7

Boierimea din Principatele

Române

Componenţa etnică a boierimii în Moldova

APRECIERI LA ADRESA BOIERIMII

• Aflată sub „înrâurirea greco-rusă”, boierimea a devenit unealta aceleiaşi influenţe care „se opune dezvoltării morale şi intelectuale a ţării”. Ea a fost recrutată „din tot ceea ce este mai corupt în ţară”, neavând „nici moralitate, nici cunoştinţele necesare pentru serviciul statului în exercitarea funcţiunilor sale. Birocraţia sau boierimea nu crede în legi, nu are în vedere decât responsabilitatea sa personală şi cutează totul când crede că aceasta este acoperită”, pentru că „dreptul, justiţia, onoarea şi conştiinţa nu sunt în ochii boierilor decât nişte idei care nu aparţin încă acestei lumi”. (Ion Ghica)

• „Boerul este totul, orăşanul nimic, ţăranul mai puţin decât nimic”. („Steaua Dunării”, 1856)

• „... boierii au păcătuit mai întâi în contra clasei ce-i ţinea şi cu a cărora mijloace şi-au câştigat lumina ştiinţei; au fost indiferenţi la binele ţării, au introdus modele, luxul cu toate ale lui mari deşertăciuni şi nenorociri pentru o ţară, mai ales ca a noastră, căci tot banul ce iese din roada pământului prin numai singura sudoarea ţăranului, îl alungă îndată pân ţări străine”. (Costache Rosetti-Teşcanu)

“Şovăiala a luat locul curajului, intriga, viclenia, ipocrizia şi uneltirea locul sincerităţii, perfidia şi şiretlicul locul mărinimiei, vanitatea şi lăcomia locul bunelor moravuri”.

Scutire de la plata impozitelor; Exceptare de la satisfacerea serviciului militar, de la

obligaţia de a găzdui soldaţi; Libertatea deplină de a dispune de propriile moşii; Dreptul de a fonda pe moşiile lor ateliere, manufacturi; Dreptul de a comercializa produsele agricole ale moşiilor,

păşunilor, pădurilor, manufacturilor lor; Dreptul de a organiza pe moşiile proprii târguri şi

iarmaroace; Dreptul de a poseda imobile în oraş; Dreptul de a nu fi judecaţi decât de un tribunal format din

semenii lor şi de a nu fi “loviţi” în onoarea, viaţa şi bunurile lor fără judecată prealabilă.

CUTUME ORGANIZATORICE ÎN RÂNDUL BOIERIMII

„Pe atunci nu se cerea ştiinţă multă, capacitate sau învăţătură, pentru ca să ajungă cineva la posturi mari. Trebuia să aibă sau protecţia lui Vodă sau numele sonor al unei familii aristocratice pentru ca să capete posturi sau ranguri.

Funcţiile publice, ca şi titlurile de boeirie erau împărţite cam în 3 clase distincte.

Familiile de boieri vechi şi mari (Sturdza, Ghica, Rossetti, Catargiu, Cantacuzino) aveau privilegii asupra funcţiilor şi rangurilor mari; pentru aceştia nu se cerea nici învăţătură, nici capacitate, pentru ca să ajungă membri de curte sau miniştri sau ca să capete ranguri de logofeţi, vornici, postelnici sau agi.

Familiile de mâna a doua (Pogor, Sion, Negruzzi, Cuza, Cazimir) aveau drept să aspire la posturi de mâna a doua precum casieri, membri de tribunale, directori de secţiuni de departamente; numai dacă aveau legături cu familiile mari sau se impuneau prin capacităţi marcante, ajungeau în funcţii mari; iar în arhondologie se urcau de la pitar până la spătar.

Familiile mici ridicate din negustorime sau din mazilime erau primite în funcţiile inferioare şi onorate abia cu ranguri de şetrari, vtori-logofeţi, ranguri care abia îi distingeau de plebe şi-i scăpau de contribuţiile fiscale”.

(G. Sion)

CĂI DE ASCENSIUNE SOCIALĂ

1 ½ sec. XIX – boierimea trece printr-un proces de DILUARE şi DILATARE.

Se înmulţesc “serdarii ca măgarii şi pitarii ca ţânţarii”.

(C. Bolliac)

“Cum ţelul lor de căpetenie este câştigul, ei se luptă pentru aceste locuri cu lăcomia cea mai lipsită de cuviinţă şi niciodată nu iau în consideraţie lipsa lor de capacitate pentru vreo ramură oarecare a funcţiei publice”.

Clasificarea rangurilor boiereşti I

Clasificarea rangurilor boiereşti. II

În funcţie de valabilitatea

titlului

Transmisibile Viagere Temporare

REGULAMENTELE ORGANICE ŞI BOIERIMEA

Îngrădeşte privilegiile boierilor anulându-le dreptul de a avea scutelnici, posluşnici, breslaşi, slugi ale rangului şi ale moşiei

Boierii devin supuşi ai autorităţii statului

RANGURILE BOIEREŞTI

• Agă – comandantul pedestraşilor responsabili de paza oraşului de reşedinţă • Ban – cel mai înalt rang boieresc; guvernator al unei provincii• Căminar – dregător însărcinat cu strângerea unor dări (camănă – dare anuală asupra băuturilor alcoolice)• Clucer – dregător care se ocupa cu aprovizionarea curţii domneşti • Comis - mare dregător care are în grija sa caii şi grajdurile curţii domneşti, precum şi aprovizionarea cu furaje• Hatman – boier, membru al divanului, însărcinat de domn cu comanda întregii oştiri• Logofăt - membru al sfatului domnesc / mare logofăt – conducătorul cancelariei domneşti şi preşedinte al

divanului în absenţa domnului sau a mitropolitului• Jitnicer – dregător care avea în grijă magaziile cu grâne ale curţii domneşti, în Moldova • Medelnicer – boier care turna domnului apă pentru a se spăla pe mâini, punea sarea şi servea bucatele • Paharnic – boier care avea grijă de băutura domnului, iar în împrejurări deosebite îl servea personal pe domn,

gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită• Pârcălab – conducător al unui judeţ sau ţinut, având atribuţii militare, administrative şi judecătoreşti • Pitar – titlu dat boierului care se ocupa cu aprovizionarea cu pâine a curţii domneşti şi cu supravegherea

brutarilor domneşti• Postelnic – membru al sfatului domnesc care se îngrijeşte de camera de dormit a domnului şi organizează

audienţele la domn• Serdar – comandant de oaste, în general al cavaleriei• Sluger – dregător responsabil cu aprovizionarea curţii domneşti şi a armatei• Spătar – dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia şi buzduganul domnului / comandant al

detaşamentelor de cavalerie / mare spătar – comandantul armatei în lipsa domnului• Stolnic – dregător care răspundea de masa domnească, fiind şeful bucătarilor, al pescarilor şi al grădinarilor• Şătrar – boier care avea în pază corturile unei tabere în timp de război• Vistier – dregător care avea în sarcina sa administrarea financiară a ţării şi a vistieriei statului• Vornic – mare dregător însărcinat cu supravegherea curţii şi/sau a treburilor interne ale ţării, având şi atribuţii

judecătoreşti

,,Singura scăpare este de a ajunge la o cancelarie; toţi le caută, toţi privesc la posturi; găseşti o sută de boieri mari cu stare pentru un loc de judecător, de cârmuitor, mulţime de tineri cu mijloace aşteaptă ani întregi pentru un loc de servitor la un divan, care să scrie câte zece ani fără leafă, cu nădejdea că va înainta...,,

(Ion Ghica, Istoria lui Alecu)

,,Oraşul era un mare mormânt, iar la Iaşi nu au mai rămas decât sărăcimea şi câţiva impiegaţi ce nu se puteau îndura să părăsească cancelaria lor de frică că-şi vor găsi locul ocupat de alţii’’.

(Costache Negruzzi)

Divanul Ţării Româneşti

Ţara Românească

Moldova

0

10

20

30

40

50

60

1

2

3

mari boieri, 28

boieri mici şi mijlocii, 58

orăşeni, 14

mari boieri, 36

boieri mici şi mijlocii, 48

orăşeni, 16

STRUCTURA ADUNĂRII OBŞTEŞTI EXTRAORDINARE, CONFORM REGULAMENTULUI ORGANIC (%)

C OM PONENŢ A A DUNĂ RII OBŞT EŞT I EXT RA ORDINA RE DIN M UNT ENIA C ONFORM REGUL A M ENT UL UI ORGA NIC

reprez entanţi ai bres le lor orăş eneş ti,

27

deputaţi ai judeţelor , 36

boier i de rangul II, 73

boier i de rangul I, 50

epis c opi, 3

mitropolit, 1

ST RUC T URA A DUNĂ RII OBŞT EŞT I EXT RA ORDINA RE DIN M OL DOV A C ONFORM REGUL A M ENT UL UI ORGA NIC

delegaţi ai bres lelor orăş eneş ti, 21

deputaţi a i judeţelor , 32

boier i mic i ş i mijloc ii, 30

mari boier i, 45

epis c opi, 2

mitropolit, 1

Constituţia din 1866

,,Toate privilegiile, scutiri şi monopoluri de clasă sunt oprite pentru totdeauna în statul român.

Titlurile de nobleţe străină, precum principi, grafi şi alte asemenea, ca contrarii vechiului aşezământ al ţării sunt şi rămân neadmise în statul român’’.

(Titlul II – Despre drepturile românilor, art. 12)

Ionică Tăutu – Strigarea norodului Moldovei (1821), Constituţia cărvunară (1822)

Nicolae Rosetti Roznovanu – Reflexii asupra dreptului de alegere (1826)

Simion Marcovici – Idee pe scurt asupra tuturor formelor de oblăduire

1838 – Ion Câmpineanu şi mişcarea naţională munteană

Declaraţia de principii a partidei naţionale din Ţara Românească (Act de unire şi independenţă)

Act de constituţie (Osebitul act de numirea suveranului rumânilor)

1840 – Mişcarea revoluţionară a lui Dimitrie Filipescu

Profesiune de credinţă politică

1843 – Societatea Frăţia/Societatea literară (Bucureşti)

1845 – Societatea studenţilor români de la Paris

1847 – Însocierea lazariană

1847 – Nicolae Bălcescu, Privire asupra stării de faţă, asupra trecutului şi a viitorului patriei noastre

Ţinta noastră socotesc că nu poate fi alta decât unitatea naţională a românilor. Unitate mai întâi în idei şi sentimente, care să aducă apoi cu vremea unitatea politică. La crearea acestei naţionalităţi, la o reformare socială a românilor, bazată pe sfintele principii ale dreptăţii şi ale egalităţii, trebuie să ţintească toate silinţele noastre. Românismul e steagul nostru, sub dânsul trebuie să chemăm pe toţi românii.