CURS 1

Definirea pericolului (‚hazard’) chimic si termic. Etapele evaluarii riscului unei

instalatii

Urmare a producerii, la nivel mondial, a unor accidente chimice majore, incepand cu 1982, la nivel European, au fost introduse mai multe acte normative privind controlul riscului producerii de accidente majore, esentiale fiind Directiva 82/501/EEC (SEVESO I) si Directiva 96/82/EC (SEVESO II). Legislatia UE a fost deja transpusa in Romania prin adoptarea HG-95/2003 si a unui pachet de acte normative privind ’Controlul Activitatilor care Prezinta Pericole de Accidente Majore in care sunt Implicate Substante Periculoase’.

Pericolul in industria chimica este legat in principal de proprietatile materialelor vehiculate si a modului de operare al instalatiilor chimice. Accidentele cele mai frecvente sunt cele de tipul exploziei si combustiei gazelor, amestecurilor de vapori sau prafuri, substantelor lichide, precum si emisiile de substante toxice.

Reactiile chimice exoterme ce au loc in aceste situatii (descompunere, combustie) implica materiale diverse aflate in toate starile de agregare (gaz, lichid, solid). Cunoasterea si caracterizarea cantitativa a reactiilor (cinetica, termodinamica) pot oferi informatii pretioase pentru analiza accidentelor si elaborarea de modele privind simularea consecintelor si efectelor unui accident.

Este necesar a fi studiate si caracterizate in detaliu reactiile principale si secundare ce au loc in utilaje specifice denumite reactoare chimice, precum si a influentei modului lor de operare si a proceselor de transfer (masa, caldura, moment) asupra evolutiei procesului.

Reactiile secundare (nedorite) din proces pot duce in anumite conditii ladescompuneri, polimerizari, autocataliza, de multe ori avand ca rezultat escaladarea procesului in termeni cinetici (cresterea rapida a vitezei de reactie) si termodinamici (degajarea rapida de caldura de reactie).

Principalele aspecte legate de identificarea riscului unui sistem industrial se refera la:- Identificarea pericolului de accident, si in particular cel de accident major;- Evaluarea consecintelor unui accident (incident minor sau eveniment major);- Evaluarea probabilitatii de producere a accidentelor majore;- Masuri de prevenire a accidentelor si de realizare a unui prag de acceptabilitate a riscului.

In limbaj ingineresc, riscul este asociat cu probabilitatea de defectare (pana, cadere, distrugere, eveniment nedorit) a unui sistem sau instalatie industriala, fiind mai putin asociat cu consecintele evenimentului nedorit. Desi probabilitatea de defectare este o masura a sigurantei industriale, aceasta din urma este inteleasa mai degraba ca o ’stare’ sau o ’calitate’ pe care sistemul trebuie sa o indeplineasca. Siguranta sistemului fiind o stare, ea nu este cuantificabila ci exprimata indirect prin intermediul relatiei sale cu notiunea de risc.

Cele mai frecvente definitii ale riscului sunt urmatoarele:- o combinatie intre verosmilitatea unui eveniment nedorit si consecintele sale;- probabilitatea de aparitie a unui eveniment nedorit / accident ( Pf ) pentru mai multe scenarii posibile de accident;- produsul dintre probabilitatea de aparitie a evenimentului nedorit si consecintele cuantificabile ale acestuia, adica:Risc = functie ( Pf × consecinte).

Analiza de risc este o combinatie a urmatoarelor elemente, pe care in modobligatoriu trebuie sa le contina:

- verosimilitatea de aparitie a unui evenimentului indezirabil (pericol, accident);-severitatea consecintelor acestui eveniment.

Riscul poate fi exprimat in urmatorii termeni:

- Calitativi, respectiv utilizand unul din atributele: inalt, mediu, mic, tolerabil,intolerabil, acceptabil.- Semi-calitativi, cand cele doua componente ale riscului (verosimilitatea/probabilitatea accidentului si consecintele sale) sunt definite calitativ, dar combinate apoi pentru a furniza valori pseudo-cantitative ale riscului ce permite o ierarhizare a scenariilor de evenimente nedorite;- Cantitativi, prin evaluarea numerica a functiei de verosimilitate (frecventa) a unui eveniment nedorit, precum si a unor indicatori ce cuantifica consecintele potentiale ale unui astfel de accident.

Caracteristici ale tehnicilor calitative si cantitative de analiza a riscului

Metode de evaluare a riscului unei unitati industriale sau al unui proces chimic:-metode probabilistice (de esantionare, ’sampling methods’) bazate pe estimari ale probabilitatii de aparitie ale unor evenimente viitoare si a consecintelor lor;- metode analitice (’analytical techniques’) bazate pe modele matematice deterministe, si pe mecanismul (structura) proceselor si fenomenelor studiate.

Analiza de risc a unei unitati industriale se incadreaza intr-un concept mai larg, respectiv acela de management al riscului. Acesta are rolul de a considera toate aspectele legate de functionarea unei unitati (sistem industrial) in vederea preintampinarii si tratarii corespunzatoare a unui eveniment nedorit. Managementul riscului este prin urmare un concept global (holistic) ce include: evaluarea riscului, masuri de reducere a riscului, si planuri de interventie in caz de pericol

Procesul iterativ al asigurarii calitatii managementului riscului

Etapele evaluarii riscului

Etape si masuri de reducere a riscului

Indicatori si metode de evaluare a riscului pentru mediu a substantelor periculoase

Etapele analizei de evaluare a riscului pentru mediu a substantelor periculoase

Un element de pericol pentru mediu trebuie sa contina obligatoriu trei componente (Phare Project Report, 2002): sursa pericolului; calea de transmitere; receptorul. Acestea se gasesc intr-o stransa conexiune si inter-dependenta.Sursa pericolului pentru mediu poate fi caracterizata prin natura si cantitatea de materiale toxice/periculoase existente (materii prime, intermediari, solventi, produsi, reziduuri, combustibili). De asemenea, sursa pericolului poate fi constituita si dintr-un proces care manipuleaza, sau da nastere, la compusi toxici (contaminanti, poluanti).Potentialul poluant / de pericol al compusilor (bio)chimici poate fi definit si evaluat in functie de:- proprietatile fizice ale compusilor (ex. stare de agregare, densitate, caldura specifica, etc.);- proprietati chimice si biochimice ale compusilor (ex. reactivitate, pH, consumul biochimic de oxigen BOD5, etc.);- proprietati eco-toxicologice;- bio-acumularea (in mediu), bio-amplificarea, persistenta in mediu.Cantitatea de materiale periculoase stocate intr-o unitate industriala este extrem de importanta la evaluarea indicatorului (global) de pericol al unitatii. Acesta este definit pe baza unor limite cantitative, reglementate prin legislatie pentru fiecare tip de material in parte. Pentru cantitati de material periculos stocat in cantitati mai mici decat acest prag se considera ca impactul asupra mediului nu este semnificativ.

Calea de transmitere a pericolului catre potentialii receptori este definita ca fiind calea fizica prin care poluantul (contaminantul) eliberat ajunge si se propaga in mediu: inhalare (inhal), orala (oral), dermica (dermal), acvatica (aquatic), terestra (terrest).

Caile de transmitere includ nu numai calea aeriana (aflata sub influenta factorilor meteorologici), dar si cele terestre si subterane (sisteme de drenaj, canalizare, rigole, conducte, etc), capabile sa transporte poluantul destul de rapid in afara unitatii si sa il deverseze la kilometrii distanta. Un aspect esential al unui scenariu de accident, in legatura cu calea de transmitere, il reprezinta viteza cu care poluantul ajunge de la sursa la receptori. Daca viteza de propagare este mare, atunci potentialul de distrugere a mediului creste considerabil, deoarece: i) se reduce oportunitatea de stopare a scurgerilor de poluant la distante din ce in ce mai mari de locul accidentului; ii) se reduce posibilitatea de limitare a propagarii prin tehnici de dilutie sau de reducere a evaporarii; iii) se reduce timpul de alarmare si evacuare a zonelor aflate in calea penei de poluare. Daca pericolul il reprezinta accidentul termic (incendiu, explozie), acesta va afecta serios atat sursa de poluare (instalatie, vase, rezervoare, conducte) cat si caile de transmitere si receptorii. Din punctul de vedere al impactului asupra mediului, incendiile se remarca nu numai prin puterea distructiva dar si prin capacitatea de a genera volume mari de ape contaminate cu reziduuri de ardere, usor de propagat catre receptorii din mediu.

Receptorii unui accident chimic / biologic sunt cei afectati direct (indirect) si suntluati in considerare la evaluarea consecintelor. Din punct de vedere practic, deimportanta sunt numarul, locatia, marimea receptorilor, natura si senzitivitatea lapoluanti. In timp ce masurile de preventie pot fi aplicate mai usor asupra surselor sicailor de transmitere, receptorii sunt mai dificil de deplasat sau modificat. In categoria receptorilor pot fi incluse: raurile si lacurile utilizate de reteaua de apa a localitatilor; zone ecologic sensibile; arii rezidentiale; teren agricol; zone de pescuit; ecosisteme acvatice de interes deosebit / public (recreational); rauri si lacuri utilizate in irigatii. In vederea standardizarii testelor, sunt folosite organisme test din cateva clase de specii: pesti, alge, crustacee, moluste, amfibii, nevertebrate, plancton, protozoare, insecte. Evaluarea propriu-zisa a riscului pentru mediu a unui accident major intr-ounitate data include, pe langa trecerea in revista a compusilor periculosi si a cantitatilordetinute de unitatea respectiva, si evaluarea frecventei si consecintelor accidentelor. Predictia consecintelor accidentelor se face pe baza unor modele de transport, de actiune si evolutie a scaparilor de substante periculoase, si ia in calcul urmatoarele apecte: i) dilutia/dispersia poluantilor in mediu; ii) profilele de concentratie in timp, in zona afectata; iii) relatii de toxicitate intre doza de poluant si raspunsul din mediu; iv) criterii de eco-toxicitate (ex. LC50); v) istoricul accidentelor in unitatea respectiva; vi) efecte intarziate si pe termen lung ale scaparilor.

Probabilitatea de aparitie a unui accident poate fi determinata pe baza analizeiistoricului functionarii unitatii, sau utilizand tehnici specifice de analiza a frecventeiaccidentelor. Arborii de evenimente in cursul unui accident pot relationa probabilitatea / frecventa unui accident (ex. ruptura rezervor) cu cea a scaparilor necontrolate in mediu (deversari in rauri), printr-o probabilitate conditionata de seria de evenimente intermediare.

Criterii de clasificare a substantelor chimice (reglementari)

Din cele mai mult de 10 milioane de substante chimice cunsocute la ora actuala,intre 50000-70000 sunt produse, comercializate si utilizate in cantitati mari (industriale). Multe dintre acestea, daca sunt eliberate accidental sunt periculoase pentru organismele vii, sanatate oameni, mediu.

Pericolul pentru mediu al compusilor chimici rezida din potentialul lor de a cauzaaccidente si afecta mediul, oamenii, flora si fauna. Pentru aprecierea gradului de pericol, au fost elaborati mai multi indicatori, denumiti indici de substante periculoase. In plus, exista si un set de indicatori de calitate a mediului (sol, aer,apa) care defineste gradul de poluare al unei zone, sau de acceptabilitate in raport cu anumite reglementari (norme privind cantitati/concentratii maxime admise).

Gradul de pericol al substantelor toxice (poluante) se estimeaza dupa efectul acestora asupra sanatatii oamenilor si asupra mediului. In principal compusii periculosi pot duce la:- explozie (unda de soc, suflu);- intoxicare (inhalare, ingestie, absorbtie prin piele);- sufocare (inlocuirea oxigenului cu fum sau vapori de substante);- incendiu (caldura degajata, flacari);- oxidare (initierea aprinderilor);- arsuri chimice (efecte daunatoare la contactul cu compusii chimici);- degeraturi (hipotermie, scurgeri de gaze criogenice sau lichefiate);- infectie (invazia corpului cu agenti patogeni);- contaminare mediu (sol, aer, apa).Dupa actiunea lor toxica, substantele pot fi clasificate in (Geanta et al., 2005):- asfixiante sau sufocante (ex. metanul, bioxidul de carbon, clorul, fosgenul);- toxice generale (hematice, ca de ex. monoxidul de carbon, arsina, fosfina; nervoase, cade ex. acidul cianhidric, cianurile alcaline, hidrogenul sulfurat).- iritante (actiune caustica, coroziva, de ex. acizi si baze tari, fenoli);- narcotice (somn artificial, de ex. protoxidul de azot, hidrocarburi, derivati halogenati,alcooli, eteri, esteri, anilina, nitrobenzenul, etc.);- toxice diverse (vapori metale, compusi volatili ai metalelor, etc.).

Caile de expunere la compusii toxici sunt diverse. Acestea sunt in linii mariurmatoarele: i) expunerea la forte mecanice (explozii, unde de soc); ii) expunerea la foc radiatii calorice, sau frig (emisii de lichide si gaze inflamabile, scurgeri de gazecriogenice sau lichefiate); iii) expunerea la aer contaminat (inhalare substante toxice);iv) expunerea la alimente contaminate (ingestie, ce poate duce la otraviri, intoxicari,arsuri chimice, infectii); v) expunerea la poluarea de suprafata (contaminare mediu).

Actualmente, exista o gama larga de clasificari si indicatori de clasificare asubstantelor periculoase bazate pe proprietatile fizico-chimice, stabilitate, indici detoxicitate, bioacumulare, biodegradabilitate, si alte date (de ex. sistemul armonizat EEC79/831/1981; NOTIF/15/1989; sistemul de clasificare al Environment ProtectionAgency EPA - USA).

(Notatii: LD50, LC50, EC50 = indicatori de toxicitate; BCF= factor de bioconcentrare („bioconcentration factor, fish”); Kow = Pow = coeficient de partitie al substantei intr-un amestec n-octanol/apa; CBO5= BOD5 = consumul biochimic de oxigen intre momentul incubarii si dupa 5 zile (mg oxigen/L-proba); CCO= COD= consumul chimic de oxigen (mg oxigen/L-proba).

Valorile limita privind incadrarea substantelor periculoase (varianta preliminara).

Valorile limita privind incadrarea substantelor periculoase

Armonizarea criteriilor de clasificare a substantelor periculoase

Exista sisteme multiple de clasificare si etichetare a substantelor periculoase, ca deexemplu: clasificarea substantelor periculoase in sistem german (WGK0-WGK3);sistemul UE al ”frazelor de risc” (R1-R67), al „frazelor de siguranta” (S1-S62) si alclaselor de substante periculoase, bazat pe indici de toxicitate (Oral LD50, Inhal LC50,Fish LC50, Daphnia EC50, Algae EC50, Bacteria EC10), bioacumulare (BCF, Kow),biodegradabilitate (BOD5/COD); sistemul Nordic de excludere a substantei din analizade risc bazat pe disponiblitatea in mediu (MW) si distributia sa in aer (PEDair) si apa,sistemul EPA / NFPA (USA), etc.

Din punctul de vedere al toxicitatii, cel mai raspandit indicator este LC50 ,respectiv concentratia de poluant care este letala pentru 50% din populatie dupa oanumita perioada de timp (de regula 14 zile). LC50 este specific pentru fiecare specie inparte (soarece, peste) si este determinat prin teste standard de toxicitate dealungul uneiperioade de timp (adesea sub 24 h). Totusi, deoarece ecosistemele includ specii cususceptibilitati diferite la diverse chimicale, este necesar sa se testeze mai mult decat osingura specie, iar testele sa fie repetate periodic. In general, indicatorul LC50 estespecificat in fisa substantei periculoase (MSDS - Material Safety Data Sheets). Deregula, LC50 este exprimat in mg substanta / L aer sau in ppm (1 ppm inseamna 1 cm3 de gaz continut in 1 m3 de aer, si poate fi determinat din exprimarea in mg/m3 daca secunoaste densitatea gazului). Un alt indicator important pentru evaluarea consecintelor unui accident asupra mediului este cel furnizat de Sistemul German de Clasificare a substantelor periculoase in apa, respectiv indicatorii WGK (wassergefahrklasse). Acesta include patru clasificari:WGK-3 Substanta poluanta a apei cu grad mare de severitateWGK-2 Substanta poluanta a apei cu grad mediu de severitateWGK-1 Substanta poluanta a apei in grad redusWGK-0 Substanta ne-poluanta pentru apaProcedura de evaluare a sistemului WGK se bazeaza in principal pe trei teste:- Toxicitate pentru pesti LC50 (mg/L)- Toxicitate pentru bacterii EC10 (mg/L)- Toxicitate pentru mamifere LD50 (mg/kg)

Simbolurile utilizate in clasificarea si etichetarea substantelor chimice (denumite „coduri“ si „fraze“ de risc si siguranta) se bazeaza pe combinatia proprietatilor de toxicitate, biodegradabilitate si potentialul de bioacumulare. A fost astfel definita etichetarea substantelor periculoase si au fost definite asa-numitele „frazele de risc” si „fraze de siguranta” ale substantelor periculoase, dintre care cele mai relevante sunt:• indicii de risc:- R50 - foarte toxic pentru organismele acvatice;- R51 - toxic pentru organismele acvatice;- R52 - periculos pentru organismele acvatice;- R53 – generator de efecte adverse pe termen lung in mediu acvatic;- R54 - toxic pentru flora;- R55 - toxic pentru fauna;- R56 - toxic pentru organismele din sol;- R57 - toxic pentru albine;- R58 - generator de efecte adverse pe termen lung in mediu;- R59 - periculos pentru stratul de ozon;- N – periculos pentru mediu.• indicii de siguranta:- S35 - substanta chimica (inclusiv recipientele goale) care trebuie transportatasi depozitata in conditii de siguranta;- S56 - substanta chimica a carei depozitare (inclusiv a recipientelor goale)trebuie realizata in puncte speciale de colectare a deseurilor;- S57 - substanta chimica cu risc mare de contaminare a mediului prinmanipulare;- S59 - intermediari de sinteza care pot fi recuperati si recirculati in proceselede fabricatie a substantelor chimice;- S60 - substanta chimica care trebuie depozitata ca deseu toxic pentru mediu;- S61 - substanta periculoasa pentru mediu care nu poate fi evacuata in mediu.

In cadrul fiecarui criteriu de clasificare au fost propusi diferiti indicatori cuantificabilipentru fiecare poluant in parte. Cei mai relevanti indicatori sunt descrisi in detaliu dePedersen et al. (1994):• gradul de toxicitate (orala, prin inhalare, sau de contact), activitate mutagena,teratogena (cauzand malformatii progeniturilor), carcinogena, astfel:- indicatori de toxicitate (E) fata de organisme acvatice: IC50, EC50, LC50 (mg/L); trei clase: (a) E≤25; (b) 25<E≤200; (c) E>200;teste curente:Daphnia EC50 (48h); Alge EC50 (72h); Pesti LC50 (96h)- indicatori de toxicitate fata de organisme terestre: LD50, LC50;teste curente:Soarece, oral LD50 (5 mg/kg, 14zile); Soarece, inhal LC50 (ore); toxicitate acuta aviara LC50 (8 zile); LD50 (14 zile); toxicitate reproductiva aviara; toxicitate acuta vs. rame LC50 (14 zile); toxicitate vs. albine LD50 (50 zile); toxicitate vs. plante LC50 (zile)

- definitii:ECn = concentratia substantei toxice ce cauzeaza un efect negativ definit, observabil (precum, moartea, imobilizarea, sau incapacitatea grava) la un procent de n% din organismele supuse testului (calculata dupa un model continuu);EC50 = concentratia ce produce un efect definit asupra a 50% dintre organismele animale in timpul experimentelor;ICn = concentratia de inhibare (ne-letala) ce ar cauza reducerea caracteristicilor biologice (de ex., in ceea ce priveste reproducerea sau cresterea) la un procent de n% din organismele testate;LCL0= cea mai mica concentratie ce cauzeaza efecte letale;

LCL0= cea mai mica concentratie ce cauzeaza efecte letale;LCn = concentratia care duce la moartea a n% dintre subiectii unui test, dupa o singura expunere de durata determinata;LC50 = concentratia letala care duce la moartea a 50% dintre subiectii unui test dupa o singura expunere de durata determinata;LDL0= cea mai mica doza ce cauzeaza efecte letale;LDn = doza care duce la moartea a n% dintre subiectii unui test dupa o singura expunere de durata determinata;LOEL = Nivel minim al unui efect observabil;MAK= Maximale Arbeitsplatz Konzentration = concentratia maxima admisa pentru o substanta toxica la locul de munca (Henschler, 1992);NOEL = No-Observable-Effect-Level = nivelul (doza) cea mai mare de substanta care nu produce efecte toxice asupra cresterii sau reproductiei unei specii din mediu.NOEC = No-Observable-Effect-Concentration = concentratia cea mai mare de substanta care nu produce efecte toxice asupra cresterii sau reproductiei unei specii din mediu.TA100 = concentratie ce cauzeaza activitate mutagena asupra tuturor subiectilor;TCL0 = concentratia cea mai mare care cauzeaza efecte mici sau nici un efect negativ asupra subiectilor unui test specificat;

TAUair = timpul de injumatatire al activitatii toxice in aer;TAUwater = timpul de injumatatire al activitatii toxice in apa;IAR-Class = clase de incadrare a substantelor toxice dupa activitatea lor carcinogena (IARC = International Agency for research on Cancer). Principalele clase sunt: 2A= cauzeaza cancer; 2B=suspecta de a cauza cancer animalelor (sau prezinta potential carcinogen); 3= ar putea cauza cancer (posibil, sau in cazul substantelor neclasificabile in alte clase); 4= nu cauzeaza cancer (nici un caz raportat).

• biodegradabilitatea:- CBO5/CCO ≥ 0.5; CBO5= BOD5= consumul biochimic de oxigen intremomentul incubarii si dupa 5 zile (mg oxigen/L-proba); CCO= COD=consumul chimic de oxigen (mg oxigen/L-proba);- inhibitia activitatii microbiene (%, dupa un anumit timp);- testul OECD: substanta rapid biodegradabila (aerobic t½ = 0.9 zile); substantabiodegradabila (70% biodegradare aerobica in 28 zile); substanta nebiodegradabila(aerobic t½ ≈ 10’000 zile).- biodegradabilitate in mediu acvatic si terestru (timp de injumatatire, t½); ocorelatie empirica este data de metoda QSAR(vezi mai jos).- t½ fotoliza; t½ hidroliza (dinamica pH);- alti indicatori;

• bioacumularea:- Log-Pow; (Pow = coeficient de partitie al substantei intr-un amestec noctanol/apa); doua clase: (a) liofile, Log(Pow) ≥ 3; (b) liofobe, Log(Pow) < 3;- BCF= Cpeste/Capa (factor de bioconcentrare in peste, C= concentratie substantapoluanta); doua clase: (a) BCF > 100; (b) BCF ≤ 100;- Log-Koc; (Koc = coeficientul de adsorbtie in sol / sediment, exprimat subforma de Carbon organic);- Sw = constanta de solubilitate in apa; daca S< 1 mol/L, atunci se poatedetermina si cu relatia:

in care: p= presiunea de vapori (Pa); M= masa moleculara (g/mol); H= constanta lui Henry (Pa.m3/mol); constanta lui Henry se determina experimental sau prin metoda contributiei de grup

- pKA = constanta de disociere (ionizare) in apa;

- volatilitatea (ca t½ de volatilizare); t½≈ 0.69 Z/KL (pentru apa amestecata cu poluant organic; Z= adancime medie curs de apa (m); KL, kL = coef. total (partial) de transfer masic faza lichida (m/h); 1/ KL = 1/kL + R×T/(H×Kg); R= contanta gazelor= 8.314 J/K/mol; T= temperatura absoluta (K); H= contanta lui Henry (Pa.m3/mol); t½≈ 23 Z + 56 Z/H (pentru cursuri de apa dedimensiuni necunoscute, la 20oC); 23< t½ <79 ore (Z=1m); 230< t½ <790 ore (Z=10m); 2300< t½ <7900 ore (Z=100m); (1<H<10’000);- coeficienti de dispersie Mackay (Mackay et al., 1992), D = U×A×Z (Z= coeficienti de fugacitate; U= viteza de transport; A= aria interfetei de transport); Z = Σ j ( fractie )j Z j .

Clasificarea substantelor periculoase in functie de pericolele asociate.

Criteriile de evaluare a substantelor in functie de efectele lor asupra mediului aufost introduse dupa anul 1993, iar procesul de evaluare al substantelor continua, pemasura sintetizarii de noi compusi, a studierii proprietatilor lor, si a caracteristicilor depericulozitate pentru mediu.

- Efecte mecanice: ranirile datorate actiunilor mecanice provocate de unda de soc si deobiecte proiectate de suflul exploziei. De exemplu, efectele undei de soc se apreciazaastfel:

- Efecte termice: ranirile datorate actiunii radiatiei calorice, a flacarilor, si incendiilor.Acestea se pot aprecia in functie de fluxul termic degajat, astfel:

- Efecte toxice. In principiu nu exista substanta toxica sau netoxica, efectul fiinddaunator sau folositor in functie de cantitatea ingerata. Complexul de indicatori detoxicitate descrisi in paragraful anterior, au fost definiti cu scopul pentru a reda cat maifidel efectul potential toxic al unui compus.

Etichetarea pericolelor de explozie si incendiu a substantelor periculoase.

Etichetarea substantelor din punctul de vedere al pericolului pentru sanatate.

Etichetarea substantelor din punctul de vedere al pericolului pentru mediu.

Clasificarea substantelor periculoase in functie de proprietatile intrinseci

Toxicitatea acuta a unei substante este exprimata prin valori specifice ale concentratiilor LC50, EC50, IC50 si prin utilizarea frazelor de risc R50, R51 si R52. Cumuland aceste valori (proprietati), s-au stabilit criterii de clasificare a substantelor periculoase pentru mediul acvatic.

Clasificarea substantelor periculoase pentru mediul acvatic.

Persistenta substantelor periculoase pentru mediul acvatic.

Notatii:CBO5/CCO = raportul dintre consumul biochimic de oxigen (la 5 zile, CBO5) siconsumul chimic de oxigen (CCO);Log-POW = Logaritmul zecimal al coeficientului de partitie al substantei intr-un amestec n-octanol/apa;BCF = factorul de bioconcentrare in pesti; BCF= Cpeste/Capa (C= concentratie substanta poluanta).

Clasificarea substantelor periculoase pentru mediu in functie de expresiile frazelor de risc si a elementelor de etichetare.

(*) Substantele caracterizate de expresia frazelor de risc R52/53 nu sunt etichetate si nu li se atribuie un simbol de avertizare

Ierarhizarea simbolurilor de avertizare

Ierarhizarea simbolurilor de avertizare.

Astfel, prezenta simbolului de avertizare:− T face facultativa prezenta simbolurilor de avertizare C, Xn, Xi si N;− C face facultativa prezenta simbolurilor de avertizare Xn, Xi si N;− E face facultativa prezenta simbolurilor de avertizare F, O si N.

Fise de caracterizare a substantelor periculoase pentru mediu

Aceste fise contin urmatoarele tipuri de date:- clasificare compusi (numarul CAS, numarul EC, RTECS, UN(DOT), Merck, Beilstein ref. no, clasa de toxicitate, clasa de risc, clasa de siguranta, etc.);- structura chimica (denumire, formula, structura, utilizari, modalitati de sinteza);- proprietati fizice (solubilitate, caldura specifica, viscozitate, conductivitate, densitate, puncte de topire si fierbere, etc.);- pericol si protectie (stocare, manipulare, protectie la inhalare sau scurgeri, stabilitate, incompatibilitate, descompunere);- pericol de aprindere (punct de fierbere, autoaprindere, limite de explozie, potential de aprindere si combustie, produsi de combustie, masuri de protectie, indicatori NFPA);- pericole pentru sanatate (limite la expunere, efecte dupa expunere, primul ajutor);- modalitati de manipulare / transport (UN no., clasa de pericol, clasa de container, etc.).

Calculul indicelui de risc al unei unitati industriale

Procedura de evaluare a indicelui de risc urmareste identificarea unitatilor economice care desfasoara activitati cu risc de producere a unor accidente majore in care sunt implicate substante periculoase. In cadrul acestei proceduri sunt prezentate punctual metodologia specifica de evaluare a indicatorilor de risc precum si responsabilitatile asociate analizei unitatilor economice care intra sub incidenta prevederilor Directivei 96/82/EC (Seveso II) si a modificarilor sale ulterioare, respectiv a Directivei 2003/105/EC (Seveso III). Aceste reglementari au fost armonizate si introduse in legislatia nationala in domeniu sub forma H.G. nr. 95/2003 reactualizat HG nr. 804/2007. Metodologia urmareste:- identificarea unitatilor economice care desfasoara activitati cu risc de producere a unor accidente majore in care sunt implicate substante periculoase;- clasificarea acestor unitati economice in functie de riscul de producere a unor accidente majore;- recomandarea de masuri eficiente pentru prevenirea accidentelor majore in care sunt implicate substante periculoase si limitarea consecintelor acestor accidente atat asupra oamenilor, cat si asupra mediului, in vederea asigurarii unor nivele ridicate de protectie.Procedura se aplica unitatilor economice pe amplasamentul carora sunt (sau pot fi)prezente substante periculoase, in cantitati mai mari de 2% din cantitatile limitarelevante prezentate in Hotararea de Guvern nr. 95/2003 (Anexa II a H.G., Partile I siII si in Directiva 2003/105/EC, Anexa Directivei)

Procedura nu se aplica:- activitatilor desfasurate in cadrul obiectivelor, instalatiilor sau depozitelormilitare;- pericolelor induse de radiatii ionizante;- transportului si depozitarii temporare a substantelor periculoase pe cai rutiere, caiferate, cai de navigatie interne, cai maritime sau cai aeriene, situate in afara unitatilor economice unde se desfasoara activitati in care sunt implicate substantele periculoase;- operatiilor de incarcare, descarcare si transport a substantelor periculoase la sau dela alte mijloace de transport pe docuri, punti sau statii de triaj;- transportului de substante periculoase prin conducte, inclusiv statiile de pompare,situate in afara unitatilor economice in care se desfasoara activitati in care suntimplicate substantele periculoase;- activitatilor de exploatare (explorare, extragere si procesare) a minereurilor dincariere, foraje sau mine cu exceptia operatiilor de prelucrare chimica si termica, side stocare asociate, care implica substantele periculoase definite in Anexa nr. II, din Hotararea de Guvern nr. 95/2003;- activitatilor de explorare si exploatare a minereurilor si a hidrocarburilor;- depozitarii deseurilor cu exceptia iazurilor sau bazinelor de decantare care continsubstantele periculoase definite in Anexa II, din H.G. nr. 95/2003, in special candele sunt utilizate in domeniul procesarii chimice si termice a minereurilor.

O astfel de procedura de evaluare a unitatilor economice (in special celor chimice), seutilizeaza de catre:- titularul activitatii;- reprezentantii autoritatii centrale pentru protectia mediului;- reprezentantii autoritatii publice regionale si teritoriale pentru protectiamediului.Procedura de evaluare a indicelui de risc al unitatii economice implica mai multeetape:i) Inventarierea substantelor periculoase;ii) Gruparea substantelor periculoase;iii) Aplicarea regulei de agregare;iv) Clasificarea unitatii economice.

Schema logica a procedurii de evaluare a unitatilor economice.

Procedura de inventariere a substantelor periculoaseInventarierea substantelor periculoase care sunt (sau care pot fi) prezente pe amplasamentul unei unitati economice reprezinta prima etapa a procedurii de evaluare si implica efectuarea urmatoarelor activitati:1) Identificarea substantelor periculoase;2) Intocmirea unei liste centralizatoare a substantelor periculoase care sunt (sau care pot fi) prezente pe amplasamentul unitatii.Conform definitiei din H.G. nr. 95/2003 sunt considerate substante periculoase toate substantele chimice pure, in amestec, sau preparate listate in Anexa II a H.G., Partea I, sau care indeplinesc criteriile prevazute Anexa II a H.G., Partea II, si care exista sub forma de materii prime, produse secundare, produse finite, reziduuri sau produse intermediare, inclusiv acele substante chimicedespre care exista presupunerea ca vor fi generate in cazul producerii unui accident.

In general, criteriile de identificare a substantelor periculoase sunt urmatoarele:− cantitatile totale prezente pe amplasament si/sau capacitatile maxime de stocare (unde este cazul);− proprietatile fizico-chimice (starea de agregare, temperaturile specifice, presiunile specifice, limitele de explozie, stabilitatea termica, reactivitatea chimica, etc.);− toxicitatea asupra oamenilor, organismelor terestre si acvatice;− efectele ecologice asupra florei si faunei acvatice;− frazele de risc;− simbolurile de clasificare si etichetare a substantelor si preparatelor chimice periculoase.

Gruparea substantelor periculoase

Substantele periculoase inventariate in etapa anterioara se grupeaza conform noilor prevederi ale Directivei 2003/105/EC, precum si a proprietatilor lor intrinseci in patru grupe (vezi Anexa 8 cu normele de clasificare si grupare substante periculoase din H.G. 95/2003):− grupa categoriilor 1 – 2 constituita din substante periculoase etichetate drept foarte toxice (categoria 1) si toxice (categoria 2);− grupa categoriilor 3 – 8 constituita din substante periculoase etichetate drept oxidante (categoria 3), explozive (categoriile 4 + 5), inflamabile (categoria 6),foarte inflamabile (categoriile 7a + 7b) si extrem de inflamabile (categoria 8);− grupa categoriei 9 constituita din substante etichetate drept periculoase pentru flora si fauna acvatica [categoriile 9(i) si 9(ii)];− grupa categoriei 10 constituita din substante periculoase care nu apartin nici uneia dintre categoriile nominalizate anterior si care au frazele de risc R 14, R14/15 sau R29 [categoriile 10(i) si 10(ii)].

Calcularea indicilor de comparatie (aplicarea regulii de agregare)

Indicii de comparatie specifici fiecarei unitati economice se determina prin calcul, aplicand regula de agregare urmatoare:

in care:R = indicele de comparatie al unitatii economice calculat la limita inferioara sau la limita superioara;qi = cantitatea totala de substanta periculoasa i existenta pe amplasamentul unitatii, exprimata in tone;QIi = cantitatea relevanta corespunzatoare substantei periculoase si/sau categoriei de substante periculoase i, specificata in coloana 2 a tabelelor din Anexa II a H.G, exprimata in tone;QSi = cantitatea relevanta corespunzatoare substantei periculoase si/sau categoriei de substante periculoase i, specificata in coloana 3 a tabelelor din Anexa II a H.G., exprimata in tone.

Regula de agregare se aplica separat pentru fiecare din grupele de substantepericuloase nominalizate si prezente pe amplasamentul unitatii economice. Astfel, sevor calcula:− doi indici de comparatie pentru grupa categoriilor 1 – 2;− doi indici de comparatie pentru grupa categoriilor 3 – 8;− doi indici de comparatie pentru grupa categoriei 9;− doi indici de comparatie pentru grupa categoriei 10.

Indicii de comparatie vor fi inscrisi intr-un formular specific (Formularul nr. 2).Dupa aplicarea regulii de agregare a grupelor de substante periculoase identificate, se compara indicatorii de risc R inferiori su superiori cu 1 si se concluzioneaza asupra tipului de unitate economica.

Clasificarea unitatii economice:

− unitati fara risc de producere a unor accidentele majore in care sunt implicate substante periculoase, caracterizate prin valori subunitare ale tuturor indicilor decomparatie obtinuti din calcul, atat la limita inferioara cat si la limita superioara:Rlimita inferioara < 1 si Rlimita superioara < 1 ;− unitati cu risc minor de producere a unor accidente in care sunt implicate substante periculoase, caracterizate prin valori mai mari sau egale cu unitatea obtinute pentru unul dintre indicii de comparatie calculati la limita inferioara, si valori subunitare ale indicilor de comparatie calculati la limita superioara:Rlimita inferioara ≥ 1 si Rlimita superioara < 1;− unitati cu risc major de producere a unor accidente in care sunt implicate substante periculoase, caracterizate prin valori mai mari sau egale cu unitatea obtinute pentru unul dintre indicii de comparatie calculati la limita superioara:Rlimita inferioara < = > 1 si Rlimita superioara ≥ 1

O metodologie mai detaliata de evaluare a substantelor periculoase manipulate intr-o instalatie chimica, de stabilire a indicilor de masa critica, a indicilor de impact ecologic si a celor economici este prezentata de Koller (2000), Heinzle et al. (1998). Indicatorii de masa ai produsilor secundari rezultati din proces (MLI) sunt combinati cu indicatorii de impact asupra mediului (EF) si cu indicatorii de costuri ale substantelor manipulate (CI). Astfel, din punctul de vedere al impactului asupra mediului, unitatile economice / instalatiile chimice pot fi clasificate in trei clase:

Clasa A= probleme serioase de poluare (EF=4);Clasa B= nivel intermediar de poluare (1<EF<4);Clasa C= evacuari de poluanti fara a atinge limite critice ale indicatorilor de mediu (EF=1).

Aceste clase A,B,C se pot stabili atat pentru fluxurile de materiale influente in instalatie /unitate cat si pentru cele efluente. Pe baza acestor clase se stabilesc factorii de mediu EF, ce pot avea valori cuprinse in intervalul [1,4]. In acest fel, se poate stabili un factor de impact EF pentru fiecare substanta periculoasa din proces prin multiplicarea scorurilor EF obtinute din punctul devedere al criteriilor de impact. De exemplu, daca intr-o instalatie chimica este prezent dimetil-sulfatul in influent, factorii EF alocati sunt: EF=1.3 (criteriul ‚Complexitatea sintezei’), EF=4 (criteriul ‚ material critic’), EF=1.3 (criteriul ‚resurse disponibile’), adica un total de EF= 1.3 x 4 x 1.3 = 6.76. Similar, daca dimetilsulfatul este prezent si in efluent, factorii EF alocati sunt: EF=1.3 (criteriul ‚poluare aer’), EF=4 (criteriul poluare apa’), EF=1 (criteriul ‚probleme speciale’), adica un total de EF= 1.3 x 4 x 1 = 5.2. In acest fel pot fi identificate substantele din acea instalatie ce cauzeaza problemele de poluare cele mai serioase.

Clasificarea influentilor dintr-o instalatie / unitate economica in functie deimpactul asupra mediului

Clasificarea efluentilor dintr-o instalatie / unitate economica in functie de impactul asupra mediului

Notatii:LRV= Legislatia Elvetiana privind clasificarea substantelor periculoase pentru calitatea aerului (Luftreinhalte Verordnung LRV, 1996). Conform acestui act normativ, exista urmatoarea clasificare a substantelor: LRV1= toxice persistente, acumulabile, cu miros puternic; LRV2-LRV4= toxice intr-un grad critic (din ce in ce mai mic, de la LRV2 catre LRV4).

Responsabilitati privind completarea formularelor de evaluare si de inregistrare

Responsabilitatea pentru efectuarea evaluarii riscului, clasificarea unitatii, si transmiterea rezultatelor autoritatilor publice teritoriale pentru protectia mediului si de protectie civila revine titularilor unitatilor economice pe amplasamentul carora sunt (sau pot fi) prezente substante periculoase. In plus, titularii unitatilor economice care intra sub incidenta Directivei 2003/105/EC vor transmite impreuna cu notificarea si rezultatele procedurii de evaluare a activitatii (mai exact Formularele nr. 1 si 2), in termen de 3 luni de la data intrarii in vigoare a Directivei 2003/105/EC (1 iulie 2005).

Reprezentantii autoritatilor publice teritoriale pentru protectia mediului si protectie civila au obligatia de a valida rezultatele procedurii de evaluare si de a comunica titularului unitatii economice respective notificari privind corectitudinea sau incorectitudinea acestora.

Tipuri de accidente si exemple de accidente relevante produse pe planmondial in care au fost implicate substante periculoase pentru mediu

I. Combustii (Incendii), Deflagratii, Explozii, Detonatii Aceste procese nedorite apar in principal datorita inflamabilitatii substantelor folosite in domeniul de activitate respectiv. Explozia se defineste ca fiind un proces chimic de descompunere rapida a substantelor, insotit de transformarea la fel de rapida a energiei eliberate de proces in lucru mecanic de distrugere a mediului inconjurator. Explozia este insotita intotdeauna de degajare mare de caldura, lumina, sunet, si de cresterea locala a presiunii (unda de soc). Deflagratia este o explozie produsa prin arderea rapida a unui sistem aerodispers, si care se propaga cu viteze sub-sonice. Propagarea reactiei este limitata de transportul compusilor (difuzional sau turbulent). Detonatia este o explozie produsa prin arderea ultra-rapida a amestecurilor combustibile, si care se propaga cuviteze super-sonice insotita de o unda de soc. Propagarea reactiei este limitata doar deviteza reactiei chimice. In cazul detonatiei nu este necesara prezenta aerului, amesteculcontinand atat substanta combustibila cat si oxidantul.In cazul exploziei, degajarea brusca a unei cantitati mari de gaze / vapori si energie, duce la o destindere brusca a gazelor sau vaporilor. Cauzele exploziilor pot fi fizice (cresterea presiunii gazelor sau vaporilor ca urmare a cresterii temperaturii) sau chimice (reactii chimice rapide insotite de degajari mari de caldura). Limitele de aprindere (minima LFL / maxima UFL; „Flamable Limits”) definesc domeniul de concentratie din aer (%vol) al substantei periculoase in care, sub efectul unui impuls termic se produce instantaneu / spontan aprinderea si propagarea flacarii. Limitele de explozie (minima LDL / maxima UDL; „Detonability Limits”) definesc domeniul de concentratie din aer (%vol) al substantei periculoase in care, sub efectul unui impuls(flacara, scanteie, incalzire, soc, frecare, detonatie, electricitate statica, etc.), se produceinstantaneu / spontan explozia

II. Eliberarea de nori / pene de gaz toxic. Scaparea unui gaz toxic provoaca de regula un pericol de scurta durata, a carui gravitate depinde de cantitatea eliberata si de tipul substantei. Efectultoxic este datorat substantei eliberate sau, in anumite cazuri, datorat unor reactii ale compusilor formati in timpul accidentului. Propagarea norilor de gaz depinde de sursa de poluare (discontinua / instantanee, sau continua), de viteza cu care substanta este eliberata, si de multi alti factori din mediu. Evaluarea efectelor unui astfel de accident precum si masurile de prevenire se bazeaza pe modele de predictie a marimii zonelor de risc precum si a modelelor de propagare (dispersie) a noxelor in mediu. Cum dupa eliberarea gazului toxic nu exista suficient timp pentru a determina zona de risc, planurile de interventie pentru evenimente neprevazute iau in calcul rezultatele simularilor de escaladare ale procesului si de dispersie a poluantilor in jurulamplasamentelor industriale. Marea majoritate a modelelor de propagare se bazeaza pe formule de dispersie Gaussiana a poluantului in aerul aflat in curgere turbulenta stationara. Totusi, predictiile acestor modele simplificate devin aproximative sau dificil de interpretat in cazulexistentei obstacolelor, sau a variatiilor de vant si temperatura pe verticala. Modelele bazate pe ecuatia generala de transfer de masa in fluide turbulente (asa-numitele „modele numerice de propagare”) pot simula mai bine conditiile reale de curgere, dar sunt mult mai dificil de elaborat si utilizat. Ele necesita date exacte despre profilul solului, cladirilor, evolutiei conditiilor meteorologice (viteza si directie vant, curenti termici). Din acest motiv, in planurile de urgenta sunt folosite modele simplificate de tip Gaussian si distante de propagare mai mari, drept conditii de siguranta suficiente.

Efectele unui accident industrial sau de transport depind de un numar mare de factori, ce trebuie considerati in modelele de simulare:- Proprietatile si cantitatea substantei eliberate. Vaporii / gazele toxice mai usoare decat aerul se ridica si se disperseaza, pe cand cele grele se aduna la nivelul solului. Norii de gaz toxic, continand chiar cantitati mici de contaminant, pot provoca efecte nedorite la distante mari (kilometri) de sursa de poluare.- Tipul si durata emisiei. Poluantii emisi la inaltimi mari (prin cosuri industriale) reprezinta un pericol mai mic pentru zonele invecinate decat cei eliberati la nivelul solului. De asemenea, substantele eliberate spontan, in cantitati mari, sunt mult mai periculoase decat eliberarile continue ale aceleiasi cantitati dar intr-un timp indelungat, datorita surprizei, timpului limitat de raspuns, si concentratiilor locale mari.- Terenul, densitatea si tipul constructiilor. Topografia si rugozitatea terenului reprezinta factori importanti ce determina viteza de propagare si dispersie a poluantului. De exemplu, eliberarea de gaze grele in vaile inguste reprezinta un pericol mai mare decat cel al eliberarii in spatii largi si plane (campii). Cladirile inalte pot bara si schimba directia norului toxic, pot contribui la dispersarea sa mai rapida, pot micsora viteza vantului si duce la pastrarea poluantilor mai aproape de sol.- Conditiile meteorologice si anotimpurile. In conditii de calm (de stabilitate atmosferica, pe timpul serii sau noptii), concentratia de gaz poluant apropape de sursa poate creste rapid catre valori importante. Din contra, conditiile de turbulenta (provocate de cresterea temperaturii pe timpul zilei, si de vant) duc la o dispersare rapida a gazului toxic in aer si reducerea concentratiilor. Inversia directiei vantului este nefavorabila dispersiei rapide a poluantului, in timp ce umiditatea atmosferei si temperatura aerului (functie de anotimp) pot declansa unele reactii chimice in norul de poluant, cu efect favorabil.

- Distanta fata de locul accidentului. In general, la o distanta mai mare de 7-10 km de sursa, pericolul de contaminare cu o substanta toxica este neglijabil. Totusi, anumite conditii meteorologice pot provoca cresterea acestui risc la distante mari fata de sursa.- Masurile de siguranta si protectie pe amplasamentul industrial. Actiunile de reducere a probabilitatii de producere precum si masurile de urgenta in cazul unui accident joaca un rol deosebit in diminuarea riscului si limitarea consecintelor unui eveniment nedorit. Gama de actiuni este foarte mare, incluzand inspectiile continue ale instalatiilor industriale, intretinerea corespunzatoare a echipamentelor de control, siguranta si protectie, precum si planuri detaliate de interventie.

In Anexa nr. VII a H.G.-95/2003 sunt definite in detaliu criteriile de notificare a unui accident major, inclusiv efectele nocive imediate ale acestuia asupra mediului.Aceste criterii sunt urmatoarele:- daune permanente sau pe termen lung asupra habitatelor terestre:a) 0.5 ha sau mai mult dintr-un habitat cu valoare ecologica sau de conservare, protejat prin lege;b) 10 ha sau mai mult dintr-un habitat mai extins, incluzand teren agricol;- daune semnificative sau pe termen lung asupra habitatelor de ape curgatoare sau marine:a) 10 ha sau mai mult dintr-un rau sau canal;b) 1 ha sau mai mult dintr-un lac sau iaz;c) 2 ha sau mai mult dintr-o delta;d) 2 ha sau mai mult dintr-o apa costiera sau mare deschisa;- daune semnificative aduse unui acvifer sau apelor subterane:a) 1 ha sau mai mult.

Analiza accidentelor inventariate evidentiaza urmatoarele aspecte:− substantele implicate in multe din accidentele cu consecinte grave pentru mediu sunt clasificate ca foarte toxice/toxice pentru organismele acvatice cu expresii ale frazelor de risc R50 (sulfura de potasiu, pesticide, ierbicide, insecticide), R50/53 (cianuri, pentaclorfenol) si R51/53 (criolit, cumen, produse petroliere);− unitatile sau activitatile identificate ca fiind locatii potentiale pentru producerea deaccidente de mediu sunt: instalatiile tehnologice (cu precadere chimice), depozitele de substante chimice sau agrochimice, facilitati de stocare aferente instalatiilor, statii de tratare/epurare a deseurilor, activitatile de transport (rutier, feroviar, maritim si aerian), conductele si iazurile de decantare a reziduurilor din industria extractiva;− caile potentiale de contaminare a mediului identificate au fost:- deversarea apei de incendiu in resursele de apa, in retelele de canalizare a apelor uzate si pluviale;- scurgerea substantelor periculoase prin fisuri, vane defecte, in timpul operatiunilor de incarcare/descarcare etc.;- supraumplerea rezervoarelor de stocare;-eliberarea in atmosfera si apoi contaminarea mediului acvatic prin depunere (particule sau ploaie);- percolarea, respectiv infiltrarea in sol si penetrarea mediului acvatic sau a acviferului de catre substanta periculoasa;

− ecosistemele acvatice afectate negativ de evacuarile de substante periculoase suntconstituite din: flora acvatica, crustacee, alge, pesti, organisme nevertebrate, insecte, pasari, alte specii care se hranesc in habitatele afectate, crescatoriile piscicole, etc.;− gradele de deteriorare a mediului acvatic raportate au fost:- completa distrugere a intregii populatii apartinand unei specii;- moartea unei proportii semnificative dintr-o populatie;- populatii afectate prin diminuarea reproducerii;- specii contaminate dar inca in viata (existand riscul ca substanta contaminanta sa intre in lantul trofic);− in termeni de timp, efectele pot fi de scurta sau lunga durata, iar perioada de reabilitare/regenerare poate fi, de asemenea, scurta sau lunga;− sunt evidentiate si consecintele, altele decat cele ecologice, respectiv: intreruperea folosirii apei potabile, intreruperea lucrarilor hidrotehnice si pierderi in industria pescuitului si turismului, etc. Costurile de depoluare pentru aducerea raului sau lacului la conditiile anterioare accidentului sunt de regula foarte mari.− cantitati relativ mici (mult mai mici decat cantitatile relevante/limitative) au cauzat adesea grave deteriorari ale mediului;− in ceea ce priveste numarul substantelor periculoase luate in consideratie, trebuie subliniat faptul ca, in prezent, exista foarte multe substante care nu au fost inca evaluate din punct de vedere al efectelor asupra mediului avcatic, si care pot fi in viitor clasificate ca fiind periculoase pentru mediu, si caracterizate prin una din expresiile de risc R50, R51, R52 si R53. In plus, alte categorii de substante, cum ar fi cele corozive (de ex. acidul sulfuric sau acidul azotic), pot fi implicate in accidente cu severe consecinte asupra mediului.