Discursurile împotriva ”religiei” sunt discursuri împotriva imaginației

”Religo” înseamnă ”a lega”. De-asta, de-atâtea ori, în ceea ce privește Testamentele vorbim despre fel și fel de legăminte. Religia este ”spiritualitate comunitară și ancestrală”. Ea nu are nicio legătură cu societatea și cu viitorul, pentru că esența ei e conservatoare și integratoare. Prin religie, sub cupola unei înțelepciuni concepute împreunat, omul își câștigă impresia despre Cer și își fabrică Destinul. Putem spune, mai mult, că religia nu impune, ci expune. Ea nu colonizează, ci cucerește.

Lamentările împotriva ororilor religioase sunt lamentări împotriva unor fenomene sociale. Religia nu are cum să se manifeste social, căci ea nu are un spațiu comun - după cum am spus - ci un spațiu comunitar. Astfel, ea e perceptibilă - ca atmosferă - numai de cel inițiat în 'tainele' ei. Religia nu se manifestă sub cerul liber, ci sub cerul ”eliberat”.

Tot ceea ce e rezultat este, astfel, nereligios. Pentru că religia nu rezultă, ea nu are efect, cum nu dispune nici de cauze. Ea este eternitate, 'stare' de grație. De aceea, pentru nenumăratele păcate istorice ale religiei nu poate fi învinuită ea însăși, ci societatea. Pentru că orice membru al unei comunități comportă și o față socială - un 'zoon politikon' - prin care, abia, poate păcătui. Orice cădere în afara comunității este o cădere în numele socialului. Iar dacă vorbim despre comunitatea religioasă și, mai cu seamă, despre creștinism, vom vedea că orice păcat este, în fapt, un păcat social; precum orice faptă bună, lăudabilă, este o faptă comunitară.

”Religia”, ca țintă a discursurilor seculare, este un concept general care nu referă la nicio realitate religioasă. Căci orice reproș adus religiosului nu se poate plasa decât în afara lui și, prin urmare, nu-l poate atinge. Religiosul presupune abandonul oricărei relativități, oricărui posibil, în numele Absolutului. Experiența religioasă este o experiență definitivă, ea nu poate fi chestionată ci, doar, adăugată.

Orice luptă cu religia va fi, astfel, o luptă cu vântul și cu morile lui, căci profanilor ea le va fi mereu accesibilă numai ca imaginație; pe când inițiaților - celor care cred - le va fi mereu revelată ca inspirație.