Magia sau vraja cu innodarea snurului

Rabinii atribuie inventia procedeului magic al innodarii snurului lui Ham, fiul lui Noe. El se cunoaste din cele mai vechi timpuri, pana la moderni, si a fost considerat de tinerii casatoriti ca o vrajitorie.Grecii aveau o lege speciala care prevedea ca orice magician sau vrajitor care, prin descantece, vraji, legaturi, imagini din ceara vor vraji sau descanta pe cineva, servindu-se de aceste practici pentru a face sa piara oameni sau vite, va primi pedeapsa cu moartea. Platon ii sfatuieste pe tinerii casatoriti sa se fereasca de aceste farmece care tulbura linistea caminelor. Si la romani se practica innodarea snurului si practica a trecut de la magicienii pagani la cei crestini, mai cu seama in Evul Mediu. Biserica recunostea acest procedeu, pe care mai multe concilii l-au anatemizat. Cardinalul Du Perron a facut sa se introduca in ritualul bisericii rugaciuni impotriva innodarii snurului, caci niciodata aceasta vrajitorie n-a fost atat de frecventa ca in secolul al XVI-lea, care a fost si secolul exorcismelor, al rugurilor, al farmecelor, al magiei si al vrajitorilor.