curs1
DESCRIPTION
curs1TRANSCRIPT
1
Introducere
Acest curs este destinat realizării unei prezentări de ansamblu a
calculatorului şi a modului de lucru cu câteva aplicaŃii profesionale uzuale, în
special din domeniul biroticii şi al utilizării reŃelei Internet. Probabil că va fi un
curs incomplet, pe alocuri incorect, superficial dar cu siguranŃă nu inutil.
Cursul se doreşte a fi în primul rând practic. Autorii au încercat să
includă în curs în primul rând ceea ce trebuie ştiut pentru a putea accesa cărŃi de
referinŃă în domeniu. Se poate deci spune că acest curs reprezintă o cheie de
acces la ansamblul de cunoştinŃe care definesc un bun utilizator al
calculatoarelor. Pentru a fi imediat util dar şi pentru a arăta cum trebuie
abordată o aplicaŃie profesională, în cadrul cursului se prezintă un ansamblu de
aplicaŃii Windows profesionale.
Cursul este împărŃit în trei părŃi:
Partea I – arhitectura hardware şi software a calculatorului personal;
Partea II – AplicaŃii profesionale pentru birotică şi Internet şi
Partea III – NoŃiuni de întreŃinere şi depanare a calculatorului personal.
Aprofundarea cunoştinŃelor abordate va necesita din partea cursanŃilor o
pregătire suplimentară folosind lucrări de specialitate sau resurse disponibile în
Internet. De un real folos va fi cu siguranŃă pagina web realizată şi întreŃinută
de autorii lucrării, www.infoap.utcluj.ro/birotica.html.
Autorii
2
Capitolul I Să construim un calculator...
1.1 Hardware şi software
Ansamblul de componente fizice interconectate care alcătuiesc un
calculator poartă numele de hardware – prescurtat hard. Folosind
componentele hardware un calculator poate executa programe, acestea
reprezentând software-ul calculatorului – prescurtat soft. O parte a
software-ului este constituită din sistemul de operare al calculatorului.
Componentele acestuia realizează supervizarea funcŃionării tuturor
componentelor hardware şi asigură încărcarea în memorie şi lansarea în
execuŃie a diferitelor aplicaŃii.
calculator = hardware + software
Prima parte a cursului va trece în revistă componentele hardware
ale calculatorului. Iar modalitatea de prezentare va urmări pas cu pas
modul de construire a unui calculator pornind de la un ansamblu de
componente cumpărate de la un magazin de specialitate. În acest mod se
va putea prezenta cât se poate concret fiecare componentă putându-se
evidenŃia şi eventualele soluŃii tehnologice şi incompatibilităŃi.
Un calculator poate fi folosit pentru o largă gamă de aplicaŃii:
multimedia, jocuri, navigare pe Internet, calcul ingineresc şi desigur,
birotică. În urma parcurgerii acestei părŃi a cursului cursanŃii vor avea
cunoştinŃele necesare construirii unui calculator propriu ale cărui
performanŃe vor fi perfect adaptate destinaŃiei care i se va da. Şi nu în
ultimul rând preŃul la care se va ajunge va fi printre cele mai reduse.
1.2 Alegerea şi cumpărarea componentelor
Primele întrebări care se pot pune sunt cum se pot selecta
componentele potrivite şi de unde trebuie cumpărate. În cele ce urmează
se va realiza un calculator funcŃionând sub unul dintre sistemele de
oprerare comune: Windows (versiunea XP sau Vista) sau Linux. Acest
3
lucru trebuie precizat de la început deoarece există sisteme de operare
care pot funcŃiona doar pe anumite configuraŃii hardware.
La selectarea componentelor mai trebuie cunoscută destinaŃia
calculatorului: navigare pe Internet, aplicaŃii pentru birotică, jocuri,
aplicaŃii multimedia, aplicaŃii de proiectare asistată, server de reŃea etc.
Unele familii de aplicaŃii necesită o putere de calcul sporită, altele necesită
memorie multă sau capacităŃi de stocare importante. În cele ce urmează
se va urmări realizarea unui calculator destinat în primul rând aplicaŃiilor
pentru birotică şi Internet. Totuşi şi celelalte familii de aplicaŃii vor putea
rula mulŃumitor.
Sursa componentelor poate fi un magazin specializat (Depozitul de
Calculatoare, Flamingo Computers, Ultrapro Computers, etc.) sau un
magazin online: http://www.shopit.ro/, http://www.mypc.ro/,
http://www.pcfun.ro, http://www.eflamingo.ro, www.dc-shop.ro,
http://www.itdirect.ro, http://www.pccenter.ro, http://www.ultrapro.ro,
sau altele (vezi http://www.smartbuy.ro/).
a. Microprocesorul
Microprocesorul (eng. CPU – Central Processing Unit) este
componenta calculatorului care realizează operaŃiile de calcul aritmetic sau
logic. Creşterea vitezei de calcul a microprocesoarelor s-a realizat în
primul rând prin scăderea duratei de execuŃie a instrucŃiunilor sau, altfel
spus, prin creşterea frecvenŃei de lucru. În ultimii ani, ca urmare a
limitărilor fizice ale frecvenŃei de lucru, creşterea performanŃelor
microprocesoarelor s-a realizat în special prin înglobarea în aceeaşi
capsulă a mai multor unităŃi de procesare (denumite şi nuclee). Cel mai
mare producător de procesoare, firma Intel Co., produce în serie
procesoare având 2 sau 4 nuclee, familiile de procesoare fiind denumite
Intel Core 2 Duo sau Intel Core 2 Quad. Din cauza modului în care
aplicaŃiile uzuale exploatează microprocesorul, un procesor cu 4 nuclee
oferă performanŃe cu doar 20% superioare celui având două nuclee.
4
DicŃionar de termeni
Pentru a putea decide asupra performanŃelor unui microprocesor
este necesară cunoaşterea termenilor care exprimă caracteristicile
acestuia.
- Arhitectura : Mărimea şi spaŃiul ocupat de tranzistorii care
compun microprocesorul condiŃionează frecvenŃa şi consumul de energie a
acestuia. Tranzistorii sunt foarte mici, mărimea lor fiind exprimată în nm
(nanometri, milionimi de mm). Pentru procesoarele actuale dimensiunile
tranzistorilor sunt de 90 nm, 65 nm sau 45 nm, fiind deja anunŃată
arhitectura bazată pe tranzistori având 35 nm.
- FrecvenŃa : FrecvenŃa exprimă viteza la care microprocesorul
execută instrucŃiunile. Ea este exprimată în GHz (gigaherŃi), valorile cele
mai înalte depăşind 3 GHz.
- Viteza magistralei (Front Side Bus Speed) : viteza FSB este
exprimată prin frecvenŃa la care operează magistrala pe care se
conectează procesorul (vezi şi Placa de bază -> Chipset). Procesoarele
moderne acceptă pentru FSB frecvenŃe de 400 MHz, 533 MHz, 667 MHz,
800 MHz, 1066 MHz,1333 MHz sau 1600 MHz.
- Memoria tampon de nivel 2 (Level 2 cache) : Microprocesorul
dispune de o memorie ultrarapidă în care sunt transferate informaŃii
dinspre memoria principală în aşteptarea prelucrării. Mărimea acesteia
condiŃionează viteza reală a procesorului.
- Tip soclu : Microprocesorul se plasează pe placa de bază într-un
soclu (socket) având un număr de contacte corespunzător numărului de
pini de pe capsula procesorului. Procesoarele Intel actuale se instalează
într-un soclu având 775 sau 1366 contacte.
Pentru alegerea procesorului viitorului calculator o soluŃie este
consultarea ultimelor reviste de specialitate. Astfel revista Chip publică în
fiecare număr tabele cu caracteristicile microprocesoarelor disponibile pe
5
piaŃă. În tabelul următor s-au extras câteva linii dintr-un astfel de tabel.
Pentru calculatorul care va fi construit s-a ales procesorul Intel Core 2 Duo
E8400. Verificându-se disponibilitatea acestuia pe piaŃă, s-a găsit pe stoc
în reŃeaua Flamingo Computers.
CPU de desktop (sursa: revista Chip nr. 7/2009) Nr. crt.
Procesor PreŃ
(RON) Tip
socket Frecv. MHz
Numar nuclee
L2 cache
FSB Proces
fabr. Perfor- manta
1 Intel CoreI7 975 XE 4350 1366 3200 4 1024 QPI4800 45 nm 96.3 2 Intel Core I7 940 2439 1366 2933 4 1024 QPI4800 45 nm 80.5 3 Intel Core 2 Quad Q9550 1179 775 2833 4 12288 FSB1333 45 nm 79.1 4 Intel Core 2 Duo E8500 820 775 3166 2 6144 FSB1333 45 nm 68.8 5 Intel Core 2 Duo E8400 699 775 3000 2 6144 FSB1333 45 nm 66.1
6 Intel Core 2 Duo E7500 653 775 2933 2 3072 FSB1066 45 nm 63.3
La baza alegerii stă de regulă raportul preŃ / performanŃă.
b. Memoria
În timpul funcŃionării procesorul execută instrucŃiuni memorate în
memoria calculatorului. O parte dintre instrucŃiuni sunt legate de procesul
de pornire a calculatorului şi din acest motiv sunt înregistrate într-o
memorie permanentă cunoscută sub numele de memorie R.O.M. (Read
Only Memory). Tot în această memorie sunt păstrate şi secvenŃele
programate care servesc la accesul perifericelor principale deoarece ele
sunt folosite în procesul de pornire. Ansamblul acestor programe de acces
este cunoscut sub numele de BIOS – Basic Input Output System.
Restul memoriei este denumită memorie R.A.M. (Random Access
Memory), memorie cu acces aleator. ConŃinutul acesteia se modifică
permanent în timpul funcŃionării calculatorului.
Unitatea de măsură a capacităŃii memoriei este octetul (eng. byte,
prescurtat B). Un octet este format dintr-o succesiune de 8 poziŃii binare
(biŃi) şi permite în principiu memorarea unui caracter. Un bit este
echivalent unei cifre binare, deci poate lua două valori, 0 sau 1. Deşi din
punct de vedere fizic bitul este celula elementară care compune memoria,
6
ca unitate de memorie s-a impus octetul datorită semnificaŃiei sale legate
de asocierea 1 octet = 1 caracter ASCII (American Standard Code for
Information Interchange) .
Din punct de vedere fizic, memoria RAM a unui calculator actual
este formată prin alăturarea unor module (barete) de memorie de tip DDR
(dual data rate). Calculatoarele actuale utilizează două tipuri de memorii:
DDR2, având frecvenŃe de lucru până la 800 MHz şi DDR3 mai noi, având
frecvenŃe de lucru până la 1800 MHz. Memoriile DDR3 sunt însă mai
scumpe.
O caracteristică a unei barete de memorie este capacitatea
acesteia, exprimată în MB (megaocteŃi). Valorile uzuale sunt 512 MB,
1024 MB sau 2048 MB.
c. Placa de bază
Microprocesorul unui calculator, memoria şi celelalte componente
care vor fi prezentate în continuare sunt montate pe o placă de circuit
imprimat denumită placă de bază.
DicŃionar de termeni
Pentru a putea înŃelege specificaŃiile producătorilor legate de placa
de bază este necesară cunoaşterea câtorva termeni.
- Chipset : Componentă dispusă pe placa de bază care
controlează comunicaŃiile dintre microprocesor şi celelalte componente
instalate pe placă: memorie, adaptor grafic, alte adaptoare sau diferitele
extensii. Chipset-ul constă din două procesoare denumite Northbridge şi
Southbridge care realizează efectiv transferul de informaŃii de la şi spre
componentele plăcii de bază menŃionate. Datorită rolului central al
7
chipset-ului în funcŃionarea calculatorului, orice problemă manifestată prin
încetinirea vitezei calculatorului trebuie rezolvată începând cu analiza stării
acestei componente.
- Socket : soclu în care se montează microprocesorul. Placile
obişnuite pot avea unul sau două socluri. Procesoarele Intel actuale
necesită un soclu tip LGA 775 (Land Grid Array) sau LGA 1366 având 775
respectiv 1366 contacte.
- Form factor - formatul plăcii. Mărimile sunt standardizate, cele
mai des folosite în calculatoare de birou (desktop) fiind ATX sau mATX
(Micro-ATX).
8
În figura de mai jos se prezină arhitectura unei plăci de bază. Se
observă că partea centrală este cipsetul la care sunt conectate prin
magistrale principalele componente: soclul pentru microprocesor, soclurile
pentru memoria RAM, soclul pentru adaptorul grafic de tip AGP (Advanced
Graphics Port) sau PCI Express (Peripheral Component Interconnect
Express), setul de amplasamente pentru plăci de extensie (PCI) şi
memoria ROM (în care este memorat BIOS-ul).
9
La alegerea unei plăci de bază este important să se ştie destinaŃia
calculatorului deoarece arhitectura acesteia condiŃionează performanŃele
acestuia. Pentru cazul considerat, respectiv calculator pentru birotică şi
Internet este de exemplu interesant să se cumpere o placă având adaptor
video integrat. O astfel de placă oferă o soluŃie mai ieftină faŃă de soluŃia
cumpărării unei plăci grafice separate. Dacă se cumpără totuşi o placă
grafică separată trebuie să se ştie de ce tip de amplasament dispune placa
deoarece acesta poate fi de tip AGP (Accelerated Graphic Port) sau PCI
Express (mai precis, în variantele actuale, PCI Express x16).
Pentru a identifica o soluŃie bună pentru un caz dat trebuie studiată
oferta diferiŃilor producători de plăci de bază. Este important să se aleagă
firme cu mare experienŃă în domeniu pentru a evita posibilele nepotriviri
între specificaŃiile din ofertă şi conŃinutul ambalajului. Concret, pentru
calculatorul pe care îl construim s-a ales placa Intel DG31PR având un
chipset Intel G31 Express şi interfaŃă video integrată. În tabelul de mai
jos se prezintă comparaŃia soluŃiei alese cu cea oferită de firma Gigabyte.
Se observă similitudinea aproape perfectă a celor două oferte.
10
Logica alegerii acestei plăci este legată, ca şi în cazul
componentelor precedente, de raportul preŃ/performanŃă. Dacă se
analizează evoluŃia chipset-urilor plăcilor Intel se poate vedea că până în
2006 chipsetul uzual era 965, după acesta urmând cele din seria 30 (G31
fiind una dintre variante) iar din 2007 a apărut seria 40 (G41, G43, G45
etc). Cele din seria 40 permit utilizarea memoriilor DDR3 iar plăcile care
le utilizează sunt mai scumpe. Ca urmare o soluŃie bună este placa
selectată deja.
11
Unitatea de hard disc (HDD – hard disk device)
Un calculator poate avea una sau mai multe unităŃi de hard disc.
În hard disc informaŃia este memorată pe suport magnetic, deci rolul
acestuia este păstrarea informaŃiilor în timpul în care calculatorul nu este
sub tensiune.
Caracteristicile principale ale unui hard disc sunt capacitatea, viteza
de rotaŃie, formatul, tipul magistrale de conectare şi viteza de transfer.
Capacitatea se exprimă în GB (Giga octeŃi) sau TB (Tera octeŃi).
Valorile uzuale sunt cuprinse între 80 GB şi 500 GB.
12
Viteza de rotaŃie se exprimă în rotaŃii/minut şi poate lua una
dintre valorile: 5400, 7200, 10000 sau 15000 rot/min.
Formatul unităŃii se exprimă în Ńoli (inch, prescurtat "). Valorile
uzuale sunt 3.5" (pentru calculatoare tip desktop) sau 2.5" pentru
notebook-uri. Dezvoltarea de noi echipamente audio/video miniaturizate
au condus la realizarea unor unităŃi mai mici: 1.8", 1.3". 1" sau 0.85".
Tipul magistrale de conectare. UnităŃile actuale obişnuite se
conectează folosind o magistrală denumită ATA (Advanced Technology
Attachement, denumită ulterior IDE – Integrated Drive Electronics sau
PATA – Parallel ATA) sau, mai recent, SATA (Serial ATA). Conectorii fiind
diferiŃi, conectarea eronată a unui disc nu este posibilă. Plăcile de bază
actuale permit folosirea atât a discurilor IDE cât şi SATA.
Viteza de transfer se exprimă în MB/s. Valorile uzuale sunt în jurul
a 125 MB/s (IDE) sau 375 MB/s (SATA).
Unitatea de disc optic (CD/DVD)
Pe lângă hard disc, un calculator are de regulă şi o unitate de disc
optic (CD/DVD).
Aceste echipamente folosesc pentru inscripŃionarea şi citirea
informaŃiei o rază laser. Mediile de stocare (discurile) pot fi de tip R, care
pot fi înregistrate o singură dată, sau R/W, reînregistrabile.
13
Vitezele de transfer la înregistrare sau la citire sunt exprimate sub
forma nX. Exemple: 12x (1.76 MB/s), 10x (1.46 MB/s), 32x (4.69 MB/s).
Dacă pentru o unitate sunt specificate vitezele sub forma a 3 valori
(ex. 20x/8x/48x), prima valoare se referă la viteza maximă de înregistrare
a discurilor R, a doua la viteza maximă de înregistrare a discurilor RW iar
a treia la viteza de citire, indiferent de disc.
Carcasa
Carcasa calculatorului se prezintă sub diferite forme şi dimensiuni.
La alegerea ei trebuie cunoscută destinaŃia calculatorului deoarece aceasta
trebuie să ofere spaŃiu pentru unităŃile de disc (HDD, CD/DVD, FDD).
Varianta comună este minitower, care ofera spatiu pentru minimum 3
amplasamente destinate unităŃilor de disc (HDD sau CD/DVD).
Pentru calculatorul în curs de montare s-a optat pentru o carcasă de tip
desktop, care poate fi plasată însă şi vertical.
Tower Desktop
14
Sursa aleasă pentru alimentare a calculatorului, demontată în
imagine, furnizează o putere de 400W. Din sursa de alimentare şi de pe
panoul frontal al carcasei pornesc o serie de conductori electrici prevăzute
cu conectori care se vor monta în diferite amplasamente prevăzute pe
placa de bază. PoziŃiile în care se introduc sunt definite fie de
configuraŃiile conectorilor, fie pe conectori sunt inscripŃionate polarităŃi
care trebuie respectate la conectarea lor pe placa de bază.
ventilator
amplasament sursă de alimentare
panou frontal
sursă de alimentare (P=400W)
1 2 3
1. Conector alimentare placă de bază
2. Conector alim. FDD (flopy disk) 3. Conectori pt. diverse
echipamente: CD/DVD, FDD.
15
1.3 Asamblarea calculatorului
Montarea microprocesorului şi a memoriei pe placa de bază
Prima operaŃie legată de asamblarea calculatorului este montarea
microprocesorului şi a memoriei.
AtenŃie: Atingerea terminalelor componentelor poate provoca
defectarea acestora datorită electricităŃii statice înmagazinate în corp.
Înainte de a lua o componentă identificaŃi modul corect de manipulare a
acesteia.
După dezambalare, placa de bază este aşezată pe masă, pe folia
antistatică în care a venit ambalată. Placa va fi manipulată cu grijă,
prinderea făcându-se pe cât posibil de pe contur. Orice atingere a plăcii
va fi precedată de atingerea foliei antistatice pe care este aşezată.
Imediat după dezambalare placa poate fi montată în carcasă,
asigurându-se astfel protejarea ei. Pentru a uşura montarea
microprocesorului şi mai ales, a sistemului de răcire a acestuia pe placa de
bază, este însă mai comod ca montarea plăcii în carcasă să se realizeze
după montarea microprocesorului.
Notă: MontaŃi toate şuruburile prevăzute de fabricantul plăcii de
bază, chiar dacă vi se pare exagerat.
Montarea microprocesorului
PoziŃia corectă a microprocesorului în soclu poate fi uşor
identificată studiind configuraŃia pinilor respectiv identificând cele două
colŃuri în care lipsesc pini.
Soclu
Pârghia de blocare
Pini lipsă
16
a. Se ridică pârghia de blocare;
b. Se ridică rama de fixare a microprocesorului. Se va evita
atingerea contactelor soclului deoarece electricitatea statică din corp poate
distruge placa de bază.
c. Se înlătură blindajul metalic care are rolul de a proteja
contactele soclului microprocesorului până la montarea acestuia;
d. Se înlătură protecŃia terminalelor microprocesorului cu atenŃie,
evitându-se atingerea terminalelor acestuia pentru a nu îl deteriora;
17
e. Se prinde procesorul cu două degete, ca în figură, degajările
practicate pe două laturi opuse ale soclului facilitând poziŃionarea corectă
a acestuia;
f. Se aşează procesorul în poziŃie, fără a forŃa. După plasarea
acestuia se vor rabate rama de fixare şi pârghia de blocare, procesorul
rămânând fixat.
18
g. Se montează radiatorul microprocesorului şi se conectează pe
placa de bază cablul de alimentare a ventilatorului.
Notă: radiatorul trebuie să facă un contact cât mai bun cu
suprafaŃa microprocesorului. Radiatoarele livrate de firma Intel împreună
cu microprocesorul au aplicată pe suprafaŃa care va intra în contact cu
acesta o pastă pentru facilitarea transferului termic, deci se pot imediat
monta.
Montarea memoriei
Montarea memoriei se face mult mai simplu. Se deschid pârghiile
de plastic care blochează baretele de memorie, se introduc baretele în
poziŃie având în vedere orientarea acestora (vezi figura) şi se apasă până
când pârghiile de blocare revin la normal. După plasarea baretelor se
verifică încă odată închiderea completă a pârghiilor de blocare.
19
Instalarea discului
Hard discul se montează în carcasă în poziŃia indicată de fabricantul
acesteia, de cele mai multe ori sub unitatea de disc optic.
Conectarea discului se realizează folosind un cablu de alimentare
(1) şi un cablu pentru date (2). În cazul în care sursa instalată în carcasă
nu dispune de un conector pentru discuri SATA se va cumpăra un adaptor
de la un magazin de specialitate care poate fi conectat la un conector liber
al sursei. Cablul de date se conectează pe placa de bază la unul dintre
conectorii SATA (SATA0 de exemplu).
1 2
3
20
Notă: Un hard disc poate fi instalat ca disc unic, disc principal
(master) sau ca un disc suplimentar (slave). Blocul de conectori (3)
serveşte la stabilirea tipului unităŃii prin adăugarea unor conectori
(jumperi) care scurcircuitează o pereche de pini ai conectorului. Această
operaŃiune este specifică discurilor IDE, pentru discuri SATA nu este
necesară.
Instalarea unităŃii de disc optic CD/DVD
Pentru calculatorul în curs de asamblare s-a optat pentru o unitate
de disc optic combinată, CD/DVD. Unitatea poate citi şi scrie atât pe CD
cât şi pe DVD.
După montarea în amplasamentul din carcasă rezervat unităŃii de
CD în conformitate cu indicaŃiile constructorului carcasei, s-a conectat
unitatea la placa de bază folosind conectorii de la extremităŃile cablului tip
IDE (panglică lată) din cutia plăcii de bază. De asemenea s-a alimentat
unitatea prin cuplarea unui conector disponibil al sursei de alimentare.
Notă: Noile modele de unităŃi de CD/DVD se conectează folosind
conectori similari unităŃilor SATA.
Instalarea altor unităŃi periferice
Datorită folosirii tot mai restrânse a dischetelor, calculatorul
asamblat nu mai dispune de unitate de dischetă. În schimb s-a montat în
amplasamentul destinat acesteia o unitate de citire-scriere carduri de
memorie (SD, miniSD, microSD). Conectarea unităŃii la placa de bază se
realizează folosind unul dintre conectorii USB neutilizaŃi ai acesteia.
Practic în această etapă a asamblării mai trebuie realizate
conectările conductorilor care pornesc de la panoul frontal al carcasei
(butonul de pornire, On/Off, butonul de resetare, indicatorul funcŃionării
hard discului, precum şi doi conductori care pornesc de la conectorii USB).
21
Pentru toate acestea există amplasamente pe placa de bază, poziŃia
acestora fiind dată în documentaŃia plăcii. Carcasa utilizată avea şi un
microîntrerupător care sesizează deschiderea acesteia. Cablul acestuia a
fost conectat pe placa de bază astfel încât înlăturarea carcasei să provoace
întreruperea funcŃionării sursei.
În final se va realiza conectarea sursei de alimentare la placa de
bază. Aceasta se realizează prin doi conectori, unul lat şi unul îngust, cu 4
contacte. Cel lat se conectează pe o latură a plăcii de bază iar cel îngust
are un amplasament în vecinătatea procesorului. Neconectarea
conectorului de lânga procesor poate duce la distrugerea plăcii de bază!
Conector principal Conector cu 4 pini
(pe latura plăcii) (lângă procesor)
Pornirea calculatorului
După închiderea carcasei se va conecta mouse-ul, tastatura,
monitorul şi se va porni calculatorul. Dacă montajul s-a realizat corect, pe
ecranul monitorului va apărea logo-ul firmei Intel şi mesajul:
BIOS settings: <F2>