GRAFICĂ ŞI DESIGN

Frincu Mihaela Hanelore

GRAFICĂ… GRÁFIC, -Ă, grafici, -ce, adj., GRÁFIC, grafice, s.n., GRÁFICĂ s.f. I. Adj.

1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variația unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparține acestei metode.

2. Care ține de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură. II.

1. S.n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor date din diverse domenii de activitate.

2. S.f. Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător și care folosește diverse procedee tehnice și diferite materiale. – Din fr. graphique.

Sursa: DEX '98

DESPRE … GRAFICĂ ŞI DESIGN ELEMENTE FUNDAMENTALE

Elementele fundamentale ale grafic-design-ului: forma, culoarea şi conceptul. Forma – reprezintă compoziția elementelor fundamentale dintr-o lucrare/proiect,

felul în care arată un obiect : configurația, proporția, echilibrul și armonia parților componente. Înțelegerea formei provine din dezvoltarea capacității de a distinge calitățile intrinseci ale elementelor și a relațiilor dintre ele.

Culoarea - joaca un rol important în luarea de decizii în designul grafic, conferind varietate, atmosferă și spațialitate. Culorile alese vor determina nu numai reacții psihologice și emoționale ci ar trebui să susțină și să sporească aspectele de natură formală.

Conceptul - se referă la ideea sau viziunea ce susține imaginea grafică. Procesele de gândire parcurse spre realizarea unei lucrări reprezintă o parte vitală din găsirea unei soluții grafice la o problemă specifică. Forma și culoarea au puțină valoare dacă nu există o gândire de calitate. Atunci când conceptul și utilizarea formei și a culorilor se întregesc coerent, există posibilitatea reală ca designerul să își atingă obiectivele.

DESPRE … GRAFICĂ ŞI DESIGN PRINCIPII DE BAZĂ

1. FORMA ŞI SPAŢIU Vederea este o experiență atât de banală încât i se acordă prea puțină atenție. Pentru designer, felul

în care ochii și creierul său interpretează ceea ce vede, prezintă importanța cea mai mare. În mod conștient sau nu, ochii noștri alimentează creierul în mod constant cu informații vizuale, ce sunt procesate și interpretate.

a) Spațiu bidimensional – designul grafic se realizează în general în limitele a două dimensiuni (înălțime și lățime). O coală albă de hârtie este o suprafață plană până în clipa în care plasăm un semn pe ea, iar atunci devine scena unor forțe vizuale ce devin tot mai complexe pe măsură ce crește numărul elementelor. Ele constituie forța fundamentală a stimulilor vizuali.

b) Figura şi fondul Formele sunt întotdeauna percepute în asociere cu spațiul în care sunt amplasate și cu celelalte

forme ce pot fi prezente în formatul respectiv. Fiecare formă este văzută în context și nu poate fi total izolată.

În general, o formă este considerată pozitivă iar spațiul din jurul ei este negativ. Stilul din interiorul unui format (numit uneori și fond), este un element important al oricărui design și nu ar trebui tratat superficial.

Spațiul trebuie organizat și controlat, deoarece oferă informații importante despre forma care trebuie să aibă în jurul ei o non-formă pentru a exista. Un spațiu necorespunzător aranjat poate accentua neînțelegerea unei idei.

d) Simetrie şi asimetrie d) Forma tridimensională - iluzia profunzimii și a volumului spațial parvine prin perspectivă, un tip de

reprezentare vizuală inventată la începutul Renașterii italiene.

DESPRE … GRAFICĂ ŞI DESIGN PRINCIPII DE BAZĂ

2. SPAŢIU NEGATIV ŞI SPATIU POZITIV Trebuie analizată utilizarea eficientă a spațiului pozitiv și a spațiului negativ. Spațiul pozitiv este suprafața

imaginii, în vreme ce spațiul negativ este fundalul sau planul imaginii. Este important să fie înțeles faptul că, în general, spațiul negativ slujește pentru a susține suprafața imaginii și de aceea nu poate fi lăsat să se dezvolte ca spațiu activ în sine.

Merită explorate efectele pe care acest spațiu neutilizat îl are asupra senzației globale generate de o imagine, prin modificarea raportului între spațiul pozitiv și cel negativ. Pot apărea situații în care un grup specific de elemente se reunesc pentru a se susține reciproc și a concura astfel încât fundalul capătă forma din partea elementelor pozitive. În aceste cazuri ochii au dificultăți în a deosebi forma de fundal, lucru care creează ambiguitate.

3. COMPOZIŢIA Compoziția se referă la structura și organizarea subiectului, iar înțelegerea și explorarea practică a subiectului

respectiv sunt esențiale pentru o comunicare vizuală eficientă. Compoziția trebuie considerată la fel de importantă ca și elementele folosite pentru a construi imaginea în sine.

De-a lungul istoriei artei vizuale au fost propuse diverse teorii ale compoziției. Cea mai cunoscută este însă SECŢIUNEA DE AUR sau PROPORŢIA DIVINĂ concepută de arhitectul Vitruvius și se bazează pe un raport stabilit între latura lungă și cea scurtă a unui dreptunghi.

Totuși au fost concepute și alte teorii precum cea a pictorului Henri Matisse, conform căreia compoziția reprezintă arta aranjării diverselor elemente în scopul de a exprima sentimentele în mod decorativ.

Ca și concluzie... elementele folosite în realizarea unei compoziții nu trebuie neapărat amplasate central pe hârtie, ci pot părea că ies din hârtie sau intră dinspre margini etc.

Astfel, o compoziție simetrică asigura o lucrare calmă, pașnică, pe când dinamismul este obținut printr-o dispunere asimetrică.

DESPRE … GRAFICĂ ŞI DESIGN PRINCIPII DE BAZĂ ALE MACHETĂRII

Termenul machetare se refera la modul în care organizăm materialele disparate ce formează elementele unei lucrări. Obiectivul este de a prezenta informațiile logic și coerent, cât și de a scoate în relief elementele importante. În producerea machetelor există trei etape de bază:

Informarea - în primul rând designerul este informat de client asupra materialelor ce trebuie utilizate. În mod normal acestea pot fi o combinație de text (text principal, titluri, legende) și imagini (fotografii, ilustrații, hârtii sau diagrame). Informarea ar trebui să precizeze și aspectul dorit sau senzația pe care intenționează să o transmită, care la rândul ei va depinde de publicul țintă. Trebuie ca macheta să pară autoritară sau ticsită cu informații? curată și structurată cu multe spații albe? Neconvențională sau ultramodernă?

Proiectarea - în al doilea rând designerul trebuie să înceapă să se gândească la felul în care diverșii factori practici, ca formatul paginii și culorile disponibile îi vor influența abordarea. Dacă există multe imagini și text care trebuie încadrate într-o suprafață mică atunci aspectul machetei va fi afectat. În această etapă trebuie ajuns la un acord în privința stabilirii de ierarhii în text, adică a punctelor principale ce trebuie subliniate. În unele cazuri unele elemente pot fi etichetate cu (liste ordonate sau neordonate) pentru a le indica importanța relativă. Însă aceste elemente pot fi tratate și tipografic pentru a le spori înțelesul. Astfel se apelează la diferențe de mărime de font, grosime, formă sau culoare.

Procesarea - etapa a treia este trecerea propriu-zisă la treaba. Nu va grăbiți direct la calculator. Presupunând că lucrarea are mai multe pagini este indicat să creați o desfășurare pe două pagini cu dimensiunea finală reală. În felul acesta puteți vedea zona în care trebuie lucrat. Pentru o organizarea mai ușoară a materialului, este recomandabil să începeți cu o grilă, în care structura generală a paginii să fie divizată în unități de spațiu. Grila va arata dispunerea coloanelor, marginile și zonele pentru textul principal, legende și imagini. După ce ați trasat formatul puteți pregăti câteva ciorne ale machetei. Ele pot fi miniaturi sau schițe vizuale având dimensiunea pe jumătate din cea reală în care sunt prezentate pentru prima dată ideile.

Timpul necesar desenării ideilor este infinit mai scurt decât încercarea de a crea lucrările direct pe calculator. Calculatorul e doar un instrument și nu poate gândi în locul nimănui. Aici un designer cu imaginație își poate folosi pe deplin talentele înainte de a trece la lucru efectiv.

DESPRE … IMAGINE IMÁGINE, imagini, s.f. 1. Reflectare de tip senzorial a unui obiect în mintea omenească sub forma

unor senzații, percepții sau reprezentări; spec. reprezentare vizuală sau auditivă; (concr.) obiect perceput prin simțuri.

2. Reproducere a unui obiect obținută cu ajutorul unui sistem optic; reprezentare plastică a înfățișării unei ființe, a unui lucru, a unei scene din viață, a unui tablou din natură etc., obținută prin desen, pictură, sculptură etc. Reflectare artistică a realității prin sunete, cuvinte, culori etc., în muzică, în literatură, în arte plastice etc.

3. (Fiz.) Figură obținută prin unirea punctelor în care se întâlnesc razele de lumină sau prelungirile lor reflectate sau refractate. [Var.: (rar) imágină, -i s.f.] – Din lat. imago, -inis (cu sensuri după fr. image).

Sursa: DEX '98 Comentarii:

Poartă informație despre obiecte A nu se confunda cu obiectele

FORMAREA … IMAGINILOR

CAMERA OBSCURĂ - FOTOGRAFII

Camera obscură 1490

Când imaginea obiectelor iluminate… pătrunde printr-o gaura mica intr-o încăpere foarte întunecoasa… veți vedea aceste obiecte cu propria lor forma si culoare… inversate…”Leonardo DaVinci”

Prima fotografie

FOTOGRAFIA COLOR

1861 – Maxwell 1903 - Autochrome Lumière

3 placi sensibile (R, G, B) 1935 – Kodachrome– prima pelicula color (Kodak) 1936 –pelicula color Agfa 1948 –Polaroid fotografia instantanee (Edwin Land); 1962 color

SISTEMUL VIZUAL UMAN

380-740nm

OCHIUL UMAN – CAMERA PERFORMANTĂ?

3 tipuri de pigmenți sensibili la culoare(R, G, B) –vedere tricromatica Ochiul distinge 10 milioane culori Lipsa receptorilor=> defecte Adaptare cromatica: culoarea perceputa rămâne constanta la variația iluminării

TESTE

CULOAREA culoarea care consta intr-o singura lungime de unda: pura

spectral (monocromatica) în general, amestecuri majoritatea culorilor pot fi generate de un amestec de 3 culori,

numite culori primare în 1931, CIE a standardizat reprezentarea culorilor prin

amestecarea a 3 culori primare

CUBUL RGB

SPATIUL HSV Nuanța(H), saturație (S) si intensitate(V) Nuanța: tipul culorii: roșu, galben…(0-360 grade) Saturație: puritatea culorii(0-100%) Intensitate: strălucirea culorii(0-100%)

RGB, CMYK Culorile secundare se obțin din amestecul a cate doua culori

primare Cian absoarbe roșu, magenta verde, galbenul absoarbe albastru La imprimare, culorile închise se obțin adăugând negru: CMYK

DIVERSE

http://www.iluzieoptica.com/ http://www.haltadefinizione.com/

http://www.harlem-13-gigapixels.com/

http://www.digicamhistory.com/

VĂ MULŢUMESC