CMYK

Revistã lunarã editatã de FUNDAÞIA „PETRE IONESCU-MUSCEL“ DOMNEªTI - ARGEª ANUL VI, NR. 16-17 (64-65)Aprilie-Mai 2012

„Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decât atât“ - Petru Rareº

Mã plimb pe strada veacului acestainvalid ºi orb, þinând de mânã plictisealaaproape sinucisã în mizeria moralitãþii.Sunt gol ca o cutie aruncatã la coº depropria-i inutilitate. Îmi privescsentimentele abia ieºite de la Bisericã ºi-nintimitatea mea de individ social îmidojenesc capriciile cu gust de raþiune.

Cândva credeam cã morala e o imensãbibliotecã ce trebuie cititã pentru a vedeaumanul din tine. Însã umanitatea se naºtedincolo de moralã, în strigãtul de durereal nedesãvârºirii omului. Lumeaadevãratã este cea simþitã, iar simþul îºiare rãdãcina în înclinaþii. Cugetareatrebuie sã fie o înlãnþuire de fapte lipsitede conºtiinþa moralitãþii. Pentru cã numaiaºa te poþi privi pe tine însuþi ca osumedenie de acte ce reacþioneazã cu oanumitã semnificaþie.

Omul este un lucru construit bucatãcu bucatã pe baza unor întâmplãri de cele

mai multe ori nedigerate de raþiune.Estetica existenþei umane exprimatã înartã este o multiplicitate de evenimenteinfime petrecute în imperiul viciilor –singurele certitudini ale rostului omuluireal.

Mã plimb pe strada veacului invalid ºiorb ca o fãrâmã de instinct plictisitã demoralã.

*Nu ºtiu absolut nimic despre mine.

Fiindcã nu am învãþat sã fiu pãcãtos.Biserica ne aratã cu degetul atunci cândte-ai rupt de social ºi devi egoist. Seducþiapasiunii apare atunci când ai uitat sãgândeºti pentru ceilalþi, devenind cel maiimportant amestec de greºeli ºi adevãruri,respirând între cer ºi pãmânt.

Viaþa lipsitã de pasiuni este dejamoartã. Nu conþine niciun tremur deumanitate, nu adimite orgoliu ºi niciantinomii. Trãirea pãcatului arespontaneitate ºi inedit. Defecteleîndeamnã la cunoaºterea adevãrului. Fãrãele nu ar fi progres, ci poveºti ontologicecare se repetã.

Lipsa pãcatului duce la dezumanizare,la sclavie, la transformarea omului într-osubstanþã fluidã epuizantã, totdeaunadeterminatã. Or, pârâul susurã în albialui mereu altfel, îºi duce rostul tocmaiprin simþul pietrelor ºi a nisipului pestecare trece, când vijelios, când lin, cândlimpede, când plin de tulburãrileagoniilor sale. Astfel ºi omul, ce supuspãcatului îºi cautã sensul, îºi cautãbiserica pentru a se putea ruga ºi a-ºidescoperi graþia nedesãvârºirii sale.

George BACIU

Despre frumuseþea locurilor ºi a oamenilorDOMNEªTI – SAT ÎN ISTORIE, VIITOR ORAª

SSSSuuuuffff lllleeeetttt aaaallll mmmmeeeeuuuu,,,, ddddãããã---- þþþþ iiii vvvvooooiiiieeee ssssãããã iiiiuuuubbbbeeeeººººtttt iiii ,,,,ººººiiii ,,,, ccccâââânnnndddd ppppoooovvvvaaaarrrraaaa vvvvâââârrrrsssstttteeeeiiii sssseeee rrrrããããssssttttooooaaaarrrrnnnnãããã,,,,ººººiiii ---- iiii rrrraaaannnnãããã bbbbiiiioooollllooooggggiiiiccccãããã ººººiiii iiiiaaaarrrrnnnnãããã,,,,iiiiaaaa---- þþþþ iiii ttttrrrruuuuppppuuuullll ººººiiii ddddãããã ffffuuuuggggaaaa llllaaaa DDDDoooommmmnnnneeeeººººtttt iiii !!!!

AAAADDDDRRRRIIIIAAAANNNN PPPPÃÃÃÃUUUUNNNNEEEESSSSCCCCUUUU

TABLETA EDIÞIEI

ÎN BUZUNARULGÂNDULUI (III)

ÎN PANACUCULUI

Cucu Ureche

Marea simfonia liricãeminescianã îi încântã peromâni prin grandoare ºisensibilitate umanã, prin trãiriºi receptãri esteticetransfigurate în imagini poeticedeosebit de sugestive ºiîncântãtoare. În general, panaeminescianã atingetransformãri magice în „pulberide aur” poetice, de valoareinestimabilã.

Poetul Mihai Eminescu este

considerat în primul rând unpoet al iubirii. Dragostea denaturã se îngemãneazã înuniversul liric al poetului cuiubirea, cele douã sentimentefundamentale convertindu-se înforþe cosmice protectoare.

Tema iubirii îºi face apariþiaîncã de la debutul sãu literar,din prima poezie publicatã deEminescu în revista „Familia”,în care îºi „cântã” liric dorinþade a avea o iubitã „ca o

floare”: „De-aº avea ºi eu ofloare / Mândrã, dulce,rãpitoare.../ De-aº avea ofloricicã/ Gingaºã ºi tinericã.../I-aº cânta doina, doiniþa,/ I-aºcânta-o-ncetiºor,/ªoptindºoapte de amor”(De-aºavea...,1866). Poetul gãseºtenatura ca principal ocrotitor,care apãrã ºi uneori ascunde depriviri indiscrete cuplul deîndrãgostiþi. Spaþiul imaginarideal realizat de Eminescupresupune o fericitã îmbinareîntre vegetaþia ocrotitoare apãdurii ºi scenele galante dintrecei doi „amorezi”: „Vino-ncodru la izvorul / Care tremurãpe prund,/ Unde prispa cea debrazde/ Crengi plecate leascund” (Dorinþa). Pãdurea„ascunde” graþioaseîmbrãþiºãri, discrete, ca lateatru, unde se ridicã saucoboarã „cortina de ramuri”,peste nevinovate ºiîncântãtoare idile: „Iarã gazda

noastrã zice,/ Dându-ºiramurile-n lãturi;/ - O, priviþi-icum viseazã/ Visul codrului defagi,/ Amândoi ca-ntr-opoveste,/ Ei îºi sunt aºa dedragi !” (Povestea codrului).Pana sa liricã vibreazã pecoarde sensibile, într-unceremonial erotic, silvestru, încare luna apare triumfãtoare„printre ramuri” ºi „printrenouri” ca o „reginã a nopþii” cestãpâneºte universul, sporindmisterul naturii ºi oferind celordoi îndrãgostiþi armonia uneiapropieri intime: „Amândoi...ne-om culca lângã izvorul/ Cerãsare sub un tei// Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea-ipeste noi/ ªi prin somn auzi-vom bucium/ De la stânele de

oi // Mai aproape, maiaproape/ Noi ne-om strângepiept la piept...”(Povesteacodrului).

Asemenea unui cântec dedragoste ºi în poezia „Sara pedeal”, poetul comunicã emoþiaîndrãgostitului care aºteaptã cuînfrigurare ceasul înserãriipentru a-ºi întâlni iubita pedeal („Sub un salcâm, dragã,m-aºtepþi tu pe mine”) ºipentru a-i mãrturisi cusinceritate cã „Sufletul meu (aleului liric) arde-n iubire capara”. În mirificul peisaj natal,în sufletul lor se rãsfrâng adâncfenomene fireºti (lãsarea serii,apariþia lunii ºi a stelelor)),care aprind ºi mai tare foculiubirii. În „raiul de la Ipoteºti”,

ochii mari ai copilei cautãmelancolic luna prin frunziºulrar al salcâmului, iar apariþiastelelor îi umplu pieptul de dorºi fruntea de gânduri, gãsindu-ºi mângâierea supremã înbraþele iubitului „lângãsalcâm”, unde vor staîmpreunã: „noaptea întreagã,/ore întregi spune-þi-voi cât îmieºti de dragã !” Concluziapoetulul este fireascã: „ –Astfel de noapte bogatã,/ Cinepe ea n-ar da viaþa lui toatã ?”Pornind de la formulafolcloricã „ochii vãd, inimacere”, motivaþia dragostei seiveºte, desigur, ºi prin„hârjonelile copilãreºti” cufetele din satul natal, unde, seºtie, cã Mihai s-a confruntat cuo „dragoste puternicã”,pierdutã prea devreme.Indignat de dispariþiaprematurã a „iubitei dinIpoteºti”, poetul scrie poemuldramatic „Mortua est !” (scrisîn1866 ºi publicat la 1 martie1871, în „Convorbiri literare”),în care îºi exprimã revoltaîmpotriva morþii: „Un vis ce îºimoaie aripa-n amar, (...) // Lace ?... Oare totul nu enebunie?/ Au moartea ta,

2 PIETRELE DOAMNEI

CU GÂNDUL LA EMINESCU

IUBIREA ªI NATURA ÎN MAREASIMFONIE LIRICÃ EMINESCIANÃ

(eseu)

(continuare în pagina 3)

Îmi vine foarte greu sãaºtern pe hârtie gânduri despreun coleg ºi prieten, plecatdintre noi la numai patruzeci ºiopt de ani. Mi-amintesc cãeram la ºcoalã, penultima orãde curs, în ziua de 3 februarie1989. Secretara ºcolii mãscoate de la orã ºi-mi spune cãcineva de la ziar mã cautã latelefon. Era domnul MihaiGolescu, un coleg de facultatecãruia îi port o stimã deosebitã,director actual al ziarului local„Argeºul”. Vestea pe care mi-adat-o m-a cutremurat: „A muritRomicã Popescu”. Câtevamomente n-am fost bun denimic. Tãceam.„Înmormântarea va fi în ziuade 7 februarie. Slujba se facela Biserica Sfântul Ioan”.Dupã ce am pus receptorul înfurcã, prin mintea mea auînceput sã se deruleze imagini.Retrãiam momente, când maivesele, când mai puþin plãcute,din cei trei ani de studenþie ºiprietenie cu colegul meu degrupã Romicã Popescu. Eracunoscut ºi de profesori ºi denoi, studenþii, ca un bãiatserios, inteligent, respectuos ºiun bun confident. S-a stinsRomicã! Nu-mi venea sã cred.Mã întâlneam cu el aproape înfiecare toamnã, la Inspectoratulºcolar, unde eram puºi însituaþia penibilã de a „întindemâna” pentru a cere câteva oreîn învãþãmânt, având amândoistatutul de suplinitori. Neplângeam unul altuia deproasta legislaþie în privinþasuplinirii la o catedrã. Erapesimist. Suferea mult. Era unprofesor deosebit ºi nu eradeloc apreciat la justa valoare.Prin ce chinuri treceamamândoi, în fiecare toamnã,

aceleaºi emoþii, toate acestea seadunau, aveau efectul picãturiichinezeºti.

Telefonul m-a zdruncinat.Eu ºi Romicã fusesem cevamai mari decât restul colegilor.Intrasem la facultate dupã treiani de la terminarea liceului,din motive obiective, numai denoi cunoscute, ºi care fãceauobiectul multor discuþii întrenoi doi. Nu-ºi permitea sã nufrecventeze cursurile, sãlipseascã de la seminarii, sã nuse pregãtescã pentru colocviisau examene. Era cotat ca unstudent serios. În sesiuni,mergeam la el, pe StradaEgalitãþii, unde stãtea în gazdãla doamna Zãnescu, ºi fãceam

nopþi albe, învãþând. Eu, puþinmai comod, eram mereu împinsde la spate de Romicã. Neascultam unul pe altul, sau uniipe alþii, cã la un moment dat neadunam acolo câte trei, patrucolegi. Gãseam la Romicã aceacãldurã sufleteascã, aceaelevare spiritualã oferitã deomul cu o bunã educaþie. Erafiu de învãþãtori din Boteni,Muscel. În alte dãþi, rãmânea ella noi, la cãmin. Împãrþeam cuel patul, cartela. Era omul carenu se putea supãra pe nimeni.Avea o fire foarte prietenoasã.

ªi zâmbea mereu. Zâmbetul luine lumina zilele, rar îl vedeaisupãrat, chiar dacã nu eramereu „soare pe uliþa lui”, cumspune proverbul. Nedestãinuiam unul altuia. Nefãceam planuri, ce vom facecând vom ieºi profesori. Ne-amîndrãgostit cam în acelaºi timp.Eu, de o fatã deosebitã, de laMatematicã, Cati, Romicã de ofatã frumoasã de la Naturale,Catrinel. Cu zâmbetul luinelipsit, mã întreba glumind:„Ce-þi mai face „teorema”,bãtrâne?” iar eu îirãspundeam: „Bine, dar„petala” ta”?”

Au trecut prin faþa ochilormei întâmplãri din studenþie, dela cursuri, de la reuniunile ceaveau loc în fiecare sâmbãtã,sus, la club. Apoi de la orele deseminar cu domnul Moise lacare toþi þineam ca la tatãl nostru,de rãspunsul ireproºabil al luiRomicã la examenul deliteraturã, cu domnul ªerbanCioculescu, când Romicã avorbit vrea douãzeci de minutedespre Arghezi ºi „Testamentul”sãu. Marele profesor l-a oprit,entuziasmat, ºi i-a spus:

„Bravo!” Eram în sala deexamen ºi m-am bucurat pentruprietenul meu. Câte emoþiiaveam la examenele cu domnulGabriel Þepelea, la „Istorialimbii române”. Marele dascãlfusese adus la Institutul dinPiteºti de primul secretar deatunci, Gheorghe Nãstase, uniubitor de culturã. Ambiiprofesori, domnul Cioculescu ºidomnul Þepelea, cunoscuserãtemniþele comuniste. Deseori, îndiscuþiile noastre, îicompãtimeam pe cei doi titani aiînvãþãmântului universitar,imaginându-ne chinurile princare au trecut, suferinþa lor,tratamentul groaznic la carefuseserã supuºi cei doi deþinuþipolitici. Dureri sufleteºti ºitrupeºti. Îmi amintesc cu multãlimpezime ºi de cursurile þinutede eminescologul Augustin Z. N.Pop, un mare dascãl ºi domniasa, în anul întâi când, printrealtele, ne-a scris pe tablã unadintre zicerile lui Eminescu:„Cei mai frumoºi ani sunt cei cevor veni”. Aforismul a fostreluat, nu o datã, de ªerbanCioculescu, de Gabriel Þepelea,în cursurile lor. În momentelecând filozofam cu Romicã,gândindu-ne la aceasta, neîntrebam dacã „nu cumva aceºticãrturari au încredere cã vorveni ºi vremuri mai bune”.Romicã n-a mai aºteptat sã-i fieconfirmatã zicerea lui Eminescu,atât de des citatã de dascãliinoºtri. Într-una din serile sesiuniide iarnã a anului 1965, undeva,într-o carte pe care o citea eraucâteva rânduri care-i plãceau ºi,ca urmare, le-a transcris într-uncarneþel. Le-am notat ºi eu, cãcimi-a plãcut mult zicerea aceea,una din multele ce arãtauînþelepciunea chinezilor: „Cãcinimeni nu are nevoie de unzâmbet decât omul care nu-lpoate dãrui”. Întregul citat, pecare l-am pus ca motto acestorgânduri aºternute pe hârtie, a fostcomentat de noi atunci, convinºicã e un mare adevãr. Acum îmidau seama de ce RomicãPopescu zâmbea tuturor, chiar ºiatunci când era trist. Avea unsurâs specific care împrãºtia înjur, chiar în momentele maipuþin senine, multã încredere ºi

optimism. Se spune cã „marile dureri

încremenesc pe om”. Am simþitacest lucru atunci când am aflatcã am pierdut un bun coleg, unbun prieten, un om adevãrat. M-am dus la înmormântare. Înbisericã s-au þinut discursuri decãtre colegi, prieteni ºi am zãrit odoamnã care, afectatã, plângea înhohote. Am întrebat pe unuldintre foºtii mei colegi defacultate cine este doamna carenu mai contenea din plâns. Erasoþia primului secretar. Erammirat de faptul cã soþia unui lidercomunist al judeþului nostru aintrat în bisericã ºi cã e aºa deafectatã de moartea lui Romicã.Înseamnã cã l-a apreciat mult, l-astimat. Dar soþul ei, marele lider,nu i-a rezolvat lui Romicã

problema catedrei. Cred cã dincauzã cã acesta din urmã eraorgolios ºi nu i-a cerut ajutorul.Discursul colegului nostru defacultate Vasile Ghiþescu a fostcutremurãtor. Romicã va rãmâneîntipãrit în sufletele ºi înmemoria prietenilor, colegilor,celor care l-au cunoscut ca unmare om, un mare profesor care,din pãcate, a fost silit de regimulcomunist sã cerºeascã ore, niºtefirimituri ce mai rãmâneau de lamasa titularilor, de cele maimulte ori mediocri. Pãcat cã nu aapucat decembrie 1989 când,pentru puþin timp, am fost toþicuprinºi de bucuria speranþei înînnoiri care, din pãcate, înprivinþa învãþãmântului, ºi nunumai, s-au dovedit a nu fi debun augur. Din rãu în mai rãu.Sã fi trãit Romicã sã vadã stareajalnicã a învãþãmântuluiromânesc unde sunt încadraþiniºte chiauni, scoºi dinuniversitãþi fantomã. Se laudãtoþi cã au câte douã, trei facultãþi,fãcute de fapt cu bani, de nu fac

toate cât una din aceea dinregimul „de tristã amintire”. Esteacum un învãþãmânt jalnic, fãrãbugetul necesar îndepliniriimisiunii sale educative, condusde niºte nepricepuþi. Dacã ar fitrãit, Romicã cred cã l-ar fi citatpe Eminescu, întrebându-sealãturi de mine ºi de mulþi alþii,„Unde eºti, tu, Þepeº Doamne,/Ca, punând mâna pe ei” ºi aºamai departe, ºtiþi ce urmeazã. Arfi regretat pe profesorii FloreaStan ºi Constantin Voiculescu,mari dascãli ºi buni diriguitori aiînvãþãmântului argeºean. Suferãastãzi ºi domniile lor, alãturi detoþi oamenii de bunã credinþã aiacestei þãri care merge cu paºirepezi ºi siguri spre dezastru.

Am scris aceste rânduri dininimã, în primul rând pentru aaduce un pios omagiu unuimare slujitor al învãþãmântuluiargeºean, profesorul RomulusPopescu, Romicã al nostru, decare puþini îºi mai aduc aminte.Eu îl includ, fãrã nicio reþinere,în rândul celebritãþilorînvãþãmântului argeºean, unnume care nu trebuie sã sepiardã în hãul uitãrii. În puþiniilui ani de viaþã, el a lãsat înînvãþãmântul piteºtean o urmãadâncã în memoria elevilor sãi,a multor personalitãþi, nunumai din domeniul educaþieiºi în inimile noastre, alecolegilor, prietenilor,admiratorilor. Am sã închei totcu un citat care cred cã i-ar fiplãcut mult lui Romicã:„Fiecare zi pare prea scurtãpentru toate gândurile pe carele gândesc, pentru toateplimbãrile pe care vreau sã lefac, pentru toate cãrþile pe carevreau sã le citesc ºi pentru toþiprietenii pe care vreau sã-ivãd” (John Burroughs).

Prof. Ion C. HIRU

ROMULUS POPESCUMotto:

„Un surâs nu costã nimic, dar înfãptuieºte mult. Nu þinedecât un minut, dar amintirea lui dãinuie câteodatã o viaþãîntreagã. Nu poate fi cumpãrat, cerºit, împrumutat sau furat.Trebuie doar dãruit. Aºa cã, dacã în drumul vostru întâlniþiun om prea trist sau prea obosit ca sã vã dãruiascã un surâs,oferiþi-i-l pe al vostru. Cãci nimeni nu are mai multã nevoie deun surâs decât acela care nu-l poate dãrui”.

(PROVERB CHINEZ)

Prof. Ion C. HIRU

Prof. Catrinel Popescu, soþia luiRomicã Popescu

Poeta Denisa Popescu, fiica prof. Romulus Popescu

Iaºi. Teiul lui Eminescu

Iaºi. Plopii fãrã soþ

Romulus Popescu

„ÎNTRE PATRII”Scriitoarea româncã, de

limbã germanã, Anni-Lorei Mainka a fostobligatã de indeciziilepolitice post-decembristesã emigreze în patriastrãmoºilor ei – Germania.În primii ani, de dupãterminarea facultãþii, afost profesoarã în judeþulArgeº ºi a cunoscut viaþagrea a satului românesc,precum ºi miºcarealiterarã, prin contactareacâtorva membrii aicenaclului literar « Liviu

Rebreanu », din Piteºti. Dar, são lãsãm „sã vorbeascã” singurãdespre sine, înainte de a-i punecâteva întrebãri, pentru acunoaºte modul de a gândi, alunui român nevoit sã trãiascãdeparte de patrie, în patrialimbii materne…

„M-am nãscut în 1958 laBucureºti, unde am trãit dinplin pânã la vârsta de 28 deani, când am fost obligatã sãpãrãsesc oraºul meu mult iubit.Acolo am fost eleva Liceuluigerman din Bucureºti „Liceul21“, apoi 1977-1981 – Studiide filologie:

germanisticã/anglisticã. Tezade diplomã: „Christusvisionenbei Rainer M. Rilke. (Viziunilecreºtine la Rainer MariaRilke). Am fost din pasiune ºiprofesoarã degermanã–englezã în judetulArgeº, la ºcoli din comunaUngheni – satele Gãujani ºiHumele. Amintesc acest detaliupentru cã anii petrecuþi penavetã, cu acei copii sãraci, cuacei colegi profesori nu preabinevoitori cu copiii ºi cu eleviisatului, m-au marcat foartetare. M-am întors cu plãcere înultimii ani, încerc sã ajut pe

unde pot. Ajutorul meu estesub formã poeticã – altul nuºtiu sã-mi stea în putere ºi sãnu-l fac. Debut literar – revista„Liceului 21” – subconducerea profesoruluiNicolae Saftu, cãruia îi datorezpasiunea pentru limba ºiliteratura românã; 1990 –colaboratoare la Revista„Zeitschrift der GermanistenRumaeniens“, Bucureºti,preºedinte prof. dr. G. Gutu;1993 - Contrafort – Chiºinãu,poezii; 1992 – membru ºicolaborator la revista “Zodiiîn Cumpãna” – Freiburg,fondator Casin Popescu; 1996poezii publicate în Revista„Cafeneaua literarã” – Piteºti,Argeº coordonator VirgilDiaconu; 1998 – în limba

germanã, piesa de teatruradiofonic – „În porturistrãine” (In fremden Haefen)–despre emigraþia saºilor înUSA; 1995 – volum poezii –Zborul grifonului (Der Flugdes Greifs) – în limba

Fundaþia „PETREIONESCU-MUSCEL”,colectivul de redacþie alrevistei „Pietrele Doamnei”,Casa de Culturã Domneºti,Liga Scriitorilor din România –filiala Argeº, AsociaþiaNaþionalã „Cultul Eroilor” –filiala Argeº, AsociaþiaNaþionalã de Vexilologie„Tricolorul”, PrimãriaDomneºti, Cenaclul „NicolaeVelea” din Curtea de Argeº ºiBiblioteca Municipalã dinCurtea de Argeº, organizeazã

Concursul Naþional de poezie,prozã, teatru scurt, epigramã,picturã ºi fotografie artisticã –„PE ARIPI DE DORDOMNESC”.

La concurs pot participacreatori din întreaga þarã,indiferent de vârstã. Temaconcursului o reprezintã: lumeasatului românesc. Nu se vorlua în considerare creaþii ceabordeazã alte teme. Una dincreaþiile autorilor va avea catemã satul Domneºti – prozãsau poezie, adevãr sau ficþiune.

Juriul format din critici literariºi de artã, poeþi, scriitori, artiºtide imagine, pictori, va acordacâte trei premii pentru fiecaresecþiune: Premiul I, II ºi III,concretizate în „Diplome” ºipublicarea în revista „PietreleDoamnei”. Picturile ºifotografiile premiate vor faceobiectul unei expoziþiiorganizate la Casa de CulturãDomneºti în cursul luniiaugust. La vernisajul acesteiexpoziþii – din ziua de 26august 2012 - vor fi citite

poeziile ºi epigramelepremiate. Concurenþii vortrimite 5 poezii, 5 epigrame, 2proze scurte, 2 texte teatruscurt, 1 text heraldicã ºivexilologie scrise la calculator.Lucrãrile vor fi semnate cu unMOTO. Într-un plic închis,care va însoþi lucrãrile, vor fiintroduse toate dateleconcurentului, inclusiv adresaºi numãrul de telefon. Acelaºimoto va figura ºi pe pliculînchis. Artiºtii fotografi vortrimite 5 lucrãri având

dimensiunea de 20x 30 cm, iarpictorii vor trimite un singurtablou reprezentativ, însoþit deun plic ce va conþine numele ºiadresa autorului. Lucrãrilepentru concurs se vor expediapânã la 25 iulie 2012 peadresa: Fundaþia „PetreIonescu-Muscel”, BulevardulAl. Ioan Cuza, Nr. 77,

Localitatea Domneºti, judeþulArgeº, cod 117370. Informaþiila telefon: 0248/269115;0744682591, 0726234732.

Festivitatea de premiere vaavea loc în ziua de 26 august2012, ora 11,00 la Casa deCultura din comuna Domnesti,judetul Arges.

ORGANIZATORII

înger, de ce fu sã fie?/ Au esens în lume? Tu chipzâmbitor,/ Trãit-ai anume caastfel sã mori?/ De e sens într-asta, e-ntors ºi ateu,/ Pepalida-þi frunte nu-i scrisDumnezeu.”

Tot o „dragoste pierdutã”,rãmasã în amintire ca o „dulceminune” care s-a stinsmiraculos, descoperim ºi înpoezia „Floare albastrã”, unadintre cele mai suave, „maimuzicale ºi mai însorite poeziide dragoste”(T.Vianu), în careiubita este o „copilã” de la þarã,de o drãgãlãºenie ºi ozburdãlnicie încântâtoare.„Netezindu-ºi pãrul de aur”,„mititica” de la þarã îºi invitãiubitul („cufundat în stele / ºiîn nori ºi-n ceruri nalte”) laîntâlnire ºi iubire în lumeamirificã a naturii reale: „- Haiîn codrul cu verdeaþã,/ Und-izvoare plâng în vale,/ Stâncastã sã se prãvale/ În prãpastiamãreaþã”. Copila îl atrage peiubitul sãu într-un „joc erotic”de o rarã graþie ºi gingãºie, deo ºtrengãrie copilãreascã ºi unumor liric savuros: „ªi mi-i

spune-atunci poveºti / ªiminciuni cu-a ta guriþã,/ Eupe-un fir de romaniþã / Voicerca de mã iubeºti. // De mi-ida o sãrutare,/ Nime-n lume n-a s-o ºtie,/ Cãci va fi subpãlãrie - / ª-apoi cine treabãare !” De emoþii „ºi de-asoarelui cãldurã”, cu naivãdrãgãlãºenie, iubita seadreseazã direct iubitului: „Voifi roºie ca mãrul,/ Mi-oidesface de-aur pãrul,/ Sã-þiastup cu dânsul gura.”Admiraþia poetului pentru„nebunatica” ºi dulcea luiiubitã este profundã: „Cefrumoasã, ce nebunã / Ealbastra-mi dulce floare !”Dar regretul poetului dupã„dulcea minune” („floarealbastrã”- simbol al iubiriipierdute) se manifestã artisticîn ultima strofã: „ªi te-ai dus,dulce minune,/ ª-a muritiubirea noastrã - / Floare-albastrã ! floare-albastrã!... /Totuºi... este trist în lume!”

Natura apare în simfoniaeminescianã ca o fiinþã dragã,capabilã sã-i înþeleagãcomplexitatea sentimentelor ºiîn mijlocul cãreia poetulcunoaºte bucuria ºi liniºtea:

„O, rãmâi, rãmâi la mine,/ Teiubesc atât de mult!/ Ale taledoruri toate / Numai eu ºtiu sãle-ascult”... Pãdurea îl admirãpe „bãiet” ca pe un prinþ„cufundat” în contemplareanaturii: „În al umbrei întuneric/ Te asemãn unui prinþ,/ Ce seuit-adânc în ape/ Cu ochi negriºi cuminþi” (O, rãmâi...).

Cu speranþe, aºteptãri ºiregrete adolescentine, poetul setranspune într-un fermecãtorvis de dragoste ( în care laculcu nuferi tresare ºi cutremurã obarcã, trestiile foºnesc lin,unduioasa apã sunã ºi îngânã,iubita-i cade lin pe piept), olume tulburãtoare ºi tainicã aiubirii: „ªi eu trec de-a lung demaluri (solitar ºi meditativ) /Parc-ascult ºi parc-aºtept (într-o stare de neliniºte)/ Ea dintrestii sã rãsarã/ ªi sã-mi cadãlin pe piept.” Pronumelepersonal „ea” ascunde peIleana din Ipoteºti sau peMaria, iubita din satul natal, cucare a trãit, desigur, „fiorultainic” al dragostei, într-undecor mirific: „Sã plutimcuprinºi de farmec/ Sub luminablândei lune,/ Vântu-n trestiilin foºneascã,/ Unduioasa apãsune !” (Lacul). În timpul

hoinãrelilor din copilãrie, îninima codrului, „bãietul”trãieºte din nou un imaginar visde iubire cu „o tânãrã crãiasã”zãmislitã din „teiul vechi”, dinlumea fabuloasã a miturilor.Într-o atmosferã de feerienocturnã, poetul îºi exprimãuimirea în faþa frumuseþiifeminine: „ªi ah, era atâta defrumoasã,/ Cum numa-n vis odatã-n viaþa ta / Un îngerblând cu faþa radioasã, /Venind din cer se poate arãta;/Iar pãru-i blond ºi moale camãtasa/ Grumazul alb ºiumerii-i vãdea./ Prin hainelede tort subþire, fin,/ Se vedetrupul ei cel alb deplin.”(Fiind bãiet pãduricutreieram..., 1878). Se ºtie cãîn copilãrie Mihai obiºnuia„popasuri nocturne în inimacodrului”, lângã izvoare, undevenea „miros adormitor” ºibuciumul „sunã tainic, cudulceaþã”, o armonie perfectã,care sã-i stimuleze imaginaþia:„Un rai din basme vãd printrepleoape,/ Pe câmpi un vãl deargintie ceaþã,/ Sclipiri pe cer,vãpaie preste ape”...

Ritualul magic al apariþiei„copilei”, ca simbol alinocenþei ºi al feminitãþii în

devenire, este, de obicei,pregãtit într-o ambianþã debasm ºi de feerie nocturnã:„Dându-ºi trestia-ntr-o parte, /Stã copila lin plecatã, /Trandafiri aruncã roºii / Pesteunda fermecatã.” În sufletul eiînfloreºte dorul de iubire care oîndeamnã sã caute cuînfrigurare chipul iubitului înoglinda magicã a lacului: „Ease uitã...Pãru-i galben, / Faþaei lucesc în lunã, / Iar în ochiiei albaºtri / Toate basmele s-adunã”. (Crãiasa din poveºti,1876).

În abordarea temei iubirii,poetul ia în considerare ºi„mitul zburãtorului”,personajul nocturn caredeclanºeazã „suferinþeledragostei” fetelor de împãrat.Episodul iubirii dintre Cãlin ºifiica de împãrat prezintãbucuriile ºi suferinþeledragostei lor ºi deznodãmântulfericit concretizat prin nuntaîmpãrãteascã. „Pãdurea deargint”, cu întunericul ei tainic,cu „mândra” ei glãsuire, culumina lunii care „tãmâiazã”vãzduhul ºi florile albastre care„tremur ude”, ca ºi nuntamicilor gâze, care miºunãvoioase prin tufe ºi ierburi,sunt tot atâtea elemente devrajã din natura înconjurãtoare,pe care se sprijinã poetulpentru a face elogiul iubiriidepline. La nunta împãrãteascã,organizatã în mijlocul naturii,la dimensiuni cosmice,participã „Feþi-Frumoºi cu pãrde aur, zmei cu solzii de oþele”,împãraþi ºi împãrãtese „dinpatru pãrþi a lumii”, personajede basm ºi, cu deosebire,„nunul mare, mândrul soare” ºi

nuna „mândra lunã”. Cudeosebitã mãestrie, poetulrealizeazã portretul miresei, pecare o prezintã ca pe o zânãplinã de graþie, puritate ºigingãºie: „Acum iatã cã dincodru ºi Cãlin mirele iese,/Care þine-n a lui mânã, mânagingaºei mirese./ Îi foºnescuscat pe frunze poala lungã-aalbei rochii, / Faþa-i roºie camãrul, de noroc i-s umeziochii; / La pãmânt mai cãajunde al ei pãr de aur moale,/Care-i cade peste braþe, pesteumerele goale./ Astfel vinemlãdioasã, trupul ei frumos îlpoartã, / Flori albastre are-npãru-i ºi o stea în fruntepoartã.” (Cãlin, file dinpoveste).

Prin poezia sa eroticã,Mihai Eminescu a înnoit ºi aridicat poezia româneascã pecele mai înalte culmi decreaþie, devenind un mitrecunoscut de posteritate ca unnemuritor Luceafãr pe orbitapantheonului valorilorromâneºti ºi universale, a cãruistrãlucire va dãinui pentrueternitate.

Prof. Daniel DEJANU

PIETRELE DOAMNEI 3

(continuare în pagina 4)

(urmare din pagina 2)

CONCURSUL NAÞIONAL DE POEZIE, PROZÃ ,EPIGRAMÃ, TEATRU SCURT, PICTURÃ,

FOTOGRAFIE ARTISTICÃ, HERALDICÃ ªIVEXILOLOGIE „PE ARIPI DE DOR DOMNESC”

EDIÞIA a V-a, DOMNEªTI, 26 august 2012

Mihaela Cãvescu

Prof. Daniel DEJANU

Anni-Lorei Mainka

Codrule, codruþule...

Casa de culturã Domneºti

INTERVIUL EDIÞIEI: Mihaela Cãvescu de vorbãcu scriitoarea Anni-Lorei Mainka

Cinematografia universalã aavut mulþi idoli, actori de marevaloare, unii apreciaþi, alþiiaruncaþi, cu sau fãrã justificare,la tomberonul uitãrii. Toþi aufost separaþi în douã categorii,de nemiloasa Cortinã de Fier,marile festivaluri ale filmuluidesfãºurându-se la Moscova,Los Angeles, Cannes ºiVeneþia.

La ediþiile Festivalului deFilm de la Moscova auconcurat cele mai buneproducþii cinematografice dinþãrile socialiste, surori ºiprietene. În toate filmeleprezentate se arãta, clar ºiprecis, cã, burgheziareacþionarã, care a supt sângelepoporului, a fost învinsãdefinitiv de cãtre comunismulluminos, sub protecþia ArmateiRoºii, victorioasã asupratuturor. România comunistã aparticipat mulþi ani cu filmemobilizatoare, ce scoteau înevidenþã vremurile noi,pelicule apreciate pe criteriipolitice, dupã ce fuseserã atentcenzurate de profesioniºtiidomeniului respectiv. Laturaartisticã de calitate conta maipuþin. La rândul lor, actoriiprincipali au fost selectaþi cuvigilenþã proletarã, lângã eiparticipând în roluri secundare,actori de mare valoare, dar carenu fãceau parte din ecuaþiatimpului. Printre cei premiaþi afost ºi Vasilica Gheorghiu,fiica lui Gheorghe GheorghiuDej, liderul comunist alRepublicii Populare Române.Premiul era reprezentat de ostatuetã, ce înfãþiºa o tânãrã ºi

un bãrbat, care þineau în mânão secerã, un ciocan ºi fãcliarealismului socialist, singuraformã a descrierii realitãþiirevoluþionare, aºa cum a fostconceput de ideologul stalinist,Andrei Alecsandrovici Jdanov.

Locul întâi era rezervat, deregulã, filmelor sovietice, încare se detalia faptul cã,Armata Roºie a învins singurãmaºina de rãzboi germanã, fãrãajutorul nimãnui, maculând, înmod nepermis, adevãrul istoricdespre alianþele existente înanii ultimului rãzboi mondial.În lungile scene de luptãilegalã, când un soldat sovietic,copleºit de înalt patriotism,omora rapid cel puþin 15 nemþipe minut, nu se pomenea nimicdespre ajutorul substanþial datsovieticilor de SUA ºi MareaBritanie, sprijin ce consta întunuri, tancuri ºi avioane. Nuse recunoºtea în niciun filmsovietic despre mobilizareasutelor de mii de combatanþiamericani ºi britanici, întrecare erau incluºi zeci de mii detineri canadieni, care aueliberat toatã Europa de Vest,cu preþul multor jertfe, slãbindforþa de atac a naziºtilor, pânãla capitularea acestora. Mulþi s-au întrebat, ce cãutau pe acelfront îndepãrtat!

Trecând peste Atlantic,capitala filmului a fostdesemnatã metropolaamericanã Los Angeles, unde,începând din anul 1928 sedecerneazã premiile Oscarpentru cele mai bune filme ºipentru cei mai valoroºi actori.Ediþia din acest an a avut loc la

26 februarie 2012, când,întreaga planetã a fost cu ochiipe televizoare, în funcþie defusul orar. În capitala statuluiCalifornia, a avut locdecernarea Premiilor Oscar,sãrbãtoare grandioasã, la careparticipã, de obicei, cei maimari actori americani. Anulacesta, premiul pentru cel maibun film a fost atribuitpeliculei, Artistul, un lungmetraj plin cu de toate, regizatde Michael Hazanavicius. Defapt, filmul Artistul, a primitmai multe premii. Cel mai bunactor a fost desemnat,francezul Jean Dujardin.Suportând ploaia ambiguitãþiloram înþeles cã, filmul estefrancez, actorii la fel, dar nu s-a clarificat în ce studiouri s-afilmat ºi asamblat pelicula.Este un început de bun augur,deoarece în trecut, toate acestepremii erau acaparate numai deactorii americani. Celebriimonºti sacri europeni, precumAlain Delon, ClaudiaCardinale, Jean Marais, SophiaLoren ºi alþii au privit cu jindatâtea decenii la ce se petreceapeste ocean. Nu vreau sãminimalizez meritul unorpremiaþi. Dar nu pot uita cumîn alþi ani s-au acordat statuetepe criterii ciudate, dupã care,

fericiþii posesori au devenitanonimi de înaltã clasã.

O mare nedreptate i s-afãcut, cândva, inegalabiluluiactor Anthony Quin, care, înanul 1964 a rãmas doar cu onominalizare pentru fabulosulrol din filmul Zorba Grecul.Un mare pãcat neexplicat. Unalt actor celebru, uitat de ceicare se jurã cã judecã în modcorect soarta unor numeadulate de cinefiliicontinentelor, este ChristopherPlummer, premiat recent,pentru cel mai bun rolsecundar, în filmul Bejinners.Deºi în cursul vieþii a fostdistribuit în zeci de filme, careau fãcut sãlile cinematografelorpline, a câºtigat Premiul Oscarabia acum, la vârsta de 82 deani. În momentul când a primitdistincþia mult visatã, s-aadresat statuetei, în modretoric, plin de subtilitate: Eºtimai mare decât mine cu doiani. Pe unde ai umblat atâtatimp? În continuare, mareleactor a menþionat pentruurechile celor vizaþi cã îºipregãtise discursul încã de lanaºtere, dar între timp l-auitat...

În rest, atmosferã de maresãrbãtoare pe imensul covorroºu. În fiecare an, rochiile

somtuoase ale divelor au ovaloare din ce în ce maiexorbitantã, croite de marilecase de modã ale timpului.Este o permanentã competiþie aelegantelor þinute vestimentare,care depãºesc lejer milionul dedolari bucata sau atâta costãnumai fermoarul ºi eºarfa.Fãcând un calcul sumar, dintr-o pensie medie româneascãadunatã lunar la saltea, se potcumpãra astfel de rochii pestecel puþin 3600 de luni sau multmai târziu de anul 2312.

Partea masculinã a fostreprezentatã de domniultraeleganþi, îmbrãcaþi în fracsau smoching, care sorbeau dinochi amantele momentului.Unii s-au sfidat, alþii s-auapreciat reciproc, pe fondulunor zâmbete ipocrite. În final,toatã suflarea s-a distrat,fericirea a dat în clocot, dupãcare, toþi cei prezenþi au plecatîn toate zãrile, numai o parteavând conturile rotunjite.

Pe fundalul acelei opulenþeglazuratã abundent cu hohotede râs, nu s-a gândit, însãnimeni la acei anonimi caretrudesc zi de zi, pentru aasigura pãpica planetei. Nu s-agândit, încã nimeni cã trebuieorganizat un fel de Oscar alproduselor alimentare, fãrã de

care omenirea nu poate trãi,dispare difinitiv. Nu s-a gânditnimeni la anonimii ogoarelor,bãtuþi de ploi ºi de nevoi, cupalmele bãtãtorite, arºi desoare pe obrazul adânc brãzdatde foame. Nu s-a gândit nimenila tinerele femei, fantomelecâmpului, care au faþa zbârcitã,îmbãtrânite prematur de munciistovitoare, extenuate din zoriizile pânã în noapte, dupã careritualul se repetã, cu sau fãrãfolos. Ei, bine, pentru aceºtitruditori ai brazdei, careasigurã hrana continentelor, nuse dau premii, nici statuete,nici diplome ºi nici bani. Nu seorganizeazã sindrofii deanvergurã, pe covorul roºu saupe iarba verde, nu se oferã, capremiu, Sapa de Aur, Coasa deArgint sau Secera de Platinã.Crizele economice mondiale îilovesc crunt numai pe unii,care au ca ultimã salvaresuicidul. Alþii nici nu ºtiu cãexistã recesiuni economice ºicu ce icre multicolore semãnâncã.

Deºi sunt douã domeniidistincte, care nu se potamesteca, se înþelege cã, fãrãfilme omul poate trãi, dar fãrãhranã s-a dovedit cã esteimposibil. Ascetul Buddha-Luminatul a încercat, în urmãcu 2535 de ani, sã se sature cubobul de mei, dar autosugestiacã este sãtul nu l-a ajutat cunimic. Diferenþe mari întreoameni ºi obiceiuri, între þãri ºicontinente vor fi totdeauna înmulte domenii, mai ales îndirecþia producerii banilor, cusau fãrã sudoare. Depinde decum, când ºi cât i-a cântatcucul fiecãruia, aºa cum spuneun proverb românesc.

Recent, s-a dat liber lavânzarea armelor, pe teritoriulcanadian. Se poate procura opuºcã cu glonþ la fel de uºorcum se cumpãrã o coadã demãturã. Diferã doar preþul ºi

4 PIETRELE DOAMNEI

Premiile Oscar, Coasa de Argint,Glonþul de Bronz ºi Grenada de Aur

(continuare în pagina 5)

germanã, editura R.G. Fischer,Frankfurt; 2001 – volum poezii– La masã cu lupii – în limbaromânã – editura „Semne”,Bucureºti. Articole pentruradio Deutschland Funk –Köln, Deutsche Welle – Köln.Traduceri de poezie ºi eseuri:din românã în germanã:revista „Kurier“ 1992Bochum, „Despre sufletulromânesc“ de Vulcãnescu;2009 – volum de poezii –traducere din germanã înromânã – România dincolo depleoape, autor Matthias Buth,editura ICR, lansare –Gaudeamus; 2010 – Jurnal pebilete de autobuz , volum depoezie în limba românã,Editura „Brumar”, Timiºoara,lansare cu Ion Zubaºcu, Robertªerban, Felix Nicolau ºi AurelSibiceanu; 2010 – revistaArgeº îmi publicã o paginã depoezie, graþie redactoruluiAurel Sibiceanu.”

ªi încep dimineaþa, camfirav comparativ cu agitaþiastrãzii! O dimineaþa albã,fulgeratã de ...,,visele DoamneiPachet” aºteptatã la...ora cândlupii se aºazã la masã, amintitãîn blestemul clopotarului,imprimatã pe...bilete deautobuz, aºteptatã cu un vin deBurgundia, la cules de rodii încartierul Rahova.

E dimineaþa Anni-LoreiMainka la ,,ora/când clopotarul

se luptã cu sfoara din turn,/ iartu, adus de spate / te rogi Celuipãrãsit / în pulbereavalizelor...”

Mihaela Cãvescu: Bunãdimineaþa, stimatã doamnãAnni - Lorei Mainka! Bun venitîn paginile revistei PietreleDoamnei!

Anni-Lorei Mainka: Bunãdimineaþa domnã MihaelaCãvescu, da, e taredimineaþã...mã bucur sã audpentru câteva momente iar bãtãide clopot...aici adevãrate, iar ladvs. în revistã, poetice.

M. C.: Când crezi cã ºtiitoate rãspunsurile, vine viaþa ºi-þi schimbã întrebãrile! Uite, aºa:zbârrrr! Ne gãsim rãspunsurilepotrivite de foarte multe orifolosim protestul ca un scut.Scriitura dumneavoastrã e cândprotest, când balsam, dar celmai mult o simt ca o nevoie, deunde vine nevoia de a scrie,deoarece, vã citez ,,protestuleste intrinsec în faptul cã scriu -în anii ’60 nu m-ar fi ascultatnimeni....azi este totul istorie”.

A.L.M.: Când eram micãdoream sã scriu poveºti cupãsãri ºi flori, cu fetiþe care sepierd ºi se bucurã, când seîntorc acasã...Da, visam sãrescriu Scufiþa roºie...sã nusufere atâta...vai ce-am plânscând am citit-o prima oara...saula Coliba UnchiuluiTom....Apoi au trecut anii siscrisul a devenit un prieten

necesar, eram departe de acasã,nu aveam cu cine vorbiromâneºte ºi atât era, scrisul încaieþele...aºa a apãrut primulvolum...cândva am simþitnevoia sã le tot cern ºi sãrealizez: ce scriu nu e poezie dedragoste, e un fel de revoltã fãrãlacrimi...Am sperat mult cã mãvoi întoarce în tarã dupãmoartea pãrinþilor si voi scrie înlimba românã...De decenii audcum mi se spune: scrie domnuleîn germanã, câºtigi ºi tu unban...

Întâi vrem, apoi scriem, apoisuntem îndemnaþi sã tevindem....pe ultima treaptã m-am tot împiedicat, ca sã zic aºa.

M.C.: Aþi parcurs douãepoci diferite împãrþindu-vãîntre douã þãri, Glia ºi Adopþia,se pare cã aþi lãsat untransmiþãtor în þara de baºtinãcare trimite necontenitsemnale, numai aºa îmi explic,,ºi poate nucul îmi dã umbralui când mi-e frig?” Cine

« alimenteazã bateriile »,existã vreo cheie secretãaccesibilã doar de dincolo degraniþele þãrii?

A.L.M.: Amintirile, cãrþilepe care le-am dus cu mine, învalizele incomode, acumcartoane, dar fãrã de care nuºtiu cum aº fi îndurat aceºtimulþi ani. Acum de cândcirculatul nu mai este oproblemã, s-au mai rezolvatdin singurãtãþi...iar amintirileîmi sar chiar în poalã, intr-unfel, când parcurg varaBucureºtiul.

M.C.: Bunica-mea îmispunea când vei trece într-oaltã etapã a vieþii o sã ºtii,începi sã strângi tot felul delucruri, te legi de amãnunte ºidetalii tot ca sã þii timpul înloc, le-aþi adunat pe toate în,,visele doamnei pachet” , caun ultimatum, ca unavertisment, de-am simþit, vãcitez cum: „sub piele/ zguduieamintirile”. De ce existenþanoastrã pe pãmânt înalþã ziduriîn loc sã deschidã uºi?

A.L.M.: Existenþa are ºi eamisterele ei...aºa ºi a mea, afiecãruia. Eu nu mi-am dorit sãplec din Bucureºti niciodatã, afost existenþa, o îngrãmãdealãde legi, care pe unii îi prind ºipe alþii nu, plecatul nu e bunpentru toatã lumea, am spus-oºi în volumul „Între Patrii”,apãrut la editura POLIROM în2006, volum coordonat de

Mirela Florian, soþiascriitorului Filip Florian ºiIoana Popescu, o selecþie dinpovestirile mai multor exilaþi,unii care au reuºit sã seîntoarcã....Nu ºtiu, cum reuºimsã ne împiedicãm atât de des înpropriile noastre vise, când defapt cu vârsta ar trebui sãdevenim luminaþi...mai uºori.Sigur cã vrem sã stãm pe loc,aºa ca într-un leagãn altimpului....dar suntem ºi curioºice urmeazã...ºi de fapt urmeazãmereu ºi mereu prezentul.

Nu ºtiu ce ne face sã necomplicãm cu notiþe ºilucruºoare? Eu tocmai încercsã arunc cât pot pestebord...sper sã mai am timp de ocãlãtorie, douã, în jurul vieþii.

M.C.: Am legat numeledumneavoastrã de legendaRinului, pare un numepredestinat, numele ni se dã lanaºtere sau ni-l alegem noi peparcursul vieþii. PseudonimulAlmalo este cum aispune:,,Planurile de viitor carenu corespund posibilitãþilorfinanciare, intelectuale saufizice, se numesc visuri.,, Dece l-aþi ales? Are vreo legãturãcu regiunea Almalo dinAzerbaidjan?

A.L.M.: Alma, (suflet îngreacã) aºa mi-au spus primiiprieteni, familia domnuluiCaºin Popescu, pe atunci chiarfondatorul revistei „Zodii încumpãnã”, în Germania. Mi-a

plãcut, suna mai bine decâttoate cu care m-am ales de-alungul vieþii. Apoi printr-oîntâmplare mi s-a sugerat sã-mispun Almalo, suna unpseudonim misterios...ºi vedeþi,aveam sã am dreptate. Nuºtiam de regiunea dinAzerbaidjan... îmi place ideeasã port numele unei regiuniîndepãrtate, poate chiar artrebui sã fac o cãlãtorie printr-olume pe care n-o cunosc deloc.

Numele meu este sãrmanulvictima unei greºeli de scrierela primãria raionului 1. Mai din1958, dar sunã mai bine decâtAnni-Lorelei, vai, ºi nici mãcarnu sunt blonda ºi frumoasacare sã-i fi ameþit petrecãtori...Putea sã fie ºi mairãu. Oricum au greºit pe atunciºi numele de familie, pãrinþiimei au avut ani de zile procesepeste procese. M-am împãcatgreu cu numele mereu înschimbare, ºi cu plecatul, ºi cuscrisul care nu prea a fost peplacul multora.

Pentru mine nopþile însã îºideschid scrinurile pline demistere ºi poveºtile se aliniazãpe masa din bucãtãrie...atât ºinimic mai mult...un fel de Rinal visurilor curge prin sufletulsi mintea mea.

Am mare noroc cã limbaromânã nu m-a pãrãsit, cred cãne-am plãcut de atunci, dinRahova cu mormoloci ºi tanti.

M. C.: Vã mulþumesc!

(urmare din pagina 3)

De-a lungul anilor, pe toate meridianele s-au acordatpremii, dupã o atentã cumpãnire, dar ºi pe alte criterii,jenante, nedreptãþi, pe care nu le mai amintesc. Astfel, demulte ori, candidatul valoros pleca acasã cu mâna goalã, iardiletantul chiuia de bucurie, cu portofelul plin.

Numele Gala Galactioneste pseudonimul literar alscriitorului GrigorePiºculescu, originar dincomuna Dideºti, jud.Teleorman. A urmatLiceul „Sf. Sava” dinBucureºti, unde a avutcolegi pe T. Arghezi ºiN.D.Cocea cu care arãmas prieten tot restulvieþii. A absolvitFacultatea de Teologie dinBucureºti, dupã care ºi-aluat doctoratul în teologieîn anul 1909, când dejafuncþiona ca defensor

ecleziastic pentru EpiscopiaOlteniei ºi Argeºului. Aîntreprins pelerinaje laIerusalim ºi la muntele Athos,fapt ce i-a inspirat mai multescrieri de memorialisticã. Acolaborat la principalele revisteliterare ale vremii, precum:„Linia dreaptã” –editatã deT.Arghezi ºi N.D.Cocea,„Viaþa socialã” – unde apublicat cele mai valoroasenuvele ale sale: „De la noi, laCladova”, „În PãdureaCotoºmanei”, „GloriaConstantinii”, „Lângã apaVodislavei” º.a.

Împreunã cu T. Arghezi aeditat revista „Cronica”, în1915. A mai colaborat la

revistele: „Flacãra”,„Rampa”, „Viaþaromâneascã”,„Contemporanul” º.a.

Ca nuvelist a debutateditorial cu volumul„Bisericuþa din Rãzoare”-1914, operã ce i-a aduspremiul Academiei Române,pe baza raportului de premiereprezentat de B.ªt.Delavrancea.Au urmat volumele „Clopoteledin Mânãstirea Neamþu” -1916ºi „La þãrmul mãrii”-1916,„Rãboj pe bradul verde”-1920.În anul 1926 a fost numitprofesor la Facultatea deTeologie din Bucureºti, lacatedrele de Exegeza NouluiTestament ºi Limba ebraicã. În

anul 1930 a publicat romanul„Roxana”, urmat de romanele:„Papucii lui Mahmud”- 1932,„Doctorul Taifun”- 1933, „Larãspântie de veacuri” (2volume) -1935. Aceste opere l-au consacrat pe Gala Galactionca un mare romancier romândin perioada interbelicã. Înanul 1935 i s-a acordat premiulnaþional pentru literaturã. Înanul 1938, în colaborare cupreotul Vasile Radu a publicattraducerea Bibliei.

Scriitorul Gala Galactionîºi continuã activitatea literarãºi dupã anul 1945. În anul1947 a fost ales membru alAcademiei Române, iar în1954 i s-a conferit „OrdinulMuncii clasa I.”

A trecut în nemurire la 8martie 1961 dupã o îndelungatãboalã. Este înmormântat laMãnãstirea Cernica.

Scriitorul Gala Galaction,atât în nuvele, cât ºi în romane

se dovedeºte a fi un analistsubtil al pasiunilor ºi al crizelorsufleteºti. În multe dintrescrierile sale, autorul îmbinã cumãiestrie fantasticul magic cutratarea realistã. Reprezentativãpentru nuvelistica lui GalaGalaction este nuvela „De lanoi, la Cladova”, publicatã înanul 1910 în revista „Viaþasocialã”. A fost inclusã învolumul „Bisericuþa dinRãzoare” -1914. Tema nuveleieste iubirea ºi se realizeazãprin douã motive: pãcatul ºichemarea iubirii. Subiectulprezintã zbuciumul sufletesc alpreotului Tonea – personajulprincipal al nuvelei. Estecãsãtorit, are cinci copii, maredãruire pentru cele sfinte, dar afost cuprins de o dragostepãtimaºã pentru tânara ºifrumoasa sârboaicã Borivoje –soþia lui jupân Traico, negustorsârb din Cladova ºi prieten al

scopul folosirii. Cât de curândvom auzi cine a primit, capremiu, Glonþul de Bronz încutia cranianã sau în boltapalatinã.

Pentru luna martie 2012,liderul rus Vladimir Putin eravizat sã primeascã premiulGrenada de Aur, din parteaunei organizaþii teroriste, înopinia unora ºi plinã depatriotism în vederile altora.Ghinionul a cãzut pe chimistul

care pregãtea premiul într-unapartament din Odessa. Nu arespectat cu atenþie reþetarul. Apus prea multã sare, piper ºialte ingrdiente explozive.Grenada i-a explodat în faþã, peprincipiul cã, totdeauna darulnu este pentru cine sepregãteºte. Suspicioºii afirmãcã, atentatul deconspirat nu aexistat. Cã ar fi o gãselniþãpoliticã avantajoasã, înainte dealegeri.

Tot în acest februarie plinde surprize, parlamentarii

români ºi-au pregãtit un altpremiu, care mai poartãdenumirea neoficialã de pensiinesimþite, dobândite prin furtlegalizat din baniicontribuabililor. Au muncit dezor la un proiect de lege,pentru a fi premiaþi la vârstapensionãrii cu drepturisuplimentare ºi consistente,faþã de legea actualã de carebeneficiazã orice muritor.Societatea civilã a ripostat pebunã dreptate ºi cere rãspicat:Toþi aceºti trântori obraznici,

care dorm în fotolii sauabsenteazã, primind leafaîntreagã, sã plãteascã toatedaunele pe care le-au provocateconomiei naþionale din 1990încoace, lãsând goalã vistieriaþãrii, cândva burduºitã de celîmpuºcat, considerat ca fiindsingurul vinovat.

În sprijinul acestor reacþii seaflã construcþia cuvântului-parlamentar. Funcþia legislativãse compune din cele douãverbe din limba francezã,parler ºi mentir, adicã, a vorbi

ºi a minþi.Eppur si muove!, zicea

Galileo Galilei, în faþa furieiInchiziþiei contestatare.Torturat ºi umilit, înmomentul când a fost legatde rugul ce urma sã fieaprins, celebrul astronom ºi-arenegat public mareadescoperire, cã planeta semiºcã. Acum, totul seroteºte, dovadã fiind fapteleînvârtiþilor de lângã noi.

Ion Anton DATCU,Laval (Qc.), Canada

PIETRELE DOAMNEI 5

Sãrbãtorile de Paºti vinîntotdeauna cu bucurie pentruoameni, dar o întâmplarenemaiauzitã a fãcut sã fie unPaºte de foc. Mi-a amintit-o unprieten din adolescenþã, carezilele trecute m-a sunat latelefon. Refugiat cu pãrinþiidin Basarabia în comuna meanatalã, mi-a povestit câte cevadin primele impresii despreoamenii Þigãneºtiului deTeleorman în mijlocul cãrorapoposiserã în preajma sfintelorPaºti. A fost impresionat defelul cum oamenii trãiau adânco întâmplare cutremurãtoare,chiar dacã trecuse mai mult dezece ani ºi nici nu seîntâmplase în satul nostru, ci laceva distanþã, în comunaCosteºti din judetul vecin,Argeº. Imediat mi-am amintit,cã în vara trecutã ºi eu auzisemun ecou al acestei îmtâmplãridãinuind peste douã generaþii.Era un blestem al unei bãrânearuncat cu nãduf vecinului dedupã gard cu care se afla învrãºmãºie: „Dea Domnu’ sãtrãieºti ca popa din Costeºti“.Astfel au reînviat povestirileauzite în copilãrie despre aceaterifiantã întâmplare.

În 1930 ziarele vuiauanunþând o ºtire care avea sã

îngrozeascã nu numaiRomânia, ci întreaga omenire.În ziua de 18 aprilie a arsbiserica din comuna Costeºtiîmpreunã cu 118 suflete dintrecare 100 erau copii.

În acea zi, Vinerea Mare,peste sat se lãsase amurgulcalm, fãrã sã prevesteascãnimic rãu. Viaþa pulsa înliniºtea acestui senin alînserãrii de primavara. Suflareasatului, cu mic cu mare, dupãobiceiul strãbun, cu haine noi,se pregãtea sã meargã labisericã, n-aveau cum sã-siînchipuie cã în curând vor fizguduiþi din temelii. Copiii, înmânã cu o lumânare îmbrãcatãîn flori, pãºeau cuviincios sprebisericã, fãra sã-ºi închipuie cã

aceºti paºii ii duc spre o moartecumplitã. Pãºeau cu sufletulplin de bucurie cã vor cântaProhodul Domnului.

Biserica era micã ºi vechede peste 200 de ani, construitãdin lemn, cu o intrare joasã,pentru care trebuia sã te aplecica sã pãtrunzi înãuntru ºi cuuºã deschizându-se spreinterior. În bisericã, neputândîncãpea toþi oamenii, au intratnumai copiii, înghesuindu-secum au putut, iar cei mari austat afara, cât mai aproape debisericã pentru a ascultaProhodul. Lumina nu puteapãtrunde prin micuþele ochiuride geam zãbrelite ºi singurasursã de luminã era cea venitãde la lumânari. O lumânare ºi-a întins flacãra pânã la ocoroanã de celuloid. dascãlul astins-o cu palmele, dar oscânteie a urcat în pod ºi înscurt timp, limbi de foc seînãlþau uriaºe deasupra bisericiivãzute ºi de la 10 kilometridistanþã. A început un vacarmgreu de închipuit în careþipetele disperãrii erauînfiorãtoare. La uºã s-a creatbusculadã, copiii n-au maiputut ieºi, iar pãrinþii de afarã,în marea lor disperare,bulucindu-se unii peste alþii,

au blocat ieºirea. Au urmatscene apocaliptice. Pãrea cãIadul a coborât pe pãmânt.Vãzduhul s-a umplut deþipetele de groazã alepãrinþilor înnebuniþi de spaimãºi ale copiilor chemându-ºipãrinþii sã-i salveze. Au rãmasacolo înecându-se de fum,zbãtându-se ºi rãcnind dedurerea cãrnii care sfârâiaarzând. Vacarmul parcã a durato veºnicie, dar în curândþipetele copiilor au încetat,doar trupurile încã maicontinuau sã se zvârcoleascã înspasme. Mirosul de carne deom arsã a început sã serãspândeascã pe mai mulþikilometri. Într-o jumãtate deorã focul mistuise totul. Cândau venit peste doua orepompierii din Piteºti au gãsitun morman de corpuriîncolãcite unele peste altele,care încã mai fierbeau înmistuirea jarului. Un singurtânãr a putut pãtrunde înãuntruºi a povestit apoi grozãvia pecare a vãzut-o, dar dupã douãluni a murit ºi el din cauzaarsurilor. A descris imaginiterifiante, copiii în chinurileflãcãrilor, preotul încã viu, înpicioare cuprins de flãcãristrigând: „Doamne, Tu ai muritpe cruce, eu mor pe altarulTãu“. În dimineaþa urmãtoare,la câteva ore dupã foc, preotulDumitru Viºinescu, a fost gãsitcarbonizat. Sub braþele lui seafla unul dintre fiii sãi, de 11ani, pe care încercase sã-lsalveze din flãcãri. Ca printr-ominune, Sfânta Evanghelie afost descoperitã întreagã, subpreot, fiind afumatã doar pemargini. Preotul acesta L-aslujit pe Dumnezeu pânã înultima clipã. Acum, Evangheliase aflã la Muzeul Naþional.

Copiii carbonizaþi, scoºi dincenuºã, au fost întinºi în curteabisericii pe douã rânduri lacãpãtâi cu pãrinþii lor,adevãrate monumente aledurerii.

Din presa vremii care ne-alãsat mai multe mãrturii, redauun scurt citat: „O femeie îºipierduse toþi cei cinci copii aisãi. Aliniase cadavrele peiarbã, în ordinea vârstei. Iacape Ancuþa, spunea ea, asta e

Mãrioara, el e Nicolae. Ancuþanu avea cap, o bucatã din ºiraspinãrii ieºea din gulerulbluzei. Marioara avea numaicraniul. Nicolae avea þeastacapului spartã, fãrã creier. ªifemeia se silea, în halucinaþiaei, sã dovedeascã cufotografiile aduse de acasã cãaceia ºi nu alþii sunt copiii ei“.

Înmormântarea a avut loc îna doua zi de Paºti ºi a fostsusþinutã financiar de autoritãþi.Multe zile au rãsunat strigatelede jale ale întregului satrãmas fãrã copii, pânã cândtreptat oamenii s-au istovitplângând. S-a aºternut apoi otãcere grea, apãsãtoare ºi oriceactivitate a încetat. Timp demulþi ani, la Costeºti, horelesatului sau cele tradiþionale înduminica Paºtelui, nunþile saualte petreceri s-au þinut însatele vecine.

E lesne de înþeles cã aceastãtragedie din Costeºti a fãcutînconjurul pãmântului. Au venitajutoare din toatã þara ºi dinîntreaga lume. Regina Maria ºiprincipele Mihai au venit laînmormântarea celor dispãruþi.

Sfântul Sinod al BisericiiOrtodoxe Române a hotãrât caîn fiecare luni dupã Paºti sã sefacã pomenirea celor arºi înbiserica din Costeºti.

Pe locul tragediei s-a ridicatimediat o capelã, iar în 2003s-a construit o bisericã micã dinpiatrã, iar locul unde a fostbiserica de lemn esteîmprejmuit cu un gãrduleþ.Dupã cinci ani oamenii aveau obiserica nouã ºi încãpãtoare.

Astãzi sunt din ce în ce maipuþini oamenii care-ºi maiamintesc aceastã tragedie. Ar fiun mare pãcat sã lãsãm sã cadãsub peceþile uitãrii aceastãîntâmplare care a atins fibra ceamai sensibilã din strãfundulinimilor omeneºti, motivpentru care am aºternut cuemoþie aceste rânduri.

Închinându-le ºi lor un gând,ne vom petrece SfinteleSãrbãtori ca în toþi anii în paceºi liniºte, rugându-ne ca Cel deSus sã ne fereasca de urgii carepot veni ºi din senin ºitrimiþând o urare creºtineascãtuturor semenilor noºtri:HRISTOS A ÎNVIAT!

Elena BUICÃ,Toronto, Canada

PAªTELE DE FOC DE LA COSTEªTI

(continuare în pagina 6)

(urmare din pagina 4)

Ion Anton Datcu

Gala Galaction

Presa vremii despre tragedie

Aici se afla bisericuþa din lemn care a ars în 1930

Presa vremii despre tragedie

Elena Buicã

Gala Galaction: memorialist, publicist ºiprozator român

- 16 aprilie 1879 – 8 martie 1961 -Motto:„Arta trebuie sã sporeascã omenia ºi dragostea

dintre noi.”(Gala Galaction)

preotului. Dragostea s-ainstalat în sufletul lui Tonea înmod fulgerãtor, în timpulmiruirii enoriaºilor în primaduminicã de dupã Paºte.Preotul Tonea ar vrea sã seelibereze de aceastã patimãprin rugãciuni, pentru a ajungela purificare. Dragostea estereciprocã ºi cu o putere maipresus de fire la amândoi.Frumoasa Borivoje seîmbolnãveºte realmente dedragoste. Împins de o forþãcare-l transcende, preotulTonea trece Dunãrea ºi ajungela Cladova în casa sârbuluiTraico. Aici îl aºtepta Borivojecuprinsã de un fel de febrã ºiîntr-o stare de extaz. Îimãrturiseºte cât de mult îliubeºte. Tonea o iubeºte la felde mult, dar nu se poate abatede la menirea ºi condiþia sa deslujitor al credinþei înDumnezeu. Eroul nuveleitrãieºte o puternicã dramã deconºtiinþã: lupta dintresentiment ºi raþiune, dintre trupºi suflet. Prin rugãciuni, preotulînlesneºte trecerea în moarte asufletului Borivojei. Zbuciumulsufletesc al preotului sesfârºeºte cu victoria raþiuniiasupra pãcatului. El este

convins cã o va revedea peBorivoje dincolo de moarte.Aceastã trãsãturã îi înalþãtrãirea spre sublim. PreotulTonea îi mãrturisise Borivojeicã ºi ea îi este la fel de dragãlui, dar ca fiicã a Bisericii ºi cao sorã întru Iisus Hristos. Înmomentul trecerii în moarte,Borivoje asculta rugãciunileîmpãrtãºirii „ca pe un murmural grãdinilor Raiului ºi primiDumnezeieºtile Taine cuultimul ºi supremul palpit alsufletului ce se elibereazã”.Aºadar, „De la noi, laCladova” este o nuvelãromanticã prin conþinut, ofrumoasã poveste de dragosteîntre preotul Tonea dinMehedinþi ºi tânãra Borivoje

din Cladova. Cei doi trãiescdrama iubirii interzise, dar dinmotive diferite. Îndrãgostireafulgerãtoare a celor doiconfirmã parcã spusele mareluipoet indian Tagore conformcãrora iubirea este „singurulmijloc prin care, într-o clipã,întreaga fiinþã a omului sedeºteaptã”. Nuvela se impuneºi prin stil a cãrui caracteristicão constituie monologul interioralcãtuit din numeroaseinterogaþii ºi exclamaþiiretorice. Criticul literar GarabetIbrãileanu a remarcat talentullui Gala Galaction, afirmând cãeste „un cântãreþ al pasiuniiamoroase ºi al naturii, careare asupra vieþii o concepþie decreºtin ortodox”. Ca ºiSadoveanu, scriitorul GalaGalaction este, înainte de toate,un talentat povestitor, atât înnuvele, cât ºi în romane. Semai înrudeºte cu Sadoveanu ºiprin apelul constant la folclor.Un procedeu narativ frecventîn nuvelele lui Gala Galactioneste potenþarea stãrilorsufleteºti în paralelism cunatura înconjurãtoare.

Dintre romane, istorialiterarã considerã cã „Papuciilui Mahmud” rãmâne cel maivaloros. Publicat în anul 1932,

acest roman este o remarcabilãanalizã a remuºcãrii, la temeliacãruia stã problemaresponsabilitãþii etice. Acþiunease petrece în timpul„Rãzboiului de Independenþã”.Pantofarul Savu, aflat în starede ebrietate, ucide un prizonierturc. Când se trezeºte din beþie,conºtiinþa cã a înfãptuit o crimãîl înfioarã. Cade bolnav defriguri ºi se zbate între viaþã ºimoarte timp de o lunã de zile.Se însãnãtoºeºte, dar rãmânemereu pradã deznãdejdii ºiremuºcãrii. Noaptea nu poatedormi, iar ziua umblã singur,fãrã þintã, stând ore întregi încimitir. Remuºcãrile, cãinþapantofarului Savu îiimpresioneazã pe concetãþeni.Îi vine ideea de a pleca în þaralui Mahmud pentru a-i gãsifamilia ºi a o sluji cudevotament, rãbdând de foameºi de frig. Se spovedeºte la unsihastru nonagenar, care îi dãun canon cumplit: „pribeag ºirãzleþ sã fii pe pãmânt! …Iatãce porunceºte Duhul: sãlucrezi cu mâinile tale o mie deperechi de încãlþãminte de totfelul ºi pentru toate vârstele, sãcutreieri lumea ºi sã dai depomanã încãlþãmintea fãcutãde tine tuturor nevoiaºilor ºi

tuturor degeraþilor. …ªi cândvei isprãvi o mie de perechi deîncãlþãminte date de pomanã,Dumnezeu se va îndura de tineºi te va ierta”. Savu îºi vindeprãvãlia, începe sã încalþe fãrãplatã pe toþi nevoiaºii întâlniþi.Apoi pleacã spre þara luiMahmud cu traista în spinare,ducând o viaþã de cãlugãrrãtãcitor. În luntrea ce-l duceaspre Turcia, Savu sta îngenunchi ºi cu mâinile înãlþatea rugãciune. În traistã mai aveadoar o pereche de încãlþãmintedin cele o mie. În aceastãposturã, Savu îl vede peMahmud înveºmântat ca unsultan, iar în picioare avea totpapucii pe care-i purta când ell-a omorât. Rostind cuvinteneînþelese de cei din jur, Savuscoate perechea de pantofi dintraistã cu mâna tremurândã, darimediat „încremeneºte cu amia pereche de papuci înbraþe”. Acest roman – subforma unei întinse parabole -este o exemplificare narativã aunui text evanghelic ºi anume acuvintelor lui Iisus cã cei ceajutã pe sãraci se ajutã pe eiînºiºi. În viziunea autorului,cea mai de preþ calitate aomului este mila faþã deaproapele sãu.

Prin scrierile sale, GalaGalaction se dovedeºte a fi unmare creator de viaþã autenticã,un fin analist al stãrilorsufleteºti contradictorii ºi alpasiunilor. Totodatã, sedovedeºte a fi un talentatpovestitor ºi un maestru aldescrierii. Nuvelele ºiromanele menþionate în acestarticol îi asigurã lui GalaGalaction un loc însemnat înistoria literaturii române dinperioada interbelicã, fiindadevãrate crâmpeie de viaþãclocotitoare. În ansamblul ei,opera lui Gala Galactionconfirmã crezul sãu artistic cãarta „sporeºte omenia ºidragostea dintre oameni”.

Prof. ConstantinVOICULESCU

Nãscut la 31 martie 1933, înPloieºti, în casa pãrinþilor sãi,familia Nicolae HristeaStãnescu (þãran prahoveanorãºenizat) ºi Tatiana Stãnescu-Cereaciuchin (fata generaluluirus Nichita Cereaciuchin,refugiat în România), copilulpoartã numele ambilor bunici,Nichita ºi Hristea. Astfel, încertificatul de botez ºi încatalog la ºcoalã este trecutStãnescu Hristea Nichita. Eraun copil „blonduþ ºi dolofan”,cum îl descrie cu tandreþeEugen Simion, foarte zglobiu,preocupat sã facã toate„nãzdrãvãniile” din lume ºi deo curiozitate sâcâitoare pentrumaturi.

Urmeazã cu rezultateexcelente ºcoala primarã înPloieºti (primele douã clase),apoi în refugiu, la Buºteni(clasa a III-a) ºi la Vãlenii deMunte (clasa a IV-a).Povesteºte mai târziu cãînvãþãtoarea îl ameninþa curepetenþia, deoarece o necãjeaprefãcându-se „cã nu înþelegeîn ruptul capului cum pot fitrecute cuvintele pe caiet prinsemne (litere)”. Revine înPloieºti, pentru a urmacursurile la Liceul „SfinþiiPetru ºi Pavel”, devenit maitârziu „I. L. Caragiale”, lasecþia real. Sfidând etichetaseverã din liceul ploieºtean,„bãiatul blond ºi dolofan”,apare la cursuri „cu osprânceanã rasã”, ceea ceproduce veselia între amici ºi

indignare printre profesoriiºcolii. Astfel s-a ales cureputaþia de „spirit liber,neserios, la modul simpatic,inventiv” (E. Simion).Înconjurat mereu de „amicifideli, ploieºteni cu vorba-ndungã”, adicã bãºcãlioºi, elevulStãnescu Hristea Nichita îºicroieºte ºi reputaþiaconsiderabilã de caricaturist.Semna sãptãmânal, cupseudonimul „H”, la gazeta deperete a liceului, deseneteribile, pe teme de moralãºcolarã. Colegii îl porecleau„Grasul”, pentru trupul luirobust, ceea ce nu-l deranja.Tot în liceu a învãþat sã cântela pian, citea foarte mult, eravolubil ºi punea la calenumeroase farse printre colegi.Nichita se dovedeºte unadolescent fãrã griji, pofticiosla mâncare ºi ispitit de „bunuri

lumeºti”, cãruia îi placeanturajul zgomotos, undetachineazã, face spirite, sebucurã din plin de viaþã.Aveasucces pe toate planurile, erazilnic vãzut prin liceu sau pestradã cu o fatã care nu-l slãbeadin priviri. Dar nu s-a cãsãtoritcu ea, s-a cãsãtorit „cu a douadragoste” a sa din adolescenþã,cu Magdalena Petrescu (1952),de care se desparte numai dupãun an. Se îndrãgosteºte „lulea”de poeta ºi eseista DoinaCiurea, (dragoste care dureazãaproximativ 10 ani; secãsãtoresc în 1962), o

„dragoste creatoare”, din carese va „plãmãdi” tematicavolumului „O viziune asentimentelor” (PremiulUniunii Scriitorilor). Nu-i plac„chingile cãsãtoriei” nici cuDoina Ciurea, întrucât seataºeazã ºi de GabrielaMelinescu, poeta cu care,împreunã, vor „construi noiuniversuri abstracte”.Revenind la perioada luicreativã din adolescenþã,amintesc faptul cã îl surprindepe profesorul de românã dinliceu citindu-i o parodie„croitã cu artificii lexicalemoderniste”, dupã „Cioara”lui George Topârceanu.Inventeazã sporadic „poemenãzdrãvane”, pe care lerãspândeºte printre liceeni,versuri cu „un limbaj crud,ºmechereºti, cu o tehnicãimpecabilã” în care foloseºteprima oarã expresia „râsu-plânsul”, din care poetul vaface mai târziu un conceptliric. Scoate clandestin orevistã „Bãcãonia”, strecuratãprin liceu „pe sub mânã”. Dinadolescenþã iese „un tânãr cutrupul subþire ca un lujer, cuochii melancolici, parºivi”,intrat „sub jugul familiei” încãde la vârsta de 19 ani. κicontinuã studiile la Facultateade Filologie a Universitãþii dinBucureºti, pe care le-a absolvitîn 1957, an în care debuteazãrevuistic în „Tribuna” dinCluj. Într-o orã „leºioasã de

curs”, îi scrie colegului ºiprietenului Eugen Simion, uncatren „palindrom”: „Dusaici, beþiv opal / Lapoviþe biciasud / Dur, o vietate, cal - / Lacetate: ivor ud”. Primul verscitit de la stânga la dreapta areacelaºi înþeles cu versul aldoilea citit de la dreapta lastânga. Se angajeazã corectorºi apoi redactor la „Gazetaliterarã” (director ZahariaStancu) ºi la „Românialiterarã”(condusã de N.Breban). În 1969 este numitredactor-ºef adjunct la revista”Luceafãrul”, lucrând alãturide Adrian Pãunescu. În anul1970 susþine ºi o rubricã înrevista „Argeº”. Debuteazãeditorial cu volumul de versuri„Sensul iubirii”, în 1960, urmatde „O viziune asentimentelor”(1964), cuambele volume poetulînscriindu-se în efortul deînnoire a lirismului, alãturi de

alþi mari poeþi ca IonAlexandru, Marin Sorescu,Adrian Pãunescu, AnaBlandiana, Cezar Baltag,ªtefan Bãnulescu, Al. Ivasiucºi alþii. Începând cu anul 1965,aproape în fiecare an scoatecâte un volum de versuri:„Dreptul la timp”(1965), „11elegii” (1966), „Oul ºisfera”(1967), „Roºuvertical”(1967), „LausPtolemaei”(1968),„Necuvintele”(1969, PremiulUniunii Scriitorilor), „Unpãmânt numitRomânia”(1969), „În dulcelestil clasic”(1970), „Cartea derecitire”(eseuri, 1972, PremiulU.S.), „Clar de inimã”, „EpicaMagna”(1978, Premiul „M.Eminescu” al AcademieiRomâne), „Opereimperfecte”(1979), „Cartea decitire”, „Cartea deiubire”(împreunã cu Gh.Tomozei), „Noduri ºisemne”(1982). Cultivã ºi genuleseistic în „Cartea derecitire”(eseuri, 1972) ºi„Respirãri”(eseuri-poematice,1982). Participã cuinterpretãri celebre la Radio ºiTeleviziune, precum ºi lanumeroase manifestãriculturale cu public, cuCenaclul „Flacãra”, condus depoetul Adrian Pãunescu.

Nichita Stãnescu este depatru ori laureat cu PremiulUniunii Scriitorilor, decorat destatul român cu „Meritul

Cultural”, clasa a II-a, i seatribuie ºi douã PremiiInternaþionale: „JohannGottfried von Herder”(1975) ºi„Cununa de Aur”, pe anul1982, la prestigiosul FestivalInternaþional „Serile de Poeziede la Struga”(Iugoslavia);toate ca o recunoaºterebinemeritatã pentruprestigioasa lui Operã poeticã.Poezia stãnescianã este tradusãºi în multe þãri ale lumii,Academia Suedezãpropunându-l pentru PremiulNobel. Este ales post-mortemmembru al AcademieiRomâne. În 1983, la 31 martie,cu ocazia împlinirii vârstei de50 de ani, i se organizeazã oadevãratã sãrbãtoare naþionalã,fiind omagiat în majoritateainstituþiilor de culturã din þarã.Din pãcate, poetul ducea„boala pe picioare”, cum sespune, ºi la 12 decembrie 1983,(povesteºte soþia, Dora Tãrâþã)„pe la miezul nopþii dureriledin zona ficatului devinîngrozitoare ºi este dus cusalvarea la Spitalul Fundeni,unde, în noaptea de 13decembrie 1983, la orele 2 ºi10 minute, se stinge din viaþã,spre surprinderea ºi regretultuturor românilor. Ultimelesale cuvinte au rãmas celebre:„Respir, doctore, respir...”Mulþi oameni de culturã, criticiliterari, eseiºti, exegeþi au scriselogios despre opera ºiactivitatea poetului NichitaStãnescu. Amintesc pe EugenSimion, Nicolae Manolescu,ªtefan Augustin Doinaº, Alexªtefãnescu, Doina Uricariu,George Pruteanu, CorinaBraga, Mircea Bârsilã ºi alþii.Doinaº considerã cã „Nichitase miºca într-adevãr într-osferã superioarã de valoriexclusiv-artistice...Spiritul sãuludic îl fãcea sã pluteascã pedeasupra situaþiilor tragice alevremurilor,(...) tãlpile lui nu seatingeau nici de flori, nici democirlã. Singurul pãcat al lui afost crima sãvârºitã faþã desine însuºi: distrugereasistematicã a carcasei, care-i

(urmare din pagina 5)

6 PIETRELE DOAMNEI

Nichita Stãnescu (1933 – 1983) – poetul transparenþei,genial purtãtor de sentimente umane...

(continuare în pagina 7)

Gala Galaction

Prof. Constantin Voiculescu

Nichita Stãnescu

Nichita Stãnescu

Casa Memorialã „Nichita Stãnescu“ din Ploieºti

Nichita ºi Gabriela Melinescu

Potrivit istoricului NicolaeIorga, „un sat aparþineaodinioarã uneia ºi aceleiaºifamilii; toþi locuitorii, fãrãdeosebire, erau rude de sânge,scoborâtorii unuia ºi aceluiaºistrãmoº, care stabilise ºihotarul vetrii satului”[1].Referindu-se la sateledevãlmaºe româneºti, pe carele considera „sategenealogice”, adicã „satecrescute efectiv dintr-un autorcomun ºi care folosea spiþa deneam ca bazã a sistemului lorjuridic de proprietate”,eruditul istoric menþionaprintre altele: „satele noastrese numesc dupã strãmoºul carele-a întemeiat ºi toþi carilocuiesc înãuntru sunt rude”.Proiecþia sa sociologicã vizând„satul genealogic” estesusþinutã prin definireatermenului de „moºie” care„însemna ºi descendenþa de lamoº ºi înseamnã ºi stãpânireade pãmânt în devãlmãºie”.

Semnificativ pentru evoluþiasatului – dupã pãrerea luiNicolae Iorga – era faptul cã„la început, fiecare lucra atâtcât putea ºi culegea atât cât îitrebuia”.

Teoria caracteruluigenealogic al satelor a fostsusþinutã, sub diverse aspecte,

de cãtre istoricii: ConstantinGiurescu, I.C. Filitti, GeorgeFotino G. Panu ºi alþii.

Preexistenþa, pe teritoriulactualei localitãþi Vlãdeºti, aunei comunitãþi umaneconstituite anterior momentuluiatestãrii sale documentareiniþiale – 23 august 1437 –reprezintã o certitudineistoricã.

Organizarea vieþiicolectivitãþii din aºezare secircumscrie caracteruluispecific civilizaþiei vechilorsate româneºti. Modalitatea deconstituire „pe neamuri” afamiliilor din componenþapopulaþiei satului Vlãdeºti era– ca, de altfel, în tot spaþiulromânesc – determinatã de oascendenþã comunã a acestora,considerându-se, prin urmare,cã provin dintr-un singurstrãmoº. Apropierea evidentãdintre „neamuri” se explicãprin aceea cã „ele singure seconsiderau legate prin rudenie,invocându-se, în acest sens,existenþa unui bãtrân sau moº<<descãlecãtor al satului>>care ar fi dat naºtere întregiipopulaþii locale”[2].Nominalizarea, prin tradiþiaoralã localã a unui Vlad - cadescãlecãtor al satului –constituie motivaþia preluãrii

numelui acestui „erou eponim”în denumirea aºezãrii de peValea Bratiei. Acelaºi fenomense înregistratã ºi în cazulsatului Negeºti din componenþacomunei Vlãdeºti, „omul care abãtut primul par” pe teritoriulaºezãrii fiind un „moº” Negea.

Vlãdeºtii urmeazã, aºadar,cursul firesc de organizare înobºte a unei comunitãþi ruraleconduse iniþial de un Sfat sauSobor. Implicat fundamental înexistenþa aºezãrii, Sfatul „seamesteca chiar ºi în viaþaintimã a obºtenilor”. El judeca„pricinile dintre familii,întãrea actele de vânzaredintre oameni, împrumuturileºi zãlogurile, reglementândviaþa în conformitate cu <<legea þãrii>> sau cu<<obiceiul pãmântului >>”.Tulburãtorii ordinii stabilite înobºte erau – prin hotãrâreaSfatului - închiºi sau pedepsiþicu bãtaia.

În organizarea pe bazã deobºte a comunitãþii, dãrile nuse plãteau de fiecare individ peseama lui, ci solidar, de satulîntreg, „în cislã” – „dãrilefixate fiind repartizareproporþional în raport deavere”[4].

În structura satuluitradiþional, obºtea avea ºiatribuþii administrative:„reglementa drepturile defolosinþã a pãmântului dupãnevoile reale, mutãrile delocuinþe în perimetrulmoºiei”[5]. Totodatã, obºtea ºi,implicit, sfatul ei îºi asumaudreptul de „a îndruma,controla ºi recompensa pe ceice respectau datinile ºitradiþiile strãvechi”[6].

Atribuþii de naturã eticãreveneau, de asemenea, obºtii,prin „statuarea opiniei moralea comunitãþii în raport cu

legea þãrii ºi prin întreþinereaspiritului de echitatesocialã”[7].

La vãrful piramideiorganizatorice specifice obºtiiera sfatul format din bãtrânisau << oameni buni>> [8].Este neîndoielnic cã ºi obºteasatului Vlãdeºti se conduceadupã principiile enunþate,acceptate de cãtre întreagacomunitatea sãseascã.Temporal, obºtea – comunitateproprie orânduirii feudale -putea „sã aparã ºi înorânduirea prefeudalã ºi sãsupravieþuiascã ºi înorânduirea post feudalã”.

În esenþã, ceea cecaracteriza obºtea sãteascã,implicit obºtea satului Vlãdeºti,era „munca în comun,proprietatea în devãlmãºie apãmântului”. „Toþi membriiobºtii – precum menþioneazãetnologul Romulus Vulcãnescu- aveau prin <<legea þãrii>>sau <<obiceiul pãmântului>>dreptul de folosire în comun(în devãlmãºie) a pãmântului,apelor ºi pãdurilor, adicãdrept de <<stãpânirelocureascã>> sau de<<stãpânire de-avalma>>”[9].

În concluzie, dreptul defolosire în comun a

pãmântului, apelor ºipãdurilor rezidã dinfaptul cã „moºiasatului era unpatrimoniu devãlmaºal sãtenilor, al unorspiþe de neamconstituite în cete defamilie sauvicinale”[10].

Constituirea moºieisatului a urmat unîndelungat procesevolutiv spre formeleactuale. Oretroproiectare istoricã aacestuia este efectuatã cuevident spirit de discernãmântde cãtre Henry H. Stahl ºi PaulStahl în „Civilizaþia vechilorsate româneºti”. Numaiinvestigarea complexã a acestuiproces ºi pe teritoriul satuluiVlãdeºti poate confirmaintegrarea aºezãrii înretroproiecþia oferitã de cãtreetnologii cercetãtori aifenomenului enunþat, potrivitcãrora: „fiecare cap de familieputea sã aleagã un <<loc>> dehranã acolo unde dorea, pecare sã-l stãpâneascã apoi îndeplinã siguranþã atâta timpcât îi era de folos; de fapt, unrãgaz destul de scurt, cãcitehnica agricolã era atât depuþin dezvoltatã încât locurile

puse în culturã îºi istoveauputerile în rãstimp de numaicâþiva ani. Dupã ce locul sepregãtea în vedereaînsãmânþãrii, defriºându-se ºidându-se foc unui petec depãdure, se desþelenea terenul,se semãna mei sau secarã ºi seobþinea o primã recoltã numitã<<în þelinã>>. Al doilea an,se obþinea o recoltã mai slabãnumitã <<în prosie>> ; iar înal treilea an o recoltã ºi maislabã numitã <<înrãsprosie>>. Astfel cã ofamilie care stãpânea loculales nu era decât o stãpâniretemporarã sau cum se spune înterminologia popularã - ostãpânire locureascã - cãcilocul era pãrãsit ºi se muta pealtul”[11]. Integrarea localitãþiiVlãdeºti în acest proces esteconfirmatã documentar parþial,întrucât în hrisovul din 11decembrie 1564, prin care seîntãrea fiilor lui Micºanproprietãþi, printre punctele dereper în delimitarea acestora semenþiona ºi toponimul „MalulProsiei” – evocând evident „unogor arat ºi semãnat primadatã, dupã ce a fost lãsatnelucrat timp de doi sau treiani <<sloven prosie= locsemãnat cu mei>>”[12].

asigura superbul exerciþiu alspiritului...Nichita Stãnescu„este cel mai important poetromân dupã al doilea rãzboimondial”.

Eugen Simion defineºtepoezia lui Nichita Stãnescu„Poezia poeziei”, iar pe autor„Un poet al transparenþei”.Aºa cum menþioneazã criticulîn ”Scriitori români de azi”,Nichita Stãnescu e un„comediograf superior alcuvântului” ºi rareori aflãm, caîn excelentul poem „Frunzãverde de albastru” o maicategoricã dovadã de „fineþetehnicã”. În poemul amintit„totul e potrivit pe dos”,noþiunile sunt formulate liricprin imagini opuse. Pare un jocvinovat, dar nu-i decât ºtiinþade a înfige un dinte de îndoialãîn carnea tare a cuvântului ºi aforþa spiritul nostru sãgândeascã în alte tipare decâtcele obiºnuite. Linia dintrenoþiuni dispare ºi poetul nepropune un limbaj poetic nou,prilej pentru cititor demeditaþie liricã: „ªi-am zisverde de albastru,/ Mã doareun cal mãiastru,/ ºi-am zisparã de un mãr,/ minciunã deadevãr,/ ºi-am zis pasãre depeºte/ descleºtarea de cecreºte, / ºi secund-am zis deorã, curcubeu de aurorã,/ am

zis os de un schelet,/ am zis hoþde om întreg,/ ºi privire-am zisde ochi,/ ºi cã-i boalã dedeochi...” Poemul urmãreºtede fapt „reverii abstracte”...

În poemul epic cu titlu fãrãconotaþii stilistice „Desprecuvinte ºi limbaj”, scriitorulevadeazã în lumea visului,apelând la procedee artistice,pe tema valorii cuvintelor ºi acomunicãrii verbale, în planultehnic ºi în cel uman. Imagineacuvântului este „un fel deumbrã de aur în conºtiinþã”.Precum regnul viu, cuvintele seclasificã: „au familiile lor, seorganizeazã în grupuri”,contureazã destine: „se nasc,cresc, înfloresc”, însãmânþeazãcel mai fertil pãmânt, creieruluman; au forþã ºi seregenereazã, „sunt puternice,

nasc idei”, populeazã cele maidepãrtate locuri ºi aumobilitate, „cãlãtoresc”.Cuvintele „locuiesc pe globulcreierului, în acea atmosferãabstractã, în care chiar ºistelele cerului pãtrund, nu prinele însele, ci prin numele lor”.În „civilizaþia” cuvintelor,poetul diferenþiazã douã„neamuri, rase”, adicãlimbajul artistic, „gândirea înimagini” ºi limbajul ºtiinþific,„gândirea în noþiuni”. NichitaStãnescu considerã poeziaforma cea mai cristalizatã agândirii în imagini, arta sauesenþa abstractã a cuvântului,„un fel de umbrã de aur înconºtiinþã”...

Cu vol. „O viziune asentimentelor”, poetulrealizeazã „romanul uneiidile”, remarcã Eugen Simion,introduce în interiorul schemeilirice „calul troian al fantezieisale”. Cartea cuprinde aproapeîn totalitate versuri de dragoste,de un lirism pur, farmeculvenind din „neprefãcuta ºifoarte complexa sinceritate”stãnescianã. În poemul „Vârstade aur a dragostei”, poetulcontureazã o imagine ineditã aiubirii „ca boalã a timpului”:„Mâinile mele suntîndrãgostite,/ vai, gura meaiubeºte,/ ºi iatã, m-am trezit/ cãlucrurile sunt atât de aproape

de mine,/ încât abia pot mergeprintre ele/ fãrã sã mãrãnesc”. Sentimentele suntprezentate ca în mitologie„niºte zeiþe de aer”, iarîndrãgostitul „cu pânzelesufletului umflate de dor” cautãpretutindeni imaginea aburoasãa iubirii. Poezia „Leoaicãtânãrã, iubirea” creeazã osplendidã sugestie a obsesieiînceputului tulburãtor al iubiriiadolescentine, tinereºti, caresperie, produce fiori. Astfel,iubirea apare ca o „leoaicãtânãrã”, care îl pândeºte ºi-isare în faþã, înfigându-ºi colþiialbi ºi muºcându-l: „Leoaicãtânãrã, iubirea/ mi-a sãrit înfaþã./ Mã pândise-n încordare/mai demult./ Colþii albi mi i-aînfipt în faþã,/ m-a muºcatleoaica, azi, de faþã”. Deºi înpoezia stãnescianã predominãsentimentul de jubilaþie,frenezia solarã, vitalitateadiafanului, de multe ori,dragostea poate fi ºi ocomunicare tulburãtoare întrefiinþele îndrãgostite, în cânteculiubirii lor fãcându-ºi loc ºimelancolia: „Plouã infernal,/ºi noi ne iubim prin mansarde./Prin cerul ferestrei, oval,/ noriicurgeau în luna lui Marte”(Ploaie în luna lui Marte).Pentru îndrãgostiþi existenþaeste o plutire, timpul nuterorizeazã, spaþiul nu

constituie un obstacol. Asumatpânã la miracol starea debeatitudine, spiritul abia aretimp sã ia act, cu mirare, deexistenþa lui: „Abia am timp sãmã mir cã exist, dar / mãbucur totdeauna cã sunt”.Starea de iubire este starea dinafara incertitudinii: „ce bine cãeºti, ce mirare cã sunt”.Creatorul trãieºte „într-un ochiuriaº ºi hrana lui este lumina”.În chip de înger, zboarãdeasupra oraºului, sprijinit peun sunet ce-l poartã „pe subnorul cerului strãbãtut de fâºiialunecoase de noapte”. Defineapoezia „simþitã de poet calacrima unui ochi necunoscut”:„Poezia este ochiul careplânge./ Ea este umãrul careplânge,/ ochiul umãrului careplânge./ Ea este mâna careplânge/ ochiul mâinii careplânge./ Ea este talpa careplânge,/ ochiul cãlcâiului careplânge./ O voi, prieteni,/poezia nu este lacrimã,/ ea esteînsuºi plânsul,/ plânsul unuiochi neinventat,/ lacrimaochiului/ celui care trebuie sãfie frumos,/ lacrima celui caretrebuie sã fie fericit”(Poezia,vol. „Necuvintele”).

Nichita Stãnescu, „celnebun dupã poezie”, cumînsuºi spunea „adevãrat ºinebâlbâit”, mãrturisindu-ºi „credo-ul sãu poetic”, (cu

prilejul încoronãrii în Catedrala„Sfânta Sofia” cu „Cununa deAur”) a inventat „un limbajpoetic numai al lui”, care, dupãexperienþa arghezianã, este,probabil, descoperirea cea maiimportantã în sfera liriciiromâneºti. Într-o „limbãîngereascã” ºi cu o tehnicãdesãvârºitã, poetul s-a impusca un genial purtãtor desentimente umane, populândcerul poeziei româneºti cupãsãri cu gâtul lung ºi caizburãtori, îndrãgostiþi, careplutesc în apele vãzduhului, caniºte stranii ºi frumoase fiinþelirice. Nichita Stãnescu însuºipluteºte, pentru eternitate, ca ogenialã fiinþã liricã, pe cerulneasemuit de frumos alimaginaþiei ºi creaþiei poetice...

Prof. Daniel DEJANU

(urmare din pagina 6)

PIETRELE DOAMNEI 7

(continuare în pagina 8)

ISTORIA FACE PARTE DIN NOI

OBªTEA SATULUI VLÃDEªTI – MUSCEL, ETAPÃ ISTORICÃ SEMNIFICATIVÃÎN EVOLUÞIA AªEZÃRII MUSCELENE DE PE RÂUL BRATIA

Vlãdeºti - vedere generalã

I. ªcoala de labiserica din 1777.Înainte de anul 1700 exista

în Domneºti o bisericuþã micã,construitã din lemn[1], careavea hramul „CuvioasaParaschiva”. Aceasta s-astricat ºi s-a ridicat alta, în anul1776, care s-a sfinþit în anul1777. Despre ºcoala din jurulacestei biserici este vorba cafiind prima ºcoalã din comunã.Biserica aceasta „din lemn,mare, cu încãpere de 7 stânjenilungime totalã, altar ºi cutindã, iar lãrgimea de 3stânjeni” se afla pe locul undePopa Niþã a ridicat actualabisericã „Buna Vestire” (...).La data când s-a ridicatbiserica de la 1777 existaordinul domnesc, dat deConstantin Mavrocordat, ca„Mitropolitul ºi episcopii îneparhiile lor sã aºeze pe la

sate mari preoþi de ispravã sãînveþe copiii”[2].

Dar chiar ºi în vremeabisericuþei din lemn, ce a fostînaintea celei de la 1777, eraudispoziþii pentru învãþareacopiilor de la sate. Ele auînceput mai întâi cu ºcolile dela oraºe, cum sunt dispoziþiilelui Constantin Duca (1693 –1704) ºi care vor fi fostcomune ambelor þãri româneºti[3]. Ori, dacã aceste dispoziþiiexistau chiar de la începutulveacului al XVIII-lea, lamijlocul veacului acela ºi celmai târziu la sfârºitul lui, laDomneºti se dãdea o învãþãturãcopiilor pe lângã bisericaridicatã la 1777 ºi, desigur,dacã nu începuse chiar ºi lamica bisericuþã dinaintea ei.

ªcoala a funcþionat multãvreme ºi ca evenimentimportant, din cursul ei, este

stabilirea în Domneºti a unuimare numãr de refugiaþi dinTransilvania, la 6 martie 1766.Dacã biserica s-a sfinþit la 1777acei refugiaþi au folosit, pentrucopii lor, tot ºcoala de labiserica aceasta.[4] Între acestgrup de refugiaþi în comunã ºiMãnãstirea Argeº a fostconflictul care a durat pânã la18 martie 1812 [5], soluþionatfiind în Divanul Þãrii.[6] Suntacte scrise asupra acestuiconflict ºi asupra evoluþieilui.[7] Studiind acest conflictne dãm seama de

temperamentul acelor locuitorinoi ai comunei ºi asupragradului lor de ºtiinþã.[8] Cineputea duce în vremea aceea unproces cu o instituþie aºa deputernicã, cum era EpiscopiaArgeº ºi sã-l susþinã pânã laDivanul þãrii? Oameni fãrãorientãri temeinice nu pot faceacest lucru. Din acesteelemente certe, rezultate dinacte autentice, ce sepãstreazã[9] în ArhiveleStatului, se pot trage concluziiîn sensul cã cel puþin o partedintre fruntaºii acelui grup delocuitori ºtiau carte (...).

ªcoala denumitã în aceststudiu, de la biserica din anul1777, dureazã pânã în 1843,când Nicolae Domnescu a fostnumit învãþãtor la Domneºti.Ori, de funcþionarea ei înprimele decenii ale veacului alXIX-lea nici nu se mai discutã.În afarã de perioadeleînvãþãmântului din Domneºti,aºa cum ele au fost determinatemai înainte, în expunereastudiului acesta, cu dispoziþiilecãtre Mitropoliþi ºi Episcopi,de a numi preoþi la sate spre apreda ºi învãþãtura, la 1838,Eforia ºcoalelor obliga princonducãtorii judeþelor, caproprietarii de moºii sãclãdeascã încãperi sau sã dea

case pentru funcþionareaºcolilor din sat (...).

Nicolae Domnescu a învãþatla ªcoala Normalã dinCâmpulung, care fuseseînfiinþatã în anul 1839 ºitrecuse acolo dupã ceterminase cursul primar laDomneºti. Din actele oficialerezultã cã ªcoala Normalã dinCâmpulung a fost deschisã înanul 1839 [10], (nu înfiinþatã)odatã cu alte ªcoli normale dinþarã (în numãr de 16). Dacã n-am admite aceasta, ar însemnacontraziceri cu actul de numirea lui Nicolae Domnescu, datat1843 ºi în care se spune„urmând ªcoala Normalã dinoraºul Câmpulung, jud.Muscel, de la 1838 pânã la1843, s-a deprins cuînvãþãturile ce i se cere a ºtipentru aceastã slujbã, adicã lacitire ºi scriere slobodã, laCatehismul legilor creºtineºti,la cântãrile bisericeºti ºi laînceputurile dearitmeticã”.[11]

Din însãºi cuprinsul actuluide numire se constatã ºimateriile de studiu la ªcoalanormalã ºi atare din acelecunoºtinþe se vor fi predat ºicopiilor din sat. Dar, maiprincipal este faptul cãînvãþãtura era în legãturãdirectã cu biserica, cunoºtinþeºi cântãri bisericeºti într-omãsurã largã.

Aceasta este ºcoala carecaracterizeazã vremea pânã la1843, în ceea ce priveºteînvãþãmântul din comunaDomneºti.

Ca învãþãtori, în acel timp,de la 1777 – 1843, au fostpreoþii timpului ºi anume: PopaBucur – decedat la 1792, PopaZaheu (1762 – 1832) ºi PopaPavel (1810 – 1861). Acestadin urmã, dupã anul 1843, acontinuat la ªcoala din curteabisericii, pânã la 1861, când amurit. Popa Pavel a cerut terenpentru ºcoalã de la Episcopia

Ca element componentfundamental, alãturi de vatrasatului ºi de populaþie, alstructurii complexului ruralVlãdeºti, moºia acesteistrãvechi aºezãri s-a constituitsub forma perimetralã existentãîn cursul unui îndelungatproces istoric.

Astfel, în faza incipientã adevãlmãºiei caracterizatã prinsistemul stãpânirii „locureºti”sau „de-a valma”, în carepãmântul, apele ºi pãdurileaparþineau întregii obºti sãteºti,iar munca se efectua în comun,va acþiona-potrivit dreptuluicomunitar – ºi pe teritoriulactual al Vlãdeºtilor,principiul: <<Cât pãmântdesþeleneºti, tot atâtastãpâneºti!>> principiutranspus ulterior într-o inegalãrepartizare a terenurilorrezultate din defriºareapãdurilor „nimãnui”. Aceastãexpansiune teritorialã est-vest afost, pe alocuri, frânatã deterenul accidental, impropriupentru culturile agricole;datoritã fertilitãþii scãzute,terenurile defriºate înperimetrul dealurilor au fostafectate, aproape înexclusivitate, pãºunatului,întrucât creºterea animalelorconstituia una dintre ocupaþiilede bazã ale membrilorcomunitãþii rurale din Vlãdeºti.

Tendinþa de acaparare aterenului fertil din lunca râuluia fost contracaratã, astfel, prinoperaþiunea de „curelire”apãmântului pe direcþiamenþionatã. Datoritãstãpânirilor locureºti, satuldevãlmaº arhaic Vlãdeºti eraformat din gospodãriiamplasate pe terenurile celemai favorizate efectuãrii unorlãzuiri în vederea utilizãriiacestora ca locuri arabile,

locuri destinate cultivãriipomilor fructiferi saupãºunatului.

O formã româneascãtradiþionalã a organizãriifamiliale þãrãneºti a contribuitºi în cazul satului Vlãdeºti, lamanifestarea unui fenomensocial generalizat, acela aldesprinderii din matcafamilialã a feciorilor – cuexcepþia mezinului caremoºtenea casa pãrinteascã – ºiaºezarea într-o altã vatrãconstituitã, desigur, prinedificarea unei locuinþedestinate fiecãruia dintre ceiplecaþi pentru formarea uneifamilii proprii, locuinþe plasateîn locurile lãzuite de grupulfamilial cât mai departe de casabãtrâneascã, sub impulsultendinþei de extindere, pe contpropriu, a stãpânirii locureºti.

Modul de structurareoriginarã a aºezãrii pe grupuride gospodãrii constituite dinneamuri, izolate unele de alteleºi datoritã formei accidentate aterenului reflectã, aºadar,sistemul de stãpâniremoºneneascã a pãmântuluicorelat cu modul de organizarea familiilor þãrãneºti dinVlãdeºti. Numai, acþiunea deacaparare a noi pãmânturiaflate în „vãlmãºie” încontextul creºterii numãruluilocuitorilor ºi al perfecþionãriiuneltelor utilizate în procesulde defriºare sau de desþelenire

a dus la dispariþia terenurilordevãlmaºe. Un fenomenevident, în condiþiile ocupãriiinegale a pãmânturilor, încadrul obºtii genealogicedevãlmaºe, îl constituie apariþiainegalitãþii de avere, întrucât„pe locurile în care se sãdeaucase sau se sãdeau livezi depomi, folosirea lorîndelungatã, stãpânirealocureascã temporarã seprelungea, trecându-se dintr-un rând de oameni în altul,pãmântul ajungând, astfel, a fiocinã ereditarã”.

Lungul proces de tranziþiede la devãlmãºia strãveche laproprietatea individualã s-aefectuat prin faza intermediarãa devãlmãºiei restrânse asatului devãlmaº evoluat, de tipumblãtor pe „bãtrâni”, peneamuri. Continua acþiune dedelimitare a moºiei, prindistribuirea, pe cete de neamdescendente dintr-un „moº”, acurelelor de pãmânt, a avutrepercursiuni vãdite înconfiguraþia aºezãrii, întrucâtcasele au „coborât” la ºosea,neamurile grupându-se îndiverse zone ale satului, înlimitele proprietãþilor deþinute.O serie de mutaþii de ordinsocial în viaþa locuitorilor dinVlãdeºti sunt determinate deprocesul „curelirii” pãmântului.Neîndoielnic, devãlmãºia„egalitarã” ascunde în easâmburele inegalitarismului,

întrucât pãmântul dat „ pevecie” unui neam se va„cureli” iarãºi întredescendenþii grupului familialinegali numeric faþã dedescendenþii altui neam,generându-se, în acest mod, oinegalitate de avere întremembrii comunitãþii rurale dinVlãdeºti. Apare, evident,ulterior, tendinþa comasãriiloturilor dispersate proveninddin cumpãrarea unor curele depãmânt care aparþinuserãcetelor de neam existente saude moºteniri.

Nu se poate determina cucertitudine gradul în care,dreptul de preemþiune, dreptulobºtii de a opri vânzarea unorloturi particulare unor persoanedin afara comunitãþii acþiona înVlãdeºti, însã „trecereapãmântului obºtesc în mânaunor familii nu însemnaruperea ori dizolvarea obºtii ºia terenului ei, obºteaexecutând un dominiumeminens asupra întreguluiteritoriu al satului, chiar dacãacest teritoriu cuprindea pãrþistãpânite individual demembrii sãi”.

Totodatã, în acest complexproces evolutiv al moºieisatului, caracterul proprietãþiise defineºte, la mijloculveacului al XV-lea, prindependenþa moºiei Vlãdeºtilorfaþã de Bojin, a cãrui prezenþã,prin ascendenþii sãi, în arialocalitãþii, nu poate fi atestatã,însã, documentar.

Reconstituirea nominalã saunumericã a ocinelor moºneneºtiîntr-o etapã istoricã a evoluþieiobºtii Vlãdeºtilor reprezintã ooperaþiune pur fantezistã, încondiþiile inexistenþei unuisuport documentar credibil.Atribuind, totuºi, toponimelorlocale capacitatea de a ilustraun fenomen istoric sau social,

existenþa unor nume topice alecursurilor mici de ape careafluesc relativ perpendicular depe versanþii dealurilor spre râulBratia, suprapunându-seprevezibil „curelelor” stãpânitede moºneni, permiteformularea supoziþiei – în ideeareconstituirii nominale aocinelor – cã denumirile unoradintre vãi ar avea, la origine,numele unor deþinãtori deocine în Vlãdeºti.

Desigur cã o determinaretemporalã a acestora parecomplet hazardatã, în stadiulactual al cercetãrilor de arhive.Este de presupus, însã, cãdescoperirea unor documentemedievale de epocã ar luminaacest proces tranzitoriu spreactualele proprietãþi funciare.

Un element notabil careconfirmã penetrarea„strãinaºilor”în moºia aºezãriiprin „înfrãþire” cu un localniceste consemnat în actul din 11decembrie 1564: Stan Bod s-aînfrãþit cu Franþ, logofãtul dinCâmpulung, „pe care l-adãruit cu o delniþã în sat, câtva alege din câmp, din pãdure,din apã, din munte ºi de pe tothotarul <….> iar el, adicãFranþ, l-a dãruit cu ce a datDumnezeu ca preþ, mai multdecât acea parte de delniþã,cum scrie ºi în zapisul deînfrãþire”. Se menþioneazã, încontinuarea hrisovului, cã „avândut apoi ºi el lui Manta,jumãtate din moºia ce i-a mairãmas”.

Procesul de dividere amoºiei Vlãdeºtilor îmbracã,aºadar, forme dintre cele maivariate, „curelirea” pãmântuluidin Negeºti – actualmente,centrul aºezãrii – fiindedificatoare pentru amploareafenomenului.

Emis de cãtre cancelariadomneascã a voievodului Þãrii

Româneºti Petru cel Tânãr, la23 martie 1562, fiilor luiMuºat: Dumitru ºi Muºat, actulde întãrire a satului Vlãdeºti cutot hotarul atestã includerea,între cei mai vechi stãpânitoriai aºezãrii, pe boierii dinneamul acestuia pomeniþi îndocumente.

Comunitate proprieorânduirii feudale, obºteasatului Vlãdeºti a apãrut înorânduirea prefeudalã ºi asupravieþuit ºi în orânduireapost- feudalã, dezintegrându-seulterior, prin stabilireaproprietãþii individuale asuprapãmântului.

Note[1]. Nicolae Iorga, „Istoria

românilor din Ardeal ºi Ungaria”,Bucureºti, 1915, vol. I, p. 25

[2]. H.H. Stahl, „Contribuþii lastudiul satelor devãlmaºe româneºti”,vol. I. „Confederaþii de ocol, structuriteritoriale ºi tehnici agricole”,Bucureºti, 1958, pp. 48-71.

[3]. Romulus Vulcãnescu,„Dicþionar de etnologie”, Bucureºti,1959, p. 208.

[4]. Dicþionarul limbii românemoderne, Academia R.S.R., Bucureºti,1958, p. 149.

[5]. Romulus Vulcãnescu, „Opiniacititorului”, p. 209.

[6], [7], [8], [9], [10]. Iidem.[11]. Henri H. Stahl, Paul Stahl,

„Civilizaþia vechilor sate româneºti ”,Bucureºti, 1968.

[12]. Dicþionarul limbii românemoderne, Academia R.S.R., Bucureºti,p. 672.

Prof. Ionel-Marius POPESCU

8 PIETRELE DOAMNEI(urmare din pagina 7)

(continuare în pagina 9)

DIN ARHIVA DE SUFLET A DOMNEªTIULUI

ÎNVÃÞÃMÂNTUL DIN DOMNEªTI ÎN SCRIERILEProf. univ. dr. Petre Ionescu-Muºcel (I)

ªcoala primarã de fete - 1923

ªcoala primarã de bãieþi inauguratã în 1903-1904

Prof. Ionel-Marius Popescu

Crucea de piatrã de la 1724.Textul este: „Popa Ion, Neacºa,Stana, Radu, Stan, leat 1232(1724)“. Probabil a existat obisericã înaintea celei din 1777.

În literatura românã, ca dealtfel în toate literaturilenaþionale, întâlnim câþivascriitori talentaþi, îndeosebiîndrãgiþi de copii ºi tineret,pentru specificul operelor ºidelicateþea, sensibilitatea ºi

înþelepciunea încorporate înscrierile lor. În aceastãcategorie, îi amintesc, la noi,pe Ionel Teodoreanu, CezarPetrescu, Octav Pancu-Iaºi,Petru Demetru Popescu,George ªovu ºi alþii.

Când scriu numele luiGeorge ªovu, mã gândesc la„Cadenþa generaþiilor”,„Declaraþie de dragoste”, „Ovarã de dor”, „Liliac alb înianuarie”, „Tandreþe”,„Dimineaþa iubirii”, „Mistereledin vila pãrãsitã” – pânã lavreo treizeci de volume – ºimãcar la zece filme, adaptatedupã scenariile sale, cum ar fi„Liceenii”, „Liceenii în alert㔺i altele, cunoscute din Angliapânã în China ºi Japonia. Îmiamintesc faptul cã una dintrecãrþile sale, „Misterele din vilapãrãsitã”, tipãritã la EdituraArefeana, ne-a fost solicitatã,prin intermediul BiblioteciiNaþionale, pentru a fi tradusãîn Anglia, ceea ce a devenit unmotiv de mândrie, atât pentruautor, cât ºi pentru editor.

Când mã refer la George

ªovu, spun: permanentãtinereþe spiritualã (deºiMaestrul a împlinit, de curând,80 de ani), bunãtate deplinã ºigenerazitate permanentã, talentneegalat, eleganþã verbalã ºicomportamentalã.

Profesor de Limba ºiliteratura românã, director deºcoalã, inspector de specialitatela Inspectoratul ªcolar alMunicipiului Bucureºti,membru în numeroaselecomisii ale MinisteruluiÎnvãþãmântului, ori în cadrulactivitãþilor desfãºurate laFacultatea de Filologie,Universitatea Bucureºti,George ªovu este unprofesionist al cuvântului în celmai înalt sens, de aceea nu-i demirare cã poate trece cuuºurinþã de la povestire laroman, ori reveni de la romanla povestire, nici cã transformãun scenariu recent într-unroman, sau alcãtuieºte unscenariu dupã unul dintreromanele sale publicateanterior.

Mã voi referi la ultima sacarte de povestiri, „Rugãciunea

unui Înger”, care precede altelela fel de reuºite: „Jarul dinpalmã”, „Rãspuns la post-restant”, „Dialog tainic”,„Martor incomod” ºi aceastãapariþie, cuprinzând povestiriori scurte eseuri, scrise dupãevenimentele din 1989, cândnoi toþi, ca ºi autorul, ar fitrebuit sã ne considerãm fericiþiºi sã ne bucurãm cã am pornitpe drumul democraþiei ºilibertãþii.

Dar, din pãcate, nu a fostchiar aºa: oameni de afaceri,politicieni, aventurieri ºi chiarescroci s-au ridicat spre vârfulpiramidei sociale ºi alprosperitãþii fãrã muncã,înºelând ºi minþind, îndetrimentul celor harnici ºicinstiþi.

„Martor incomod” esteoglinda umbritã ºi strâmbã aunei astfel/altfel de realitatesocialã, strigãtul denemulþumire al unui om onest– împotriva relelor ºiabuzurilor de tot felul care auapãrut (dupã...), ca ciupercileotrãvite dupã ploaie...

Interesant mi se pare cã

majoritatea acestor povestiri(ca ºi urmãtoarele, din recentacarte) au fost publicate, maiîntâi, în revista MinisteruluiAdministraþiei ºi Internelor -Pentru Patrie, ca un fel deghid moral pentru cei plãtiþidin contribuþia noastrã sã lupteîmpotriva relelor multiple, sãapere legea.

În „Rugãciunea unui Înger”,tonul este însã mai blând;gândul autorului se îndreaptãspre Dumnezeu, cerându-iparcã iertare pentru cei caregreºesc. Povestirea care dã ºititlul volumului ne înfãþiºeazãun copil de la grãdiniþã, pe careeducatoarea îl învaþã cum sã seroage cu sinceritate ºi deplinãcredinþã, apoi imaginea duioasãse extinde la toþi pruncii dingrãdiniþã, la copiii þãrii, alãturide care se roagã ºi autorul: „M-am apropiat ºi, alãturându-miacelui nemaiîntâlnit buchet,construit din gingaºi, delicaþi ºipuri muguri de viaþã, m-ampomenit exclamând: Doamne,ceea ce vãd nu poate fi decât o

Argeº ºi din timpul lui, cum seva vedea, s-a fixat locul pecare s-a construit ºcoala dinlemn ºi apoi cea de zid, laînceputul acestui veac.

Aceºtia s-au preocupat deînvãþãtura copiilor pânã la1828, când s-a ridicat ºi altãbisericã în comunã, ca filialã acele dintâi.

Copiii din partea de sus acomunei primeau învãþãtura dela preotul Nicolae Moise ºipreotul Nicolae Rizea, precumºi de la Bucur sin SamoilAndreiaº, învãþãtorul copiilor.Aceºtia, ca ºi cei de la bisericaparohialã, îºi vor continua

activitatea lor ºi la ºcoala dincasele bisericii „BunaVestire”.[12]

II. ªcoala dincasele bisericii„Buna Vestire”.A doua ºcoalã a funcþionat

la Biserica „Buna Vestire”. Încasele din curtea bisericii afuncþionat ºcoala, pânã la datacând Popa Niþã a construit altape terenul ei propriu.

În corespondenþa bisericilordin Domneºti, se gãseºte arãtatcã „înainte de 1843 bisericaparohialã a avut local deºcoalã” ºi cã „acest local afost chiar în curtea actualeibiserici parohiale”.[13]

ªcoala care funcþiona încasele din curtea bisericii vechi„Buna Vestire” a fostconstruitã din lemn, cu grinzimari de stejar. Chiar cuielecare legau grinzile, erau destejar. Era atunci acest obicei,din cauza lipsei cuielor dinfier. ªcoala era fãcutã dininiþiativã localã, însã cucheltuiala Episcopiei Argeº,

proprietara moºiei Domneºti.Construcþia ei era terminatãcam pe la 1834. Subconducerea bisericii, în sensulcã Episcopia Argeº avea grijãde personalul didactic, ºcoala afuncþionat de îndatã dupãterminarea ei. Cu începere dela 1843 sau cam din acel timp,ea a funcþionat însã cuînvãþãtori numiþi de stat.

Primii învãþãtori au fostNicolae Domnescu, Pavel Lucaºi Bucur Domnescu. Acesta dinurmã a fost mult apreciat deorganele tutelare. Aºa se ºiexplicã faptul cã, dincuvântãrile lui au fost publicateîn Revista „Învãþãtorulsatului” [14] din 1847. BucurDomnescu, care a þinutcuvântarea publicatã în 1847,la 15 noiembrie 1845,semneazã o catagrafie abisericii filiale Domneºtii desus, astfel: „Bucur Domnescusin Samoil Andreiaº,învãþãtorul copiilor de sus”.

Pavel Luca este fiul luiPopa Pavel. El a fost numitînvãþãtor la 1 oct. 1847, dupãcum aratã fascicola nr.19 din„Învãþãtorul satului” din 1decembrie 1847. ÎnvãþãtorulPavel Luca este frate cu PopaNiþã.

Nicolae Domnescu estetrecut în actul sãu de numire caînvãþãtor „zis ºi Samoilescu”.Bucur este fiul lui SamoilãAndreiaº, iar NicolaeDomnescu „zis Samoilescu” vafi rudã cu primul? Probabil cãera rudã ºi chiar apropiatã.Amândoi se distinserã înfuncþiile lor. Bucur Domnescupentru activitate didacticãfusese apreciat pânã la Eforiaªcoalelor, iar NicolaeDomnescu încã de la început afost ºi subrevizor ºcolar.Învãþãtorul Pavel Luca, numitla 1 octombrie 1847, avea ºiactivitate cu caracter sociallocal.

III. ªcoalaconstruitã peterenul ei propriu.S-a arãtat cã numai

provizoriu Popa Niþã a înþelessã se construiascã ºcoala, cumaterial din schela bisericii,care se ºi terminase, pe terenulce s-a rezervat, în condiþiile

vremii. Aceasta ar fi „ºcoala atreia” din Domneºti. Localul einu mai existã, întrucât s-aconstruit ulterior actuala ºcoalãde bãieþi.

Trecerea învãþãmântului,din ce în ce mai mult sub

directivele statului, adeterminat o diluare aprogramei cu caracter religios,ce pânã aici se preda în cursulprimar. În programa deînvãþãmânt s-au introdus, înschimbul unor materii cucaracter religios, altele ceaparþin ºtiinþelor pozitive, ca:ºtiinþele naturale, geometrieetc. Unii dintre enoriaºi vedeauîn aceasta o diminuare acredinþei. Se vede o asemeneareacþie contra noii programechiar din cuvântarea pe careBucur Domnescu a þinut-o laªcoala primarã din sat, în anul1847. El spunea atunci: „M-amîndeletnicit, fraþilor, a formamintea copiilor. Dvs. încunoºtinþã de Dumnezeu, îndragostea aproapelui, înîndatoririle ce avem unii cãtrealþii, în datoriile cãtrestãpânire ºi patria noastrã, îndatoriile ce au copiii cãtrepãrinþii lor. Acestea unite cuînvãþãtura citirii, scrisorii,socotelii ºi a Sfintei Scripturi,este temeiul pe care se reazimãºi unde se mãrgineºteînvãþãtura acestei ºcoale. Niºteoameni zãpãciþi la minte auvoit sã pãteze fructuoasa ºiînþeleapta învãþãturã ce secomunicã într-aceste ºcoale,dar vorbele lor au rãmas niºteclefetiri nebãgate în seamã denimeni. Au cerut sã înveþecopiii lor într-aceastã ºcoalã laceaslov, carte bunã pentrubisericã, dar nu ºi pentruºcoale, pentru cã ea împiedicã,stãvileazã înaintarea cetirii,

toropeºte mintea copilului, înloc sã o dezvolte. Apoi, astfelde rãtãciþi au hulit cãînvãþãtura ce împãrtãºim noiacum, nu se aseamãnã cu ceeace au învãþat eiodinioarã”.[15]

Chiar acest act, publicat la1847, confirmã în totul cã estebine aleasã perioada aceasta deºcoalã, cã ne aflãm la fireascagreutate, de la trecereaprogramei fãcute de bisericã, laaceea a statului. Pasajelereproduse scot în relief acestfenomen. Pentru frumuseþeaacestei cuvântãri, de la 1847, laªcoala din Domneºti, precumºi pentru robustul optimism ce-l insuflã, redãm ºi pasajul eifinal: „Fraþilor, cercetarea cevoi face-o acum acesteitinerimi care este nãdejdea ºisprijinirea bãtrâneþilornoastre, va rãmâne în þinereade minte a viitorului, pentru cãeste cea dintâi, dupã atâteazguduiri ce am suferit, ce seiveºte ca sã ne arate o nouãviaþã, sã ne spunã cã cerulþãrii noastre va fi senin, sãstrige cã am scãpat deîntuneric, cã porþile luminii nesunt deschise, cã dreptatea ºiveacul acesta cer propãºire ºisã lãsaþi pruncii sã vie lamine”.

Partea aceasta este de omãreaþã adâncime spiritualãclasicã ºi ea îºi are izvorul înînsãºi starea politicã ºi socialãa vremii.

S-a redat din discursul [16]acesta aici, chiar dacã este dinanul 1847, cãci nu s-amodificat mult ideologia care astat la temelia ºcolii de labiserica „Buna Vestire” ºiideologia de la prima ºcoalãprimarã pe terenul ei propriu.Aceasta o explicã însãºi faptulcã Popa Niþã, care s-a nãscut la1826 ºi a murit la 1882, a fostacela care a iniþiat mersulaceleaºi ºcoli, care în urmã afuncþionat în propria-i clãdire.

Un alt învãþãtor, IoanRizescu, þine ºi el o cuvântarela sfârºitul anului ºcolar 1872-1873, la ºcoala din Domneºti,unde funcþiona.

Comparând schemadiscursului acestuia se vavedea cã ea nu diferã de a luiBucur Domnescu. Ce se

înþelege prin aceastãasemãnare? Se înþelege cã înînvãþãmântul dat în ºcolilenormale se fãceau planuri ºidupã ele urma un fel deretoricã, specificã vremii, cuaccent pe citate din cãrþilesfinte. Spune învãþãtorulRizescu, în cuvântarea lui: „Deaceea iau îndrãzneala sã strigca profetul David: Veniþi,ascultaþi-mã pe mine. Din toatedatoriile noastre cea mai decãpetenie este ascultarea cãtretoþi mai marii voºtri”.[17]

Ce spune Bucur Domnescuîn cuvântarea lui de la 1847?Iatã din partea finalã a acesteia:„Sã strige cã am scãpat deîntuneric, cã porþile luminii nesunt deschise, cã dreptatea ºiveacul acesta cer propãºire ºisã lãsaþi pruncii sã vinã la

mine!”Este dar, o normã generalã,

ca dintre cuvintele scripturii sãse gãseascã în orice cuvântarea învãþãtorului.

Dacã s-ar cerceta ºi numãrulelevilor ce urmau la ºcolã învremea aceea, vom gãsi unnumãr destul de important,pentru o localitate ruralã. Depildã, în anul 1871 – 1872, înclasa I erau aproape 40, înclasa a II-a se gãseau numai 5,iar în clasa a III-a tot 5.Examinându-se ºi cataloagelede-atunci, vom observa cãmulþi dintre elevi nu erau dincomunã. Înseamnã cã laDomneºti ºcoala era socotitãmai bunã ºi aici veneau laînvãþãturã copii ºi din satelevecine.

(va urma)

(urmare din pagina 8)

PIETRELE DOAMNEI 9

(continuare în pagina 10)

SCRIITORI DIN ÞARÃ

Biserica „Buna vestire“. Foto din 1890.

Popa Niþã

Prof. univ. dr. Petre Ionescu-Muºcel

NOTE[1]. „Pe la anii 1770, se afla în aceastã comunã numai vreo 10 case ºi o Sf.

Bisericuþã din lemn micã, dupã sama oamenilor timpului, cu hramul CuvioasaParaschiva, iar pe la anii 1776 s-a fãcut o bisericã de lemn mare...” (PreotulNicolae Ionescu, Memoriu asupra bisericii parohiale din comuna Domneºti,judeþul Muscel, 1906).

[2].V.A. Urechia în Istoria Românilor, seria 1774-1800, 1894, pag. 616,arãta cã ºi la Argeº s-a înfiinþat, la 1 noiembrie 1796 un Seminar. Ori, maiînainte de seminar trebuia sã fi existat ºcoli primare, cel puþin în sateleMãnãstirii Argeº. Comuna Domneºti se gãsea pe moºia aceste mãnãstiri.

[3].Nici vorbã, era o acþiune la început, care a avut mult mai târziu urmãri. [4].Arhivele Statului, pachet 17, nr. 23, Episcopia Argeº.[5]. Ibidem, nr. 25.[6]. Aceste acte sunt publicate ºi în Revista istoricã a comunei Domneºti,

colecþia 1941.[7].Petre Ionescu-Muscel, Istoria nouã ºi veche a comunei Domneºti, titlul

„Starea sufleteascã a refugiaþilor în Domneºti”, pag. 62 ºi urm.[8]. Ibidem, part. a II-a, cu textul Documentelor.[9].Ibidem, în copie, publicate dupã textul slavon ºi românesc.[10].Ion C. Filitti, Domniile Române sub Regulamentul organic, Ed. 1915,

pag. 688.[11].Acest act este semnat de I. Brezoianu ºi poartã nr.30/1843.[12].Revista istoricã a comunei Domneºti, 1941, pag. 175 ºi urm.[13].Ibidem, pag. 185, an. II.[14].Nr. 15 din anul 1847. [15].Se vede aici o idee progresistã.[16].Discursul este redat în limba de pronunþie actualã. El a fost copiat din

arhivã de prof. Luca Ionescu.[17].Discursul a fost copiat din arhivã de prof. Luca Ionescu.

George ªovu

Rugãciunea unui îngerEditura Rawex Coms, Bucureºti, 2012

Zicerea aceasta pe care amales-o ca motto pentruarticolul de faþã (helas, cred cãaþi observat, domniile voastre,noua pasiune care mã devorãºi anume aceea de a pune, nuconteazã la ce, la oriceînsemnare, câte un cuvânt deînceput, o devizã, o ideecãlãuzitoare) este foarteadevãratã ºi îºi va pãstra etern,zic eu, acest adevãr pe care îlcuprinde. Aºa este, cum a zisG. B. Shaw, atunci când numuncim, când nu avem opreocupare, nu avem opasiune, când nu avem un þelde urmãrit, ne apar în mintetot felul de gânduri fãrã rost,pictate în culori foarte închisece tind spre negru, ne punemtot felul de întrebãri fãrãrãspuns, ne pierdem înlabirinturi de îndoieli ºi, vorbastimabilului nenea IancuCaragiale, „ai intrat la o idee,fandaxia-i gata” sau, ca sãfim în tonul zilei, stresul te iaîn stãpânire.

Omul care nu are (sau nuvrea sã aibã) ce face, acel omeste, de regulã, mai interesatde ograda (ºi de capra)vecinului decât de ale sale, ºiuite aºa, ca sã-i treacãplictiseala, chiar se poateapuca, într-o bunã zi, sãomoare capra vecinului.Figurat vorbind. E adevãratcã, în timpul iernii, truditoriipãmântului, de exemplu, (înrândul cãrora m-am „infiltrat”ºi eu de vreo câþiva ani, deºin-aº zice cã mã pot lãuda cuniscaiva rezultate notabile, darmãcar e de lãudat intenþia de aîncerca, nu?) nu prea au, într-adevãr, ce face pe afarã. Da,dar chiar dacã e zãpadã, e gerºi trebuie sã stai în casã, poþiavea multe de fãcut. Poþi citisau scrie ceva. De exemplu,poþi aºterne pe hârtie niºtegânduri.

Eu asta voi face ºi, înepisodul de astãzi adãugat„Colecþiei...” mele, voi pornidin nou într-un voiaj (cuajutorul generos alimaginaþiei, al Internetului,dar mai ales datoritã ghesuluidat de gândurile mele) ºi vãvoi invita în Coreea de Sud.Ah, vãd deja reacþia domniilorvoastre: ochi daþi peste cap,mâini care cuprind înfriguratefruntea, oftaturi sastisite ºiapoi întrebarea, inevitabilã:„iar?” ªi, da, recunosc,recidivele astea ale mele au

ceva obsesiv în ele, însã numã pot abþine ºi, dupã untimp, trebuie sã plec iar înÞara dimineþilor liniºtite, mi-edor de ea. Atitudinea asta amea îmi aminteºte de un filmpe care l-am vãzut când eramadolescentã, o producþieamericanã de referinþã pentrugenul ºtiinþifico-fantastic,intitulatã „Întâlnire de gradultrei” (1977, regia StevenSpielberg, cu RichardDreyfuss, François Truffaut,Lance Henrikson etc.), undepersonajele contactate deomuleþii verzi (sau cenuºii, mãrog) de pe farfuriilezburãtoare ce veniserã înspreTerra, se îndreptau, iar ºi iar,cu obstinaþie, spre anumitelocuri.

Acolo, la unul dintre acelelocuri, urma sã aibã loc„întâlnirea de gradul trei”între extratereºtri ºipãmânteni, ºi ei mergeau toþispre acel loc, ca atraºi de unmagnet. Ei bine, aºa simt ºieu, când vine vorba de Coreeade Sud. Simt nevoia, când ºicând, sã mã rup un picuþ derealitatea mioriticã ºi sã ajung,cu mintea, acolo (purtându-vãºi pe domniile voastre, mai cuvoie, mai fãrã de voie, peacele meleaguri îndepãrtate).Asta pentru cã la fiecareincursiune învãþ ceva, ºi acestlucru are o mare importanþãpentru mine. O importanþãcapitalã, aº zice. Decipregãtiþi-vã sã decolãm iar(da, iar) spre Coreea de Sud,cãci am simþit din nouchemarea imperioasã de a ovedea. Idilica imagine de maijos este a unui templu ºi estedoar ca un fel de invitaþie,pentru cã astãzi mi-am propus(ºi vã propun ºi domniilorvoastre) un alt itinerar.

ªi, fiindcã am pomenit deextratereºtri, uneori civilizaþiacoreeanã (aºa cum o percep eudin diversele informaþii pecare le-am gãsit prin cãrþi saupe Internet ºi dinnenumãratele seriale ºi filmecoreene pe care le-am vãzut),felul lor de a acþiona, virtuþilelor, felul cum aratã oraºelelor, nivelul lor de trai, toateacestea îmi dau sentimentulstraniu cã eu nu trãiesc peaceeaºi planetã cu ei sau, ºimai aiuritor, cã nu trãiesc înaceeaºi epocã cu ei. Am sã vãspun de ce. Nu mã refer aici lafrumuseþea locurilor, pentru cãºi România noastrã are peisajede vis, nici la ospitalitateacoreenilor, cãci ºi noi suntemun popor foarte primitor.Vreau sã accentuez însãasupra felului diferit de a puneîn valoare tradiþiile, talentul,istoria, bogãþiile, de a-ºivenera familia ºi bãtrânii, dea-ºi transforma în atracþiituristice locurile ºi asupraatitudinii diferite faþã demuncã. Sau, ca sã pãstrãmproporþiile ºi sã spunemlucrurilor pe nume, felul cumfac coreenii aceste lucruri,fiindcã noi, românii, aº zice cãnu prea le facem (ocupaþifiind sã bârfim, sã facem banimulþi fãrã a munci din greu,sau mai pe ºleau spus, sã-ifacem din furat, încântaþi sãne pãcãlim unii pe alþii, gatasã cârctim la orice, sãemigrãm peste hotare ºi, dacãrãmânem în þarã, ca sã„stingem lumina”, vorbabancului aceluia din perioadaEpocii de Aur, gata sã totaºteptãm sã ni se dea câteceva).

Vorbim aici, subliniez încão datã, de civilizaþia dinCoreea de Sud, pentru cã

cealaltã este un fel de aberaþiecauzatã de o politicãînfiorãtoare. Prin care amtrecut ºi noi timp de ojumãtate de secol. O sã facaici o parantezã (ºtiþi doar câtîmi plac mie parantezele) ºi osã vã mãrturisesc starea detotalã uluire ºi confuzie pecare am trãit-o când am vãzutla ºtiri cum plângeau oameniidin Coreea de Nord lamoartea Marelui Conducãtor.

Întâi mi-a venit sã râd, aºacum râdeam cu lacrimi întinereþe când vedeam filmecoreene comuniste, apoi m-amgândit cã aºa am fi ajuns ºinoi dacã dictatura ceauºistãmai dura vreo douãzeci de ani.Dacã bãteam din palme ºi-laclamam pe Ceauºescu, chiarsiliþi fiind, de ce sã nu ºiplângem, dacã aºa sunãordinele ºi directivele? Pentrucã refuz categoric sã cred cãoamenii aceia chiar l-au iubitpe Kim Yong Il, ultimul dinºirul celor ce care aproape cãi-au distrus, transformându-iîn niºte roboþei înfometaþi ºiîndoctrinaþi. Pe urmã, când amcugetat mai mult, mi-am ziscã poate noi nu ajungeamchiar aºa, poate ne salvaumorul, calitatea de bazã aromânilor.

Dar sã lãsãm asta. Vreau sãmai lãmuresc, însã, un lucru.Dupã cum v-am mai spus,domniile voastre, într-unarticol trecut, ceea ce simt eupentru Coreea de Sud esteacea adolescentinã stare deîndrãgostire. Vine repede,trece repede, dar e pasionalã ºisincerã. De aceea, înmomentul de faþã, vreau sãcunosc mai bine þara asta,oamenii, obiceiurile, vreau sãaflu lucruri bune care suntacolo ºi care s-ar putea aplicaºi la noi, în România. (ªi, da,din pãcate voi face asta tot înmodul superficial care mãcaracterizeazã, nu voiaprofunda, nu voi gãsi soluþii,nu voi ajunge la o finalitate,dar mãcar e mai mult decâtnimic). De-a lungul vremii,am mai avut îndrãgostiri dinastea, ba de Japonia, ba deGrecia, ba de Tibet, ba deCorsica, ba de InsuleleCanare, ba de Cipru, darsingura mare dragoste pecare am avut-o ºi o am ºi

acum, este pentru România.Îmi iubesc þara din toatãinima, o admir ºi o respect ºinu mi-e teamã, domniilevoastre, sã strig asta în guramare.

Nu-i iubesc, recunoscsincer, pe toþi locuitoriiRomâniei ºi aproape cã îiurãsc pe cei care au condus-oîn ultimii ani ºi o conduc ºiastãzi înspre prãpastie (o, ºtiu,e o afirmaþie cam durã, dar cusiguranþã ei sunt de vinãpentru lucrul acesta, eu eramdispusã sã-i respect, sã-i admirºi sã-i urmez, dar spuneþi ºidomniile voastre, avem pecine urma, vã inspirã vreunuldintre ei încredere? Dar taremi-aº dori sã aparã un lidercare sã merite aceastãîncredere). ªi, iarãºi recunosccã nu pot afirma cã ºtiu atâtde multe lucruri desprerealitãþile de acolo, din Coreeade Sud, încât sã pot face niºteafirmaþii inatacabile, dar nuprea am vãzut acolo oamenicare sã stea degeaba, sã scuipecoji de seminþe pe jos sau caresã cerºeascã, nu am vãzuthârtii, sticle goale ºi cutiiaruncate pe strãzile oraºelor ºinici pensionari (sau bãtrâni, îngeneral) trataþi cu atâta lipsãde respect, aºteptaþi, cum aspus, cu un cinism nemãrginit,un politician de-al nostru, „sãiasã din sistem”.

Mã rog, m-am luat cuvorba ºi nu asta voiam, darcând mã aºez în faþacalculatorului pentru a scrieceva, niciodatã nu reuºesc sã ofac dupã un plan anume,

cuvintele pornesc sã seaºtearnã rapid, aºa cum leplace lor ºi eu trebuie sã faceforturi pentru a le stãpâni.Dar sã lãsãm asta, pentru cãastãzi, domniile voastre, vreausã vã duc în Insula Jeju, oparte absolut minunatã dinCoreea de Sud. Jeju-do,singura provincie cu oautonomie specialã din Þaradimineþilor liniºtite, a mai fostdenumitã ºi Insula Zeilor. ªicred cã pe bunã dreptate aprimit acest nume. Se gãseºtela circa 100 de kilometri deþãrm, adicã de peninsulã ºi areo suprafaþã de 1845 km2. Jejueste o insulã vulcanicã, arenenumãrate formaþiunimuntoase care au fost, cândva,vulcani subacvatici, cum ar fipitorescul vârf Seongsan

(„Rãsãrit de soare”) saupeºteri vulcanice, pline demister ºi spectaculoase princolorit. Oraºul principal alinsulei este Seongwipo. Tot înJeju este ºi Muntele Halla, celmai înalt din Coreea de Sud,la poalele cãruia se întindeParcul Naþional Hallasan.

Aceastã superbã insulã,unde sute de mii de cupluri detineri din toatã lumea aleg sã-ºi petreacã luna de miere, afost aleasã sã participe (ºi aajuns pânã în faza finalã) la unfel de sondaj care sã determinecele „ªapte noi minuni alelumii”. O sã scriu însã despreacest lucru într-un alt articol.Fapt este cã aceastã alegere ainsulei la un concurs (destul decontoversat, totuºi), acontribuit la o creºterespectaculoasã a numãrului deturiºti veniþi aici sã-ºi petreacãvacanþa. Doar în anul 2010,insula Jeju a fost vizitatã de950 de milioane de turiºti. ªivã puteþi închipui cât acontribuit asta la creºtereaeconomicã a þãrii. Insula Jejueste singurul loc de pe planetãcare are trei certificateUNESCO (pentru RezervaþiaBiosferei, în 2002, PatrimoniuMondial, în 2007 ºi GeoparcMondial, în 2010). Insula astaare, ca sã zicem aºa, de toate:parcuri ºi grãdini paradisiace,locuri de agrement, plantaþiiimense de ceai, hoteluri,temple, magazine, kilometri deplaje, munþi, rezervaþiinaturale, poduri ºi nenumãratecascade, cum ar fi cea dinimagine:

Frumos, nu? Gândiþi-vã cãsunteþi acolo, cã auziþizgomotul apei care cade ºiîncercaþi sã lãsaþi deoparteorice gând supãrãtor, liniºtiþi-vã sufletul ºi încercaþi sã vãcontopiþi cu natura. Mmm, cesenzaþie de eliberare, de pace,de bucurie. Am sã vã las ovreme, domniile voastre, sã vãdelectaþi cu aceastã imagine,sã încercaþi, privind la apa carecurge, sã vã regãsiþi liniºteainterioarã, spulberatã de grijilevieþii de zi cu zi (familie,procurarea hranei, chitanþe ºifacturi, rate la bãnci, mers laserviciu sau aºteptat pensia) ºi,în urmãtorul articol, vomcontinua cãlãtoria noastrã prinInsula Jeju, pentru cã maiavem multe de vãzut.

Lavinia AVRAM

minune de-a TA! fiindcã numaiTu poþi sã zãmisleºti aºaceva!...Îþi mulþumesc, Doamne!Iþi mulþumesc!...”(p.15).

Într-o altã povestire, „Vino,Doamne”, naratorul neînfãþiºeazã un momentsângeros din decembrie 1989,când: „Am fost atunci martorla prãbuºire, dar ºi lasperanþã... ªi am devenit, apoi,un martor incomod”(p.16). El

sperase, ca întregul nostrupopor, cã, dupã atâta jertfã, vafi mai bine; însã n-a fost aºa:dupã 20 de ani, „S-a lãsat detot noaptea peste România,peste sufletul acestui popor,peste fiecare respiraþie a lui,petrecutã sub zâmbetul, parcãpuþin mirat ºi, totodatã, trist, allui Dumnezeu ºi al SfântuluiSoare”(p.22).

Întâlnim ºi povestiridedicate adolescenþei ºi

tinereþii, cu o dozã deoptimism, ca în alte volumeanterioare, cum ar fi „Picãturade viaþã”, „Dialog paºnic”, înarmonie cu naraþiunile dinaceastã ultimã apariþie: „Acolounde înfloresc castanii”, „Floripentru mama”, ori paginiînchinate unor mari poeþiromâni, Tudor Arghezi ºiLucian Blaga („El singur ducecãtre Cer”) ale cãror versuriautorul îi îndeamnã pe elevi sã

le memoreze, desprinzând dinele izvoare de sensibilitate ºiduioºie.

Unele titluri vorbesc de lasine: „Sã nu mai faci astaniciodatã”, „Mãria Sa,Cuvântul, ºi Mãria MãrieiSale”, dar nu vom putea epuizabogãþia sufletescã ºiîncãrcãtura educativã dinaceastã carte, decât dacã amîncerca s-o repovestim, episodcu episod, ceea ce (în loc s-o

fac) vã îndemn pedumneavoastrã s-o citiþi cutoatã emoþia întâlnirii cu unmare scriitor, care ºtie sã fiesimplu ºi convingãtor,adresându-se, deopotrivã, celormici sau tineri, dar ºi celormaturi – ca un izvor de luminãpentru toþi.

La mulþi ani, Maestre, ºideplin succes în creaþiileviitoare!

Ion C. ªTEFAN

10 PIETRELE DOAMNEI(urmare din pagina 9)

COLECÞIA DE GÂNDURI

Întâlnire de gradul trei

Ion C. ªtefan

Lavinia Avram

Motto:„Secretul de a fi nefericit constã în a avea rãgazul necesar pentru a-þi bate

capul sã vezi dacã eºti fericit sau nu. Leacul constã în ocupaþie, cãci ocupaþiaînseamnã preocupare, iar omul preocupat nu este nici fericit, nici nefericit, ci, purºi simplu, viu ºi activ, ceea ce este mai plãcut decât orice fericire (...)”

(George Bernard Shaw)

Magistru spiritual, creator alsistemului de gândirematematicã, „P sistem”,Membru corespondent alAcademiei Române, Membrual Academiei Europae,personalitate marcantã asecolului nostru, situat la oconfluenþã de credinþe ºi

atitudini spirituale care nesolicitã puternic admiraþia,acad. Gheorghe Pãun îºi punesemnãtura pe cartea de poezii,„Teama de toamnã”, Ed.Tiparg, 2008. La fel ca unPitagora modern, cel care în580-500 î. Hr. a cuprinsfrumosul ca pe unul din

elementele fundamentale alefilosofiei sale (prin teorianumerelor ºi prin cea aarmoniei universale), poetulGheorghe Pãun armonizeazãpoezia cu lumea realã, potrivitunei sensibile aritmeticisufleteºti. Raportul ºi proporþiase întrupeazã în tehnica ºimeºteºugul acestei aritmetici,merg împreunã fecundându-sereciproc, componenta

principalã a celor douã fiindmuzica sferelor. Punerea lor îndialog autentic este fãrãîndoialã punctul capital înînþelegerea ºi semnificantulcreaþiei domniei sale. Sufletulînsuºi al poetului fiindarmonie, o acordare bazatã peproporþia numericã. În lãuntrulsãu au loc reaºezãri intime,realcãtuiri, fierberi –fermentaþie vie a elementelor

de viaþã, dar ºi marasmuldeznãdejdii ca muritor: „Suntca un puzzle din fragmentemii,/ ªtanþate-n dinþi deharnice pendule./ Le coloreazãpanicate insomnii,/ Mustindvibrat din miezuri de celule./Un meºter vreau, cu plus dedioptrii,/ Sã mã lipeascã iarîntr-o bucatã./ ªtiu cã nu-i rostsã fug de entropii,/ Dar tot

CRONICÃ DE CARTE

Coborând din aceeaºi„matrice stilisticã” (conceptintrodus de L. Blaga, prin caredefineºte un complex de factoriinconºtienþi, care stau latemelia unui stil cultural),L.Blaga îl va continua peEminescu în ceea ce estefundamental în creaþia lorliterarã: aceeaºi viziune asupralumii. Este vorba de aceanãzuinþã creatoare – numitã deBlaga viziune faustianã -, careeste însetatã de tainele mareluitot, care nu se mulþumeºte sãexprime numai anumite stãrisufleteºti, ci cautã sã cuprindãaspectul integral al lumii întrãsãturile ei esenþiale. Eul liric– în viziunea faustianã – estepãtruns de setea cunoaºterii,setea dupã ultimele esenþe,„dorinþa arzãtoare de a spargecãtuºele lumii date pentru asesiza zãrile infinitului.” (ZoeDumitrescu-Buºulenga).

Nãscut la Botoºani ºicopilãrind la Ipoteºti, peadolescentul Mihai îl stãpâneadorul de a cuprinde totul înmintea sa, îl mistuia þinutulArdealului spre care vrea sã-ºiîndrepte paºii. FascinaþiaBlajului, acolo „unde au rãsãritzorile românismului”, deveniseirezistibilã. Ardealul îl chemaca un miracol, ca aparþinândaceleiaºi matrice stilistice,cãreia îi aparþin toþi mariicreatori de valori estetice aiacestui pãmânt, de la geniulpopular, care a creat „Mioriþa”ºi „Meºterul Manole”, pânã lamoldovenii Mihai Eminescu ºiIon Creangã, George Enescu ºiCiprian Porumbescu, NicolaeIorga º.a., ardelenii I. Slavici,George Coºbuc ºi OctavianGoga, Lucian Blaga ºi LiviuRebreanu º.a., munteniiI.L.Caragiale ºi Tudor Arghezi,neuitând pe genialul C.Brâncuºi. Am citat doar câtevanume dintre cele care audevenit simboluri alespiritualitãþii româneºti.

Nu este lipsit de interes sãamintim ºi de aspectul fizic alcelor douã genii ale neamuluinostru. Eminescu era un tânãrde o excepþionalã frumuseþe,avea trãsãturi line, romantic-lirice, care aminteau parcã deblândele plaiuri moldovene.Lucian Blaga avea trãsãturi

dârze, aspre, parcã ar reflectastâncile Carpaþilor transilvãneni– trãsãturi care se descoperã ºiîn creaþia lor poeticã. Aceastanu înseamnã cã Eminescu nuajunge la manifestãri dârze, iarcã în poezia lui Blaga nudescoperim efluvii lirice, dar cuo desfãºurare mai gravã a

ritmului lãuntric. Poeziapreeminescianã se alimenta maimult din datele de suprafaþã alelumii ºi vieþii, era ancoratã îndimensiunea orizontalã aexistenþei. Cu Eminescu, poezianoastrã se îndreaptã din plin ºispre dimensiunea verticalã, spredimensiunea adâncimilor. Dupãmomentul Eminescu, poeziaromânã a deviat de la fãgaºulfaustian care se întrevãzuse cuvigoare la genialul poet. Poezialui Blaga se iveºte ca oreorientare a poeziei sprenãzuinþele ei faustiene, cuaspiraþia spre cântecul sferelor,spre nelimitele universuluiastral, dar ºi spre adâncimilesufletului însetat de absolut.Setea de absolut le ardeasufletul fãrã încetare, le animafiecare pas ºi îi îndemna sprevâltoarea intensã a vieþii. Citãmdin douã poezii ilustrativepentru aprecierile de mai sus:

„La-nceput, pe când fiinþãnu era, nici nefiinþã,/ Pe cândtotul era lipsã de viaþã ºivoinþã,/ Când nu s-ascundeanimica, deºi tot era ascuns…/Când pãtruns de sine însuºiodihnea cel nepãtruns,/ Fuprãpastie? genune? Fu noianîntins de apã?/ N-a fost lumepriceputã ºi nici minte s-opriceapã,/ Cãci era unîntuneric ca o mare fãr-o razã,/Dar nici de vãzut nu fuse ºi niciochi care s-o vazã./ Umbra

celor nefãcute nu-ncepuse-a sedesface/ ªi în sine împãcatãstãpânea eternapace!”…(M.Eminescu:„Scrisoarea I”).

„Nimicul zãcea-n agonie,/când singur plutea-n întunericºi dat-a/ un semn Nepãtrunsul:/Sã fie luminã!

O mare/ ºi-un vifor nebunde luminã/ fãcut-s-a-n clipã:/ Osete era de pãcate, de doruri,de-avânturi, de patimi,/ O setede lume ºi soare”

(L.Blaga: „Lumina”)Dacã în versurile citate,

Eminescu prezintã pacea eternãa increatului, haosul iniþial, înpoezia „Lumina”, Blagaprezintã tot increatul cosmic,dar ºi naºterea lumii prin voinþa

Divinã. În viziunea lui Blaga,lumina e forþa demiurgicã,impulsul cosmic generator deviaþã. Poezia ºi filozofia suntcele douã domenii ale creaþieilui Blaga, care se întrepãtrundîntr-o operã de mareprofunzime, în care liriculfreamãtã de marile întrebãri aleexistenþei ºi cunoaºterii, iarcugetarea filozoficã dovedeºte,

prin bogãþia sa metaforicã,viziunea poeticã a autorului.Poezia lui Blaga nu poate fiînþeleasã fãrã cunoaºtereadoctrinei sale filozofice. Înpeisajul liricii noastreinterbelice, L.Blaga a lãsat,multã vreme, impresia deapariþie singularã. Poetul însuºise prezenta astfel în poezia„Autoportret”: „Lucian Blagae mut ca o lebãdã/ În patria sa/zãpada fãpturii þine loc de

cuvânt./ Sufletul lui e încãutare,/ în mutã, secularãcãutare,/ de totdeauna,/ ºi pânãla cele din urmã hotare./ Elcautã apa din care beacurcubeul./ El cautã apa,/ dincare curcubeul îºi beafrumuseþea ºi nefiinþa.”

În ceea ce priveºte universulpoetic al lui L. Blaga, seconstatã cã acesta nu este unitarîn cele nouã volume de versuripublicate, precum esteuniversul bacovian, dar nicidivers ºi polimorf, precum estecel arghezian. Nu se impunenici prin monotonie profundã,nici prin proteism. Într-uninterviu acordat „Vieþiiliterare”, în anul 1927, Blagaînsuºi arãta cã poezia lui „eultramodernã” prin tehnicã ºiexpresie poeticã, dar princonþinut e mai tradiþionalistãdecât obiºnuitul tradiþionalism,fiindcã poezia lui reînnoieºte olegãturã cu fondul nostrusufletesc primitiv, nealterat nicide romantism, nici denaturalism, nici de simbolism.ªi completa cã se simte foarteapropiat de Brâncuºi, pe liniaunui „tradiþionalismmetafizic”. De fapt – aºa cumam arãtat – Blaga descinde dinEminescu prin vibraþia înaltã apoeziei, prin sentimentulcosmic ºi fiorul metafizic. Notacomunã a poeziei Blagiene, dela „Poemele luminii” – 1919ºi pânã la amurgul creaþiei oconstituie apetenþa poetuluipentru mister, vitalismul ºibucolismul panteist al primelordouã volume („Poemeleluminii” ºi „Paºii profetului”),apoi spaima existenþialã ºitristeþea metafizicã din

volumele „În marea trecere” ºi„Lauda somnului”. Înurmãtoarele volume identificãmºi alte teme poetice, precum:neliniºtea existenþialã, nostalgiapãmântului natal, erosul, seteade extincþie, germinaþiauniversalã º.a. Dintre motivelelirice frecvente în poezia luiBlaga menþionãm: luminafocul, pãmântul, pãdurea,munþii, noaptea, întunericul,

lacrimile, raiul, iadul, tãcerea,dorul, pãcatul, somnul, vara,luna, soarele, singurãtatea,trecerea ireversibilã º.a.Motivul liric central al primuluivolum îl constituie lumina,metaforã cu multiplesemnificaþii: cunoaºtere, trãire,viaþã, divinitate, primul gest dincreaþia Divinã: „Lumina ce-osimt/ nãvãlindu-mi în pieptcând te vãd,/ oare nu e un stropdin lumina/ creatã în ziuadintâi,/ din lumina aceea –nsetatã adânc de viaþã?”

Aºadar, lumina e vãzutã cao forþã primordialã, generatoarecosmicã de viaþã. Versurile dinpoemul care deschide volumul„Poemele luminii” sunt oanticipare metaforicã a teorieiminus-cunoaºterii, dezvoltatã înlucrarea „Cunoaºterealucifericã” din volumul„Trilogia cunoaºterii”: „dareu,/ eu cu lumina mea sporesc alumii tainã -…/ aºa îmbogãþescºi eu întunecata zare/ cu largifiori de sfânt mister/ ºi tot ce-ineînþeles/ se schimbã-nneînþelesuri ºi mai mari/ subochii mei –cãci eu iubesc/ ºiflori ºi ochi ºi buze ºimorminte.” („Eu nu strivesccorola de minuni a lumii”) Seexprimã aici o mare tensiune agândului, o aspiraþie puternicãspre cosmic, spre nemãrginire,spre potenþarea misteruluiuniversal, ajungându-se astfel laminus-cunoaºtere. O altã temãfrecventã în volumul „Poemeleluminii” este iubirea, sentimentcântat în accente de odã ºi într-oþesãturã melodicã ineditã. Unadintre cele mai frumoase poeziiînchinate iubirii, din lirica luiBlaga, este „Dorul”:

„Setos îþi beau mireasma ºi-þi cuprind obrajii/ în palmele-amândouã, cum cuprinzi/ însuflet o minune”. Iubirea esteun mod de comunicare cuizvorul nopþii – prin ochiiiubitei: „…îmi pare/ cã ochiitãi, adâncii, sunt izvorul/ dincare tainic curge noaptea pestevãi/ ºi peste munþi ºi pesteºesuri,/ acoperind pãmântul cu-o mare de-ntuneric./ Aºa-s denegri ochii tãi,/ lumina mea.”

O altã temã fundamentalã aliricii lui Blaga, cristalizatã încãdin volumul de debut este viaþaameninþatã permanent de

moarte, temã ce s-a nãscut dinviziunea poetului asupra vieþii,vãzute ca „o mare trecere”prin luminã, dar ºi oinexorabilã lunecare spre neant.Ilustrativã estepoezia”Gorunul” – cea maicunoscutã elegie pe tema morþiidin creaþia lui L.Blaga.

În articolul de faþã ne-ampropus sã facem scurte referiridoar la poeziile din volumul„Poemele luminii”. În toatecelelalte volume, Blaga sedovedeºte a fi un extraordinarpoet al timpului, a cãrui curgereo resimte cu dureroasãintensitate ca pe cel mai gravsemn al fragilitãþii umane.Volumul „În marea trecere” sedeschide cu mottoul: „Opreºtetrecerea. ªtiu cã unde nu emoarte, nu e nici iubire, - ºitotuºi te rog: opreºte, Doamne,ceasornicul cu care ne mãsuridestrãmarea”. Acest mottomarcheazã preocupareapoetului pentru tema timpuluiîn cele trei ipostaze:

Fugit irreparabile tempus;Fortuna labilis; Vanitasvanitatum…

Ca ºi Eminescu, poetul L.Blaga asociazã constant emoþiei

un acut sentiment al timpului;se zbuciumã în faþa efemeritãþiicondiþiei umane, se înalþã de lacontemplarea propriei ursite lascrutarea temeiurilor existenþei,impregnându-ºi versurile cu oundã de filozofare, purãvibraþie ºi nu teoretizare. Înprivinþa prozodiei, Eminescu acultivat statornic prozodiaclasicã. Blaga a evoluat întreaceasta ºi resursele versuluiliber, cu un ritm interior care sedesfãºoarã în funcþie degândirea sacadatã a poetului.Blaga ºi-a ales versul liberdintr-o adâncã necesitate agândirii sale poetice, ca fiindcea mai adecvatã formã pentrumodul sãu de expresie poeticã:murmur al spiritului în faþaunor repetate uimiri. Mesajuloperei lui Blaga – „Destinulomului este creaþia” – implicatîn toate scrierile sale este unmesaj al luminii ºi al creaþiei,care rezumã una dintre cele maireprezentative opere aleliteraturii române ºi hotãrãºtedestinul în posteritate alautorului ei.

Prof. ConstantinVOICULESCU

PIETRELE DOAMNEI 11

(continuare în pagina 12)

Lucian Blaga: poet ºi filozof, eseist, dramaturg ºi prozator(9 mai 1895 - 6 mai 1961)

Continuator al lui M. Eminescu.

Casa din Lancrãm unde s-a nãscut Lucian Blaga

Ion C. Hiru ºi G. Baciu în Casa memorialã „L. Blaga“ din Lancrãm, 2008

Cornelia Blaga, Lucian Blaga ºiDorli Blaga la Potzleinsdorf, 1934

Prof. Constantin Voiculescu

21 mai 1935, Viena. În Gara Centralã a capitalei Austriei, Nicolae Titulescueste salutat de câþiva colaboratori. De la stânga la dreapta: Lucian Blaga,Cornelia Blaga, Nicolae Titulescu, Catherine Titulescu, Caius Brediceanu.

UN NOU TIP DE METAFORÃMATEMATICÃ(Academicianul Gheorghe Pãun – „Teama de toamnã”)

visez întregul de odatã.”Graþie viziunii ideative,

poetul nu se aflã frãmântat deinstincte ºi de patimi, nuutilizeazã imagini desprinse dinreþeaua contingenþelor cotidian-biologice, ci iluminãri, pe carenu le vedem cu ochii trupeºti,dar despre care se poate bãnuica le vede însuºi CreatorulSuprem. Faþã de insensibilitãþiipoeziei contemporane,versurile din „Teamã detoamnã” dobândesc un reflexde imutabilitate, fãrâme dinstatica necreatului, mãreaþã,elementarã, universalã, netranspun în sufletul poetului,care îºi are cu smeritã mîndrieportretul în fiecare din ele, cusporul secret de conºtiinþã ºi defrumuseþe al acestuia. Pentrucã este conºtient de importanþamesajului sãu. Ocazie ºi pentruo reflecþie lateralã: omul deºtiinþã Gheorghe Pãun nu esteîn poezie aºa cum îl vedem noimuritorii, ci aºa cum îl vedeaDumnezeu însuºi: transpus înstatica unei eternitãþiromantice, cãreia îi revinemeritul de a fi lãrgitconsiderabil conceptul desensibilitate. Ceea ceimpresioneazã este construcþiaseverã, viziunea liricã asuprarealitãþii, dinamismul unui

spirit neliniºtit, incitat desinteze, de consideraþiioriginale: „Simt clipelecurgând ca ruginite,/ Tãcereadoar în osii se descoase,/Cresc din tavane strâmbestalactite/ ªi calcarul din eletrece-n oase.”

Câte o pietricicã de ironieamarã aruncatã de poet în acestgheizer tulburã þâºnirile, ele sefac rãcoare, se fac fir de izvorºi de teamã de moartea fãrãremediu, care scormoneºte ºicerceteazã toate ascunziºuriledin inima lirismului, unde semistuie pe ea însãºi: „Literenegre au cãzut din carte,/Molii gãlbui erup dincãrãmidã,/ Pendula a rãmas culimba într-o parte/ ªi-un cheagde sânge-ar vrea sã mãucidã.” Limbajul nu-i slujeºte

poetului decît ca semn ºimijloc, iar ceea ce este poezie aspiritului se datoreazãcontribuþiei versului serios,care îl face pe cititor sã devinãpoet prin conotaþiile demuzicalitate, izvorîte din însãºimateria sonorã a limbajului:„În loden gri, mã pierd pesearã/ Pe strãzileîntortocheate,/ În colþul guriic-o þigarã/ Stinsã de mult,curbat de spate/ De parcã-aºduce o povarã –/Cocoaºa desingurãtate.”

Intrarea în relaþie cu teamaca afect, înseamnã pregãtire,pândã, ea are caracterul unuidialog cu misterul existenþei,nelãsându-se subjugat de ea:„Încerc sã numãr stele ºi amuitat sã numãr,/ Spre gheaþalor zadarnic privirea îmiîndrept./ O pasãre de galben mis-a lãsat pe umãr/ ªi o ºopârlãverde s-a cuibãrit la piept./ Ampleoapa bântuitã de-o vechedioramã,/ Se sting tornade-nsânge ºi sângele s-a stins,/ Seîngusteazã lumea alunecândspre vamã/ ªi-i liniºte de parcãsub dealuri am fost prins.”Responsabilitatea versului seexercitã într-o sferã infinitã,este responsabilitate în faþaInfinitului, conturat de fiinþa sacreatoare de frumos, de fiinþa

care aspirã la plenitudine:„Parc-am cãzut cândva pepiramide/ Din piatrã-n piatrãca o piatrã-om,/ Pedeapsãpentru pleoapele lucide/ ªipentru fierbinþeala din genom.”

Poeziile volumului înscriu ovarietate de teme, definesc omare mobilitate intelectualã, orezonanþã plinã de sensibilitate,sunt expresii lirice ale uneipersonalitãþi preocupate depoezie ca de un alt instrumentde promovare al unor formulecoerente, altele decît cele alelogicii prin care face ºtiinþã.Chiar ºi prin aspectul grafic,cartea îmbracã hainafrumosului (coperta dupã opicturã a maestrului Ion AurelGârjoabã), iar fervoareameditaþiei poetice atinge realevalori artistice, contureazãramuri care permit sevei sã letrãiascã, sã le reînnoiascã.Graþie acestor coordonate,energia pe care poetul o extragedin lãuntrul sãu devinemanifestã. Spiritul poetului esteînscris în cercul ideilor, vine sãînfãþiºeze o orientare evidentã,o linie de convergenþã întreromantism ºi cotidianul aplicatîn conjugarea timpului.

Mi-l imaginez în faþaprivirii iscoditoare, în mii ºimii de feluri, cãtre lãuntrul sãu

dinlãuntrul universului mic, alcelui mare, ca pe un creatorcare trãieºte existenþa în ceeace ea are unic ºi frumos. Uncreator care îºi primeneºtemereu contractul cu existenþa(de aceastã datã prin clauza arspoetica), obedient faþã de legeamarii treceri, faþã de legeatoamnei care vine peste fructulcopt, menþin în ceea ce existã,reactualizând, ceea ce a fost.Savantul matematiciandescoperã prin poezie un noutip de metaforã matematicã,realcãtuieºte o geometriaprofunzimii ca dimensiuneabsolut necesarã comunicãriicu cititorul. Iatã lecþia esenþialãa poeziei sale, pe care nu oputem socoti ca fiind auxiliarã,ea e un cristal bine ºlefuit, estelocul geometric al spiritului sãuca fiinþã, este o înaltã muzicãpe care a creat-o ºi a întonat-oîn rime cu teama unui muritor:„Din magmele primordiale/Ajuns-a lava sã îngheþe./ Dejur în jur, numai cristale/ªitoate numai suprafeþe”.Acordurile ºi armoniile acesteimuzici lirice desfatã cititorulcu inefabile tonuri universal-cosmice. Altfel spus, calcululprecis este permutat în cadregeometrice emoþionante, carese oferã lecturii cu prestigiul

unor esenþe poetice: „E greu sãzbori sau sã înoþi,/ E greu ºimersul vertical,/ Chiar dacã-lpracticãm cu toþi,/ Dar cel maigreu e sã îngropi un cal…”.

„Teama de toamnã” nu esteun spectacol de suprafaþã, fãrãaderenþe, ea are legãturi cufondul viguros ºi imens al vieþii.Preferând viziunile ritmice ºimeditaþiile, poetul alcãtuieºteîntr-un timp record, numai douãluni, forme lirice autentice, undocument intim în care esteconcentratã esenþa gîndirii înforma spontanã, profundã ºisincerã, dar cu mare sugestivitateliricã. Poetul substituie zicereaenunþiativã, acel logosapofaneios al lui Aristotel, careafirmã sau neagã, creândneliniºtea unei temeri agonice.

Maria-Diana POPESCU

În decursul unui deceniu decând activez la CentrulJudeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii

Tradiþionale Argeº am avutºansa sã întâlnesc foarte multevalori ale culturii tradiþionaleromâneºti. Oameniprofesioniºti în domeniile încare activau ºi de la care amavut foarte mult de învãþat.Consider cã a fost o ºansã sãînvãþ de la domniile lor, sãparticip la sesiuni decomunicãri ºtiinþifice ºi sãgãsesc în dânºii modele demnede urmat.

O astfel de personalitateculturalã este prof. MoiseMitulescu care la cele optdecenii de viaþã impune respectºi ne aratã nouã, celor tineri, unmod exemplar de viaþã, dar ºi

un drum pe care trebuie sã-lurmãm.

Profesor, director alLiceului de Artã „Dinu Lipatti”din Piteºti, inspector ºcolar,cadru didactic universitartitular la Colegiul UniversitarPedagogic din Câmpulung

Muscel, a dirijat nenumãrateformaþii corale prestigioase dinPiteºti ºi din alte localitãþi alejudeþului Argeº (1959-2007).Este membru activ al Uniuniide Creaþie Interpretativã aMuzicienilor din România,membru în Consiliul Artistic al

Filarmonicii din Piteºti, dar ºimembru fondator al AsociaþieiFolcloriºtilor Argeºeni„Constantin Rãdulescu-Codin”(ce fiinþeazã pe lângãC.J.C.P.C.T. Argeº), fiindinclus în lexiconul „Muzicienidin România” de ViorelCosma, vol. VI, EdituraMuzicalã, Bucureºti, 2003.

A publicat cãrþi de cânteceºi coruri, cursuri de solfegii,prelucrãri folclorice corale,colinde, monografia „Opus50”, culegeri de folclormuzical vocal ºi instrumental,cronici muzicale, articole,recenzii, comunicãri folclorice.Este deþinãtor al mai multorpremii ºi trofee naþionale decompoziþie (creaþie coralã,instrumentalã ºi muzicã pentru

scenariu TV) ºi de interpretare,ca dirijor: Braºov (1957);Bucureºti (1960-1987); Piteºti(concurs televizat, 1976);Ploieºti (1982); Giurgiu(1984); Lugoj (1984); Suceava(1986); Iaºi (1988).

În decursul vieþii a primitnenumãrate premii ºi distincþiicare au recompensat activitateadepusã în slujba comunitãþii:Cetãþean de Onoare alcomunei natale Domneºti(2004), al municipiuluiCâmpulung Muscel (2011) ºijudeþului Argeº (2011), Premiide Excelenþã oferite deC.J.C.P.C.T. Argeº (2005),pentru cea mai reprezentativãpersonalitate culturalãargeºeanã, ºi de Ministerul

Poet autentic, câºtigãtor anumeroase premii literare,doctor în filosofie, AlexandruMãrchidan este o combinaþieîntre fragilitate ºi putere, întreoptimism ºi un pesimismincert, care þâºneºte limpede ºifãrã teama de a-ºi exprimafrãmântãrile, de o parte iubireaºi moartea, de cealaltã partecopilãria ºi noaptea ºi, pestetoate, crucea pe buze, cu caretoþi se spalã în grabã pe faþã,când se lumineazã de ziuã. Îlsimte pe Cel ce ne cãlãuzeºtepaºii, pe Cel ce nu impieteazãcu nimic asupra jocurilor vieþii.Trebuie doar sã te strecori cusmerenie ºi înþelegere, ca sãpoþi fi fericit în aceastã lume:... ce-ar mai fi ºi drumul ãstade-o zi întreagã,/ dacãstãpânul vieþii nu ne-ar îmbãtapuþin pe fiecare,/ dacã nu ne-ar face sã uitãm de gândul/ cãmai multe ceasuri la un loc nufac o eternitate?/ dar noi ºtim./ne facem însã cã nu,/ cã lacapãt nu aºteaptã lupii (Pemalul stâng).

Poemele lui AlexandruMãrchidan transmit o nuanþãde amãrãciune, rezultantã a

faptului cã eºti nevoit, la unmoment dat, sã te refugiezi însingurul adãpost - inima – undenu intrã nimeni fãrã voia ta; ofaci pentru a te liniºti, pentru ate împrospãta cu puritatea pecare numai amintirile copilãrieiþi-o pot da. De aceea procesulde reîntoarcere, de reintegrareîn trecutul care este inima taare valenþe spirituale.

De o modestie rar întâlnitã,cu acea candoare a fetei maride odinioarã, AlexandruMãrchidan este, mai întâi detoate, poetul profunzimiloromeneºti, considerate în paralelcu realitatea fadã de zi cu zi, ºiabia apoi profesorul ºifilosoful. Un optimist cerebral,care ne convinge cã, dinpuþinul dat de Dumnezeu,îngemãnat cu puþinul fiecãruia,putem sã ne creãm cuibulnostru, de care se sperie ºimoartea ºi se-mbatã. Câterezerve, câte speranþe, câtãdisponibilitate poþi avea, cândvrei sã trãieºti cu adevãrat ºi sãte dãruieºti, ca sã þi se poatãîntoarce darul: ... ºi aºa ca-ntr-o paparudã arhaicã/ toþi demânã ne învârtim/ în jurul

propriei aripi/ în interiorulideii de cer/ ca-ntr-o cãderenebunã de stele/ batem apãsat/repetat/ cu talpa visãtoare/ pezalele unui lanþ nevãzut(Cãlãtorie pe nervura uneifrunze).

Trebuie sã îndrãznim sã neîntindem mâinile ºi sã zburãm,pentru cã oricând se poate iviminunea: minunea de a iubi, dea fi primãvarã în ianuarie, de ane vindeca de tristeþe, de a negãsi casa de luminã.Reîntoarcerea la pãrinþi, labunici, la copilãrie îl încãlzeºteºi-l þine drept în aceastã viaþã,în care se simte un exilat. Aici,acum, totul este în devãlmãºie,eºti prins într-un cerc ºi nu poþidistinge unde e capul – binele– ºi unde se sfârºeºte totul,

unde începe rãul: ... de la uncapãt la altul/ în labirint voceaprimului om se aude-n surdinã/sunt gol, Doamne, cum sã ies?/fiecare îºi deschide pumnii/fiecare îºi scoate balaurii dinfântânã/ pe un scaun în centruluniversului/ om dupã om estepunctul/ din care totul se vede/într-un singur fel - / ca unsoare frânt într-un miliard deochi (Concentric).

Trebuie sã ne cãutãmidentitatea, pentru cã venimmereu de departe, de pe podulde veacuri, de pe podul deoase, de pe podul de lacrimi ºisuntem datori sã nu cãdem înnoapte, în singurãtate, altfelcum ne vom împlini lecþia deviaþã: mi-e frig de-un fel desingurãtate/ nu a vulturului/ nua pustnicului/ ci a stejarului/într-o pãdure de stejari(Iarnã).

Trebuie sã gãsim salvarea înnoi înºine, în puterea de a iubiºi de a preþui cu discernãmânttotul, dar mai ales cele douãfiinþe: cea din care îþi tragi seva- mama – ºtiu cã mama neduce dorul când plecãm/ ºtiucã plânge pe ascuns/ þinând înbraþe hainele noastre/ lipindu-le de obraz, mirosindu-le/ iaratunci sufletul îmi devine înpiept/ o roatã mare de foc în

stare sã topeascã/ toþi gheþariidin lume (Lãcaºul cerului) –alãturi de cea care te-a fãcut sãvibrezi altfel – femeia care teþine-n braþe aºa de strâns, cãnu mai înþelegi cine eºti maimult: tu sau ea.

Un romantic echilibrat, unsfetnic sincer, care îþi aratãsuportul, reperele, ca sã nurãtãceºti calea, în cuvinte ºisintagme pendulând întresimplitatea construcþiei ºibarocul metaforei, cuvinte ºi

sintagme de o rarãînþelepciune, armonizate curãbdarea celui care pare a fitrãit mai multe vieþi: viaþa astaare un ochi de sticlã/ care îiscapã din când în când de-adura/ de ne face sã alergãm ca

nebunii dupã el/ ºi apucãm cubusole stricate pe câmpii, pegarduri/ pe uºa raiului sau pecealaltã/ ca la un concurs detrap pentru oameni/ luãm lacolindat pãmântul/... dar noicontinuãm placizi ºiseminebuni totodatã/ cursa peaerodromurile ceasului/ ºi abiacând e prea târziu/ ne trezimcu celãlalt ochi/ orbit de tot(Orizontal).

Alexandru Mãrchidanseamãnã cu un blând apostol,care îþi predicã învãþãturadeschizãtoare de ochi ºi deminte spre tot ce înseamnã aziexistenþa noastrã: ne/ suferitã/ne/ întreagã/ odisee/ în acest/alt/ eden/ unde ºarpele/îndulceºte/ sucul/ de mere/ culacrimile/ noastre (Odisee).

Inima mare a poetului, încare se ascunde cu bunã-ºtiinþãdin când în când, are un ceaspe care încearcã sã-lpotriveascã dupã icoanã. Ce altreper poate fi mai concludentdecât acesta! AlexandruMãrchidan este intelectualulcare-ºi cunoaºte valoarea,studios ºi perseverent, rigurosîn tot ceea ce face, esteintelectualul care nu se vadezice niciodatã de canoanelece l-au construit ca om ºi poet.

Prof. Catrinel POPESCU

12 PIETRELE DOAMNEI

(continuare în pagina 13)

EXIL ÎN INIMA LUIALEXANDRU MÃRCHIDAN

MOISE MITULESCU ªI CARTEA SA„Cântând iubirea“„Cântând iubirea“

Acad. Gheorghe Pãun

Moise Mitulescu, Simona Bucura-Oprescu, vicepreºedinte CJ Argeº ºiSorin Mazilescu

Alexandru Mãrchidan

Maria-Diana Popescu

Când „baci la stele”, când„vânãtor de stele”, Ion Mârzacscrie o poezie care cucereºtede la prima lecturã, atât prineleganþa stilului netributar, subnici un aspect, calofiliei ieftine(deºi cartea Domniei Sale nueste lipsitã de formidabileimagini poetice), cât ºi prininteligenþa ºi erudiþia autorului.

Printre poeme, lectorul sepomeneºte, aici în mitologiaasiro-babilonianã, aici în ceagreco-romanã, dincolo înistorie realã; când în spaþiullegendar, când în unul anticneautentificat, sau este purtatprin culturã ºi ºtiinþã, mai multsau mai puþin „generale”.Foarte exigent, Ion Mârzacpresarã multe „pietre” deîncercare în calea cititoruluisãu, pentru cã nu tot„bacalaureatul” de astãzi aauzit (de exemplu) deAmaltheea ca sã poatã pricepece-i cu Capra. Pe ce sã pariemcã nu-l poate identifica nici peMihai?! Darãminte când unelecuvinte apar în formã„ascunsã”? - scãpãri deculegere ºi apoi de corecturã,cum este, de pildã, „PatriaEudomoniei”, care vrea sãsugereze Grecia (þara luiAristotel); ºi era mult mai uºorde prins sugestia dacã apãreascris corect „Eudaimonia” sau

mãcar „Eudaimonie”.Pietre ºi pietre de încercare.

Dar nu le vom inventaria.Cu toate dificultãþile pe care

le pune unui posibil cititor„neavizat”, poezia din acestvolum - numit puþinfontenellian ºi, într-adevãr, cupoeme dedicate mai multorpersonalitãþi ale uneiAcademii, numai cã neoficiale,dar de prestanþã -, este una carevine dinspre Pace, autorulafirmând valorile calmului,rãbdãrii, timpului destul, înrelieful lucrurilor liniºtite ºiliniºtitoare: amurg, noapte,albastru. Nu existã un subiectprevalent, însã cartea seprezintã ca o unitate de mesaj:omul sub Cer, în cursul sauparcursul vieþii care vine din ºise duce în eternitate, iardestinul se poate împlini optim

în libertatea visului, înpãstrarea tinereþii spirituale ºiîn centrarea pe suflet, sufletulcare trece hotarele lumiisensibile cu tot bagajulresponsabilitaþilor sale (va fi undrum lung, fireºte -/de bãtutpânã sus -/ ºi tot cu sufletul înpalmã / ºi spiritul, de voinesupus -// în liniºtea ceea,desigur, / un vânt încã va bate,/ sã ne trezeascã din somn / pecealaltã parte).

Ion Mârzac investigheazãcãile transcenderii, dar omiteetapa interogaþiei filozofice ºitrece în paginã directrãspunsul, versurile cãpãtând,astfel, strãlucirea ideii (din carese nasc ºi în care se retrag)–„luminã din luminã de larugul ideii”.

Temele creºtine suntînfãþiºate într-o plasticã(uneori) aparent pãgânã dincauzã cã sunt transmise pecanalul figurilor stilistice/retorice ale analogiei uºorcritice (sinecdocã în formulãparticularizantã saugeneralizantã, antonomazã,metaforã, metonomie), autorulfiind interesat mai mult defacultãþile semantice, deci decele din clasa logicii, alecuvântului, decât de celegramaticale – formale saurelaþionale – ori de celefonetice (dominante totuºi,acestea din urmã, dar abiasesizabile, în sonoritateadiscretã a rimei ºi în melodiaridicatã în arhitectura doricã a

frazei).Dintre referinþele

platoniciene ale iubirii, IonMârzac preferã luminaAdevãrului adusã într-un planreal – „eu însã (poate ca ºi el),/am o metafizicã speranþã: /sãsimt cu adevãrat cã Soarele/ neiubeºte la fel pe amândoi ” –sau o idee generalã, cu iradiereîn viitor: „de voi iubi ºi voitrãda ºi iarãºi voi iubi,/ ºi-oiduce-n Ceruri dragostea-nspinare,/ mã voi numi frumosulcel nebu / ºi patriarhul limbiimele-n calendare”- ºi maipuþin, o persoanã (ºi aceeadestul de „ comunã ”, atuncicând, totuºi, ea devine obiectde poezie).

Viaþa subjugatã, în modobiºnuit, de timp tinde spreînfrângerea lui, fie prinevadarea în atemporalitate(eternitate) - „Nu voi adormi,ca pãgânii, în searaîndãtinatã,/ în vreo scorburãde peºterã, sãrac ºi trist – /

nici sub vreun iezer abstract,de ametist,/ ci poate, într-oeternã <<dumbravãminunatã>> -, fie în refugiu înnesfârºit (veºnicie): „nu voiadormi, ca pãgânii în searaîndãtinatã, sub patrafir delacrimi albastre ºi alean;/ maibine sub cojoc fierbinte, labadea Cârþan, /ca un poem,din cartea de sufletneterminatã.”

Nemurirea concentratã „înfloare” în descântec ºi cântec,ºi în abstracþiune: „Cândpoezia se înfloare/ albinele sã-imurmure prin soare / osimfonie magicã- ispitã/ ºiPithyei în clipa fericitã- // în<< geometria-i sfântã ºi înaltã>> de se avântã/ prinnedefinite spaþii, în nadir,/esenþele sã-i fiarbã în potir - //ºi fie-i creatorului dilemã:/ de-icântec nou ori teoremã ”, sause reface, în noutate, dintocmai despãrþirea – „ suntpregãtit sã lupt ca Fãt –

Frumos / ºi lumile, în veci sã ledespart.” Nicicândul estedintotdeauna, însã, obscur deºise prezintã, aici, în forma detrecut (incontestabilã) amemoriei – „eram atât desingur ºi absurd în noapte, / ºinu credeam sã mã-ntâlnesc cuDumnezeu la târg.

Final fãrã renaºtere e deneconceput ºi chiar domeniulpãmântesc, uzat la un momentdat stã sub nãdejdea unui nouavânt: „Eu încã mai cred înîntoarcerea lui Enlil,” fiindcãtotul în Univers tinde spreentelecheea: „Ra, parcã aud,ploaia bãtând în spinareadeºertului/ ºi cred înîntoarcerea intempestivã a luiEnlil.”

E clar cã pãgânismul dinpoezia lui Ion Mârzac este defapt precreºtinism – etapã decreºtinism „ in nuce ”. Uncreºtinism capital, concentratîn ideea de nemurire, în Cer,Dincolo, în împãrãþia „ ZeuluiMare” (concepþie monoteistã).

Lectura volumului al II-leaal „Nesfârºitului Elogiu”descoperã, prin urmare, o suitãde poeme interesante, binearãduite, pline de substanþã ºispirit. O carte la un pas de a fifost perfectã dacã autorul s-arfi grãbit mai puþin, în „clipaveºnic flãmândã”, sã-l vadãapãrut ºi ar fi alocat un timp ºicorecturii. Cãci… „e cumplitcând simþi un spin înfipt ºi-npoezie ”.

Angela-Monica JUCAN

Culturii ºi PatrimoniuluiCultural Naþional prin Direcþiapentru Culturã ºi PatrimoniuCultural Naþional Argeº(2009).

Astfel, pentru a-i încununaaceastã activitate prodigioasã,Editura „Alean” a C.J.C.P.C.T.Argeº a publicat cea de-a zeceacarte a prof. Moise Mitulescu,intitulatã Cântând iubirea-romanþe, cântece lirice, coruri,carte care a fost lansatã cumare fast la BibliotecaJudeþeanã „Dinicu Golescu”din Piteºti, la mijloc de martie2012, graficianul cãrþii fiindrenumitul profesor al Liceuluide Artã „Dinu Lipatti” ºiinstrumentist în cadrulFilarmonicii din Piteºti, IulianButaru.

Au vorbit despre activitateadomniei sale: Simona OprescuBucura, vicepreºedinte alConsiliului Judeþean Argeº,Sevastian Tudor, director alTeatrului Al. Davila - Piteºti,prof. univ. dr. Paul Baidan,director al departamentuluiArte din cadrul Universitãþiidin Piteºti, CostinAlexandrescu, fost director alC.J.C.P.C.T. Argeº, RaduOprea, consilier superior încadrul Direcþei de CulturãArgeº, Octavian MihaiSachelarie, directorul instituþieigazdã ºi mulþi alþii.Manifestarea a fost completãdatoritã exemplificãrilor fãcutede mezzosoprana Andra BivolCostea, acompaniatã la pian deprofesoara GheorghiþaMarinescu ºi de Corul Liceului

„Dinu Lipatti” din Piteºti,dirijat de prof. dr. GheorghiþãStroe.

În aceastã nouã apariþieeditorialã, Moise Mitulescu aselectat din creaþiile muzicaleale sale lucrãri a cãror temã debazã este iubirea. ªi nuîntâmplãtor, primul capitol alacestei cãrþi cuprinde romanþe,autorul fiind convins cã acestgen muzical de romanþã încãnu este perimat.

Redând unul dintre cele mainobile sentimente – iubirea,romanþa este încã îndrãgitã nunumai de cãtre cei care aparþinromantismului târziu, dar ºi decãtre cei tineri. Unii dintreaceºtia sunt ºi argeºenii care aureprezentat cu succes judeþul,fiind premiaþi, la festivalurile-concurs de romanþe din þarã

(Târgoviºte, CâmpulungMuscel) ºi din alte þãri(Chiºinãu, RepublicaMoldova).

Având ca reper romanþaclasicã, cea care a aparþinutmai întâi folclorului orãºenesc,compozitorul Moise Mitulescuaduce noutãþi privind forma deexprimare muzicalã, apropiindromanþa de forma de lied.Printr-o nouã construcþiemelodicã ºi ritmicã reuºeºte sãredea cu profunzime conþinutulde idei ºi sentimente chiar ºi alversurilor eminesciene.Discursul muzical al romanþeisale devine uneori maidramatizat, dar nu îndepãrtatde stãrile nostalgic-romantice...

Fiind muscelean prinnaºtere, Moise Mitulescu, ainclus în capitolul „Cântece

lirice” unele piese dedicateplaiurilor argeºene ºimuscelene cum este lied-ul (cuacompaniament de pian) „Înmuscelele cu flori”, premiat ºipublicat în versiune coralã decãtre Editura Muzicalã aUniunii Compozitorilor dinRomânia. Tot în acest capitolîntâlnim ºi cântece ce seapropie mai mult de muzicauºoarã, compoziþii dedicateoraºului copilãriei sale,Câmpulung ºi al domicilieriisale, Piteºti. Îl întâlnim ºi caautor al cântecului pentruautoturismul „Dacia...”.

Ultimul capitol cuprindecompoziþii corale. Unelelucrãri din acest capitol suntinspirate din cântecele popularedin Argeº-Muscel, culese defolcloristul, de aceastã datã,

Moise Mitulescu.Cei care vor descifra ºi vor

asculta lucrãrile din aceastãcarte ale distinsului profesor,compozitor, folclorist MoiseMitulescu, vor fi fermecaþi defrumoasa melodicitate ºiarmonie polifonicã aleacestora. Dar ceea ce ne bucurãmai mult este cã la împlinireacelor 80 de ani de viaþãmuzicianul Moise Mitulescudãruieºte argeºenilor ºi nunumai lor, interpreþi, dirijoriprofesioniºti ºi amatori o nouãcarte de referinþã care vaconstitui un abecedar pentrugeneraþiile urmãtoare.

Dr. Sorin MAZILESCU,Director Centrul Judeþean

pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii

Tradiþionale Argeº

PIETRELE DOAMNEI 13(urmare din pagina 12)

Doamnele ºi domnii poeþirecapituleazã lumea prin filtrulpropriilor trãiri asemenea unuitablou de naturã de cea maiautenticã puritate. În fapt,asemeni lui Shiva ei creazã saudistrug lumea ritualic, la foculinspiraþiei lor. Mai drept ar fisã spunem cã ei recreazãlumea, astfel cã, pe lângã ceeace se întâmplã fãrã ca noi sãfacem nimic, ei vin ºi iau actde fiecare întâmplare, ºi,asemeni unei priceputeteologhisiri, îi dau sens ºisemnificaþie.

În conºtiinþa lor extrem deacutã, nimic nu rãmâne nespus,iar povestea de fiecare clipã aexistenþei se înnoadã ca o ariefidelã, atent învaþatã, a uneipercepþii socratice, cãci poeþiisunt dascãlii firii celeinevãzute, adeseori mai meºteriîntru necunoscut decât în celecunoscute. Iar hologramele

clipelor care sunt poeziile lor,poartã ochiul interior cãtre odescoperire de sine infinitã,cãtre o creºtere tainicã dinpropriul mister genuin, pânã ladeplina maturitate ceîngemãneazã luminacunoaºterii cu misterelepotenþate de necunoscut.

„Tabloul 45”, ultimulvolum de versuri lansat joi laCentrul Cultural de cãtreinginerul Sorin Calea reia“cãutarea cea din veac” afiecãrei fiinþe umane de sineînsuºi ºi pe cea a sensuluipropriei vieþi. Un diagnosticcert asupra inspiraþiei unui poetvenit la poezie din pârgapropriei vieþi ar fi prematur,deoarece orice fixaþie gnosticãimpieteazã asupra vederii deansamblu, prin excelenþaposibil de degajat doar de cãtreun cunoscãtor autentic alcomplexului creaþie-biografie

ce a dus la înfiriparea unuidiscurs liric a cãrui unicitatederivã din existenþa specificã,cu sinteza mnezicã acunoaºterii de sine ºi a lumii,ce, iatã, prin poezie,dialogheazã cu sine însuºi întoate ipostazele ºi cualteritatea, mediat demomentanele microuniversuride idei ºi sentimente, pe care înmod imperios poetul se simtechemat sã le mãrturiseascãliric.

Este foarte greu, delicatchiar, sã încadrezi un poet.

Imediateþea sa te împiedicã dela o concluzie definitivã. Eleste altul ºi totuºi mereu elînsuºi. El este imprevizibil ºitotuºi doritor sã i se prevadãun destin în poezie. Poetul esteun avatar al fragilitãþiiuniversale, un exorcist în speþapropriei aventuri existenþiale,care ne poate transmite cevaprivitor la posibil ºi imposibilprin asceza sinceritãþii sale,care ne poate încuraja ºirestabili ca identitatespiritualã, pânã la a ne da chiaro idee filozoficã sau mai multeprivitoare la lege ºi libertate.Una prin cealaltã ºi una pentrucealaltã. Pentru cã în ultimãinstanþã poezia, în altfelitateaei cu fiecare autor, este ocreºtere ºi îmbogãþire a lumii,cu luminã ºi tainã deopotrivã.

Sorin Calea nu a mai vrutsã fie singur: ºi-a invitatprietenii ºi cunoscuþii sã-lrecunoascã în sarabanda liricãce laolaltã transmite oproiecþie filmicã a propriilortrãiri ºi iluminãri. Florile

intimitãþii au pãrãsit aerul deserã al propriei individualitãþispre a respira multiplu pebuzele lumii, spre a cãlãtori,din inima autorului, în inimilecititorilor. Discursurile derecepþie au confirmatapartenenþa lui Sorin Caleaacestei lumi cumvasupramundane a Logosului.Prin care, dacã vrem, putemîntrezãri calea cãtre eliberare:una cu sine, pe undelepregnante ale literaritãþii ºiuna cu ceilalþi în sinele lãrgitsensibil la miracolul creaþieide orice fel. ProfesoareleFlorica Popa ºi AlloraAlbulescu ªerp au încadratpoezia lui Sorin Calea în ariade acum familiarã apostmodernitãþii, în aºteptareaintegrãrii adevãrate a poezieiîn complexul culturã-creatie,capabil sã ne orienteze înprezent, sã ne facã a neînþelege trecutul ºi a nereconstrui în perspectivaviitorului. Alþi vorbitoriprecum scriitorul Mihail

Ghiþescu ºi poetul ºiepigramistul Constantin Pãunau salutat revenirea cãtrepublic a poetului Sorin Calea,iar actorul Robert Chelmuº arecitat artistic câteva poeme cealãturi de epigramele vii alelui Constantin Pãun au marcatbenefica reîntoarcere a

poetului în cetate, care cupoezia sa ca operã deschisã neinvitã a trãi creator, fãrã deteama de a fi ridicoli.

Prof. Dorina MIHAI

POEZIA IMEDIATULUICA O AVENTURÃ VITALISTÃ

CALEA ROBILOR(Ion Mârzac, Nesfârºitul Elogiu, versuri, vol.II,

Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2011)

Sorin Calea

Imagine de la lansarea „Nesfârºitului Elogiu” la Biblioteca Municipalã dinCurtea de Argeº, 25 aprilie 2012

14 PIETRELE DOAMNEI

S-a nãscut în anul 1868 înfosta comunã învecinatã,Brãtieni (azi Brãduleþ), judeþulArgeº, tatãl sãu fiind preot, iarmama - þãrancã cu gospodãrieindividualã. În anul 1898 s-acãsãtorit cu Elena Oþeleanu dinCorbºori, Argeº, cu care a avutpatru copii. Timp de 35 de ani(1897-1932) a funcþionat caînvãþãtor titular la ªcoalaprimarã din comuna Corbi,judeþul Muscel. Absolvent alSeminarului Teologic dinCurtea de Argeº, ªtefanMinculescu a renunþat sã fiepreot, pentru a deveni învãþãtorºi educator al tinerelorgeneraþii de elevi. Pe bunãdreptate, onestul învãþãtorconsidera ºcoala factorfundamental de instruire ºieducare a poporului.

Potrivit de staturã, cumustãþi ºi ochi negri, îmbrãcatîn costum naþional compus din:pãlãrie de fetru pe cap, cãmaºãalbã din pânzã de bumbac, cuornamente cromatice la mâneciºi poale, vestã ºi hainã dinpostav ºi pantaloni din materialfin, de ºai, ªtefan Minculescupãrea contemporanilor sãi cadirect scoborâtor dintr-ofamilie de personalitãþimuntene.

În anul 1888 a intrat înînvãþãmânt, funcþionând nouãani consecutivi la ªcolile dinBãlceºti, Stoileºti, Muºãteºti ºiCãteasca-Popeºti, judeþulArgeº. În anul 1897, înv.ªtefan Minculescu s-atransferat la ªcoala primarã dincomuna Corbi, judeþul Muscel,unde, pânã la pensionare în1932, a desfãºurat o bogatãactivitate instructiv-educativã,social-culturalã ºi edilitar-gospodãreascã. La venirea saîn Corbi, unitatea deînvãþãmânt avea numai unsingur post didactic, dar prineforturi stãruitoare s-a reuºitmãrirea efectivelor de elevi ºicrearea a încã trei posturididactice.

În activitatea sa de învãþãtorºi director de ºcoalã, opreocupare deosebitã a fostdiminuarea semnificativã aanalfabetismului în localitate(de la aproximativ 90%existent în anul 1897, la de10%, în 1932); de asemenea,construirea unui nou ºi spaþioslocal de ºcoalã ºi înzestrareaacestuia cu material didacticnecesar sistemului deînvãþãmânt (hãrþi geografice,tablouri istorice ºi religioase,corpuri geometrice º.a.).

Prima sa grija, precum ºi acolegilor de breaslã, era sã-ºifacã datoria la clasã, sãtransmitã elevilor temeinicecunoºtinþe teoretice ºi practice,sã asigure însuºirea ºi

respectarea de cãtre tinerelegeneraþii a regulilor ºinormelor de conduitã civilizatãîn ºcoalã ºi în gospodãriapãrinteascã, în sat ºi însocietate.

Din informaþiile furnizatede documentele din domeniulînvãþãmântului, cunoaºtemfaptul cã primul local de ºcoalãîn satul Corbi a fost construitîn anul 1866, dar a ars în anul1869. Un alt local s-a ridicat înanul 1873, având, însã, sãlimici de clasã, în volum total de156,060 m³.

Mereu în fruntea sãtenilor,înv. ªtefan Minculescu amobilizat populaþia comunei înscopul construirii unui nou,spaþios ºi frumos local deºcoalã. Intelectual perseverentºi hotãrât, ªtefan Minculescu areuºit sã obþinã aprobareapentru construcþia acestui localchiar pe terenul destinatridicãrii unui Ocol Silvic însatul Corbi, intervenindpersonal la Spiru Haret,Ministrul Instrucþiunii Publiceºi Cultelor, ºi ajungând pânã laMinisterul Domeniilor-CasaPãdurarilor.

Cu o arhitecturã specificãzonei muscelene, construit dinlemn ºi învelit cu ºiþã, avândtrei sãli de clasã, mari ºiluminoase, cancelarie ºibibliotecã, edificiul deînvãþãmânt a fost finalizat înanul 1906. Noul local dispuneaºi de curte pentru recreaþiaelevilor (în suprafaþã de 500m.p.), grãdinã ºcolarã (4.200m.p.), teren pentru câmp deexperienþã (3,50 ha.) ºi 8,50 ha.teren cu care a fostîmproprietãritã ºcoala(respectiv, în zona Corbi-nord,la o distanþã de 2,5 km.). Îngrãdina ºcolii, elevii îndrumaþide învãþãtori, cultivau legume,dar ºi pomi fructiferi de soiuricare se adaptau cel mai binecondiþiilor climaterice colinare(pruni, meri, peri). Astfel,corbenii luau cu încrederepuieþii de pomi fructiferi dinpepiniera ºcolii ºi îi plantau înlivezile din gospodãriileindividuale, dezvoltându-sepomicultura în localitate.

Datoritã înfãptuiriloredilitar-gospodãreºti din aceaperioadã, ªcolii Corbi i s-aacordat titlul: unitate deînvãþãmânt de „tip urban”.

În anul 1898, ºcoala erafrecventatã de 50 de elevi, dintotalul de 220 de copii devârstã cuprinsã între 6 ºi 12ani. În timpul Primului RãzboiMondial, ªcoala Corbi a fostcondusã numai de învãþãtoriiªtefan Minculescu ºi IonRãduþoiu. O perioadã din anulºcolar 1916-1917, cursurile nuau funcþionat. În anii 1920-

1921, numãrul copiilor devârstã ºcolarã (de la 7 la 12ani) era de 108 bãieþi ºi 108fete ºi 52 bãieþi ºi 54 fete (de la12 la 16 ani).

Fiind ocupaþi cu munca îngospodãria pãrinteascã, cu pazaºi îngrijirea numeroaseloranimale - în special a oilor -îndeletnicirea tradiþionalã acorbenilor, elevii nu frecventaucu regularitate cursurileºcolare.

Pânã în anul 1905, la ºcoalã(care avea numai o singurãclasã ºi o camerã pentruînvãþãtor) veneau foarte puþinicopii (10-15). Mentalitatea deodinioarã a pãrinþilor despreºcoalã poate fi sintetizatã îndouã fraze rostite de ei: „Cartesã înveþe cei care vor sã sefacã preoþi ºi învãþãtori! Copiiinoºtri au cu ce sã trãiascã”.

În trecut, la ºcoalã se predaºi lucrul manual. Bãieþii erauînvãþaþi sã facã împletituri dinrãchitã, din paie sau papurã, sãciopleascã cu briceagul diverseobiecte din lemn, iar fetelerealizau frumoase cusãturi ºicroºetãri.

La început, primul învãþãtoral ºcolii din comuna Corbi afost preotul Ioan Hulea,avându-l ca „monitor”(persoanã care menþineaordinea ºi disciplina în clasã înlipsa învãþãtorului) pe IoanBucurescu din localitate, pânãcând a venit învãþãtorul N.Gãbrian din Bughea. Fiindocupat cu activitãþilebisericeºti, dar ºi cu celesociale specifice satului Corbi(îngrijirea moºiei comuneiCorbi, pânã la împãrþireaacesteia la sãteni, în anii 1882-1883, arendaº fiind Anton Pauldin Câmpulung Muscel),preotul Ioan Hulea nu venea înfiecare zi la ºcoalã. În aceastãsituaþie, suplinirea la ore oasigura învãþãtorul IoanBucurescu.

Succesorul învãþãtorului N.Gãbrian a fost învãþãtoareaAneta („cocoana”), soþiapicherului Nicolae Andreiaºdin Corbºori.

Din jurul anului 1865 pânã

în 1922, ªcoala primarã dinCorbi a avut pe urmãtoriiînvãþãtori: Ioan Bucurescu,Alexe Arnãuþoiu (Nucºoara),Apostol Stere Bizon (Albeºti),Dumitru N. ªtefãnescu (Jugur),I. Viºoiu (Viºoi), N. Gãbrian,I.R. Popescu (Putineiu-Vlaºca),Aneta N. Andreiaº, ªtefanMinculescu ºi Gh. Bunescu(din 1897), I. Sinescu, I.I.Rãduþoiu (1905), FilofteiaPãcescu, Maria N. Ionescu-Hera (1912), Dumitru I.Stanciu (1914), I.G. Mãrtoiu(1914), Constantin I.Andreescu ºi Ion Nãstase.Dascãlii ªtefan T. Minculescu,Dumitru D. Stanciu, ConstantinI. Andreescu ºi Ion Nãstasefuncþionau ºi în 1922, conformconsemnãrii remarcabiluluimonografist musceleanConstantin Rãdulescu-Codin.

Cu certitudine ºi activitateaextraºcolarã a învãþãtoruluiªtefan T. Minculescu a fostcomplexã ºi multilateralã, pusãpermanent în folosuldezvoltãrii patrimoniuluicultural al comunei Corbi, alvalorificãrii tradiþiilor ºi

obiceiurilor meleagurilormioritice din localitate,strãveche vatrã de dãinuireromâneascã. Astfel, în perioada1904-1932, ªtefan Minculescua fost preºedintele CerculuiCultural „Corbi” la care erauarondate ºcolile primare dincomunele musceleneînvecinate: Nucºoara, Poenãrei,Corbºori, Stãneºti ºi Domneºti.

Învãþãtorii ºi preoþii,membrii Cercului Cultural,organizau cu regularitateºedinþe publice cu sãtenii,susþinând expuneri cu tematicãculturalã, civicã, pedagogicã,religioasã, economicã, edilitar-gospodãreascã, adunãri urmatede programele artistice aleelevilor.

În jurul anului 1900, dininiþiativa învãþãtorului ºidirectorului de ºcoalã, ªtefanMinculescu, împreunã cuînvãþãtorul Constantin I.Andreescu ºi cu preotul Ioan P.Ariniº, s-au pus bazeleînfiinþãrii Cãminului Cultural„Corvinul”, primul lãcaº deculturã în comuna Corbi. Cusediul în localul ºcolii,Cãminul Cultural „Corvinul”constituia spaþiul iniþial deafirmare a unor autenticetalente artistice din localitate.Atribuirea denumirii“Corvinul” provine de laipoteza istoricã a originiicorbeneºti a familieiCorvinilor, respectiv aprincipelui român Iancu deHunedoara, al cãrui tatã, VoicuCorvin, s-ar fi nãscut înlocalitatea Corbi. Se cunoaºte

faptul incontestabil cãprincipele Iancu de Hunedoaraa fost ilustrul conducãtor alluptei antiotomane de lamijlocul secolului al XV-leadin sud-estul Europei.

Renumitul inspector ºcolarºi om de culturã, ConstantinRãdulescu-Codin, autorulmonografiei „Muscelul nostru.I. Comuna Corbi ºi locuitoriisãi”, a beneficiat consistent înelaborarea acestei opereconsacrate corbenilor, decontribuþia teoreticã ºi practicãa învãþãtorului ªtefanMinculecu, dar ºi a celorlalþicolegi de ºcoalã: învãþãtoriiConstantin I. Andreescu,Dumitru D. Stanciu º.a.

Revizorul ºcolar de Muscelîi solicita învãþãtorului ªtefanMinculescu sã-i furnizeze înscris, informaþii de bazã,riguroase, autentice ºi exacte,ample ºi multilaterale (cuconþinut istoric, geografic,toponimic, economic,demografic, administrativ,bugetar, lingvistic,etnofolcloric, arheologic,antropologic, instructiv,cultural, sanitar etc.) desprelocalitãþile Corbi ºi Poenãrei,aspecte esenþiale necesare înredactarea monografiei acestormirifice aºezãri de pe ValeaRâului Doamnei.

Scrisoarea pe care, la 25martie 1921, ConstantinRãdulescu-Codin o adreseazãînvãþãtorului ªtefanMinculescu este edificatoare ºipoate fi consideratã undocument de valoare pentruistoria comunelor musceleneCorbi ºi Poenãrei (manuscrisuloriginal al acestui document segãseºte în arhiva personalã aprofesorului Ion I. Ilinescu,nepotul lui ªtefan Minculescu).Reproducem integral conþinutulacestei comunicãri scrise:

„Stimate DomnuleMinculescu,

Aºtept cu nerãbdareºtiinþele cerute prin Dl.Perceptor Tomescu, acesteafãcându-mi trebuinþã acum maila început ºi anume:

1. Legendele diferitelorlocalitãþi din Poenãrei ºiCorbi.

2. Ce se ºtie pe aci desprejidovi (oameni uriaºi de laînceputurile lumii, care, înmajoritatea mitologiiloreuropene, populau pãmântul,n.n.) ºi despre stânci, clãdirisau oase care ar fi dela jidovi.

3. Vecinãtãþile, dealurile,apele ºi vãile (cu deamãnuntulºi în ordinea lor) din satulPoenãrei. Legendele lor.

4. Cruci vechi cu inscripþiilelor.

5. Felul pãmântului: solul ºisubsolul, clima.

Acestea le aºtept zileleacestea cât mai neîntârziat,apoi, într’o sãptãmânã-douã,cel mai târziu, trimeteþi-mi,deosebit de ce-aþi mai trimes,

rãspunsuri la toate chestiunile,la fel cum e în monografiaaceasta (o lucrare a meafãcutã pe timpul când aproapenu ºtiam mai nimic desprePriboieni).

Doresc sã-mi daþi noteamãnunþite ºi nepãrtinitoare defelul cum se face administraþia,justiþia, serviciul technic,serviciul silvic ºi serviciulsanitar.

Voiesc sã am budgetul cudeamãnuntul al comunelorCorbi ºi Poenãrei în 1901-902,pe 1915-16, înainte de rãzboi,în timpul ocupaþiei (pe 1917-18) ºi pe anul curent.

Apoi budgetul primei eforiiºcolare ºi budgetul pe anulacesta al comitetului ºcolar.Vreau budgetul - cudeamãnuntul - al epitropiilor ºibilanþurile bãncilor ºicooperativelor pe anul trecut.

Vreau sã ºtiu despre vitejiimorþi în rãzboiu: unde ºi cumau luptat ºi unde au murit?

Când descrieþi munþii ºidealurile, vã rog daþi toateamãnuntele.

Apoi la descrierea râuluiDoamnei - aºa de drag luiCodin - sã nu se omitã nimic:adâncimea, lãþimea, insule,plutele º.a.

Daþi-mi amãnunþimi desprePoenãrei. Am gãsit lucruriinteresante cu privire lageologie.

Conduceþi-vã dupãmonografia mea ºi rãspundeþi,vã rog, cât de curând ºi laîntrebãrile de care mãinteresez.

Vom face ceva de seamã.Au apãrut pânã acum douãcoale de tipar. Vã voiu trimetedin ele (aºa ca început) ca sãvã faceþi ideie, cum se vortrage pe curat.

Mai scrieþi-mi. Ce e cucântecele ciobãneºti ºiobiceiurile ciobãneºti fãgãduitede Dl. învãþãtor Constantin I.Andreescu?

Ce oameni de seamã auvizitat comuna în decursultimpurilor?

Sãrut mâinile Dnei.Minculescu. Salutãri Dnei.Andreescu, Dlui. Andreescu ºiDlui. Stanciu.

Vã salut cu drag, C.Rãdulescu-Codin.

1921 Martie 25, Priboieni”(Menþionãm cã în

transcrierea acestui text, cât ºia urmãtorului documentarintitulat „Pentru amintire”, amrespectat normele ortograficefolosite de autori.)

Informaþii suplimentaredespre activitatea extraºcolarãa distinsului dascãl al ªcoliiCorbi ne oferã ºi Documentarul„Pentru amintire”, materialelaborat de ªtefan Minculescu,la 4 martie 1945, sintezãdactilografiatã ºi ataºatã peverso tabloului (57 cm. x 46

OAMENI DE SEAMÃ DIN CORBII ARGEªULUI

Învãþãtorul ªtefan T. MINCULESCU (1868-1953)

ªtefan T. Minculescu

Elevi ai ªcolii primare din Corbi, în anul 1913. (În centrul imaginii, îndreapta: învãþãtorul ªtefan T. Minculescu)

Membrii Cercului Cultural Corbi (învãþãtori ºi preoþi, împreunã cu soþiileîmbrãcate în costume naþionale), în excursie la Bahna Rusului, comunaNucºoara, pe 21 mai 1913.

Localul ªcolii primare din Corbi finalizat în anul 1906, la iniþiativaînvãþãtorului ªtefan T. Minculescu, directorul unitãþii de învãþãmânt (continuare în pagina 15)

Calendarulpopular al lunilorLunile anului cu denumire

oficialã sunt: ianuarie,februarie, martie, aprilie, mai,iunie, iulie, august, septembrie,octombrie, noiembrie,decembrie. În tradiþia popularãacestea sunt considerate a fi cei12 copii ai anului, sau celedouãsprezece ramuri ale unuicopac ancestral. Fiecare dintreele au, în lumea satuluiromânesc, o altã denumiredecât cea precizatã încalendarele civile ºi osemnificaþie aparte. Denumireapopularã a fiecãrei lunisugereazã, fie o activitate dinviaþa oamenilor, fie o anumitãtradiþie, sau o stare a vremii.

Luna IANUARIE -„Gerar“ este consideratãcopilul cel mai mare ºinumãrul 1 al anului. Mai estecunoscutã ºi sub denumirea deGenarie, Ghenarie sauCalindarium. Este luna în carese dãdeau petreceri de începerea noului an ºi în care seobservã ºi se fac predicþiiasupra vremii în perioadaurmãtoare: dacã ianuarie nueste geros, atunci, în lunile

urmãtoare, martie ºi aprilie,timpul va fi la fel. Dacã estefrig, în urmãtoarea perioadã vafi ger ºi ninsoare.

Luna FEBRUARIE -„Fãurar“ sau „Luna Lupilor“este consideratã a fi o lunãdeosebit de geroasã, cu viscolemari. În tradiþia popularã sespune cã în februarie, douãsãptãmâni sunt ale îngheþului,iar urmãtoarele douã, aledezgheþului. Dacã nu are locîngheþul în februarie, e semnde an mãnos. Zãpada dinaceastã lunã ajutã ladezvoltarea semãnãturilor, iardacã vântul bate, vara va fisecetoasã. Denumirea popularãsugera începutul pregãtirilorpentru activitãþile agricole, caretrebuiau sã înceapã în lunaurmãtoare, când vremeaîncepea sã se amelioreze.

Luna MARTIE -“Mãrþiºor“ este luna deînceput al primãverii. Vremease încãlzeºte treptat. Legendelespun cã martie a luat câte o zidin fiecare celelalte luni pentrua-ºi depãºi ceilalþi fraþi. Înaceastã perioadã încep zileleMartei sau Dochiei (Babele),tradiþie îmbogãþitã de omulþime de poveºti ce

ilustreazã lupta dintre iarnã ºiprimãvarã, dintre întuneric ºiluminã. Martie mai estedenumitã ºi Germanar(încolþitorul), natura începândsã prindã viaþã. Dacã vremeadin martie este uscatã, înaprilie va fi umedã. Apariþiatunetelor ºi cântatul cucului înmartie aratã an mãnos. Dacã înMãrþiºor nu se poate semãnaovãz datoritã abundenþeiploilor, atunci nici toamna,datoritã aceluiaºi fenomen nuse poate semãna grâul.

Luna APRILIE -“Prier“este o continuare a zilelorMartei ºi Dochiei. Denumireade Prier se datoreazã faptuluicã aceastã perioadã din an esteuna foarte prielnicã. Cu toateacestea, timpul este schimbãtorde la o zi la alta, ceea cedãuneazã plantelor ºianimalelor mici. Tot în lunaaprilie sunt zile foartefriguroase ºi cu vânt uscat, aºacum Solomon spunea cã aprilieeste jumãtate cald ºi jumãtatefrig. Dacã luna este cãlduroasãse aºteaptã ca luna mai sã fierece sau cu îngheþuri, iar dacãeste posomorâtã, atunci va fifrumoasã, adicã, dacã Prier estefrumos, Mai este viforos ºi

invers. Negura din aprilie, larãsãrit aratã semn bun lamiazã-zi. Când tunã în aprilienu va mai fi ger.

Luna MAI - „Florar“ sau„Frunzar“ este lunaînverzitului pajiºtilor,câmpurilor ºi pãdurilor. Acumse considerã cã raiul se coboarãpe pãmânt, cu poieni verzi ºiflori multicolore, iar copacii ºipomii tresar la adiereavântului. În mai, când searaeste rouã ºi rãcoare, va fi fân ºivin mult. Ploaia caldã din maiînseamnã binecuvântare. CândRusaliile sunt umede,Crãciunul este gras. Dacã maieste ploios, iunie este frumos,iar tunetele dese aratã cã anulva fi roditor.

Luna IUNIE - „Cireºar“sau „Cireºel“ este lunacireºelor, iar natura se deschideprin înverzirea totalã ºiînflorirea deplinã a naturii.Privind vremea, când tunã ºifulgerã în iunie, vara va fi

înnoratã, iar dacã este umedã ºirece, efectele negative cuprindtot anul.

Luna IULIE - „Cuptor“este, în tradiþia popularãperechea lui Fãurar. Astapentru cã, aºa cum se spune înpopor, pe cât de frig este învremea lui Fãurar, pe atât decald va fi în luna lui Cuptor.Cãldura mare înseamnã anmãnos, iar dacã ploaia seschimbã des cu cerul senin,apar efectele negative alemanei.

Luna AUGUST - „Gustar“sau „Secerar“ este una dinlunile ce abundã în fructe,legume ºi recolte de toatesoiurile. Dacã în august, pelivezi ºi râuri se aratã negurãdupã apunerea Soarelui,înseamnã timp bun. Vânturiledinspre miazãnoapte aduc timpstatornic. Dacã nu este cãldurã,atunci fructele nu se vor coace.Din aceastã lunã începeplecarea pãsãrilor cãlãtoare

(cocori ºi rândunele).Luna SEPTEMBRIE -

“Rãpciune“ este luna cedeschide uºa toamnei cu vremeschimbãtoare. Este ºi lunaînceputului de recoltare în vii.De aceea i se spune ºi Viniþel.Deoarece acum începe un nouanotimp, tradiþiile populare faclegãtura între luni ºi vreme.Astfel cã, dacã Rãpciune ecald, atunci Brumãrel va firece, cu multã umezealã. Dacãtunã în septembrie e semn demultã zãpadã în Fãurar, iardacã înfloresc anumite plante,toamna va fi lungã ºi frumoasã.

Luna OCTOMBRIE -„Brumãrel“. Dacã înoctombrie cade multã brumã ºizãpadã, luna ianuarie va ficaldã, iar dacã plouã, îndecembrie va fi vânt puternic.Brumãrel ºi Mãrþiºor sunt lunisurori. Dacã frunzele arborilorcad mai curând, anul viitor vafi cu atât mai roditor. Frigul ºi

cm.), cu imaginea bustului sãu: „În activitatea extraºcolarã

am iniþiat înfiinþarea bãnceipopulare «Victoria»,cooperativa de consum«Mioriþa». Am stãruit pentrufacerea parohiei «Alexandria»,pentru dobândirea islasuluicomunal, cedarea, de Stat, aterenului grãdiniþei ºcolare,aducerea apei în piaþacomunei, construirea localuluide ºcoalã, Primãriei ºidobândirea târgului duminical,care aduce comunei un frumosvenit. Am fost în consiliul deadministraþie al federalei«Negru Vodã» ºi în cel dintâiuconsiliu de administraþie albãncei învãþãtorilor musceleni«Lumina».

Toatã activitatea mea a fostcondusã dupã principiilemarelui Haret, iniþiatorul ºipromotorul miºcãrei culturalela sate.

În prezent, acest an, 1945,am etatea de 76 de ani ºitrãesc mulþumit cu soþiea mea,dupã ce am cãsãtorit toþicopiii.

Dãruiesc acest tablou almeu, ºcoalei, astãzi, 4 martie1945, pe care, dacã colegiicred de cuviinþã cã, în adevãr,activitatea mea a servit de

piedestal învãþãmântului ºi abunei reputaþii de care trebuiesã se bucure un învãþãtor, sãfie trecut în inventarul ºcoaleiºi pãstrat dupã cuviinþã.

Aci voesc sã fiu cât maitrãesc ºi, dupã moarte,Dumnezeu sã ajute ºi colegilor,ca, la finele carierei, sã sebucure ºi dânºii, mai multdecât mine, de rodul munciidumnealor”.

Iatã cum ªtefan Minculescu- un mare om ºi dascãl - s-aretras ca pensionar, pãrãsind cudemnitate ºi tristeþe ºcoala ºicolectivul sãu didactic.

C. Rãdulescu-Codin, înmonografia publicatã în 1922„Muscelul nostru. I. ComunaCorbi ºi locuitorii sãi”,sintetiza la pagina 126: «Omuncã de laudã a desfãºurat ºi

desfãºoarã pentru binelesatului învãþãtorul, de omodestie rarã, ªt. Minculescu.Prin conferinþe, cercuriculturale, bãnci, comitetºcolar, serbãri cu teatru sãtesc,grãdinã ºcolarã, º.a., D-sa s’astrãduit, zi de zi, sã ridicepoporul ca stare culturalã ºimaterialã».

Publicaþia din 29 octombrie1933 „Omagiu învãþãtorilorpensionari din judeþul Muscel”,remarca mai detaliatcontribuþia substanþialã a luiªtefan Minculescu –incontestabil „apostol alsatului”, a cãrui minte ºi sufleterau împãtimite de util ºi defrumos: „ªtefan Minculescu afost omul care, în comunaMuºãteºti, a activat mult îndirecþia serbãrilor ºcolare ºi i-a dat concursul lui ConstantinDobrescu-Argeº pentruînfiinþarea unei tipografii ºibiblioteci. Apoi, venit în Corbi,prin înrâurirea sa, a stãruitpentru construcþia unui localde ºcoalã, cel mai frumos dinjudeþ în acel timp, care a fostterminat în 1906. ªcoala,neavând teren pentrugrãdiniþã, dânsul a stãruit în aobþine de la Stat un teren de 44ari, situat chiar împrejurulºcolii, care formeazã grãdinaºcolarã. În aceastã grãdinã acultivat cu elevii legume ºi

puieþi de pomi, lucru pentrucare a fost premiat de Casaªcoalelor. Un merit pe plancultural ºi obºtesc al acestuidascãl patriot a fost ºi acela dea fi înfiinþat, în Corbi, unCãmin Cultural numit«Corvinul», dar ºi faptul cã aprocurat mult material didacticde folclor pentru cartea«Monografia judeþului Muscel»a lui Rãdulescu-Codin, pentrupartea în care vorbeºte decomuna Corbi, (…) etc, deci,prin întreaga sa activitate, afost înzestratã comuna cumulte aºezaminte de folosobºtesc”.

Pentru activitatea depusã înslujba comunitãþii,învãþãtorului ªt. Minculescu is-a conferit medalia: „Rãsplatamuncii pentru învãþãmânt”.

Corbenii mai în vârstã,foºtii elevi ai dascãlului, îºiaminteau cu mult respect deînv. ªtefan Minculescu: „Eraun model de dascãl. Un omminunat: înþelept, cinstit,corect, capabil, harnic,stãruitor, serios, autoritar ºidevotat profesiei sale. Eraexigent cu elevii. Iubea munca,ordinea, disciplina ºi conduitacorectã a tinerelor generaþii înºcoalã ºi în societate. Datoritãeducaþiei ºi a cunoºtinþelortemeinice pe care le primeauelevii la ºcoalã, corbenii auajuns în viaþã oameni denãdejde, buni gospodari ºifolositori satului lor natal”.

Dupã trecerea sa îneternitate, corbenii, cu deplinãrecunoºtinþã, spuneau dinsuflet: „Dumnezeu sã-l ierte,ca învãþãtor tare bun a fost!”.

Din pãcate, în prezent, înv.ªtefan Minculescu este uitatsau quasi-anonim de generaþiiletinere de corbeni, ca atâteamari personalitãþi aleînvãþãmântului, culturii ºicredinþei strãmoºeºti din

localitãþile muscelene ºiargeºene.

Ca urmare a faptului cã înv.ªtefan Minculescu deþinea ogospodãrie frumoasã ºiprosperã, teren agricol ºi oplantaþie pomicolã înfloritoare,organele dictatoriale comunistedin comuna Corbi, l-au inclus,în mod abuziv, în categoriasocialã de chiabur, fiindobligatã propria-i familie sãdea Statului cote mari cuproduse vegetale ºi animaliere,precum ºi impoziteîmpovãrãtoare.

Evident, nedreptatea ºiabuzurile din perioadacomunistã, concomitent cusubaprecierea meritelor ºi aeforturilor sale incontestabiledepuse în folosul comunitãþii,l-au traumatizat sufleteºte.

Desconsiderat, umilit ºinefericit, ªtefan Minculescu s-a stins din viaþã la 11 august1953, fiind înmormântat în

cimitirul Bisericii Parohiale, cuhramurile “Naºterea MaiciiDomnului” ºi “Sfântul IoanBotezãtorul”, din cãtunulAlexandria, satul Jgheaburi,sanctuarul sãu de liniºte, undeîºi doarme somnul de veci,alãturi de fiul sãu, Toma ªt.Minculescu, de fiica sa, Irinaªt. Minculescu (cãsãtoritãIlinescu), ºi de ginerele sãu,profesorul de matematicã, Ion

A. Ilinescu.Cu certitudine, ªtefan

Minculescu a fost un adevãratdascãl ºi pedagog cu o înaltãdãruire profesionalã ºi oþinutã moralã ireproºabilã,care de-a lungul anilor areuºit, împreunã cu colegii deºcoalã, sã pregãteascã multegeneraþii de corbeni în spirituldragostei pentru învãþãturã,pentru muncã ºi omenie.

În amintirea tuturorînaintaºilor noºtri, plini dedemnitate ºi vocaþieprofesionalã, este de dorit sãþinem mereu aprinsã ocandelã strãlucitoare, a cãreiluminã sã-i veghezepermanent, ca un simbol alveºniciei peste timp.

Bibliografieselectivã:1. Constantinescu Grigore,

„Corbi-Muscel. Monografieetnoculturalã”, Piteºti, 2006.

2. Hiru C. Ion, „Celebritãþidin negura uitãrii”, Piteºti,2011.

3. Ilinescu I. Ion, „Mãrturiide suflet din Corbi-Argeº”,Piteºti, 1997.

4. Minculescu T. ªtefan,„Pentru amintire”, Corbi, 4martie 1945.

5. „Omagiu învãþãtorilorpensionari din judeþulMuscel”, 29 octombrie 1933.

6. Rãdulescu-CodinConstantin, „Muscelul nostru.I. Comuna Corbi ºi locuitoriisãi”, Câmpulung Muscel,1922.

7. Rãdulescu-CodinConstantin, „Scrisoareaadresatã învãþãtoruluiMinculescu T. ªtefan dinCorbi”, Priboieni, 25 martie1921.

(va urma)Ion I. ILINESCU

Ing. Iuliana-Alina ªERBAN,Corbi - Argeº

PIETRELE DOAMNEI 15

Prof. Ion I. Ilinescu

În tradiþionalele costume populare, eleve ºi elevi la finele anului ºcolar1937-1938

Dascãli ai ªcolii primare din Corbi, în anul 1937. (De la stânga la dreapta:Constantin I. Andreescu, Ion Nãstase, Alexandrina Andreescu, EugeniaGroºanu, Ion. P. I. Groºanu ºi Ion A. Ilinescu)

(continuare în pagina 16)

(urmare din pagina 14)

CALENDARUL POPULAR AL ROMÂNILOR

CALENDARUL ANOTIMPURILOR,LUNILOR, SÃPTÃMÂNILOR

ªI ZILELOR (II)

George Rotaru

gerul din octombrie aratã cãprimele douã luni ale anuluiurmãtor vor fi blânde. Luminade miazãnoapte în aceastã lunãaduce curând ger mare. Dacãfrunza din copaci va cãdea câtmai târziu, iarna va fi ºi mai

departe, dar va fi ºi foarte grea,iar dacã tunã în aceastã lunã,sunt semne de iarnã uºoarã.Ceaþa abundentã în octombrieînseamnã zãpadã multã îndecembrie.

Luna NOIEMBRIE -„Brumar“, „Vinar“. Ca ºi

octombrie, luna noiembrie nuaduce evenimente ºi tradiþiideosebite ºi vremea din aceastãlunã indicã cum va fi iarnaviitoare. În noiembrie cadebruma ºi apare promoroaca, iarvântul bate mai cu putere,indicând astfel cã iarna care

vine va fi mai uºoarã. Dacã înaceastã lunã va ploua mãrunt,atunci iarna va fi grea.

Luna DECEMBRIE -„Undrea“ sau „Andrea“ numevenit de la Sf. Andrei. Aceastãlunã este geroasã ºi este unadintre cele mai bogate luni ale

anului în sãrbãtori tradiþionalecreºtineºti, obiceiuri ºisuperstiþii populare. Decembrieeste deschizãtoare de anotimp,dar închizãtoare de an, fiindfoarte bogatã în prevestiripentru anul ce vra sã vie. Întradiþiile populare româneºti se

observã cã lunile sunt strânslegate între ele ºi, datoritãacestui fapt, anul estereprezentat în legendelepopulare vechi de cei 12 copiiai sãi.

(continuare în nr.viitor)George ROTARU, istoric

(urmare din pagina 15)

16 PIETRELE DOAMNEI

A imita înseamnã a reproducefelul de comportare al cuiva:felul de a vorbi, de a cânta ºidansa, gesturile caracteristice alecuiva (conform DEX al limbiiromâne). De reþinut însã cãimitarea excesivã duce lapierderea identitãþii, de la ceaindividualã pânã la cea etnicã.Este adevãrat cã, în relaþiiledintre oameni, e nevoie demodele, dar de modele în gândireºi înþelepciune. A avea modelepentru cunoaºterea ºi respectareavalorilor superioare: ale credinþei,ale cunoaºterii, etice ºi estetice –dupã care trebuie sã se ghidezeomul în societate nu înseamnã aimita din snobism. Spiritulexistenþial al omenirii a fost ºieste gregarismul – instinct careîndeamnã pe oameni sã sesupunã orbeºte, sã-ºi piardãindividualitatea în mulþime ºi sãacþioneze la fel, în acelaºi mod caceilalþi (precum la meciurile defotbal). Dar cum îºi poate pãstraomul propria-i identitate încadrul multitudinii relaþiilor dinsocietate? Mari înþelepþi ailumii: filozofi, psihologi ºi

pedagogi, moraliºti ºi sociologispun cã identitatea se poatepãstra doar prin educaþie: înfamilie, în ºcoalã, în societate.Marele filozof german Kantafirma: „O educaþie bunã esteizvorul întregului bine în lume.”Familia, ºcoala ºi toþi factoriieducaþionali din societate, maiales mass-media, ar trebui sã-iorienteze pe cei în formare –copii, adolescenþi ºi tineri – spreordine moralã, spre stãpânirea desine, spre virtute. Numai prineducaþie se stãpânesc instincteleprimare, se previn mânia ºiviolenþa. Omul educat gãseºte înorice situaþie o razã de calm, depotolire a pornirilor instinctuale.Un filozof chinez spunea: „Cineºtie sã se stãpâneascãdobândeºte limpede vedere;vederea limpede duce la calm;calmul îngãduie omului sãcerceteze atent lucrurile, iaraceasta ajutã pe om sã-ºi atingãscopul”. Numai prin educaþie, înformele ei multiple se formeazãºi se perfecþioneazã caracterulomului, iar acesta lãrgeºtesufletul ºi înalþã gândirea,

înnobileazã simþirea ºi ridicãsentimentul demnitãþii.Educatorul (familia, ºcoala,societatea) trebuie sã-i convingãpe cei în formare cã numairaþiunea trebuie sã le dirijezecomportamentul. Raþiunea ºivoinþa îi cãlãuzesc omuluiconduita în societate. Iar casocietatea sã nu mai înregistrezeatâtea furturi, jafuri ºi tâlhãrii,scandaluri ºi agresiuni de totfelul trebuie sã apeleze la toatemijloacele educaþionale, printrecare munca are rolulfundamental. Munca este, fãrãîndoialã, condiþia vieþii. Numaimunca dirijatã de raþiune duce lasãnãtate fizicã ºi moralã, labunãtate ºi omenie. Munca,libertatea ºi respectareaadevãrului sunt condiþiiindispensabile ale vieþiioamenilor în societate. Educareaoamenilor în societate se faceprin muncã în folosulcomunitãþii, prin pedepsirea celorrãi, prin modele de urmat, prinsfaturi înþelepte, prin impunereavalorilor superioare ºi prinrespectarea legilor de convieþuire

socialã. Modelul spre caretrebuie sã tindã orice persoanãeste omul înþelept, model careimplicã echilibrul sufletesc, bunsimþ, culturã, experienþã de viaþã,cenzura raþiunii. Numai princontrolul raþiunii – impus devoinþã – se pot stãpâniinstinctele, mânia, vulgaritatea îngesturi ºi vorbe, tendinþa ridicolãde a imita din snobism ceea cenu trebuie imitat: extravaganþa îngesturi, în comportare,îmbrãcãminte, în felul de a vorbiºi de a împodobi capul ºimembrele corpului etc. Învorbire, e bine sã renunþãm lacliºeele verbale care sunt maimult decât ridicole. În relaþiileinterumane e bine sã neconducem dupã sfatul celorînþelepþi, care ne spun cã, în oriceîmprejurare, cugetul trebuie sãpreceadã fapta, iar hotãrârea princuget devine conduitã moralã înslujba unor scopuri nobile,umanitare. Din relaþiileinterumane trebuie eliminate uraºi duºmãnia, minciuna ºiipocrizia. Doi mari poeþi româniau scris versuri memorabile

despre urã ºi minciunã: „Cândam fost urã, am fost mare,/ Darastãzi, cu desãvârºire/ Suntmare, cãci mã simt iubire./ Suntmare, cãci mã simt iertare.// Eºtimare când n-ai îndurare,/ Dar teridici mai sus de fire/ Când þi-este inima iubire,/ Când þi-estesufletul iertare.// ªtiu: toate sunto-ndurerare,/ Prin viaþã trecemîn neºtire,/ Dar mângâierea e-niubire,/ De-ar fi restriºtea cât demare/ ªi înãlþarea e-n iertare”(Al. Macedonski: „Rondelulmeu”).

Iatã, deci spre ce valori neîndreaptã acest mare poet înrondelul sãu: iubire, omenie,iertare.

Despre minciunã, VasileMilitaru ne-a lãsat acest catren:„Când te-a ridicat minciuna,/ Tedãrâmã orice râmã;/ Adevãrulde te-nalþã/ Nimeni nu te maidãrâmã.”

Valoarea spre care neîndeamnã poetul este adevãrul.

Trãsãturile negative decaracter pot ºi trebuie sã fieînlocuite, prin educaþiepermanentã, cu trãsãturi pozitive,precum cele stabilite de moralafilozoficã, numite „virtuþicardinale”: înþelepciune, cinste,cumpãtare, curaj.

Sã nu uitãm, însã, de virtuþile

teologice stabilite de moralacreºtinã, numite virtuþi pauline(dupã numele Sfântului ApostolPavel): credinþa, speranþa,dragostea.

În relaþiile dintre oameni,raþiunea îºi asociazã cumpãtarea,clemenþa, generozitatea ºi altecalitãþi. Respinge trivialitatea,sarcasmul ºi alte asemeneaaspecte ale caracterului. Despresarcasm, istoricul ºi criticulliterar Garabet Ibrãileanu ne-alãsat o frumoasã cugetare: „Înpãdurea primitivã – ciomagul, însocietate – sarcasmul. Expresiasentimentului e aceeaºi:arãtarea caninilor”.

Factorii educaþionali ar trebuisã aibã în vedere sfaturile ºiîndemnurile celor înþelepþi.

Prof. C. VOICULESCU

Despre comportament ºi imitaþie în societatearomânã contemporanã

La începutul lui Florar (9 mai,n.n.) 1945, omenirea sãrbãtoreamarea victorie asupra fascismuluigerman, doctrina care o aruncaseîn cel mai groaznic mãcel de vieþiomeneºti. Au trecut 67 de ani ºiîncã vor mai trece, dar nimic nutrebuie uitat din tot ce-a fost, cuatât mai mult când e vorba deoameni.

Evocãm figura unui argeºean,primul ofiþer român ucis detrupele horthyste dupã odiosulDictat de la Viena (30 august1940, n.n.).

La 11 septembrie 1940,familia Nicolae Lazea, dincomuna Lereºti, judeþul Argeº(fost Muscel), primea urmãtoareatelegramã: „Fiul dumneavoastrã,locotenentul Lazea Dumitru, acãzut la datorie în lupta cutrupele ungare, în ziua de 4septembrie 1940, fiindînmormântat la Debreþin –Ungaria”. Era o veste tristã,dureroasã, care a îndoliat nunumai familia eroului, ci întreagalocalitate de la poalele MasivuluiPãpuºa.

Nãscut la 30 ianuarie 1911,dupã absolvirea ªcolii primare însatul natal ºi a Liceului „DinicuGolescu” din Câmpulung, tânãrulDumitru Lazea atras de carieramilitarã, a urmat cursurile ªcoliiMilitare Ofiþeri de Infanterie. Acomandat, câþiva ani, o subunitatede puºcaºi într-o garnizoanã din

Oltenia, dupã care, la cererea sa,a fost mutat în trupele degrãniceri, tragicul an 1940gãsindu-l în comuna Diosig, dinjudeþul Bihor, în funcþia decomandant al plutonului 317, dinbatalionul de grãniceri Oradea.

Vestea cedãrii unei mari pãrþia pãmântului românesc Ungarieihorthyste, urmatã de repetateordine de retragere a trupelornoastre din garnizoanele nord-transilvãnene, a umplut deamãrãciune ºi mânie inimileofiþerilor ºi ale soldaþilor, aceºtiamanifestându-ºi adesea, pe faþã,hotãrârea de a lupta ºi la nevoiede a muri pentru apãrareahotarului vestic al þãrii. ªi dacãunitãþile militare din Oradea,Satu-Mare, Cluj ºi din alte oraºede dincolo de munþi începuserãsã-ºi pãrãseascã taberele ºicazãrmile încã din ziua de 2septembrie 1940, strãbãtând culacrimi în ochi ºi cu capeteleplecate sate, comune ºi oraºe dinteritoriul cedat ºi suportând cugreu îngrijorarea din ochiilocalnicilor ieºiþi pe la porþi,precum ºi disperatele întrebãri:„dar pe noi cui ne lãsaþi,fraþilor?”, grãnicerii de lafrontierã primiserã ordinul sãrãmânã la posturi pânã la data de4 septembrie, orele 20:00, dupãcare sã înceapã ºi ei retragerea lasud de linia de demarcaþiestabilitã, în centrul PodiºuluiTransilvaniei, de cãpeteniileGermaniei naziste ºi ale Italieifasciste. Spre sfârºitul dimineþiiacelei zile, însã, mai mulþi soldaþiunguri, pe biciclete, s-au strecuratîn Diosig. Informat despreaceasta de câþiva þãrani,locotenentul Lazea a luat cu elzece grãniceri din plutonul pecare-l comanda ºi a pornit înîntâmpinarea invadatorilor. Cânda ajuns cãtre marginea de vest alocalitãþii, dincolo de care se aflaadevãrata frontierã a þãrii, ostaºiiromâni au fost observaþi de

horthysti. Aceºtia din urmã,sãrind de pe biciclete, s-auadãpostit imediat în ºanþurile dindreapta ºi din stânga drumurilor.La rândul sãu, ofiþerul român aordonat ostaºilor sãi sã ocupepoziþii de tragere, dar sã nu tragaei primii. N-a trecut nici un minutºi ungurii, vãzând cã spre ei, peºosea se apropie alþi bicicliºsti,probabil din aceeaºi unitate, audeschis focul împotrivagrãnicerilor români.

Au fost uciºi, de horthysti,cinci soldaþi, altul fiind rãnit uºor,dar locotenentul Lazea, rãnit ºi el,n-a ordonat retragerea decâtatunci când ºi civilii maghiari dinunele case ale Diosiguluiîncepuserã sã tragã din spateîmpotriva grãnicerilor români.Prin salturi succesive, aceºtia s-aurepliat prin curþi ºi grãdini,urmãriþi îndeaproape de inamiculsuperior numericeºte. Pe la orele14:30, la postul de comandã alplutonului au ajuns cu greu câþivasupravieþuitori, fãrã, însã, caprintre ei sã se afle ºilocotenentul.

Cazul locotenentului DumitruLazea a ajuns repede ºi laurechile comandantului Grupului7 grãniceri de la Alba-Iulia,locotenent – colonelul PompiliuPârvulescu. La 15 septembrie,acesta a intervenit energic pelângã comisia mixtã româno-ungarã, abia constituitã, cu sediulla Turda, solicitând clarificarea deurgenþã a situaþiei locotenentuluiDumitru Lazea, despre care sezvonise cã, rãnit fiind la Diosig,ºi neputând fi evacuat degrãnicerii sãi, urmãriþi ºiîmpuºcaþi de unguri, a fosttransportat la Spitalul dinDebreþin, unde a decedat, fiindînmormântat tot în acest oraº.Atât se ºtia, deocamdatã, despretânãrul din Lereºti, întâiulofiþer–erou cãzut pe plaiultransilvan. Locotenent–colonelulPârvulescu a insistat ca trupul

neînsufleþit al ofiþerului sã fiedeshumat, adus în þarã ºi predatfamiliei. De voie, de nevoie,partea ungarã a acceptat ºi, la 30septembrie 1940 – exact la o lunãde la Dictatul de la Viena – înlocalitatea Lökösháza s-a încheiatun proces-verbal de identificare acadavrului. Partea românã asolicitat efectuarea autopsiei, dars-a izbit de refuzul categoric alcomisiei ungare, aceasta din urmãsusþinând cã nu poate permitedeschiderea sicriului decât atuncicând se va ajunge pe linia degraniþã stabilitã în PalatulBelvedere, din capitala Austriei.Se urmãrea, probabil, ascundereaadevãrului ºi, în final, acreditareaideii cã ofiþerul ar fi decedat încentrul Transilvaniei, ºi nu laDiosig, într-o zi când trupelehorthyste nu erau autorizate sãpãtrundã în aceastã localitate dela Frontiera de vest a þãrii. Totuºi,la insistenþele pãrþii române,sicriul a fost deschis la 1octombrie, consemnându-se înactul medico-legal încheiat, dupãun consult superficial, cauzamorþii ofiþerului român:„hemoragie cauzatã de rupereaarterei renale stângi, provocatãde un glonte de armã de foc”.Realitatea a fost, însã, alta.Câteva sãptãmâni mai târziu,fratele eroului, sergentul t.r.Gheorghe Lazea a aflat de la unfuncþionar refugiat din Diosig laTimiºoara, cã în ziua confruntãriidintre soldaþii unguri ºi grãniceri,

autoritãþile româneºti, aflându-seîncã în comunã, au cerut sã li sepermitã pansarea ºi îngrijirearãnitului. Ofiþerul horthystprezent la faþa locului a refuzat ºi,mai mult, l-a supus pe ofiþerulromân la chinuri îngrozitoare,dupã care l-a expediat laDebreþin, unde, neîngrijit,netratat, acesta a decedat.

La 3 octombrie 1940, sicriulcu corpul neînsufleþit allocotenentului de grãniceriDumitru Lazea ajungea laCâmpulung–Muscel, unde erouluii s-au dat toate onorurile militare.A fost înmormântat în comunanatala, Lereºti, toþi cetãþenii deaici ºi mulþi din satele apropiatealãturându-se sfâºietoarei dureri afamiliei bravului ofiþer. Ocruce–monument din cimentmozaicat, înaltã de circa 3m,sprijinitã de un postament masivîn douã trepte, ornatã cu elementeflorale ºi cu douã sãbii

încruciºate, semn al vitejieiostãºeºti, are sãpate în piatrãcuvintele: „Aici se odihneºtecorpul neînsufleþit al tânãruluilocotenent Lazea Dumitru de 29de ani, care de toþi a fost iubit,ucis miºeleºte la 4 septembrie1940, pe când îsi fãcea datoriape pãmântul scump ºi sfânt, undea început din nou robia. Numelelui va fi în veci pomenit, cãci el afost primul ofiþer ucis pentruArdeal, iar când patria ciuntitãse va întregi, din nou vom ridicao sfântã cruce pe locul unde acãzut acest erou”.

„Patria ciuntitã” în vest s-aîntregit dupã patru ani de calvarpentru populaþia româneascã dinteritoriul vremelnic ocupat, înurma luptei eroice a armateiromâne, încheiate victorios la 25octombrie 1944. Ne exprimãmsperanþa cã oficialitãþile locale alecomunei Diosig, citind acesterânduri, vor lua iniþiativa (dacã nuau fãcut-o pânã acum, n.n.)ridicãrii unei Sfinte Cruci înmemoria eroului-locotenentDumitru Lazea, care-ºi doarmesomnul de veci în cimitirul dinLereºti, nu departe de mormântulgeneralului–erou Vasile Milea,nepot din partea soþiei, fiu iubit alaceleiaºi aºezãri, fost ministru alApãrãrii Naþionale, mort în condiþiiîncã dubioase, în debutulevenimentelor din decembrie 1989.

General dr. Florian TUCÃProf. Cezar BÃDESCU,

Arefu

IN MEMORIAM

Prof. Constantin Voiculescu

Locotenent Nicolae Lazea

General dr. Florian Tucã Prof. Cezar Bãdescu

Mormântul eroului din cimitirul Lereºti

În noaptea de 11 spre 12aprilie un vis ciudat a fãcut sã-mi „sarã somnul”, cum spuneromânul. Eram cu patruzeci ºiºapte de ani în urmã, studentfiind, la examenul de IstoriaLimbii Române, faþã-n faþã cuprofesorul Gabriel Þepelea,marele dascãl universitar.Þineam cu amândouã mâinilebiletul pe care abia îl luasemde pe catedrã ºi pe care scria:Limba operei lui Ion Creangã.Cunoºteam bine subiectul, darnu puteam scoate un cuvinþel,mã blocasem în aºa hal, încâtnu puteam lega douã vorbe.Era la fel ca atunci când, în vis,eºti urmãrit ºi vrei sã fugi, darnu te poþi miºca din loc.Profesorul ºi-a dat seama cãemoþiile îmi luaserã graiul. M-a invitat sã iau loc, în timp ceurmãtorul student era

examinat. Apoi, cu voceadumnealui sobrã, m-a invitat sãrãspund. Nu am putut vorbinici de data asta. M-a picat,spunându-mi: „Vii latoamnã!”. Mi-am zis cã suntvise de noapte.

Dar de ce asemenea vis!?De ce un asemenea final carem-a afectat enorm chiar dupãce, treaz fiind, am realizat cãnu este realitate? Poate pentrufaptul cã, în urmã cu douã seri,vorbisem la telefon despremarele profesor Þepelea cuprietenul ºi colegul meu VasileGhiþescu. Poate pentru cã, cualte câteva seri înainte,vorbisem la telefon cu doamnaOfelia Þepelea, soþiaprofesorului, care îmi vorbisedespre starea sãnãtãþii soþului.Sau poate cã visul anunþa, ca opremoniþie, trecerea în nefiinþãa omului de culturã, apoliticianului român, membrumarcant al P.N.Þ.C.D., dar ºimembru al AcademieiRomâne.

Aºa a fost. Pe 12 aprilie2012 s-a stins din viaþã, învârstã de 96 de ani, în locuinþasa din Bucureºti, de pe Strada„Clucerul Udrican”,academicianul Gabriel Þepelea,nãscut la 6 februarie 1916, înBorod, judeþul Bihor. Vorbeamdeseori cu domnia sa la

telefon. Pregãtea o scurtãapreciere asupra celor treivolume ale cãrþii „Celebritãþidin negura uitãrii” unde, la locde frunte, se afla profesorul.Pregãtea, selecta poemelescrise în timpul detenþiei salede ºase ani din temniþelecomuniste, poeme oferite înexclusivitate pentru a fipublicate în „PietreleDoamnei”. De fiecare datãcând vorbeam la telefon, îlvedeam aºa cum era în 1965,când þinea discursuri, cu voceasa metalicã, prelegeri foartebine pregãtite, pline deinformaþii, cum îi stã bine unuimare om de culturã, unuierudit.

A absolvit în 1937Facultatea de Litere ºiFilozofie, secþia filologieromanicã, a Universitãþii„Regele Ferdinand” din Cluj,obþinând titlul de doctor înLitere ºi Filozofie. Apoi aurmat studii juridice laFacultatea de Drept a aceleiaºiuniversitãþi. A urmat în Franþa,între anii 1937 ºi 1938, cursuride specializare în domeniullimbii ºi literaturii franceze.Dupã ce a profesat la Lugoj ºiTimiºoara, în 1945 vine laBucureºti. Nu a stat nici înafara vieþii politice, fiind unapropiat al lui Iuliu Maniu, iar

între anii 1945 ºi 1946 este alespreºedintele Organizaþiei detineret a partidului, candidat pelista de deputaþi la alegerile din1946. Este arestat de comuniºtiºi condamnat la ºase ani deînchisoare pentru „uneltirecontra ordinii sociale”. Dupã1989 revine în P.N.Þ.C.D.,fiind un apropiat al lideruluiþãrãnist Corneliu Coposu.Devine vicepreºedinte alpartidului. Din 1990 pânã în2000 a fost membru al CamereiDeputaþilor, în circumscripþiaelectoralã P.N.Þ.C.D. Bihor.Timp de patru ani a fostpreºedintele Comisiei pentruCulturã, Artã ºi Mijloace deinformare în masã aParlamentului României.

A publicat cursuri, 25 devolume, ºi peste 700 de studii,articole ºi comunicãri,contribuþii substanþiale laredimensionarea literaturii ºiculturii vechi româneºti, a fostredactor la diferite reviste ºiziare. Sufletul nobil,înþelepciunea, dãrnicia l-auîndemnat la fapte caritabile,sprijinind financiar construireagrãdiniþei, a dispensaruluimedical ºi a bisericii greco-catolice din comuna sa natalã,Borod. Comuniºtii, atunci cândl-au încarcerat, i-au confiscattoatã averea. Dupã ºase ani de

temniþã grea, a fost nevoit sãlucreze ca muncitor necalificat,apoi ca bibliotecar,reintegrându-se pe urmã înînvãþãmântul secundar, întreanii 1958 ºi 1960. Dupã doi anide ºomaj, a început sã predeala Institutul din Timiºoara, apoila cel din Piteºti, aici fiind,timp de trei ani, decanulFacultãþii de Filologie. În 1993a devenit membru de onoare alAcademiei Române.

A fost doctor honoriscausa al mai multor universitãþidin þarã ºi de peste hotare,decorat cu Ordinul NaþionalServiciul Credincios, în gradde Cavaler ºi cu Legiunea deOnoare, în grad de ofiþer,oferitã de Republica Francezã.Acesta a fost omul, înþeleptul,cãrturarul, dascãlul GabrielÞepelea cu care se pot mândripatru generaþii de profesori aiArgeºului. Mã simt onorat cã ºieu i-am fost student ºi mai alescã, în ultima perioadã, amîntreþinut o caldã relaþie cudomnia sa, prin convorbirilenoastre telefonice pe diverseteme, adevãrate lecþii de viaþã.La ultima noastrã discuþie mi-aspus: „Îmi place mult revistavoastrã, „Pietrele Doamnei”.Vouã am sã vã încredinþez sprepublicare poemele mele dintimpul detenþiei în închisorile

comuniste. Trebuie sã le triez.Zilele trecute cineva mi-aaranjat biblioteca. Þinemlegãtura.” Ultimele cuvinte pecare le-am auzit de la domniasa.

S-a stins o stea a culturiiromâneºti. Prof. univ. acad. dr.Gabriel Þepelea va rãmâneveºnic în sufletele atâtorgeneraþii de elevi, studenþi,prieteni ºi cunoºtinþe. Amrãmas toþi mai sãrãciþisufleteºte. Dumnezeu sã vãodihneascã, domnule profesor!Vã amintim cu reverenþã,stimatã doamnã OfeliaÞepelea, promisiunea soþuluidumneavoastrã, a mareluicãrturar ºi dascãl, ºi anumeaceea cã „vouã am sã vãîncredinþez spre publicarepoemele mele”. Le aºteptãm cumare nerãbdare, urându-vãmultã sãnãtate ºi „Hristos aînviat!”

I.C. HIRU

Academicianul Gabriel Þepelea

Ion C. Hiru

PIETRELE DOAMNEI 17

Academicianul Gabriel Þepelea a plecat spre Eternitate

ªi totuºi...Sunt un om fericit. ªi totuºi...Mi-am licitat iubirea pe scena singurãtãþii.

Sunt un om liniºtit. ªi totuºi...Am o atracþie sadicã spre interzis.

Sunt un om melancolic. ªi totuºi...Nu ºtiu sã spun „Te iubesc”.

Sunt un om credincios. ªi totuºi...Cer multe ºi nu dau nimic.

Sunt un om fidel. ªi totuºi...Dacã voi fi pãrãsit mã voi bucura de

suferinþã.

Sunt un om al generaþiei. ªi totuºi...Visul meu este mereu altul.

Sunt un om bun. ªi totuºi...Îmi pare atât de rãu ºi atât de bine cã îmi pare

rãu.

Sunt un om dinamic. ªi totuºi...Mereu acelaºi drum: casã-scenã, scenã-casã.

Sunt un om tare. ªi totuºi...Iubesc pânã la lacrimi.

Sunt un om liber. ªi totuºi...Mi-e fricã de cãrãri...

ªi totuºi...Sunt om...

Scara de focUrsitoare în alb,Copil în scutece de foc,Viaþã în faþã,Cu cãrþi de apã.

Seceta smulge pãcatul,Fãina pâinii se înmulþeºte,Fiul se ridicã din moarte, Cerurile deschid ploile.

Vântul vârtej face,În stele ajunge carul,Duhul suflã linPeste câmpia româneascã.

Sfântul adie ca un vânt de varãPeste satele cu cenuºã în sobã,

ªi clopote ce bat prin fumVestesc iubirea.

Cugetul cugetã, urechile aud,Gura laudã preamãrirea,Deneînceputul cu denesfârºitulFac casã luminii.Strigaþi sfântului sã vã audã,Pe pene de aur el doarme,Iar inima lui, împãrþitã în mii,Luceºte pe boltã.

Sfântul ºi sfânta ies la plimbareNorii îi acoperã în dragoste,Iar noi, ne bucurãm,Când merele cad din pomul raiului.

PuiulUn pui de porumbel.Un suflet de om.Doi prieteni.Un timp.

Cu aripile descoperã cerul,Cu inima dãruieºte luminã.Viaþa e mai mult,Moartea e o punte.

Pui cu telecomandã,Cu limbã de extraterestru,Om cu duh,Cu gânduri de sfânt.

Balerina bibelouPrintre cãrþi e casa ei.De 20 de ani stã pe aceeaºi poliþã.Când se plictiseºte îi trage cu ochiul lui

Eminescu,Sau lui Coºbuc,

Sau la alþii din Biblioteca pentru toþi.

E o balerinã nobilã, Din porþelan fin, sau sidef cu irizaþii

albãstrui.Nici ea nu ºtie exact din ce e fãcutãDar se simte bine în carnea ei.

Pe rochia scurtã are dantelã,La pãr o floare,La inimã un ghimpe.

Cu mâinile aºezate pe creþurile rochiei,Rememoreazã gloria de altãdatã.Când era veneratã.Astãzi nici praful nu mai este ºters din jurul

ei.

Într-o toamnã cu frunze de aurªi-a trãit prima iubire.A fost a lui ºi de atunciTimpul pare cã a încremenit.Perdeaua dragostei e trasã, Balerina stã neclintitã,Pe raftul cu scriitori.

MENUÞ MAXIMINIAN (din volumul „Noduri în haos”)

arome de siguranþãcucuveaua s-a trezit devreme,descifreazã o buclã de soare...îmi beau cafeaua pe poteca subþirea lui Tãnel... ºi mi-aduc amintede alb ºi negru, acum e mai mult alb... aripile Dorinei miros a marede angelit. e liniºte, învârt arome.pe tâmpla unui copil de cristal,trandafirii viseazã cã trec încetprin valurile unei mandale violet.ºi citrinul înverzeºte de dor...trâmbiþa are inima la etaj...unde ambra miroase a cupruºi menta se-mbatã... cu lavandã!ºi Rafael împarte nucuºoare de cedru!sufletul meu e acelaºi, mãr portocaliu!

azi sunt o lebãdãam fost elfa lui...ametista lui, floarea de colþa visului promis... ºi nu m-a plimbat cu barca...am rãmas sã-l simt, litera ce plânge-n ochiul primãverii,din ce în ce mai subþire...

verde murind când se naºte salcia,sfâºiindu-mã cu miros de dor...miros verde, salcie udã, disperarea cu ochi de iederã, urmãrind sã creascãfoamea destinului... am fost...

am fost frunza lui...cãzând mereu pe drumuri nichitiene... frunza lui a, aha de searã, luna de lutascunsã-ntr-un adaiu sfânt,frunza lui plutonianã, poem purtat de scorþiºoara italianã!am fost acea cãdere, destinde toamnã alungatã... am fost.

am fost piersica lui...gustul de gutuie, mersul de lup,primul ºi ultimul cântec de cuc!iarba luceafãrului strigând,în ploi de violet egiptean, undepiramidele au un singur ochi,roºu, de Nil cu sâni albaºtri!ºi-am curs, dând chip monedei,înflorind... un iris am fost...

azi sunt o lebãdã, strângerea nestrânsã!

„suntem ceea ce iubim”þurþuri, viscol, vampiri înnodaþi,semne de gemeni înfuriaþi, ecouri!„de toþi banii... arme!” furtuna se uitãla primul poem indian, nouar saturnian!ºi lacrimile ºterg imaginaþia tranchilizatã!„programaþi transplantul de inimã!” sapalui Pluton rãstoarnã tot, vaza cu mimozede smarald pleacã... ºi o brãþarã de piciorrepetã refrenul paranormal al strãzii mov!avionul are ochi de inorog, guler cu vitraliimagnetice, cifre de atac, alergie la rãbdare!cine mai viseazã primãvara pe care trebuie

POEÞI CU SUFLETU-N CONDEIPOEÞI CU SUFLETU-N CONDEI

Menut Maximinian

Daniela Voiculescu

(continuare în pagina 18)

S-a nãscut în satulGhindãoani, comuna Bãlþãteºti,judeþul Neamþ la 15 noiembrie1845, descendent al uneifamilii de preoþi. Urmeazãcursurile ªcolii primare de laTg. Neamþ, unde îl are coleg peIon Creangã, iar mai apoiAcademia Mihãileanã, unde valua bacalaureatul abia în 1868pentru cã în 1862, întrerupestudiile ºi însoþeºte o trupã deactori prin întreaga Moldovã,timp în care scrie o piesã deteatru jucatã la Botoºani, iar în1875 traduce piesa „MissMulton“ de Ad. Belot. În 1864,reia studiile liceale,petrecându-ºi vacanþele laCahul unde tatãl sãu, preotulGrigore Conta, era protoiereu[1]. La finele acestor vacanþe,se simþea atât de bine încâtcredea cã a scãpat definitiv deboala crudã ce-l chinuia(T.B.C.). Conta n-a folositaceste vacanþe numai în scopulîntremãrii sale fizice, ci a culespoezii populare dinîmprejurimi, pe care le-a strânsîntr-o colecþie intitulatã„Cântece basarabene“.

Dupã absolvire,funcþioneazã ca profesorsuplinitor la Catedra defilosofie. În acelaºi an, 168, seînscrie la Facultatea de Dreptdin Iaºi. În octombrie 1869obþine o bursã din partea„Societãþii pentru încurajareajunimii române la învãþãturã(„Pogor–Fãtu”) ºi este trimispentru studii comerciale înBelgia, unde urmeazã cursurileInstitutului de Comerþ dinAnvers, pe care le încheie în1871, iar dupã obþinereadiplomei studiazã ºi dreptul,dobândind, dupã numai un an,titlul de doctor în drept alUniversitãþii din Bruxelles.Revenit în þarã, Vasile Contava practica avocatura ºi vaobþine, prin concurs, Catedrade Drept Civil a Universitãþiidin Iaºi.

ªi pentru cã Mihai

Eminescu era la studii înBelgia (1870-1872), VasileConta îi trimite « Cântecelebasarabane ». Eminescu îirãspunde : « Mi-ai trimis,domnule Conta, un prietensincer ca sã mã iau în ceasurilungi ºi plictisitoare. A fost orevelaþie pentru mine„Cântecele basarabene“.Multe din ele samãnã cu celedin Moldova de sus. Ah!, cumaº dori sã vãd aceastã parteînstrãinatã ... » [2].

Dragostea lui Conta pentruBasarabia va fi afirmatã publicimediat dupã 1877, când ruºiiºi-au manifestat intenþia de arãpi din nou cele trei judeþe dinsudul Basarabiei. Conta, acumprofesor universitar ºi filozofde renume european, îºifoloseºte condeiul în apãrareaBasarabiei ºi scrie în acest scoptrei articole : « Basarabia »,« Chestia Orientului » ºi« Viitorul României pregãtit dedomnul Brãtianu ºiKogãlniceanu ». Toate trei, darmai ales ultimul, a avut unmare ecou, fiind reprodus întoate ziarele. Degeaba însã. Nus-a mai putut face nimic.Dreptatea era din nouîngenuncheatã de forþa oarbã acelui mai tare. Basarabia arãmas în continuare ºi este ºiastãzi, o ranã vie în trupul þãriinoastre.

Începând din 1875 traduceºi adnoteazã legi, practicãavocatura, publicã înConvorbiri literare prima sa

lucrare filosoficã, Teoriafatalismului, studiu ce apare în1877 ºi în limba francezã, laBruxelles, apoi Teoriaondulaþiei universale (1877),Încercãri de metafizicã (1878).Ultima lucrare a fost tradusã în1880 în limba francezã laBruxelles, cu titlul definitivIntroducere în metafizicã.

Filozof de talieinternaþionalã, fost ministru[3], profesor universitar la Iaºi,Vasile Conta este una dintrefigurile proeminente aleculturii noastre progresiste. În1873 ocupã postul de profesorde drept civil la Facultatea deDrept a Universitãþii din Iaºi.Din 1873 frecventeazãºedinþele Junimii [4], undesusþine « prelecþiunipopulare », apreciate de marioameni de culturã, printre careºi Mihai Eminescu, pe atunciredactor al „Curierului de Iaºi“.

Bolnav de ftizie, efectueazão ultimã cãlãtorie în Italia,înainte de a muri, la 22 aprilie1882. Corpul sãu a fosttransportat la Iaºi ºiînmormântat la cimitirul« Eternitatea ». I s-au fãcutfuneralii naþionale.

În ziua aceea bunul sãuprieten Mihai Eminescu scriaîn ziarul „Timpul” un necrologmiºcãtor. „ConvorbiriLiterare”, revista în care îºipublicase pentru prima dataoperele filosofice, l-a omagiatprin pana lui Iacob Negruzzi,iar revista « Contemporanul »îºi încheia astfel necrologulsau: « Þara româneasca apierdut, pe unul din cei maiînsemnaþi oameni ai sai ».

Gânditor patriot, statornicancorat în problematicatimpului sãu, Vasile Conta s-amanifestat ca un militantpentru progresul multilateral altânãrului stat naþional, pentruapãrarea ºi consolidareaindependenþei, pentrudezvoltarea industriei, acomerþului autohton, a

învãþãmântului ºi a culturii.Opera sa filosoficã s-a

format, în condiþiile orientãriimaterialiste a ºtiinþelor naturiiîn þara noastrã, sub influenþamaterialismului francez, amaterialismului vulgar ºi acuceririlor ºtiinþelor naturii, înspecial a darwinismului. Ideilelui ateiste au avut un ecou înþarã, în cercurile progresiste alevremii, gãsind adepþi printreoamenii de ºtiinþã, ca ºi înrândurile tinerilor.

În perioada studiilor înstrãinãtate luase contact cuoperele unor gânditori caSpencer, Darwin, Tylor,Buckle, J. St. Mill, Macaulay,A. Comte ºi cu ideile lui L.Büchner, K. Vogt ºi J.Moleschott, îmbrãþiºândevoluþionismul ºimaterialismul. La acea vreme,Titu Maiorescu manifestaserioase rezerve faþã deposibilitatea creaþiei filosoficeromâneºti originale, îndemnândmai degrabã la acumulãri ºiasimilãri temeinice dinfilosofia europeanã.

Lucrãrile sale filosofice s-autipãrit ºi în limba francezã laParis, Bruxelles ºi Iaºi,bucurându-se de aprecieredincolo de graniþele þãrii.Filosofia materialistã a luiVasile Conta, ideile lui ateisteau avut un ecou în þarã, încercurile progresiste ale vremii,gãsind adepþi printre oameniide ºtiinþã, ca ºi în rânduriletinerilor; pentru unii dintreaceºtia ea a constituit o puntede trecere spre concepþiamarxistã. Operele sale

filosofice principale, publicateîn timpul vieþii sau postum, auapãrut atât în româneºte cât ºiîn francezã, mai toatebucurându-se de prefeþe saurecenzii elogioase ale unormari gânditori români ºistrãini. Astfel, Teoriafatalismului, apãrutã înromâneºte în anii 1875-1876,va fi tradusã în limba francezãde D. Rosetti-Tescanu, cu oprefaþã de L. Büchner, vaapãrea la Paris în 1895;Originea speciilor, apãrutã în« Convorbiri literare » în anul1877, va fi tipãritã în limbafrancezã în 1888, la Iaºi;Încercãri de metafizicã (1879)va apãrea ºi în francezã, laBruxelles, în 1880 cu titlulIntroduction a la Métaphysique. Postum vor apãrea: Bazelemetafizicii (în limba francezã,în traducerea lui D. Rosetti-Tescanu cu titlul Lesfondaments de lamétaphysique, Paris, 1890);Întâiele principii carealcãtuiesc lumea (în limbafrancezã cu titlul Premiersprincipes composant le monde, 1888, Iaºi) º. a. Prima ediþie aoperelor complete ale luiVasile Conta apare în 1914,coordonatã de Octav Minar, laEditura C. Sfetea, Bucureºti, ºicuprinde, pe lângã operelemenþionate, scrisori, acte ºimanuscrise inedite (poezii,cugetãri, discursuriparlamentare, articole politice,studii juridice, proiecte de legeºi regulamente, însemnãri, noteexplicative). Sunt publicate, înaceastã ediþie, scrisorile primitede Vasile Conta de la L.Büchner. Ch. Darwin, E.Haeckel, O. Liebmann, E.Tylor, E. Zeller, H. Ulvici, E.Reich, J. Lubbock, B. Müller,N. Morisson, H. Delboeuf,Eltlruh. Între ediþiile operelorfilosofice ale lui Vasile Contase numãrã: Opere filosofice(Editura Cartea Româneascã,Bucureºti, 1922, ediþie îngrijitãde Nicolae Petrescu); Operefilosofice (ediþie îngrijitã de N.Gogoneaþã, Editura Academiei,1967); Scrieri filosofice alese(ediþie îngrijitã de Nicolae

Gogoneaþã, Editura Minerva,Bucureºti, 1975) º.a. Lucrãrilelui V. Conta au fost recenzatede numeroase reviste strãine deprestigiu printre care: RevuePhilosophique, La CritiquePhilosophique, La Revue deBelgique, Athaeneum,Menschentum, Journald’Hygiene º.a. De o mareatenþie se vor bucura în þarãoperele filosofului român dinpartea lui Mihai Eminescu,Iacob Negruzzi, I. Nãdejde etc.care vor puncta elogiosrealizãrile lui V. Conta nunumai în filosofie, dar ºi înconferinþe publice, articole ºidiscursuri parlamentare.

În istoria filosofieiromâneºti, opera lui VasileConta a înscris o paginãmemorabilã, aducând din nou -dupã lucrãrile lui DimitrieCantemir ºi Nicolae Bãlcescu -cultura noastrã pe arenaºtiinþificã europeanã. Scrierilelui Vasile Conta prezintã unmoment important în evoluþiagândirii româneºti.Materialismul sãu este oexpresie a ideologieielementelor radicale aleburgheziei româneºti dindeceniul al VIII-lea ºi alsecolului al XIX-lea. Gândireasa filosoficã s-a format, încondiþiile orientãrii materialistea ºtiinþelor naturii în þaranoastrã, sub influenþamaterialismului francez, amaterialismului vulgar ºi acuceririlor ºtiinþelor naturii, înspecial a darwinismului.

Vasile Conta a încercat sãrealizeze o sintezã materialistãa marilor descoperiri fãcute deºtiinþele naturii în secolul alXIX-lea, elaborând o teoriegeneralã a evoluþiei pe care aintitulat-o „Teoria ondulaþiuniiuniversale“. Evoluþionismul luiVasile Conta are, în ansamblu,un caracter mecanicist, dar cutoate acestea, concepþia luiconþine ºi unele elementedialectice. În domeniulsociologiei, Vasile Conta asuferit influenþa lui HerbertSpencer, adoptând necritic

s-o adunãm? telefonul meu se face cioburi. cum e sã faci filozofie într-o mãnuºã ruptã? stelele au halucinaþii cu tendinþe nichitiene,vor rãmâne în cheia clepsidrei cu respirãri?ºi o sã aleg un epitet ºi un iz de comedie...„când va înflori acacia!” poetul e, iar, orb...nebunul e, iar, cerc de zãpadã... în ploaie!ºi-aceastã ploaie înainteazã... în alt Noe!„destinul avea Jack Daniel’s în barcã?”

floare albastrãlacrimile lui, mãrgele de nisip.ºoaptele lui, azur de jad roºu,mãri ce-mi traverseazãpântecul, învãþândlegãnarea din valurile deºertului.se pare cã visele au muchiide piramidã, seamãnãa înclinare spre tãcere.ca ºi cum coralul s-ar vopsicu albastru, sã predea alchimia.

DANIELA VOICULESCU

Elogiulbadelui…întâiul pas când îl vei face (chiar peste o

clipã ) oare?iar cãrãruia unde duce (a vieþii ºi-a ideii )? þi-i teamã sã porneºti ( sã-i dai un sens

scânteii )?vai, hotãrãºte-te ºi-nvinge pârleazul ºi

întunericul de pe cãrare –

o, ºtiu prea bine ºi, demult, de teama sacrã cete roade,

dar calea se deschide ºi va afla-n nemãrginireluminiºul

doar celui plecat la drum ºi va-nfrunta pieptiºsuiºul

ºi-n pisc, ca orice baci, va aºtepta Luceafãrulsã-i zicã bade.

Elogiulcurgerii...am mai spus, poate, cândva,cã toþi faraonii au vrut sã ascundãºi timpul, ºi sufletele, sub pietre –

iar grecii în trupurile cailor...

mai bine cerneau tote deºerturile,ori topeau toate stâncile, ori se cununau cu sirenele -

aºteptând botezul înainte-mergãtorului...

ºi, de la toþi zeii lor, citiren-ar mai fi curs nici o lacrimãîn altare ºi cimitire –

nici o rugã, ori blestem, dinspre oracole.

ElogiulnisipuluiCât pot iubi? m-am întrebat, nelãmurit,

adeseoriºi-am vrut sã cred, mereu, mai mult în mine -

vroiam, de fapt, sã-i fie aproapelui mai bine, sã simtã-n suflet raza soarelui pe flori –

cât pot iubi un iezer, un fluture, un clopot,dar, mai ales, un curcubeu ivit dupã furtunã?o!,vreau sã-mi pun la suflet ºi secera de lunã ºi fulgerul viteazului, ºi freamãtul din ºipot –

cât pot iubi o iarnã aºezatã-n capul mesei?dar, mai ales, stejarul rãzvrãtit pe-un rug

încins?o! cred cã-l voi iubi etern pe cel dintâi învinsºi primul pas, prin roua dimineþii, al miresei –

cât pot iubi o candelã vibrând lâng-o icoanã?dar, mai ales, un spin atât de crud înfipt în

talpã?o! sper cã va sfârºi în Noul Iad ºi clipa calpãºi tot nisipul se va scurge din clepsidrã în

nirvanã.

Elogiul testamentuluiLui Nicolae Steinhardt...da, vã mai sunt dator cu rãspunsul la ultima

întrebare: nu când, ci unde mã va prinde, întâmplãtor,

ultima clipã?pânã atunci îmi voi pregãti, de aºternut, ºi o

razã de soareºi voi lua, pe veresie, de la un cuc, un ou ºi o

aripã –

ºi vã mai sunt dator cu rãspunsul la ultimu-midor:

sã-mi întindã Sânzienele, peste giulgiu, ºi uninfinit curcubeu,

sã mã mângâie ºi crivãþul, sã mã plângã ºiultimul cocor,

sã mã însoþescã, pe ultimul drum, ºi izvorul,pânã în Empireu –

ºi vã mai sunt dator cu rãspunsul la cel dinurmã (tainic) vis:

de ce mã înfãºurase toamna într-o maramãnesfârºitã, aurie,

de ce fãcuserã o horã de nuntã, în juru-mi,toþi robii din Paradis,

de ce ardea în candelã ,ca o torþã, ºi duhul dinultima poezie?-

ºi vã mai sunt dator cu rãspunsul la sfântulmeu crez:

ca ºi Noica, ca ºi Cioran, ca ºi Þuþea, sã mãîmpac ºi cu Belzebut!,

sã-i iubesc adevãrat, ca Isus, ºi pe toþi cei cenu m-au înþeles,

sã nu uite Lumea cã am fost, un mireancredincios, revolut.

ION MÂRZAC

(urmare din pagina 17)

18 PIETRELE DOAMNEI

Ion Mârzac

VASILE CONTA(130 de ani de la trecerea în eternitate)

(continuare în pagina 19)

Eram copil, prin claseleprimare. Cam în ’49 – ’50,dacã nu greºesc, deci elev înclasa a II-a, avându-l caînvãþãtor pe Domnul Trandafiral meu, pe dascãlul, domniºandin moºi strãmoºi, IonelBãrboiu. Era 24 ianuarie.Întrebarea adresatãprichindeilor de atunci, decãtre dascãlul blând ºi iubitor,a cãrui sãnãtate erazdruncinatã de rãzboiul la careparticipase ºi a cãrui suferinþãse citea pe faþa slãbitã, era odovadã a înaltului patriotismcare-l caracteriza. Ne-aîntrebat „care este cea maimare sãrbãtoare a poporuluiromân”. Câþiva, puþini, aurãspuns „23 August”, cei maimulþi au rãspuns „24Ianuarie”, de fapt rãspunsulaºteptat de dascãl. Eu, care nustrãluceam printre cei pestetreizeci de elevi din clasã,ridic mâna respectuos ºi,pentru cã rãmãsesem singurulcu mâna ridicatã, învãþãtorulîmi cere, curios, rãspunsul.„10 Mai, domnule învãþãtor!”spun eu, foarte mândru.

ªtiam de mãreþia acesteizile de la bunica mea dinpartea tatãlui, regalistãconvinsã. Acest lucru sedatora mai ales faptului cã îlgãzduise de multe ori peregele Carol I, trecãtor prinDomneºti, în drumul sãu sprecastelul de vânãtoare de laSlatina – Nucºoara. Nu o datã,bunica îl servise cu dulceaþãde cireºe amare ºi cu apã recesau cu o limonadã din sticlã cubilã, viu coloratã cu esenþevegetale, având aromã decãpºunã sau fragã. Cuvintelebunicii mi-au rãmas adâncîntipãrite în minte ºi-n inimã,mi le amintesc ºi astãzi, lavârsta senectuþii: „Nu eraromân care, în ziua de 10Mai, sã nu se simtã mai înãlþatsufleteºte, mai uºurat de grijile

vieþii, mai împresurat deveselie. Aproape în fiecare an,plecam la Bucureºti, luând cunoi ºi câte un copil, cel careera mai mare, ca sã asistãm laparada regalã. Nu puteam stadeoparte de bucuria neamuluiromânesc. Nu ºtiu cum sefãcea, mi se pãrea cãDumnezeu sãrbãtorea aceastãzi, oferea românilor în lunaaceasta a florilor, mult soare,cãldurã, parcã Cel de Sus era

român. Natura, ca ºi oamenii,era îmbrãcatã în cele maifrumoase veºminte, podoabedãruite de Dumnezeu acestuipopor”. Azi, când ºi eu suntbunic, trãiesc bucuriasufletescã pe care ºi bunica osimþea, dar îi înþeleg acum ºitemerile, grijile din vremeaaceea, de dupã rãzboi ºi apoidin anii când poporul eraapãsat pe grumaz de cizmaroºie a comuniºtilor.

Dar sã revin la timpul cânderam elev. Învãþãtorul a rãmassurprins de rãspunsul meu. M-a invitat sã stau jos ºi, dinteamã, m-a certat blând,spunându-mi sã uit acea zi. N-am putut s-o uit, dupã cum n-am putut uita nici cuvintele„Imnului Regal” pe carebunica mã ajutase sã le învãþ,alãturi de rugãciunea „Tatãlnostru ceresc”. Mult maitârziu, am realizat de ce îi erateamã dascãlului meu, dar am

continuat sã port în sufletînalta semnificaþie a zilei de10 Mai, despre care scriitorulromân Panait Cerna spunea:„S-aprind lumini lângãlumine/ ªi fluturã steag lângãsteag,/ Te simþi mai viu, maibun, ºi-þi vine/ Sã-mbrãþiºezipe toþi, de drag,/ E ziuaneamului ne-nvins,/ E ZeceMaiu. Tot cerul pare/ Unlampadar imens, aprins/Anume pentru sãrbãtoare./Târât de valuri fericite,/ Mergifãrã þintã, n-aipopas.../Trãsuri ºi careînflorite/ Abia strãbat pestrãzi, la pas./ Sub arcuri viide lampioane/ Tot curgelumea, pe-ndelete,/ Copii ºizâne din balcoane/ Împartsurâsuri ºi buchete.// E râs, efarmec, e miºcare.../ Rachete -crainici luminoºi,/ Se-ntrec sãcheme la serbare/ Pe zeii toþiºi pe strãmoºi./ ªi seara-aceasta sfântã, plinã/ Deamintiri ºi de mister,/ Dureazãdrumuri de luminã/ Întrepãmânt ºi între cer ...”

Dimitrie A. Sturza spuneadespre mãreþia acestei zile:„Zilele, cari reamintesc faptemari ºi însemnate, sunt pentrupopoare, cu drept cuvânt, zilede sãrbãtoare. O astfel de zieste pentru România Zecemaiu, zi mare între toate, încari nãzuinþi seculare audevenit o realitate”. Marelenostru istoric Nicolae Iorgaafirma: „Astfel de zile suntprilejuri de reculegeresolemnã, de cugetare pioasã,de bucurie demnã, derecunoºtinþã ºi de speranþe”.10 Mai are o mare însemnãtateîn istoria noastrã. În aceastã zis-a sãrbãtorit izbânda multoradintre nãzuinþele neamuluiromânesc. Într-un 10 Mai,regele Carol I ºi-a depusjurãmântul de Domn, „pãzitoral legilor ºi hotarelorRomâniei”, punându-se astfelcapãt luptelor pentru tron ceaduseserã þara pe margineaprãpastiei. 10 Mai a fost, deasemenea, ziua în care aînceput rãzboiul împotriva

turcilor, pentru neatârnare. ªitot într-o zi de 10 Mai, patruani dupã rãzboi, þara noastrã s-a ridicat la rangul de REGAT.În aceeaºi zi din calendar, treimari evenimente din istorianoastrã: DINASTIA,NEATÂRNAREA,REGALITATEA.

„La 10 Mai 1866, spunearegele Carol I, intram înBucureºti, chemat de voinþaunanimã a unui popor, care cuaclamãri de bucurie, punea înmâinile mele speranþele ºiviitorul sãu, cãruia eu îiaduceam o inimã curatã ºiplinã de credinþã, o voinþãtare ºi hotãrâtã de a-miînchina viaþa, fericirei ºipropãºirei lui”. Un regestrãin, dar mai român decâtmulþi români, intrã în rãzboiîmpotriva jugului secularturcesc, oastea românãsãvârºind mari fapte de vitejie,mai ales la atacul Plevnei, ce aatras atenþia întregii lumi. Cuinima vibrândã, Carol I zicea:„La 10 Mai 1877, un puternicºi bãrbãtesc freamãt fãcu sãtresarã pe toþi românii, de la omargine la alta a þãrii. Ei sestrânseserã în jurul meu,strigându-mi: tragestrãmoºeascã spadã ºi reînviezilele de glorie ºi de fericireale românilor, fã patrianeatârnatã. Am mers vesel ºiplin de încredere, cãci ºtiamcã aveam în urma mea unîntreg popor”. Cu mãreþie ºicu îndreptãþitã bucurie, lasfârºitul rãzboiului, oºtileromâne au intrat în Bucureºti.

Se întorceau biruitoare,încãrcate de glorie, de pecâmpiile Bulgariei. Aduceaucu ele Independenþa.

„În fruntea tuturoramergeau jandarmii cãlãri,apoi rãniþii cu steagurile luatede la turci, având în mijloc peDomnul Carol cu generalii.Îndatã dupã Domn, veneaucântând într-un singur glas,muzicele tuturor regimentelor,în fruntea celor 52 debatalioane de pedestrime. Înurmã veneau dorobanþii ºicãlãraºii cei amestecaþi, avândîn mijloc tunurile turceºti.Roºiorii încheiau întregºiragul. ªi muzicele cântau, ºisteagurile fâlfâiau pedeasupra capetelor, ropoteauscurt ºi îndesat paºii flãcãilor,scârþâiau roatele tunurilor ºiera plinã câmpia destrãlucirea armelor.

Oºtirea avea sã treacã pesub o poartã fãcutã anume,împodobitã cu nemaipomenitãmândrie, cu steaguri, cu slovede aur care spuneau numelelocurilor, pe unde ºi-au lãsatromânii oasele, apãrând þaraºi biruind pãgânimea. Când afost în dreptul porþii, oastea afost primitã cu o furtunã dechiote, ºi atâtea flori auaruncat cei adunaþi, pesteflãcãi ºi sub picioare îndrumul lor, încât drumul le-afost numai o floare.

Primarul Capitalei s-aapropiat atunci de Domnitor,aducându-i pâine ºi sare, dupãobiceiul strãbunilor, ºi l-asalutat cu vorbe frumoase,amintind cât de cu drag asãrit oºtirea la hotare, câtelipsuri ºi greutãþi a îndurat înþarã strãinã. Cum s-a luptat ºiºi-a vãrsat sângele cubãrbãþie. Cã de acum eneclintitã soarta României ºivegheatã neatârnarea ei”. Aºaa descris „poetul þãrãnimii”,George Coºbuc, în presavremii, mãreaþa sãrbãtoare.Urmeazã apoi 10 mai 1881,þara se înalþã la rangul deRegat ºi o coroanã de oþel,fãuritã dintr-un tun luat de la

turci a încununat fruntea celuidintâi rege al României. Iatãdiscursul rostit de RegeleCarol I, cu prilejul înscãunãrii:

„Serbarea de astãziconsacrã o epocã plinã delupte grele, de fapte mari. Subputernicul scut al Constituþiei,României a a crescut, s-adezvoltat, s-a întãrit. Stãruinþanaþiunei, vitejia armatei ºicredinþa ce am avut-o înbãrbãþia poporului, auîndeplinit dorinþele noastrecele mai arzãtoare, prinproclamarea regatului, careeste chezãºia cea mai sigurãpentru viitor. Primesc dar, cumândrie, ca simbol alneatârnãrei ºi al tãrieiRomâniei, aceastã coroanã,tãiatã dintr-un tun stropit cusângele vitejilor noºtri, sfinþitãde bisericã. Ea va fi pãstratãca o comoarã preþioasã,amintind momentele grele ºitimpurile glorioase, ce amstrãbãtut împreunã. Ea vaarãta generaþiilor viitoarevoinicia Românilor ºi unireace a domnit între Þarã ºiDomn”.

Învãþaþi, români, cesemnificaþie majorã are înIstoria României, Ziua a Zeceaa Florarului românesc, iatã cecontribuþie de seamã a avutregalitatea, instituþiamonarhicã în istoria acestuipopor care, în aceste zile derestriºte, timp de peste zecezile, a ieºit în stradã ºiovaþioneazã, glãsuieºteunanim: „Monarhia salveazãRomânia!”

Prof. Ion C. HIRU

„teoria organicistã“. A fost cel dintâi filosof

român care a pus bazele «unuisistem filosofic propriu,original. Influenþat deempirismul englez,pozitivismul, francez ºimaterialismul german, atacãchestiunile de bazã aleepistemologiei, punând la bazacunoaºterii experienþa, înconcepþia sa, materia semetamorfozeazã neîncetat,luând forme niciodatã identiceunele cu altele, întreagaexistenþã se supune „miºcãriiondulatorii“, care apare astfelca o „lege fatalã“, adicã

necesarã, a universului. Cafilosof determinist, afirmã cãtoate fenomenele de care seocupã’“ºtiinþele pozitive“ sunt„regulate de cãtre legiinflexibile“. Respingând liberularbitru, exclude deplina ,libertate a voinþei. („Prinurmare, nu existã nimic din totceea ce s-a numit voinþã liberãomeneascã saudumnezeiascã“).

În concepþia sa, existã undeterminism universal, care semanifestã în toate domeniile:naturã, conºtiinþã, economie ºiviaþa socialã. Determinismulsocial este explicat prin apelulla datele istoriei, economiei ºiale statisticii. Istoria este oºtiinþã care ne aratã „legãturade cauzã ºi efect sau legãturade evoluþiune ori metamor-fozare ce existã între faptelesociale ce se succedã încurgerea vremii“. Ea a încetatde a mai fi „o poveste afaptelor eroice ale unor oamenide seamã“, care acþionau „dupãbunul lor plac“, istoria cãutândacum legi, legãturile dintre„faptele sociale“. Dezvoltarea,progresul sunt rezultat almiºcãrii ondulatorii, care se

înfãptuieºte prin apariþia ºidispariþia formelor materialedeosebite calitativ unele dealtele; pe calea înlãturãriivechilor forme materiale ºi aapariþiei unor forme noi, maiperfecte, pe calea luptei nouluicu vechiul, în succesiuneapermanentã din procesulevoluþiei formelor materiale,fiecare fenomen dispare odatãco apariþia altui fenomen maiperfect, exemple fiind luate dindezvoltarea ideilor sau procesuladevãrului. Izvorul dezvoltãriise aflã în interiorulfenomenelor, „în fiecare fiinþãvie, evoluþiunea complexivãrezultã mai cu seamã dinechilibrul ºi lupta forþelor

interne, adicã a acelor forþecare se nasc din interiorulforþelor ce evolueazã“.

NOTE:[1]. La vremea respectivã,

sud-vestul Basarabiei aaparþinut României (Cahul,Ismail ºi Bolgrad). PãrinteleGrigore îºi începuse carierapreoþeascã în satul Ghindãoani(com. Balþãteºti) din judeþulNeamþ. Dar pentru cã îiîndemnase pe þãrani sã-l dea înjudecatã pe arendaºul moºiei laDivanul din Iaºi, acesta, uzândde prevederile Regulamentuluiorganic, pe atunci în vigoare înÞãrile Române, l-a surghiunitdin sat. Stabilit la Târgu-Neamþ, ajunge protoiereu al

acestui þinut, apoi, în 1965 afost numit protoiereu la Cahul.În urma rãzboiului Crimeei, în1856 s-a încheiat la Paris paceaprin care, printre alte prevederifavorabile, României i s-aurestituit trei judeþe din sudulBasarabiei.

[2].http ://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Conta

[3]. Activitatea politicã a luiVasile Conta va înregistrapuþine, dar semnificativeepisoade, ce vor stârni ºidestule controverse. În aniipetrecuþi în Belgia, elcondusese o organizaþiestudenþeascã ce îºi manifestasprijinul pentru Comuna dinParis (1871) ºi aderase laInternaþionala I. În þarã,împreunã cu Xenopol, va treceîn rândurile Partidului Liberal,condus de Ion Brãtianu (1879).În acelaºi an va fi ales deputat,iar la 20 iulie 1880 devineministru al Instrucþiunii Publiceºi Cultelor, calitate în care vapropune un proiect de reformãprivind instrucþia ºi educaþia.Prevãzând mãsuri îndrãzneþepentru contextul economic,social, politic ºi cultural al

României acelei epoci, printrecare: accentul pus peînvãþãmântul profesional,agricol, industrial, economic;scoaterea religiei din liceele debãieþi; înfiinþarea de liceepentru fete ºi dreptul acestorade a urma studii universitare,taxe ºcolare pentruînvãþãmântul secundar; mãrireanormei de predare ºi unexamen de capacitate mai severpentru profesori, un sistem desancþiuni aspre pentru cei careîncãlcau respectivele prevederietc. Proiectul de lege nu va fisprijinit de primul-ministru IonBrãtianu ºi de liberali, fiindrespins în Parlament. La 10aprilie 1881 demisioneazã dinguvern ºi activeazã ca membrual Curþii de Casaþie.

[4]. Care avea ca preºedintepe V. Pogor, cel care îifacilitase bursa de studii înBelgia.

Bibliografie: Istoria filosofiei româneºti,

Ed. Academiei RSR, Bucureºti,1972.

Vasile Conta, Teoriafatalismului, Ed. Samizdat,2001.

Prof. George BACIU

Carol I

Domnitorul Carol I ºi ElisabetaDoamna, cu fiica lor, principesaMaria, în 1873.

Prof. Ion C. Hiru

Mormântul lui Vasile Conta din Cimitirul „Eternitatea“ - Iaºi

(urmare din pagina 18)

PIETRELE DOAMNEI 19

10 Mai – Zi istoricã, cu semnificaþii majore pentru româniMOTTO:

„Monarhia salveazã România!”(Slogan din Piaþa Universitãþii)

M-au cucerit de la primalecturã poeziile GeorgeteiResteman, adevãrate evadãridin adâncul trãirilor sale cãrorale-a gãsit un foarte potrivittitlu, „Descãtuºãri - Fãrâme deazimã“, volum apãrut în 2011la Editura Armonii Culturale -Adjud.

În aceastã lume în careschimbarea este uluitoare ºilumea evolueazã într-un ritmameþitor, o lume cu multevalori rãsturnate, poeziile salene invitã la o altã reaºezare arealitãþii dupã care tânjimfiecare în felul nostru. Ele nescot din lumea uratului ºi abanalitãþii chemându-ne într-ununivers al înþelegerii, ne invitãla liniºte interioarã, la empatieºi respect, ne fac pãrtaºi laexistenþa autoarei care-ºideschide inima în revãrsãrilesincere ale descãtuºãrilor sale.În acelaºi timp, ele nereamintesc faptul cã existãlucruri pe care le ºtim, dar numai ºtim cã le ºtim ºi cã uneletrãiri le-am simþit într-un modnedefinit ºi acum, iatã-le adusela suprafaþã cu contur definit,realizat prin mijloace specificeprozodiei - transferul desemnificaþii sau evidenþiereaaltor cadre de referinþã. Nesimþim deodatã proiectaþi într-un spaþiu imaginar, la o altãordine, într-o lume poeticãparalelã cu cea realã de la careporneºte ºi totuºi atât defascinantã ºi în acelaºi timp,ruptã din adâncul nostru.

ªi dacã omenirea s-aschimbat, poezia s-a schimbat

ºi ea, dar lirica GeorgeteiResteman ºi-a pãstrat înadâncimea ei acea undã denemurire, de visare ºi degingãºie, nãscutã din eternãenigma a omenescului din noi.Prin versul ei, GeorgeteiResteman întruchipeazã tainaînfioratã a clipelor prin caretrãieºte dincolo de cotidianulmodern ºi haotic.

Poeta reconecteazã poeziala stilul clasic dar o dãruieºte ºicu suflul zilelor noastreîmpletind astfeltradiþionalismul cumodernismul capabil sãcapteze întregul flux alrealitãþii ºi sã-l comuniceeficient.

Din parcurgerea mottoului:„Mi-e sufletul mereu dorinþãvie,/ Plin de speranþã ºi debunãtate,/ Adun în vers curat,de poezie,/ Iubirea-mi toatã ºiseninãtate./ În nebunia uneivieþi furate/ De-o lume-nnesfârºita hãrþuire/ Încerc sã-mi iau tain de libertate,/ Mã-nfrupt din stih, scriindu-l cuiubite“ (Când scriu), iar dacãaruncãm o rapidã privireasupra titlurilor poeziilor sale,desprindem crezul ei de viaþã,un adevãrat mãnunchi defrumuseþi ºi doruri, întoarcereaspre trãirile interioare, protestîmpotriva nedreptãþilor sociale,„Noi tot vom scrie ce ne stã înfire,/ Suntem plãmada dindestin durut“ (Sufletul nostrunu-i de rãstignit), dorinþa deîmplinire prin iubire, dragosteade neam ºi þara „Am aºteptatde-a înflorit malinul“, dorul de

pãrinþi ºi de casa pãrinteascãcuibãritã în Ardealul încãrcatde frumuseþi, de istorie ºi deoameni de omenie. Tematicalargã include ºi „Zbateri“,„Tristeþi“, „“Incertitudini“,„Visare“, „“Destin“,„Blestem“, „Pasiuni“,„Patimi“, ne oferã ºi pasteluri:„Privesc naruirea-n decor deblesteme“, „Furtuna“, dar ºigânduri închinate PronieiCereºti: „Îmi ninge“ saumarilor sãrbãtori religioase. Pefiecare filã ne întâlnim cunecuprinsul imperiu uman alfiecãruia din noi. Un locspecial îl ocupa setea de iubire:„E ca o dulce vraja ce stãruie-ne dorinþa,/ De-a fi mereudeschisã, cu suflet luminos“(Sentimente), o iubire plenarãa maturitãþii, cu bucuriaîmplinirii, iubirea caceritudine: „În suflet simt doardulce adiere,/Totul mi-e vis înceea ce nutresc,/ Este iubireacare-mi umple viaþa,/ ªi-ntaina nopþii, doru-miînfãºoarã.“ (Gândind la tine),„Topi-voi zãpadã ce teînconjoarã“ (Promisiuni),„Iubite, de mã vrei aproape,/Tu cautã-mã printre flori“

(Punþi de flori). Sunt poezii încare plinãtatea viului vibreazãtumultos sau tandru, sfios sauprofund învolburat, iar uneorilãsa loc ºi unor resemnãri,tristeþi, nostalgii. „Sunt umbrãºi vis nãscut din esenþa/Cuvântului lin ce se scurge dinsuflet/ Sub lavã încinsã ascultchintesenþa/ Aceluiaºi gând cemã-nvaluie-n cântec.“ (Sunt).Întreaga ei fiinþã aspira spreiubire, iar poezia este pentruea o adevãratã terapie.„Ascunde-mã în gândul tãu,iubite, / Culege-mã dinfreamãtul pãdurii,/ Sãrutã-micerul frunþii obosite/ ªipoposeºte lin, în colþul gurii“(Ascunde-mã în gândul tãuiubite). În poezia de iubiredegaja atâta feminitate încâtpoate trezi dorinþa în fiecarebãrbat sã întâlneascã oasemenea femeie în viaþa lui.

În timpul lecturii, versuldevine muzica ºi te laºi furatde vraja sonorã. GeorgetaResteman este nãscutã poeta,parcã toatã þesutã din versuri,încât te întrebi, cum de s-aurevãrsat asupra ei chiar dinprima tinereþe. Stãpânind

meºteºugul de a scrie versuri,poeziile ei curg fãrã piedici ºine dau impresia cã le scrie cucea mai mare uºurinþã lãsândsã se rostogoleascã metaforelemenite sã creeze o punte întreea ºi cititor Versuri devinmemorabile datoritã simplitãþiiexprimãrii ºi a muzicalitãþiinãscutã din bunã stãpânire aversificaþiei. „Din cânt defrunze plãsmuiesc iubire,/ Dinnuferi - gingãºie, puritate,/Nimic din mine nu e amãgire,/Mi-e dor de-o oazã desinceritate“ (Caut în mineliniºtea râvnitã)

Pe mãsurã ce exerciþiulscrisului se impune, poetadevine tot mai profundã,metaforele tot maicuprinzãtoare, numãrulpoeziilor tot mai mare. Parcã ovãd pe autoare la masa de scrismurmurând spovedanii ºi-i audglasul gândului cumpãnindcuvintele în cadenþã versurilor,pe îndelete, aºezat, ardeleneºte,înþelept, cuminte ºi cusiguranþã, printr-o rostiredirectã dublatã de aspiraþia spresimetrie ºi armonie. Stilul elimpede ºi curgãtor, cuvintelenu sunt încãrcate cu poveripeste puterile lor, ele ni sedezvãluie parcã din propria lorplãcere, nesilite sau îmbrâncitesã ajungã în faþã. Folosind unlimbaj obiºnuit dar care sesustrage banalitãþii, ea reuºeºtesã creeze expresivitãþi liricecare o definesc.

Cuvântul „acasã“ din poezia„Toamna, acasã, la mine-nArdeal“ are în el ceva dinsfinþenia locurilor ºi aoamenilor de unde poeta avãzut întâi lumina pe acest

pãmânt ºi mândria cã aparþinelor ºi Ardealului mult iubit.Sufletul poetei devine totunacu cel al locurilor ºi nu se maipot despãrþi - om ºi loc devin osingurã fiinþã. „Mi-am sãrutatazi pãmântul cu lacrimadorului/ I-am simþit sarea pebuzele-mi arse de vânt,/ Mi-amaºezat sufletul într-un colþ alpridvorului/ Aºteptând ca dinCer sã picure mir pe Pãmânt“.

Poezia Georgetei Restemanabia rãsãrita ºi cuprinsã învolumul acesta de debut, mi-acreat convingerea cã va ocupaun loc ce va dãinui în timp înliteratura noastrã prinincantaþia verbalã, prininfinitele ipostaze ale stãrilorde spirit, prin debordantaspovedanie a trãirilor tainice pecare ni le oferã cu încredere,prin sinceritatea ºi princandoarea pe care astãzi oîntâlnim tot mai rar. Închizândcartea, rãmâi multã vreme cuecoul nobilului drum omenescspre trãire înalta ºi încãrcatã defrumuseþi cerute de adâncurilenoastre sufleteºti.

Elena BUICÃPickering, Toronto, Canada

20 PIETRELE DOAMNEI

CRONICà DE CARTEGeorgeta Resteman,„Descãtuºãri - Fãrâme de azimã“

La Editura DacoRomânã, înanul 2011 a fost tiparitã o carteînsumând 336 de pagini,intitulatã „Ancorã în Adevãr”,semnatã cu pseudonimulOcatavian Tãbran. Autorul,membru al Ligii Scriitorilor,filiala din Piteºti, estebinecunoscut în rânduloamenilor de creaþie ºi alintelectualitãþii locale ºi nunumai. Nu este la primaapariþie editorialã, fiind unmeticulos, exigent ºiperseverent scriitor, stãpân pelimbã, încercând s-o fereascãde alterare, lucrul acesta fiindconfirmat de conþinutul cãrþilorde poezie ºi prozã publicatepânã în prezent în diferiteedituri. Lucrarea de faþã este deo facturã cu totul particularã,prin tema abordatã, fiind vorbade interpretarea fenomenuluireligios, care de-a lungultimpului, a avut un roldeterminant în evoluþiasocietãþii umane în zonaEuropei, Orientului Mijlociu ºiNordul Africii.

Ceea ce mi se pare demn desubliniat ºi pus în dezbatereacademicã este teza, precum cãcivilizaþia geto-dacicã a fostuna dintre cele mai avansateale Antichitãþii, ea fiind matca,deci reperul pentru toateneamurile din aceastã zonã, înorganizarea socio-religioasã.Nu sunt specialist ca sã potconfirma sau infirma tezele ºiipotezele susþinute de autor, iarceea ce vor încerca sã leaccepte ce adevãruri

incontestabile le va trebui odocumentare mult mai amplã.De fapt, multe din tezelesusþinute în aceastã carte înbunã parte au fost consemntaeºi de alþi autori, precum:Nicolae Densuºanu, TudorDiaconu, Miulescu ºi alþii. Iatãce spune despre autorpreºedintele Fundaþiei„Academiei DacoRomânã”, dr.Geo Stroie; „Ipotezeleavansate sunt tulburãtoarepentru omul crescut într-oanumitã ideologiecontemporanã, fãrãdimensiunea temporal-spiritualã ºi fãrã flexibilitateaunei gândiri logice, aproapetehnice... Dreapta noastrãcredinþã, adevãrata noastrãistorie se aflã în mare crizã”.Afirmaþia cã ipotezele avansatesunt tulburãtoare, subliniate deeditor, în conþinutul cãrþii, seîntemeiazã pe temeritateaautorului de a-ºi asumacalitatea de decodificator aldocumentelor istorico-

religioase, încifrate, ºtiindu-secã în Antichitate ezoterismulera în practica curentã a elitelorconducãtoare.

Este de înþeles cã lumea încare trãim este interesatã sãafle dacã istoria de laînceputurile ei, aºa cum ne esteînfãþiºatã acum, prezintãadevãrul aºa cum a fost saueste doar o versiune care asatisfãcut ºi încã mai satisfaceanumite interese de castã.Pentru a încerca sã te impliciîntr-o asemenea temãcopleºitoare, nu este chiarsimplu, pentru cã în afarã deîndrãznealã ºi curaj, ai nevoiede o mulþime de alþi factori ºiatribute.

Din punctul meu de vedere,primul lucru de la care a pornitautorul la aceastã temerarãîntreprindere, a fostMOTIVAÞIA. În esenþã,identitatea lui de român,legãtura cu glia, cu moºii ºistrãmoºii, pe care nu i-a trãdatºi nu-i va trãda niciodatã. Apoi,dârzenia cu care a pornit pedrumul anevoios ºi plin de

neprevãzut al cercetãrii. Nueste vorba de o lucrareficþionalã, sau de o invenþie, cide una de cercetarea ºtiinþificã,bazatã pe documente ºiargumente logice, adunate de-alungul unei vieþi. Se poatespune cu certitudine cã spirituldeschis cu care autorul înaceastã carte îºi afirmã cuaplomb ºi mândrie identitateageneticã nu este indedit,întâlnindu-l la mulþi ºi valoroºiînaintaºi ai noºtri. Iatã cespunea în acest sens PetreÞuþea: „Sunt român ºi caromân mã simt buriculpãmântului, cã de n-aº fi, n-aºfi nimic”. Se ºtie cã în afarã debun român, asemãnãtor luiPetre Þuþea ºi OctavianTãbran, este un om religios ºipune în discuþie cu argumentefelul cum a preluat ºi prelucrat„Testamentul ZamolxianDacoRomân” de cãtre religia„IudeoCreºtinã”.Particularitatea acestei cãrþiconstã în faptul cã autorulcombate sistemul religios nu caateu, ci ca un om ce crede în

Dumnezeul strãmoºilor lui. Iatãcum începe naraþiunea: „Bibliani se prezintã ca o uriaºãmetaforã! O mare lucrare!...Iudaicã în esenþa ei, îmbracã,de departe, spiritul ºicaracterul ascuns al acestuipopor, cameleonic ºi mereuînvingãtor: prin... Ea”.Acestã

formulare surprinzãtoare tepune în cumpãnã ºi te întrebicum a ajuns autorul la oasemenea concluzie, carecontravine la tot ceea ce s-aspus, despre creºtinism..Octavian Tãbran nu este unaventurier ateu, ci un doct care,împãtimit de descoperireaadevãrului, a citit mii de paginiºi documente despre istoriacivilizaþiei umane ºi a fãcutcercetãri de-a lungul întregiisale existenþe. A strãbãtutEgiptul de la Nord la Sud ºi dela Est la Vest, Israelul, Siria,Iordania, Grecia ºi altelocalitãþi în care putea gãsivestigii care sã-i confirmeînformaþiile pe care leacumulase din lecturi,

comunicãri orale, datini,legende ºi obiceiuri transmisedin generaþie în generaþia, înmod obiºnuit în folclor.Studiind cu rãbdare ºi pasiunereligia dacilor ºi punând-o înconfruntare cu Biblia, autorul aajuns la concluzia cãdocumentele zamolxiene aufost prelucrate ºi falsificate deautorii acesteia. Profesia dehermeneut nu e simplã, dar efoarte tentantã pentru cei caredoresc sã pãtrundã în lumeaezotericã. Pentru a-þi asuma oasemenea îndeletnicire ainevoie de o seamã de calitãþigenetice în general, sauînsuºite ca urmare a uneidorinþe: În primul rând,dorinþa, apoi intuiþia, flerul,rãbdarea, stãruinþa, cunoaºtereadiferitelor grafii, voinþa,semiotica etc.

Asumându-ºi acestedeziderate dupã o lungã ºiireversibilã meditaþie, s-ahotãrât sã-ºi punã în practicãdorinþa de decodificare aBibliei. Iatã ce spune dr. GeoStroe despre autor: „Eu n-ammai întâlnit un om la caredeºertãciunea sã se îmbine cuprudenþa ºi cu flerul spiritual,ca la Octavian Tãbran. Când îlcompar cu alþii, mai constat cãTãbran este omul cu cele maimulte calitãþi de decodificatorºi cea mai mare abilitate ºiprudenþã din câþi am cunoscuteu pânã în prezent”. Afirmaþiacã autorul este omul cu celemai multe calitãþi dedecodificator, se întemeiazã înprimul rând pe pregãtirea

Note de lector

Elena Buicã

Mihail Ghiþescu

Imagine de la lansarea cãrþii în sala „Ars Nova“ a Centrului Cultural Piteºti (continuare în pagina 21)

Tipul economic nord-balcanic ºi daco-roman, eracaracterizat prin creºtereaintensivã a vitelor ºi oilor de pepoziþii stabile, îmbinatã cuagricultura redusã la nevoile deconsum ale obºtii sãteºti.Preponderentã era creºtereaanimalelor.

Principala ºi cea mai vecheformã a creºterii vitelor a fostpãstoritul pe moºia satuluirespectiv. Fiind ocupaþiaprincipalã încât numele devalah ajunsese sinonim cu celde pãstor. Fenomenultranshumantei pare a fisecundar în raport cu primul.Moºiile obºtilor rezervaupentru aceasta suprafeþeimportante, mai întinse decâtacelea consacrate agriculturii,ºi care se mutau din an în an.

Planta principala areprezentat-o meiul. Grâul nu afost o planta popularã. Pânãtârziu, în evul mediu, poporulnu se hrãnea cu pâine de grâu,ci cu fierturi de mei, ovãz, orz;pâinea era hrana orãºeanului ºia nobililor. Grâul se folosea ºipentru plata tributului cãtrePoarta Otomanã; iar din secolulal XVII-lea, porumbul. Sepractica asolamentul trienal saubienal.

Cultivarea legumelor (varza, mazãrea, ceapa ºiusturoiul) era mai puþin

dezvoltatã în viaþa economicã aobºtilor þãrãneºti, culturagrãdinilor de zarzavat a fost ospecialitate sud-dunãreanã.Plantele textile, viile, livezileconstituiau, în schimb, obogãþie.

Starea primitivã aagriculturii la românicorespunde ºi cu o tehnicaagricolã primitivã. Pentrumãcinat se foloseau râºniþe, iarpentru zdrobirea boabelor sefolosea piua de mânã. Pentrucopt se folosea þestul, un conde pãmânt ars care se încingeaºi sub care se cocea turta,eventual pâinea. Cuptorul eramai puþin rãspândit. Cerealelese pãstrau în gropi uscate(arse).

Anumite începuturimeºteºugãreºti ºi negustoreºtinu lipsesc. Exploatarea ºicomercializarea sãrii nu puteau

sã lipseascã la un poporcrescãtor de animale. Aurul dinminele ardelene, în veacurile alVIII-lea – al IX-lea eraexploatat sub conducereaslavilor. Pãcura, lemnul,peºtele, vânatul se exploatau ºicomercializau.

Industria casnicã þãrãneascã:þesutul hainelor, clãdireacaselor, covoarele, furca detors, ºtergarul, vopsitulpânzelor, arderea oalelor,cioplitul lemnului, eradezvoltatã. Existau zone (obºti)specializate, fapt care erabenefic pentru schimb.

„Anumite ramuri aleindustriei casnice existã înorice sat care trãieºte în epocafeudalã ºi nici nu mai aunevoie de documentare.Confecþionarea îmbrãcãmintei,a încãlþãmintei (opinci),anumite ramuri ale industrieialimentare cum sunt morile demânã (râºniþe); dogariiformeazã o meserie sãteascãfoarte veche ºi foarteimportantã; de asemenea olariicu rãdãcini pânã în preistorie”(Costãchel. V., Panaitescu,P.P., Cazacu, Viaþa feudalã înÞara Româneascã ºi Moldova(sec.XIV-XVII), Bucureºti, Ed.ªtiinþificã, 1957).

Circulaþia bunurilor erafavorizatã de înfãþiºareapãmântului þãrii, cu regiunigeografice deosebite, aºezate

una în urma celeilalte ºi devãile favorabile. Se pare cã înnegoþ rolul slavilor a fostdominant spre sfârºitulmileniului.

Produsul principal alpastorilor valahi din sudulDunãrii era brânza de oivândutã în toatã peninsula subvestitul nume casseumvalahicum. Cei din zonaagricolã a Thesaliei cultivaugrâul ºi secara, femeile vlaheerau vestite pentru pâinea cudrojdie pe care o fãceau pentrucãlugãrii de la muntele Athos.O parte dintre aceºti valahierau meºteºugari renumiþi,îndeosebi în prelucrarea lânii,alþii s-au îmbogãþit din comerþ,cumpãrându-ºi case în oraºe.Comerþul valahilor din Balcaniera legat de centrul economicdin Salonic, unde se þineabâlciul la Sf. Dumitru. Valahiiapuseni (morlachi era numelelor generic din pricinaîmbrãcãmintei lor din lânãneagrã) erau principalii cãrãuºiai vestului peninsulei. Încaravane cu cal de povarã eiduceau în porturile Adriaticiigrâne, minereuri de plumb,brânzã, lânã, întorcându-se cusare ºi vin dalmaþian. LaRaguza mulþi valahi se aºazã înoraº ca negustori. În Serbia, înoraºe, valahii erau cizmari,croitori, fierari sau pescari.

Obºtile sãteºti nu au vieþuitînchis, prin normele sale,separat de instituþiile evuluimediul românesc. Doi factoriau mijlocit apropierea obºtilorde cultura europeanã vesticã ºirãsãriteanã: domnia ºi biserica.Cu cele douã obºtea sãteascãavea raporturi permanente: desupunere vasalicã, în virtuteafaptului cã domnul era stãpânulîntregului teritoriu al þãrii,moralitate faþã de instituþiabisericii, de moralitate faþã denormele interioare ale obºtii,

de fiscalitate, militare,administrative.

Locuinþele cele mairãspândite pânã pe la sfârºitulmileniului au fost bordeiul,semibordeiul ºi locuinþele desuprafaþã. Ele erau prevãzutecu un acoperiº în una sau douãape, pardoseala era din pãmântbãtãtorit, pereþii fiind dinîmpletiturã de nuiele lipitã culut, mai rar din bârne de lemn.Unele locuinþe erau înconjuratede anexe (grajduri, hambare ºigrãdina). În interiorullocuinþelor se afla un cuptor depiatrã sau de lut sau simplavatrã dispusã într-un colþ allocuinþei. În unele locuinþeapar ºi cuptoare pentru arsceramica. Între locuinþeleînvecinate se aflau gropi deprovizii (îndeosebi arse).

Hainele erau confecþionateîn casã din lânã sau cânepã.

Inventarul locuinþelor(aºezãrilor) ºi mormintelor neîndeamnã sã presupunem oviaþã destul de primitivã. Aufost descoperite brãzdare defier, cuþitaºe, seceri, topoare,tesle, cârlige, verigi, catarame,vârfuri de sãgeþi de tot felul,obiecte de lut sau gresie(râºnite, fusaiole), obiecte depodoabã (din aramã, bronz, os,argint, sticlã) etc. Spre sfârºitulmileniului ºi începutul celuiurmãtor are loc o diversificarea uneltelor, a obiectelor, îngeneral, cele mai multe fiindfãcute din fier. Foarte

dezvoltatã a fost în vremeaevului mediu ceramica,îndeosebi ceramica lucratã curoata rapidã. Tipurile suntfoarte variate, continuitatea ºioriginalitatea fiind evidente. Seobservã o unitate a ceramiciipe întreg teritoriul românescnord-dunãrean.

La nordul Dunãrii, oraºeleapar prin secolele XII-XIII,prin desprinderea din cadrulobºtii a meºteºugurilor. Celemai multe dintre ele sunttârguri (locuri de schimb) ºi nucentre productive(meºteºugãreºti), în Moldova ºiÞara Româneascã. ÎnTransilvania oraºele sedezvoltã ºi se organizeazã dupãmodel apusean, fiind, deregulã, sãseºti sau maghiare.

Arta popularã, specificãspaþiului rural s-a concretizat înconstrucþiile din lemn ºiobiectele cu crestãturi dinacelaºi material, în motivelegeometrice ºi florale de pescoarþe ºi costume, realizateîntr-o gamã largã de culoridominatã de alb ºi negru.

Din mãreþia creaþieibizantine, moºtenitoare a celeiromane ºi orientale, nu auputut fi adoptate de cãtrepopoarele balcanice decâtaspectele parþiale. În picturã,balcanicii au renunþat lamozaic, reducând podoabapalatelor ºi a bisericilor lapictura muralã. Este vorba de oculturã prin excelenþã defacturã popularã.

Bibliografie:Baciu, George, Obºtile

sãteºti, leagãnul neamuluiromânesc, Ed. Alfa, Iaºi, 2010.

Costãchel. V., Panaitescu,P.P., Cazacu, Viaþa feudalã înÞara Româneascã ºi Moldova(sec.XIV-XVII), Bucureºti, Ed.ªtiinþificã, 1957.

(articol ilustrat cu imaginidin viaþa locuitorilor com.Nucºoara, jud. Argeº)

Ed. Ionela-Narcisa TIÞA,Com. Nucºoara – Argeº

multilateralã istorico-religioasã, ºi în al doilea rând,pe tehnica descifrãrii enigmelorîntâlnite în peregrinãrile saleprin locurile intuite cã ar

ascunde secrete ale evoluþieicivilizaþiei umane precumnecropole, muzee, localuri decult, monumente, inscripþii pediferite vestigii, ruine antice,plãci ceramice cu inscripþiicuneiforme etc.

Bogãþia de informaþiiacumulate în timp l-a condus laconcluzii ciudate, multe dintreele punând sub semnulîntrebãrii nu numai religia, ci ºiistoria.

Dacã te aproprii cu interes

de aceastã carte, este imposibilsã nu te întrebi în ce mãsurãpoþi sã dai crezare ideii cãistoria ºi religia au fostmistificate în scopulmanipulãrii maselor spre a fidominate. Cartea nu este

ateistã, susþine cã Dumnezeuadevãrat nu este cel propagatoficial, ci cel al moºilor ºistrãmoºilor noºtri. Iatã cum îldefineºte autorul: „DumnezeulBiblic” nu este decât himera –,copia unui trubadur al

fãrãdelegii!... O iudãspiritualã, instrumentândapostatul semitic!... Stupid!...”.

Ca sã poþi comenta înîntregime o asemenea carte îþitrebuie un spaþiu similar.

Mihail GHIÞESCU

(urmare din pagina 20)

PIETRELE DOAMNEI 21

De curând, la BibliotecaJudeþeanã “Dinicu Golescu”din Piteºti a fost lansatã carteacu un titlu de suflet „CântândIubirea”, apãrutã în EdituraAlean, Piteºti, 2012. Întrecopertele ei se aflã 11 romanþe,6 cântece lirice ºi 9 partituri,toate scrise pe portativ deMoise Mitulescu.

Cine este autorul? Unbinecunoscut profesor,compozitor, dirijor ºietnomuzicolog care îºi tragerãdãcinile din comunaDomneºti. Un deceniu acondus ca director Liceul deArta „Dinu Lipatti” din Piteºti,a fost ºi inspector ºcolar, estemembru al Uniunii de Creaþieinterpretativã a muzicienilordin România ºi membrufondator al AsociaþieiFolcloriºtilor Argeºeni„Constantin Rãdulescu Codin”.

Funcþiile nu l-au îndepãrtatniciodatã de marea pasiune cadiscipol al muzei Euterpe.Dragostea pentru muzicã l-aþinut mereu tânãr ºi plin devoioºie.

Dacã prin titlu aceastã cartepare sã fie glasul inimiiautorului, e bine sã precizãmcã acest glas se aude demult înJudeþul Argeº. L-au ascultat înprimul rând copiii pe vremeacând domnul Mitulescu ºi-aînceput cariera de profesorîncercând sã sensibilizezesufletele celor mici, dar maiales sã-I facã sã simtã farmeculmuzicii ºi sã-ºi însuºeascãaceastã singurã „adevãratãlimbã universalã”- cum onumea Weber - pe care o poateînþelege orice om, indiferent pe

ce meridian al Terrei trãieºte.L-au auzit spectatorii, pornit

din piepturile coriºtilor de pescenã, dirijaþi de domnulMitulescu la diferitemanifestãri culturale ºiconcursuri. Câtã plãcere astrecurat în suflete cântecul„Fata Argeºeanã” - compus dedomnia sa prin deceniul al VII-lea - sau cele interpretate lareuniunea coralã „GavrilMusicescu”, numai spectatoriianilor 1968-1988 ne-ar puteaspune.

Dar marele merit al celuicare semneazã „CântândIubirea” este cã a ascultat ºiglasul altor inimi pe care l-aîntipãrit apoi pe hârtie ca sãpoatã fi ascultat ºi degeneraþiile viitoare peste aniice curg nesfârºit.

Notând din pasiune cumultã migalã a scos de subtipar culegerea de folclorintitulatã poetic „Floare albãdin cununã”, în 1982. Câþivaani mai târziu vine cu lucrareamonograficã „PrivihetoareaDâmbovicioarei“, punând peportativ cele mai frumoasecântece din repertoriul

Voichiþei Stoian, iar dinimnurile închinate celei maimari sãrbãtori creºtineºti –Naºterea Mântuitorului,Crãciunul – alcãtuieºteculegerea de colinde „LeruiLer”, 2005.

În 2009, cu un altîndrãgostit de folclor –profesorul Traian Ciuculescu -scoate lucrarea, „Virtuoziifluierului”, prezentând 12valoroºi cântãreþi din fluier, cuprincipalele lor hore ºi doinepuse pe note.

Pânã în prezent semneazã10 cãrþi. Dacã adãugãm ºizecile de colinde culese din totJudeþul ºi cãrora le-a dat viaþãmuzicalã notându-le peportative – sunt 73 la numãr -în culegerea „Colinde ºiobiceiuri de iarnã din Argeº-Muscel” – de curând reeditatãîn Editura Paralela 45,înþelegem marea facere de binea domnului Mitulescu, nãscutãdin iubire pentru profesia decare s-a simþit chemat.

Lansarea cãrþii a depãºit cumult cadrul obiºnuit fiindcãautorul a þinut sã demonstrezepe viu farmecul compoziþiei

sale. Aºa cã domnia sa a luatloc la pian, iar pentru a da glascântecelor apeleazã la foºtielevi. Romanþele „Cândamintirile”, „Poetul ºi iubita” (replici - versurile aparþin luiMihai Eminescu, n.n.) ºi„Romanþa unei nopþi de iarnã”au fost interpretate cu multsuflet de Mezzosoprana AnaBivol-Costea. La ultimaromanþã, autorul, galant cum îlºtim din fire, cedeazã locul lapian unei foste colege decancelarie, doamna GheorghiþaBivol-Marinescu.

În semn de preþuire a celuicare le-a fost îndrumãtor animulþi, colegii de la „DinuLipatti” au adus corul liceului,care a interpretat magistralcântecul „Pastorala” („Lastânã”). Dirijor, fostul elev alautorului - Gheorghiþã Stroe -actualmente profesor laFacultatea de Muzicã dinPiteºti.

ªi trebuie sã mãrturisim cãsub vraja cântecelor ascultatenimeni din auditoriu nu s-a maigândit la adevãrata vârstã, toþidin salã simþind cã parcã n-ar fidepãºit momentul adolescenþei.

A fost un prilej prin caredomnul Mitulescu a dovedit –dacã mai era nevoie - cã estenu numai creator desensibilitãþi spirituale, ci ºimodelator de oameni care larându-le slujesc cu credinþã ºidau viaþã frumosului.

Devotat trup ºi sufletmuzicii, aceastã „zeiþã înîntregime umanã” - cum onumea Whitman –îi e de mareajutor, fiindcã, iatã, prinlucrarea „Cântând iubirea”,Moise Mitulescu ni sedescoperã ca în primãvaraadolescenþei, în ciuda faptuluicã e octogenar.

Prof. Cezar BÃDESCU,Arefu

UN DOMNIªAN ΪI CÂNTà IUBIREA

Prof. Moise Mitulescu

Prof. Cezar Bãdescu

Piþuleasa (Maria Cîrstoiu) dinNucºoara-Argeº

MODUL DE VIAÞÃ ÎN SATUL ROMÂNESC

22 PIETRELE DOAMNEI

Dascãl eminent, cu o culturãdeosebitã, scriitor de mare talent,sorbind ca nimeni altul apacristalinã a folclorului autentic,manevrând cu dibãcie limba vecheromâneascã, presãrând cuarhaisme graiul viu al românilor,prezentând vremuri de mult apuse,cu domni ºi domniþe ale vãleatului7004, cu boieri ºi cuconi, logofeþi„cãlãri pe cai falnici” ºi jupâneseiscusite, mai mari peste „cãmãri ºipirostrii”, Nicolae Pantazicã,eminentul cãrturar al Bãjeºtiului,îºi denumeºte cartea despre carefacem vorbire „monografiesentimentalã” ºi croieºte prin eadrum prin veacuri trecute,începând cam din 1519, drumsolid al istoriei unui þinut, al uneiaºezãri româneºti din Muscelulnostru drag, ce respirã încãtimpurile lui Radu cel Mare, fiullui Vlad al IV-lea Cãlugãrul,domnitor al Þãrii Româneºti între1495 ºi 1508, a cãrui soþie,Catalina din Sãrata i-a zãmislit treicopii, Vlad, Radu ºi Mircea(Ciobanul), toþi ajunºi mai târziudomnitori. Domnitorul Radu celMare a mai avut ºi doi fiinelegitimi care ºi ei vor devenidomnitori ai Þãrii Româneºti, ºianume Radu de la Afumaþi ºiRadu al VI-lea Bãdicã.

Boierul Mareº Bãjescu,cumpãrãtor al ocinilor moºnenilorsãrãciþi, stãpânea peste acesteþinuturi ai cãror locuitori aveau oviaþã socialã ºi economicã de tipmedieval. Fie din hrisoave, fiedintr-un joc al ficþiunii inteligentea ilustrului condeier, suntreconstituite scene din viaþa

boierului Mareº, precum ºi a unorînaintaºi ori urmaºi ce strãbãteaulunca Bratiei, prin zãvoialelesãlbatice cu arini ºi sãlcii cestrãjuiau râul cu ape vijelioase ceduceau cu ele istorie, legende ºiadevãr. În mai puþin de cincipagini, scriitorul NicolaePantazicã, printr-un limbaj arhaicde o frumuseþe rarã ce redãculoarea epocii, ne prezintã undecembrie încãrcat de zãpadã alvãleatului 7004, când satul de pemalul Bratiei, Bãjeºti, aºteptavizita lui Vodã Vlad, cel cepãstorise þara în ultimii trei ani,socrul boierului Stoica. Portretulvoievodului este creionat cu talentde cãtre autor:

„Alaiul intrã pe poartaconacului ºi, la lumina facleloraprinse de slugi, descãlecã unbãrbat voinic cu privirea de oþel,barbã mai mult surã decât neagrãºi plete lungi ºi creþe ce serevãrsau pe spatele lat, umbrite decãciula creaþã din piele de mielnegru. Era îmbrãcat într-o mantiede catifea roºie, tivitã cu blanã desobol ºi încheiatã cu trei rânduride gãitane, cu cheutorile strânseîn nasturi de aur. La gât, mantiase încheia cu o pafta strãlucitoarede argint. Pãrea un arhanghel, iarcând vocea lui de bronz sparsetãcerea, toþi au ascultat cusmerenie.

- Bine te-am gãsit, iubite almeu ginere ºi pe dumneavoastrã,cinstiþi moºneni ai Bãjeºtilor, ziseVodã cu glas limpede ºi cald.

- Sã trãieºti, Mãria ta, ºi fiibinevenit pe pãmânturile noastre!îndrãzni preotul cu supuºenie.

Boierul Stoica înaintã pânãlângã roibul domnesc ºi,îngenunchind, sãrutã poalamantiei domneºti”.

„Ridicându-se, sãrutãScriptura, patrafirul ºi mânapreotului. Apoi fãcu un semnspãtarului domnesc. Acesta scoasedintr-o taºcã de piele douãhrisoave legate cu ºnur de mãtasepurtând sigiliul domnesc.

- Iatã hrisovul prin care noul

domn întãreºte stãpânirea ta,dragã ginere, peste pãmânturiledin zestrea fiicei nostre Caplea.

Apoi strecurã preotului celãlalt

uric, prin care Radu Vodãrecunoºtea stãpânirea moºnenilordin Bãjeºti peste pãmânturiledintre albia Bratiei ºi firul vãiiCatii, de la Dealul Pãcuraruluipânã la satul Piscani. (Acesta adevenit, de altfel, un documentimportant pentru comunitate,

pãstrându-se peste veacuri, n. a.).Surâzând, Vodã ceru sã fie dus înodaia fiicei sale ºi a nepoþilorGheorghe, Toma, Ioan ºi Matei.Liniºtea s-a aºternut peste conaculboieresc, iar sãtenii, vorbindînfundat, se îndreptarã spresãlaºurile lor”.

Din nou, talentul scriitoricescal autorului lasã sã zburde panaînmuiatã adânc în cãlimãrileistoriei, fãcându-ne sã ne situãmîntre realitate ºi ficþiune:

„Dimineaþã, când mijeauzorile ºi scârþâia zãpada subcopitele cailor ce alergau la galopprin aburii ridicaþi de geruldimineþii din albia Bratiei,pândarul Stanciu a vãzut o ceatãde cãlãreþi ieºind pe poartaconacului ºi îndreptându-se cãtreCorbii de Piatrã. Acolo, sus, încreierii munþilor, cãlugãriiSfântului lãcaº sãpat în stâncãaºezaserã, pe o firidã cioplitã înpiatra rece, potcapul ce va acoperide acum înainte pletele celui carea fost gospodarul Þãrii Româneºti,Vodã Vlad Cãlugãrul care, dupãce se va spovedi stareþului Neonil,va primi apoi încuviinþarea sã-ºipetreacã restul vieþii la sfântamonastire a Glavaciocului”.

„Bãjeºti – satul de la poartaRaiului” este o carte ce meritã a ficititã, o altfel de monografie ce sedeschide cu o cãlãtorie în timp,sub genericul „Repere istorice,etnofolclorice ºi spirituale” despreºcoalã, bisericã, toponimice,onomasticã, credinþe, obiceiuri ºilegende. Partea a doua, cu un titluce rãvãºeºte inimi ºi iscãsensibilitãþi, „Satul de la partaRaiului” ne prezintã un sat multiubit de autor, Bãjeºti, o aºezare cuo vârstã respectabilã, de pestepatru secole. Capitolul prinde ºimai multã viaþã prin prezentareade cãtre scriitor a oameniloracestei vetre de legendã ºi adevãr,

„oameni fãrã de care aceastãlume n-ar fi existat”, „oamenicare sfinþesc locurile”.

Nicolae Pantazicã, dascãlul deelitã, cãrturarul neobosit în a cãutaadevãrul, prezintã trei legendeauzite de la un fost pãdurar: celedespre Dealul cu Crucile, RâpaRoºie ºi Piscul Miresii, pentru a nuse aºterne peste ele praful uitãrii.„Vitrina cu amintiri” e un capitolîn care autorul cade în nostalgiezugrãvind întâmplãri, scene deviaþã, oameni – mulþi cunoscuþi decãtre cei de azi doar din auzite –stând undeva, într-o „poianã a luiIocan”, într-o zi de duminicã saujucând în hora satului. Autorulcãlãtoreºte pe tãrâmul legendei,prin þara toponimelor satuluiBãjeºti, pe uliþa copilãriei, undecredinþele populare erau la eleacasã. Ne sunt prezentate, rând perând, meºteºuguri, meºteºugarii deieri ºi de azi, lãutarii de pe Bratia,oamenii care au sfinþit locurilebãjeºtene cu harul lor, cu mintea ºibraþele, cu inima caldã demusceleni de pe Valea Bratiei.

Sensibilul condeier NicolaePantazicã este totuºi un romantic(afirm asta fãrã a-l contrazice peprimarele locului, pe Ion Voican),cãci sunt convins cã dânsulviseazã, ca ºi mine, la multelelucruri deosebite ale trecutuluiîndepãrtat ºi apropiat, chiar dacãacum adorãm civilizaþiacalculatorului. Pasiune ºi dãruire,înþelepciune ºi sensibilitate, umorºi zâmbete prieteneºti, pus mereupe treabã, acesta este condeierul ºidascãlul Nicolae Pantazicã.Citindu-i cartea al cãrei titlu m-afascinat, îmi dau seama cã Nae arãmas acelaºi suflet de acum pestepatruzeci de ani, când noi, colegiide la Filologie, l-am ales ºef algrupei a III-a a promoþiei 1966 afacultãþii piteºtene de profil.Felicitãrile mele pentru tot ceea ceface.

Prof. Ion C. HIRU

„Bãjeºti - satul de la poarta Raiului” de Nicolae Pantazicã

De curând a vãzut luminatiparului al III-lea volum alenciclopediei CELEBRITÃÞIDIN NEGURA UITÃRII, Ed.Tiparg, Piteºti, 2012, aprofesorului Ion C. Hiru. Olucrare amplã, în care suntprezentate personalitãþi aleneamului românesc trecute înbuzunarul indiferenþei noastrecotidiene. Strãdania autoruluiºi a colaboratorilor sãi este deapreciat, fiindcã într-o vremesupusã utilului economic, grijapentru cei care au contribuitîntr-un fel sau altul laidentitatea românismului adispãrut. Rãsfoind cele 607pagini ale volumului (ºi celepeste 1200 ale volumeloranterioare), scrise la luminainimii, putem spune, aºa cumafirma prof.univ.dr. GheorgheMencinicopschi – DirectorulInstitutului de CercetãriAlimentare – cã aceastãenciclopedie a prof. Ion C.Hiru „este, în fapt, o cartedespre noi înºine”.

Dar sã lãsãm autorul sã-ºimãrturiseascã opinia desprelucrarea sa, aºa cum a fãcut-oîn Precuvântarea de laînceputul volumului al III-lea:

„Am intenþionat ca volumulal treilea ce poartã numele„Celebritãþi din negurauitãrii” sã nu aibã un „cuvântînainte” semnat de cel care aîncercat, cu sprijinulcolaboratorilor, sã adune încele trei cãrþi de pânã acum,peste patru sute de maripersonalitãþi ale neamuluiromânesc, deºi pentru a lecuprinde pe toate, ar mai trebui

sã urmeze încã douã – treivolume. Pãmântul românesc,fertil cum altul nu-i, nu a datnumai roadele bogate aleholdelor, din care se spune cãsoldaþii cãlare, ai regeluiDarius, nu se vedeau dinînãlþimea grânelor, ci a dat ºiroade spirituale care au uimitlumea în decursul existenþeinoastre milenare. Deºi amintenþionat sã nu scriu aceastãprecuvântare, am fost „pus latreabã” de un mare intelectualal acestei þãri, un mare dascãlºi, în acelaºi timp, un mare ompolitic, chinuit pentruatitudinea sa demnã, pentrudragostea faþã de neamul sãu,sortit sã cunoascã lunga noaptea comunismului, supus teroriitemniþei, alãturi de spumaintelectualitãþii româneºti ºicare nu a vrut sã trãdeze cauzadreaptã a adevãratei democraþiiºi libertãþi. Telefonul domnuluiprof. univ. dr. Gabriel Þepeleami-a dat aripi. Cuvinteledomniei sale, frumoase ºi poatenemeritate, la adresa acesteilucrãri, mi-au dat puterea sãmerg mai departe. La lucrareau colaborat cãrturari de frunte,

cum ar fi George Baciu,Constantin Voiculescu, CezarBãdescu, Daniel Dejanu,Vasile Ghiþescu, VintilãPurnichi, GrigoreConstantinescu, Ion Pãtraºcu,Ion Þuca, precum ºi foartemulþi alþii, pe care o sã-imenþionez la final, ºi în faþacãrora autorul face oplecãciune domneascã, de aici,din Domneºtiul strãbun alBasarabilor descãlecãtori.

Mulþumesc deci, încã odatã, pentru vorbele deîncurajare înþeleptuluiintelectual patriot GabrielÞepelea, mulþumesc prof. univ.dr. Mihail Diaconescu,domnului prof.univ.dr.

Gheorghe Mencinicopschi,regizorului renumit,ambasadorului Radu Boroianu,prof. univ. dr. Viorel Cosma,primului rector al Universitãþiidin Piteºti, prof. univ. dr.Marin Z. Mocanu, prof. univ.dr. Titus Bãrbulescu din Parisºi, nu în ultimul rând,scriitorului Ion Anton Datcu,român trãitor în Canada. Deasemenea, mulþumesc doamneiElena Demmer Papahagi ºifiului sãu, Alexander Demmer,din Germania, geologului derenume ing. ConstantinTeodorescu – Paris ºi lista arputea continua cu alte nume

remarcabile de oameni deculturã din þarã sau dindiaspora. Închin un frumosgând ºi editorului AdrianSãmãrescu ºi Editurii „Tiparg”,al cãrei manager este domnulMarcel Proca. Desigur, nu potuita numele unui mare aromân,Iancu Perifan, preºedinteleAsociaþiei aromânilor dinFranþa, care a lãudat iniþiativanoastrã de a arãta lumii întregice personalitãþi a nãscutpoporul român de-a lungulexistenþei sale.

În mod special, revin ºi-imai mulþumesc o datã,

scriitorului de originã românãtrãitor la Quebec, în Canada,lui Anton Datcu, pentrufrumosul titlu pe care mi l-aales, „Celebritãþi din negurauitãrii”, cu prietenie ºi aleasãpreþuire. Epigramistului IonPopescu Ger, intelectual deînaltã þinutã, îi mulþumesc, atâtpentru aprecieri ºi încurajãri,dar ºi pentru epigrama rostitãprin telefon ºi dedicatã tuturorcelor care au colaborat laaceastã uriaºã lucrare: „Strângiidei ºi nu bãnetul,/ Vrând ca sãnu se distrugã/ ªi sã ºtietineretul/ Cã nu este neam deslugã”.

Nu ºtiu dacã personalitãþile,celebritãþile consemnate în celepeste 1.800 de pagini ale celortrei volume, sunt pe placultuturor. Se vor gãsi critici, uniicare sã nu aprobe pereprezentanþii monarhiei, regiinoºtri care ne-au condus spreindependenþã ºi spre întregireaneamului ºi-a þãrii sau care auscurtat cu cel puþin ºase lunidurata celui de-al DoileaRãzboi Mondial, cruþându-seastfel sute de mii de vieþi. Sevor gãsi alþii care sã criticeinserarea liderilor comuniºti încele trei volume. Alþii se vor

întreba ce cautã o personalitatea ºtiinþei alãturi de eroulpoenãrean, baciul Nicolae TicuSorescu. Toþi aceºtia suntIstoria noastrã. Nu putemarunca la tomberon file dinistoria neamului nostru doarpentru pãrerea unor cârcotaºi.Filele acestea pot fi maifrumoase sau mai urâte, cândsenine, când înnegurate, cândpline de bucurie, când pãtatede sânge, dar toate sunt Istorie,istoria neamului românesc,veselã ca o sârbã musceleanãsau tristã ca floarea de colþsmulsã fãrã rost din cremeneamunþilor. Eleanor Rooseveltspunea: „Minþile mari discutãidei, minþile normale discutãevenimente, minþile înguste îidiscutã pe alþii. Fã bine ce îþispune sufletul cã e bine, (...)pentru cã oricum vei fi criticat.Vei fi condamnat de ceilalþi ºidacã faci ceva ºi dacã nufaci”. Un mare adevãr. Da, nua fost deloc uºor sã înfruntjigniri, vorbe rãutãcioase, poatechiar ale celor pe care îiconsideram prieteni. Nu a fostuºor nici sã obþin susþinereafinaciarã a apariþiei acestorvolume care, în mare parte, s-au susþinut între ele din punctde vedere pecuniar. A fost apoiajutorul nepreþuit al câtorvaromâni iubitori ai culturiinoastre naþionale, iubitori ailucrurilor bune ºi trainice ºicare au respectat ideea de a ficuprinse la un loc celebritãþiale poporului român, sã nurãmânã dispersate prin cãrþi ºiprin manuale.

Aceeaºi „plecãciunedomneascã” ºi în faþa

APARIÞIE EDITORIALÃ:

MOTTO:„Fiecare loc de pe pãmânt are o poveste a lui,

dar trebuie sã tragi bine cu urechea ca s-o auzi ºitrebuie un gram de iubire ca s-o înþelegi.”

(Nicolae Iorga)

(continuare în pagina 23)

doamnelor ºi domnilor: dr.Marcelica Voicu, ing. CristianLemnaru, av. Ana MariaPlaveti, av. LilianaAlexandrescu, av. CatiaRãdulescu, domnului VirgilBaciu – Poenãrei, om deafaceri, doamnei Adina BoghiºMoldoveanu, din Canada,reputatului profesor ºi om deafaceri George Rotaru ºi, nu înultimul rând Omului, sufletuluinobil ing. dr. ConstantinNicolescu, preºedinteleConsiliului Judeþean Argeº,precum ºi întregului corp deconsilieri. Toþi, împreunã cuceilalþi susþinãtori, s-au doveditîncrezãtori în valoarea acesteilucrãri ce se vrea a fi o micãoglindã a personalitãþilorneamului românesc aflate în

labirintul uitãrii, celebritãþidescoperite cu migalã,competenþã ºi înþelegere decolaboratorii amintiþi cu multrespect. Toþi ne-am inspirat dincãrþi ºi tratate, din diversepublicaþii de prestigiu sau depe Internet (Wikipedia,Crispedia), precum ºi dinuriaºa operã a marelui istoric ºicritic literar G. Cãlinescu,„Istoria literaturii române dela origini pânã în prezent”.Þin sã mai mulþumesc încã o

datã, în mod special, prof.George Baciu pentru efortuldeosebit depus la aceastãlucrare, în scopul asigurãriiunei calitãþi estetice ºi aexactitãþii istorice. Cãrþile sescriu din cãrþi. Asta o spunacuzatorilor, celor care vorcritica. Acolo unde istoria,faptele sunt trãite, acolo undeautorul scrierii a fostcontemporan cu o anumitãpersonalitate, s-au evidenþiat oserie de fapte ºi întâmplãri

cunoscute, vãzute. Totul fãrãexagerãri ºi neadevãruri, înmod obiectiv.

ªi, în final, o a treia„plecãciune domneascã” înfaþa unor doamne ºi domnicolaboratori de înaltã valoareintelectualã care m-au ajutat sãduc la bun sfârºit munca laaceste trei volume. Ordineaeste aleatorie ºi îmi cer scuzedacã cineva nu a fost amintitaici. Deci, mii de mulþumiri,urmãtorilor: Al. Fl. Þene, IonAurel Gârjoabã, ValentinaRoman, Petre Codreanu,Nicolae Nicoarã Horia, SofiaIonescu – Ogrezeanu, LaviniaAvram, Cãtãlin Þânþãreanu,Cosmin Bloju, MariaGherghel, Marin Ioniþã, JeanDumitraºcu, Constantin Matei,Titu Popescu, Dorin Oancea,Gheorghe Stãncescu,

Gheorghe Oprescu, StelianBajureanu, Casandra Duþã,Adrian-Nicolae Petcu, IlieTudor, Gheorghe Manolea,Theodor Dãnãlache, IonelCristescu-Muºãteºti, GheorgheMohor, Nic Petrescu, AncaDragomir, Denisa Popescu,Ion ConstantinescuMãrãcineanu, ConstantinCârstoiu, Costin Alexandrescu,Cristian Bobi, Paul IoanCruceanã, Costin Comãnescu,Mihail Ghiþescu, VasileGhiþescu, Dorina Barbu,Catrinel Popescu, prof. dr.Nicolae – ªerban Tanaºoca,Elena Bulai, acad. prof. dr.Iulian Vãcãrei, AlexandruDeºliu, prof. dr. Nicolae Belli,Ion Cristoiu, Petre Abeaboeru,dr. ing. Corneliu Hianu.

Nu pot încheia cuvântulcelui care, cu voia

colaboratorilor, estecoordonatorul lucrãrii (carepoate va fi continuatã, dacãsãnãtatea, timpul ºi banii nevor ajuta), fãrã a aminticuvintele Regelui Carol Idespre poporul român, cuvintespuse în desele sale prelegeriadresate moºtenitoruluitronului, Ferdinand I:

„(...) aici nu e o mânã debarbari care sã trebuiascã a firidicaþi de o dinastie energicãºi inteligentã la rangulnaþiunilor civilizate, ci unvechi ºi nobil popor care-ºiare locul, deºi pe nedreptnecunoscut, în istoria lumii”.

Îmi doresc din tot sufletulca volumele lucrãrii„Celebritãþi din negurauitãrii” sã fie o confirmare aspuselor Majestãþii Sale”.

(urmare din pagina 22)

PIETRELE DOAMNEI 23

MAMÃ ÎN ANII DE LICEU Prinse-n braþele iubirii, Fetele se pierd cu firea: Uitã tabla înmulþirii ªi învaþã… înmulþirea.

NECAZUL LUI ADAM În faþa scumpei lui consoarte Cum sta, s-a fâstâcit, încât, Când sã-i dea frunza la o parte I s-a oprit un mãr în gât.

BÃRBATUL ªI CHELIA Chelul, e un adevãr, Are cap, dar n-are pãr. Prostul are-un handicap: Are pãr, dar n-are cap.

DESTÃINUIRE M-am însurat, nu fac din asta caz, Cu asistenta de la Circa 9, Aºa-i, te duci la doctor c-un necaz ªi te întorci cu douã!

PE TIMP DE CRIZÃ Observ pe-a crizei perioadã, Când toate se reduc masiv, Cã domniºoarele pe stradã Îmbracã fuste cât un tiv.

Prima declaraþie de dragosteSpre Eva,- ndrãgostit, Adam Se confesa:- Îþi dau ce am, Chiar tot ce vrei, ºtii asta bine… Îþi dau ºi haina de pe mine!

CATRENECATRENE CU TÂLC: CU TÂLC: Vasile Larco - IaºiVasile Larco - Iaºi

Vasile Larco

Importanþa regelui Carol Iîn istoria României nu maitrebuie demonstratã. A fost undomnitor vrednic, comandantal oºtirii romaneºti pe câmpulde luptã, precum vitejiivoievozi din timpurile noastreeroice, un foarte bun gospodaral þãrii ºi un ctitor de mariaºezãminte culturale.Testamentul sãu din 14/26februarie 1899, din careprezentãm aici câtevafragmente, aratã un patriotismprofund, un monarh în cãutareaperfecþiunii, un om de o înaltãþinutã moralã, pe care, vai, nuo vedem la actualii oamenipolitici ai României! Aºadar,sã luãm aminte!

„Testamentul meu, scris ºiiscãlit de propria mea mânã, la14/26 februarie 1899, încapitala mea, Bucureºti. //Testamentul meu, scris demine, în luna lui fevruarie1899, pentru a fi publicat prin„Monitor“ dupã moartea mea,cu rugãmintea ca ultima meavoinþã ºi dorinþã sã fie urmateîntocmai cum le-am descrisaci, cu propria mea mânã,fiind încã voinic ºi sãnãtos.Având aproape 60 de ani,privesc ca o datorie, ca sã mãhotãrãsc a lua cele din urmãdispoziþii. Alcãtuind acesttestament, gândesc înainte de

toate la iubitul meu popor,pentru care inima mea a bãtutneîncetat ºi care a avut deplinãîncredere în mine. Viaþa meaeste aºa de strâns legatã deaceastã de Dumnezeubinecuvântatã þarã, cã dorescsã-i las ºi dupã moartea mea,dovezi vãdite de adâncãsimpatie ºi de viul interes pecare le-am avut pentru dânsa.Zi ºi noapte, m-am gândit lafericirea României, care aajuns sã ocupe acum o poziþievrednicã între stateleeuropene, m-am silit casimþãmântul religios sã fieridicat ºi dezvoltat în toatestraturile societãþii ºi cafiecare sã îndeplineascãdatoria sa, având ca þintãnumai interesele statului. Cutoate greutãþile pe care le-amîntâlnit, cu toate bãnuielilecare s-au ridicat, mai ales laînceputul domniei mele, în

contra mea, expunându-mã laatacurile cele mai violente, ampãºit fãrã fricã ºi fãrã ºovãireînainte, pe calea dreaptã,având nemãrginitã încredere înDumnezeu ºi în bunul simþ alcredinciosului meu popor.Înconjurat ºi sprijinit defruntaºii þãrii, pentru care amavut întotdeauna o adâncãrecunoºtinþã ºi o vieafecþiune, am reuºit sã ridic,la gurile Dunãrii ºi pe MareaNeagrã, un stat înzestrat cu obunã armatã ºi cu toatemijloacele, spre a puteamenþine frumoasa sa poziþieºi realiza odatã înaltele saleaspiraþiuni. Succesorul meula tron primeºte, ia dar omoºtenire, de care el va fimândru ºi pe care o vacârmui, am toatã speranþa, înspiritul meu, cãlãuzit fiind prindeviza: „Totul pentru þarã,nimic pentru mine“.Mulþumesc din suflet tuturorcelor care au lucrat cu mine ºicare m-au servit cu credinþã.Iert acelora care au scris ºi auvorbit în contra mea, cãutânda mã calomnia sau a aruncaîndoieli asupra bunelor meleintenþiuni. Trimiþând tuturor oultimã salutare, plinã dedragoste, rog ca ºi generaþiileviitoare sã-ºi aminteascã dincând în când de acela care s-a

închinat cu tot sufletul,iubitului sãu popor, în mijloculcãruia el s-a gãsit aºa defericit. Pronia cereascã a voitca sã sfârºesc bogata meaviaþã. Am trãit ºi mor cu devizacare strãluceºte în armeleRomâniei: „Nihil sine Deo!“Doresc sã fiu îmbrãcat înuniformã de general (micãþinutã, cum am purtat-o întoate zilele), cu decoraþiile derãzboi ºi numai Steaua

României ºi Crucea deHohenzollern, pe piept. Amrãmas credincios religiuniimele, însã am avut ºi odeosebitã dragoste pentrubiserica rãsãriteanã, în carescumpa mea fiicã, Maria, erabotezatã. Binecuvântareacorpului meu se va face de unpreot catolic, însã doresc caclerul de amândouã bisericilesã facã rugãciuni la sicriulmeu, care trebuie sã fie foartesimplu. (...) Coroana de oþel,fãuritã dintr-un tun luat pe

câmpul de luptã ºi stropit cusângele vitejilor mei ostaºi,trebuie sã fie depusã lângãmine, purtatã pânã la cel dinurmã locaº al meu ºi readusãapoi la palat. Sicriul meu,închis, va fi pus pe afetul unuitun, biruit (dacã se poate) laPlevna ºi tras de ºase cai dingrajdurile mele, fãrã vãlurinegre. Toate steagurile care aufâlfâit pe câmpiile de bãtaievor fi purtate înaintea ºi în

urma sicriului meu, ca semncã scumpa mea armatã ajurat credinþã steagului sãuºi ºefului sau suprem, careprin voinþa lui Dumnezeu, numai este în mijloculcredincioºilor sãi ostaºi.Tunurile vor bubui din toateforturile din Bucureºti,Focºani ºi Galaþi, ridicate demine, ca un scut puternic alvetrei strãmoºeºti, în timpuride grele încercãri, de careCerul sã pãzeascã þara.

Trimit armatei mele, pe caream îngrijit-o cu dragoste ºicãreia m-am închinat cu toatãinima, cea din urmã salutare,rugând-o a-mi pãstra oamintire caldã. (...) Prin obunã gospodãrie ºi o severãrânduialã în cheltuieli, fãrã amicºora numeroasele ajutoarecerute din toate pãrþile, avereamea a crescut din an în an, aºacã pot dispune astãzi de sumeînsemnate, în folosul scumpeimele Românii ºi pentrubinefaceri. Am hotãrât dar o

sumã de 12 milioane de lei,pentru diferitele aºezãminte,noi fundaþiuni ºi ca ajutoare.Aceastã sumã va fi distribuitãprecum urmeazã: 1. LaAcademia Românã, ºase sutemii de lei, capital pentrupublicaþiuni. 2. LaFundaþiunea mea Universitarã,pentru sporirea capitalului,ºase sute mii de lei. 3. LaOrfelinatul „Ferdinand“ dinZorleni, lângã Bârlad, pentrusporirea capitalului, cinci sutemii de lei. 4. Pentruîntemeierea unui internat defete de ofiþeri în armata mea,cu un institut de educaþiune, cuun învãþãmânt practic, laCraiova, douã milioane lei. 5.Pentru întemeierea unei ºcoliindustriale la Bucureºti, treimilioane lei. (Urmeazã alte 12legate). Înãlþând rugãciunifierbinþi cãtre A-tot-Puternicul,ca sã ocroteascã de-a purureaRomânia ºi sã rãspândeascãtoate harurile asuprascumpului meu popor, mãînchin cu smerenie înainteavoinþei lui Dumnezeu ºiiscãlesc cea din urmã hotãrârea mea. În numele Tatãlui ºi alFiului ºi al Sfântului Duh,Amin. Fãcut la Bucureºti, la14/20 februarie 1899.//CAROL// Am scris ºi iscãlitcu propria mea mânã acesttestament, pe douã coale,formând opt pagini, legate cufir roºu ºi am pus sigiliul meu.// CAROL//”

LECÞIA DE CULTURÃ GENERALÃ

Testamentul regelui Carol I

* „Sã vii ºi mâine”, este o cartede poeme de dragoste, semnatã deIulian Patca, apãrutã la Ed. Mega,Cluj-Napoca, 2011. Volumul„adunã în poeme o iubirevaporoasã, pierdutã, radiantã,consumatã în libertatea idealului,sentimente calde într-un mediucare se rãceºte tot mai tare. Versuleste de o emisiune liricã intensã,dar cu un bob epic în ea ºi cutextura elegiacã bãtutã în rimãpreferenþial masculinã. O poeziede dupã-amiazã, rostitã pânã sub

streaºina serii, rechemând lesneiges d’antan” (Angela-MonicaJuncan).

* Apãrutã la Ed. Gens Latina,Alba-Iulia, 2012, „Duios suferinþatrece” e cartea de versuri scrisã deOxana Munteanu din Chiºinãu.„Tensiunea emoþionalã avolumului, potenþatã de uncomplex de trãiri convertite înmotive lirice (plânsul, teama,mirarea, tãcerea, speranþa) ºitranspusã în mesaj prin forþametaforei particularizeazã ºi ea

poezia Oxanei Munteanu, întãrindconvingera lectorului cã se aflã înfaþa unui destin poetic ce mai are

multe de spus” (Ionela Cozmescu).* Poeta Daniela Voiculescu

semneazã un nou volum de versuri– „La malul Mãrii Imbrium”, Ed.Bibliostar, Râmnicu-Vâlcea, 2012– „o carte a trãirilor dinamice, aunui apogeu erotic, în care Viaþa ºiIubirea îºi dau întâlnire într-ometaforã(...). Volumul de faþã sedovedeºte o incursiune în prezentuldevenit, pe negândite, trecut,încare balansul poetei „se întreabãce iubire sã aleagã...realã sauvirtualã?(Octavian Curpaº,Phoenix Magazine, Arizona,USA).

CÃRÞI PRIMITE LA REDACÞIE

(continuare în pagina 24)

* „Florile gândului”, îºiintituleazã Adina Enãchescunoua carte de poeme într-unvers, apãrutã la Ed. SocietãþiiScriitorilor Români, Bucureºti,2012. „Scriitoarea îºi adaugãscrierilor sale ºi tãrâmul vrãjital poemului într-un vers, alcugetãrii, al completãrii unorzidiri de ziceri anterioare (...).ªi în cartea aceasta suntemîntr-un þinut mirific, aurifer,într-o minã sãpatã cu trudã, deun ocnaº al literelor, pe numele ºtiut, Adina Enãchescu, într-opeºterã-carte, unde a adunat din cele peste o mie de zile-ziceriºi din cele o mie de nopþi-gânduri, strãluciri, unele foiþe deaur, altele foi de micã, foi subþiri de oglinzi sau forme frumosºlefuite de apele talentului, pietre cãzute din cine ºtie ce spaþiusau timp legendar, lacrimi ºi flori, marmorã, lemn, scoici...”(Florin Grigoriu, vicepreºedinte SSR).

* În 2010 la Ed. Cultura dinPiteºti apãrea scriereamonograficã a lui TeodorMavrodin – „Aninoasa ºiSlãnicul Muºcelului. File decronicã” – o lucrare despredouã localitãþi rurale etalon,bazatã pe cercetarea ºi utilizareainformaþiilor de arhivã inedite.„Autorul a mers la izvoare. Caarhivist, a avut accesul, dar maiales priceperea ºi în primul rândpasiunea de a gãsi ºi cercetatoate sursele posibile în aºa fel

încât sã poatã reconstrui o evoluþie secularã (...). abordareaeste multiformã. Nimic nu scapã atenþiei autorului, aºa cãcititorul este pus, la sfârºitul lecturii, în totalã cunoºtinþã decauzã asupra cadrului natural, a înfãþiºãrii localitãþilor, aevoluþiei proprietãþii, a demografiei, a istoriei sociale ºieconomice, ca ºi a problemelor de sãnãtate, a ºcolii ºi activitãþiiculturale ºi evident a folclorului” (Acad. Dan Berindei).

* Prof. Nicolae Pantazicãeste prezent în librãrii co o nouãlucrare – „Bãjeºti, recurs laistorie”, Ed. Tiparg, Piteºti,2010. „Cartea are mai degrabãun caracter sentimental. Eapune în luminã meleagurile cuistoria lor, „neamurile” înevoluþie, trãsãturileetnofolclorice, fi ai satului,toate susþinute de un bogatmaterial ilustrativ (...).Profesorul Nicolae Pantazicã,prin lucrãrile sale rãspândite înpresa localã ºi judeþeanã (comuna Bãlileºti are un ziar), princele douã volume cu caracter monografic, a devenit un simbolal omului de de culturã stâns legat de plaiurile natale cãrorale-a întãrit „dreptul la veºnicie” (Ion Voican, primar alcomunei Bãlileºti).

* „Templierii lucrurilorsimple”, Ed. UniversitãþiiPiteºti, 2011 este titlul celei mairecente cãrþi a poetei CristinaOnofre. „Este în afara oricãreiîndoieli cã poezia cea mairecentã a Cristinei Onofre are ºiexhibã fãrã nici o prejudecatã ocertã, deºi oarecum alteratã,dimensiune miticã. De la felulîn care este conceputã cadiscurs – precum o povestire oridescriere a unui eveniment oriunei acþiuni – ºi pânã laextracþia minereului din care efãcutã, scos adicã atât din

straturile subconºtientului personal, cât ºi din cele alesubconºtientului colectiv. Din primul, poeta tezaurizeazãfragmente ºi reminiscenþe inefabile de amintiri, stãfulgerãri ºistrãluminãri ale conºtiinþei, înscrisuri secrete rãmase în simþuri,scurte revelaþii ºi imagini epifanice, mistere ºi proiecþii, detalii,gesturi, sunete ºi culori pãstrate intacte în straturile de uimirecele mai adânci ale fiinþei…(...). Cu o dimensiuneexpresionistã certã, dar nutrindu-se cam tot pe atât dintr-oacuitate a percepþiei vizuale voluptuos încântatã de polifoniaculorilor, cu o gramaticã mai curând severã, esenþializatã ºideloc prolixã ca discurs, poezia Cristinei Onofre are o nobleþecare desfide fãrã bravadã sofisticatul gust în materie al unoradintre contemporanii noºtri. Motiv pentru a fi si mai apreciatãde ceilalþi” (ªtefan Ion Ghilimescu).

(urmare din pagina 23)CMYK

24 PIETRELE DOAMNEI

Abonamente sau sponsorizãrise pot face în contul nr.

RO92RZBR0000060007588405,deschis la Raiffeisen Bank,

Agenþia Domneºti,titular de cont Fundaþia„Petre Ionescu-Muscel”,

CIF 18612649, LocalitateaDomneºti, judeþul Argeº.

ISSN 1843 - 9071

CASETA REDACÞIEI Redactor ºef: Prof. GEORGE BACIU Redactor ºef adj.: Prof. ION C. HIRU Redactor corector: Prof. FLORINA RÃDUCU Colaboratori seniori: Constantin Voiculescu (profesor), Daniel Dejanu (profesor), Cucu Ureche

(artist plastic), Marin Voican-Ghioroiu (scriitor, compozitor, muzicolog), Lavinia Avram (profesor),Vasile Marinescu (preot)

Difuzare abonamente: Prof. Constantin Matei ºi Biblioteca Municipalã din Curtea de Argeº

Redacþia ºi administraþia: B-dul Alexandru Ioan Cuza nr. 77, loc. Domneºti, judeþul Argeº, cod. 117370, tel. 0248-269115, 0744682591, 0726234732

e-mail: gigibaciu_gsm@yahoo.com

www.fundatiaionescumuscel.wordpress.comwww.pietreledoamnei.wordpress.com

Responsabilitatea pentru articolele scrise revine exclusiv autorilor.COLABORATORI: Cenaclul „Nicolae Velea” de la Biblioteca Municipalã

Curtea de Argeº, Clubul Iubitorilor de Culturã din Curtea de Argeº, MihaiGolescu – directorul cotidianului „Argeºul”, Liga Scriitorilor din România,Primãria ºi Casa de Culturã Domneºti, Asociaþia Naþionalã „Cultul Eroilor”-filiala Argeº, Asociaþia Naþionalã de Vexilologie „Tricolorul”, AsociaþiaRomânã pentru Patrimoniu, Ion Anton Datcu (Canada), Elena Buicã(Canada), Mihaela Cãvescu.