curs1

23
1 Introducere Acest curs este destinat realizării unei prezentări de ansamblu a calculatorului şi a modului de lucru cu câteva aplicaŃii profesionale uzuale, în special din domeniul biroticii şi al utilizării reŃelei Internet. Probabil că va fi un curs incomplet, pe alocuri incorect, superficial dar cu siguranŃă nu inutil. Cursul se doreşte a fi în primul rând practic. Autorii au încercat să includă în curs în primul rând ceea ce trebuie ştiut pentru a putea accesa cărŃi de referinŃă în domeniu. Se poate deci spune că acest curs reprezintă o cheie de acces la ansamblul de cunoştinŃe care definesc un bun utilizator al calculatoarelor. Pentru a fi imediat util dar şi pentru a arăta cum trebuie abordată o aplicaŃie profesională, în cadrul cursului se prezintă un ansamblu de aplicaŃii Windows profesionale. Cursul este împărŃit în trei părŃi: Partea I – arhitectura hardware şi software a calculatorului personal; Partea II – AplicaŃii profesionale pentru birotică şi Internet şi Partea III – NoŃiuni de întreŃinere şi depanare a calculatorului personal. Aprofundarea cunoştinŃelor abordate va necesita din partea cursanŃilor o pregătire suplimentară folosind lucrări de specialitate sau resurse disponibile în Internet. De un real folos va fi cu siguranŃă pagina web realizată şi întreŃinută de autorii lucrării, www.infoap.utcluj.ro/birotica.html. Autorii

Upload: maria-bufnea

Post on 23-Oct-2015

1 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

curs1

TRANSCRIPT

1

Introducere

Acest curs este destinat realizării unei prezentări de ansamblu a

calculatorului şi a modului de lucru cu câteva aplicaŃii profesionale uzuale, în

special din domeniul biroticii şi al utilizării reŃelei Internet. Probabil că va fi un

curs incomplet, pe alocuri incorect, superficial dar cu siguranŃă nu inutil.

Cursul se doreşte a fi în primul rând practic. Autorii au încercat să

includă în curs în primul rând ceea ce trebuie ştiut pentru a putea accesa cărŃi de

referinŃă în domeniu. Se poate deci spune că acest curs reprezintă o cheie de

acces la ansamblul de cunoştinŃe care definesc un bun utilizator al

calculatoarelor. Pentru a fi imediat util dar şi pentru a arăta cum trebuie

abordată o aplicaŃie profesională, în cadrul cursului se prezintă un ansamblu de

aplicaŃii Windows profesionale.

Cursul este împărŃit în trei părŃi:

Partea I – arhitectura hardware şi software a calculatorului personal;

Partea II – AplicaŃii profesionale pentru birotică şi Internet şi

Partea III – NoŃiuni de întreŃinere şi depanare a calculatorului personal.

Aprofundarea cunoştinŃelor abordate va necesita din partea cursanŃilor o

pregătire suplimentară folosind lucrări de specialitate sau resurse disponibile în

Internet. De un real folos va fi cu siguranŃă pagina web realizată şi întreŃinută

de autorii lucrării, www.infoap.utcluj.ro/birotica.html.

Autorii

2

Capitolul I Să construim un calculator...

1.1 Hardware şi software

Ansamblul de componente fizice interconectate care alcătuiesc un

calculator poartă numele de hardware – prescurtat hard. Folosind

componentele hardware un calculator poate executa programe, acestea

reprezentând software-ul calculatorului – prescurtat soft. O parte a

software-ului este constituită din sistemul de operare al calculatorului.

Componentele acestuia realizează supervizarea funcŃionării tuturor

componentelor hardware şi asigură încărcarea în memorie şi lansarea în

execuŃie a diferitelor aplicaŃii.

calculator = hardware + software

Prima parte a cursului va trece în revistă componentele hardware

ale calculatorului. Iar modalitatea de prezentare va urmări pas cu pas

modul de construire a unui calculator pornind de la un ansamblu de

componente cumpărate de la un magazin de specialitate. În acest mod se

va putea prezenta cât se poate concret fiecare componentă putându-se

evidenŃia şi eventualele soluŃii tehnologice şi incompatibilităŃi.

Un calculator poate fi folosit pentru o largă gamă de aplicaŃii:

multimedia, jocuri, navigare pe Internet, calcul ingineresc şi desigur,

birotică. În urma parcurgerii acestei părŃi a cursului cursanŃii vor avea

cunoştinŃele necesare construirii unui calculator propriu ale cărui

performanŃe vor fi perfect adaptate destinaŃiei care i se va da. Şi nu în

ultimul rând preŃul la care se va ajunge va fi printre cele mai reduse.

1.2 Alegerea şi cumpărarea componentelor

Primele întrebări care se pot pune sunt cum se pot selecta

componentele potrivite şi de unde trebuie cumpărate. În cele ce urmează

se va realiza un calculator funcŃionând sub unul dintre sistemele de

oprerare comune: Windows (versiunea XP sau Vista) sau Linux. Acest

3

lucru trebuie precizat de la început deoarece există sisteme de operare

care pot funcŃiona doar pe anumite configuraŃii hardware.

La selectarea componentelor mai trebuie cunoscută destinaŃia

calculatorului: navigare pe Internet, aplicaŃii pentru birotică, jocuri,

aplicaŃii multimedia, aplicaŃii de proiectare asistată, server de reŃea etc.

Unele familii de aplicaŃii necesită o putere de calcul sporită, altele necesită

memorie multă sau capacităŃi de stocare importante. În cele ce urmează

se va urmări realizarea unui calculator destinat în primul rând aplicaŃiilor

pentru birotică şi Internet. Totuşi şi celelalte familii de aplicaŃii vor putea

rula mulŃumitor.

Sursa componentelor poate fi un magazin specializat (Depozitul de

Calculatoare, Flamingo Computers, Ultrapro Computers, etc.) sau un

magazin online: http://www.shopit.ro/, http://www.mypc.ro/,

http://www.pcfun.ro, http://www.eflamingo.ro, www.dc-shop.ro,

http://www.itdirect.ro, http://www.pccenter.ro, http://www.ultrapro.ro,

sau altele (vezi http://www.smartbuy.ro/).

a. Microprocesorul

Microprocesorul (eng. CPU – Central Processing Unit) este

componenta calculatorului care realizează operaŃiile de calcul aritmetic sau

logic. Creşterea vitezei de calcul a microprocesoarelor s-a realizat în

primul rând prin scăderea duratei de execuŃie a instrucŃiunilor sau, altfel

spus, prin creşterea frecvenŃei de lucru. În ultimii ani, ca urmare a

limitărilor fizice ale frecvenŃei de lucru, creşterea performanŃelor

microprocesoarelor s-a realizat în special prin înglobarea în aceeaşi

capsulă a mai multor unităŃi de procesare (denumite şi nuclee). Cel mai

mare producător de procesoare, firma Intel Co., produce în serie

procesoare având 2 sau 4 nuclee, familiile de procesoare fiind denumite

Intel Core 2 Duo sau Intel Core 2 Quad. Din cauza modului în care

aplicaŃiile uzuale exploatează microprocesorul, un procesor cu 4 nuclee

oferă performanŃe cu doar 20% superioare celui având două nuclee.

4

DicŃionar de termeni

Pentru a putea decide asupra performanŃelor unui microprocesor

este necesară cunoaşterea termenilor care exprimă caracteristicile

acestuia.

- Arhitectura : Mărimea şi spaŃiul ocupat de tranzistorii care

compun microprocesorul condiŃionează frecvenŃa şi consumul de energie a

acestuia. Tranzistorii sunt foarte mici, mărimea lor fiind exprimată în nm

(nanometri, milionimi de mm). Pentru procesoarele actuale dimensiunile

tranzistorilor sunt de 90 nm, 65 nm sau 45 nm, fiind deja anunŃată

arhitectura bazată pe tranzistori având 35 nm.

- FrecvenŃa : FrecvenŃa exprimă viteza la care microprocesorul

execută instrucŃiunile. Ea este exprimată în GHz (gigaherŃi), valorile cele

mai înalte depăşind 3 GHz.

- Viteza magistralei (Front Side Bus Speed) : viteza FSB este

exprimată prin frecvenŃa la care operează magistrala pe care se

conectează procesorul (vezi şi Placa de bază -> Chipset). Procesoarele

moderne acceptă pentru FSB frecvenŃe de 400 MHz, 533 MHz, 667 MHz,

800 MHz, 1066 MHz,1333 MHz sau 1600 MHz.

- Memoria tampon de nivel 2 (Level 2 cache) : Microprocesorul

dispune de o memorie ultrarapidă în care sunt transferate informaŃii

dinspre memoria principală în aşteptarea prelucrării. Mărimea acesteia

condiŃionează viteza reală a procesorului.

- Tip soclu : Microprocesorul se plasează pe placa de bază într-un

soclu (socket) având un număr de contacte corespunzător numărului de

pini de pe capsula procesorului. Procesoarele Intel actuale se instalează

într-un soclu având 775 sau 1366 contacte.

Pentru alegerea procesorului viitorului calculator o soluŃie este

consultarea ultimelor reviste de specialitate. Astfel revista Chip publică în

fiecare număr tabele cu caracteristicile microprocesoarelor disponibile pe

5

piaŃă. În tabelul următor s-au extras câteva linii dintr-un astfel de tabel.

Pentru calculatorul care va fi construit s-a ales procesorul Intel Core 2 Duo

E8400. Verificându-se disponibilitatea acestuia pe piaŃă, s-a găsit pe stoc

în reŃeaua Flamingo Computers.

CPU de desktop (sursa: revista Chip nr. 7/2009) Nr. crt.

Procesor PreŃ

(RON) Tip

socket Frecv. MHz

Numar nuclee

L2 cache

FSB Proces

fabr. Perfor- manta

1 Intel CoreI7 975 XE 4350 1366 3200 4 1024 QPI4800 45 nm 96.3 2 Intel Core I7 940 2439 1366 2933 4 1024 QPI4800 45 nm 80.5 3 Intel Core 2 Quad Q9550 1179 775 2833 4 12288 FSB1333 45 nm 79.1 4 Intel Core 2 Duo E8500 820 775 3166 2 6144 FSB1333 45 nm 68.8 5 Intel Core 2 Duo E8400 699 775 3000 2 6144 FSB1333 45 nm 66.1

6 Intel Core 2 Duo E7500 653 775 2933 2 3072 FSB1066 45 nm 63.3

La baza alegerii stă de regulă raportul preŃ / performanŃă.

b. Memoria

În timpul funcŃionării procesorul execută instrucŃiuni memorate în

memoria calculatorului. O parte dintre instrucŃiuni sunt legate de procesul

de pornire a calculatorului şi din acest motiv sunt înregistrate într-o

memorie permanentă cunoscută sub numele de memorie R.O.M. (Read

Only Memory). Tot în această memorie sunt păstrate şi secvenŃele

programate care servesc la accesul perifericelor principale deoarece ele

sunt folosite în procesul de pornire. Ansamblul acestor programe de acces

este cunoscut sub numele de BIOS – Basic Input Output System.

Restul memoriei este denumită memorie R.A.M. (Random Access

Memory), memorie cu acces aleator. ConŃinutul acesteia se modifică

permanent în timpul funcŃionării calculatorului.

Unitatea de măsură a capacităŃii memoriei este octetul (eng. byte,

prescurtat B). Un octet este format dintr-o succesiune de 8 poziŃii binare

(biŃi) şi permite în principiu memorarea unui caracter. Un bit este

echivalent unei cifre binare, deci poate lua două valori, 0 sau 1. Deşi din

punct de vedere fizic bitul este celula elementară care compune memoria,

6

ca unitate de memorie s-a impus octetul datorită semnificaŃiei sale legate

de asocierea 1 octet = 1 caracter ASCII (American Standard Code for

Information Interchange) .

Din punct de vedere fizic, memoria RAM a unui calculator actual

este formată prin alăturarea unor module (barete) de memorie de tip DDR

(dual data rate). Calculatoarele actuale utilizează două tipuri de memorii:

DDR2, având frecvenŃe de lucru până la 800 MHz şi DDR3 mai noi, având

frecvenŃe de lucru până la 1800 MHz. Memoriile DDR3 sunt însă mai

scumpe.

O caracteristică a unei barete de memorie este capacitatea

acesteia, exprimată în MB (megaocteŃi). Valorile uzuale sunt 512 MB,

1024 MB sau 2048 MB.

c. Placa de bază

Microprocesorul unui calculator, memoria şi celelalte componente

care vor fi prezentate în continuare sunt montate pe o placă de circuit

imprimat denumită placă de bază.

DicŃionar de termeni

Pentru a putea înŃelege specificaŃiile producătorilor legate de placa

de bază este necesară cunoaşterea câtorva termeni.

- Chipset : Componentă dispusă pe placa de bază care

controlează comunicaŃiile dintre microprocesor şi celelalte componente

instalate pe placă: memorie, adaptor grafic, alte adaptoare sau diferitele

extensii. Chipset-ul constă din două procesoare denumite Northbridge şi

Southbridge care realizează efectiv transferul de informaŃii de la şi spre

componentele plăcii de bază menŃionate. Datorită rolului central al

7

chipset-ului în funcŃionarea calculatorului, orice problemă manifestată prin

încetinirea vitezei calculatorului trebuie rezolvată începând cu analiza stării

acestei componente.

- Socket : soclu în care se montează microprocesorul. Placile

obişnuite pot avea unul sau două socluri. Procesoarele Intel actuale

necesită un soclu tip LGA 775 (Land Grid Array) sau LGA 1366 având 775

respectiv 1366 contacte.

- Form factor - formatul plăcii. Mărimile sunt standardizate, cele

mai des folosite în calculatoare de birou (desktop) fiind ATX sau mATX

(Micro-ATX).

8

În figura de mai jos se prezină arhitectura unei plăci de bază. Se

observă că partea centrală este cipsetul la care sunt conectate prin

magistrale principalele componente: soclul pentru microprocesor, soclurile

pentru memoria RAM, soclul pentru adaptorul grafic de tip AGP (Advanced

Graphics Port) sau PCI Express (Peripheral Component Interconnect

Express), setul de amplasamente pentru plăci de extensie (PCI) şi

memoria ROM (în care este memorat BIOS-ul).

9

La alegerea unei plăci de bază este important să se ştie destinaŃia

calculatorului deoarece arhitectura acesteia condiŃionează performanŃele

acestuia. Pentru cazul considerat, respectiv calculator pentru birotică şi

Internet este de exemplu interesant să se cumpere o placă având adaptor

video integrat. O astfel de placă oferă o soluŃie mai ieftină faŃă de soluŃia

cumpărării unei plăci grafice separate. Dacă se cumpără totuşi o placă

grafică separată trebuie să se ştie de ce tip de amplasament dispune placa

deoarece acesta poate fi de tip AGP (Accelerated Graphic Port) sau PCI

Express (mai precis, în variantele actuale, PCI Express x16).

Pentru a identifica o soluŃie bună pentru un caz dat trebuie studiată

oferta diferiŃilor producători de plăci de bază. Este important să se aleagă

firme cu mare experienŃă în domeniu pentru a evita posibilele nepotriviri

între specificaŃiile din ofertă şi conŃinutul ambalajului. Concret, pentru

calculatorul pe care îl construim s-a ales placa Intel DG31PR având un

chipset Intel G31 Express şi interfaŃă video integrată. În tabelul de mai

jos se prezintă comparaŃia soluŃiei alese cu cea oferită de firma Gigabyte.

Se observă similitudinea aproape perfectă a celor două oferte.

10

Logica alegerii acestei plăci este legată, ca şi în cazul

componentelor precedente, de raportul preŃ/performanŃă. Dacă se

analizează evoluŃia chipset-urilor plăcilor Intel se poate vedea că până în

2006 chipsetul uzual era 965, după acesta urmând cele din seria 30 (G31

fiind una dintre variante) iar din 2007 a apărut seria 40 (G41, G43, G45

etc). Cele din seria 40 permit utilizarea memoriilor DDR3 iar plăcile care

le utilizează sunt mai scumpe. Ca urmare o soluŃie bună este placa

selectată deja.

11

Unitatea de hard disc (HDD – hard disk device)

Un calculator poate avea una sau mai multe unităŃi de hard disc.

În hard disc informaŃia este memorată pe suport magnetic, deci rolul

acestuia este păstrarea informaŃiilor în timpul în care calculatorul nu este

sub tensiune.

Caracteristicile principale ale unui hard disc sunt capacitatea, viteza

de rotaŃie, formatul, tipul magistrale de conectare şi viteza de transfer.

Capacitatea se exprimă în GB (Giga octeŃi) sau TB (Tera octeŃi).

Valorile uzuale sunt cuprinse între 80 GB şi 500 GB.

12

Viteza de rotaŃie se exprimă în rotaŃii/minut şi poate lua una

dintre valorile: 5400, 7200, 10000 sau 15000 rot/min.

Formatul unităŃii se exprimă în Ńoli (inch, prescurtat "). Valorile

uzuale sunt 3.5" (pentru calculatoare tip desktop) sau 2.5" pentru

notebook-uri. Dezvoltarea de noi echipamente audio/video miniaturizate

au condus la realizarea unor unităŃi mai mici: 1.8", 1.3". 1" sau 0.85".

Tipul magistrale de conectare. UnităŃile actuale obişnuite se

conectează folosind o magistrală denumită ATA (Advanced Technology

Attachement, denumită ulterior IDE – Integrated Drive Electronics sau

PATA – Parallel ATA) sau, mai recent, SATA (Serial ATA). Conectorii fiind

diferiŃi, conectarea eronată a unui disc nu este posibilă. Plăcile de bază

actuale permit folosirea atât a discurilor IDE cât şi SATA.

Viteza de transfer se exprimă în MB/s. Valorile uzuale sunt în jurul

a 125 MB/s (IDE) sau 375 MB/s (SATA).

Unitatea de disc optic (CD/DVD)

Pe lângă hard disc, un calculator are de regulă şi o unitate de disc

optic (CD/DVD).

Aceste echipamente folosesc pentru inscripŃionarea şi citirea

informaŃiei o rază laser. Mediile de stocare (discurile) pot fi de tip R, care

pot fi înregistrate o singură dată, sau R/W, reînregistrabile.

13

Vitezele de transfer la înregistrare sau la citire sunt exprimate sub

forma nX. Exemple: 12x (1.76 MB/s), 10x (1.46 MB/s), 32x (4.69 MB/s).

Dacă pentru o unitate sunt specificate vitezele sub forma a 3 valori

(ex. 20x/8x/48x), prima valoare se referă la viteza maximă de înregistrare

a discurilor R, a doua la viteza maximă de înregistrare a discurilor RW iar

a treia la viteza de citire, indiferent de disc.

Carcasa

Carcasa calculatorului se prezintă sub diferite forme şi dimensiuni.

La alegerea ei trebuie cunoscută destinaŃia calculatorului deoarece aceasta

trebuie să ofere spaŃiu pentru unităŃile de disc (HDD, CD/DVD, FDD).

Varianta comună este minitower, care ofera spatiu pentru minimum 3

amplasamente destinate unităŃilor de disc (HDD sau CD/DVD).

Pentru calculatorul în curs de montare s-a optat pentru o carcasă de tip

desktop, care poate fi plasată însă şi vertical.

Tower Desktop

14

Sursa aleasă pentru alimentare a calculatorului, demontată în

imagine, furnizează o putere de 400W. Din sursa de alimentare şi de pe

panoul frontal al carcasei pornesc o serie de conductori electrici prevăzute

cu conectori care se vor monta în diferite amplasamente prevăzute pe

placa de bază. PoziŃiile în care se introduc sunt definite fie de

configuraŃiile conectorilor, fie pe conectori sunt inscripŃionate polarităŃi

care trebuie respectate la conectarea lor pe placa de bază.

ventilator

amplasament sursă de alimentare

panou frontal

sursă de alimentare (P=400W)

1 2 3

1. Conector alimentare placă de bază

2. Conector alim. FDD (flopy disk) 3. Conectori pt. diverse

echipamente: CD/DVD, FDD.

15

1.3 Asamblarea calculatorului

Montarea microprocesorului şi a memoriei pe placa de bază

Prima operaŃie legată de asamblarea calculatorului este montarea

microprocesorului şi a memoriei.

AtenŃie: Atingerea terminalelor componentelor poate provoca

defectarea acestora datorită electricităŃii statice înmagazinate în corp.

Înainte de a lua o componentă identificaŃi modul corect de manipulare a

acesteia.

După dezambalare, placa de bază este aşezată pe masă, pe folia

antistatică în care a venit ambalată. Placa va fi manipulată cu grijă,

prinderea făcându-se pe cât posibil de pe contur. Orice atingere a plăcii

va fi precedată de atingerea foliei antistatice pe care este aşezată.

Imediat după dezambalare placa poate fi montată în carcasă,

asigurându-se astfel protejarea ei. Pentru a uşura montarea

microprocesorului şi mai ales, a sistemului de răcire a acestuia pe placa de

bază, este însă mai comod ca montarea plăcii în carcasă să se realizeze

după montarea microprocesorului.

Notă: MontaŃi toate şuruburile prevăzute de fabricantul plăcii de

bază, chiar dacă vi se pare exagerat.

Montarea microprocesorului

PoziŃia corectă a microprocesorului în soclu poate fi uşor

identificată studiind configuraŃia pinilor respectiv identificând cele două

colŃuri în care lipsesc pini.

Soclu

Pârghia de blocare

Pini lipsă

16

a. Se ridică pârghia de blocare;

b. Se ridică rama de fixare a microprocesorului. Se va evita

atingerea contactelor soclului deoarece electricitatea statică din corp poate

distruge placa de bază.

c. Se înlătură blindajul metalic care are rolul de a proteja

contactele soclului microprocesorului până la montarea acestuia;

d. Se înlătură protecŃia terminalelor microprocesorului cu atenŃie,

evitându-se atingerea terminalelor acestuia pentru a nu îl deteriora;

17

e. Se prinde procesorul cu două degete, ca în figură, degajările

practicate pe două laturi opuse ale soclului facilitând poziŃionarea corectă

a acestuia;

f. Se aşează procesorul în poziŃie, fără a forŃa. După plasarea

acestuia se vor rabate rama de fixare şi pârghia de blocare, procesorul

rămânând fixat.

18

g. Se montează radiatorul microprocesorului şi se conectează pe

placa de bază cablul de alimentare a ventilatorului.

Notă: radiatorul trebuie să facă un contact cât mai bun cu

suprafaŃa microprocesorului. Radiatoarele livrate de firma Intel împreună

cu microprocesorul au aplicată pe suprafaŃa care va intra în contact cu

acesta o pastă pentru facilitarea transferului termic, deci se pot imediat

monta.

Montarea memoriei

Montarea memoriei se face mult mai simplu. Se deschid pârghiile

de plastic care blochează baretele de memorie, se introduc baretele în

poziŃie având în vedere orientarea acestora (vezi figura) şi se apasă până

când pârghiile de blocare revin la normal. După plasarea baretelor se

verifică încă odată închiderea completă a pârghiilor de blocare.

19

Instalarea discului

Hard discul se montează în carcasă în poziŃia indicată de fabricantul

acesteia, de cele mai multe ori sub unitatea de disc optic.

Conectarea discului se realizează folosind un cablu de alimentare

(1) şi un cablu pentru date (2). În cazul în care sursa instalată în carcasă

nu dispune de un conector pentru discuri SATA se va cumpăra un adaptor

de la un magazin de specialitate care poate fi conectat la un conector liber

al sursei. Cablul de date se conectează pe placa de bază la unul dintre

conectorii SATA (SATA0 de exemplu).

1 2

3

20

Notă: Un hard disc poate fi instalat ca disc unic, disc principal

(master) sau ca un disc suplimentar (slave). Blocul de conectori (3)

serveşte la stabilirea tipului unităŃii prin adăugarea unor conectori

(jumperi) care scurcircuitează o pereche de pini ai conectorului. Această

operaŃiune este specifică discurilor IDE, pentru discuri SATA nu este

necesară.

Instalarea unităŃii de disc optic CD/DVD

Pentru calculatorul în curs de asamblare s-a optat pentru o unitate

de disc optic combinată, CD/DVD. Unitatea poate citi şi scrie atât pe CD

cât şi pe DVD.

După montarea în amplasamentul din carcasă rezervat unităŃii de

CD în conformitate cu indicaŃiile constructorului carcasei, s-a conectat

unitatea la placa de bază folosind conectorii de la extremităŃile cablului tip

IDE (panglică lată) din cutia plăcii de bază. De asemenea s-a alimentat

unitatea prin cuplarea unui conector disponibil al sursei de alimentare.

Notă: Noile modele de unităŃi de CD/DVD se conectează folosind

conectori similari unităŃilor SATA.

Instalarea altor unităŃi periferice

Datorită folosirii tot mai restrânse a dischetelor, calculatorul

asamblat nu mai dispune de unitate de dischetă. În schimb s-a montat în

amplasamentul destinat acesteia o unitate de citire-scriere carduri de

memorie (SD, miniSD, microSD). Conectarea unităŃii la placa de bază se

realizează folosind unul dintre conectorii USB neutilizaŃi ai acesteia.

Practic în această etapă a asamblării mai trebuie realizate

conectările conductorilor care pornesc de la panoul frontal al carcasei

(butonul de pornire, On/Off, butonul de resetare, indicatorul funcŃionării

hard discului, precum şi doi conductori care pornesc de la conectorii USB).

21

Pentru toate acestea există amplasamente pe placa de bază, poziŃia

acestora fiind dată în documentaŃia plăcii. Carcasa utilizată avea şi un

microîntrerupător care sesizează deschiderea acesteia. Cablul acestuia a

fost conectat pe placa de bază astfel încât înlăturarea carcasei să provoace

întreruperea funcŃionării sursei.

În final se va realiza conectarea sursei de alimentare la placa de

bază. Aceasta se realizează prin doi conectori, unul lat şi unul îngust, cu 4

contacte. Cel lat se conectează pe o latură a plăcii de bază iar cel îngust

are un amplasament în vecinătatea procesorului. Neconectarea

conectorului de lânga procesor poate duce la distrugerea plăcii de bază!

Conector principal Conector cu 4 pini

(pe latura plăcii) (lângă procesor)

Pornirea calculatorului

După închiderea carcasei se va conecta mouse-ul, tastatura,

monitorul şi se va porni calculatorul. Dacă montajul s-a realizat corect, pe

ecranul monitorului va apărea logo-ul firmei Intel şi mesajul:

BIOS settings: <F2>

22

23