10. Spaţiul modelului şi spaţiul hârtiei

10.1. A desena, a proiecta, a modela, cu ajutorul calculatorului10.1.1. A desena cu ajutorul calculatorului

Toate capitolele precedente dedicate mediului AutoCAD au evidenţiat diferite modalităţi de a realiza desene îndeosebi tehnice cu ajutorul calculatorului. Instrumentele de desenare – liniarul, creionul, guma, compasul, echerele – au fost înlocuite prin facilităţile aplicaţiei soft. Vârful creionului nu se mai rupe, compasul nu mai trebuie fixat în planşetă până găureşte hârtia şi planşeta, echerele şi liniarele nu se mai mişcă din greşeală chiar în timpul desenării sau al haşurării, guma nu mai deteriorează foaia de hârtie până la rupere chiar,… Mintea umană a găsit o soluţie mai mult decât elegantă pentru toate aceste neplăceri ale desenării manuale: programe de grafică asistată de calculator. Calculatorul suplineşte instrumentele de desen, oferind chiar o serie de modalităţi evoluate de eficientizare a lucrului: tehnicile de editare, cele de vizualizare a desenului, cele de păstrare, multiplicare şi actualizare, cele de interceptare precisă a unor puncte, fără calcule geometrice prealabile.

Calculatorul nu desenează însă “singur”. Concepţia desenului revine utilizatorului uman. Ce şi cum se reprezintă stabileşte utilizatorul. Calculatorul realizează aceste reprezentări.

10.1.2. A proiecta cu ajutorul calculatoruluiElaborarea unui proiect cu ajutorul calculatorului înseamnă construcţia unui model al unui

viitor obiect real, model care trebuie să reproducă fidel obiectul din lumea reală. Proiectul este un obiect virtual, cu proprietăţi cât mai apropiate de cele ale obiectului real.

În proiectarea “clasică”, elaborarea unui proiect implică o serie de calcule tehnico-matematice, decizii privind alternative de proiectare şi variante de proiect, studii de optimizare, elaborarea documentaţiei grafice şi negrafice aferente proiectului, evaluarea calitativă şi economică, materializarea prototipului şi încercarea sa, urmată probabil de corecţii asupra proiectului.

Etapele elaborării unui proiect cu ajutorul calculatorului nu diferă în esenţă de cele prezentate mai sus. Modelul virtual al produsului poate fi chiar obiectul unor încercări şi testări virtuale, realizate prin aplicaţii de simulare funcţională. Ingineria concurentă influenţează substanţial viteza de lucru: etapele de analiză, sinteză, desenare, etapele de calcule şi încercări se întrepătrund, se desfăşoară chiar simultan, pentru a genera într-un timp minim un proiect optim.

A proiecta cu ajutorul calculatorului nu se reduce nicidecum la elaborarea documentaţiei grafice (şi negrafice), ci a acelui model virtual fidel produsului real, cu proprietăţi geometrice, fizice,

10.Spaţiul modelului şi spaţiul hârtiei

109

motrice şi vizuale asemănătoare obiectului pe care îl reprezintă. Pe baza acestui model, este posibilă şi elaborarea documentaţiei grafice aferente proiectului.

O imagine mai mult decât simplificată sugerează realizarea unui model din plastilină sau din carton, care este pe de o parte desenat, pe de altă parte testat în diverse probe.

10.2. Spaţiul modelului şi spaţiul hârtiei în proiectarea asistată de calculator

10.2.1. Spaţiul modeluluiAşa cum viitorul produs va exista într-un spaţiu real tridimensional, modelul proiectat este

definit într-un spaţiu al său, propriu, tridimensional, “spaţiul modelului”, aparţinând lumii virtuale. Modelul are o anumită mărime, o anumită formă şi o anumită poziţie în spaţiul său, la fel cum obiectul real se bucură de aceste calităţi în lumea reală.

10.2.2. Spaţiul hârtieiPentru a obţine imagini ale modelului pe o foaie de hârtie virtuală, modelul este “aşezat” în faţa

acesteia, în diferite poziţii, iar imaginile rezultate sunt proiectate pe planşa de desen virtuală. Această planşă virtuală constituie “spaţiul hârtiei”, pe care proiectantul poate crea diferite vederi, la diferite scări şi în diferite aranjamente ale modelului proiectat.

10.2.3. Spaţiul modelului şi spaţiul hârtiei în AutoCADSpaţiul modelului este definit în AutoCAD ca “model space” şi este un spaţiu tridimensional

infinit pe toate cele trei direcţii.În mediul AutoCAD, spaţiul hârtiei, “paper space”, este un spaţiu tridimensional, dar, cel, puţin

momentan, cu vizualizări exclusiv 2D. Pentru cei mai necrezători, se poate crea orice obiect tridimensional în spaţiul hârtiei. Pentru a-l privi însă spaţial, el trebuie să fie inserat într-un desen (acelaşi sau altul) în spaţiul modelului, singurul în care sunt posibile deocamdată, vizualizări 3D.

Folosirea spaţiului hârtiei şi a ferestrelor flotante pentru a obţine un aranjament adecvat al unui desen AutoCAD în vederea imprimării sale la plotter sau imprimantă (“plotting layout”) constituie un pas important în profesionalizarea lucrului şi în organizarea proiectului. Spaţiul hârtiei este extrem util în cazul elaborării unor modele tridimensionale, dar nu este de neglijat nici în desenele 2D. Utilizarea eficientă a spaţiului hârtiei contribuie esenţial la generarea unui proiect profesional, de calitate.

O modalitate uşoară de identificare a spaţiului curent de lucru este imaginea sistemului curent de coordonate, adică ceea ce am numit “UCS-icon”. Dacă în spaţiul modelului aspectul era cel din fig. 2.2, în spaţiul hârtiei acesta devine:

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

110

Figura 10.1 Imaginea sistemului de coordonate în “paper space”

A doua modalitate de identificare a spaţiului curent de lucru este rubrica ,

respectiv de pe bara de stare.Toate caracteristicile spaţiului modelului se regăsesc şi în cel al hârtiei, cu excepţia

vizualizărilor spaţiale şi a randărilor. Şi în spaţiul hârtiei pot fi create şi editate obiecte variate (exceptând luminile), pot fi definite layer-e, blocuri, referinţe externe.

10.2.4. Lucrul alternativ în “model space” şi “paper space”. Comenzile MVIEW, LAYOUT şi LAYOUTWIZARD

Atunci când se deschide un desen nou, AutoCAD se găseşte în mod implicit în spaţiul modelului. Pentru a trece în spaţiul hârtiei, se selectează unul din panourile “Layout”, ale căror etichete sunt vizibile la partea inferioară a zonei grafice. Sunt permise treceri alternative nelimitate dintr-un spaţiu de lucru în celălalt. Principala destinaţie a spaţiului hârtiei este aceea de a oferi un aranjament al diferitelor vederi necesare pentru reprezentarea obiectului din desen şi pentru obţinerea unei copii la imprimantă sau plotter.

Definirea unor noi panouri “Layout” în desenul curent se realizează prin comenzile LAYOUT şi/sau LAYOUTWIZARD. Comenzile sunt accesibile prin tastare sau din meniul pull-down “Insert”, linia “Layout”. LAYOUT poate crea un layout complet nou (opţiunea “New Layout”) sau poate prelua un layout existent în prototipurile AutoCAD (opţiunea “Layout from Template”); pentru a primi îndrumări pas cu pas în definirea unui layout nou, prin folosirea unui program-asistent de lucru, este disponibilă comanda LAYOUTWIZARD (opţiunea “Layout Wizard” din meniul pull-down “Insert”, linia “Layout” sau meniul pull-down “Tools”, linia “Wizards”, opţiunea “Create Layout”).

În spaţiul hârtiei, vederile modelului se obţin sub forma unor ferestre flotante (fig. 10.2), numite “floating viewports”. Acestea pot fi generate automat la definirea unui layout, sau, după dorinţa utilizatorului, prin comanda MVIEW. Comanda MVIEW crează în spaţiul hârtiei ferestre flotante, care prezintă iniţial modelul aşa cum apare el în spaţiul modelului, la momentul respectiv. În fiecare fereastră flotantă se poate modifica ulterior modul de afişare (amplificare, zonă vizibilă, prin ZOOM, PAN, etc.). Fiecărei ferestre i se pot stabili combinaţii proprii de layer-e vizibile şi nevizibile, factori de scală proprii pentru liniile discontinue (“ltscale”) şi sisteme de coordonate (UCS) proprii. În fiecare fereastră, în cazul reprezentărilor 3D, se poate alege un alt punct de vizualizare a desenului. Ferestrele flotante se comportă ca obiectele obişnuite, deci pot fi mutate, rotite,

10.Spaţiul modelului şi spaţiul hârtiei

111

multiplicate, copiate, şterse, scalate, deformate, haşurate, cotate, pe conturul lor pot fi aplicate moduri Osnap, etc. Ferestrele flotante din spaţiul hârtiei nu pot avea grosime (“thickness”), şi nu suportă editări de tip CHAMFER, FILLET, TRIM, OFFSET, etc.

Opţiunile comenzii MVIEW oferă de asemenea posibilitatea de a dezactiva ferestre definite anterior, de a inhiba plotarea lor sau de a bloca la editare anumite ferestre.

Pentru ca un anumit desen să fie vizualizat la aceeaşi scară în mai multe ferestre, se foloseşte opţiunea nxp a comenzii ZOOM. (de ex. ZOOM 2xp)

Obiectele create în spaţiul modelului nu sunt accesibile în nici un fel din spaţiul hârtiei (nu pot fi modificate, şterse, nu se pot aplica moduri Osnap). Reciproc, obiectele create în spaţiul hârtiei nu pot fi accesate din spaţiul modelului. Pentru a modifica un anumit obiect, spaţiul curent de lucru trebuie să fie cel în care se găseşte obiectul.

Pe lângă ferestrele flotante, aranjamentul desenului din spaţiul hârtiei poate să conţină chenarul, indicatorul (“title block” în l. engleză), note tehnice pe desen, tabelul de componenţă, etc., create chiar în acest spaţiu.

Figura 10.2 Viewport-uri flotante generate în paperspace pentru un desen de ansamblu

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

112