Inmultirea si hranirea albinelor

 

Se poate spune despre albine ca au o viata scurta, traind in sezonul activ 35-40 zile, iar in cel inactiv 6-8 luni.Toate categoriile de indivizi trec prin trei stadii de dezvoltare: ou, larva, nimfa.  

Albina lucratoare. In prima zi dupa depunere, oul sta vertical, a doua zi se inclina putin pentru ca a treia zi sa fie complet culcat pe fundul celulei.

Catre sfarsitul celei de a treia zi, albinele doici depun in celula laptisor de matca, produs de glandele lor salivare. Invelisul oului se moaie si din el iese larva. Aceasta are forma unui viermisor de culoare sidefie. In primele trei zile larva este hranita de albinele doici cu laptisor de matca. La aceasta, spre sfarsitul celei de-a treia zi, albinele adauga miere si pastura pentru ca incepand cu a patra zi larvele sa fie hranite numai cu amestec de pastura, miere si apa. In primele zile larvele stau incolacite pe fundul celulei.

In ziua a sasea catre sfarsit larva se intinde in lungul celulei, cu capul spre deschiderea ei, nu mai primeste hrana si albinele astupa celula cu un capacel poros de ceara, amestecata cu polen. In interiorul celulei larva tese o gogoasa si in ziua a 14-a de la depunerea oului se formeaza nimfa. In ziua a 21-a iese albina lucratoare. 

Matca: Se dezvolta din acelasi ou ca si albina lucratoare. Diferenta este ca depunerea oului de catre matca se face in celule speciale numite botci si in modul de hranire. Cand albinele se pregatesc de roire, ele construiesc botci pe marginea fagurilor, botci de roire, in care matca depune oua. Cand familia ramane orfana dintr-un anumit motiv, albinele cladesc in mijlocul fagurelui botci de salvare, prin modificarea celulelor de lucratoare ce contin larve mai tinere de 3 zile. Aceste larve sunt hranite pana la capacirea botcilor numai cu laptisor de matca. 

Trantorii: Provin din oua nefecundate. Daca la matca si lucratoare difera numai modul de hranire si anvelopa (celula), la trantor difera si oul. Pentru un trantor se consuma o cantitate de hrana de 2-3 ori mai mare, iar durata de dezvoltare este cea mai mare (24 de zile).

Activitatea albinelor. Dupa iesirea din celula, viata albinei lucratoare se imparte in doua etape. In primele 20 de zile albina lucratoare executa tot felul de lucrari in stup, iar in ultimile 15 zile ale vietii devine albina culegatoare.

O schema arata astfel: in primele 1-2 zile albinele curata celulele si incalzesc puietul. Intre a 3-a si a 13 zi, albinele hranesc puietul. In primele zile, ele hranesc larvele mai in varsta cu amestec de miere si polen si apoi pe masura ce se dezvolta glandele producatoare de laptisor, si anume intre a 6-a si a 12-a zi, ele hranesc larvele mai tinere in varsta de cel mult 3 zile. Tot in acest timp, albinele mai executa si urmatoarele lucrari : primesc nectarul, depoziteaza nectarul, preseaza polenul si curata stupul.

Albinele in varsta de 12-18 zile cladesc fagurii.In tot acest timp ele fac si scurte zboruri de orientare. Intre a 18 si a 21-a zi de viata, albinele pazesc intrarea in stup, aerisesc stupul.

Dupa aceasta perioada albinele devin albine culegatoare,cu mentiunea ca la aparitia unui cules abundent pot participa si albine mai tinere de 20 de zile. 

Cuibul familiei de albine este alcatuit din faguri de ceara. Fiecare fagure prezinta pe ambele fete mii de celule hexagonale. Pe faguri sunt trei feluri de celule:de albina lucratoare cu diametrul de 5,4 mm si adancimea de 10-12 mm; celule de trantor cu diametrul de 6,5 mm si adancimea de 11-12 mm; celule de matca (botci)care au forma unei ghinde, adanci de 20-25 mm si diametrul de 10-21 mm. In celulele de lucratoare albinele pot depozita miere si pastura, iar in cele de trantor miere si mai rar pastura. 

Pentru hranirea lor si a puietului albinele folosesc nectarul si polenul florilor. Pe langa nectar albinele mai folosesc si diferite secretii dulci (mana) de origine animala sau vegetala. Daca despre nectar (miere) se poate spune ca reprezinta hrana glucidica, atunci polenul este hrana proteica (painea). Consumul de miere si pastura difera de la o perioada la alta, functie de anotimp si de prezenta sau absenta puietului.

 

Aprecierea calitatii unei familii de albine se poate face usor daca urmarim: prolificitate matcii; rezistenta la iernare; blandetea albinelor; rezistenta la boli; harnicia la cules.

 

Prolificitatea este unul din factorii principali care determina puterea uneii familii. Matca trebuie sa depuna un numar mare de oua, aprox. 150-180000, in decursul unui sezon. Prezenta masiva a ramelor cu puiet este un indiciu clar. Felul depunerii si repartizarea puietului pe rame pot spune ceva despre calitatea matcii. O matca trebuie sa fie activa pentru ca ea reprezinta viitorul unei familii. Nu degeaba se spune ca matca da tonul. Exemplu: prin schimbarea unei matci, intr-o anumita perioada de timp stupul se va transforma, calitatile matcii fiind transmise la descendenti. 

Rezistenta la iernare. Sunt familii de albine care pe langa faptul ca sunt ingrijite bine de apicultor, au un fel al lor de a trece mai usor prin iarna. De aceasta insusire trebuie sa se tina seama, pentru ca iernile noastre sunt destul de lungi (120-150 zile). Parametrii luati in calcul sunt: mortalitatea albinelor, consumul de hrana. Bineinteles se vor prefera familii cu o mortalitate redusa si un consum mai mic de miere. 

Blandetea albinelor se stabileste prin urmarirea lor in momentul cand se executa o anumita lucrare. Daca la deschiderea stupului albinele stau linistite, nefiind nevoie de mult fum, totul este in regula si o sa stim ca am dat peste o familie buna. 

Rezistenta la boli. In aceasta directie felul de a reactiona al albinelor la boli si daunatori este diferit. Sunt familii cu un instinct mai mare de a pastra curatenia in stup. Acestea trebuie alese! Prin comparatie, se intampla ca la oameni. O casa mai curata un spatiu cu mai putini factori agresivi externi. 

Harnicia la cules. Familiile mai harnice isi incep activitatea la primele ore ale diminetii, au un numar mare de zboruri pe zi, iar seara isi continua activitatea pana mai tarziu. De obicei, un urdinis aglomerat de la primele ore ale diminetii reprezinta o dovada.

Productia de miere este indiciul principal! O familie care la sfarsitul sezonului activ si-a asigurat rezervele de hrana si a dat o mare cantitate de miere marfa, este valoroasa. Bineinteles ca pentru stuparii incepatori care vor sa-si achizitioneze familii de albine, numai unele dintre indiciile asupra calitatii materialului biologic sunt relevante. 

Un sfat: participarea la aceste operatiuni a unui stupar cu experienta este de preferat! Nu incercati sa faceti totul singuri. Sigur veti gasi oameni cu suflet si pasiune, care prin ajutorul pe care vi-l vor da o sa faca, ca succesul actiunii sa fie asigurat. 

Apicultura de la amatorism la professionalism

 In functie de numarul stupilor putem afla care stupari sunt amatori,

semiprofesionisti sau profesionisti :

 Amatori - obiectivul principal este obtinerea de produse apicole care sa acopere necesarul pentru familie si eventual obtinerea unui profit. Potrivit normelor, se considera amator

stuparul care are 1-100 familii de albine. De obicei acest stuparit se caracterizeaza prin urmatoarele: volum de munca mediu (la sfarsit de saptamana); materialul genetic (roiuri, matci) se obtine prin mijloace propii; apicultorul are o alta munca de baza.

 Semiprofesionisti - numarul de familii este de 100-300 buc, volumul de munca 1200-1300 ore/an, materialul genetic se cumpara de la unitatile specializate, se poate practica o apicultura moderna prin mecanizarea lucrarilor, se prelucreaza primar unele produse ale stupului etc. Afacerea este o afacere de familie fiind folosita munca membrilor ei.

 Profesionisti - Se pot considera stuparii care detin peste 300 de stupi, un numar optim fiind undeva spre 600 de buc. Aici lucrurile se schimba radical, stuparitul pastoral fiind absolut necesar. Numarul de ore munca/an creste dramatic, fiind necesara angajarea de muncitori sezonieri. Pentru o mai buna reprezentare se cere ca functionarea stupinei sa se faca sub forma unei societati comerciale.

Aderarea Romaniei la U.E deschide noi orizonturi apiculturii in general si apicultorilor in special. Penetrarea pietei U.E se va face mult mai usor, subventiile vor fi prezente si totul o sa intre pe un fagas normal. Nu ratati oportunitatea oferita de apicultura, pentru ca in acest domeniu se poate face o treaba buna si bani frumosi.

 

Primii pasi in apicultura

  Apicultura este activitatea care da practicantilor numeroase satisfactii. Iubitorii de stuparit, sunt oameni de toate varstele si profesiile care au un punct comun: dragostea de albine, natura, aer liber. Apicultura are o latura materiala (se obtine miere, polen, pastura, ceara, propolis) cat si una spirituala.

Organizarea unei stupine

Stuparii incepatori sunt pusi in fata unor dileme care la prima vedere sunt greu de finalizat.

Procurarea de stupi, familii de albine, tot felul de echipamente si materiale apicole nu sunt probleme a caror rezolvare inseamna numai o simpla bataie din palme.

Totul trebuie facut cu atentie dupa o prealabila documentare si mai ales cu multa tenacitate.

 

Primul pas in apicultura

De obicei se porneste cu un numar limitat de stupi(2-3 buc.) iar pe masura ce stuparul incepator capata experienta si stupina va creste numeric si calitativ.

Se poate ajunge ca in 3-4 ani sa avem creata o stupina frumoasa, familii de albine puternice care sa aduca productii mari de miere si alte produse apicole.

Trebuie doar sa avem rabdare.

 

Alegerea vetrei stupinei

Se face pe baza mai multor criterii.

Raza de zbor a albinei este de 3 km.

Aceasta suprafata, de 2826 hectare, trebuie sa asigure un cules bogat, intins pe toata durata sezonului activ.

Pe o vatra nu se instaleaza mai mult de 30 familii de albine, tinand seama ca o familie consuma in decursul unui an apicol 90 kg de miere si 30 kg de polen. Asta ca sa nu mai punem la socoteala si cantitatea de produse marfa pe care speram sa le obtinem.

De obicei intr-un an bun se pot realiza de la un stup 25-30 kg miere, 800 g ceara si 3-4 kg polen.

 Amplasarea stupinei se face pe o vatra care este insorita primavara si toamna, departe de surse poluante, in locuri linistite, departe de drumuri intens circulate si de ape curgatoare mari.

Stupii de albine se aseaza cu urdinisurile orientate spre sud-est, la o distanta de 2 m pe rand si 4-5 m intre randuri.

Intre doua stupine vecine,trebuie sa fie o distanta de 2-3 km, asta in functie de potentialul melifer al zonei.

 

Alegerea tipului de stup

Stupii sunt de doua feluri: stupi orizontali si stupi verticali. De orice tip ar fi, toti sunt buni pentru practicarea apiculturii.

Trebuie sa fie rezistenti, bine incheiati, realizati dupa standard, si nu in ultimul rand incapatori.

Prin alegerea stupilor, trebuie sa asiguram la albine conditii de viata cat mai apropiate de cele din natura. Productia de miere, pastura, polen, ceara, propolis, depinde in mare masura si de tipul de echipament apicol folosit, cat si de calitatea acestuia.

Nu se porneste la drum cu stupi din vechituri.

Consultand stuparii din zona voastra veti putea aprecia ce tip de stup veti alege. Un stup orizontal se va preta mai bine unui stuparit stationar,iar unul vertical cu magazine sau unul multietajat unui stuparit pastoral.

La fel si zona in care aveti amplasata stupina are o mare influienta. Pentru sudul tarii unde albinele au o dezvoltare de primavara mai accelerata se recomanda stupii multietajati, iar in zonele de deal, montane si nordice, stupi verticali cu magazine cat si stupi orizontali. Avantajele si dezavantajele ce decurg din folosirea unui anume tip de stup trebuie foarte bine cantarite.

 

Procurarea familiilor de albine

 La cumparare trebuie avut grija ca acestea sa fie destul de puternice (7- 8 faguri, din care 5 - 6 cu puiet), intr-o perfecta stare de sanatate si cat mai adaptate zonei in care doriti sa le instalati.

Si roiurile sunt bune cu conditia sa aiba albina multa (1,5 kg) si apoi sa fie dotate cu o matca tanara si prolifica. Este recomandat ca roiurile de albine sa fie instalate in stupi noi,

pe rame cu faguri necladiti, pentru ca asa vom putea evita bolile.

Aceste cerinte sunt minime, urmand ca la urmatoarele achizitii sa aveti in vedere si alte aspecte care tin mai mult de experienta avuta.

 

Familia de albine

     

In familia de albine se gasesc: matca, albinele lucratoare si trantorii.

Albinele lucratoare: Numarul acestora este variabil,osciland de la 10000 in perioada de iarna,pana la 40000-80000 in vara.A u talia mai mica(12-14 mm), o greutate de aprox. 100mg si aripile sunt de aceeasi lungime cu abdomenul.In fapt lucratoarele sunt femele cu organele de reproducere nedezvoltate.

Matca: Este singura femela fecundata din stup,fiind raspunzatoare de inmultirea familiilor de albine.De obicei in stup este o singura matca,avand corpul mai lung(20-25 mm), capul mic,abdomenul foarte dezvoltat,aripi mai mici si o greutate de 250-280 mg. 

Trantorii: Sunt masculii care imperecheaza matca,fiind prezenti in cuib din primavara pana in toamna.In numar de cateva sute,au o lungime de 15-17 mm,aripi ce depasesc abdomenul,capul globulos si o greutate de 200 mg.

Dezvoltarea familiei de albine

Intr-un an calendaristic familia de albine are o dezvoltare diferita,numarul indivizilor crescand sau scazand functie de anotimp si implicit de conditiile de mediu.Practic viata familiei de albine cuprinde patru mari perioade.

Prima perioada: Se caracterizeaza prin inlocuirea albinelor batrane care au iernat,cu albina tanara,nou iesita din celule primavara.Pe la sfarsitul lui februarie,matca incepe sa depuna oua in celulele fagurilor din mijlocul ghemului,acolo unde regimul termic permite cresterea de puiet.Dupa ce albinele fac zborul de curatire,matca depune din ce in ce mai multe oua.Pe masura ce timpul se incalzeste ,ponta matcii ajunge la 1000 de oua pe zi,albinele batrane care se uzeaza fiind inlocuite treptat. Procentul albinelor tinere creste mereu si se ajunge in situatia ca la sfarsitul lunii aprilie toata albina sa fie inlocuita.Se stie ca o albina tanara are o putere mare de ingrijire a larvelor,putand hrani 2,3 sau chiar 4,ritmul dezvoltarii familiei fiind foarte mare.

Perioada a doua: Se mai numeste si perioada de crestere.Nectarul si polenul se gasesc din abundenta si isi fac aparitia trantorii.Matca este hranita puternic, depune peste 2000 de oua/zi,numarul de albine doici creste si se ajunge in situatia in care 3-4 doici ingrijesc o larva.Cand acest fenomen se suprapune cu alti factori favorizanti(lipsa de spatiu,ventilatie insuficienta etc.),apar frigurile roirii.

Albinele construiesc botci de roire,in care matca depune oua la interval de cateva

zile.La urdinis se observa "barbi de albine" cauzate de marea aglomeratie ce exista in stup.Dupa 1-3 zile de la capacirea primelor botci,are loc prima roire,matca cu o parte din albinele tinere,insotite de multi trantori parasind stupul.Acest roi care se numeste roi primar si care contine aprox. 50% din populatia stupului se aseaza dupa cateva minute de zbor pe o creanga sau alt suport.,de unde o sa zboare apoi spre o alta destinatie.

In familia de baza,la 8 zile de la capacirea primei botci,iese intaia matca tanara.Intentia ei este sa omoare matcile care nu au eclozionat din botci,reusind lucrul acesta daca este lasata de albine.Daca familia ramane in frigurile roitului,albinele nu lasa matca tanara sa-si omoare suratele,iar in a 9-a zi de la iesirea primului roi,iese al doilea roi cu matca neimperecheata.Iesirea roiului 2 poate fi intarziata de o vreme nefavorabila(ploioasa).Cand se intampla asta,acest roi contine mai multe matci tinere.Roirea poate continua si cu iesirea altor roiuri,fapt ce duce la desfiintarea familiei de baza.Perioada de roire in conditiile tarii noastre este cuprinsa intre sfarsitul lunii mai si sfarsitul lunii iulie.

Tot in aceasta perioada se inregistreaza cele mai mari culesuri de nectar si polen,perioada caracterizata de infloriri puternice a masivelor melifere.Catre sfarsitul lunii iulie,puterea familiei se micsoreaza treptat,matca micsorand ponta ,trantorii fiind alungati din stup.

Perioada a treia : Este numita si perioada formarii albinelor de iernare.In mod natural toata albina care a participat la culesurile de vara piere.Ea este inlocuita de albina aparuta in luna august,albina care neparticipand la cules are un organism neuzat.Generatiile de albine iesite toamna,mai cu seama la sfarsitul lunii august,septembrie si octombrie,traiesc pana in primavara urmatoare,asigurand cresterea noilor larve.

Perioada a patra: Este perioada iernarii si incepe cand temperatura scade sub 13 grade C.In toamna la aparitia primelor nopti reci,albinele se strang in ghemul largit pe fagurii din dreptul urdinisului.O caracteristica a iernarii este aceea ca temperatura din interiorul ghemului nu scade niciodata sub 14 grade C,nici in perioadele cele mai geroase.Trebuie ca toti stuparii sa stie ca albinele nu incalzesc incinta stupului,ele mentinand caldura numai in interiorul ghemului. Albinele din partea exterioara a ghemului sunt mai apropiate unele de altele si formeaza o "coaja" stand nemiscate,iar cele din interior(mai tinere) sunt mai rasfirate si prin miscari din aripi,abdomen,picioare produc caldura necesara.

Producerea caldurii in timpul iernii se face pe baza consumului de miere,o familie consumand iarna 6-10 kg de miere.In prima parte a iernarii familia nu creste puiet.

 

Dezvoltarea apiculturii in viitor

 

Printr-o strategie de dezvoltare pe baza unor masuri de sustinere a apiculturii romanesti se poate tripla efectivul de albine din tara noastra intr-un interval de doar 5-10 ani. Potentialul melifer al tarii noastre este de 1,8 milioane familii de albine, iar in

prezente sunt in jur de 0,6-0,7 milioane familii, cu o productie de 18 kg pe familie de albine.

Daca se ia in calcul o productie de 20 kg miere anual pe familie, va fi posibil ca sa prognozam in urmatorii 5 ani o productie de 34 000 tone miere-marfa.

La ora actuala consum total intern de miere este doar de 2000 tone miere. El va putea creste in anii urmatori i ani la 7000 tone miere marfa, respectiv 0,3 kg/locuitor. Va ramane 27000 tone miere marfa pentru export. Romania a avut o buna traditie in vanzare mierii la export.

Cele mai importante masuri de sustinere a apiculturii romanesti sunt:

         mentinerea si aplicarea a Legii 89/98 (Legea Apiculturii), precum si a normativelor care protejeaza albinele si stimuleaza apicultorii;

         sporirea patrimoniului apicol prin inmultirea numarului de familii de albine, urmand ca in urmatorii 5 ani, peste 80 % dintre apicultori sa detina minim 50 de familii de albine;

         mentinerea si imbunatatirea fondului genetic apicol autohton prin crearea de noi linii si hibrizi, de inalta productivitate, cu rezistenta naturala la boli si adaptate conditiilor bioapicole din tara noastra;

         accentuarea procesului de profesionalizare prin introducerea elementelor noi de crestere, dotare, modernizare si integrarea tehnologica in stupinele profesioniste;

         diversificarea productie apicole prin recoltarea de la albine a urmatoarelor produse apicole: miere, ceara, polen, laptisor de matca, propolis, venin de albina si la comanda a apilarnilului;

         valorificarea superioara a produselor apicole pe piata interna si externa, prin inglobarea acestora in produse terapeutice si cosmetice de mare valoare;

         infiintarea unor stupine model in gospodariile cu potential turistic si apicol, care sa asigure produse de calitate, si o alimentatie sanatoasa;

         motivarea apicultorilor pentru a trece la stuparitul industrial de minim150 de familie, in urmatorii 10 ani, pentru a creste indicatorii de profitabilitate/ exploatatie.

 

Stuparitul pastoral

 Planul deplasarii în pastoral trebuie pregatit din vreme, stabilind numarul de

stupi ce vor fi transportati, vetrele temporare, procurarea mijloacelor si documentelor de transport cu respectarea legislatiei în vigoare, efectuarea tratamentelor antivarroa etc.

Metode si mijloace de practicare a stuparitului pastoral

Stuparitul pastoral cuprinde aspecte organizatorice, stiintifice, tehnice, economice etc. În cazul nerespectarii regulamentului privind organizarea stuparitului pastoral, a normelor sanitar-veterinare, a codului silvic si a oricaror reglementari legale, se aplica sanctiuni.

Stuparitul pastoral se practica în doua forme:

Cu stupii varsati (transportati cu ajutorul unor camioane, remorci etc.);

Cu ajutorul pavilioanelor apicole special amenajate, existând o multitudine de tipuri si variante constructive.

Pregatirea deplasarii stupinelor

Înainte de a se efectua deplasarea familiilor de albine se executa din vreme recunoasterea masivelor melifere, stabilindu-se locul în care urmeaza a fi amplasata stupina.

Pentru a se evita strivirea albinelor fagurii trebuie sa fie bine fixati, asigurându-se si un spatiu de refugiu, deasupra cuibului. Circulatia aerului se asigura prin deschiderea sitelor de ventilatie.

Daca stupii sunt foarte puternici este nevoie sa li se asigure spatiu suplimentar de refugiul albinelor. Pentru eliminarea bioxidului de carbon acumulat pe timpul transportului cele mai bune rezultate se obtin daca pe fundul stupilor se practica un orificiu prevazut cu pânza metalica. Daca în stupi se afla miere nematurata este bine sa stropim fiecare colonie cu apa (circa 1 litru), ori vom transporta stupii cu urdinisurile deschise având montate si sitele de ventilatie deasupra ramelor. Trebuie avut grija însa ca sosirea la destinatie sa se faca în primele ore ale diminetii iar la destinatie sa se pulverizeze pe deasupra sitelor apa.

Pe timpul transportului se fac scurte opriri de control. Toamna si primavara daca timpul este friguros transportul se poate continua chir si pe timpul zilei. Dupa instalarea stupilor la noua vatra se instaleaza adapatorul. La asezarea pe noua vatra se va avea în vedere ca plasarea stupilor sa nu fie în aceeasi directie cu cea a vecinului caci daca stupina va fi amplasata în spatele altei stupine vom pierde o parte din culegatoare.

La câteva ore dupa deschiderea urdinisurilor se acopera sitele si se desfac legaturile care au fixat partile componente.

Închiderea stupilor

Stupii nu se pot închide oricum si oricand. Închiderea stupilor în perioadele în care se fac stropiri cu insecticide sa se faca cu ajutorul unor dispozitive speciale, tip triunghi de aerisire, care pot fi folosite si în timpul deplasarilor prelungite în pastoral, cu conditia ca acestea sa fie bine prinse de peretii stupilor.

În situatiile în care transporturile se vor face la distante foarte mari stupii se vor asigura si cu apa în faguri.

Densitatea recomandata de stupi la hectar

–         14-18 colonii la salcâm,

–         6-10 la tei,

–         1-2 la floarea soarelui,

–         0,5 la bostanoase în culturi intercalat si 1-2 în culturi pure,

–         4-6 la leguminoasele perene,

–         3-5 la zmeuris. 

Valorificarea unor tehnologii noi în stuparitul pastoral

Pentru a nu avea neplaceri la transport trebuie sa folosim cu precadere faguri armati sau ramele trebuie însârmate atât orizontal cât si vertical (cel putin pe mijloc).

Pavilioanele apicole sunt net superioare stupinelor divizate sau clasice. Dezavantajele acestora pot fi înlaturate prin adaptari de dispozitive cum ar fi cele referitoare la:

–         Împerecherea matcilor în stupina pavilion

–         Matcile ies din familie pentru împerechere si la înapoiere nu mai revin daca nu au un semn distinct vizibil, necesar pentru orientarea lor.

Înlaturarea neajunsului se face prin:

–         vopsirea tuturor fetelor stupilor în culori diferite: galben, maro, crem, albastru, bleu, alb etc. suprafata vopsita nedepasind 0,4-0,5 m2;

–         aplicarea unor forme confectionate din placute de tabla cât mai variate pe fetele stupilor (tinându-se cont de modul de perceptie al albinelor);

–         folosirea unor repere (arbusti, pietre, steaguri etc.);

–         nucleele de împerechere vor fi plasate la înaltimi diferite, cu urdinisurile orientate cât mai variat.

Paravânturile

Folosite la urdinisuri, paravânturile duc la eliminarea aproape în totalitate a curentilor reci, marindu-se astfel efectivul de albine. Nefolosirea acestor paravânturi determina încetarea ouatului matcii de timpuriu – toamna, iar primavara depunerea oualor începe mult mai târziu decât în stupii plasati jos si feriti de curentii reci.

Familiile de albine intra astfel în iarna cu efective îmbatrânite si uzate, iar primavara pier mai timpuriu, neavând timp suficient sa se dezvolte pâna la primul mare cules. Daca avem paravânturi montate la pavilion, acesta se poate orienta în orice directie, fara a lua în seama din care parte bate vântul.

Paravânturile se pot confectiona din tabla de aluminiu de 1 mm grosime si pot fi marite sau micsorate în raport de dorinta si necesitati.

Culesurile târzii

Ca surse de cules la sfârsitul verii se pot folosi fânetele din luncile râurilor, zonele inundabile, gradinile de zarzavat, bostanoasele etc., care pâna la efectuarea araturilor de toamna ofera culesuri de întretinere.

 

 

Calendar apicol

 

 Octombrie, noiembrie, decembrie

Octombrie - activitatea albinelor este minimă

prevenirea atacului şoarecilor prin amplasarea grătarului la urdiniş;

stimularea zborurilor de curăţire; protejarea stupilor cu paie, papură etc. împotriva curenţilor de aer rece; curăţirea fagurilor de rezervă; curăţirea stupilor fără albine sau de rezervă; adăpostirea şi depozitarea inventarului apicol; ultimul control în stup.

Noiembrie - albinele se află în repaus

ultimul control în stup (dacă nu s-a efectuat deja);

stimularea şi supravegherea zborurilor târzii; extragerea şi condiţionarea produselor apicole rămase din lunile precedente; protejarea stupilor împotriva intemperiilor şi temperaturilor scăzute prin adăposturi

improvizate.

Decembrie - albinele se află în repaus

supravegherea stupilor;

stimularea şi supravegherea zborurilor târzii; îndepărtarea zăpezii şi a gheţii de pe scândurile de zbor; protejarea suplimentară a stupilor împotriva intemperiilor; aprovizionarea cu ustensile; conceperea unui plan de acţiune pentru sezonul următor.

 

Albina romaneasca

 Albina romaneasca (Apis mellifera carpatica) sa format in conditiile specifice

pedo-climatice si de baza melifera din zona carpato-danubiana. Climatul temperat continental de la noi din tara este caracterizat prin precipitatii relativ reduse, variatii mari de temperatura si vanturi puternice.

Din punct de vedere taxonomic, sunt acceptate pentru albina noastra, cinci zone bioapicole principale (de referinta):

 Campia sudica dunareana (inclusiv Dobrogea si Delta);

 Zona colinara subcarpatica;

 Campia Vestica (inclusiv Banatul);

 Podisul Transilvaniei;

 Podisul Moldovei.

Din punct de vedere somatometric, trompa albinei are lungimea cuprinsa intre 6,02-6,64 mm, lungimea aripei anterioare 9,0-9,4 mm, indicele cubital (clase) 2,12-3,70 si indicele tarsian (procente) 54,97-58,56.

Din punct de vedere comportamental este o rasa de albine blanda. Se caracterizeaza printr-un comportament deosebit de linistit pe faguri. In timpul controlului familiilor, permite interventia omului chiar si fara folosirea fumului.

Este caracterizata prin schimbarea linistita a matcii (anecbalie = inlocuirea periodica a matcii). Este putin predispusa la furtisag si are un instinct moderat de roire.In timpul roirii cladeste cca 30-35 botci si numai incazuri exceptionale peste 100. Capacirea celulelor cu miere este predominant uscata, uneori intermediara (mixta). Prezinta predispozitie accentuata pentru blocarea cuibului cu miere, in cazul culesurilor de mare intensitate, particularitate biologica ce ingreuneaza intretinerea sa in stupi orizontali. Tendinta de propolizare este slaba.

Este o albina productiva, la familiile de albine recordiste, in conditiile de exceptionale de cules, productia de miere putand ajunge la 50-60 kg/familie.

Pentru asigurarea unei presiuni de selectie in zonele de influenta si pentru mentinerea curata a materialului biologic ce constituie patrimoniul genetic apicol, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultura, prin pepinierele sale de la Bucuresti, Moara Vlasiei-Ilfov, Maldaresti-Valcea, Cislau-Buzau, Poieni-Iasi si Bididia-Tulcea, produce anual matci selectionate care se difuzeaza in teritoriu. Prolificitatea matcii poate varia in limetele 1600-2100 oua/24 ore.

Albina carpatina este bine adaptata conditiilor pedoclimatice in care s-a format. In prezent se aplica in tara noastra un sistem de ameliorare in rasa curata, diferentiat in functie de principalele zone climatice. Incercarile de acest gen si incrucisarile realizate cu populatiile locale nu au dus la efectele economice pe care s-a scontat. Poluarea albinei autohtone ar avea efecte dezastroase, putandu-se ajunge la slabirea rezistentei la boli si daunatori. Obtinerea unor metisi nedoriti si neadaptati la conditiile de mediu din tara noastra pot periclita fondul apicol autohton (Apis mellifera carpatica). In multe tari din lume sa ajuns in situatia in care nu mai regasesc albina de bastina.

 

Totul despre miere

   Aprecierea mierii

Mierea este un aliment valoros format din substante zaharoase, produse de albine prin transformarea enzimatica a nectarului floral sau a sucurilor extraflorale, urmata de depozitarea ei in celulele fagurilor. Mierea poate fi clasificata dupa originea nectarului si dupa modul de prelucrare .

Dupa originea nectarului sau a sucului intalnim miere florala sau extraflorala. Cea florala poate sa fie monoflorala, cand provine de la o specie (floarea soarelui, etc.) sau poliflorala, cand provine de la mai multe specii melifere (faneata, etc.). Cea extraflorala sau mierea de mana poate fi de origine animala sau vegetala. Aceasta poate sa fie in functie de planta de pe care se recolteaza: (de brad, pin, stejar, prun,etc.).

Dupa modul de prelucrare si prezentare mierea poate sa fie extrasa sau poate sa fie miere in faguri. Atat una cat si alta poate sa fie fluida sau cristalizata.

Aprecierea mierii se face dupa culoare, consistenta, gust si miros.

Culoarea este caracterizata de gradul de absorbtie al luminii de catre elementele constitutive ale mierii. Pigmentii de tipul carotenului, clorofilei si altor substante in stare coloidala sunt responsabili de culoarea mierii. Culoarea deschisa la miere este preferata celei inchise de catre consumatori.

Proprietatiile fizice principale ale mierii de calitate sunt continutul in apa si vascozitatea. In mod natural cand mierea contine sub 20% apa, albinele o copacesc, dand astfel semnalul ca produsul se poate extrage. Mierea care contine mai mult de 18-20% apa incepe sa fermenteze. Conditiile optime de pastrare a mierii  este temperaturatura de 10-12 % si umiditatea de 60%. Mierea daca se tine timp indelungat la umiditatea maxima (100%), va avea un continut de apa de pana la 50%.

Aroma mierii este data de uleiurile etirice prezente in nectarul floral. Aceste uleiuri etirice sunt specifice plantelor melifere din care provine nectarul. Aromele cu timpul si prin incalzire se pierd.

Gustul mierii este in general dulce cu nuante diferentiale percepibile de la un sortiment de miere la altul.

 

Compozitia chimica a mierii

Compzitia chimica a mierii variaza in functie de plantele melifere, de intensitatea culesului, starea timpului, etc.  In medie 83 % din continutul mierii este format de substanta uscata si 17 % apa. Vascozitatea si rezistenta la scurgere depinde de continutul de apa, de temperatura si de compozitia chimica a mierii. Continutul in coloizi, dextrine, saruri minerale influenteaza gradul de vascozitate al mierii. Asta explica de ce mierea de salcam este mai fluida decat cea de floarea soarelui. 80% din substanta uscata o formeaza zaharurile si in special glucoza si fructoza. Aceste zaharuri se formaza prin invertirea enzimatica a zaharozei. Zaharoza este admisa in miere pana la 5%.  Substantele minerale in miere sunt potasiul, calciul, fosforul, sulful, magneziul, fierul si altele in cantitati foarte mici. Aceste saruri daca depasesc un prag minim in miere devin nocive.

Mierea de albine mai contine o serie de vitamine din complexul B, vitamina C si o serie de factori de crestere. Vitaminele chiar daca se gasesc in cantitati mici sporesc valoarea alimentara, dietetica si terapeutica a mierii.

Dintre enzimele prezente in miere amintim invertaza (transforma zaharoza in glucoza si fructoza) si diastaza (scindeaza polizaharidele in zaharuri simple).

 

Extragerea mierii

Fagurii de miere se recolteaza in momentul cand sunt suficieti de maturati, si cand se observa prezenta coroanei cu miere copacita in portiunea superioara. Indepartarea albinelor de pe faguri se face prin scuturare in stupinele mici si prin intermediul unor substante (acid fenic) in stupinele de tip industrial.

Inainte de extragere, fagurii sunt grupati dupa culoare, penru a obtine diferite soiuri de miere in functie de culoare. Fagurii se transporta cu multa grija intr-o camera calda (35 grade C) si care favorizeaza extragerea mierii.

Camere simple de extractie trebuie sa fie izolate pentru a impiedica patrunderea albinelor inauntru si trebuie sa contina: extractor mecanic sau electric; cutite pentru descopacire (care se pot incalzii electric sau in apa fierbinte); un vas descapacitor cu sita pentru separarea capacelelor de miere, un vas pentru recoltarea mierii, vase pentru depozitare.

Dupa sortare, fagurii se decopacesc cu cutite bine incalzite  si se intoduc intr-un extractor.  Turatia acestuia se mareste treptat pana se percepe fosnetul caracteristic proiectarii mierii pe peretii vasului. Fagurii se schimba pentru a se continua extractia si pe partea cealalta. Operatia se repeta de mai multe ori pana se extrage toata mierea.

Conditionarea mierii cuprinde toate procedeele tehnice menite sa asigure purificarea, sortarea si combinarea diverselor tipuri de miere in conditiile pastraii optime a proprietatilor fizico chimice si biologice in perioada de conservare a ei.

Initial are loc filtrarea impuritatilor mai mari, care se realizeaza odata cu extratia prin sita dispusa la locul de scurgere a mierii din extractor. Dupa aceia in maturator are loc o limpezire a mierii, corpurile straine se separa de miere datorita greutatii specifice diferite (cele grele se aseaza la fundul vasului, iar cele usoare se ridica la suprafata vasului.

Adesea se intampla ca mierea sa se cristalizeze din cauza suprasaturarii mierii cu glucoza. Cristalizarea este o proprietate fireasca si se mai intalneste si in fagurii de miere. Cristalizarea nu denatureaza calitatea mierii. Cristalizarea vine in urma evaporarii apei , dar mai ales se datoreaza insusirii glucozei de a forma cristale. Cristalizarea se poate preveni prin pasteurizare, tratarea cu ultrasunete, filtrare si ultrafiltrare.

Daca este cristalizata se recomanda lichefierea ei in vase deschise la temperatura de 40 grade C. Apoi se trec in camere cu aer cald de 60-70 grad C, unde se pastreaza tot in

vase dschise. Pe masura ce mierea se lichefiaza se ambaleaza din nou, in vederea comercializarii.

Regimul igenico sanitar de conservare a mierii se respecta cu strictete. Vasele trebuie sa fie sterile, iar temperatura in depozit nu trebuie sa depaseasca 14 grade C. Aerul din depozit trebuie sa fie uscat, cu posibilitati usoare de ventilatie.

           

 

Cresterea albinelor in Romania

IMPORTANŢĂ:

Albinele favorizează polenizarea plantelor.

Albinele contribuie prin polenizare la creşterea producţiilor agricole, pomicole, legumicole si îmbunătăţirea calităţii acestora.

Albinele, prin produsele apicole, contribuie la îmbunătăţirea hranei si sănătăţii omului.

Mierea este cel mai ieftin aliment, fapt evidenţiat de costul caloriei, cu efect terapeutic remarcabil si cu însuşiri antibacteriene si farmacologice.

EFECTIVE ŞI PRODUCŢIA DE MIERE (2004)

Efective 891 mii familii

Productia totala: 19,0 mii tone Consumul intern brut pe locuitor: 0,5 kg Numar de familii subventionate: 300 Export mii tone: 12,3

OBIECTIVE URMĂRITE

ameliorarea genetică a rasei de albine autohtonă şi a ecotipurilor sale prin intensificarea aplicăriii măsurilor din programul naţional de ameliorare al albinelor si de producere de mătci ameliorate;

respectarea si realizarea programului de ameliorare a albinei româneşti, concomitent cu întreţinerea şi revigorare a colecţiilor de material biologic apicol din cadrul

patrimoniului genetic; elaborarea unor politici pentru îmbunătăţirea si extinderea resurselor melifere

naturale şi cultivate din fondul agricol şi silvic cu soiuri şi varietăţi de plante cu potenţial ridicat;

elaborarea de noi tehnologii de prelucrare, conservare, ambalare a mierii si celelalte produse apicole, precum şi diversificarea sortimentelor de miere românească;

PROGRAM PENTRU SUSŢINEREA PRODUSULUI

Stimularea, susţinerea şi protecţia produsului intern prin aplicarea mecanismelor folosite în UE.

Stimularea organizării de exploataţii competitive si eficiente în zona rurală. Sporirea veniturilor proprii si trecerea de la autoconsum la producţia comercială.

OBIECTIVE DE REABILITARE SI REDRESARE PE TERMEN MEDIU SI LUNG

Susţinerea si relansarea sectorului apicol este necesara deoarece vizează si sectorul din aval - prin ocuparea forţei de muncă care condiţionează si prelucrează produsele apicole destinate asigurării fabricării unor preparate pe baza acestor produse destinate consumului larg, ca si reţeaua comercială prin care se desfac aceste fabricate.

Susţinerea financiară pentru revigorarea si dezvoltarea acestui sector pentru a contribui cât mai mult la asigurarea produselor apicole pentru populaţie.

Principalele plante melifere din Romania

Cresterea animalelor - Albine

 

Flora Romaniei este bogata si variata, cuprinzand peste 300 de specii nectaro-melifera. Ponderea cea mai importanta au speciile de salcam, tei, floarea soarelui, leguminoasele furajere , pasunile si fanetele. 

O importanta deosebita in realizarea productiilor constante de miere - marfa au sursele culesului de mana, care provenite din secretiile plantelor. Mierea de mana este bogata in saruri minerale, apreciate de consumatori, dar este daunatore albinelor daca este inglobata in rezervele acestora de iernare.

Romania ocupa peste 11 milioane de hectare de flora melifera, din care jumatate este agricol si jumatate este forestier. Totusi 80% din productia de miere

marfa a tarii este furnizata de soiurile si hibrizii de floarea soarelui, padaurile de salcam si tei.

Flora melifera a Romaniei, are un potential de peste 200 de mii de tone miere, poate asigura conditii bune la peste 1,7 milioane familii de albine si poate realizeaza productie marfa de 35 mii tone/an.

Salcamul albSalcamul alb (Robinia pseudacacia), a fost introdus la noi in tara in secolul

XVIII-lea. In prezent ocupa 120 000 ha, fiind localizat in zonele de campie si constituind trupuri compacte de padure.

Este un arbore rezistent la seceta si iubitor de lumina, putin pretentios fata de sol, infloreste abundentnt si fructifica in fiecare an.

In conditiile atmosferice prielnice durarata medie de inflorit este de 12-14 zile, cu o capacitate nectarifera deosebit de mare, respectiv 1000-1200 kg miere/ha.

Declansarea infloritului la salcam se produce in jurului datei de 15 mai si se prelungeste pana la sfarsitul lunii iunie, in functie de altitudine si conditiile pedoclimatice a fiecarei zone.

Cu familii puternice, practicand stuparitul pastoral au fost realizate frecvent productii de 25 kg miere marfa de salcam/familia de albine.

Cele mai renumite paduri de salcam din tara la culesul timpuriu sunt in judetele:

DOLJ: Cerbu, Ciuperceni, Maglavit, Cioace, Dervaica, Tunari, Apele Vii, Marsani, Rudari.

MEHEDINTI: Balta Verde; Jianu Mare; Crivina, Cureaua Lunga; Patule, Garla Mare; Vrata.

GALATI: Hanul Conachi; Liesti, Bucesti, Balabanesti, Targu Bujor.

BRAILA: Tataru, Ramnicelul, Insuratei, Cioara.

BUZAU: Rusetu, Largu.

IALOMITA: Groasa, Ileana, Tamadau, Pasarea, Moldoveni, Dridu.

ILFOV: Raioasa, Sabareni, Valea Mocanului.

TELEORMAN: Cervenia, Barsesti, Branceni, N.Balcescu.

DAMBOVITA: Matasaru.

CONSTANTA: Cernavoda, Viisoara, Cobadin, Cumpana, Dumbraveni, Ciocarlia, Vadu.

BIHOR: Valea lui MIhai, Sacuieni, Simian.

SATU MARE: Careii Mari, Sanislau.

TIMIS: Alios, Remetea Mica.

Cele mai renumite paduri de salcam din tara la culesul II (infloreste mai tarziu cu 10 zile) sunt in judetele:

MEHEDINTI:Ilovat, Sisesti, Vodita, Colibasi, Balata

OLT: Leleasca, Samburesti, Doboroteasa, Spieni, Alunis.

VALCEA: Sirineasa, Brancesti, Mihaiesti, Balcesti, Livezeni, Zetreni, Stroiesti, Muereasca, Calimanesti, Olanesti, Cheia, Brezoiu, Voineasa, Horezu.

ARGES:Vedea, Samara, Albota, Cerbu, Mosoaia, Baiculesti, Draganu.

PRAHOVA: Izvoarele, Valenii de Munte, Predealu-Sarari, Carbunesti, Teisani, Homorociu.

ALBA: Vant, Mahaceni, Metesti.

TeiulTeiul din padurile noastre cuprind trei specii mai importante: Teiul cu frunza

mare (Tilia phyllos); teiul cu frunza mica (Tilia cordate) si teiul alb (Tilia tomentosa).

Perioada de inflorire si capacitatea nectarifera este diferita la cele trei specii de tei. Teiul cu frunza mare infloreste la inceputul luni iunie si produce 800 kg miere/ha. Teiul cu frunza mica infloreste mai tarziu cu 10-14 zile si asigura 100 kg miere/ha. Teiul alb sau argintiu infloreste in jurul datei de 25 iunie si are cea mai mare capacitate melifera, respectiv 1200 kg/ha.

Sunt ani cand se obtin la masivele de tei 20-30 kg miere/familia de albine.

Cele mai importante masive de tei sunt:

TULCEA (17 000 ha): Cetatuia, Niculitel, Luncavita, Babadag, Ciucurova, Topolog.

IASI (15 000 ha): Barsani, Grajduri, Ciurea, Mironeasa, Poieni,.

CARAS SEVERIN (5 700 ha): Rama, Bocsa Montana, Bocsa Romana, Bozovici, Bergeasca, Baile Herculane, Valea Smardei.

ILFOV + GIURGIU (5 500 ha): Lipia, Bojdani, Snagov, Ciofliceni, Scrovistea, Mihai Bravu, Calugareni, Vanatori Mici, Cascioarele, Malu Spart, Pustnicu, Cernica, etc.

Culesul la salcam nu prezinta gradul de intensitate de la salcam, totusi se pot realiza in conditii meteorologice favorabile, sporuri zilnice intre 1 si 8 kg miere/familia de albine.

Floarea soareluiFloarea soarelui (Helianthus annus), reprezinta o importanta deosebita

pentru apicultura, caracterizandu-se printr-un mare potential nectaro-polenifer. In tara noastra se cultiva anual in jur de 900 0000 ha, situanduse pe locul doi in Europa dupa Franta.

Principalele judete care cultiva floarea soarelui sunt: Ialomita, Calarasi, Ilfov,

Constanta, Teleorman, Dolj, Giurgiu, Braila, Timis, Arad, Buzau, Galati.

Floarea soarelui infloreste in a doua jumatate a lunii iunie si inceputul lui iulie, cu o durata a infloritului de 2-3 saptamani. De pe un hectar de floarea soarelui se obtine 34-130 kg de miere.

40% din mierea romaneasca este obtinuta la culesul de nectar de la floarea soarelui.

In culturile de floarea soarelui din Campia Dunarii se obtine 15-30 kg de miere marfa / familia de albine.

Sa stabilit ca temperatura optima pentru secretia abundenta de nectar la aceasta planta este de 28-32 grade C. Secretia de nectar mai este influentata si de capacitatea nectarifera a soiului cultivat.

Alte plante nectaro polenifere care dau productii mari de miere sunt: facelia (300-1000 kg/ha); aratarul tatarasc (300-600 kg/ha); coriandrul (100-500 kg/ha); paltinul (200 -300 kg/ha); sulfina alba (200-500 kg/ha); sparceta (120-300 kg/ha); etc.