinortodox.ro/sfanta-treime/69117-sfanta-treime-in-vechiul-si-noul-testamenthttp://www.crestinortodox.ro/sfanta-treime/69117-sfanta-treime-in-vechiul-si-noul-testamenthttp://www.crestinortodox.ro/sfintele-pasti/71151-semnificatia-mielului-pascalhttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68697-cultura-duhului-cuvantul-lui-dumnezeuhttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68697-cultura-duhului-cuvantul-lui-dumnezeuhttp://www.crestinortodox.ro/acatiste/67056-acatistul-sfantului-ioan-gura-de-aurhttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68848-hristologia-sfantului-chiril-al-alexandriei-in-perspectiva-dialogului-cu-bisericile-necalcedonienehttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/70648-cultul-sfintilor-ingeri-in-antichitatea-crestinahttp://www.crestinortodox.ro/biserici-si-manastiri-din-romania/67882-biserica-sfantul-atanasie-niculitelhttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68890-pomul-paradisiac-in-interpretarea-parintilor-bisericiihttp://www.crestinortodox.ro/sfanta-treime/69117-sfanta-treime-in-vechiul-si-noul-testamenthttp://www.crestinortodox.ro/sfanta-treime/69117-sfanta-treime-in-vechiul-si-noul-testamenthttp://www.crestinortodox.ro/sfintele-pasti/71151-semnificatia-mielului-pascalhttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68697-cultura-duhului-cuvantul-lui-dumnezeuhttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68697-cultura-duhului-cuvantul-lui-dumnezeuhttp://www.crestinortodox.ro/acatiste/67056-acatistul-sfantului-ioan-gura-de-aurhttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68848-hristologia-sfantului-chiril-al-alexandriei-in-perspectiva-dialogului-cu-bisericile-necalcedonienehttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/70648-cultul-sfintilor-ingeri-in-antichitatea-crestinahttp://www.crestinortodox.ro/biserici-si-manastiri-din-romania/67882-biserica-sfantul-atanasie-niculitel


13/20

a legat pe toti de nestricaciune, in fagaduiala cea dupa inviere, precum se

cuvine".

Sfantul Chiril al Alexandriei afirma ca era necesar ca Dumnezeu sa

mantuiasca lumea prin intrupare. "Daca lumea nu putea sa fie mantuita

altfel decat prin sangele si moartea Lui, atunci cum nu era necesar modulintruparii care este in Cuvantul, ca sa indrepteze prin sangele Sau pe cei

ce cred in El si sa impace pe Tatal, prin moartea propriului trup, pentru ca

sa ne salasluim in EI".

Intruparea Mantuitorului Hristos are efecte ontologice asupra

naturii umane si a universului intreg. Omul este scos din robia pacatului

si instalat intr-o ordine morala noua, ordine care are ca scop

indumnezeirea credinciosului. Aceasta indumnezeite este posibila, pe de

o parte, datorita, comunicarii insusirilor, iar pe de alta parte, datorita

faptului ca harul divin care-l ajuta pe credincios in drumul lui spredesavarsire, nu este o realitate care se suprapune formal naturii umane, ci

o realitate intrata in ontologia umana rascumparata. Este vorba de acel

Bemoic foarte frecvent in teologia parintilor rasariteni. Acest termen

constituie punctul de forta al teologiei rascumpararii prin sensul lui si prin

implicatiile pe care le presupune.

Vorbind despre indumnezeirea noastra, Sfintii Parinti nu concep

rascumpararea ca pe un act static cu caracter formal, juridic sau

declaratoriu, ci ca pe o realitate de viata, vie si dinamica, cu inceputul in

intrupare si cu sfarsitul in parusie.

Aceasta idee este exprimata foarte clar de Sfantul Irineu: "Urmand

pe Cuvantul, lui Dumnezeu, singurul invatator adevarat si tare, pe Iisus

Hristos Domnul nostru, care s-a facut ceea ce suntem noi, pentru

nesfarsita Sa bunatate, pentru ca noi sa ne facem ceea ce este El insusi".

Cuvantul lui Dumnezeu recapituleaza in Sine omul unindu-l cu

Dumnezeu, intorcandu-l la vocatia lui originara, restabilind chipul lui

Dumnezeu in el intunecat de pacat. Daca omul, prin intruparea

Cuvantului nu s-ar fi unit cu Dumnezeu, "n-ar fi participat la

nestricaciume", si aceasta pentru ca omul nu ar fi putut fi adoptat "daca

Fiul nu ne-ar fi dat comuniunea cu El si daca Cuvantul nu ne-ar fi facut sacomunicam cu El facandu-se trup".

Ideea este continuata cu aceeasi forta si profunzime de Sfantul

Atanasie. "Logosul a luat trup omenesc creat pentru ca sa-l

indumnezeiasca, innoindu-l in Sine, ca Facator si pentru ca sa ne suie in

cer pe toti, dupa asemanarea cu Acelasi. Omul credincios nu ar fi

indutmenezit, daca anume Fiul n-ar fi fost Dumnezeu adevarat; Si omul

credincios nu ar fi fost ridicat la Dumnezeu, daca Acela care a purtat trup

n-ar fi fost cu adevarat dupa fire Cuvantul Tatalui. Si dupa cum noi n-am

fi fost izbaviti de pacat si de blestem daca trupul pe care Logosul L-apurtat n-ar fi fost omenesc, dupa fire, tot astfel noi nu am fi fost
http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68848-hristologia-sfantului-chiril-al-alexandriei-in-perspectiva-dialogului-cu-bisericile-necalcedonienehttp://www.crestinortodox.ro/dreapta-credinta/69847-intruparea-cuvantului-nu-schimba-nimic-in-dumnezeuhttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68972-colaborarea-omului-cu-harul-divin-in-lucrarea-mantuiriihttp://www.crestinortodox.ro/editoriale/70021-omul-si-lumea-in-viziunea-parintilor-rasaritenihttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69610-coordonate-ale-gandirii-teologice-a-sfantului-irineu-din-lionhttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68848-hristologia-sfantului-chiril-al-alexandriei-in-perspectiva-dialogului-cu-bisericile-necalcedonienehttp://www.crestinortodox.ro/dreapta-credinta/69847-intruparea-cuvantului-nu-schimba-nimic-in-dumnezeuhttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68972-colaborarea-omului-cu-harul-divin-in-lucrarea-mantuiriihttp://www.crestinortodox.ro/editoriale/70021-omul-si-lumea-in-viziunea-parintilor-rasaritenihttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69610-coordonate-ale-gandirii-teologice-a-sfantului-irineu-din-lion


14/20

indumnezeiti, daca Logosul care s-a facut trup, n-ar fi fost dupa fire din

Tatal si Fiu adevarat si propriu al Sau. Caci de aceea a aflat buna aceasta

unire, prin care Cel ce dupa fire e om se uneste cu cel ce dupa fire este

Dumnezeu, ca sa fie asigurata mantuirea si indumnezeirea omului".

Sfantul Grigorie Teologul declara ca Fiul lui Dumnezeu se face ompentru ca noi sa fim sfintiti prin El, asa cum aluatul dospeste toata

framantatura (I. Cor, V, 6), iarSfantul Grigorie de Nisa afirma ca: "El e

cel care ne mentine acum, pentru ca are impartasire in existenta cu firea

noastra". Cuvantul lui Dumnezeu se uneste cu firea noastra pentru ca

"prin impartasire cu ce e dumnezeiesc, sa devina dumnezeiasca. Caci prin

intoarcerea din moarte a Aceluia s-a facut inceputul intoarcerii la viata

cea nemuritoare pentru neamul nostru muritor".

Sfantul Chiril al Alexandriei apeleaza la analogia focului si a fierului

pentru a exemplifica mai pe inteles efectele intruparii Domnului asuprafirii umane.

Sfantul Ioan Damaschin afirma si el ca intruparea Mantuitorului

Hristos s-a facut pentru ca insasi firea care a cazut sa invinga pe "tiranul

care a inselat-o si astfel sa se elibereze de stricaciune".

Sfantul Maxim Manturisitorul da o amploare deosebita in lucrarile sale

faptului rascumpararii, caracterizandu-l cu profunzimea specifica lui.

Cuvantul lui Dumnezeu, existand din eternitate, "dincolo de orice

veac si de orice natura", se intrupeaza, "ca sa te mantuiasca pe tine". Caci

numai aceasta a fost cauza nasterii Sale trupesti: mantuirea firii. Luand

asupra Sa "ca pe o grosime caracterul patimitor al acesteia" s-a numit

Dumnezeu vazut si Dumnezeu de jos, facand aratata puterea

suprainfinita, prin trup dupa fire patimitor. "Caci trupul impreunandu-se

cu Dumnezeu a devenit unul cu El, partea superioara biruind asupra

celeilalte, intrucat prin identitatea ipostatica, Cuvantul a indumnezeit in

sens propriu trupul pe care l-a luat". Jertfa Mantuitorului Hristos pentru

noi capata o amploare deosebita cu atat mai mult cu cat El era "cu totul

liber de ascultare. Caci ca Domn e prin fire datatorul a toata porunca".

Intrupandu-se, El ia chip de rob, insusindu-si "chipul strain" si primind

deodata cu firea si caracterul patimitor al firii noastre. Drept aceea, dacaprin golire isi ia chip de rob prin fire patimitor, fara indoiala, golirea si

coborarea sunt fapte ce se refera la El ca Cel ce e bun si de oameni

iubitor. De aceea, lucrand in chip stapanilor cele ale robului, adica

dumnezeieste pe cele trupesti, a manifestat in cele trupesti putere

nepatimitoare si prin firea stapanitoare, care a desfiintat prin patima

slabiciunea si a procurat prin moarte viata neschimibacioasa si

sarvarsindu-le in chip de rob cele ale stapanului, adica trupeste cele

dumnezeiesti, a facut aratata golirea cea negraita, care a indumnezeit prin

trup patimitor tot neamul omenesc", facand aratata astfel iconomia "ceapentru noi" in chip teanldric.
http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68925-sfintirea-si-indumnezeirea-omuluihttp://www.crestinortodox.ro/acatiste/67204-acatistul-sfantului-grigorie-teologulhttp://www.crestinortodox.ro/biserici-si-manastiri-din-romania/67897-biserica-sfantul-grigorie-palamahttp://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/72546-rugaciunile-inaintea-sfintei-impartasanii-si-rugaciunile-de-dupa-impartasirea-cu-dumnezeiestile-tainehttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68458-sfantul-ioan-damaschin-despre-omhttp://www.crestinortodox.ro/diverse/87594-un-sarut-mai-aproape-de-moarte-sau-de-viatahttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68925-sfintirea-si-indumnezeirea-omuluihttp://www.crestinortodox.ro/acatiste/67204-acatistul-sfantului-grigorie-teologulhttp://www.crestinortodox.ro/biserici-si-manastiri-din-romania/67897-biserica-sfantul-grigorie-palamahttp://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/72546-rugaciunile-inaintea-sfintei-impartasanii-si-rugaciunile-de-dupa-impartasirea-cu-dumnezeiestile-tainehttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68458-sfantul-ioan-damaschin-despre-omhttp://www.crestinortodox.ro/diverse/87594-un-sarut-mai-aproape-de-moarte-sau-de-viata


15/20

Taina intruparii Cuvantului concentreaza in Sine sensul tuturor

tipurilor din Sfanta Scriptura. Cei care cunosc "taina crucii si a

mormantului" inteleg de ce era nevoie ca "cerul sa fie apropiat de

pamant". Si pentru ca in conceptia Sfantului Maxim intruparea, moartea

si invierea se gasesc mereu nedespartite, "cel care a cunoscut intelesultainic al invierii, a cunoscut scopul spre care Dumnezeu a intemeiat toate

de mai inainte".

Mantuitorul apare intr-o continua stare de rastignire tainica pentru

cei care se afla in "neputinta", in pacat si se inalta la cer cu cei care au

dezbracat omul vechi, imbracandu-l pe cel nou. El s-a nascut "intre cei

robiti ca un rob si a fost socotit cu cei fara de lege", facandu-se din iubire

de oameni "intru asemanarea pacatului". Ideea este reluata de la Sfantul

Apostol Pavel care afirma ca Mantuitorul s-a facut pacat pentru noi, adica

a luat trupul pacatului, starea firii noastre cazute, integrandu-se deplinlumii noastre, marcata de pacat si de moarte.

Cu termenii Sfantului Maxim Marturisitorul putem spune ca

Mantuitorul "patimea dumnezeieste, odata ce nu era simplu om si

savarsea minuni omenesti, caci le savarsea prin trup, odata ce nu era

Dumnezeu gol, incat patimile Lui erau minunate, fiind innoite prin

puterea dumnezeiasca cea dupa fire a celui ce patimea, iar minunile Lui

erau patimitoare, fiind savarsite prin puterea patimitoare cea dupa fire a

trupului celui ce le savarsea".

Rascumpararea si consecintele ei in parusie, cand toti si toate vor fi

una in Hristos este "taina cea mare si ascunsa" a crestinismului. Ea este

tinta fericita pentru care s-au intemeiat toate, taina care circumscrie toate

veacurile si descopera sfatul suprainfinit al lui Dumnezeu. "Fiindca

pentru Hristos au primit toate veacurile inceputul si sfarsitul in Hristos.

Caci inca inainte de veacuri a fost cugetata si randuita unirea hotarului si

a nehotarniciei, a masurii si a lipsei de masura, a marginirii si a

nemarginirii. Iar aceasta taina s-a infaptuit in Hristos care s-a aratat in

cele din urma timpuri, aducand prin ea implinirea hotararii de mai inainta

a lui Dumnezeu".

Aceasta este in trasaturile ei cele mai generale teologia mantuiriiobiective sau a rascumpararii la Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe.

Si in teologia romano-catolica, ca si in cea protestanta, in elaborarea

teologiei rascumpararii, accentul cade tot pe intrupare si jertfa

Mantuitorului, insa le dau interpretarii diferite.

In teologia romano-catolica, teologia rascumpararii pleaca de la

teologia pacatului. Doua elemente intra in notiunea de pacat: dezordinea

interioara care constituie vina, care implica intr-o oarecare masura

diminuarea maiestatii divine; dezordinea exterioara care-l face pe om

pasibil de pedeapsa. Pentru ca teologii romano-catolici reprezintabucurosi "raporturile intre Dumnezeu si om sub forma relatiilor
http://www.crestinortodox.ro/saptamana-patimilor/71122-sfanta-si-marea-vineri-taina-crucii-taina-iubirii-smeritehttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68484-cuvinte-pentru-o-buna-vietuire-sfantul-maxim-marturisitorulhttp://www.crestinortodox.ro/invierea-domnului/88672-moarte-calcata-cu-moarte-si-inviere-adevarata-din-inviere-adevaratahttp://www.crestinortodox.ro/invierea-domnului/88672-moarte-calcata-cu-moarte-si-inviere-adevarata-din-inviere-adevaratahttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69305-epistola-sfantului-apostol-pavel-catre-romanihttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69305-epistola-sfantului-apostol-pavel-catre-romanihttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68484-cuvinte-pentru-o-buna-vietuire-sfantul-maxim-marturisitorulhttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68449-innoirea-si-sfintirea-credinciosilor-in-taina-marturisirii-dupa-invatatura-bisericii-ortodoxehttp://www.crestinortodox.ro/editoriale/70317-intre-beau-dieu-si-dumnezeu-urathttp://www.crestinortodox.ro/saptamana-patimilor/71122-sfanta-si-marea-vineri-taina-crucii-taina-iubirii-smeritehttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68484-cuvinte-pentru-o-buna-vietuire-sfantul-maxim-marturisitorulhttp://www.crestinortodox.ro/invierea-domnului/88672-moarte-calcata-cu-moarte-si-inviere-adevarata-din-inviere-adevaratahttp://www.crestinortodox.ro/invierea-domnului/88672-moarte-calcata-cu-moarte-si-inviere-adevarata-din-inviere-adevaratahttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69305-epistola-sfantului-apostol-pavel-catre-romanihttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69305-epistola-sfantului-apostol-pavel-catre-romanihttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68484-cuvinte-pentru-o-buna-vietuire-sfantul-maxim-marturisitorulhttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68449-innoirea-si-sfintirea-credinciosilor-in-taina-marturisirii-dupa-invatatura-bisericii-ortodoxehttp://www.crestinortodox.ro/editoriale/70317-intre-beau-dieu-si-dumnezeu-urat


16/20

pamantesti cele mai inguste: relatiile tatalui cu fiul, ale stapanului cu

slujitorul, in virtutea acestei analogii, pacatul este considerat ca o violare

a legii, deci ca un delict, ca o crima".

In fata lui Dumnezeu, pacatul trebuia pedepsit, si nu oricum, ci

proportional cu gravitatea sa si cu maiestatea persoanei jignite. Hristos seangajeaza sa suporte pedeapsa in locul nostru, din mila. "Acesta ar fi

elementul principal al rascumpararii. In sfarsit, conceptul juridic de

expiatie penala, logic dezvoltat, da sens expresiilor traditionale de

rascumparare si de jertfa; el este compatibil cu notiunea moderna de

satisfactie si pare sa epuizeze continutul".

Dupa cum se poate observa, teologia romamo-catolica a

rascumpararii e cuprinsa in cunoscuta teorie a satisfactiei. Elaborata inca

de la inceputul Evului Mediu ea a ramas pana astazi aproape

neschimbata.Dumnezeu nu vrea sa ne lase in moarte, ci vrea sa ne faca din nou

vrednici de iubirea Sa, potrivit destinatiei lui originare. Intruparea si

moartea Mantuitorului stabileste echivalenta intre pacat si pedeapsa.

Fiind fara pacat, Hristos nu trebuia sa moara. Moare substitutiv insa, ca

un act de satisfactie infinit. Aceasta satisfactie este supraabundenta in

merite si e capabila sa ispaseasca toate pacatele lumii.

Intruparea si moartea Mantuitorului in afara de aspectul ei juridic

are si un aspect moral, pe care teologii ramano-catolici il pun in legatura

cu acel "reatus culpae" sau dezordinea provocata de pacat. Hristos apare

ca substitutul nostru, ca reprezentantul nostru, pentru a implini pentru noi

in fata lui Dumnezeu o opera morala de reparatie. Cuvantul se intrupeaza

pentru a recapitula in El toate, intorcand umanitatea la principiul sau

originar. In planul divin, supunerea pe care a aratat-o Mantuitorul este

destinata sa compenseze nesupunerea. "Intr-un cuvant, in ordinul moral

trebuie sa se caute sensul ultim al mortii lui Hristos. Pe aceasta baza este

constituita doctrina catolica a rascumpararii".

Dupa teologii ortodocsi, in teologia romano-catolica (in speta in

teologia rascumpararii), Dumnezeu apare intr-o icoana umbrita de unele

trasaturi negative, antropomorfe. Termenii de ofensa, onoare, satisfactie,il arata pe Dumnezeu intr-o lumina negativa, ca preocupat de Sine, ca

suferind pentru Sine si aceasta din cauza ca raportul Dumnezeu-om este

inspirat din raportul nobil-feudal-rob. Vladimir Lossky sintetizeaza

aceasta idee in observatia urmatoare: teologii romano-catoliti au incercat

sa-L infatiseze pe Dumnezeu, punand pe seama Lui ceea ce se afla in

sufletul creat dupa chip.

In alta ordine de idei, pentru teologii ortodocsi, teologia

rascumpararii, asa cum este ea conceputa in romano-catolicism, nu

expirima integral si esential sensul jertfei de pe cruce. In cadrul teorieisatisfactiei, jertfa Mantuitorului Hristos are numai caracter propitiatoriu,
http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68897-jertfa-de-pe-cruce-a-mantuitorului-in-lumina-unirii-ipostaticehttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68897-jertfa-de-pe-cruce-a-mantuitorului-in-lumina-unirii-ipostatice


17/20

adica provoaca pe Dumnezeu sa abandoneze mania si sa se arate dispus

spre iertare.

In zilele noastre insa, aceasta formulare a rascumpararii in tipare

juridice si stramte e insa tot mai mult contestata de noua teologie catolica

reprezentata de: L. Richard, H. de Lubac, Y. Congar, H. U. vonBalthasar, F. X. Durrwell si de altii. Mai mult, formatii ecleziale intregi

iau atitudine impotriva formularii clasice a doctrinei rascumpararii.

Astfel, Biserica Catolica Olandeza in "O introducere in credinta catolica"

sau "Catehismul olandez", ia altitudine impotriva acestei formulari

clasice. "Nu Dumnezeu este cel impacat cu noi, ci noi suntem cei

impacati cu El. in aceasta perspectiva intrebuinteaza Scriptura cuvantul

reconciliere".

Pacatul trebuie inteles nu intr-o ranire a onoarei lui Dumnezeu, ci

in grava perspectiva a suferintei noastre umane in leziunea pe care oprovoaca nu in autor ci in opera.

Daca obiectivul principal al mantuirii ar consta intr-o reparare a

onoarei rapite si Dumnezeu ar cere pentru aceasta drept satisfactie

personala moartea cuiva, atunci ideea de egoism ar urca revoltator pana la

Dumnezeu si ar justifica egoismul nostru.

Aceasta idee este de altfel combatuta de multe citate biblice in care

se spune ca Dumnezeu sufera pentru pacatul nostru. Nepatimitor in Sine,

El este patimilor pentru noi. Expresiile: i-a parut rau lui Dumnezeu, s-a

mahnit, sunt un temei pentru teza Sfintilor Parinti ca Fiul a luat patimirea

noastra. Dar suferinta aceasta trebuie inteleasa ca orientata spre noi, nu

spre onoarea lui Dumnezeu care nu poate fi atinsa. Dumnezeu nu sufera

egocentric, ci agapic, pentru noi. El se simte ranit in trupul Sau care este

Biserica.

Inceputul acestei atitudini de reconsiderare a teologiei

rascumpararii, intalnim, paradoxal, chiar la Jean Riviere, care in lucrarea

Le Dogme de la Redemption afirma ca "notiunea de satisfactie nu are

temei in Sfanta Scriptura sau la Sfintii Parinti".

Noua atitudine a teologiei romano-catolice este exprimata de H. de

Lubac astfel: pacatul provoaca disolutia launtrica a membrului despartitde trup si socoteste regretabil faptul ca teologia catolica nu a urmat

aceasta cale de intelegere pentru a infatisa raul in esenta tui intima.

Vorbind tot despre pacat, inteles ca temelie a dogmei rascumpararii,

Mysterium salutis ia de asemenea o atitudine de reconsiderare a teoilogiei

romano-catolice, afirmand ca pacatul este o vinovatie impotriva

aproapelui. Cel ce jigneste pe om ultrariaza o fiinta care e deschisa

Creatorului sau si careia acest Creator voieste sa-i fie tata in Hristos.

Si teologia protestanta a pastrat la inceput caracterul strict juridic al

rascumpararii, mostenit de la catolici, cu toate ca Luther afirma: "Trebuie
http://www.crestinortodox.ro/diverse/69341-filocalia-de-la-sfantul-vasile-cel-mare-pana-in-zilele-noastrehttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68939-indumnezeirea-omului-in-teologia-catolica-si-in-teologia-ortodoxahttp://www.crestinortodox.ro/morala/70899-influenta-pacatului-nostru-personal-asupra-semenilorhttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68479-educatia-teologica-in-scriptura-si-la-sfintii-parintihttp://www.crestinortodox.ro/morala/70821-despre-pacathttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69341-filocalia-de-la-sfantul-vasile-cel-mare-pana-in-zilele-noastrehttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68939-indumnezeirea-omului-in-teologia-catolica-si-in-teologia-ortodoxahttp://www.crestinortodox.ro/morala/70899-influenta-pacatului-nostru-personal-asupra-semenilorhttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68479-educatia-teologica-in-scriptura-si-la-sfintii-parintihttp://www.crestinortodox.ro/morala/70821-despre-pacat


18/20

ca acest cuvant satisfactie sa fie mort de acum inainte in Biserica si in

religia noastra si sa fie impus scolilor juridice, carora le apartine".

Varianta anselmiana: "aut poena, aut satisfacitio" este redusa de

Luther la "poena", la teoria substitutiei penale. "Cand a vazut

preamilostivul Parinte ca suntem asupriti de Lege, ca suntem tinuti subblestem si ca nimic nu ne mai poate izbavi, a trimis in lume pe Fiul Sau

caruia a ingramadit toate pacatele si I-a zis: Tu ai sa fii Petru cel care se

leapada, Pavel cel prigonitor, David adulterinul, pacatosul care mananca

din pomul oprit, talharul de pe cruce. Tu ai sa fii acela care savarseste

pacatele tuturor oamenilor; gandeste-te asadar sa platesti si sa aduci

ispasire pentru ei. Atunci a venit Legea si a zis: vad ca acest pacatos a

luat in sine pacatele tuturor oamenilor si nu mai vad pacat in afara de el.

De aceea sa moara pe cruce. Atunci a navalit asupra Lui si L-au ucis.

Savarsindu-se aceasta, toata lumea s-a curatit si a ispasit toate pacatele. Siastfel s-a izbavit de la moarte si de la toate relele".

Din secolul XVIII acest aspect al rascumpararii incepe sa se

indrepte catre teoria morala a rascumpararii, ca reactie impotriva teoriei

substituirii penale care la un moment dat afirma ca Hristos a suferit in iad

chinurile celor osanditi din veac sau chiar moartea vesnica si ca urmare a

parasirii credintei in dumnezeirea Mantuitorului Hristos. Jertfa

Mantuitorului ramane un exemplu sublim si o jertfa pentru binele moral

al omenirii.

Locul teoriei morale este luat apoi de teoria rascumpararii inteleasa

ca solidaritate a lui Hristos cu lumea.

Orice varianta ar capata, teologia protestanta a rascumpararii este

in esenta unitara. Ea izvoraste tot din teologia pacatului, pe care il

priveste mai mult in perspectiva umana, in "iconomie", in stricarea firii

noastre, spre deosebire de romano-catolici care privesc pacatul exclusiv

teologic: ca ofensa, ca jignire adusa lui Dumnezeu.

Luther traieste intens constiinta pacatului, a vinei si a responsabilitatii. Il

preocupa pedeapsa care cade asupra lui Hristos si puterea de expiere a

jertfei Sale. Trece apoi dincolo de pedeapsa la iertare: in Hristos dreptatea

osandeste raul, iar mila iarta. Iisus Hristos ia asupra Lui mania sirazbunarea divina, obtinand in schimb mila si iertarea. Credinciosul este

legat de Hristos numai prin credinta in El si e imbracat, acoperit cu

dragostea Lui. "El e declarat drapt si absolvit de vinovatia prin dreptatea

Cuvantului prin care i-a imputat vina".

Discutand aceasta idee, Karl Barth afirma ca omul rascumparat

este imbracat intr-o haina a dreptatii: "in orice caz, este vorba de o haina.

Da, de o haina de piele sau de o alta, dar este vorba de o haina". Omul

nou in Hristos este omul caruia apostolul ii spune: dezbraca-te, imbraca-

te. Aceasta este existenta umana in raport cu omul nou. Disparitia omuluivechi si identitatea intre omul nou si noi ar fi problema revelatiei finale.


19/20


20/20

slabiciunile ei inerente, in afara de pacat, si ridicand-o in ipostasul Sau,

purificandu-o, inaltandu-o pana la limita dincolo de care daca ar fi trecut,

ea ar fi incetat de a fi umana. Firea umana este transformata ontologic,

real, fizic, nu formal sau declaratoriu, prin faptul ca harul divin intra in

structura intima spirituala a omului nu il acopera pe dinafara, ca unclopot. El este mereu prezent si lucrator in cei care accepta sa conlucreze

cu el, contribuind alaturi de eforturile personale ale crestinului la

inaintarea lui pe drumul desavarsirii, spre indumnezeire, care se va

implini in parusie, cand toate vor fi una in Hristos.

In Biserica Ortodoxa, Duhul Sfant este o prezenta vie si lucratoare

care naste pe Hristos in noi, naste Biserica al carei cap este Hristos.

"Duhul si Mireasa, adica Biserica, cheama pe Iisus Hristos" ("vino,

Doamne Iisuse" - Apoc. XXII, 20) in fiecare vas", zidit dupa chipul Lui,

ca sa ia chip in El. Numai a a suntem integrati din interior si efectiv in actul rascumpararii.
http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68820-iconomia-in-biserica-ortodoxahttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68452-cunoasterea-lui-hristos-in-duhul-sfanthttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68820-iconomia-in-biserica-ortodoxahttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68452-cunoasterea-lui-hristos-in-duhul-sfant

despre mantuire

Documents