UNIVERSITATEA DE VEST "VASILE GOLDIS" ARADFACULTATEA DE DREPT LECTOR UNIV. DR. IUSTIN STANCA

MODULUL 1SOCIOLOGIE - NOTIUNI GENERALE

>PENTRU UZUL STUDENTILOR ANULUI IFACULTATEA DE DREPT<

SOCIOLOGIE - NOTIUNI GENERALE

OBIECTIVE FUNDAMENTALE DE INVATAT:- Conceptul de sociologie;- Obiectul, sfera cercetarilor si ramurile sociologiei generale;- Corelatia sociologiei cu alte stiinte;- Curente sociologice;

1. DEFINITIA SOCIOLOGIEI.

Prima parte a conceptului, respectiv "socio" se regaseste ca atare in limba latina si semnifica a uni, a lega, a insoti, a impartasi. La randul sau, acest termen se coreleaza cu altii, din aceeasi limba, mai precis cu "socius" - tovaras, partas, aliat, prieten -, cu "socialis" - facut sa traiasca in societate, sociabil - si cu "societas" - intovarasire, asociatie, comunitate, tovarasie, unire, toate desemnand, practic, ceea ce se regaseste sub genericul de societate.

Al doilea termen, logos = stiinta, studiu.Reunirea celor doi termeni intr-unul singur a fost realizata, pentru prima data, in

anul 1838 de catre francezul Auguste Comte, in al sau "Cours de psilosophie positive" (1830-1842), pentru autor "sociologie" reprezentand studiul pozitiv al faptelor sociale.

in forma concisa, sociologia este "in sensul cel mai general, stiinta a socialului" sau "stiinta legilor fenomenelor sociale ".

Un set distinct de definitii dezvolta acele elemente necesare conturarii a ceea ce semnifica, la randul lor, concepte de "societate", "social", "fenomene sociale" - precum si primele nuantari privind metodele proprii de cercetare ale acestei discipline stiintifice.

Pentru Armand Cuvillier "Sociologia poate fi definita: stiinta pozitiva a faptelor sociale.

Ca stiinta pozitiva, ea pleaca de la fapte si se deosebeste deci de toate studiile care nu sunt decat constructii conceptuale, ca de exemplu, filosofia istoriei, filosofia sociala, economia politica sau stiinta dreptului, care, asa cum au fost concepute de teoreticienii clasici, nu invoca faptele decat cel mult ca pe o marturie, cu titlu de simple exemple...

Ca stiinta a faptelor sociale, ea cere un raspuns la intrebarea: ce este <<socialul>>?...

Sociologia este stiinta grupurilor umane reale si concrete, adica inradacinate in istorie ".

La randul sau, Jan Szczepanski considera ca "sociologia este stiinta despre colectivitatile umane, mai precis, obiectul cercetarilor acesteia il constituie fenomenele si

1

procesele de aparitie a diferitelor forme de viata colectiva a oamenilor, structurile acestor colectivitati, fenomenele si procesele care intervin in aceste colectivitati, care deriva din interactiunea reciproca a oamenilor (unul asupra celuilalt), fortele coercitive si fortele care disperseaza aceste colectivitati, mutatiile si transformarile care survin in cadrul lor ".

In opinia lui Georges Gurvitch, sociologia reprezinta, intr-o formulare concisa, "o stiinta care studiaza fenomenele sociale totale in totalitatea aspectelor si miscarii lor, captandu-le in tipuri dialectizate microso-ciale, grupale si globale, in curs de constituire sau de destramare" iar, intr-o formulare mai detaliata, "este tipologia calitativa si discontinuista - fondata pe dialectiva - a fenomenelor sociale totale astructurale, structurabile si structurate pe care ea le studiaza in profunzime in acelasi timp la toate palierele, la toate nivelurile si in toate sectoarele pentru a urmari miscarile lor de structurare, destructurare, restructurare si de destramare, gasindu-le explicatia in colaborare cu istoria ".

Expresia din definitia lui Georges Gurvitch, conform careia sociologia "este tipologia calitativa si discontinuista a fenomenelor sociale totale astructurale, structurabile si structurate" se refera, practic, la trei tipuri sociologice, pe care autorul le nominalizeaza si le reda explicit semnificatia.

In primul rand, este vorba de tipurile microsociologice, cele mai abstracte, astructurale, care se actualizeaza, se combina si se confrunta in sanul fiecarui grup si al societatii globale, cu o repetitie frecventa in cadrul sistemului macrosociologic.

Urmeaza, apoi, tipurile de grupari particulare, care constituie colective reale, dar partiale, care sunt structurate sau structurabile, asa cum ar fi genurile urmatoare, rezultate din repetitia acestor tipuri in diferite cadre globale - clanul in societatile arhaice, familia in societatile patriarhale si menajul in societatile actuale.

In fine, tipurile de clase sociale si de societati globale, sunt intotdeauna structurate si reprezinta macrocosmosuri de grupari particulare care nu se repeta decat cu titlu de exceptie.

APLICATIE PRACTICA1. Cine a folosit pentru prima data termenul de sociologie?- Armand Cuvillier.............................................................1- Auguste Comte................................................................1- Émile Durkheim..............................................................12. Sociologia, ca stiinta a faptelor sociale, are in vedere ca:- raspunde la intrebarea: Ce este "socialul"?.....................1- pleaca de la fapte.............................................................13. Sociologia este: - stiinta legilor si fenomenelor sociale...............................1- stiinta care studiaza influenta mediului social asupra dreptului si

viceversa...................................2 - stiinta grupurilor umane, reale si concrete.......................3 - stiinta care studiaza fenomenele sociale totaleIn totalitatea aspectelor si miscarii lor................................44. in cadrul tipurilor de grupuri particulare, Georges Gurvitch incadreaza: - macrocosmosurile de grupari particulare care nu se repeta decit cu titlu de exceptie..........................1 - colectivele reale, dar partiale, structurate sau structurabile....................................................................2 - familia in societatiile patriarhale........................................3

2

5. Descrieti unul din fenomenele sociale actuale, care preocupa opinia publica romaneasca!

2. OBIECTUL, SFERA CERCETARILOR SI REMURILE SOCIOLOGIEI.

Perimetrul obiectului sociologiei generale, sferei de cuprindere a cercetarilor sale si ramurilor acoperitoare poate fi privit din mai multe unghiuri de vedere si criterii de departajare.1. Din perspectiva constituirii si dinamicii in timp a sociologiei, Traian Herseni subliniaza ca daca pe vremea lui Auguste Comte sociologia avea doua parti principale - statica sociala, care se ocupa de studiul starilor sociale si dinamica sociala, preocupata de activitatile sociale, adaugandu-li-se, mai tarziu, cinematica sociala, care studiaza schimbarile sociale, s-a ajuns ca in zilele noastre sociologia sa fie marcata de procese tot mai active de diferentiere si diviziune interioara, aparand o multitudine de ramuri ale acesteia.

In secolul XX, sociologia, in integralitatea ei, deci inclusiv ramurile sale au fost concepute pe doua nivele distincte de cercetare, cu denumiri diferentiate.

Prima, microsociologia, care studiaza relatiile interpersonale si grupurile mici in care oamenii se cunosc si colaboreaza direct, "fata in fata", microsociologia facand legatura intre sociologie si psihologie, prin intermediul psihologiei sociale sau psihosociologiei.

A doua, macrosociologia vizeaza nivelul de o natura mai complexa,prevalent institutional si organizational si abordeaza relatiile impersonale, oficiale, legale, mai putin intime si grupurile mari - asezari, regiuni, intreprinderi, popoare, confederatii, etc. - situandu-se, astfel, intre sociologie, politologie si stiintele juridico-administrative, prin sociologia politica, juridica si administrativa.

Criteriul istoric in stabilirea obiectului sociologiei a fost invocat, explicit, si de catre Theodore Caplow in urmatorii termeni: "din punct de vedere istoric cea dintai preocupare a sociologiei a fost studiul evolutiei sociale, dar ratiunea de a fi a sociologiei si mijlocul prin care a ajuns sa fie subiect academic respectabil a fost studiul problemelor sociale - viciul, crima si mizeria" .Dupa criteriul domeniilor propriu-zise de cercetare,Jan Szczepanski, concepe structurarea sociologiei contemporane in trei categorii de discipline sociologice particulare:

a). Discipline care cerceteaza institutiile sociale, cum ar fi familia, institutiile de educatie, politice, juridice, economice, industriale indeosebi, alte institutii din sfera activitatii umane, religioase si institutiile care apar in diferite grupuri sau colectivitati.

b). Discipline care cerceteaza diferite tipuri de colectivitati si grupuri umane, cat si tot felul de grupuri mici si domenii sociale; colectivitati teritoriale - satul, orasul si altele; categoriile profesionale, paturile si clasele sociale sau castele; grupele sociale sau organizatiile create pentru realizarea anumitor sarcini; colectivitati create pe baza posedarii unei culturi comune, etc.

c). Discipline care cerceteaza fenomene si procese sociale, cum ar fi fenomenele de devianta sociala - alcoolismul, infractionalitatea, prostitutia -, procesele mobilitatii si ale stabilitatii sociale (deplasarea persoanelor in spatiul geografic si trecerea lor in alte colectivitati sau dintr-o patura sau clasa sociala in alta); fenomenele si procesele care rezulta in urma raspandirii in masa a unor valori culturale si a informatiilor difuzate prin mass-media; conflictele care au loc in societate pe diferite motive - rasiale, etnice, politice; urmarile sociale ale proceselor demografice - prelungirea vietii umane, explozia

3

sau implozia demografica, urmarile sociale ale bolilor si conditiile sociale ale aparitiei lor1.

Incercand o definitie analitica a obiectului si problematicii sociologiei, Ion Iordachel este de parere ca sociologia, ca stiinta unitara, studiaza:a). Structurile fundamentale ale formatiunilor sociale si dinamica acestora, ceea ce presupune: evidentierea nivelelor de organizare structurala si, in primul rand, a nivelelor macro, medii si microsociale. Sociologia grupurilor mici, ca ramura a sociologiei, aduce o contributie hotaratoare la cercetarea microstructurilor, la intelegerea locului acestora si al colectivitatilor medii in ansamblul social macrostructural; studiul genezei structurilor si proceselor sociale, a continuitatii si discontinuitatii cadrelor sociale, a dezvoltarii lor ascendente, a raporturilor complexe de cauzalitate si determinare.

b). Conditiile mediului natural (umanizat) si social, denumit in sociologie morfologia sociala, ale caror analize au permis dezvoltarea de ramuri sociologice adecvate, unele constituindu-se stiinte de granita, cum sunt sociologia geografica, demografia si ecologia sociala (aceasta din urma divizandu-se in sociologia mediului urban, sociologia mediului rural, etc.).

c). Ansamblul structurilor care conditioneaza activitatea materiala variata si, in primul rand, activitatea productiva, pe aceasta coordonata dezvoltandu-se sociologia relatiilor social-economice, care se divide in sociologia industriala, rurala, urbana, sociologia muncii, sociologia pietii, etc.

d). Ansamblul institutiilor suprastructurale, a structurilor spirituale, ideologice, simbolice, departajandu-se aici, dupa caz, sociologia politica, sociologia dreptului, religiei, moralei, artei, limbajului, educatiei, mass-media, etc.

e). Ansamblul structurilor psihosociale, studiat interdisciplinar din perspectiva psihologica, psihosociala si sociologica si care vizeaza probleme referitoare la: raportul structurilor sociale totale cu fenomenele psihosociale totale; psihosociologia interpersonala si intergrupala, psihologia grupurilor si claselor sociale, psihosociologia personalitatii, relatiile interumane, etc.

f). Ansamblul structurilor, tipurilor de civilizatie si cultura istorice si, in special, a celor care coexista in interiorul structurilor sociale contemporane, studiat complex si interdisciplinar de sociologia istorica, antropologia sociala (culturala), etnologie.

Pentru Jan Szczepański, de pilda, "sociologia generala, pe baza datelor, a generalizarilor, a legitatilor stabilite in cercetarile particulare, doreste sa creeze teoria care sa cuprinda ansamblul de fenomene care apar in societati. De asemenea, sarcina ei este de a stabili notiunile".

In optica acestui autor, sociologia generala a dezvoltat doua teorii cu o sfera generala, care asigura pentru disciplinele particulare ale sale aparatul notional, directivele generale de cercetare, ipotezele de orientare, permitand folosirea in diferitele discipline a anumitor scheme explicative, amanuntite.

Concret, este vorba, pe de o parte, de teoria structurilor sociale, a carei menire este de a incerca sa generalizeze rezultatele cercetarilor efectuate asupra diferitelor tipuri si forme ale vietii colective a oamenilor si sa stabileasca, in acelasi timp, legile sale generale. Mai precis, ea studiaza elementele grupurilor si colectivitatilor de orice natura, principiile alcatuirii acestora, subordonarea reciproca a elementelor componente din cadrul colectivitatilor si fortele care indica functionalizarea lor, coeziunea interna a grupurilor si fortele ce o faciliteaza ori care conduc la destramarea lor.

Pe de alta parte, autorul vorbeste despre teoria transformarilor, care generalizeaza rezultatele cercetarilor efectuate asupra fenomenelor si proceselor care au loc in diferite grupuri si colectivitati, pornind de la descrierea desfasurarii proceselor si

4

transformarilor in dinamica evolutiei lor. Se exemplifica, aici, problematica cresterii sau disparitiei infractiunilor in timp.

Intr-o maniera similara, dar dintr-o altfel de perspectiva, procedeaza si Catalin Zamfir, pentru care sociologia, este "o stiinta a socialului, ca forma generala de existenta a vietii umane, cat si o stiinta a societatii globale, a organizarii si dinamicii sale, a subsistemelor din care se compune societatea globala si a relatiilor atat cu sistemul global, cat si cu celelalte subsisteme ale acestuia", deci "o disciplina stiintifica multiplu structurata...".2

Structurarea de referinta este vazuta pe trei nivele distincte.Primul nivel este dat de o teorie generala a socialului (teorie a organizarii sociale)

care trateaza fenomenele sociale (economic, politic, juridic) prin prisma doar a caracteristicilor lor sociale, facand abstractie de continutul lor concret.Al doilea nivel il reprezinta o teorie a societatii globale - macroso-ciologia - conceputa, din nou, ca o teorie a tipurilor de societate, "a marilor tipuri de organizare a societatilor globale", care are un impact important pentru intelegerea fiecarui fenomen social particular, a fiecarui subsistem.

Sociologiile de ramura (sociologia industriala, sociologia familiei, sociologia economica, la care noi mai adaugam sociologia juridica, etc.) este al treilea nivel al sociologiei, tradus in teorii ale diferitelor componente, subsisteme ale societatii globale, atat ca fenomene sociale, cat si subsisteme ale societatii globale, care analizeaza si influentele reciproce dintre aceste componente si subsisteme.

Relationarea dintre sociologie (recte sociologia generala - n.ns.) si sociologiile de ramura este surprinsa, printre altele, de autor si sub expresia "Tocmai datorita pozitiei sale, este adesea in situatia de a coordona si integra eforturile multidisciplinare, fara insa a se elimina cercetarea sociologica autonoma, cu logica ei".

APLICATIE PRACTICA1. Din perspectiva istorica, dinamica sociala, ca parte principala a sociologiei, se

ocupa de studiul:- starilor sociale.....................................................................1- activitatilor sociale..............................................................2- schimbarilor sociale ...........................................................32. Macrosociologia, ca nivel distinct de cercetare al sociologiei secolului XX

studiaza, cu predilectie:- relatiile interpersonale si grupurile mici.............................1- relatiile impersonale, oficiale, legale..................................23. Disciplinele sociologice particulare care, in opinia lui Jan Szczepańki,

cerceteaza tipurile de colectivitati si grupuri umane, au in vedere:- institutiile juridice................................................................1- institutiile politice................................................................2- institutiile religioase.............................................................3- satul .....................................................................................4- orasul ...................................................................................5- categoriile profesionale.......................................................6- clasele sociale......................................................................7- procesele mobilitatii sociale................................................6

3. CORELATIA DINTRE SOCIOLOGIE SI ALTE STIINTE.

5

Parcurgerea atenta a structurii ideatice a sociologiei ca stiinta si disciplina universitara, regasita in "Tabla de materii" formulata de Alex Inkeles, permite surprinderea existentei unor termeni, de genul "personalitatea individuala", "economia", "dreptul", "istorie", "cultura", "educatie", etc., care, chiar la nivelul simtului comun sunt perceputi ca apartinand, de facto si de drept, unor discipline specializate care apartin categoriei largi de stiinte sociale, cum ar fi psihologia, economia politica, dreptul, istoria, s.a.

In consecinta, se ridica fireasca intrebare: de ce sunt nominalizate aceste concepte si suportul lor acoperitor in fapte, fenomene si procese sociale si la obiectul si problematica de studiu ale sociologiei?, urmata imediat de o alta: daca, totusi, se localizeaza si aici, care sunt ratiunile si, mai mult, cu ce difera perspectiva de abordare a acestora in sociologie fata de cea a disciplinelor specializate? La acest fel de intrebari ne propunem sa raspundem intr-o maniera succinta si generala.

O astfel de privire, de ansamblu, intr-un asemenea peisaj am retinut-o sintetizare facuta de Catalin Zamfir, in afirmatiile ca sociologia poate fi definita dupa doua mari pozitii: - definitia in sens restrans, potrivit careia "sociologia reprezinta o stiinta a formelor sociale ale activitatii umane", ceea ce-i confera o distinctie principala, absoluta in raport cu celelalte stiinte sociale, a caror menire ar fi de a studia continuturile variate ale acestor forme sociale.

Cu alte cuvinte, sociologia se ocupa de caracteristicile generale, abstracte ale comportamentului social, ale relatiilor sociale, grupurilor si colectivitatilor, fiind astfel o stiinta a socialului si nu a realitatii sociale, care reprezinta obiectul altor discipline.

Pe de alta parte, definitia in sensul larg al sociologiei, care inglobeaza atat dimensiunea de stiinta a socialului, cat si cea de stiinta a societatii globale face ca distinctia dintre aceasta si celelalte stiinte sociale sa fie relativa si istorica.

Pornind de la premisa ca societatile omenesti sunt studiate, in afara de sociologie, de stiintele istorice, etnografice, economice, politice, juridice, culturale, lingvistice, pedagogice, de unele ramuri ale biologiei, igienei si medicinei, ale antropologiei, psihologiei, pedagogiei, filosofiei, Traian Herseni, la randul sau, emite un punct de vedere, potrivit caruia unele dintre aceste stiinte sau discipline se deosebesc foarte usor de sociologie, pe cand altele ridica probleme speciale.

In cazul primei categorii este vorba de acele stiinte sau discipline care nu studiaza societatea ca atare si nici vreo forma distincta de "socialitate" - comunitati, grupuri, asociatii, uniuni, confederatii, etc. -, ci numai activitati sau produse sociale particulare, si autorul face trimitere, in acest sens, la patru exemple. Economia politica studiaza numai activitatile economice ale societatii si nu societatea ca atare. Stiintele demografice studiaza numai populatia, cele juridice numai institutiile juridice, iar cele culturale numai cultura materiala sau spirituala, numai limba, arta, educatia, morala, stiinta.

Referitor la categoria stiintelor care ridica probleme in departajarea lor de sociologie, sau viceversa, se fac trimiteri la cele care manifesta tendinta de a se ocupa de intreaga societate, mai precis la stiintele istorice - in principal la istoria universala, instoria sociala si istoria civilizatiilor -, la cele antropologice - in special antropologia sociala -, la filosofia sociala, filosofia istoriei, psihologie si culturologie.

Pentru ambele situatii, insa, exista cel putin un criteriu care permite stabilirea deosebirilor dintre sociologie si celelalte stiinte sociale si acesta consista in aceea ca - spune Traian Herseni - "Pentru sociologie este caracteristic faptul ca in general ea se ocupa de societate ca intreg, ca totalitate, adica de realitatea sociala in

6

toata complexitatea ei. Celelalte stiinte sociale izoleaza, de regula, unele aspecte sau componente ale societatii (economia, politica, dreptul, morala, religia, arta, stiinta, etc.) si le studiaza in structurile, mecanismele si legitatile lor specifice sau, cazul istoriei, geografiei, folcloristicii, etc., se orienteaza preponderent spre concret, spre individual si unic."

Cat priveste corelatia propriu-zisa dintre sociologie si celelalte stiinte sociale putem conchide urmatoarele: exista, indubitabil, o interferenta clara intre obiectul acestor discipline si cel al sociologiei, mai precis al sociologiilor de ramura, numai ca le deosebesc ceea ce Traian Herseni denumea "punct de vedere" in tratare, accentele diferite pe care le pun fiecare - spre pilda, daca istoria are tendinta spre individual, spre particularizare si opereaza direct cu realitatea, sociologia manifesta predilectie spre universal, spre generalizare si are de-a face cu faptele reconstituite sau stabilite de alte stiinte, aici de istorie. Tot asa, daca antropologia pune accentul mai mult pe om, iar antropologia culturala pe cultura ca atare, sociologia se preocupa mai ales de colectivitatile umane, de asociatiile si societatile omenesti, de aspectul sociocultural; sociologia, prin excelenta presupune o abordare multidisciplinara, datele si informatiile, si nu numai, furnizate de celelalte stiinte sociale particulare servindu-i din plin; la randul sau, sociologia ca metodologie generala a investigarii fenomenelor sociale, ca teorie generala a socialului, ca teorie a societatii globale, precum si sociologiile de ramura reprezinta un sistem de referinta important pentru demersul descriptiv-explicativ si predictiv al celorlalte stiinte sociale.

APLICATIE PRACTICA:1. Caracteristic pentru diferentierea sociologiei de celelate stiinte sociale, este ca,

sociologia: - izoleaza, de regula, unele aspecte sau componente ale societatii (economia,

dreptul, etc.) si le studiaza in structurile, mecanismele si legitatile lor specifice................................................................................................1

- se ocupa de societate ca intreg........................................................2 - are in vedere realitatea sociala in toata complexitatea ei........................3

4. CURENTE SOCIOLOGICE.

Prin "curent sociologic" se intelege un ansamblu de idei, opinii, reguli si principii, rationamente, imbratisat in dinamica sociologiei de catre un numar de sociologi sau de catre scolile de sociologie, care le-au orientat activitatea in domeniul specific al preocuparilor.

Dupa criteriul raporturilor dintre individ si societate, sociologia clasica si prelungirea acesteia in contemporaneitate s-au dezvoltat in doua directii principale, si anume individualismul si integralismul, pentru ca, din critica limitelor celor doua conceptii fundamentale, contradictorii si exclusiviste, sa rezulte o alta directie de incercare de a le imbina, sau a le depasi, materializata in curentele denumite "noologismul" si, "fenomenologismul"; directie distincta este cea promovata pe scheletul gandirii marxiste.

Sa urmarim, succesiv, parte din directiile de referinta prin prisma unor curente ale caror linii forte le configureaza!

7

4.1.INDIVIDUALISMUL SOCIOLOGIC are ca teza fundamentala, in jurul careia graviteaza intreaga constructie teoretica, rolul primordial al individului in realitatea sociala, sau, in termenii lui Traian Herseni, intiitatea individului, inteleasa in sensul ca "tot ce se intampla in societate se reduce in ultima analiza la acesta, fie la fiinta lui individuala, fie la fiintele individuale aflate in asociatie", cu alte cuvinte, ideea ca "individul este o realitate de sine statatoare, autarhica, adica suficienta sie insasi, atat existential si functional, cat si final... Societatea nu este decat suma aritmetica a indivizilor componenti, ea nu aduce nimic esential pentru acestia, nu constituie un plus" . in alte situatii, insa, individualismul sociologic are ca premise de plecare aspecte noi, care, intr-un fel sau altul transced problematica stricta a individului uman, dar se circumstantiaza, totusi, sferei reductioniste.

La randul sau, dimensiunea individualista se regaseste in curentele: mecanicismul, contractualismul, psihologismul si relationismul.

4.1.2.Mecanicismul introduce explicarea reductionista a fenomenelor sociale, tipica unor stiinte exacte, cum sunt chimia si fizica, pe baza conceptiei care statueaza un singur principiu, la baza tuturor fenomenlor lumii, fie el material sau spiritual.

Ca si conceptie filosofica dominanta in secolele 16-18, in sens restrans "mecanicismul explica lumea pe baza principiilor si legilor mecanicii (de unde-i provine si denumirea -n.ns.), reducand intreaga diversitate a fenomenelor si proceselor naturii la fenomene si procese mecanice", iar in sens mai larg se intelege ca "tendinta metafizica de a reduce procesele complexe, superioare, la altele mai simple, inferioare (de exemplu procesele sociale la procese biologice, procesele biologice la procese fizico-chimice, etc.). in domeniul vietii sociale, reprezentantii sai au mers pe linia formularii, intr-o maniera reductionista, a unor explicatii naturaliste a fenomenelor sociale, bazandu-se pe anumite analogii intre fenomenele naturii si cele sociale" .

in cazul mecanicismului sociologic, in principiu, este vorba - asa cum spune Herseni -, de faptul ca "Fenomenele sociale sunt infatisate ca si cum ar fi fenomene fizice, fara a se tine seama de deosebirile nu numai cantitative (de grad), dar si calitative (de esenta), intervenite pe parcursul dezvoltarii materiei".

4.1.3.Contractualismul are ca fundament esential conceptul de "contract social", aparut in secolul al XVIII-lea in cadrul filosofiei sociale si dezvoltat plenatr in special prin lucrarea cu acelasi titlu - "Contractul social" (1762) - al lui Jean Jacques Rousseau (1712-1778).

Ce reprezinta, in fapt, acest concept sociologic?Intr-o incercare de prezentare sintetica, contractul social desemneaza

acordul initial, stabilit in mod rational de oameni aflati intr-o stare de deplina libertate si egalitate, prin care ei renunta la o parte din drepturile lor individuale in favoarea unei instante supraindivi-duale, fie ea "stat" sau "societate", cu scopul de a primi de la aceasta instanta garantia exercitarii tuturor drepturilor lor individuale.

Pentru Jean Jacques Rousseau, starea naturala, ce a premers starea de societatea, era cea in care oamenii traiau izolati unul de altul si, drept urmare, omul era pentru om zeu (homo homini deus) si era cel mai fericit, pentru ca era liber si egal cu semenul sau.

Totusi, evolutia realitatii inconjuratoare si capacitatile izolate ale fiecarui individ au devenit insuficiente pentru a-i asigura viata, fiind necesara asocierea oamenilor din care sa decurga acea forta unita, reprezentata de "vointa generala" si "de vointa tuturor", care sa asigure in continuare libertatea fiecaruia.

8

Ori, pentru realizarea unei asemenea asociere era nevoie de un instrument juridic, de contract, care plasa persoana asociatilor si puterile lor sub conducerea vointei generale si, se poate retine, nu sub conducerea vointei tuturor, pentru ca intre cele doua tipuri de vointa exista, o diferentiere, in sensul ca daca vointa tuturor este suma vointelor individuale, indiferent de obiectivelor lor sau de acordul dintre ele, de unde caracterul ei particular, vointa generala este suma vointelor individuale indreptate in aceeasi directie, spre realizarea unor scopuri comune, excluzand, deci,nazuintele opuse.

Atat in "Contractul social", cat mai ales in lucrarea "Discurs asupra originii inegalitatii dintre oameni" (1755), Jean Jacques Rousseau a dezvoltat si conceptiile sale privind influenta nociva a civilizatiei asupra omului, inegalitatea dintre oameni, in contextul carora aprecia, printre altele, ca daca omul este "bun de la natura", ceea ce il corupe este societatea prin inegalitatile sociale generate de aparitia proprietatii private, care a dus la formarea statului si, ulterior, la despotism. Inegalitatea nu ar fi altceva decat incalcarea contractului social incheiat intre oameni in perioada trecerii de la starea naturala la cea "civila", care ar trebui inlaturata.

Pe astfel de considerente, Jean Jacques Rousseau sustinea ca insurectia poporului impotriva despotismului este legitima si ca acesta trebuie inlaturat si inlocuit cu suveranitatea poporului, regasita sub forma republicii patriarhale, ca tip ideal de stat, in care cetatenii sa poata aproba direct legile.

Ideologia lui Jean Jacques Rousseau si varianta sa a contractului social a stat la baza ideologiei republicane a Revolutiei Franceze (1789) si a Declaratiei drepturilor omului, iar controversele actuale in jurul perimarii legitimitatii legiuitorilor, in perioadele de la alegeri si pana la depunerea mandatului, pare sa actualizeze cel putin unele din ideile autorului. Sa ne imaginam numai si posibila legiferare a unor reglementari juridice, care nu concorda vointei majoritatii alegatorilor.

O viziune exact opusa asupra punctului de plecare, respectiv asupra starii naturale a exprimat Thomas Hobbes, care o considera starea cea mai nenorocita pentru om, fiecare fiind o autoritate suprema pentru celalalt, exprimata plastic in formularea homo homini lupus (omul este pentru om lup), ceea ce a generat un fel de razboi permanent al tuturor impotriva tuturor (bellum omnium contra omnes).

Pentru curmarea acestei stari de lucruri ar fi nevoie, din nou, de o intelegere, o conventie intre oameni, din care sa rezulte o instanta ce poate fi un stat absolutist (Leviathan), a carui existenta, cum mentiona Spinoza, poate face un rau si mai mare oamenilor care nu se conformeaza intelegerii.

Originea artificiala a contractului social a fost contestata de unii autori, printre care sociologul francez G. Davy care, in lucrarea "La foi jurée" (1922), bazandu-se pe analiza unui bogat material istoric si etnografic concluzioneaza ca ceea ce se defineste contract social nu este o inventie a individualismului juridic, ci un produs istoric natural al relatiilor interumane, in special de rudenie, deci deriva din legaturi statutare.

4.1.4.Psihologismul sociologic, pe care il vom reintalni, cu notele de particularitate si detaliere, atunci cand vom aborda teoriile de inspiratie psihologica si psihiatrica relative la etiologia deviantei si delincventei, exprima, in fond, orientarea idealista care considera fenomenele psihice individuale sau de grup ca factori determinanti ai vietii sociale sau ca fenomenele sociale sunt, in esenta sau in mod primordial, fenomene psihice sau manifestari ale acestora. Totusi, in contextul dat, mentionam axarea orientarilor pe explicarea faptelor, fenomenelor si proceselor sociale, dupa caz, fie pe derivatii ale instinctului sexual (sociologia psihanalitica), pe instincte in general, pe fenomene si functii psihice, de genul

9

dorintei, sensibilitatii, simpatiei si altor factori psihici ai integrarii sociale, pe interese, imitatie, pe fenomenele ce tin de psihologia multimilor, a comportamentelor colective - panica, contagiune sociala, s.a. -, pe relatiile socioafective - atractie, repulsie, indiferenta - dintre oameni, cu mentiunea ca atunci cand este vorba de relatii sociale, acestea sunt vazute exclusiv prin prisma psihologiei, deci prin subiectivitate.

4.1.5.Relationismul, spre deosebire de psihologism, asa cum remarca Traian Herseni, inglobeaza "toate sistemele sociologice care concep viata sociala ca o suma de relatii obiective (nepsihologice) intre indivizi" , fie ele interindividuale, fie interpersonale.

incadrarea relationismului in termenul mai larg al individualismului se bazeaza pe ideea ca relatiile dintre indivizi nu au, totusi, o existenta de sine statatoare, deoarece depind, in final, de persoanele implicate. Chiar si in astfel de conditii se poate, si chiar este necesar a se investiga aceste relatii sociale de catre sociologie, cu atat mai mult, cu cat natura lor nu se reduce la cele doua parti intre care se deruleaza.

La randul sau, relationismul isi gaseste expresia in mai multe conceptii sociologice, printre care se inscriu actionalismul si interactionismul simbolic.

a)Actionalismul il intalnim definit in doua sensuri - unul larg si altul restrans.Dictionarele sociologice retin ca, in sens larg, actionalismul "defineste un grup de

conceptii sociologice relativ diferite, a caror nota comuna o constituie promovarea principiului actiunii sociale (s.ns.) ca punct de plecare al oricarei cercetari sociologice" si faptul ca "societatea nu este considerata un dat natural, ci un produs istoric, creatie colectiva, institutiile si faptele sociale in general fiind doar sedimentari ale actiunilor sociale". Singurele elemente active din societate ar fi, in aceste conditii, actiunile sociale si interactiunile indivizilor, al caror produs ar da ceea ce se denumeste "sistemul social". Indivizii sunt cei care, urmarind realizarea unor scopuri precise, in baza acestora isi definesc situatia in care actioneaza si "proiecteaza sisteme de relatii sociale pe care le modifica permanent, redefinindu-le sau schimbandu-le semnificatia" .

in sens restrans, actionalismul este atribuit conceptiei lui Alain Touraine care, in lucrarea "Sociologie de l’action" (Sociologia actiunii - 1965), considera ca orice actiune sociala presupune un sistem de relatii in care sunt plasati actorii, un sistem simbolic in care ei comunica si orientarile actorului fata de scopurile create prin insasi actiunea sa.

Cel mai bine pentru surprinderea esentei actionalismului, mai precis a sociologiei actiunii, sociologiei interactioniste ni se par a fi, insa, raportarile la doua principii pe care le enunta Raymond Boudon in a sa Introducere in Tratatul de sociologie, pe care l-a coordonat.

Primul principiu al sociologiei actiunii este ca orice fenomen social, indiferent de natura lui, trebuie considerat ceea ce este, si anume produsul unor actiuni, credinte sau comportamente individuale, principiu desemnat prin expresia "individualism metodologic" , autorul citat resimtind nevoia de a face, insa, distinctie intre notiunile de individualism in sens sociologic si individualism metodologic.

Daca o societate este individualista in sens sociologic aceasta inseamna ca pentru ea antonomia individului este socotita o valoare dominanta. in schimb, individualismul metodologic presupune doar faptul ca, pentru explicarea unui fenomen social, trebuie regasite cauzele individuale, adica intelese motivele pe care le au actorii sociali de a face ceea ce fac sau de a crede ceea ce cred.

Cu remarca din urma se intra, practic, in cel de-al doilea principiu al sociologiei actiunii, definit de Raymond Boudon in acceptia de "principiul de rationalitate", potrivit caruia o explicatie completa a fenomenului social impune evidentierea cauzei - sensului - actiunilor sau credintelor al caror efect este, mai precis explicarea unui

10

fenomen social presupune "determinarea comportamentelor individuale care il produc si posibilitatea de a intelege aceste comportamente". Cu alte cuvinte, este vorba de acel moment al analizei, intitulat comprehensiune, si care pune accentul pe decelarea sensului, intelegerea sensului actiunii.

b).Interactionismul simbolic are drept premisa centrala accentul pus pe interactiune si pe semnificatiile si simbolurile vehiculate in cadrul acesteia de catre actorii sociali in legatura cu lucrurile si ceilalti indivizi.

Sintetic, investigarea interactionist-simbolica a realitatii sociale admite trei premise subsidiare; "a. oamenii se raporteaza la lumea sociala pe baza semnificatiilor pe care aceasta le are pentru ei; b. semnificatiile se constituie si se dezvolta in procesul interactiunii sociale; c. interpretarile date semnificatiilor variaza in conditiile interactionale ale situatiilor concrete in care oamenii sunt implicati".

4.2.INTEGRALISMUL SOCIOLOGIC, spre deosebire de indivi-dualismul sociologic, care confera rolul primordial individului in realitatea sociala, pune accentul fie pe societate in integritatea sa, conceputa ca ceva ce depaseste suma indivizilor componenti, fie pe aspectele structural-functionale ale acesteia, traducandu-se, dupa caz, in acceptiile de sociologism, structuralism si functionalism. Sa le urmarim pe rand!

4.2.1.Sociologismul, in sens larg, inglobeaza, in viziunea sociologului roman Petre Andrei, toate teoriile despre societate care nu o concep numai ca o suma de indivizi, ci ca o realitate exterioara acestora si constrangatoare pentru ei. in aceasta acceptie orice fenomen social trebuie raportat la "totul", la ansamblul social, cauzele acestuia fiind sociale, deci care nu tin de actiunile indivizilor.

in sens restrans, termenul de sociologism este atribuit conceptiei sociologice a lui Emile Durkheim si discipolilor sai, dupa care exista si trebuie facuta o distinctie intre individ si societate. Socialul nu ar fi altceva decat o ordine de fapte sociale, ordine reprezentata, la randul sau, de ansamblul reprezentarilor colective, o sinteza a reprezentarilor colective, o "constiinta a constiintelor" care isi pierde caracterul psihic si devine o realitate supraorganica, preexistenta constiintei indivizilor.

Pentru Emile Durkheim, un fapt social isi are cauza, intotdeauna, in alt fapt social.

Faptul social, in opinia autorului citat, nu se poate defini prin gerenalitatea sa in interiorul societatii, ci numai prin caracteristici distinctive fata de alte fapte care nu au aceasta particularitate de "social", si anume prin: 1. Exteriorizarea fata de constiintele individuale; 2. Actiunea coercitiva pe care o exercita sau este succeptibil sa o exercite asupra acestor constiinte insele.

Dintr-o alta perspectiva, faptul social se departajeaza de celelalte fapte prin aceea ca are o independenta fata de manifestarile sale individuale si ca se generalizeaza fiindca este social deoarece este general.1

4.2.2.Structuralismul este considerat, dintr-un unghi de vedere, ca inmanunchind orientari eterogene, ca teorie comuna mai multor stiinte umane si vizeaza "intelegerea faptului uman pe care-l studiaza ca un ansamblu de elemente care se determina unul pe celalalt in functie de legile generale ce guverneaza natura si functiile lor".2

Mai explicit, structuralismul, ca teorie sau teorii, explica sistemele prin structurile lor si uneori le reduc in mod exclusivist la structurile respective.

11

Ca metoda de analiza, structuralismul pune in evidenta structuri stabilite prin procedee formale, metode cat mai exacte, obiective, similare celor utilizate de catre stiintele naturii.

Punandu-se in evidenta integralitatea sistemelor, a obiectelor concepute ca sisteme, ca ansambluri organizate de elementele ce pot fi recompuse si transformate prin procedee distincte, se evidentiaza ca structurile reprezinta tipuri sau modele ideale, fondate exclusiv pe raporturile care unesc componentele (diferente, opozitii, corelatii), indiferent de natura lor substantiala.

Detaliind, retinem ca, in acceptia traditionala, structura este configurarea (alcatuirea, aranjarea) elementelor componente ale unei totalitati, iar in acceptia moderna este modalitatea de construire a unui sistem, modelul abstract care explica "schema" sa de functionare si principiile ce stau la baza coeziunii sale interne, cum ar fi cazul in speta privind sistemul social, realitatea sociala. in aceasta ultima varianta, esentialul este ca nu se mai explica nici totalitatea plecand de la elementele componente, nici elementele pornind de la totalitate, ci se explica atat partile componente cat si "functionarea" intregului prin relatiile dintre elementele sistemului dat, apropiindu-se de ceea ce se cheama functionalism.

4.2.3.Functionalismul sociologic studiaza faptele sociale in totalitatea lor si in interrelatiile partilor acestora, urmarind aspectele functionale in complexitatea lor.

Functia, la randul sau, nu este altceva decat proprietatea unor fenomene, care coexista in acelasi context, de a se influenta, de a se potenta in manifestarea lor, pe masura ce intra in raporturi reciproce, sau o contributie a unui element, adica pentru mentinerea, prezervarea societatii, a ordinii sociale.

Asa, de exemplu, Talcott Parssons, sub denumirea de structural-functionalism, a introdus intre anii 1950-1960 un model de analiza al carui punct de pornire a fost sistemul social, cu cerintele sale functionale indispensabile, structurate in patru tipuri universal valabile, si anume: realizarea scopului; adaptarea; mentinerea modelului valoric si integrarea.

4.3.SOCIOLOGIA MARXISTA.

Spre deosebire de curentele anterioare, sociologia marxista - generic sub care se regaseste, in principal conceptia lui Karl Marx (1818-1883), dar si completarile ulterioare ale acestuia -, introduce teze fundamentale cu totul noi, rasturnand, practic, premisele si substanta ideatica de ansamblu de pana la vremea sa, cele cu o semnificatie speciala fiind, pentru contextul dat:- nu constiinta determina existenta, ci existenta sociala a oamenilor determina constiinta lor sociala;- fenomenele sociale nu trebuie explicate prin constiinta oamenilor, ci prin conditiile materiale, de producere a lor prin alte fenomene sociale;- societatea, ca sistem, este rezultatul interdependentei obiective intre elementele, subsistemele acesteia - economic, politic, juridic, moral, religios, s.a. -, fiecare interactionand activ unul cu celalalt;- in ultima instanta, economicul reprezinta factorul determinant in societate, sau, mai exact, baza economica determina, in final, suprastructura;- modul de productie, inteles ca mod de organizare sociala a activitatii productive, determina profilul general al organizarii sociale, societatea globala, definita formatiune sociala;

12

- nivelul si caracterul fortelor de productie determina tipul relatiilor de productie;- sursa schimbarii sociale este rezultatul contradictiei intre nivelul si caracterul fortelor de productie, evaluate si ramanerile in urma ale relatiilor de productie;- revolutia sociala - proces de schimbare, radicala, structurala sociala;- lupta de clasa pentru preluarea si controlul puterii politice, etc.

APLICATIE PRACTICA:

1. Urmarind asertiunile de mai jos, in functie de specificul acestora, va rugam sa le introduceti la categoria de curent sau subcurent sociologic de care apartine fiecare, in functie de caz!Sociologism Individualism Integralism Relationism Structuralism Actionalism

- rolul primordial in realitatea sociala revine societatii in integralitatea sa...................................................1 2 3 4 5 6- societatea este o realitate exterioara indivizilor si ocnstrangatoare pentru ei.............................................. 1 2 3 4 5 6- orice fenomen social trebuie raportat la "totul", la ansamblul social................................................ 1 2 3 4 5 6- intelegrea faptului uman studiat ca un ansamblu de elemente care se determina unul pe celalat, in functie de legile generale ce guverneaza natura si functiile lor................ 1 2 3 4 5 6- viata sociala este o suma de relatii obiective (nepsihologice) intre indivizi............................................. 1 2 3 4 5 6- rolul primordial in realitatea sociala revine inidvidului..................................... 1 2 3 4 5 6

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA- Raymond Boudon, Tratat de sociologie, Humanitas, Bucuresti, 1997, p. 29-31- Armand Cuvillier, Obiectul si metoda sociologiei, in: Sociologia franceza contemporana. Antologie intocmita de Ion Alunas si Ion Dragan, Editura Politica, Bucuresti, 1971, p. 24-28- Émile Durkheim, Regulile metodei sociologice, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1974, p. 57 - 68- Traian Herseni, Sociologie, Editura Stiintifica si enciclopedica, Bucresti, 1972, p. 37-38, 45, 97-100, 104-105, 113- dr. Iustin Stanca, Sociologie juridica, Editura Concordia, Arad, 2000, p.7-36, - - Jan Szczepańki, Notiuni elementare de sociologie, Editura stiintifica, 1972, p. 10-17

Dictionnaire de Sociologie, par Joseph Sumpf Hugues. Librairie Larousse, 17, rue du Montaparnasse, Paris VI, p. 199

13

Armand Cuvillier, Obiectul si metodele sociologiei in Sociologia franceza contemporana, antologie intocmita de ion Alunas si Ion Dragan, Editura Politica, Bucuresti, 1971, p. 24-28 Jan Szczepański, Notiuni elemntare de Sociologie, Editura Stiintifica, 1972, p.10 Georges Gurvitch, Obiectul si metoda sociologiei, in Sociologia franceza contemporana, cit. p. 11 Traian Herseni, Sociologie, Editura Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1982, p. 45 Theodore Caplow, The Sociology of Workm NaMinessota Univ., 1964, p. 31 Ion Iodachel, Introducere in socilogie, Academia "Stefan Gheorgiu", Bucuresti, 1974, p. 83-84 Jan Szczepański, op. cit., p. 16-17 Traian Herseni, op. cit., p. 37-38 Idem, p 42 Traian Herseni, op. cit. p. 97 A se vedea, Dictionar de sociologie, Coordonatori Catalin Zamfir, Lazar Vlasceanu, Ed. Babel, Bucuresti, 1998, p. 345-346 A se vedea, Contract Social, in Dictionar de socilologie (coordonatori Catlin Zamfir si Lazar Vlasceanu), Ed. Babel, Bucuresti 1998, p. 135 A se vedea, Psihologism in: Dictionar de filosofie, Editura Politica, Bucuresti, 1978, p. 571 A se vedea, Traian Herseni, op. cit., p. 113 A se vedea, Actionalism, in Dictionar de sociologie (Coordonatori Catalin Zamfir, Lazar Vlasceanu), Eitura Babel, Bucuresti, 1998, p. 14 Idem. Raymond Boudon, op.cit. p. 28 A se vedea, Dictionar de sociologie (Coordonatori Catalin Zamfir, Lazar Vlasceanu)

14