ANTONESCU RALUCA-DIANA, GRUPA 206

Legitimitate si democratie in cadrul Uniunii Europene

Scurt istoric*

Parlamentul european a aparut prin tratatele institutive, fiind denumit, la inceput, fie Adunarea comuna (in Tratatul instituind CECA), fie Adunare (in Tratatele instituind CEE, Euratom); prin Rezolutia din 20 martie 1958, cele trei institutii similare au fost reunite in Adunarea parlamentara europeana, numire ce si-a produs efectele incepand cu anul 1960.

Prin rezolutia Adunarii parlamentare europene din 30 martie 1962, s-a stabilit denumirea de Parlamentul european, denumire pe care o poarta si in prezent.

Sub aspectul componentei si al recrutarii, remarcam ca, inca din anul 1951, autorii tratatelor au sustinut clar principiul conform caruia membrii Adunarii sa fie alesi cu "sufragiu universal direct, dupa o procedura uniforma in toate statele membre", iar toate statele membre trebuiau sa reglementeze punerea in aplicare a acestui principiu. Din acest sufragiu universal direct deriva in mod clar legitimitatea Parlamentului european.

Principiul a fost preluat si mai tarziu, in anul 1957, iar articolul 21. din CECA ce-l continea initial, a fost armonizat prin art.2 al Conventiei din 1957 cu privire la institutiile comunitare. Se prevedea posibilitatea elaborarii de proiecte de catre Adunare, in vederea alegerii membrilor Parlamentului european prin sufragiu universal direct, potrivit unei proceduri uniforme in toate statele membre.

In acest sens, Consiliul a adoptat, la 20 sept 1976, o decizie privind alegerea reprezentantilor parlamentari prin sufragiu universal direct, insa statele membre nu au agreat ideea adoptarii unei proceduri electorale uniforme, astfel incat oricat de bune ar fi obiectivele prevazute in art. 138.3 al tratatului CEE, "Actul" nu reuseste sa se ridice la acelasi nivel, prevazand ca procedura electorala este condusa in fiecare stat membru prin dispozitii nationale. Fiecare stat membru era liber sa adopte un anumit tip de scrutin, conform traditiilor electorale nationale.

Actul din 1976, vizand alegeerea reprezentantilor din adunare prin sufragiu universal direct, se limiteaza sa aduca in prim plan cateva reguli minimale, cum ar fi: -principiul votului unic;

-desfasurarea alegerilor in cursul aceleiasi perioade in toate st membre, perioda care incepe de joi dimineata si se termina in duminica imediat urmatoare;

-varsta minima de vot este 18 ani.

Fiecare stat stabileste regulile cu privire la electorat (singura conditie stabilita de o maniera uniforma este cea referitoare la varsta) si la modurile de desfasurare a scrutinului (toate statele au adoptat un sistem de reprezentare proportionala, cu liste nationale sau locale). In prezent, reglementarea aplicabila este Recomandarea nr. 142/2013 privind consolidarea desfurrii democratice i eficiente a alegerilor pentru Parlamentul European (2013/142/UE).

Un alt aspect al legitimitatii consta in faptul ca statutul membrilor Parlamentului european este reglementat atat de dispozitiile comunitare, cat si de cele nationale, iar Parlamentul poate stabili reguli de conduita pt membrii sai. Deputatii europeni sunt alesi pt o perioada de 5 ani, iar mandatul lor este reprezentativ. Verificarea puterilor lor este o prerogativa care incumba Parlamentului european.

Cumulul mandatului european cu un mandat national este autorizat pe plan european, dar interzis pe plan national.

O garantie a legitimitatii o constituie incompatibilitatile la care trebuie sa se supuna parlamentarii- stabilite in art. 6, par. 1 al actului privind alegerea reprezentantilor adunarii. Un membru, pe timpul mandatului nu poate indeplini si calitatea de:

-membru al guvernului unui stat;

-membru al comisiei;

-membru al CJUE sau grefier;

-membru al Curtii de Conturi;

-membru al comitetelor sau organismelor create in vederea administrarii fondurilor comunitare sau a unei sarcini permanente si directe de gestiune administrativa;

-membru al Consiliului de administratie, al Comitetului de directie BEI;

-functionar sau agent in activitate in cadrul UE.

Reglementarile nationale pot completa aceste incompatibilitati.

Din punct de vedere al atributiilor Parlamentului european, controlul politic:

Primul atribut al puterii, materializat in primul rand, in dezbaterile organizate, ocazie cu care diferitele organe de actiune sunt chemate sa-si sustina activitatile si orientarea in plan politic, finalizate prin adoptarea unei rezolutii prin care se face cunoscuta pozitia fata de o anumita problema.

Parlamentul, institutie deliberativa poate sesiza orice problema care considera ca se poate raporta la activitatea si misiunile comunitatilor, inclusiv cooperarea politica. Intrebarile pe care parlamentarii pot sa le puna Comisiei constituie tot un instrument de control. dupa ce sunt formulate, atat intrebarile,cat si raspunsurile sunt date publicitatii. Parlamentul european poate, de asemenea, pe calea unei motiuni de cenzura sa constranga Comisia sa demisioneze.

Odata cu Tratatul de la Maastricht, atributiile de control s-au extins prin adaugarea de noi tehnici de control: dreptul de a primi petitii de la cetatenii Uniunii si dreptul de a numi un mediator.

Dreptul de a primi petitii de la cetatenii Uniunii

UE respecta drepturile fundamentale ale cetatenilor, asa cum sunt ele garantate in Conventia europeana pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale Omului, semnata la Roma, in 1950 si asa cum rezulta din traditiile constitutionale ale statelor membre.

Promovarea si respectarea drepturilor omului reprezinta unul din mijloacele de garantare a acestor drepturi in baza institutiile internationale si a celor europene. Alegerile prin sufragiu universal direct ofera legitimitate Parlamentului european, astfel incat votul cetateanului din statele membre ale UE are un rol omportant in cadrul acestui proces. Fiecare persoana poate deveni membru al Parlamentului, cu sperantele si preocuparile sale. Cetatenii europeni, individual sau in grup, isi pot exercita dreptul la petitie si pot depune la Presedintele parlamentul european cererile sau plangerile lor cu privire la probleme care se afla in jurisdictia Uniunii europene.

Este nevoie de asentimentul parlamentului pentru decizii referitoare la acceptarea de noi state membre, la acorduri de asociere cu tarile care nu sunt membre ale Uniunii si la incheierea de acorduri internationale. Aceasta inseamna ca, in prezent, parlamentul are dreptul sa ratifice si puterea sa respinga acorduri internationale. Din preocuparea sa pentru apararea drepturilor omului, Parlamentul isi foloseste puterea pentru a cere tarilor care nu sunt membre sa isi imbunatateasca practicile in domeniul respectarii drepturilor omului. Parlamentul nu a ezitat sa repinga o serie de protocoale financiare cu unele state care nu sunt membre, pe baza unor chestiuni legate de drepturilor omului, obligand aceste tari sa elibereze detinutii politici sau sa accepte angajamentele internationale pentru respectarea drepturilor omului. In 1998, Parlamentul a creat Premiul Saharov, oferit anual unor persoane care s-au distins in lupta pentru apararea drepturilor omului.

Ce aduce in plus Tratatul de la Lisabona incepand cu anul 2009?**

O Europ mai democratic i mai transparent

Tratatul de la Lisabona confirm cele trei principii care stau la baza guvernanei democratice n Europa:

Egalitatea democratic - cetenii trebuie s se bucure de atenie egal din partea instituiilor europene

Democraia reprezentativ - acordarea unui rol mai important Parlamentului European i o mai mare implicare a parlamentelor naionale

Democraia participativ - noi mecanisme de interaciune ntre ceteni i instituii, printre care se numr, de exemplu, iniiativa cetenilor

n plus, Tratatul de la Lisabona clarific natura relaiilor dintre statele membre i Uniunea European.

Competene sporite pentru Parlamentul European

Parlamentul European, ai crui membri sunt alei prin vot universal direct o dat la cinci ani, i reprezint pe cetenii statelor membre. Odat cu adoptarea fiecrui tratat, Parlamentului i-au fost atribuite noi prerogative. Tratatul de la Lisabona nu face excepie de la regul, conferindu-i mai multe competene n materie de legiferare, buget i acorduri internaionale.

Legiferare - procedura de co-decizie (redenumit procedur legislativ ordinar) este extins la mai multe domenii. Concret, aceasta nseamn c Parlamentul va dobndi un real statut de putere legislativ, n aceeai msur ca i Consiliul, n cazul anumitor domenii n care nu a fost implicat pn n prezent sau n care a fost doar consultat. Imigraia legal, cooperarea judiciar n materie penal (Eurojust, prevenirea infraciunilor, armonizarea standardelor pentru nchisori, a infraciunilor i sanciunilor), cooperarea poliieneasc (Europol) i alte cteva dispoziii care in de politica comercial sau de agricultur sunt doar cteva exemple n acest sens. n acest fel, Parlamentul European joac un rol important n aproape toate dosarele legislative.

Acorduri internaionale - Tratatul de la Lisabona prevede c Parlamentul European trebuie s-i dea avizul conform asupra tuturor acordurilor internaionale n domenii crora li se aplic procedura legislativ ordinar.

O mai mare implicare a parlamentelor naionale

Tratatul de la Lisabona consolideaz rolul parlamentelor naionale, care vor putea participa mai activ la lucrrile Uniunii. O nou dispoziie reflect clar drepturile i obligaiile pe care le au parlamentele naionale n cadrul Uniunii, fie c este vorba despre dreptul la informare, controlul respectrii principiului subsidiaritii, mecanismele de evaluare a politicilor n domeniul libertii, securitii i justiiei sau despre procedurile de revizuire a tratatelor.

Cea mai semnificativ noutate se refer la controlul respectrii principiului subsidiaritii. Potrivit acestui principiu, exceptnd domeniile care in exclusiv de competenele sale, Uniunea nu acioneaz dect n cazul n care intervenia sa este mai eficient dect o aciune ntreprins la nivel naional. Orice parlament naional are dreptul s-i susin argumentele potrivit crora o propunere nu este conform cu acest principiu. n acest caz, se va declana o procedur n doi timpi:

dac o treime din parlamentele naionale consider c o propunere nu este conform cu principiul subsidiaritii, Comisia va trebui s i reanalizeze propunerea, avnd posibilitatea de a o menine, de a o modifica sau de a o retrage;

dac majoritatea parlamentelor naionale mprtesc aceste preocupri, iar Comisia decide, totui, s i menin propunerea, aceasta va trebui s i susin motivaiile, iar Parlamentul European i Consiliul vor avea sarcina de a decide asupra continurii sau ntreruperii procedurii legislative.

Mai mult democraie participativ

Cetenii europeni dispun deja de o serie de instrumente care le permit s se informeze i s ia parte la procesul politic comunitar. Acestora li s-a adugat acum iniiativa cetenilor. n virtutea acestui nou drept de iniiativ, un milion de ceteni provenind din mai multe state membre pot solicita Comisiei s prezinte o propunere legislativ n domenii care in de competena Uniunii. Detaliile practice ale acestei iniiative vor fi precizate printr-un act legislativ.

Tratatul de la Lisabona subliniaz, de asemenea, importana consultrilor i a dialogului cu asociaiile, societatea civil, partenerii sociali, angajaii i angajatorii, bisericile i cu alte organizaii neconfesionale.

Consolidarea democraiei europene***

O mai buna recunoastere a cetatenilor in tratate

Tratatul de la Lisabona introduce un nou articol n care recunoate pe deplin cetenia european. Astfel, articolul 10 din Tratatul privind UE precizeaz faptul c cetenii sunt direct reprezentai la nivel instituional prin intermediul Parlamentului European. Articolul adaug faptul c aceast democraie reprezentativ este unul dintre fundamentele UE. O astfel de recunoatere nu ofer cetenilor noi drepturi, ns are o puternic valoare simbolic, prin consacrarea principiului de cetenie european n tratatele fondatoare.Articolul 10 stabilete, de asemenea, principiul proximitii, care prevede c deciziile trebuie luate ct mai aproape posibil de ceteni. Acest principiu se aplic ndeosebi n cadrul punerii n aplicare a competenelor n cadrul UE. Aceast punere n aplicare trebuie astfel s implice n mod ct mai eficient posibil administraiile naionale i locale, astfel nct s apropie UE de cetenii si.

O Uniune Europeana mai accesibila cetatenilor

UE a respins frecvent imaginea unei construcii cu o arhitectur i proceduri complexe. Tratatul de la Lisabona clarific funcionarea UE astfel nct aceasta s fie mai bine neleas de ceteni. Multitudinea de proceduri legislative face acum loc unei proceduri de drept comun i unor proceduri legislative speciale, detaliate de la caz la caz. n mod similar, fosta structur pe piloni a fost eliminat n favoarea unei repartizri a competenelor clar i precis n cadrul UE.

n aceeai perspectiv, Tratatul de la Lisabona mbuntete transparena lucrrilor n cadrul UE. Astfel, acesta extinde la nivelul Consiliului principiul publicrii dezbaterilor, care se aplic deja n cadrul Parlamentului European. Mai mult, aceast transparen sporit va permite o mai bun informare a cetenilor cu privire la coninutul dezbaterilor legislative.

Tratatul de la Lisabona prevede, pentru prima dat, un drept de iniiativ ceteneasc, introdus de articolul 11 din Tratatul privind UE: cel puin un milion de resortisani europeni pot invita Comisia s fac o propunere pe o tem anume. Aceast dispoziie transpune voina UE de a-i implica pe cetenii si n proiecte europene i n luarea deciziilor care i privesc pe acetia.

Un astfel de drept face obiectul mai multor condiii. Pragul minim de un milion de ceteni poate prea impresionant la prima vedere. Acesta este totui relativ uor de atins la o populaie european de aproape jumtate de miliard de locuitori i graie noilor tehnologii n materie de comunicare. n plus, articolul 11 precizeaz c cetenii semnatari trebuie s provin dintr-un numr semnificativ de state membre, pentru a evita aprarea intereselor n principal naionale.

n plus, dreptul de iniiativ ceteneasc nu afecteaz monopolul iniiativei de care dispune Comisia European. Aceasta din urm este liber s dea sau nu curs iniiativei propuse de cetenii europeni. Dac aceast iniiativ va genera o propunere legislativ, atunci actul va fi adoptat de ctre Consiliu i Parlamentul European conform procedurii legislative ordinare sau conform unei proceduri legislative speciale.

*Fuerea, Augustin, Institutiile Uniunii Europene, Universul juridic, Bucuresti, 2002

**http://europa.eu/lisbon_treaty/glance/democracy/index_ro.htm

***http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/lisbon_treaty/ai0021_ro.htm