Distribuţia internaţională în spaţiul european

• fluxul informaţiilor, culegerea şi furnizarea de informaţii privind

cumpărători i actuali şi cei potenţiali, mediul concurenţia l ;

• fluxul de promovare: crearea şi t ransmiterea de mesaje

publicitare în ceea ce priveşte produsul comercial izat;

• fluxul negocierilor: a jungerea la un acord final în privinţa

preţului şi a altor condiţi i , astfel încât să poată fi realizat

transferul dreptului de proprietate asupra produsului;

• fluxul comenzilor: t ransmiterea în sens invers, de la membri i

canalului de distribuţie la producător, a mesajelor în legătură cu

intenţiile de cumpărare ale consumatori lor;

• fluxul riscurilor: asumarea riscurilor induse de comercia l izarea

produsului ;

• fluxul plăţilor: plata făcută vânzători lor de către cumpărător i .

Fluxurile de mai sus au fost prezentate în ordinea în care ele se

formează în mod normal între doi membri ai canalului de distribuţie. Aceste

fluxuri pot fi directe (fluxul fizic al produselor, al proprietăţi i şi al

promovări i) , inverse (fluxul comenzi lor şi al plăţilor) sau reciproce (fluxul

informaţiilor, al negocierilor, al finanţării şi al riscurilor).

1.2.1 Caracteristici şi tipologii

Canalele de distribuţie pot fi definite pe baza mai multor criterii, şi

a n u m e : acoperirea pieţei, lungimea canalului de distribuţie; integrarea

canalului de distribuţie; controlul exercitat la nivelul fiecărui membru al

canalului de distribuţie; tehnica de vânzare folosită în relaţia cu

consumatorul final.

Acoperirea pieţei se poate referi la aria geografică (cum ar fi oraşe,

localităţi importante) sau la numărul de magazine (ca procent deţinut în

numărul total de magazine). Firmele de distribuţie au la dispoziţie trei mari

strategii de acoperire a pieţei (vezi figura 1.6).