1punct tipografic= 0,376mm

CAPITOLUL 1

SSSCCCUUURRRTTTĂĂĂ IIISSSTTTOOORRRIIIEEE

Comunicarea face posibilă coexistenţa oamenilor. Comunicarea directă între

oameni este realizată prin intermediul cuvintelor sau a gesturilor. Pentru a face un

schimb de idei, sau pentru a împărtăşi cunoştinţe cu persoane aflate la distanţă,

este nevoie de anumite mijloace, cu ajutorul cărora informaţiile pot să fie transmise;

acestea sunt mijloacele de comunicare în masă sau mass-media.

Mijloacele de comunicare în masă sunt reprezentate de diversele suporturi pe

care transmiţătorul de informaţie le utilizează: ziare, reviste, cărţi, radio, televiziune,

web etc.

De-a lungul istoriei, omul a descoperit sau inventat diferite metode de

transmitere a informaţiilor: astfel, ei pot vorbi (faţă în faţă, la telefon, la radio), pot

scrie cărţi, ziare, reviste sau scrisori, pot face fotografii sau filme, ori pot crea web

site-uri. Transmiterea informaţiilor este facilitată şi accelerată de existenţa poştei,

faxului şi a reţelelor de calculatoare. 1.1 Scrierea

Utilizarea semnelor în scopul comunicării a reprezentat un salt calitativ deosebit

în evoluţia culturală a omului primitiv. Dar, din mulţimea de semne identificate,

numai o parte pot fi considerate sisteme de scriere; acestea într-adevăr notează

ideile sau limba vorbită de oameni. De altfel, scrierea reprezintă un sistem de semne

folosite pentru reprezentarea vizuală a ideilor sau a cuvintelor [DEX]; cu ajutorul ei

se transmit informaţii în spaţiu şi timp.

Primele tipuri de scriere nu erau alfabetice. Astfel de scrieri mai sunt folosite şi

în prezent, de exemplu cea chineză.

1

Se crede că scrierea s-a născut în Sumer, cu aproape 5000 de ani în urmă.

Fiind un popor care se ocupa intens cu comerţul, sumerienii au avut nevoie de un

sistem de semne cu ajutorul cărora să noteze şi să transmită informaţii. Sistemul de

semne inventat de ei, poartă astăzi denumirea de scriere cuneiformă şi avea ca

suport "hard", tăbliţe de lut.

Text în sanscrită, limba sacră a Indiei

Aproximativ în jurul anului 3000 î.C., apare în Egipt un alt tip de scriere, ceva

mai evoluată, hieroglifele. Această scriere utilizează desene reprezentând fiinţe

umane, animale, plante, zei sau obiecte. Decăderea Egiptului antic a condus la

încetarea utilizării acestui tip de scriere. Ea a fost însă descifrată în anul 1824 de

către un orientalist francez, Jean-Francois Champollion (1790-1832), care a avut

şansa de a găsi acelaşi text scris în trei limbi diferite: hieroglifică, demotică (scriere

egipteană ulterioară hieroglifelor) şi în greaca veche (piatra La Rosetta).

În China, scrierea a apărut în cursul mileniului al II-lea î.C. şi era utilizată cu

precădere de către preoţi. În sec. I d.C., scrierea a fost codificată, în prezent ea

cuprinzând mii de caractere. Fiecare caracter al scrierii chineze reprezintă o silabă,

iar fiecare silabă are un înţeles. Pentru a scrie un cuvânt, de cele mai multe ori este

nevoie de asocierea a două, sau mai multe silabe (caractere).

Scriere chinezească

Chinezii nu vorbesc toţi aceeaşi limbă, dar învaţă toţi să citească şi să scrie într-un

sistem comun. Ei nu cunosc toate semnele, ci numai cele utilizate în mod curent

(de exemplu, pentru a citi un ziar, trebuie cunoscute în jur de 4000 de caractere).

2

1.2 Scrierile alfabetice

Alfabetul este totalitatea literelor, aşezate într-o ordine convenţională,

reprezentând sunetele de bază ale unei limbi [DEX]. El permite asocierea unei litere

fiecărei consoane şi, uneori, fiecărei vocale. Astăzi, în lume există mai multe

alfabete, foarte diferite între ele, inclusiv prin numărul de litere (caractere). Astfel,

alfabetul arab numără 28 de litere, cel ebraic 22, iar cel român 31.

În jurul secolului al VIII-lea î.C., grecii au adaptat cerinţelor limbii lor alfabetul

folosit de fenicieni; acesta conţinea 22 de litere, toate consoane. Marea inovaţie a

grecilor a reprezentat-o notarea vocalelor, care din simple indicaţii de pronunţie, au

devenit litere de sine stătătoare.

Text scris cu litere greceşti

Alfabetul grec s-a răspândit în întregul bazin mediteranean şi, preluat fiind de

romani, a ajuns să fie folosit în întreaga Europă occidentală. De-a lungul secolelor,

el a suferit numeroase modificări înainte de a ajunge la noi; acesta poate fi

considerat strămoşul alfabetului românesc.

În unele ţări slave (Rusia, Bulgaria, Serbia) se

foloseşte un alt alfabet numit alfabetul chirilic, a

cărui origine datează din secolul al IX-lea î.Hr.

Caracterele chirilice sunt fie litere greceşti, fie

litere împrumutate din alte limbi. Acest alfabet a

fost folosit şi în Ţările Române până prin secolul

al XVI-lea.

Cifrele au fost inventate tot de sumerieni

chiar înainte de introducerea scrierii. Dar, cei

care au pus bazele sistemului folosit în prezent

au fost indienii. Ei au introdus trei reguli

fundamentale: folosirea a doar 9 cifre (sistemul

de numeraţie zecimal), inventarea cifrei zero şi

Scriere arabă

3

principiul conform căruia poziţia cifrelor dă ordinea de citire a acestora (unităţi,

zeci, sute, mii, …).

În secolele VIII - IX, arabii au preluat sistemul indian şi l-au răspândit în

Europa; din acest motiv, aceste simboluri le numim astăzi "cifre arabe". În mod

paradoxal, arabii nu mai utilizează aceste semne în prezent.

1.3 Cărţile

Scrierea este utilizată ca mijloc pentru păstrarea şi transmiterea informaţiei.

Astăzi, cărţile pot fi produse în oricâte exemplare şi răspândite cu uşurinţă; primele

cărţi erau însă departe de a îndeplini aceste condiţii.

Chinezii, prin inventarea cernelii şi a hârtiei, au

contribuit hotărâtor la apariţia tiparului. Sursa lor de

inspiraţie au constituit-o, probabil, sigiliile greceşti şi

mesopotamiene. Chinezii au preluat procedeul, dar au

înlocuit sigiliul cu tăbliţa de lemn. După ce le gravau

în relief şi aplicau cerneala deasupra, aşezau cu mâna

o foaie de hârtie pe tăbliţă. În acest fel, ei au creat

xilografia (gravura pe lemn), cu ajutorul căreia se

putea reproduce o imagine, sau un text. Odată

"tipărite", foile erau legate cu fire de mătase sau curele

din piele.

Sigiliu din Mesopotamia

În Egiptul antic, cam cu 2500 de ani î.Hr, textele

erau scrise pe foi de papirus. Aceste foi erau obţinute

din tulpina plantei cu acelaşi nume.

Iniţial, grecii şi romanii gravau textele în lemn. De altfel, cuvântul grecesc

"biblos" şi cuvântul latin "liber", folosite pentru a denumi cartea, semnifică "scoarţă

de copac".

În secolul al II-lea î.Hr., grecii inventează pergamentul, o piele de oaie sau de

capră prelucrată special. Foile de pergament erau prinse în coli cusute laolaltă

pentru a forma un "codice". Astfel, din secolul al IV-lea d.Hr. până în secolul al XI-

lea, pergamentul devine în Europa suportul cel mai utilizat pentru scris. Ulterior,

secretul fabricării hârtiei pătrunde şi în Europa datorită arabilor, care l-au "furat"

de la chinezi. Astfel, hârtia, o invenţie veche de 3000 de ani, devine principalul

suport pentru transmiterea şi păstrarea informaţiei, fiind concurată în prezent doar

de suportul magnetic (benzi, casete, compact-discuri etc.).

4

În secolul al XI-lea, chinezul Pi Sheng a inventat caracterele mobile, pe care le

realiza din teracotă. Pe la anul 1102, coreenii realizau primele caractere mobile

metalice. Datorită acestor descoperiri, efortul necesar realizării "originalului" se

reduce semnificativ; mai rămânea de rezolvat o problemă tehnică legată de calitatea

şi viteza de obţinere a cópiilor.

Pentru ca un text să poată fi accesibil unui număr cât mai mare de cititori,

acesta trebuie realizat în mai multe exemplare. În Antichitate, grecii şi romanii

foloseau în acest scop sclavi, care ştiau să scrie şi să citească. În Europa Evului

Mediu, mănăstirile reprezentând principalele focare de cultură, călugării erau cei

care se ocupau cu copierea textelor. Ei rescriau textele pe pergament şi împodobeau

aceste manuscrise cu desene numite "miniaturi". Unele opere erau bogat

ornamentate, chiar aurite. În medie, era nevoie de câteva luni pentru copierea unei

lucrări. Această activitate se desfăşura în ateliere specializate numite "scriptorium".

Înfiinţarea şi dezvoltarea primelor universităţi în secolele al XII-lea şi al XIII-lea

(Universitatea din Bologna 1212, Universitatea din Paris 1215), precum şi

răspândirea învăţământului laic în afară de universităţi, a determinat o creştere

semnificativă a cererii de cărţi şi a deplasat centrul de greutate al vieţii intelectuale,

deci şi pe cel al producţiei de manuscrise, de la mânăstiri, la universităţi. Totodată,

dezvoltarea comerţului

înlesneşte circulaţia infor-

maţiilor, care erau oricum,

din ce în ce mai multe.

Aşadar era absolut necesară

găsirea unui mijloc mai

rapid de reproducere a

textelor.

Între 1436 şi 1444, în

regiunea Mainz din

Germania, Johannes

Gutenberg a realizat o

tiparniţă având la bază

principiul presei cu şurub.

Acest moment reprezintă în

fapt, naşterea imprimeriei

mecanice. Gutenberg folosea

caractere mobile în relief.

5

Acestea erau realizate dintr-un aliaj de plumb, cositor şi antimoniu, topit şi turnat

într-o matriţă care reprezenta litera. Un mare avantaj îl constituia faptul că literele

puteau fi folosite de mai multe ori.

Pentru a tipări o pagină, caracterele textului erau aliniate pe o formă de tipar,

respectând spaţiile dintre cuvinte şi marginile. Apoi, ele erau unse cu o cerneală

grasă şi densă, care nu se întindea. Foaia de hârtie era aplicată pe formă cu

ajutorul presei cu şurub. Fiind prea gros, pergamentul nu putea fi tipărit.

Fragment din Biblia tipărită de Gutenberg

Printre primele tipărituri făcute de Gutenberg începând cu anul 1454 se numără

Biblia şi Psaltirea (1457), scrise în limba latină. Aceste prime cărţi tipărite înainte de

1500 se numeau "incunabule"; prin extensie, acest termen desemnează astăzi toate

cărţile foarte vechi şi preţioase.

Ulterior, tiparul s-a răspândit rapid în Europa, dovadă a cererii presante la care

răspundea. Prima carte tipărită în ţara noastră datează din 1508 şi a fost un

“Liturghier” realizat de călugărul Macarie.

Tiparul are marele merit de a fi pus la dispoziţia cititorilor texte aparţinând

autorilor clasici, permiţându-le contactul direct, nu prin adaptări sau fragmente, cu

operele acestora, schimbând radical condiţiile vieţii intelectuale şi creând noi

posibilităţi pentru dezvoltarea învăţământului.

Tiparul a făcut din limba latină un mijloc de comunicare internaţională care a

favorizat răspândirea ideilor umaniste. Totodată, el a stimulat formarea limbilor

naţionale, silind pe editori să fixeze ortografia, ortoepia şi gramatica limbii tipărite.

6

CAPITOLUL 2

DDDEEEBBBUUUTTTUUULLL PPPRRROOOIIIEEECCCTTTUUULLLUUUIII Designul reprezintă un proces extrem de complex. Împărţirea acestui proces în etape simple poate ajuta la înţelegerea acestuia. Aplicarea corectă a principiilor designului la compunerea unei pagini de text, care poate include şi imagini determină, cu siguranţă, îmbunătăţirea procesului de comunicare dintre autor şi cititor, în sensul facilitării receptării mesajului. Absolut orice element component al unei tipărituri este purtătorul unui mesaj. Îmbunătăţirea compoziţiei prin aplicarea unor principii de estetică are drept rezultat creşterea nivelului de înţelegere a acestui mesaj, precum şi a interesului cititorului faţă de acesta. Procesul de creare a unui document tipărit trebuie, în principiu, să cuprindă o serie de etape. Ordinea acestora, ca şi parcurgerea algoritmului în totalitate, nu este obligatorie.

Cunoaşterea şi înţelegerea potenţialului utilizator/cititor Este esenţial a avea cunoştinţe despre cei cărora li se adresează publicaţia, precum şi despre efectul pe care aceasta trebuie să îl producă asupra cititorilor: informare, atenţionare, instigare, rememorare etc.

Alegerea unui format adecvat Publicaţia poate fi un raport, un poster/afiş, un pamflet, o carte sau un web site;

pentru fiecare tip de document există recomandări cu privire la alegerea dimensiunilor.

Conceperea şi punerea în pagină a textului Tipăritura are ca element de bază în transmiterea mesajului, cuvântul scris.

Limbajul şi stilul în care este compus textul trebuie corelat cu nivelul de înţelegere a cititorului; de asemenea textul trebuie să fie compus în deplin acord cu scopul mesajului.

Schiţarea prealabilă a formatului Realizarea unei schiţe rapide la aranjarea în pagină a textului şi a ilustraţiilor, este

extrem de utilă. Dacă tipărirea se face pe ambele feţe ale unei pagini, schiţa permite

7

realizarea unui echilibru în ceea ce priveşte paginile privite simultan şi care reprezintă, de fapt, o entitate unică.

Inserarea şi editarea elementelor grafice ale compoziţiei Ilustraţiile, fotografiile, diagramele trebuie alese cu grijă şi în concordanţă cu textul. Dacă este cazul, trebuie indicată şi provenienţa imaginii. Poziţia elementelor grafice trebuie specificată şi pe schiţele preliminare.

Alegerea formatului pentru fiecare tip de text Se adoptă stilul/stilurile de text (tip de caractere/font, înălţimea caracterului, spaţiere, aliniere etc) pentru toate elementele documentului: titlu, subtitlu, citate, numerotarea paginilor, antete ş.a).

Transpunerea schiţelor în format electronic Cei mai mulţi creatori (în special cei cu experineţă redusă) încep cu această etapă. Eludarea etapelor precendente, şi în special lipsa unei schiţe preliminare, poate avea consecinţe profunde privind calitatea finală a tipăriturii.

Testarea şi revizuirea În cazul documentelor tipărite se recomandă imprimarea lor în scopul realizării unei analize critice a modului de integrare a părţii grafice cu textul şi a verificării compoziţiei, în general.

Finalizarea lucrării Crearea unei tipărituri reprezintă un proces iterativ, ce implică un număr de revizuiri atât din punct de vedere al calităţilor estetice, cât şi al nivelului conţinutului; acest proces trebuie însă încheiat la un moment dat, când lucrarea este trimisă spre publicare. Momentul acesta trebuie însă planificat din timp, pentru a evita eventualele modificări realizate în criză de timp. Este bine de ştiut că…

Deşi calitatea unui proiect depinde de creator şi de abilităţile acestuia, pot fi obţinute rezultatele superioare dacă se dispune de un computer performant şi de un set de soft-uri specializate. Monitorul Pentru un proiectant în domeniul graficii, monitorul este un element esenţial, calităţile şi dimensiunile acestuia fiind hotărâtoare pentru nivelul final al lucrării. Este recomandabilă folosirea unui monitor cu diagonala ecranului de minim 17 inci. Imprimanta Calitatea finală a documentului depinde în mare măsură de tipul şi calitatea imprimantei utilizate. Scannerul Transpunerea diverselor tipuri de imagini fotografice: schiţe, colaje, înregistrări digitale, se face cu ajutorul unui scanner. Imaginile scanate pot fi ulterior prelucrate prin intermediul unor softuri specializate (Corel Draw, Photoshop etc.). Echipamentul clasic Alegerea hârtiei şi a dimensiunilor acesteia, a creioanelor şi a celorlalte ustensile trebuie făcută în ideea facilitării schiţării rapide şi precise a ideilor.

8

2.1 Dinamica unei pagini tipărite Înşiruirea şi citirea caracterelor de la stânga la dreapta pe rând şi de sus în jos pe pagină reprezintă o convenţie, valabilă doar pentru anumite culturi (popoare). Din acest motiv, o parte din regulile următoare sunt valabile doar pentru documentele tipărite care se adresează membrilor acestor grupuri umane, care respectă aceste convenţii. Urmărirea textului determină sensul citirii de la stânga spre dreapta şi de sus înspre josul paginii. Din combinarea acestor două sensuri se generează o direcţie globală care porneşte din colţul stânga sus şi continuă până în colţul dreapta jos (fig.2.1). Această diagonală determină o anumită împărţire a suprafeţei paginii din punct de vedere al ponderii vizuale. Aliniat la această direcţie, şi în funcţie de distanţa până la aceasta, se obţin o serie de zone cu pondere diferită în percepţia imaginii. Se constată că zona cu pondere maximă este cea care conţine diagonala principală; informaţiile cel mai greu percepute sunt cele situate în colţul dreapta, sus şi cel din stânga, jos (colţul de umbră). Zona IV

Diagonala secundară Zona II Zona I Diagonala principală Zona III Zona V

Fig. 2.1 Un element deosebit de important pentru perceperea corectă a imaginii/compoziţiei este „centrul atenţiei” sau „centrul optic” al paginii, notat cu C în figura 2.2. Acesta nu coincide cu centrul geometric al formatului, G, fiind situat la circa 1/3 de la marginea inferioară a paginii. Această poziţie deplasată se datorează poziţiei (ochiului) cititorului în raport cu pagina, precum şi tendinţei de coborâre a pleoapelor, datorită oboselii. Unghiul de 30 de grade sugerează poziţia optimă a receptorului vizual în raport cu suprafaţa documentului. Centrul optic al paginii, ca şi centrul geometric, aparţin zonei de pondere maximă. Situarea centrului optic sub centrul geometric explică amplasarea titlurilor de cărţi, afişe, pliante etc., în jumătatea inferioară a paginii.

9

Pentru o pagină tipărită, diagonala principală determină dinamica ordonării textului şi elementelor grafice (fotografii, diagrame, clip art, tabele etc.). Astfel, elementele de interes maxim se amplasează în zona I, iar în zona IV, informaţiile cu caracter facultativ.

15°

30°

GC

ochi

L/6

L/3 L/

2

L

C

G

Fig. 2.2 Se recomandă ca materialul ilustrativ să fie amplasat în partea stângă a paginii, iar textul în dreapta. În acest fel, privirea pendulează în mod firesc de la imagine, la textul explicativ. În cazul introducerii unor relaţii matematice, acestea se amplasează în stânga, iar graficele sau diagramele, în dreapta, pentru a uşura urmărirea în paralel a celor două elemente. Figura 2.3 ilustrează orientarea elementelor de interes după diagonala principală.

Fig. 2.3

Titlul spectacolului Figura centrală Figura în plan secund, pentru echilibrare Numele artistului (informaţia cea mai importantă) Informaţii secundare (în extremitatea stângă, semnătura artistului: Henri de Toulouse-Lautrec) Diagonala principală

Se va evita amplasarea diagramelor, sau figurilor singulare, în extremitatea inferioară a paginii. Din punct de vedere vizual, imaginile se evidenţiază mai bine dacă sunt urmate de câteva rânduri de text, eventual cu referire la acestea.

10

2.2 Utilizarea contrastelor Contrastul între diversele elemente ale compoziţiei are ca efect major atragerea atenţiei cititorului. Utilizarea contrastelor face pagina mai atractivă, fiind de mare ajutor în clarificarea mesajului transmis. Se poate utiliza unul sau mai multe tipuri de contrast în ceea ce priveşte mărimea, greutatea sau forma. • mărimea Utilizarea unor elemente puternic contrastante din punct de vedere al mărimii înregistrează efectul maxim în domeniul posterelor şi afişelor publicitare. • greutatea Efectul de sporire a greutăţii poate fi obţinut prin alternarea fonturilor sau, dacă se utilizează acelaşi tip de caractere, prin îngroşarea caracterelor (bold) (fig.2.4).

Ford Fusion

Ford Fusion

Fig. 2.4 • forma Contrastul formelor poate fi obţinut fie prin alternarea tipurilor de font utilizate, sau prin introducerea în pagină a unor elemente grafice (figuri). Pentru tipărituri de dimensiuni reduse (cărţi, reviste) se utilizează cu precădere prima metodă, fiind utilizate fonturi diferite pentru titluri, titluri de capitole etc.; realizarea contrastelor cu ajutorul elementelor grafice este adecvată posterelor şi panourilor publicitare de dimensiuni mari (fig.2.5).

Dimensiunea infinită a spaţiului Dan Petru îşi prezintă cele mai recente

descoperiri ştiinţifice

Fig. 2.5

11

• poziţia Prin modificarea (alternarea) alinierii paragrafelor de text şi a elementelor grafice, poate rezulta un contrast considerabil; contrastul poate fi obţinut diferit la diferitele pagini ale aceluiaşi document (fig.2.6).

Omul timpurilor sale Povestea vieţii lui D. Petre

Fig. 2.6

2.3 Echilibrul ca principiu în design Pentru ca efectul obţinut prin introducerea contrastelor să fie cel dorit, este necesară realizarea unui echilibru vizual al compoziţiei. În acest scop, trebuie respectate regulile şi principiile referitoare la echilibru şi modul de obţinere a acestuia. Echilibrul, atât cel vizual cât şi cel fizic, este acea stare de distribuţie a elementelor, în care orice acţiune încetează. O compoziţie este echilibrată, când toţi factorii ce ţin de formă, direcţie şi amplasare sunt astfel determinaţi reciproc, încât nici o schimbare nu pare posibilă, iar întregul capătă un caracter de "necesitate". Intr-o compoziţie neechilibrată, elementele au tendinţa de a-şi schimba locul sau forma, pentru a crea o senzaţie mai armonioasă cu structura totală. Asupra echilibrului, o influenţă deosebită o au proprietăţi ale imaginilor vizuale, cum ar fi: ponderea vizuală, direcţia, omogenitatea. Figurile 2.7 şi 2.8 prezintă două cazuri de echilibrare a unei compoziţii. Exemplul din figura 2.7 se referă la o singură pagină, compoziţie de sine stătătoare, în care suprafaţa de culoare gri din partea stânga sus a paginii are nevoie, pentru contrabalansare, de o suprafaţă mai mică, de culoare neagră, amplasată în colţul opus. De asemenea, cele două coloane de text sunt dimensionate şi amplasate în aşa fel încât să se contrabalanseze reciproc. De altfel, echilibrul final al compoziţiei se datorează echilibrării ambelor tipuri de elemente (text, plus pete de culoare/tonuri de gri).

12

Forma mare, de culoare gri, este contrabalansată de forma mai mică, de culoare neagră, din colţul dreapta, jos. Coloana de text din stânga este contrabalansată prin amplasarea unui text, mai redus ca dimensiune pentru că este situat mai sus, amplasat în partea dreaptă, sus.

Fig. 2.7

La compoziţiile cu format liber -postere, afişe, coperţi-, echilibrul (sau lipsa acestuia) este perceput mai uşor, dar este şi mai facil de obţinut. Echilibrul este însă la fel de important în articole, cărţi sau alte texte, tipărite pe mai multe pagini.

Fig. 2.8

Al doilea exemplu (figcarte. Acestea trebuie cpercepută. Acest mod de

Aşezarea în oglindă a numerelor de pagină sporeşte impresia de echilibru a paginilor. Scrierea cifrelor pe un fondgri realizează un plus de contrast în raport cu textul.

.2.8) se referă la echilibrarea a două pagini alăturate de oncepute ca o unică entitate, aşa cum, de fapt, este concepere a lucrării sporeşte coeziunea documentului.

13

2.4 Tipuri de publicaţii Zilnic parcurgem o multitudine de pagini tipărite: ziare, reviste, corespon-denţă diversă, documente, broşuri informative, literatură etc. Fiecare dintre acestea are specificul ei, trebuind să respecte convenţiile de publicare existente. Astfel, un raport arată aşa cum arată, datorită modului în care este conceput, iar cititorul care îl parcurge se aşteaptă să găsească în el un anumit gen de informaţie, structurată într-un fel anume. Din acest motiv, este bine ca aceste convenţii să fie cunoscute de către designer. Rapoarte De obicei, textul unui raport se scrie pe o singură coloană (fig.2.9). Este posibil ca această coloană unică să fie mai îngustă, lăsând în stânga o margine, pentru ilustraţii de dimensiuni reduse, comentarii sau subtitluri.

Fig. 2.9 Documentele scrise pe format A4 sunt cele mai economice, deoarece hârtia este la dimensiuni standardizate, pot fi tipărite pe orice imprimantă, iar reproducerea prin fotocopiere este de asemenea facilă şi ieftină. Tipărirea face posibilă utilizarea oricărui tip de format (standardizat sau nu) şi oferă opţiuni largi în ce priveşte legarea documentului. Uneori, utilizarea unui format mai aparte, combinat cu un mod de legare adecvat, poate conferi publicaţiei un aspect cu adevărat profesionist. Materiale publicitare Tipăriturile în scop publicitar pot fi produse extrem de eficient şi la un preţ redus, cu condiţia respectării unor reguli. Astfel, textul trebuie să fie scurt şi clar, de preferinţă îmbinat armonios cu ilustraţii sau figuri. Afişele format A2 furnizează un spaţiu suficient pentru descrierea companiei sau instituţiei, precum şi a produselor sau serviciilor acesteia. Nu trebuie uitate adresa companiei, eventual adresa e-mail sau web site-ul.

14

Materiale informative Informaţiile prezentate pe formate împachetate pot fi la fel de eficiente şi sunt chiar mai economice decât celelalte. Modul de împăturire (fig.2.10) ajută la definirea unor suprafeţe distincte în document. În funcţie de materialul prezentat se va alege modul de împăturire optim.

Fig. 2.10

coperta două spaţii privite toate cele trei spaţii (faţa) împreună privite împreună

două spaţii privite spate faţă spate împreună

2.5 Alegerea formatului Decizia în vederea alegerii unui anumit format se face în funcţie de tipul de publicaţie. Cel mai utilizat format este A4 (210 x 297) orientat în picioare, tip “portret” (fig.2.11,a). Pentru documente de dimensiuni mai reduse (broşuri, buletine) se folosesc formate mai mici, de regulă A5 (148 x 210) – (fig.2.11,b), sau B5 (182 x 257) – (fig.2.11,c). Acestea sunt nişte formate mai compacte, evident mai ieftine decât A4 (fig.2.11,a). Utilizarea formatelor nestandardizate poate conferi documentului calităţi suplimentare, iar designerului oportunităţi nebănuite. Un astfel de exemplu îl reprezintă formatul pătrat (înălţimea egală cu lăţimea) – (fig.2.11,d). Cititorul poate găsi acest tip de pagină mai echilibrat, mai plăcut. Formatele nestandardizate pot avea însă şi dezavantaje, mai ales în situaţiile în care dimensiunile sunt mari. În acest caz, publicaţiile sau documentele sunt greu de stocat şi riscă să fie categorisite drept agabaritice şi depozitele în locuri mai puţin accesibile.

15

(a) (b) (c)

210

297

(d)

Fig. 2.11

În cazul în care lăţimea depăşeşte înălţimea formatului, se spune despre acesta că este de tip "peisaj". Acest tip de format permite amplasarea textului pe mai multe coloane şi este adecvat în cazul în care compoziţia conţine ilustraţii aşezate şi acestea tot în format "peisaj". Totuşi, datorită dimensiunilor, amplificate în cazul cărţilor care se deschid, acest format este greoi, dificil de manipulat şi ca atare, rar folosit pentru documente tehnice. Este bine de ştiut că…

Dimensiunile sporite ale marginilor documentului conferă acestuia un aspect mai luxos. 2.6 Conţinutul documentului Odată ales tipul de publicaţie şi formatul cel mai adecvat pentru aceasta, se trece la etapa următoare: alegerea şi aprofundarea materialului pentru viitorul document. Deoarece publicaţia are drept scop transmiterea/comunicarea unui mesaj, primul care trebuie să îl înţeleagă este cel care îl concepe, adică designerul. Acesta trebuie să se asigure că mesajul este clar şi că va fi înţeles de către categoria de cititori căreia îi este destinat. În general, trebuie verificate următoarele aspecte:

• materialul este complet, inclusiv partea grafică şi explicaţiile acestora; 16

• textul este clar şi concis; • stilul şi conţinutul sunt adecvate audienţei/cititorului.

Titluri şi subtitluri După finalizarea textului este necesară stabilirea structurii mesajului. Pentru ca structura să ajute cititorul la înţelegerea mesajului, textul trebuie împărţit în capitole fiecare purtând un titlu semnificativ. Uneori, structura trebuie amplificată, fiind necesare subcapitole care, la rândul lor să poarte un titlu (subtitlu). Se recomandă ca această structură să nu fie încărcată excesiv, deoarece se poate obţine un efect invers faţă de cel scontat; numărul maxim de nivele trebuie să fie trei (fig.2.12).

Producerea electricităţii Electricitatea, pe care fiecare dintre noi o utilizăm în locuinţele noastre, este produsă în uzine electrice. Acestea sunt de trei tipuri. Hidrocentralele O hidrocentrală foloseşte forţa căderilor de apă în scopul producerii electricităţii. Dintr-un rezervor, apa coboară cu viteză printr-o conductă. Turbina La capătul conductei, apa roteşte o turbină, care acţionează un generator, care produce energie electrică.

Titlu (nivel 1) Introduce subiectul principal Subtitlu (nivel 2) Descrie una dintre categoriile enumerate anterior. Subtitlu (nivel 3) Se foloseşte pentru sub-divizarea subiectelor din nivelul 2.

Fig. 2.12

Marcarea/numerotarea titlurilor şi subtitlurilor se poate face fie prin cifre (arabe, romane) sau litere (mari/mici), fie cu ajutorul unor simboluri speciale (bullets). Anumite părţi ale textului, având o importanţă sau o semnificaţie aparte pot fi evidenţiate printr-o aliniere diferită sau prin amplasarea într-un chenar, pe un fond colorat sau prin scriere pe coloane (fig.2.13). Elemente grafice Decizia asupra alegerii tipului şi formatului părţii grafice aparţine designerului. De asemenea, el este răspunzător pentru modul în care se armonizează textul cu partea grafică. Ataşarea unui titlu şi a eventualelor explicaţii asupra ilustraţiilor este opţională şi la latitudinea proiectantului. Existenţa unor asemenea elemente poate facilita procesul de comunicare şi înţelegere a mesajului.

17

Textul principal Liste Textul sau subiectul care se doreşte a fi evidenţiat este plasat într-un chenar

Fig. 2.13

2.7 Spaţierea documentului Gruparea anumitor segmente de text şi separarea acestor grupuri prin spaţii libere poate indica similarităţi, respectiv diferenţe de înţeles. Spre exemplu, structura unei liste ca cea din fig.2.14,a este dificil de înţeles atâta timp cât grupul are o configuraţie uniformă. Prin introducerea spaţiilor (fig.2.14,b) se crează mai multe grupuri, fiind evidenţiate atât similaritatea elementelor aparţinând unui grup, cât şi diferenţa între grupuri.

mere mere pere pere prune prune portocale portocale roşii morcovi roşii alune morcovi nuci fistic alune nuci fistic (a) (b)

Fig. 2.14

Manipularea cu subtilitate a spaţiilor în separarea diverselor niveluri de titluri, sau a titlului de text, poate ajuta la evidenţierea elementelor şi la îmbunăţirea aspectului documentului. La amplasarea unui titlu trebuie să se respecte o regulă de bază; acesta trebuie să fie ataşat inclusiv din punct de vedere vizual paragrafului următor. În consecinţă, spaţiul lăsat înainte de titlu trebuie să fie mai mare decât cel de după el (fig.2.15).

18

Dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit, sed diam nonummy nibh. Ut wisi enim Ad minim veniam, quis nostrud exercitation ulliamcorper suscipit lobortis nisl ut aliquip ex ea commodo consequat. Dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit, sed diam nonummy nibh. Ut wisi enim

Ad minim veniam, quis nostrud exercitation ulliamcorper suscipit lobortis nisl ut aliquip ex ea commodo consequat.

Fig. 2.15

Titlul acesta este amplasat la distanţă egală atât faţă de paragraful anterior, cât şi faţă de cel următor. Vizual, titlul nu este legat de textul care urmează. Titlul acesta are prevăzut înainte un spaţiu mai mare (12pct.) faţă de cel care îi succede (5pct.). Vizual, titlul se leagă de textul care urmează.

2.8 Alte modalităţi de separare vizuală Evidenţierea asemănărilor şi a deosebirilor în conţinutul unui document poate fi realizată şi prin alte moduri.

• utilizarea unor înălţimi diferite pentru caractere (fig.2.16,b); • utilizarea unor fonturi diferite (fig.2.16,c); • scrierea diverselor categorii pe coloane (fig.2.18)

mere mere mere pere pere pere prune prune prune roşii roşii roşii morcovi morcovi morcovi castraveţi castraveţi castraveţi (a) (b) (c)

Fig. 2.16

Este posibilă utilizarea metodelor prezentate în combinaţie. Opţiunea asupra utilizării uneia sau mai multor modalităţi de evidenţiere a unor elemente, aparţine designerului şi se face în funcţie de cât de încărcată este pagina (restul paginii). Dacă pagina este simplă, ar trebui ca evidenţierea să poată fi realizată prin maximum două opţiuni; o pagină mai complexă poate necesita o schimbare semnificativă atât a înălţimii şi spaţierii, cât şi un font diferit (fig.2.17). Diferenţele în ce priveşte aspectul pot indica funcţii diferite ale textului în cadrul documentului respectiv. Astfel, textele explicative ale figurilor, care de obicei trebuie

19

să fie scurte, pot fi evidenţiate în raport cu textul principal prin utilizarea fie a unor fonturi italice sau unele fără picioruş ("sans serif").

Text simplu

Urmează textul scris cu un font mai mic decât titlul principal. Subtitlu

Textul acesta este scris cu aceeaşi înălţime ca şi textul din paragraful precedent.

Fig. 2.17

Alinierea şi poziţionarea textului în pagină poate conduce la separarea vizuală dorită. Figura 2.18 prezintă o listă la care elementele sunt grupate pe categorii şi amplasate pe coloane diferite. Linia aşezată la marginea stângă a coloanelor contribuie subtil la evidenţierea grupurilor. mere roşii nuci pere morcovi alune prune castraveţi fistic portocale varză

Fig. 2.18 Considerând pagina de text ca o compoziţie unitară, evidenţierea anumitor elemente (paragrafe, titluri) poate fi obţinută prin diferite modalităţi (fig.2.19). Deoarece diferenţa în aspect influenţează modul în care cititorul percepe şi înţelege textul, este necesar ca texte similare din punct de vedere al importanţei să fie identice şi tipografic. Cu certitudine, orice diferenţă (chiar nedorită) va fi interpretată ca având o semnificaţie şi va altera percepţia cititorului (poate chiar în mod inconştient) Schiţarea documentului Anterior începerii lucrului pe calculator, ideile pentru proiect trebuie puse pe hârtie sub forma unor schiţe. Aceste schiţe ajută la vizualizarea întregului proiect, precum şi la verificarea modului de materializare a ideilor, astfel putând fi identificate, şi eventual excluse, părţile mai puţin reuşite.

20

Alinierea diferenţiată a titlului scris în afara textului Poziţionarea diferenţiată a textului, pe coloane

Fig. 2.19 Schiţele primare, brute, trebuie să fie relativ puţin amănunţite. Pe o coală de hârtie, cu ajutorul unui creion, având o mină adecvată, moale, se schiţează formatul şi apoi diversele elemente ale compoziţiei, în poziţia, alinierea şi la dimensiunile dorite (fig.2.20).

Fig. 2.20 Un simplu dreptunghi reprezintă pagina. Schiţa trebuie realizată la scară (cu aproximaţie), dimensiunile schiţei respectând proporţiile atât pentru format, cât şi pentru elementele componente. Astfel, schiţele de text trebuie să reproducă într-un mod cât mai fidel viziunea în ce priveşte punerea în pagină (fig. 2.20).

21

În ceea ce priveşte stilul schiţelor, fiecare designer îşi poate crea un stil propriu. Câteva idei în acest sens sunt prezentate în figura 2.21. Sunt relevate alinierea, diferenţele de grosime, precum şi amplasarea titlurilor şi a textului.

Fig. 2.21 Schiţarea documentului în întregime poate fi de mare ajutor în special când există pagini stânga-dreapta. Vizualizarea împreună a perechilor de pagini permite rearanjarea materialului şi echilibrarea celor două pagini ca o unică entitate, ca un întreg.

1

2 3

5 4

Fig. 2.22

Managementul proiectului Proiectarea şi execuţia diverselor publicaţii necesită un management adecvat. Ca proces de producţie, acesta implică o înlănţuire de persoane, de la autor, editor, designeri şi ilustratori, până la tipografi şi operatori de calculator. Toţi aceşti

22

oameni trebuie conduşi după un plan prestabilit care ţine seama, atât de bugetul de timp, cât şi de cel financiar. Un manager de proiect trebuie să:

• întocmească un plan pentru întregul proiect; • stabilească o serie de termene intermediare; • cunoască conţinutul tuturor etapelor intermediare şi finalitatea fiecăreia; • cunoască bugetul general şi toate cheltuielile; • aprecieze costurile tuturor deciziilor.

Este bine de ştiut că…

Designul este un proces iterativ. Altfel spus, odată parcurse etapele enumerate mai sus, proiectantul va reveni inevitabil asupra lor, în scopul verificării şi, eventual, a optimizării elementelor stabilite anterior. Acesta este un proces firesc şi face parte din natura activităţii de design şi nu trebuie evitat, deoarece cu siguranţă varianta finală a publicaţiei va avea doar de câştigat.

23

CCCAAAPPPIIITTTOOOLLLUUULLL 333

SSSCCCRRRIIIEEERRREEEAAA TTTEEEXXXTTTUUULLLUUUIII Calitatea unei tipărituri depinde în mare măsură de modul în care este scris textul. Alinierea şi spaţierea corectă a textului reprezintă un prim pas în atingerea unui bun nivel vizual al proiectului. Principalele obiective în acest sens sunt reprezentate de spaţierea după punct, spaţierea la paragraf nou, utilizarea corectă a tabulatorilor, tipărirea corectă a caracterelor uzuale şi a celor speciale.

3.1 Spaţierea după punct Scrierea textului de la tastatura unui computer implică utilizarea celor 31 de caractere ale alfabetului român (26 pentru cel englez), cifrele de la 0 la 9, caracterele speciale, diversele simboluri, dar şi spaţiile libere. Acestea din urmă sunt de mare importanţă, contribuind la aspectul general al textului tipărit.

La începutul secolului al XX-lea a fost descoperit Introducerea la terminarea unei fraze a două spaţii crează aparenţa unui gol. După punct, este suficient (dar şi necesar) un singur spaţiu liber.

în România un complex arheologic care, prin însemnătatea lui, a trezit în lumea întreagă un interes deosebit. Este vorba de ruinele Monumentului Triumfal Tropaeum Traiani, aflat în comuna Adamclisi, situată în Dobrogea.

La începutul secolului al XX-lea a fost descoperit în România un complex arheologic care, prin însemnătatea lui, a trezit în lumea întreagă un interes deosebit. Este vorba de ruinele Monumentului Triumfal Tropaeum Traiani, aflat în comuna Adamclisi, situată în Dobrogea.

Fig. 3.1 Spaţiul liber separă, de regulă, două cuvinte. Nu se lasă spaţiu liber înainte de semnele de punctuaţie (punct, virgulă, două puncte etc.), ci după acestea. După punct se lasă un singur spaţiu liber; introducerea a două spaţii libere deteriorează aspectul general al compoziţiei (fig.3.1).

24

3.2 Spaţierea la paragraf Separarea paragrafelor printr-un rând liber este, de asemenea, o eroare întâlnită deseori în textele scrise. Pe lângă risipa de spaţiu pe care o provoacă, acest rând liber poate crea confuzie de partea cititorului. De aceea, la începerea unui paragraf nou, tasta “RETURN” trebuie apăsată o singură dată (fig3.2).

Într-o „natură bogată în încântări, în marginea codrilor vechi, la poalele munţilor...” (Mihail Sadoveanu) se ridică cea mai veche mânăstire a Moldovei – mânăstirea Neamţ. ¶ ¶ Ctitorie a lui Petru I Muşat, mânăstirea Neamţ participă la multe evenimente din istori ţării, devenind „albumul istoric al unui neam”, după cum spunea Gala Galaction.

Într-o „natură bogată în încântări, în marginea codrilor vechi, la poalele munţilor...” (Mihail Sadoveanu) se ridică cea mai veche mânăstire a Moldovei – mânăstirea Neamţ. ¶ Ctitorie a lui Petru I Muşat, mânăstirea Neamţ participă la multe evenimente din istori ţării, devenind „albumul istoric al unui neam”, după cum spunea Gala Galaction.

Este incorectă introducerea unui rând liber pentru separarea paragrafelor. Varianta corectă pentru separarea paragrafelor (alineat nou).

Fig. 3.2

3.3 Utilizarea tabulatorilor Tabulatorii sunt marcatori cu poziţie prestabilită, care permit saltul succesiv al cursorului pe aceste poziţii prin apăsarea tastei „TAB”. Tabulatorii se utilizează pentru poziţionarea textului pe coloane, asemănător aşezării în tabele (fig3.3). De obicei, procesoarele de text conţin o serie de valori prestabilite (implicite) pentru tabulatori. În majoritatea cazurilor, poziţiile prestabilite nu coincid cu dorinţele sau cu necesităţile utilizatorilor. Din acest motiv, fiecare designer are posibilitatea de a stabili poziţia şi numărul acestor opritori, după dorinţă.

Westminster Abbey Iulie 2.500.000¶

Tasta Tab a fost apăsată de două ori

Tower of London August 2.332.400¶ Canterbury Cathedral Iunie 2.250.000¶ York Minster August 2.250.500¶ Roman Bath at Bath Septembrie 890.000¶

Fig. 3.3

25

Westminster Abbey Iulie 2.500.000 Tower of London August 2.332.400 Canterbury Cathedral Iunie 2.250.000 York Minster August 2.250.500 Roman Bath at Bath Septembrie 890.000

Fig. 3.4

Creşterea înălţimii textului determină dereglarea întabulării

Aranjarea tabulatorilor trebuie făcută astfel încât alinierea elementelor să se realizeze printr-o singură apăsare a tastei “TAB” (fig.3.3). Se recomandă ca tabulatorii să fie repoziţionaţi atunci când se operează modificări ale tipului de caractere, înălţimii sau a lungimii rândului (fig.3.4).

Westminster Abbey Iulie 2.500.000 Tower of London August 2.332.400 Canterbury Cathedral Iunie 2.250.000 York Minster August 2.250.500 Roman Bath at Bath Septembrie 890.000

Fig. 3.5

Distanţa între tabulatori trebuie corelată cu elementul de lungime maximă care trebuie întabulat (fig.3.5), altfel cu siguranţă vor apărea neconcordanţe la alinierea textului întabelat. Posibilitatea stabilirii poziţiei opritorilor lasă designerului o mai largă libertate în alegerea şi reglarea înălţimii caracterelor. În plus, procesoarele de text crează o serie de facilităţi, între care posibilitatea alinierii la dreapta este utilă pentru numerotarea ecuaţiilor sau la întabularea numerelor cu ordine de mărime diferită (fig.3.6).

Fig.

26

3.

Westminster Abbey Iulie 2.500.000 Tower of London August 2.332.400 Canterbury Cathedral Iunie 2.250.000 York Minster August 2.250.500 Roman Bath at Bath Septembrie 890.000

6

3.4 Corectitudinea scrierii Scrierea corectă a literelor este o cerinţă de la sine înţeleasă. Există cazuri (puţine) în care poate apărea confuzie, două caractere diferite devenind asemănătoare, sau chiar identice, pentru anumite tipuri de caractere. Cazul cu incidenţa cea mai mare este cel al literelor “i” mare confundată cu “L” mic (fig.3.7).

l I

l 1

0 O

Fig. 3.7 Din acest motiv, se recomandă tipărit, iar eventualele surse de con Două elemente care se confunpersoanele cu experienţă, sunt liniunire/cratima (liniuţa scurtă - ). Linutiliza în loc de două puncte. Liniaiar în alte cazuri indică o legăturădouă cuvinte (fig.3.8).

Acesta este sfârşit

Septembrie - Octo

Fig. 3.8 Semnele de citat se utilizează pedin alt text. În tipografie, stilurile vsemnul de citat poate fi dublu sregulă, un singur tip de semne de combinaţii de taste, sau se caută încare se adaptează înlocuind automa

“ ” ‘ ’ (a)

Fig. 3.9

Punctele de suspensie indică urmează ceva. Cele trei puncte d

La fonturile fără picioruş (Arial, Helvetica etc.), litera mică L şi majuscula I sunt extrem de asemănătoare şise pot confunda uşor. La fonturile cu picioruş, L mic se aseamănă cu cifra 1. Aceeaşi observaţie este valabilă pentru cifra zero şi litera O.

ca textul să fie verificat cu atenţie după ce a fost fuzie să fie eliminate. dă cu uşurinţă, eroarea apărând chiar şi la

uţa de separare (liniuţa lungă ⎯ ) şi liniuţa de ia lungă indică o pauză în vorbire; se mai poate

scurtă se foloseşte pentru despărţirea în silabe, între două cuvinte sau părţi ale unui grup de

ul — mai departe nu se poate.

mbrie

ntru a indica vorbele unei persoane sau un citat ariază de la ţară la ţară şi, în mod convenţional, au simplu (fig.3.9,a). Tastatura furnizează, de citat. Pentru inserarea altui model se utilizează galeria cu simboluri. Există procesoare de text t tipul corect de simbol.

… … (b)

lipsa unei părţi din text, sau faptul că mai e suspensie reprezintă un caracter unic, spre

27

deosebire de trei puncte obişnuite (fig.3.9,b). În text, punctele de suspensie sunt precedate şi urmate de un spaţiu liber. Bara oblică (slash) se utilizează pentru separarea cuvintelor alternativă (fig.3.10,a). Un alt tip de bară oblică (solidus) separă elementele unei cifre fracţionare; este puţin mai înclinată decât precedenta (fig.3.10,b).

şi/sau ⅛ (a) (b)

Fig. 3.10

Caracterele speciale sunt acele caractere care nu se pot tipări direct, adică nu figurează direct pe tastatură.. Exemple de caractere speciale, pentru limba română, sunt literele cu diverse accente, care se tipăresc utilizându-se combinaţii de taste (fig.3.11). În cazul în care combinaţia nu este cunoscută, se apelează meniul “Help”.

® î ş ţ ⎝ ∑ ⟩ ⎜ ⎡ ⎞ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0

Fig. 3.11

Ligaturile sunt caractere unice utilizate în locul unor perechi de caractere. Motivul înlocuirii caracterelor printr-o ligatură este obţinerea unor contururi mai bine definite. Exemple de perechi de caractere înlocuite de regulă prin ligaturi sunt prezentate în figura 3.12.

fi fl Caracterele tipărite separat (normal, de la tastatură) Caracterele tipărite împreună (ligaturi)

fi fl

Fig. 3.12

Este bine de ştiut că…

Paragrafele suplimentare introduse accidental pot fi înlăturate prin facilitatea „Find and Replace” din meniul „Edit”, oferită de procesorul de text. Se poate verifica dacă cele trei puncte reprezintă un singur caracter, sau trei, încercând amplasarea cursorului între puncte.

28

CAPITOLUL 4

TTTIIIPPPUUURRRIII DDDEEE CCCAAARRRAAACCCTTTEEERRREEE Un tip de caractere este format dintr-un un set de litere (diferite) şi alte caractere, utilizate pentru scrierea textelor. Forma caracterelor diferă la fiecare tip, teoretic putând exista o infinitate de tipuri de caractere. Cu toate acestea, unele părţi ale caracterelor sunt standardizate şi, deci, identice la toate tipurile de caractere. Fiecare tip de caractere este caracterizat de o serie de elemente cum ar fi linia de bază, înălţimea “x” a caracterului, înălţimea caracterului măsurată în puncte, prezenţa sau absenţa picioruşului etc (fig.4.1).

a b c p x

Prelungitor superior (ascendent)

Prelungitor inferior (descendent)

Înălţimea ‘x’ a caracterului Înălţimea literei (puncte) Linia de bază

Times New Roman Tip de caractere cu picioruş (serif typeface) Tip de caractere fără picioruş (sans serif typeface)

Picioruş (serif)

Tahoma

Fig. 4.1 La unele tipuri de caractere, grosimea liniei care formează conturul literei nu este constantă. Această variaţie de grosime este caracteristică tipurilor respective şi se regăseşte la toate literele. Tipurile la care grosimea liniei este constantă se numesc „monoline”, dau impresia de static şi par uşor greoaie.

29

Poziţia zonelor cu grosime redusă pe conturul literei crează impresia unei orientări oblice, după o linie de pondere imaginară, înclinată la rândul ei. Din acest motiv, aceste tipuri de caractere dau impresia de dinamism, spre deosebire de celălalt tip (fig.4.2).

o e g Diferenţa de grosime determină înclinarea axei de pondere Axa este verticală pentru caracterele trasate cu linie de grosime constantă o e g

Fig. 4.2

Una dintre cele mai evidente diferenţe între tipurile de caractere o reprezintă forma (conturul) literelor, şi prezenţa, sau absenţa, picioruşului. Century Gothic şi Arial sunt tipuri fără picioruş, iar Times New Roman şi Bookman sunt tipuri cu picioruş. Toate aceste patru tipuri sunt frecvent utilizate şi sunt furnizate de majoritatea procesoarelor de text (fig.4.3).

a b c d e f g Arial

a b c d e f g Century Gothic

a b c d e f g h Times New Roman

a b c d e f g Bookman Old Style

a b c d e Courier New

a b c d e f g Dauphin

a b c d e f g Verdana

Fig. 4.3

30

4.1 Tipuri de caractere cu picioruş Pentru materialele realizate în scopul citirii continue, cum ar fi materialele informative, se utilizează tipurile cu picioruş. Elementul numit picioruş (în engleză, “serif”) are rolul de a ajuta ochiul cititorului să urmărească linia de bază a textului.

Lorem ipsum Duis autem vel eum iriure dolor in hendrerit in vulputate velit esse molestie consequat, vel illum dolore eu feugiat nulla facilisis at vero eros et accumsan et iusto.

31

The layout grid is displayed on screen to help you place text and graphics on the page. It does not print. Hiding the grid will give you some idea of how the printed page will look.

Fonturile fără picioruş (în acest caz, Verdana) sunt potrivite pentru titluri şi texte scurte. Utilizarea acestui tip de fonturi (fără picioruş) pentru texte lungi crează dificultăţi în citirea acestora.

Fig. 4.4

Existenţa picioruşului face ca textele scrise cu astfel de tipuri de caracter să pară mai dense şi mai închise la culoare. Aceste efecte pot fi combătute printr-o spaţiere adecvată a rândurilor.

Heliul a fost descoperit pentru prima dată în spaţiu.

Este singurul element chimic descoperit în Soare

înainte de a putea fi identificat pe Pământ. Heliul

a fost descoperit pe 28 octombrie 1868, de către

Norman Lockyer, fondatorul Muzeului de Ştiinţă

din Londra. El şi-a îndreptat telescopul către Soare,

examinând lumina cu ajutorul unui spectroscop.

În spectrul coroanei solare, Lockyer a descoperit,

cu surprindere, o linie galbenă, extrem de curioasă.

Fig. 4.5

4.2 Tipuri de caractere fără picioruş Tipurile fără picioruş pot fi extrem de eficiente în titluri, texte scurte sau tabele, unde conturul literelor este mai important (fig.4.4 şi 4.6). Dimpotrivă, tipurile cu picioruş (“serif”) se utilizează la scrierea textelor lungi, continue, unde uşurinţa citirii este principala cerinţă; cuvintele se leagă mai bine şi se sprijină pe linia de bază sugerată de picioruşe.

Arial Narrow este un tip de caractere compact, foarte util pentru scrierea unor texte scurte, de exemplu în scrisori. Times New Roman este un tip de caractere compact, foarte potrivit pentru scrierea unor texte mai lungi.

Fig. 4.6

4.3 Alegerea tipului de caractere Unul dintre motivele pentru care există atât de multe tipuri de caractere este şi pentru că fiecare a fost conceput pentru un anumit scop. De exemplu, Times New Roman este un tip compact, foarte adecvat utilizării în ziare. TNR permite scrierea celui mai mare număr de caractere pe unitatea de lungime, pentru aceeaşi înălţime a literei, măsurată în puncte. Există tipuri de caractere mai elaborate, forma elegantă a literei făcându-le adecvate pentru diverse anunţuri speciale (invitaţii, anunţuri etc.) – fig.4.7. Dacă însă textul este prea lung, acesta devine dificil de citit, din acest motiv utilizarea fonturilor respective fiind limitată.

Sunte ţ i inv i ta ţ i l a z iua mea de na ş t e r e . Vă a ş t ept cu drag j o i , 31 mai , l a o ra 17 .

Fig. 4.7

Palatino şi New Century Schoolbook sunt tipuri “de toată ziua”. Acestea se utilizează pentru reportaje, documente şi corespondenţa zilnică. Forma caracterelor este foarte bine desenată, sunt plăcute şi nu atrag atenţia asupra lor, făcând deci textul uşor de citit şi de înţeles.

New Century Schoolbook este un tip de caractere foarte bun pentru uzul curent în scrisori sau reportaje. Palatino este, de asemenea, un tip de caractere bun pentru a fi utilizat zi de zi.

Fig. 4.8

32

Tipurile de caractere care au forma literelor izbitoare, trebuie evitate pentru textele destinate citirii continue. Forma complexă a literelor atrage atenţia asupra acestora în detrimentul informaţiei conţinute în text. Tipurile de caractere trebuie cunoscute de către utilizatorii profesionişti, dar şi de către cei amatori, astfel încât să ştie precis ce să aleagă atunci când este nevoie. O comparaţie între tipuri se poate face simplu, scriind acelaşi text cu fonturi diferite şi tipărind apoi pagina. Se poate face cu uşurinţă o catalogare a tipurilor, în funcţie de greutate, grosime sau picioruş. Combinarea tipurilor de caractere reprezintă o probă dificilă pentru orice designer. De aceea, se recomandă utilizarea, pe cât este posibil, a unui singur tip de caractere. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci fonturile trebuie să fie contrastante; diferenţa mare are drept obiectiv uşurarea înţelegerii mesajului.

Tunelul — Mai construim noi mult

Verdana şi Bookman asigură un bun contrast.

acest tunel, în care ne-afundăm de generaţii?

Tunelul — Mai construim noi mult acest

Dutch şi Arial asigură un contrast la fel de bun.

tunel, în care ne-afundăm de generaţii?

Fig. 4.9

În cazul în care se utilizează pe acelaşi rând două tipuri de caractere, uneori, ar putea fi necesară modificarea înălţimii, în puncte, a caracterelor, pentru a compensa diferenţa de înălţime „x”. Astfel, în exemplul din figura 4.9, caracterele Arial au 22 de puncte, faţă de numai 20, pentru Dutch. Fiecare tip sau categorie de caractere este potrivită şi poate fi utilizată pentru îndeplinirea unei anumite funcţii în document. Pentru scrierea corpului de text se foloseşte un singur tip de caractere. Acelaşi tip de caractere se foloseşte, de regulă, şi pentru subtitluri; în acest caz, fie se măreşte înălţimea caracterelor, fie acestea se scriu îngroşate (fig.4.10).

33

Heliul Heliul a fost descoperit pentru prima dată în spaţiu. Este singurul element chimic descoperit în Soare înainte de a putea fi identificat pe Pământ. Heliul a fost descoperit pe 28 octombrie 1868, de către Norman Lockyer, fondatorul Muzeului de Ştiinţă din Londra. El şi-a îndreptat telescopul către Soare, examinând lumina cu ajutorul unui spectroscop. Linia galbenă În spectrul coroanei solare, Lockyer a descoperit, cu surprindere, o linie galbenă extrem de curioasă.

Titlul: Times New Roman, 24 puncte, bold Corpul de text: Times New Roman, 12 puncte Subtitlu: Times New Roman, 14 puncte, bold

Fig. 4.10

Pentru „ajutoarele de navigare”, cum sunt numerele de pagină, notele de picior (footer) sau de cap (header), se poate utiliza un alt tip de caractere (fig.4.11). Acelaşi tip se poate folosi pentru numerotarea figurilor şi a explicaţiilor aferente acestora (legenda).

Antetul paginii, 11pctO istorie a elementelor chimice

Numărul paginii, 14pct37 Spectrul gazului numit Heliu a fost văzut

Legenda figurii, 12pctpentru prima oară de către Norman Lockyer

Fig.4.11 În scopul înţelegerii aspectelor tehnice legate de tipurile de caractere pe care le furnizează calculatorul, trebuie făcute o serie de precizări. Tipurile de caractere digitale se compun din două părţi: un fişier care conţine informaţii legate de forma literelor care se scriu pe ecranul monitorului (Bitmap File) şi fişierul care conţine informaţia pentru tipărirea literei la imprimantă (Printing File). Pentru aceste fişiere, informaţia poate fi furnizată în două moduri principale PostScript şi TrueType. Pentru fonturile PostScript, cele două fişiere (bitmap şi printing) sunt entităţi distincte şi, pentru a utiliza un anumit tip de caractere, este nevoie ca ambele să fie instalate pe calculator. Fonturile TrueType furnizează informaţia într-un singur fişier combinat. În acest caz, avantajul constă în imposibilitatea pierderii sau distrugerii accidentale a unuia dintre acestea. Un tip de caractere se compune dintr-un set de caractere. Pentru fonturile standard, ca Times New Roman (fig.4.14), setul de caractere include literele mari şi mici ale alfabetului, câteva litere cu accent, cifrele şi semnele de punctuaţie uzuale. Setul de caractere nu cuprinde absolut toate simbolurile necesare scrierii unui text. De aceea, atunci când este nevoie, unele semne pot fi preluate de la alte tipuri; în acest caz, trebuie verificată compatibilitatea - aspect şi înălţime – pentru cele două fonturi.

34

a ă â b c d e f g h i î j A B C D E F G H I Î 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 , . / Õ ; [ ] - = ! @ • … $ £ % & * ^ ( ) _ : Ó < > ± / ? | © ® # " + ~ µ ± ÷ ß Á Æ ¼ « Ω ø » ° § ñ ð ā × ¿ æ ç Č ¤  Πÿ ∆ Ж Ю ẫ € → ‰ ™ ∂ γ љ Ţ Œ ذ ל ♣

Fig. 4.14 4.4 Utilizarea diverselor tipuri de caractere Pentru documente oficiale, de exemplu în afaceri, criteriul principal în alegerea unui tip de caractere este uşurinţa parcurgerii textului. Mai mult, unele firme chiar impun utilizarea unui anumit tip de caractere. Articolele şi reportajele din ziar necesită o atenţie îndelungată din partea cititorului. Pentru alegerea unui tip adecvat trebuie căutat un tip cu picioruş, cu o formă a literei cât mai simplă, lipsită de elemente “decorative”, uşor de citit pentru o înălţime de 10, 12 sau 14 puncte. Times New Roman este cel mai des utilizat pentru că este fontul setat implicit şi puţini utilizatori se „obosesc” să-l schimbe. Există însă şi alte tipuri extrem de “arătoase”, ca de exemplu Garamond, Book Antiqua sau Bookman (fig.4.15).

Heliul a fost descoperit pentru prima dată în spaţiu. Este singurul element chimic descoperit în Soare înainte de a putea fi identificat pe Pământ. Heliul Garamonda fost descoperit pe 28 octombrie 1868, de către Norman Lockyer, fondatorul Muzeului de Ştiinţă din Londra. Heliul a fost descoperit pentru prima dată în spaţiu. Este singurul element chimic descoperit în Soare înainte de a putea fi identificat pe Pământ. Heliul a fost descoperit pe 28 octombrie 1868, de către Norman Lockyer, fondatorul Muzeului de Ştiinţă din Londra. Heliul a fost descoperit pentru prima dată în spaţiu. Este singurul element chimic descoperit în Soare înainte de a putea fi identificat pe Pământ. Heliul a fost descoperit pe 28 octombrie 1868, de către Norman Lockyer, fondatorul Muzeului de Ştiinţă din Londra.

Fig. 4.15

Book Antiqua

Bookman

35

Pentru texte scurte cu o destinaţie precisă (scrisori, note, însemnări), se vor alege tipuri uşor de citit la 10 - 12 puncte, care se armonizează cu elementele de grafică, logotipuri sau alte fonturi existente în document (de exemplu în antet).

Century Gothic reprezintă un exemplu bun de tip de caractere robust.

Fig. 4.16 Tipurile de caractere folosite la documentele transmise prin fax trebuie să permită citirea documentului în bune condiţii, chiar după o eventuală fotocopiere sau retrimitere prin fax. Dacă literele conţin elemente delicate de contur sau decorative, acestea se pierd, putând conduce la confuzii sau chiar la neînţelegerea textului. De aceea, se recomandă fonturi cu elemente superioare şi inferioare solide şi distincte, contururi largi, utilizate cu înălţimi cât mai mari acceptabile ca aspect; Century Gothic este un exemplu pozitiv în acest sens (fig.4.16). Criteriul principal în alegerea tipului de caractere îl constituie claritatea şi conturarea netă a literei. Fonturi care răspund acestui criteriu sunt Arial şi Gill Sans – fără picioruş – sau Bookman şi Book Antiqua – cu picioruş clar, îngroşat (fig.4.17). Aceste fonturi garantează transmiterea mesajului în bună stare pentru orice înălţime a caracterelor, punând totodată în valoare elementele grafice incluse în proiect. Se pot încerca cu succes Helvetica, Palatino sau Times New Roman.

Acesta este un text Arial

Αχεστα εστε υν τεξτ Sans Serif

Iată un font bun! Book Antiqua

Iată un font bun! Bookman

Fig. 4.17 Majoritatea procesoarelor de text permit opţiuni de modificare a formei literei: îngroşare litere aldine (Bold), sau înclinare spre dreapta litere italice (Italics). Unii autori [16] recomandă utilizarea acestor modificări doar la înălţimi peste 18 puncte; totuşi, se poate aplica modificarea şi la înălţimi mai mici, dar cu circumspecţie, pentru texte scurte şi numai la anumite fonturi.

Bold Italic

Fig. 4.18

36

Atenţia cititorului poate fi atrasă prin utilizarea unor tipuri bogat ornamentate sau prin repetarea unei litere, cuvânt sau frază (fig.4.19). În acest caz, alegerea tipului de caractere nu trebuie făcută sub rezerva necesităţii înţelegerii textului, întrucât mesajul este conţinut în alt text, scris cu un tip de caractere normal.

AAAAdmirabil EEEExtraordinar

Fig. 4.19 Anumite software pentru procesare de text permit scrierea textului având linia de bază altfel decât rectilinie sau orizontală. În acest fel, textul devine el însuşi element grafic sau decorativ (fig.4.20).

Fig. 4.20 Un alt efect ce poate fi obţinut este scrierea textului în negativ (text scris cu caractere albe pe fond negru). O combinaţie între aceste două facilităţi poate avea un efect surprinzător, deosebit de atrăgător pentru cititor (fig.4.21).

Keep walk ing! www.gotcha.com

Fig. 4.21 În ce priveşte textele pentru paginile de web, trebuie avut în vedere că citirea unui text direct de pe ecran este mai obositoare, necesitând o concentrare mai mare decât citirea de pe hârtie. Din acest motiv, alegerea tipului de caractere este mai dificilă pentru acest fel de aplicaţii. Minion Web şi Mezz Web sunt două tipuri de caractere create special pentru acest fel de proiecte.

Este bine de ştiut că… După alegerea tipului/tipurilor de caractere ar fi bine să se tipărească o mostră de document, care să fie supusă unei „probe” în faţa colegilor sau a prietenilor. Tipul de caractere folosit în documentaţie şi corespondenţă contribuie la imaginea firmei/companiei.

37

Tipul de caractere este purtătorul unui mesaj. Modificarea textului (bold, italic) poate fi utilizată cu asumarea riscului neînţelegerii mesajului.

CAPITOLUL 5

SSSPPPAAAŢŢŢIIIEEERREEEAAA TTTEEEXXXTTTUUULLLUUUIII ÎÎÎNNN PPPAAAGGGIIINNNĂĂĂ R Spaţierea corectă şi judicioasă între cuvinte, fraze sau paragrafe va face textul, cu siguranţă, mai uşor de citit şi va ajuta cititorul să înţeleagă mai bine mesajul.

5.1 Spaţierea rândurilor

Spaţiul gol dintre rânduri se obţinea în tipografia clasică prin intercalarea unor benzi înguste din plumb (leading), între rândurile de litere. Acest spaţiu gol se măsoară tot în puncte tipografice şi reprezintă, în termeni actuali, distanţa dintre două linii de bază consecutive ale unui text (fig.5.1).

Lorem ipsum dolor sit amet consectetuer adipiscing elitsed diam non nibh euismod

Fig. 5.1

Spaţiul dintre liniile de bază a două rânduri consecutive reprezintă înălţimea literei de plumb plus un distanţier (leading)

Procesoarele de text de tip WinWord, de exemplu, permit controlul asupra acestui parametru realizând spaţierea la un rând, la 1,5 sau la 2 rânduri (fig.5.2). Totodată, există posibilitatea reglării mai precise a spaţiilor, atât a celui de deasupra, cât şi a celui de dedesubtul rândului.

Lorem ipsum dolor sit amet consectetuer Text scris

la un rând adipiscing elitsed diam non nibh euismod Lorem ipsum dolor sit

amet consectetuer

adipiscing elitsed diam

Acelaşi text scris la 1,5 rânduri

38non nibh euismod

Fig. 5.2 Programele specializate pentru punere în pagină, conţin facilităţi avansate de spaţiere, fiind adecvate tipografiei pentru mass-media. Majoritatea programelor furnizează o valoare implicită a spaţiului gol, în funcţie de înălţimea, în puncte, a caracterelor (fig.5.3).

Lorem ipsum dolor sit amet consectetuer adipiscing elitsed diam non nibh euismod

Lorem ipsum dolor sit amet consectetuer adipiscing

Fig. 5.3

Cu cât înălţimea caracterelor este mai mare, cu atât emare între rânduri. Valoarea aleasă este în funcţie de maasigurarea că rândurile nu se suprapun, este extrem de im

Rică nu ştia să zică: ram, răţuşcă, rămurică.

Rică nu ştia să zică: ram, răţuşcă, rămurică.

Rică nu ştia să zică: ram, răţuşcă, rămurică.

Rică nu ştia să zică

Fig. 5.4 Factorul hotărâtor în alegerea finală a mărimii spaţiulude natură estetică. Evitarea situaţiilor extreme (text înghesface cu ajutorul unor probe tipărite. Diversele tipuri de caractere necesită spaţieri diferitemasiv, ca Tahoma de exemplu, necesită o spaţiere sporNew Roman care are o înălţime „x” a caracterelor, mai mic

În varinta implicită, pentruo înălţime a textului de 12 pct., se asigură un „distanţier” de 2 pct.

Pentru o înălţime a carac-terului de 18 pct, spaţiul total este de 21,6 pct. („distnţier” de 3,6 pct.)

ste necesar un spaţiu mai i mulţi factori, între care, portantă.

Înălţime: 12 puncte Spaţiu: 14 puncte

Înălţime: 18 puncte Spaţiu: 20 puncte

Înălţime: 24 puncte Spaţiu: 25,5 puncte

Înălţime: 36 puncte Spaţiu: 30 puncte (spaţiere negativă)

i dintre rânduri este însă uit, respectiv prea rar) se

între linii. Un font mai ită, comparativ cu Times ă (fig.5.5).

39

Derogare de la dero

Tahoma, 14 puncte, spaţiu 17,5 puncte

Fac (aliniatul trei) Toţi acei ce se tund zero Şi au pân-la trei căţei. Derogare de la dero

Times, 14 puncte spaţiu 15,5 puncte

Fac (aliniatul trei) Toţi acei ce se tund zero Şi au pân-la trei căţei.

Fig. 5.5 Lungimea unui rând de text afectează abilitatea cititorului de a citi şi înţelege mesajul. Cu cât rândul este mai lung, cu atât cititorul va găsi mai greu începutul rândului următor. În acest caz, distanţa între rânduri reprezintă un element, prin ajustarea căruia se poate îmbunătăţi aspectul paginii şi se poate fluentiza citirea.

Severă, cu o verticalitate puţin obişnuită, Biserica Neagră domină de veacuri construcţiile vechii cetăţi Braşov. Început încă înainte de sfârşitul secolului al XIV-lea, acest masiv arhitectonic a fost terminat mult mai târziu, în a doua jumătate a secolului al XV-lea. Zidurile negre ale bisericii aduc din umbra trecutului ecoul unor zile de zbucium, a unor vremuri de restrişte. Severă, cu o verticalitate puţin obişnuită, Biserica Neagră domină de veacuri construcţiile vechii cetăţi Braşov. Început încă înainte de sfârşitul secolului al XIV-lea, acest masiv arhitectonic a fost terminat mult mai târziu, în a doua jumătate a secolului al XV-lea. Zidurile negre ale bisericii aduc din umbra trecutului ecoul unor zile de zbucium, a unor vremuri de restrişte.

Datorită lungimii mari a rândului, pentru o înălţime a textului de 10 pct, este necesară o distanţă între rânduri de 15 pct.

Severă, cu o verticalitate puţin obişnuită, Biserica Neagră domină de veacuri construcţiile vechii cetăţi Braşov. Început încă înainte de sfârşitul secolului al XIV-lea, acest masiv arhitectonic a fost terminat mult mai târziu, în a doua jumătate a secolului al XV-lea. Zidurile negre ale bisericii aduc din umbra trecutului ecoul unor zile de zbucium, a unor vremuri de restrişte.

Pentru o lungime mai redusă a rândului, la o înălţime a textului de 10 pct, este necesară o distanţă între rânduri de 13,5 pct.

Pentru o lungime mică a rândului, la o înălţime a textului tot de 10 pct, este

suficientă o distanţă între rânduri de 12 pct.

Fig. 5.6 În cazul titlurilor, ca şi pentru textele de dimensiuni scurte, textul în sine este cel în funcţie de care se stabileşte distanţa între rânduri.

40

Simpozion Ştiinţific Internaţional

Simpozion Ştiinţific

Spaţierea negativă este posibilă datorită poziţiei intercalate a prelungitoarelor de literă

Internaţional Spaţierea negativă nu este posibilă datorită suprapunerii prelungitoarelor superioare cu cele inferioare ale literelor

Fig. 5.7 5.2 Spaţierea paragrafelor Procesorul recunoaşte şi crează un paragraf nou de fiecare dată când este apăsată tasta „ENTER”. Folosind facilităţile diverselor programe se poate crea în mod automat şi o spaţiere pe verticală şi/sau pe orizontală.

...Şi a venit acea istorică zi de 24 ianuarie 1859, când Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn în cele două Principate. Tasta RETURN/ENTER

apăsată o singură dată, generează un paragraf nou Spaţiul suplimentar este creat prin dubla apăsare a tastei ENTER/RETURN, sau prin folosirea facilităţilor de spaţiere (meniul Format / Paragraf / Spacing)

Cele două părţi ale oraşului Focşani, despărţite de veacuri, s-au unit, ştergând graniţa dintre ele şi găzduind între 1859-1862 Comisia Centrală, care pregătea legile comune pentru Principatele Unite.

...Şi a venit acea istorică zi de 24 ianuarie 1859, când Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn în cele două Principate. Cele două părţi ale oraşului Focşani, despărţite de veacuri, s-au unit, ştergând graniţa dintre ele şi găzduind între 1859-1862 Comisia Centrală, care pregătea legile comune pentru Principatele Unite.

Fig. 5.8

Titluri şi subtitluri Spaţiile lăsate înainte, sau după titluri sau subtitluri, au drept scop delimitarea spaţială a acestora în raport cu corpul de text.

41

Şcheii Braşovului

Şcheiul, pitorescul cartier al Braşovului, era cu veacuri în urmă un sat năpăstuit, stând umil în umbra zidurilor puternicei cetăţi braşovene. Focar de cultură

Lupta pentru afirmare naţională şi drepturi a dârjilor şcheieni a transformat locul într-un focar de cultură şi luminare a poporului.

Fig. 5.9

Spaţiile dintre corpul textului şi titlu sunt mai mari sau mai reduse, în funcţie de nivelul de importanţă a titlului. Timpul suplimentar necesar spaţierii diferite este justificat prin uşurarea citirii şi înţelegerii textului.

Şcheii Braşovului Şcheiul, pitorescul cartier al Braşovului, era cu veacuri în urmă un sat năpăstuit, stând umil în umbra zidurilor puternicei cetăţi braşovene. Focar de cultură

Lupta pentru afirmare naţională şi drepturi a dârjilor şcheieni a transformat locul într-un focar de cultură şi luminare a poporului. Prima şcoală Prima şcoală românească, actualmente Muzeul „Şcheii Braşovului”, se află în curtea bisericii Sf. Nicolae.

Fig. 5.10

Capete de aliniat (paragrafe) Pentru a se distinge mai bine începerea unui paragraf nou, începutul acestuia este decalat spre dreapta, cu o anumită distanţă. Metoda deplasării pe orizontală poate fi utilizată inclusiv combinată cu spaţierea textului pe verticală, adică un rând liber înainte de paragraf (fig.5.11).

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit, sed diam nonummy nibh euismod tincidunt ut laoreet dolore magna aliquam erat volutpat.

Duis autem vel eum iriure dolor in hendrerit in vulputate velit esse molestie consequat.

Fig. 5.11

Mărimea spaţiului la început de paragraf se stabileşte în funcţie de lungimea liniei de text, dar şi în funcţie de alte tipuri de spaţii existente în pagină. Spre exemplu, în cazul textului aliniat stânga-dreapta, spaţiul de paragraf necesar este mai mic decât în cazul textului aliniat doar la stânga (fig.5.12). Cauza acestui fapt

42

rezidă în necesitatea de evidenţiere a paragrafului, în condiţiile existenţei spaţiilor libere de la sfârşitul rândurilor.

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit, sed diam nonummy nibh euismod tincidunt ut laoreet dolore magna aliquam erat volutpat.

Adâncimea paragrafului de 3 mm este suficientă pentru un text aliniat stânga-dreapta. Pentru textul aliniat la stânga, adâncimea trebuie mărită la 5 mm.

Duis autem vel eum iriure dolor in hendrerit in vulputate velit esse molestie consequat.

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit, sed diam nonummy nibh euismod tincidunt ut laoreet dolore magna aliquam erat volutpat. Duis autem vel eum iriure dolor in hendrerit in vulputate velit esse molestie consequat.

Fig. 5.12

Nu întotdeauna este necesar ca la începerea unui paragraf nou să se realizeze şi decalarea pe orizontală. Astfel, un paragraf nou poate să înceapă la marginea din stânga rândului, în una din următoarele situaţii: după un titlu, la revenirea în text după introducerea unui citat, după o enumerare sistematizată prin buline sau cifre (fig.5.13).

Duis autem vel eum iriure dolor in hendrerit in vulputate velit esse molestie consequat –

„nonummy nibh euismod tincidunt ut laoreet dolore magna aliquam erat volutpat sed diam nonummy nibh euismod tincidunt ut laoreet dolore magna erat volutpat”

Duis autem vel eum iriure nibh euismod tincidunt ut laoreet dolore aliquam erat volutpat. Lorem ipsum dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit, sed diam nonummy nibh euismod tincidunt ut laoreet dolore magna aliquam erat volutpat.

• Duis autem vel eum iriure dolor in hendrerit in vulputate velit esse molestie consequat.

• Nonummy nibh euismod tincidunt ut laoreet dolore magna aliquam erat volutpat sed diam.

Duis autem vel eum iriure nibh euismod tincidunt ut laoreet dolore aliquam erat volutpat.

Fig. 5.13 Spaţierea titlurilor Pentru texte scrise cu înălţimi peste 18 puncte, în special la titluri, este necesară repoziţionarea caracterelor, respectiv optimizarea spaţiilor libere dintre acestea. Această operaţie (în engleză, kerning), este necesară pentru echilibrarea

43

optică a textului. Repoziţionarea caracterelor nu are ca rezultat modificarea lungimii cuvintelor şi nici ajustarea dimensiunilor şi proporţiilor literei. Această tehnică poate fi utilă pentru denumirile companiilor în documentele oficiale, afişe, logotipuri etc., unde aspectul general al textului este extrem de important (fig.5.14).

Goody’s Company Ltd. Goody’s Company Ltd. Goody’s Company Ltd.

text normal text modificat parţial text expandat text condensat Goody’s Company Ltd.

Fig. 5.14

Deoarece efectele acestei operaţii sunt mai dificil de sesizat pe ecran, după finalizarea acţiunii este recomandabilă tipărirea paginii în scopul constatării şi analizării rezultatelor. Spaţierea în text Uneori, la analiza unei pagini de text se constată că este prea „închisă” la culoare din cauză că textul este prea dens. Fie că este „prea închisă”, sau „prea deschisă” la culoare, aspectul paginii poate fi îmbunătăţit printr-un procedeu numit „tracking”. Acesta dă posibilitatea modificării distanţei dintre caractere.

Cultura Cultura

Cultura reprezintă ansamblul structurat al valorilor materiale şi spirituale create de umanitate în procesul practicii social-istorice. Prin cultură, omul dobândeşte o esenţă proprie, care îl distinge de celelalte fiinţe vii, desprinzându-l totodată de natură. După obiect şi finalitate, se pot deosebi două forme ale culturii: materială şi spirituală.

Cultura reprezintă ansamblul structurat al valorilor materiale şi spirituale create de umanitate în procesul practicii social-istorice. Prin cultură, omul dobândeşte o esenţă proprie, care îl distinge de celelalte fiinţe vii, desprinzându-l totodată de natură. După obiect şi finalitate, se pot deosebi două forme ale culturii: materială şi spirituală.

Acelaşi text cu un „tracking” de 0,3 Text normal, fără „tracking” Fig. 5.15

Prin mărirea spaţiului, textul devine mai „aerisit”, pagina capătă un aspect mai deschis, mai puţin apăsător. Tehnica poate fi aplicată cu rezultate apreciabile la titluri, sigle, denumiri de firme etc.

44

O valoare normală a spaţiului între caractere (tracking) determină saltul celor două cuvinte pe coloana din dreapta

şi spirituală. Arta Formă a activităţii umane şi a conştiinţei sociale constând în realizarea de structuri expresive, capabile să genereze şi să comunice emoţii specifice complexe, la care participă, atât în actul creaţiei, cât şi al receptării, senzorialitatea, afectivitatea şi inteligenţa. Arta evoluează în strânsă interdepen-denţă cu celelalte forme ale conştiinţei sociale. Arta Formă a activităţii umane şi a conştiinţei sociale constând în realizarea de structuri expresive, capabile să genereze şi să comunice emoţii specifice complexe, la care participă, atât în actul creaţiei, cât şi al receptării, senzorialitatea, afectivitatea şi inteligenţa. Arta evoluează în strânsă interdependenţă cu celelalte forme ale conştiinţei sociale.

Cultura Cultura reprezintă ansamblul structurat al valorilor materiale şi spirituale create de umanitate în procesul practicii social-istorice. Prin cultură, omul dobândeşte o esenţă proprie, care îl distinge de celelalte fiinţe vii, desprinzându-l totodată de natură. După obiect şi finalitate, se pot deosebi două forme ale culturii: materială

Cultura Cultura reprezintă ansamblul structurat al valorilor materiale şi spirituale create de umanitate în procesul practicii social-istorice. Prin cultură, omul dobândeşte o esenţă proprie, care îl distinge de celelalte fiinţe vii, desprinzându-l totodată de natură. După obiect şi finalitate, se pot deosebi două forme ale culturii: materială şi spirituală.

Modificarea spaţierii la 0,4 permite revenirea cuvintelor la locul lor în prima coloană

Fig. 5.16 Procedeul trebuie utilizat cu multă grijă, astfel încât să se obţină varianta optimă în raport cu tipul de caractere şi de înălţimea literelor folosite. Spaţierea textului în materiale pentru prezentări Materialele pentru diverse tipuri de prezentări trebuie să ajute publicul spectator în înţelegerea mesajului conţinut în text. Compoziţia trebuie să se bazeze pe titluri, cuvinte cheie, scheme, care pot fi percepute/citite rapid şi, eventual memorate, pentru ca informaţiile prezentate succesiv (planşe, diapozitive) să poată fi legate, mental. Structurarea textului trebuie să aibă la bază o combinaţie între spaţierea pe verticală şi cea pe orizontală (fig.5.17).

45

Caracteristici

Două culori

Roşu Galben

Două forme

Cerc Pătrat

Caracteristici

Două culori

Roşu Galben

Două forme

Cerc Pătrat

Fig. 5.1 Spaţiere Compunerpriveşte spaţielinii de text trbulină. Un sptitlu etc. De regulă,verticală. Dacsubtitluri, se p

Fig. 5.1

Liniile lungacelaşi nivel (f

46

Ierarhizare obţinută doar prin Ierarhizare obţinută prin spaţierea spaţierea verticală. după ambele direcţii.

7

a textului în reportaje ea textului pentru reportaje trebuie să aibă la bază o strategie în ce rea. Astfel, un spaţiu minim, dar mai mare decât distanţa între două ebuie lăsat înainte, după, precum şi între structurile enumerative cu aţiu mai mare se va lăsa după titlu, un spaţiu şi mai mare înainte de

paragrafele se spaţiază într-un singur plan: fie pe orizontală, fie pe ă documentul este complex, cu o structură bogată în titluri şi oate utiliza o strategie de spaţiere mixtă.

Spaţiu 3mm după titlu Lorem ipsum

Dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit, sed diam nonummy nibh euismod tincidunt ut laoreet dolore magna aliquam erat volutpat. Spaţiu 2mm

după text

Duis autem vel eum iriure dolor in hendrerit in vulputate velit esse molestie consequat:

• nonummy nibh euismod tincidunt ut; Spaţiu 1,5mm

la sistematizare • dolore magna aliquam erat volutpat sed.

Duis autem vel eum iriure nibh euismod tincidunt ut laoreet dolore aliquam erat volutpat.

8

i de text necesită un spaţiu mai mare pentru departajarea textelor de ig.5.19).

Lorem ipsum Dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit, sed diam nonummy nibh euismod tincidunt ut laoreet dolore magna aliquam erat volutpat. Duis autem vel eum iriure dolor in.

Hendrerit in vulputate velit esse molestie consequat:

• nonummy nibh euismod tincidunt ut laoreet;

• dolore magna aliquam erat volutpat sed diam.

Duis autem vel eum iriure nibh euismod tincidunt ut laoreet dolore aliquam erat volutpat.

Fig. 5.19

Ca regulă generală, spaţierea textului se face în concordanţă cu celelalte tipuri de spaţii din pagină (margini, coloane), precum şi în acord cu ilustraţiile, figurile, sau celelalte elemente ale compoziţiei. Spaţierea textului în postere În cazul afişelor şi posterelor, cititorul trebuie să înţeleagă mesajul dintr-o privire, chiar trecătoare, poate chiar din mişcare. Se poate utiliza cu succes în această situaţie, o combinaţie de moduri de spaţiere, cu jocuri de înălţime, sau de modificare a tipurilor de caractere, în funcţie de importanţa fiecărui element în raport cu întregul (text).

Nevestele vesele din Windsor

de W. Shakespeare

Teatrul din Deal 7-10 iulie ora 19.00 Preţul biletelor: 50.000 lei Evenimentul este sponsorizat de Consiliul Artelor din Braşov

Fig. 5.20

Se recomandă ca informaţiile să fie grupate în blocuri independente, care pot fi mutate cu uşurinţă, facilitând realizarea compoziţiei şi echilibrarea acesteia din punct de vedere vizual.

47

CAPITOLUL 6

OOORRRGGGAAANNNIIIZZZAAARRREEEAAA SSSPPPAAAŢŢŢIIIUUULLLUUUII PPPAAAGGGIIINNNIIIIII I Un bun design se caracterizează prin utilizarea spaţiului disponibil într-un mod cât mai eficient. Folosirea unei grile ajutătoare în scopul organizării spaţiului este de un real folos în aranjarea textului şi imaginilor în pagină.

6.1 Grile Grilele sunt elemente (linii) pe care diferitele procesoare de text le pun la dispoziţia utilizatorului, în scopul facilitării organizării paginii. Grila este formată dintr-o reţea de linii orizontale şi verticale, care nu apar la tipărirea documentului. Densitatea grilei este la latitudinea utilizatorului. Tot în categoria liniilor de grilă se înscrie şi chenarul, care separă marginile formatului de oglinda paginii.

Marginile separă conţinutul documentului de „restul lumii” Coloanele împart pagina ajutând la gestionarea spaţiului Liniile de ghidare împart pagina în plan vertical

Fig. 6.1 Avantajele utilizării grilelor este evident, mai ales în cazul unor documente realizate pe mai multe pagini. Prin folosirea unei grile, paginile capătă un aspect similar, întărind cititorului impresia de continuitate. Acelaşi lucru este valabil, şi util totodată, în cazul articolelor care apar într-o publicaţie pe durata mai multor numere.

48

Fig. 6.2

Este de la sine înţeles că fiecărui tip de document i se potriveşte un anumit tip de grilă. Figura 6.3 prezintă un exemplu de grilă pentru o carte, alături de o alta, adecvată unei pagini informative (ziar, revistă).

Capitolul 1

Fig. 6.3

6.2 Margini Marginile formatului separă suprafaţa utilă, pe care se amplasează elementele compoziţiei (numită „oglinda paginii”), de restul suprafeţei suport (numită „restul lumii”). Definirea spaţiului util se face prin stabilirea marginilor: superioară, inferioară, stânga, dreapta. În cazul documentelor cu pagini faţă în faţă marginile stânga şi dreapta devin interioară şi exterioară. Existenţa marginilor are un rol estetic, contribuind esenţial la îmbunătăţirea aspectului paginii şi a modului în care aceasta este percepută.

49

Astfel, marginile mai largi creează impresia de spaţiu şi au un efect liniştitor, în timp ce marginile înguste sugerează grabă, o situaţie presantă, tensionată.

Marginile egale pot deveni plictisitoare pentru cititor Marginile inegale conferă dinamică paginii şi captează interesul cititorului Marginea de jos se recomandă să fie mai lată decât pe celelalte laturi

Fig. 6.4 Marginile din dreapta şi stânga sunt, de regulă, diferite ca lăţime şi simetric egale în cazul documentelor cu pagini faţă în faţă. La documentele tipărite pe ambele feţe se recomandă ca marginile interioare să fie mai înguste decât cele exterioare, creându-se astfel impresia de unitate, de legătură între două elemente aparţinând aceleiaşi compoziţii.

Fig. 6.5

50

Pentru anunţuri şi afişe, care se realizează pe o singură pagină, marginile laterale sunt, de regulă, egale.

Pentru delimitarea spaţiului, elementele grafice plasate pe margini sunt utile şi de efect

Fig. 6.6 Marginile anunţurilor publicitare trebuie să fie cât mai late, pentru ca mesajul pe care îl conţin să iasă în evidenţă în raport cu celelalte anunţuri (fig.6.6). 6.3 Coloane Liniile de ghidare verticale ajută la organizarea spaţiului şi împărţirea formatului în coloane. Se împarte în coloane spaţiul activ, delimitat de margini. Alegerea numărului de coloane se face în funcţie de:

• tipul documentului; • dimensiunile formatului; • lungimea rândului de text.

Pentru rapoarte, cărţi sau scrisori se utilizează, de regulă, o singură coloană. Alte documente, ca anunţurile publicitare, reportajele, unele articole cu rol informativ, pot fi scrise pe mai multe coloane (de regulă două sau trei). Varianta cea mai simplă este de a se stabili un număr de coloane şi folosirea fiecăreia ca o singură coloană (fig.6.7).

Fig. 6.7 La alegerea numărului de coloane trebuie avut în vedere tipul de material ce urmează a forma compoziţia: texte, fotografii, grafice, astfel încât acestea să se poată încadra în dimensiunea unei coloane. Această „regulă” poate fi încălcată, dar numai de către designerii cu experienţă, întrucât, în cazul în care unele elemente

51

grafice sau blocuri de text depăşesc lăţimea unei coloane, echilibrarea compoziţiei este mai dificilă.

Titlu pe două coloane Imagini pe una sau două coloane Text pe una, două, sau trei coloane

Fig. 6.8 Această abordare permite designerului o mai mare libertate de mişcare. Textul şi elementele grafice pot fi aranjate şi scalate pentru a umple pagina, creând oportunitatea realizării unei compoziţii cu calităţi deosebite.

6.4 Linii de ghidare Liniile de ghidare sunt linii adiţionale (auxiliare), orizontale sau verticale, care se adaugă în pagină în mod ocazional. La cărţi, de exemplu, acestea se folosesc pentru fixarea poziţiei de început pentru secţiuni sau capitole (fig.6.9).

Capitolul 1

Fig. 6.9

În ziare şi reviste, ghidajele ajută la stabilirea unei poziţii constante pentru diversele elemente, iar la scrisori, pentru antete, sigle etc. Liniile de ghidare pot fi simple, sau duble; în acest ultim caz, grilele indică atât sfârşitul unui element, cât şi începutul celui adiacent.

52

6.5 Stabilirea şi trasarea grilei ajutătoare Iniţial, la crearea unui document, se schiţează marginile, apoi grila şi liniile de ghidare orizontale, pe măsură ce sunt necesare. Grila poate fi menţinută prin memorarea ei de către procesorul de text, eventual prin crearea unei „matriţe”, (template), ce poate fi utilizată ori de câte ori este nevoie.

Fig. 6.10 Figura 6.10 prezintă două exemple de grile pentru formate A4, realizabile în Adobe PageMaker, de exemplu. Grile pentru rapoarte Rapoartele sunt importante prin conţinutul lor, deci sunt citite din interes faţă de informaţie, şi nu ca o lectură de divertisment. Din cauza folosirii unor fonturi mici, scrise cu înălţimi reduse, ca şi din cauza rândurilor lungi, rapoartele pot fi uneori dificil de citit (înţeles). Soluţiile prezentate în continuare permit crearea unor documente mai interesante şi mai accesibile, având ca unic (şi minor) dezavantaj consumul suplimentar de hârtie. Aspectul „aerisit” poate fi conferit documentului de nişte margini mai late, în special la interior, dacă documentul se întinde pe mai multe pagini, faţă în faţă. Reducerea lungimii rândului se poate obţine prin trunchiere, şi anume, scriind textul pe coloane. Două coloane fiind mai dificil de echilibrat, se recomandă utilizarea a trei coloane. Un alt mijloc de îmbunătăţire a aspectului paginii este prelungirea titlurilor, diagramelor, imaginilor, pe două, sau chiar trei coloane.

53

Fig. 6.11 Pentru documente care se întind pe mai multe pagini, incluzând o pagină de titlu (copertă sau echivalent) este recomandabil ca grila pentru prima pagină să fie în concordanţă cu grila paginilor de conţinut.

Fig. 6.12 Este bine de ştiut că...

Marginile asimetrice conferă documentului un aspect mai interesant. Utilizarea a doar două coloane conferă un aspect de asimetrie care, în anumite condiţii, poate fi exploatat în favoarea documentului.

Grile pentru periodice Pentru presa scrisă, grila se compune în funcţie de diversele tipuri de informaţii: ştiri pe scurt, articole de fond, liste de evenimente. Structurarea informaţiilor prin intermediul grilei, ajută cititorul să se orienteze în document şi să găsească informaţia care îl interesează.

54

Pentru prima pagină se recomandă un număr sporit de coloane, care să permită începerea a cel puţin trei articole, câteva titluri, eventual un cuprins etc.

Grilă pentru prima pagină Grilă pentru pagini cu liste

Fig. 6.13 Paginile cu articole pot fi structurate pe mai puţine coloane (2), deoarece cititorul îşi propune din start să le citească şi să „staţioneze” mai mult la ele.

Fig. 6.14 În sfârşit, paginile cu liste trebuie structurate pe mai multe coloane, care să faciliteze o eventuală căutare în document. În acest caz, trebuie ajustată înălţimea caracterelor în corelaţie cu lăţimea coloanei.

55

Patru coloane conferă elasticitate în aranjarea

articolelor în pagina de ştiri Fig. 6.15

Grile pentru pagini de web Deşi prezintă un suport diferit faţă de hârtie, pagina de web poate beneficia de avantajele oferite de folosirea grilelor. Acestea permit împărţirea ecranului în zone în funcţie de care designerul compune pagina.

Fig. 6.16 Grile pentru reclame/publicitate Costurile ridicate ale publicităţii obligă creatorul paginii să încludă un maxim de informaţie pe o suprafaţă minimă, de multe ori limitată. Aşadar, organizarea informaţiei este de importanţă capitală, scopul fiind ca cititorul să perceapă/priceapă ce doreşte autorul (posesorul) anunţului.

56

Marginile documentului vor fi suficient de largi, ţinând cont de faptul că acesta va fi amplasat în proximitatea altor anunţuri, în raport cu care trebuie să se evidenţieze.

Fig. 6.17 Dacă spaţiul disponibil este foarte mic, se foloseşte o singură coloană şi margini cât mai ample.

Fig. 6.18 Folosirea unei grile conferă un aspect consecvent anunţurilor. Ea ajută la stabilirea unui stil propriu atât pentru designer, cât şi pentru firmă. Este bine de ştiut că…

Marginile se stabilesc înaintea începerii inserării elementelor în pagină, pentru a evita surprize ulterioare. Pentru coperţi (sau prima pagină la periodice), marginile din stânga şi dreapta trebuie să fie egale. Patru coloane se echilibrează mai bine decât trei, iar trei, mai bine decât două. În plus, patru coloane sunt mult mai potrivite pentru articole scurte Grila trebuie să fie simplă la început, apoi, gradual, poate deveni mai complexă. Este recomandabilă folosirea unui singur tip de grilă pentru toate paginile unui web site.

57

CAPITOLUL 7

UUUTTTIIILLLIIIZZZAAARRREEEAAA GGGRRRIIILLLEEELLLOOORRR ÎÎÎNNN TTTIIIPPPOOOGGGRRRAAAFFFIIIEEE Prin combinarea efectelor utilizării grilei şi spaţierii în pagină rezultă un aspect esenţial în designul unei publicaţii. Modul în care conlucrează cele două mijloace în tipografie se va observa în acest capitol.

7.1 Coloane şi lungimi de rând Lungimea rândului reprezintă un element esenţial pentru uşurarea citirii textului. O modalitate simplă de scurtare a rândului o constituie împărţirea în coloane. Numărul şi poziţionarea coloanelor în pagină determină lungimea rândului de text. De înălţimea caracterelor depinde numărul de cuvinte (caractere) care încap într-un rând. Din punctul de vedere al cititorului, numărul optim este de 50-75 caractere/rând [11], fiind incluse şi spaţiile libere. Pentru obţinerea unei valori apropiate de intervalul optim se poate ajusta fie înălţimea caracterelor, fie dimensiunea (lăţimea) coloanei (fig.7.1).

Fig. 7.1 În anumite cazuri, coloanele pot fi delimitate prin trasarea unor linii verticale. Acestea trebuie să fie cât mai discrete (grosime redusă), să fie de lungime egală şi situate la acelaşi nivel.

58

Liniile despărţitoare dintre coloane (fig.7.2) sunt utile în special în cazul în care textul este aliniat unilateral (la stânga sau la dreapta).

Fig. 7.2

La amplasarea textului pe coloane trebuie verificat ca rândurile să nu fie decalate pe verticală. În acest scop, se poate utiliza cu succes grila sau doar o linie orizontală ajutătoare (fig.7.3). Unele procesoare de text oferă facilităţi prin care blocurile cu texte sau imagini pot fi aliniate în mod automat, prin intermediul unor ghidaje „magnetice” care (a)trag obiectele.

Motorul Diesel este identificat ca sursă de poluare după 1930, datorită fumului negru la eşapare. Fumul şi mirosul gazelor sunt încă probleme nerezolvate pentru motoarele cu aprindere prin compresie.

Originea fumului Fumul este de trei categorii:

- fumul alb; - fumul albastru; - fumul negru.

Fig. 7.3 Simetrie şi asimetrie O compoziţie simetrică este caracterizată prin echilibru interior. Fiecare element are un opus identic amplasat în raport cu un punct, dreaptă sau plan. Din punct de vedere formal, simetria reprezintă o valoare tradiţională. Cu toate acestea, pentru un document, paginile care respectă o anumită simetrie pot fi obositoare şi sunt cu certitudine restrictive din punctul de vedere al creatorului.

59

Fig. 7.4 Asimetria poate sugera acţiune, dinamism, sau chiar modernitate, furnizând oportunităţi nebănuite designerului. Dimpotrivă, unei compoziţii asimetrice îi lipseşte echilibrul interior, elementele fiind inegale şi nepereche. Atenţia cititorului nu mai este atrasă de centrul paginii şi poate fi abătută prin voinţa designerului. În acest caz, starea de echilibru poate fi atinsă prin alternarea blocurilor de text cu imagini, şi cuantificarea „ştiinţifică” a acestora (fig.7.5).

60

Fig. 7.5

Este bine de ştiut că...

Aspectul (simetria) paginii nu trebuie să abată atenţia cititorului de la elementul esenţial, înţelegerea mesajului.

7.2 Alinierea textului Alinierea reprezintă poziţionarea textului şi a elementelor grafice, unele în raport cu celelalte. Astfel, elementele grafice pot amplifica impresia de aliniere (fig.7.6), sau pot fi în contrast cu textul, în scop de contrabalansare, sau pentru obţinerea unui anumit efect vizual.

61

Fig. 7.6 Alinierea la stânga Acest tip de aliniere este uşor de obţinut şi conferă textului un plus de aspect informal. În acest tip de aliniere textul este mai adunat.

Mână s t i rea Dea lu Printre l ivezi le ş i vi i le ce se întind pe terasele din stânga Ialomiţei , urcă în largi modulări drumul ce duce din Târgovişte la mânăst irea Dealu. [ . . . ] Sub lespedea pe care este săpată o coroană de bronz cu inscripţ ia „Primului întregitor de neam glorie nemuritoare” ― se păstrează capul v iteazului Mihai voievod, retezat de securi le mişel ie i ş i trădăr i i de pe Câmpia Turzi i .

Fig. 7.7

Alinierea la dreapta Este utilă pentru texte scurte, cum sunt explicaţiile pentru figuri, citate sau paragrafe introductive. Lungimea rândului trebuie ajustată astfel încât să se evite diferenţele mari sau separarea cuvintelor compuse (cu cratimă).

Mână s t i rea Dea lu Printre l ivezi le ş i vi i le ce se întind pe

terasele din stânga Ialomiţei, urcă în largi modulări drumul ce duce din Târgovişte la

mânăst irea Dealu.

Fig. 7.8 Alinierea centrată Acest tip de aliniere este mai rar folosită. Se utilizează la texte scurte şi doar atunci când se doreşte conferirea unui aspect mai „decorativ”. Textul scris în acest mod este dificil de citit, deoarece cititorul trebuie să „caute” începutul fiecărui rând nou.

62

Mânăstirea Dealu

Printre livezile şi viile ce se întind pe terasele din stânga Ialomiţei, urcă în largi modulări drumul ce duce din Târgovişte la mânăstirea Dealu. [...] Sub

lespedea pe care este săpată o coroană de bronz cu inscripţia „Primului întregitor de neam glorie nemuritoare” ― se

păstrează capul viteazului Mihai-voievod.

Mânăstirea Dealu Printre livezile şi viile ce se întind pe terasele din stânga Ialomiţei,

urcă în largi modulări drumul ce duce din Târgovişte la mânăstirea Dealu.[...] Sub lespedea pe care este săpată o coroană de bronz cu inscripţia „Primului întregitor

de neam glorie nemuritoare”, se păstrează capul viteazului Mihai-voievod.

Fig. 7.9 Alinierea bilaterală (justify) Reprezintă modul tradiţional de scriere a textelor, conferind acestora un aer mai ordonat, mai oficial. Necesită o atenţie sporită referitor la lungimea rândului – să nu devină obositor de lung – şi la despărţirea cuvintelor în silabe – pentru evitarea unor lungi spaţii goale –.

Mânăstirea Dealu Printre livezile şi viile ce se întind pe terasele din stânga Ialomiţei, urcă în largi modulări drumul ce duce din Târgovişte la mânăstirea Dealu.[...] Sub lespedea pe care este săpată o coroană de bronz cu inscripţia „Primului întregitor de neam glorie nemuritoare”, se păstrează capul viteazului Mihai-voievod.

Fig. 7.10

Alinierea bilaterală forţată permite eliminarea spaţiilor goale de la sfârşitul paragrafelor. În acelaşi timp, însă, acest mod poate deranja în cazul titlurilor care, indiferent de lungime, sunt forţate să umple întregul rând (fig.7.11).

Mânăstirea Dealu Printre livezile şi viile ce se întind pe terasele din stânga Ialomiţei, urcă în largi modulări drumul ce duce din Târgovişte la mânăstirea Dealu.[...] Sub lespedea pe care este săpată o coroană de bronz cu inscripţia „Primului întregitor de neam glorie nemuritoare”, se păstrează capul viteazului Mihai-voievod.

Fig. 7.11

7.3 Despărţirea în silabe Pentru despărţirea în silabe, procesoarele de text folosesc fie dicţionare, fie algoritmi, motiv pentru care nu întotdeauna sunt respectate regulile gramaticale, în regim automat. Din această cauză, despărţirea în silabe nu este activată, iar eventualele corecturi trebuie făcute la final. De cele mai multe ori, despărţirea în silabe este necesară în scopul economisirii spaţiului (fig.7.12).

63

Filtrarea mecanică se împarte în filtrare bidimensională şi filtrare tridi-mensională (în volum). Dacă dimensiunea particulei este mai mare de-cât cea a celulei filtrului, particula nu poate trece prin porii filtrului. A-cesta este mecanismul filtrării bidimensionale care are o mare eficienţă.

Filtrarea mecanică se împarte în filtrare bidimensională şi filtrare tridimensională (în volum). Dacă dimensiunea particulei este mai mare decât cea a celulei filtrului, particula nu poate trece prin porii filtrului. Acesta este mecanismul filtrării bidimensionale care are o mare eficienţă.

Fig. 7.12

În cazul în care cuvintele sunt despărţite în silabe pe măsură ce este scris textul, devine obligatorie o verificare finală, pentru a evita deplasarea cuvintelor şi apariţia cuvintelor cu cratimă în acelaşi rând.

Filtrarea mecanică se împarte în filtrare bidimensională şi filtrare tridimensoinală (în volum). Dacă dimensiunea particulei este mai mare decât cea a celulei filtrului, particula nu poate trece prin porii filtrului.

Filtrarea mecanică se împarte în filtrare bidimensională şi filtrare tridimensoinală (în volum). Dacă dimensiunea particulei este mai mare decât cea a celulei filtrului, particula nu poate trece prin porii filtrului.

Fig. 7.13

Filtrarea mecanică se împarte în filtrare bidimensională şi filtrare tridimensoinală (în vo-lum). Dacă dimensiunea parti-culei este mai mare decât cea a celulei filtrului, particula nu poate trece prin porii filtrului.

Filtrarea mecanică se împarte în filtrare bidimensională şi filtrare tridimensoinală (în volum). Dacă dimensiunea particulei este mai mare decât cea a celulei filtrului, particula nu poate trece prin porii filtrului.

Filtrarea mecanică se împarte în filtrare bidimensională şi filtrare tridimensoinală (în vo-lum). Dacă dimensiunea parti-culei este mai mare decât cea a celulei filtrului, particula nu poate trece prin porii filtrului.

Text aliniat bilateral

Filtrarea mecanică se împarte în filtrare bidimensională şi filtrare tridimensoinală (în volum). Dacă dimensiunea particulei este mai mare decât cea a celulei filtrului, particula nu poate trece prin porii filtrului.

Text aliniat la stânga

Eficienţa despărţirii în silabe este vizibilă în special la textele aliniate bilateral, dar se poate dovedi extrem de utilă şi în alte cazuri. Despărţirea cuvintelor la sfârşit de rând anulează spaţiile goale de la marginea rândului, în cazul alinierii unilaterale, şi din mijlocul textului, la alinierea bilaterală (fig.7.13).

7.4 Utilizarea practică a grilelor şi spaţierii Odată stăpânite tehnicile de utilizare a grilelor şi a spaţierii textelor în pagină, se poate încerca realizarea unei compoziţii prin combinarea celor două metode. Efectul

64

concertat al aranjării materialelor după o grilă, cu spaţierea combinată pe orizontală şi verticală, va fi cu siguranţă o unealtă puternică în mâna designerului, cu condiţia să o poată mânui cu abilitate. Rapoarte, articole ştiinţifice Grilele pentru rapoarte trebuie să fie suficient de flexibile, astfel încât să permită încadrarea unor materiale cu gabarite diferite. De regulă, textul se scrie pe o singură coloană, cu spaţiu corespunzător între diferitele blocuri. Prevederea unei margini late în partea stângă, în care să fie scrise titlurile (fig.7.14), sau diverse observaţii, face o bună impresie cititorului, care se poate orienta rapid spre elementele de interes.

Fig. 7.14 Dacă se consideră că marginea lăsată este exagerat de mare, titlurile se pot amplasa în coloana de text (fig.7.15). În ambele situaţii, extinderea părţii grafice peste banda liberă reprezintă o idee bună.

Fig. 7.15

65

Pentru a ajuta cititorul să se orienteze într-un document ce se întinde de-a lungul mai multor pagini este bine ca sfârşitul şi începutul capitolelor să fie evidenţiate net, eventual prin introducerea unui scurt sumar al secţiunii următoare (fig.7.16). Trecerea de la un capitol la altul poate fi marcată inclusiv prin modificări la nivelul notelor de cap sau de picior.

3 Proceduri

Fig. 7.16 Articole de ziar, reportaje Acest tip de materiale este probabil cel mai complex produs al genului. De aceea, conceperea unei pagini de ziar/revistă va reprezenta întotdeauna o provocare pentru un designer. Creatorii profesionişti în domeniu apelează la formate prototip (templates), care, pe lângă faptul că sunt de un real folos în realizarea unui proiect nou, ajută la formarea unui stil propriu. Grila stabilită pentru articole trebuie să permită lăsarea unor spaţii diferite în partea inferioară a paginii în funcţie de lungimea blocurilor de text (fig.7.17).

Fig. 7.17

66

Pe o pagină de ziar, titlurile articolelor se aliniază la stânga. Se utilizează acelaşi tip de caractere ca şi la textul de bază, dar cu o înălţime mai mare, şi se spaţiază mai larg. Diferenţa de înălţime nu trebuie exagerată, întrucât un titlu izbitor de mare poate impresiona negativ cititorul.

Fig. 7.18

Scopul subtitlurilor este acela de a rupe monotonia textului, de a ajuta cititorul să-l înţeleagă şi, nu în ultimul rând, să contribuie la îmbunătăţirea aspectului paginii (fig.7.18). Existenţa unui scurt paragraf de introducere, poate facilita tranziţia vizuală de la titlu la textul propriu-zis. Uneori, acest scurt text poate conţine un rezumat, având ca scop introducerea cititorului în subiect.

Valorificarea energiei regenerabile În ultimii câţiva ani, forţa vântului a trecut în primele rânduri ale surselor reînnoibile de energie în unele ţări. Deşi anumite tipuri de instalaţii puse în mişcare de vânt au fost folosite de peste un mileniu pentru ridicarea apei de la adâncime, atât pentru agricultură, cât şi pentru utilizarea în gospodărie, valorificarea energiei eoliene este acum dominată de un nou tip de instalaţie: fermele eoliene.

Fig. 7.19

67

7.5 Designul copertei Ca principiu de bază, o copertă trebuie să fie simplă şi clară, să conţină doar informaţiile strict necesare: autorul, titlul, editorul, eventual, anul apariţiei. Restul informaţiilor considerate importante, pot fi incluse pe pagina a doua.

Standarde de competenţă Autoritatea emitentă Data

Fig. 7.20

Este de evitat apariţia pe copertă a unor semne de punctuaţie: punct, punct şi virgulă, două puncte. Pentru separarea ideilor, frazele se amplasează pe rânduri diferite.

Competenţă Standarde pentru industria tipografică Autoritatea emitentă Data

Competenţă: Standarde pentru industria tipografică. Autoritatea emitentă. Data.

Fig. 7.21 Ilustraţiile, fotografiile şi elementele grafice incluse pe copertă au ca efect atragerea cititorului (fig.7.22). Cei care trebuie să citească materialul respectiv devin mai interesaţi şi mai receptivi în prezenţa unei coperţi cu aspect dinamic.

68

Reciclarea materialelor Organizaţia

„Prietenii Pădurii”

2002

Fig. 7.22 La legarea rapoartelor sau cărţilor cu un număr redus de pagini nu este posibilă obţinerea unei benzi mediane (cotor). Lipsa acestui element face imposibilă găsirea cărţii în cazul în care este depozitată pe rafturi, ca de exemplu, în biblioteci. În acest caz, situaţia poate fi îmbunătăţită prin înscrierea titlului pe coperta din spate a lucrării (fig.7.23).

Sta

nda

rde

de c

ompe

tenţă

în t

ipog

rafie

Competenţă Standarde pentru industria tipografică Autoritatea emitentă Data

Fig. 7.23

Este bine de ştiut că...

Separarea cuvintelor în silabe nu este admisă în titluri. Crearea şi utilizarea prototipurilor uşurează munca şi economiseşte timp preţios. Coperta IV (din spate) este locul potrivit pentru informaţiile mai puţin importante , dar necesare.

69

7.6 Designul paginilor introductive O mare parte din documente conţin informaţii legate de producătorul, editorul, eventual distribuitorul lor. La cărţi, aceste pagini preliminare sunt plasate la început şi conţin titlul lucrării, date despre autor şi editor, cuprinsul, o listă a figurilor, introducerea etc. Coperta Dacă prima pagină cuprinde elemente grafice sau ilustraţii, impactul asupra cititorului va fi, cu siguranţă, mai puternic. Pagina de titlu poate fi scrisă cu alt tip de caractere decât restul documentului, respectând totuşi regulile prezentate anterior.

Fig. 7.24

Titlul cărţii

Schiţele de proiect pentru copertă trebuie să aibă la bază grila utilizată pentru restul documentului (fig.7.24). Opţiunea asupra alegerii setului de caractere este a designerului; înălţimea caracterelor trebuie să fie mai mare pentru ca informaţiile să fie vizibile. Însemnele distinctive ale deţinătorului de copyright, datele despre autori, numărul de ISBN (International Standard Book Number), precum şi alte informaţii asemănătoare se înscriu, de regulă, pe pagina a II-a (contracoperta). Cuprinsul De regulă, definitivarea paginii/paginilor de cuprins este o activitate finală şi se realizează după stabilirea titlurilor de capitole şi subcapitole, anexelor, dicţionarelor, glosarelor etc., precum şi a numerelor de pagină unde acestea pot fi regăsite. Cuprinsul fiind principalul element de orientare a cititorului în document, acesta trebuie structurat în funcţie de „dimensiunea” documentului: o lucrare de mari dimensiuni trebuie să aibă un cuprins mai detaliat.

70

1 Ιντροδυχερε 1

Date de intrare 3

Obiective 3

Implementare proceduri 5

1 Ιντροδυχερε 3 Date de intrare

3 Obiective

5 Implementare proceduri

Fig. 7.25 Marcarea numărului de pagini la capătul unei linii de puncte este metoda clasică, considerată demodată în prezent. Mai puţin rigide şi mai de efect sunt cele două stiluri prezentate în figura 7.25. Este bine de ştiut că...

Paginile preliminare ar trebui lăsate pentru a fi create la sfârşit, după definitivarea restului documentului (titluri, subtitluri, numere de pagini).

7.7 Designul tabelelor Tabelele prezintă date complexe sub o formă compactă şi succintă. Crearea lor necesită o analiză profundă, dar mai ales experienţă şi inventivitate. Pentru completarea datelor întabelate se recomandă seturile de caractere compacte, care permit folosirea unor înălţimi reduse, fără a afecta citirea şi înţelegerea informaţiilor.

Unealta Ziua I Ziua II Săptămâna

Ciocan 10,00 8,50 24,00 Cleşte 4,00 2,00 8,00 Şurubelniţă 12,00 5,00 20,50

Fig. 7.26

Trebuie evitate seturile de caractere care pot induce confuzii între cifre şi litere. Helvetica, Arial sau Garamond sunt exemple de fonturi cu forme distincte, la care nu există acest pericol.

Arial (14 puncte)

Garamond (14 puncte)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0

Fig. 7.27

71

Fonturile la care cifrele nu se sprijină pe linia de bază nu sunt recomandate, deoarece necesită pentru încadrare un spaţiu suplimentar.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 Bernhart Fashion: cifrele sunt nealiniate în plan vertical Arial: cifrele sunt aliniate

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0

Fig. 7.28 Textul conţinut în capul de tabel trebuie să fie cât mai scurt, în acest scop putându-se folosi abrevieri. Dacă textul se întinde pe două rânduri, trebuie introdus un element care să ajute la distingerea acestuia, de obicei spaţiu pe orizontală, sau pe verticală.

Zona turistică Număr estimat de turişti [mii persoane]

Număr de turişti estimat pe baza anului precedent [mii persoane]

Africa 657,98 634,83 Asia 200,10 188,07 America de nord 450,83 346,99 America de sud 234,98 289,45 Australia 456,53 456,11 Europa 348,45 346,05

Fig. 7.29

În cazul coloanelor înguste, când titlul este lung comparativ cu elementele întabelate, se poate recurge la scrierea textului din capul de tabel, pe verticală (fig.7.30).

0-14 25 18 26

15-65 66 63 66

+65 9 19 8

Vârsta

Global

Ţări

dezvoltate

Ţări în

curs de

dezvoltare

Fig. 7.30 Tabelele sunt entităţi de sine stătătoare. Evidenţierea lor poate fi realizată prin amplasament, prin modificarea fontului, prin grafică (linii, chenare), sau culoare.

72

Unealta Ziua I Ziua II Săptămâna

Ciocan 10,00 8,50 24,00 Cleşte 4,00 2,00 8,00 Şurubelniţă 12,00 5,00 20,50

Fig. 7.31

Designerul trebuie să stabilească, în urma unei profunde analize, tipul şi stilul cel mai adecvat pentru tabel. Odată ales, acesta trebuie menţinut pe parcursul întregului document. În acest fel, cititorul, odată familiarizat cu formatul tabelelor, va putea parcurge şi înţelege mai repede conţinutul acestora.

Unealta Ziua I Ziua II Săptămâna

Ciocan 10,00 8,50 24,00 Cleşte 4,00 2,00 8,00 Şurubelniţă 12,00 5,00 20,50

Fig. 7.32

Din punct de vedere vizual este de preferat ca delimitarea liniilor şi coloanelor să se facă prin spaţiere, suficient de amplă, dar nu exagerată, decât prin grile de linii. Acestea din urmă dau impresia de discontinuitate, de divizare a tabelului, nefiind neapărat de ajutor cititorului (de comparat fig.7.31 şi 7.32).

Norma zilnică

Unealta Ziua I Ziua II

Săptămâna

Ciocan 10,00 8,50 24,00

Cleşte 4,00 2,00 8,00

Şurubelniţă 12,00 5,00 20,50

Unealta Ziua I Ziua II Săptămâna

Ciocan 10,00 8,50 24,00

Cleşte 4,00 2,50 8,00

Şurubelniţă 12,00 5,00 20,50

Cheie fixă 8,50 6,00 23,00

Fig. 7.33

Nişte simple linii orizontale pot organiza cu bune rezultate datele dintr-un tabel (fig.7.33). Trasarea unor linii de grosimi diferite ajută la distingerea diverselor câmpuri ale tabelului. Acelaşi efect se poate obţine prin intercalarea unor benzi gri, sau prin culori diferite (fig.7.34).

73

Unealta Ziua I Ziua II Săptămâna

Ciocan 10,00 8,50 24,00

Cleşte 4,00 2,50 8,00

Şurubelniţă 12,00 5,00 20,50

Cheie fixă 8,50 6,00 23,00

Fig. 7.34 Dacă sunt în număr mai mare decât unul, tabelele dintr-un document se numerotează; de obicei, ele sunt însoţite de un text explicativ (titlu). În situaţia în care tabelul se continuă pe mai multe pagini, capul tabelului de pe prima pagină va avea prevăzută, sub capul de tabel, o numerotare a rubricilor (coloanelor), începând de la stânga spre dreapta. Pe paginile următoare se înscriu numai aceste numere, în locul capului de tabel. Tabelul, ca şi fiecare coloană în parte, va avea aceeaşi lăţime pe toate paginile.

7.8 Designul materialelor pentru prezentări La crearea planşelor folosite în prezentări trebuie ştiut că materialele sunt vizualizate şi citite în condiţii deosebite. Cititorul are materialul în faţa ochilor un timp limitat şi în condiţii de vizibilitate neobişnuite (ecran luminos, strălucitor, camera întunecată). În plus, atenţia cititorului se împarte între materialul vizualizat şi explicaţiile prezentatorului. Cunoscând aceste restricţii, se recomandă alegerea unui tip de caractere cât mai lizibil, la o înălţime în concordanţă cu dimensiunile sălii în care are loc prezentarea. Diferenţierea elementelor de text ale compoziţiei se va face prin spaţiere şi înălţime, în dauna modificării tipului de caractere.

Rezo lu ţ i e D o t s p e r i n c i 3 0 0 d p i 6 0 0 d p i P i x e l i p e r i n c i

1 5 0 p p i

Scanere R e z o l u ţ i e V i t e z ă P r e ţ

Fig. 7.35 Lipsa posibilităţii ca spectatorul să se întoarcă la informaţiile cuprinse în diapozitivele anterioare determină cântărirea cu multă atenţie a cantităţii de

74

informaţie conţinută în fiecare planşă. Pe un diapozitiv se pot introduce maxim două nivele de ierarhizare: titlu şi un subtitlu (fig.7.36).

Cost

Ca l i t a t e Timp de scanare Op ţ i u n i

Fac i l i tăţ i

L i v r a r e d i n s t o c Scanare diapozit ive So f twa r e

Fig. 7.36 7.9 Utilizarea formatelor prototip (templates) Prototipurile sunt fişiere care conţin o serie de informaţii, ca de exemplu grile, stiluri de text sau de întabelare a datelor, margini etc. Crearea unor prototipuri are ca avantaje economisirea timpului la crearea unui document nou, prin utilizarea elementelor grafice şi de text standardizate. De asemenea, prototipurile ajută la formarea şi menţinerea aceluiaşi stil de-a lungul întregului document, sau în mai multe documente de acelaşi fel. Fişierele prototip de tip document se recunosc după extensia diferită (.dot, de exemplu). În general, un prototip ar trebui să conţină:

• dimensiunile formatului şi ale marginilor; • grila ajutătoare; • stiluri tipografice pentru text; • elemente grafice repetitive (logotipuri, benzi informative sau publicitare; • informaţii despre editor, firma etc.; • note de cap şi de picior, antete; • stiluri de paginare.

După stabilirea tuturor acestor elemente, documentul poate fi folosit drept prototip. La începerea realizării unui nou document, se deschide fişierul prototip, fiind asigurată astfel continuitatea estetică a seriei de documente (ziare, reviste, rapoarte, articole, pagini de web etc.). Este bine de ştiut că...

Efectul vizual scontat va fi obţinut doar dacă toate spaţiile din tabel sunt completate. Unii autori recomandă ca, pentru îmbunătăţirea aspectului unui tabel, textul să fie aliniat la stânga, iar cifrele la dreapta. Dacă există mai multe prototipuri, este bine ca acestea să fie păstrate într-un fişier distinct, pentru un acces mai rapid.

75

CAPITOLUL 8

EEEFFFEEECCCTTTEEE SSSPPPEEECCCIIIAAALLLEEE ÎÎÎNNN PPPRRROOOIIIEEECCCTTT Efectele speciale se pot obţine cu ajutorul elementelor decorative (linii, chenare/cutii, litere iniţiale, buline etc.) şi au drept scop atragerea sau menţi-nerea atenţiei cititorului asupra documentului. Utilizate în mod constant şi consecvent, aceste elemente ajută la conturarea stilului propriu al designerului. 8.1 Linii Poziţionate în proximitatea textului, liniile îmbunătăţesc aspectul acestuia, ajutând la înţelegerea mesajului, prin atragerea suplimentară a atenţiei cititorului. Variaţiile liniei în lăţime, valoare sau stil, oferă creatorului o largă paletă de posibilităţi de evidenţiere a anumitor elemente de text (fig.8.1).

Observaţii Observaţii

Observaţii Observaţii

Observaţii Observaţii

Fig. 8.1 Prin utilizarea liniilor, ca elemente grafice de sine stătătoare, apar o serie de avantaje, în defavoarea variantei de subliniere automată a textului. De exemplu, când linia este obiect de sine stătător, mărimea spaţiului dintre aceasta şi text poate fi ajustată. În acest fel este evitată intersectarea de către linie a prelungitoarelor inferioare (sau superioare, în cazul supralinierii) ale literelor. Liniile pot fi extinse pe toată lăţimea paginii, situaţie în care se constituie în elemente de separare a câmpurilor paginii. Totodată, liniile ajută la definirea suprafeţei paginii.

76

Prin păduri şi peste munţii îngheţaţi

Prin păduri şi peste munţii îngheţaţi

Prin păduri şi peste munţii îngheţaţi

Fig. 8.2 Ca elemente grafice, liniile pot crea contraste, sau dimpotrivă, pot aduce la echilibru compoziţia. Liniile amplasate în partea superioară a paginii sunt subţiri, iar cele din partea de jos, mai groase, pentru contrast şi greutate (fig.8.3).

Fig. 8.3

8.2 Casete Încadrarea unui text într-o casetă/chenar are ca efect evidenţierea acestuia. Ca şi în cazul liniilor, casetele se pot realiza în diverse variante de grosime şi stil de linie.

Titlul articolului

Aproximativ o treime din viaţă, omul şi-o petrece în somn. Somnul lent se caracterizează prin rărirea activităţilor electrice corticale şi subcorticale.

Fig. 8.4 Caracteristicile liniei de chenar se aleg în concordanţă cu restul elementelor din pagină, asigurându-se un contrast redus, care să nu deranjeze (fig.8.4). Poziţia casetei în raport cu textul este importantă. În mod evident, caseta nu trebuie să atingă textul, ba mai mult, spaţiul gol din jurul textului trebuie să fie suficient de larg, încât să nu dea impresia de înghesuială şi sărăcie.

77

Titlul articolului

contrastul este bun linia este prea groasă

Titlul articolului

Fig. 8.5 Prea multe casete pe o singură pagină, sau pe o pagină dublă, pot deruta cititorul. O singură casetă focalizează atenţia, dar mai multe deteriorează percepţia. 8.3 Panouri în tonuri de gri Scrierea textului în blocuri plasate pe fond gri (diverse tonuri de gri) poate înviora o pagină. Alternarea unor astfel de panouri cu texte în casete, poate conduce la obţinerea unei compoziţii deosebit de atractive. În general, citirea unui text scris pe alt fond decât alb, necesită o atenţe sporită. Nuanţa de gri trebuie aleasă astfel încât textul să poată fi citit fără dificultate. Pentru textul scris cu caractere negre, griul trebuie să fie deschis; în situaţia în care

78

compoziţia „cere” un fond închis, textul se va scrie cu caractere albe, sau altă culoare, care asigură un contrast corespunzător. Tehnica Brainstorming este o

tehnică de grup utilizată în subetapa producerii de idei noi, de găsire a noi piste. Pentru a putea fi folosită trebuie ca subetapele sesizării problemei şi de definire a acesteia să fi fost parcurse.

Tehnica Brainstorming este o tehnică de grup utilizată în subetapa producerii de idei noi, de găsire a noi piste. Pentru a putea fi folosită trebuie ca subetapele sesizării problemei şi de definire a acesteia să fi fost parcurse.

Contrastul este suficient de puternic, Contrastul nu este suficient, textul textul poate fi citit cu uşurinţă. este dificil de citit.

Fig. 8.6 Benzile gri pot fi utilizate ca elemente grafice decorative. Oricare ar fi opţiunea designerului, acesta trebuie să ştie că textul scris pe fond colorat/gri este mai dificil de citit decât unul scris pe fond alb.

Fig. 8.7

79

Elementele decorative au un efect deosebit atât sub formă de cutii (boxes), cât şi sub forma de benzi (banners) (fig.8.7 şi 8.8); simetria conferă un plus de eleganţă.

Fig. 8.8 Un rol aparte în perceperea unui text scris pe alt fond decât alb, îl are tipul de caractere utilizat. Alegerea fontului trebuie făcută cu atenţie, din categoria tipurilor cu contururi clare, care crează un bun contrast cu griul fondului. 8.4 Citate

Interesul pentru o publicaţie sau o pagină de document poate fi sporit prin introducerea unor citate în zonele de text. Citatul poate să conţină o idee esenţială pentru pagina respectivă, o informaţie de mare interes, un spot publicitar etc. Chiar dacă paginile nu sunt create după acelaşi prototip, citatul trebuie să aibă un format constant, stabilirea poziţiei şi dimensiunilor acestuia fiind esenţiale pentru echilibrarea paginii din punct de vedere vizual (fig.8.9).

”

“

’

‘

Fig. 8.9

80

Blocul de text conţinând citatul reprezintă un element grafic ce va spori, cu siguranţă, interesul cititorilor. Acesta trebuie să cuprindă un rezumat, o idee esenţială, din care cititorul să-şi poată face o idee asupra conţinutului textului. Cuvintele se aleg cu grijă, astfel încât să încurajeze cititorul să parcurgă textul citatului.

„ Peste 40% dintre oamenii de afaceri citesc ziarul nostru ”

„ Peste 40% dintre oamenii de afaceri citesc ziarul nostru ”

’ Peste 40% dintre oameni citesc ziarul nostru ’

Fig. 8.10 Repetarea modelului bazat pe citate va induce cititorului reflexul de a le căuta în pagină, sistemul de „informaţii scurte” fiind agreat de cititori.

Fig. 8.11 Semnele de citat, sau ghilimelele, pot fi simple sau duble, la alegere, dar se impune consecvenţa în utilizare, de-a lungul întregului document. Se pot utiliza linii, chenare sau fonduri colorate/tonuri de gri, pentru mărirea contrastului şi atragerea atenţiei cititorului (fig.8.10 şi 8.11). Echilibrarea unei pagini cu citat, care conţine pe lângă text şi elemente grafice, fotografii etc., reprezintă o acţiune dificilă, dar care merită a fi încercată.

81

8.5 Iniţiale (litere iniţiale) Majoritatea procesoarelor de text includ facilitatea introducerii în mod automat, la începutul paragrafului, a iniţialelor cu dimensiuni mărite. Variantele oferite de programe fiind limitate, creatorul poate să realizeze cu un minim efort, alte efecte tipografice, mai interesante, mai adecvate diferitelor tipuri de document.

e culmea munţilor Orăştiei, bine păzit de metereze naturale şi valurile înălţimilor, se afla cu peste 2000 de ani în urmă

un complex de întărituri din care remarcabilă era cetatea de la Grădiştea Muncelului – Sarmisegetusa, centru politic şi militar

Pal dacilor.

e culmea munţilor Orăştiei, bine păzit de metereze naturale şi valurile înălţimilor, se afla cu peste 2000 de ani în urmă

P un complex de întărituri din care remarcabilă era cetatea de la Grădiştea Muncelului – Sarmisegetusa, centru politic şi militar al dacilor.

e culmea munţilor Orăştiei, bine păzit de metereze naturale şi valurile înălţimilor, se afla cu peste 2000 de ani în urmă un complex de întărituri din care remarcabilă era cetatea de la Grădiştea Muncelului – Sarmisegetusa, centru politic şi militar al dacilor.

P

Fig. 8.12 Cu aceleaşi caracteristici, deosebite de restul textului, pot fi scrise cuvinte, propoziţii, sau un întreg rând.

TEHNICA BRAINSTORMING este o tehnică de grup utilizată în subetapa producerii de idei noi, de găsire a noi piste. Pentru a putea fi folosită trebuie ca subetapele sesizării problemei şi de definire a acesteia să fi fost parcurse.

TEHNICA BRAINSTORMING ESTE O TEHNICĂ DE GRUP utilizată în subetapa producerii de idei noi, de găsire a noi piste. Pentru a putea fi folosită trebuie ca subetapele sesizării problemei şi de definire a acesteia să fi fost parcurse.

TEHNICA Brainstorming este o tehnică de grup uti-lizată în

subetapa producerii de idei noi, de găsire a noi piste. Pentru a putea fi folosită trebuie ca subetapele sesizării problemei să fi fost parcurse.

Fig. 8.13

82

8.6 Bulinele Elementele grafice denumite generic „buline”, se plasează la începutul fiecărui rând dintr-o enumerare/sistematizare. Scopul lor este de a ajuta cititorul în delimitarea vizuală a elementelor dintr-o listă. Bulinele se utilizează de regulă la acele liste la care elementele au importanţă similară, spre deosebire de listele numerotate, la care cifrele indică o anumită ordine/prioritate. Mărimea bulinei Majoritatea tipurilor/seturilor de caractere oferă elemente pentru sistematizare în concordanţă cu înălţimea caracterelor utilizate. Dimensiunea acestora poate fi ajustată în funcţie de dorinţa utilizatorului.

• obiectele mai mari par mai apropiate

• culorile deschise apropie obiectele

• obiectele mai mari par mai apropiate

• culorile deschise apropie obiectele

Fig. 8.14 Forma bulinei Diversitatea elementelor care pot fi utilizate ca buline este extrem de largă. Practic, orice caracter poate fi utilizat în acest scop, de la litere şi caractere speciale, până la seturile de simboluri de tip Wingdings sau WebDings (pentru PC), sau Zapf Dingbats (pentru Mac).

obiectele mai mari par mai apropiate

culorile deschise apropie obiectele

obiectele mai mari par mai apropiate

culorile deschise apropie obiectele

Fig. 8.15

Reguli de utilizare a bulinei Utilizarea elementelor de sistematizare necesită aplicarea unor ajustări de natură tipografică, astfel încât citirea textului să nu fie încetinită, ci din contra. Astfel, textul trebuie să înceapă la o distanţă corespunzătoare în raport cu bulina. Dacă textul se întinde pe mai multe rânduri, acestea se vor alinia în scopul obţinerii unui efect de ordine şi rigurozitate. Autorul trebuie să stabilească dacă fiecare element din sistematizare, marcat cu bulină, reprezintă o propoziţie completă, sau nu. O sistematizare care urmează după două puncte reprezintă o singură frază, elementele fiind separate prin punct şi virgulă.

83

În România se întâlnesc toate formele de relief:

• munţii, care formează un lanţ continuu chiar prin centrul ţării;

• dealurile, care se întind la poalele munţilor pe ambii versanţi;

• câmpiile, amplasate în partea de sud şi de vest a ţării.

În România se întâlnesc toate formele de relief.

• Munţii, care formează un lanţ continuu chiar prin centrul ţării.

• Dealurile, care se întind la poalele munţilor pe ambii versanţi.

• Câmpiile, amplasate în partea de sud şi de vest a ţării.

Fig. 8.16

Dacă fiecare element din sistematizare reprezintă o propoziţie aparte, aceasta se începe cu literă mare şi se termină cu punct. Într-o publicaţie, se recomandă utilizarea unui singur stil de buline.

8.7 Text în contrast invers Textul scris cu caractere albe pe fond negru furnizeaza un contrast puternic în raport cu restul textului şi cu elementele grafice din pagină. Textul scris în contrast invers este mai dificil de citit, aşa încât el trebuie să fie scurt, iar setul de caractere, ales din categoria celor cu contururi clare, bine definite.

Aproximativ o treime din viaţă, omul şi-o petrece în somn. Somnul lent se caracterizează prin rărirea activităţilor electrice corticale şi subcorticale.

Fig. 8.17 Titlurile sau subtitlurile scrise în partea superioară a paginii pot fi realizate în acest fel, cu rezultate bune, chiar deosebite.

Subtitlu

FII ATENT

Fig. 8.18 O idee interesantă este scrierea textului în contrast invers în interiorul unei litere iniţiale.

84

Capitolul 1

Capitolul 2

Fig. 8.19 Efectele utilizării stilului de scriere în contrast invers trebuie verificate prin vizualizarea întregului document/pagină de text. 8.8 Text rotit În general, textul rotit este dificil de citit. De obicei, cititorul îşi înclină capul sau roteşte documentul. Din acest motiv, cantitatea de text rotit trebuie să fie limitată şi, de preferinţă, aliniată cu marginea paginii. Textul rotit oferă un contrast interesant şi se poate utiliza la marcarea capitolelor unei cărţi.

Fig. 8.20 Cuvintele şi frazele trebuie rotite împreună, ca o singură entitate. Rotirea individuală a caracterelor face extrem de dificilă citirea textului, starea de disconfort vizual indusă alterând capacitatea de înţelegere a mesajului.

T V E G D C E E S R E I X R T E T T T E U I U I T L C A L

Fig. 8.21

85

Textul poate fi scris înclinat sub orice unghi. În acest caz, unghiul de înclinare şi orientarea textului se împun a fi nişte constante pentru întregul document. 8.9 Efecte combinate Efectele speciale prezentate anterior se pot utiliza în combinaţii într-un document. Alegerea combinaţiilor trebuie făcută cu multă grijă, necesitând o anumită experienţă în domeniu. Fiecare efect în sine are rolul de a atrage atenţia cititorului; existenţa a două, sau mai multe astfel de surse de captare a atenţiei, poate crea confuzie. O posibilitate de evitare a acestei capcane o reprezintă combinarea efectelor într-un element grafic unic.

Capitolul Cinci

Fig. 8.22 Afişele şi posterele necesită efecte mai „dramatice” pentru captarea atenţiei, cum ar fi contrastele puternice (fig.8.23). Evidenţierea unor elemente trebuie să susţină aspectul unitar şi echilibrat al compoziţiei.

Seminar ştiinţific

Grafică şi design 2003 Colina Universităţii Joi, ora 10,30 Informaţii suplimentare la tel.412921 int.156

Fig. 8.23 Combinaţiile de efecte sunt binevenite pentru evidenţierea diverselor secţiuni/capitole ale unei lucrări.

86

CAPITOLUL 9

EEELLLEEEMMMEEENNNTTTEEE GGGRRRAAAFFFIIICCCEEE ÎÎÎNNN PPPRRROOOIIIEEECCCTTT Amplasate cu grijă şi selectate cu atenţie, elementele grafice pot îmbunătăţi aspectul unei publicaţii. Alături de aspectul decorativ şi de interes pentru cititor, partea grafică poate contribui la mai buna înţelegere a mesajului transmis prin text. Fotografiile, diagramele, desenele, diversele imagini şi logotipurile ajută citi-torul să înţeleagă mesajul transmis de creator prin intermediul documentului. Gradul de eficienţă al acestora este în funcţie de locul unde sunt amplasate şi de modul cum sunt utilizate şi prezentate.

9.1 Fotografii Rolul unei fotografii este de a completa mesajul şi de a uşura înţelegerea acestuia şi nu de a distrage atenţia cititorului. Realizarea acestei cerinţe nu este întotdeauna uşoară.

Fig. 9.1

Este recomandabilă realizarea unei biblioteci proprii cu imagini, adunate în timp, sau întocmită cu ajutorul unor artişti fotografi profesionişti. Stocul de fotografii poate fi împărţit în două categorii: color şi alb-negru. În acest fel, în funcţie de documentul creat, poate fi aleasă mai uşor fotografia cea mai adecvată.

87

9.2 Logotipuri Logotipul (sau, pe scurt, logo) este o reprezentare grafică proprie unei companii sau organizaţii. Elementele grafice care formează un logotip sunt proiectate în aşa fel încât să fie uşor de recunoscut şi să amintească clientului de serviciile sau produsele companiei. Logotipul trebuie încadrat corespunzător în pagină, astfel încât compoziţia să reflecte influenţa pozitivă a acestuia. Forma moale, rotundă, a logotipului

contrastează bine cu forma rectangulară, alungită, a textului.

Fig. 9.2 Tipărirea logo-urilor color necesită utilizarea unor cerneluri speciale, uneori specifice companiilor respective. Acest fapt poate constitui inclusiv un element de securitate, ca o certificare suplimentară a autenticităţii unui document. Unele logotipuri depind de dimensiunile spaţiului pe care sunt tipărite, dispunând, pe lângă aspectul normal, de o variantă „prescurtată”. Varianta normală, de exemplu, poate include denumirea companiei. Dacă logotipul necesită includerea unui text, fontul trebuie ales cu atenţie, iar textul propriu-zis va fi scurt şi menit să completeze imaginea, nu să o explice sau să o descrie.

Fig. 9.3

88

9.3 Clip art Un „clip art” descrie o imagine de mici dimensiuni care se introduce într-un document în scopul conferirii unui plus de vioiciune. Alegerea şi amplasarea unui clip art necesită o atenţie specială tocmai din motivul expus anterior.

Fig. 9.4 Majoritatea clip art-urilor utilizate în documente sunt furnizate de către procesoarele de text sau de imagini. Dezavantajul utilizării acestui tip de clip art este că, fiind la îndemâna oricărui utilizator, sunt foarte cunoscute şi dau impresia de amatorism. O altă sursă de imagini o constituie pachetele de clip art-uri obţinute contra cost de la firme specializate sau din cărţi, care permit copierea imaginilor (copyright free). Acestea din urmă se scanează şi pot fi stocate formând o bibliotecă de clip art-uri, extrem de utilă.

Fig. 9.5 De mare efect este folosirea literelor-imagini decorative (fig.9.6). Acestea atrag atenţia asupra textului şi produc un contrast interesant în raport cu blocul de text. Pot fi folosite în documente cu caracter publicitar sau personal şi mai puţin în cele oficiale. Literele pot fi obţinute din cărţi sau de pe reţeaua Internet. O altă categorie de elemente decorative o reprezintă galeria de mici simboluri care sunt furnizate de către orice procesor de text (Windings, Zapf Dingbats).

Fig. 9.6 89

9.4 Formate grafice Programele de grafică permit realizarea imaginilor în două moduri/formate diferite: grafică vectorială şi grafică punct-cu-punct (bitmap). Deosebirea esenţială între cele două formate constă în faptul că desenele vectorizate pot fi scalate fără deteriorarea imaginii obţinute la tipărire. Grafică în format bitmap Formatul bitmap se bazează pe crearea şi stocarea informaţiilor sub formă de unităţi de imagine (pixeli). Imaginea finală rezultă prin alăturarea acestor unităţi, asemenea unui mozaic (fig.9.7).

Fig. 9.7

Într-o imagine alb/negru, în format bitmap, fiecare pixel este descris de un bit de informaţie. Acest lucru înseamnă că pixelul descris poate fi sau alb, sau negru. Pentru o imagine în tonuri de gri, pentru fiecare pixel sunt necesari opt biţi de informaţie. Prin combinarea diferită a celor opt biţi se pot descrie 256 tonuri de gri, de la alb, până la negru. O imagine color este descrisă folosind tot 8 biţi de informaţie, prin combinare rezultând 256 de culori diferite. Formatele cel mai des fololosite în grafica punct cu punct sunt:

• Tagged Image File Format; extensia acestui tip de fişier este .tif; • Windows Bitmap (.bmp); • Graphics Interchange Format (.gif); • JPEG File Interchange (.jpg).

Fig. 9.8 Grafică în format vectorial În grafica vectorială, elementele imaginii sunt descrieri matamatice ale elementelor de formă – linii, puncte, curbe – (fig.9.8). Cel mai cunoscut tip de format grafic vectorial este EPS (Encapsulated PostScript Format).

90

9.5 Desene şi diagrame Desenele, diagramele şi graficele incluse în documente pot proveni din diverse surse. Acestea pot fi furnizate uneori doar sub forma unor schiţe; alteori, acestea provin din pachete informative, existente sub forma unor fişiere electronice. Acest tip de informaţie poate fi utilizat numai cu condiţia reprocesării (sau redesenării) imaginii. Avantajul redesenării constă în posibilitatea impunerii unui stil pentru partea grafică.

Acest grafic este suficient de mare pentru a putea fi citit, dar nu prezintă suficient contrast pentru a se evidenţia faţă de restul paginii. Chenarul are drept scop separarea graficului de corpul de text.

Fig. 9.9 Înălţimea diagramelor se corelează cu a paginii/documentului. Lăţimea diagramei nu trebuie să o depăşească pe cea a textului, dar, pe de altă parte, să fie suficient de mare încât să fie lizibilă şi uşor de înţeles.

Fig. 9.10

19% de probă

26% la şcoală

30% la specializare

43% servicii sociale

48% personal voluntar

70% personal calificat

Fonturile folosite în diagrame pot fi aceleaşi ca în text, sau altele, care contrastează cu acestea, dar care se armonizează cu textul. Se vor prefera seturile de caractere compacte care permit o densitate mai bună a textului, deci o cantitate superioară de informaţie. Formatul EPS este cel mai bun pentru diagrame şi ilustraţii create cu ajutorul calculatorului, deoarece fişierele create în acest format pot fi scalate fără ca să fie afectată calitatea documentului tipărit.

91

Comerţ

Educaţie

Medicină

Drept

Legenda

Vânzarea de carte în primul trimestru pentru diverse sectoare

Fig. 9.11 Legenda şi textul explicativ al figurii trebuie să fie scurte, clare şi la obiect. Orice reprezentare grafică va conţine obligatoriu un element de referinţă sau scara de reprezentare

9.6 Utilizarea imaginilor scanate Fotografiile sau alte imagini pot fi transformate în fişiere cu ajutorul unui scanner. Scanner-ele sunt aparate optice utilizate din ce în ce mai mult atât la nivel profesionist, cât şi de către amatori. Desigur, există diferenţe din punct de vedere calitativ între aparatele utilizate într-un caz sau altul. Scanere cu rezoluţie mică (sub 1200 dpi) nu permit scalarea ulterioară a imaginilor, iar la imprimarea cu o imprimantă de calitate, vor fi vizibile punctele care formează imaginea, şi contururile vor avea aspectul de „trepte”. Programele care controlează procesul de scanare permit optarea pentru scanare color, în tonuri de gri sau text (alb/negru). Ulterior, imaginile scanate pot fi prelucrate în scopul optimizării aspectului acestora. De regulă, fişierele care conţin imagini scanate sunt de mari dimensiuni, fiind dificil de stocat şi manipulat. Din acest motiv este necesar ca imaginile să fie scanate la rezoluţia minimă necesară, iar dimensiunile imaginii să fie analizate cu atenţie. Dintre formatele bitmap amintite anterior, JPEG permite comprimarea fişierului cu un factor variabil, la alegerea utilizatorului. În cele mai multe cazuri, este nevoie ca imaginile scanate să fie prelucrate din punct de vedere dimensional, pentru ca acestea să poată fi aranjate în document în conformitate cu principiile prezentate anterior. Redimensionarea după scanare modifică rezoluţia imaginii din fişierele de tip bitmap. Astfel, dacă o imagine este mărită de două ori, rezoluţia scade la jumătate (fig.9.12).

92

Fig. 9.12 Programele cu care imaginile pot fi prelucrate, permit revenirea la rezoluţia originară prin procedee cum ar fi interpolarea. Totuşi, nici măcar aceste procedee avansate nu pot reda calitatea iniţială a imaginii.

Fig. 9.13

Imaginile scanate necesită de cele mai multe ori anumite îmbunătăţiri. La scanarea imaginilor alb-negru, fotografiile au tendinţa de a primi o tentă mai închisă (fig.9.13); în acest caz, prelucrarea constă în mărirea luminozităţii şi/sau a contrastului. Pentru imaginile color, ajustarea se completează cu adăugarea sau reducerea cantităţii de culoare primară pură (roşu, verde sau albastru). Toate aceste modificări, precum şi multe altele, pot fi realizate prin programe ca

93

AdobePhotoshop, CorelPhoto-Paint etc. Însă, utilizarea acestor software trebuie făcută cu atenţie, deoarece necesită abilităţi şi experienţă, astfel încât modificările efectuate să conducă într-adevăr la îmbunătăţirea aspectului imaginii. 9.7 Alegerea fotografiilor La alegerea fotografiilor trebuie ţinut cont de faptul că simpla existenţă a personajelor umane, sau instantaneele, conferă dinamism imaginii, fiind mai atractive pentru cititor. Pozele statice, cu personaje „aşezate”, sau lipsite de fiinţe vii (oameni, animale) sunt mai puţin interesante decât cele în care personajele sunt surprinse în mişcare.

Limita de Fundal Plan de Plan

decupare (plan îndepărtat) mijloc apropiat

Fig. 9.14 În vederea introducerii în document, fotografiile pot fi trunchiate pentru a se îndepărta porţiuni lipsite de interes, precum şi pentru a permite focalizarea atenţiei pe zona dorită. Tăierea trebuie făcută având grijă ca să nu fie secţionate braţele sau capetele personajelor. O singură imagine de dimensiuni mai mari are un impact mai bun asupra cititorului decât mai multe imagini de dimensiuni reduse. Pe o fotografie mare, personajele, dar şi detaliile, sunt mai uşor de perceput, parcurgerea şi înţelegerea ei fiind mai uşoară.

94

Fig. 9.15

Totuşi, în situaţia în care avem la dispoziţie imagini de dimensiuni mici, care trebuie inserate în document, este de preferat ca acestea să fie grupate, decât împrăştiate pe suprafaţa paginii (fig.9.15). O categorie aparte o constituie acele imagini care depăşesc marginea paginii şi se întind până la marginea formatului. Efectul obţinut prin astfel de imagini este pozitiv, pagina câştigă în atractivitate, stârnind interesul cititorului. Totuşi echilibrarea compoziţiei este mai dificilă, fiind necesară contrabalansarea prin amplasarea pe pagina alăturată a unei imagini de acelaşi tip (fig.9.16).

Fig. 9.16

9.8 Titluri pentru fotografii

Titlurile sau explicaţiile fotografiilor furnizează o oportunitate deosebită de completare a mesajului transmis prin text şi/sau imagini. De multe ori, cititorul parcurge întâi imaginile, fără a citi textul documentului. În aceste cazuri, amplasarea unui text explicativ, scurt şi la obiect, poate atrage cititorul stârnindu-i interesul de a parcurge întregul document.

95

Textul explicativ al imaginii trebuie să fie o punte de legătură între textul propriu-zis şi imagine şi trebuie să fie „magnetul” care atrage atenţia asupra ambelor elemente.

Un text de genul: „Pescuitul reprezintă principala sursă de venituri a populaţiei din zonă” este mai potrivit decât „Gup de bărci pescăreşti plutind pe apele liniştite ale golfului”

Fig. 9.17

Titlul sau explicaţia trebuie amplasate în apropierea imaginii, astfel ca cititorului să poată face cu uşurinţă legătura vizual între cele două elemente fară riscul unei confuzii. În acest scop titlurile pot fi scrise deasupra, lateral sau dedesubtul imaginii, aliniat la stânga sau la dreapta (fig.9.18).

Marginea largă poate fi locul potrivit pentru titluri sau explicaţii ale imaginilor.

În acest caz, textul poate fi scris deasupra, dedesubtul sau lângă imagine. Fig. 9.18

Tipul de caractere, înălţimea, spaţiul dintre rânduri, precum şi celelalte aspecte stilistice trebuie să fie nişte constante pentru un document. Este necesar aşadar ca designerul să manifeste consecvenţă în utilizarea lor. Spre exemplu, combinaţia între stilul italic şi alinierea centrată este o opţiune des întâlnită. Dar, în scrierea acestui scurt text, creatorul are posibilitatea de a alege o altă combinaţie, mai puţin utilizată, cu efecte benefice. Este momentul pentru a încerca un font fără picioruş, o înălţime redusă a caracterelor, sau un alt tip de aliniere.

96

9.9 Banere În engleza americană, termenul „banner” desemnează un titlu de gazetă scris cu litere mari. Prin extensie, întreg spaţiul conţinând o serie de informaţii, identice pentru toate publicaţiile dintr-o serie (reviste, ziare, web site-uri), poartă denumirea de banere. Aceste elemente sunt amplasate, de regulă, în partea superioară a paginii şi conţin denumirea publicaţiei, denumirea editurii/organizaţiei, volumul, numărul şi data publicaţiei.

London Stories

Engineer's News Volume 15 · Number 4 · 2002

MAY 2002

Fig. 9.19 Banerul dă tonul publicaţiei şi din acest motiv, tipul de caractere ales trebuie să fie potrivit şi să creeze efectul dorit. O scriere cursivă este mai prietenoasă, mai familiară, în timp ce scrierea cu litere îngroşate sau cu fonturi dense conferă impresia de autoritate. Stilurile de aliniere descentrată (la stânga sau la dreapta) dau un aspect viu, de mişcare, în timp ce alinierea centrată sau bilaterală crează impresia de dependenţă. Banerele pot fi utilizate şi în scopul creării/accentuării contrastului în raport cu textul de pe prima pagină a unei publicaţii (fig.9.20). Efectul obţinut prin scrierea textului pe fond închis la culoare (gri sau chiar negru), poate fi repetat şi pe paginile următoare, pentru coeziunea documentului, dar la altă scară.

97

Prop

rietăţ

i Articol

Interesul poate fi stimulat de

un titlu scris în contrast invers pe un baner de culoare închisă. Efectul poate fi repetat la numerotarea paginilor.

O zonă gri amplasată în lateral asigură contrast şi poate fi utilă dacă se scriu pe ea diviziunile/capitolele lucrării.

Fig. 9.20 Alegerea variantei finale pentru baner se va face după verificarea costurilor, precum şi a modului în care textul poate fi citit şi înţeles. Este bine de ştiut că...

Trebuie verificat dacă elementul grafic care urmează să fie inserat este potrivit pentru compoziţie din toate punctele de vedere; dacă există dubii, este de preferat un loc gol decât o grafică mediocră. Modul de prezentare a fotografiilor trebuie să fie unitar: cu/fără chenar, cu/fără efecte speciale, color/alb-negru etc. La fel ca în arta fotografică, este bine a se începe cu imagini alb-negru, apoi, după realizarea câtorva proiecte, se poate trece la cele color.

98

CAPITOLUL 10

GGGRRRAAAFFFIIICCCĂĂĂ ÎÎÎNNN TTTOOONNNUUURRRIII DDDEEE GGGRRRIII Tonurile de gri folosite ca fundal pentru text sau ca element grafic de sine stătător, pot face o compoziţie mult mai interesantă. Avantajul utilizării tonurilor de gri în competiţia cu culorile, constă în costul mai scăzut la tipărire. 10.1 Niveluri de tonalitate Contururile gri devin elemente grafice în pagina tipărită, ca orice pată de culoare, dar spre deosebire de negru contrastul obţinut este mai blând, mai subtil. Tonurile de gri se notează de obicei procentual, adică procentul de negru în amestec cu alb. Alegerea tonului de gri cel mai adecvat se va face după realizarea unei probe cu imprimanta cu care urmează să se multiplice documentul, întrucât aspectul pe ecran poate diferi de cel real, în funcţie de calitatea (rezoluţia) imprimantei. Negru Gri 40%

Gri 80% Gri 20%

Gri 60% Gri 10%

Fig. 10.1 Într-un document se utilizează doar unul sau maxim două tonuri de gri. Acestea, împreună cu textul în contrast invers (text scris cu caractere albe pe fond negru) şi cu fondul negru, pot genera suficiente combinaţii pentru un document (fig.10.2).

99

Braşov Braşov

Braşov Braşov

Braşov Braşov

Fig. 10.2 Cea mai uzuală utilizare a tentelor de gri este crearea unei umbre la un text în chenar (text box) aşa cum este realizat în această carte. Umbra gri sugerează depărtarea panoului faţă de restul paginii şi are ca scop scoaterea în evidenţă a acestuia.

Suprafaţa aceasta

pare desprinsă de

pagină

Fig. 10.3 Altă posibilitate de utilizare este scrierea textului cu caractere gri, desenarea liniilor şi a celelaltor elemente grafice în tonuri de gri (fig.10.4). La tipărire, griurile apar mai închise decât pe ecranul monitorului. Din această cauză este bine de făcut o probă de tipărire şi ulterior trebuie realizată ajustarea valorii griurilor.

XII

Fig. 10.4 100

10.2 Tonuri de gri în rapoarte Textul de bază al unui raport trebuie să conţină cât mai puţine elemente care ar putea îngreuna atingerea scopului final al documentului: înţelegerea textului şi a mesajului.

Raport anual

Data

Raport Anual

Data

Fig. 10.5 Tonurile de gri se aplică „economic”, în forme simple şi în contrast cu restul documentului. Suprafeţele gri pot fi prelungite până la marginea formatului, pe acestea putând fi amplasate ajutoarele de navigare pentru cititor.

Capitolul 2 Capitolul 1

Fig. 10.6

101

10.3 Tonuri de gri în postere Contrastul obţinut de griuri cu suprafeţele albe sau negre are un efect dramatic sporit în postere. Textul scris în contrast maxim este de cea mai mare importanţă; informaţiile secundare pot fi amplasate pe un contrast mai redus (fig.10.7). Perceperea corectă a informaţiei nu poate fi periclitată de combinaţiile elementelor grafice, ci din contra, grafica trebuie să se subordoneze scopului primordial care este transmiterea informaţiei.

10 JULY

BROOK HOUSE

EFFECTIVE MANAGEMENT

Magazin

Publicaţie săptămânală de informaţii diverse în domeniul istoriei

Istoric

Fig. 10.7

102

10.4 Tonuri de gri în periodice Tonurile de gri constituie o sursă de materie primă extrem de generoasă pentru banerele diverselor ziare sau reviste.

Volumul I Nr.5 August

Rezultatele examenelor

Sesiunea s-a sfârşit

Noi reglementări în acest domeniu

Cuprins Pregătirea personalului

Medic de Familie

M F

Fig. 10.8 Dimensiunile suprafeţelor, precum şi tonul griurilor trebuie bine cumpănite deoarece, aşa cum a mai fost arătat, cu cât fondul este mai închis la culoare, cu atât textul este mai greu de parcurs.

Fig. 10.9 Cuprinsul, sumarul, diverse liste sau scurte articole, sunt câteva exemple de texte care pot fi scrise pe un fond gri (fig. 10.8 şi 10.9).

103

Un mod simplu dar eficace de a obţine contrast prin intermediul griurilor este amplasarea numerelor de pagină pe astfel de suprafeţe; acestea pot fi amplasate în oricare din locurile cunoscute şi pot fi extinse până la marginea formatului. Ştiri sportive Ştiri politice

3 2

Fig. 10.10 Benzile, liniile sau chenarele gri se asortează cu eventualele imagini inserate în document şi care trebuie să fie tot în tonuri de gri (fig. 10.11).

Fig. 10.11 În timp ce griul face documentul mai interesant, culoarea îl transformă total. Adăugarea culorilor la un document este o activitate complexă, dar care scumpeşte în mod semnificativ lucrarea.

104

CAPITOLUL 11

DDDEEESSSIIIGGGNNNUULLL PPPAAAGGGIIINNNIIILLLOOORRR DDDEEE WWWEEEBBB U Pe măsură ce programele evoluează, ele devin mai prietenoase, în sensul că pot fi utilizate cu succes şi de către nespecialişti. Este şi cazul software-ului pentru crearea paginilor de web, care sunt folosite de către amatori în scopul creării celui mai nou tip de „publicaţie”. Pentru crearea acestui tip de document se respectă aceleaşi principii valabile şi pentru cele pe suport „hard”, dar trebuie luate în considerare alte aspecte specifice noului mediu. 11.1 Principii pentru compunerea paginilor de web Paginile web sunt vizualizate pe ecranul unui calculator. Restricţiile legate de proiectarea pe acest spaţiu rămân aceleaşi: spaţierea, contrastul, echilibrul, aspectul general. Volumul textului trebuie menţinut cât mai redus, astfel încât cititorul să-l poată citi cu uşurinţă şi să nu obosească. Dacă volumul de informaţii este prea mare, se va simplifica/reduce partea grafică. În acest fel este facilitată nu numai perceperea paginii, ci şi imprimarea acesteia.

Pagina web pentru Digital Type Review are o pagină principală foarte simplă şi directă. In plus se poate încărca repede.

Fig. 11.1

Un web site este format dintr-un număr de pagini individuale. Aşadar, este nevoie ca cititorul să se poată orienta prin acestea, în scopul găsirii informaţiilor pe care le caută. Cititorul „navighează” şi are nevoie de ajutoare/indicaţii în acest scop.

105

Facilitarea navigării este cel puţin la fel de importantă ca şi conţinutul site-ului şi reprezintă o condiţie necesară pentru ca cititorul să revină. Toate site-urile au o pagină principală care se descarcă prima la apelarea adresei. Consultând această pagină, cititorul ar trebui să-şi facă o idee despre conţinutul site-ului. În acest sens, designerul are la dispoziţie o serie elemente devenite tipice, ca de exemplu barele de navigare (fig.10.2).

Bara de navigare de la Digital Type Review oferă informaţii şi trimiteri imediate la toate capitolele site-ului

Fig. 11.2 Multe site-uri oferă cititorului pagini lungi, pentru parcurgerea cărora, este necesară utilizarea derulatorului (scroll bar). Folosirea derulatorului, chiar dacă este inclus în mouse, devine obositoare, iar pagina, cu cât este mai lungă, cu atât este mai plictisitoare, chiar enervantă. Dacă volumul de informaţie este mai mare decât poate fi cuprins într-un ecran, soluţia constă în divizarea acesteia pe subiecte sau capitole, care pot fi vizualizate fiecare separat. Această metodă este bună pentru lungimi ale paginii de două-trei ecrane. Peste acest număr, este de preferat un sistem de dirijare spre alte pagini cu ajutorul unor butoane (fig.11.3).

Fig. 11.3 Paginile aparţinând aceluiaşi web site trebuie să aibă consistenţă şi consecvenţă în aspect, culoare şi percepţie. Totodată, cititorul trebuie ajutat în navigare, astfel încât el să ştie în orice moment unde se află în site. Paginile care tratează acelaşi subiect trebuie să aibă un aspect sau culoare de fond similară. Este recomandabilă folosirea grilelor ajutătoare. Browserele sunt programe care afişează fişierele HTML şi elementele grafice, de sunet şi animaţie. La apelarea adresei unice a site-ului şi serverului, pagina este

106

descărcată, trimisă calculatorului şi afişată de către browser. Pe măsură ce paginile sunt apelate prin link-urile paginii principale, acestea sunt trimise şi afişate pe ecranul calculatorului.

Fig. 11.4 Fiecare pagină web necesită un fişier HTML. Un web site constă din totalitatea fişierelor paginilor şi ale părţilor grafice, precum şi fişierele auxiliare pentru sunet şi animaţie. 11.2 Textul pentru paginile de web Textul paginilor de web prezintă o serie de particularităţi. Cunoaşterea acestora este extrem de utilă pentru realizarea unui proiect de calitate. Aspectul textului scris în limbaj HTML depinde de setările software. Designerul poate decide aspectul textului stabilind un stil anume. Textul poate fi prezentat pe pagina web ca o parte grafică în format GIF. Designerul deţine controlul complet asupra aspectului textului şi poate completa gama de seturi de caractere. Formatul grafic GIF necesită un timp mai lung pentru descărcare decât HTML, acesta constituind un dezavantaj. Citirea unui text de pe ecran este dificilă şi obositoare. Acesta este motivul principal pentru care cititorul trebuie ajutat cât mai mult, altfel el se va plictisi, va părăsi site-ul şi nici nu va mai reveni. Înălţimea textului se stabileşte astfel încât textul să poată fi citit cu uşurinţă. În majoritatea cazurilor, textul va fi văzut de către cititor exact aşa cum a fost creat de designer. Trebuie evitate rândurile lungi; acestea nu fac decât să sporească dificultatea citirii. În plus, dacă trebuie acţionat scroll-ul orizontal, neplăcerea va fi totală. Stilul scrierii implică alegerea unui tip de caractere. Acesta trebuie să fie unul robust şi cu contururi clare. Un eventual efect tridimensional se va aplica părţii grafice şi nu textului. Culorile trebuie alese cu atenţie întrucât există un cod care reglementează link-urile paginii. Textul îşi schimbă culoarea în momentul în care este accesat link—ul. Culoarea fondului şi a textului trebuie corelate cu cele modificate conform codului.

107

11.3 Ajutoare pentru navigare Web site-urile conţin, de regulă, mai multe pagini. Cititorul se deplasează în interiorul site-ului utilizând link-urile. Dar, după vizitarea câtorva pagini, el se poate „rătăci” şi poate pierde timp preţios pentru a-şi găsi drumul. Acesta este motivul pentru care designerul trebuie să prevadă nişte rute de navigare. În acest scop este necesară schiţarea prealabilă a structurii site-ului. Odată stabilite rutele, trebuie verificată corectitudinea şi eficienţa acestora. Unele site-uri sunt prevăzute cu hărţi care dau posibilitatea cititorului să se orienteze şi să ştie în permanenţă unde se află. Toate paginile web ar trebui să aibă link-uri spre pagina principală. Link-urile Search şi Index ajută cititorul să găsească repede site-ul

Fig. 10.5

Fig. 11.6

108

11.4 Grafica paginilor de web

Fig. 11.7

Fig. 11.8

109

11.5 Imagini de fond pentru paginile de web

Fig. 11.9

Fig. 11.10

110

11.6 Animaţie în paginile de web

Fig. 11.11

111

Bibliografie

1. Antal A., Mureşan P.: Culoare, armonie, confort. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983.

2. Arnheim R.: Arta şi percepţia vizuală. Editura Meridiane, Bucureşti, 1979. 3. Arnold B.: Geometrie proiectivă. Perceperea spaţiului prin desen. Editura Tehnică, Bucureşti,

1993. 4. Achim I.: Introducere în estetica industrială. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968. 5. Avermaete R.: Despre gust şi culoare. Editura Meridiane, Bucureşti, 1971. 6. Bârsan L., Dogariu M., Duicu S., Grosu R., Popescu M.: Estetică industrială. Reprografia

Universităţii Transilvania din Braşov, 1998. 7. Brătescu Ghe.: De la desenele rupestre la sateliţii de comunicaţii. Editura Albatros,

Bucureşti, 1987. 8. Câmpan Fl.: Povestiri cu proporţii şi simetrii. Editura Albastros, Bucureşti, 1985. 9. Constantin P.: Industrial design (arta formelor utile). Editura Meridiane, Bucureşti, 1973. 10. Constantin P.: Culoare, artă, ambient. Editura Meridiane, Bucureşti, 1979. 11. Creţu I.: Probleme de estetică industrială. Institutul Central de Documentare Tehnică,

Bucureşti, 1971. 12. Delorme Chr.: Le logo. Les Editions d’Organization, Paris, 1991. 13. Drîmba O.: Istoria culturii şi civilizaţiei. Editura Ştiinţifică Bucureşti, 1984-1996. 14. Gasson P. C.: Theory of design. Dunod Paris, 1991. 15. Hartman N.: Estetica. Editura Univers, Bucureşti,1974. 16. Hughes S.: Design and Typography in Easy Steps. Computer Step. Southam Warwickshire

England, 1998. 17. Iacobescu V. R.: Tehnica scrierii artistice. Editura tehnică, Bucureşti, 1979. 18. Istvan H.: Kitsch-ul, fenomen al pseudoartei. Editura Politică, Bucureşti, 1973. 19. Maltese C.: Ghid pentru studiul istoriei artei. Editura Meridiane Bucureşti, 1979. 20. Maşek V. E.: Designul şi calitatea vieţii. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988. 21. Mihăilescu D.: Limbajul culorilor şi al formelor. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1980. 22. Oţetea A.: Renaşterea şi reforma. Editura Ştiinţifică Bucureşti, 1968. 23. Papanek V.: The Green Imperative. Thames and Hudson 1992. 24. Petrişor M.: Curente estetice contemporane. Editura Univers, Bucureşti 1972. 25. Pohonţu E.: Iniţiere în artele plastice. Editura Albatros, Bucureşti, 1980. 26. Popescu T.: Necesitatea Esteticii. Editura Facla, Timişoara, 1979. 27. Radian H.R.: Cartea proporţiilor. Editura Meridiane, Bucureşti, 1991. 28. Rădoi A.: Design industrial. Universitatea Tehnică Timişoara, 1991. 29. Roman T.. Simetria. Editura Tehnică, Bucureşti, 1963. 30. Tatarkiewicz W.: Istoria esteticii. Editura Meridiane, Bucureşti, 1978. 31. * * * Dicţionar de estetică generală. Editura Politică, Bucureşti, 1972. 32. * * * Dicţionar de filosofie. Editura Politică, Bucureşti, 1978. 33. * * * Estetică, informaţie, programare. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972. 34. * * * Funcţie şi formă. Editura Meridiane Bucureşti, 1989. 35. * * * Mic Dicţionar Enciclopedic. Editura Academiei, 1989. 36. * * * STAS 8396 - 69 Cărţi şi broşuri . Foi de titlu. 37. * * * STAS 6524 - 82 Cărţi, broşuri şi reviste. Manuscrise pentru reproducerea poligrafică 38. * * * STAS 8660 - 82 Cărţi şi broşuri . Reprezentare redacţională.

112