curs autocad 4

3. Proprietăţi ale obiectelor create în AutoCAD. Pregătirea desenului. Desene-şablon

3.1. Proprietăţi comune ale obiectelor din desenele AutoCADPentru a reda fidel varietatea obiectelor din lumea reală, AutoCAD atribuie obiectelor virtuale

din desene proprietăţi adecvate, care să le confere un aspect realistic şi semnificaţii multiple de reprezentare grafică. Cele mai importante proprietăţi comune ale obiectelor din mediul AutoCAD sunt: tipul de linie, culoarea, layer-ul, lăţimea de linie. Acestea sunt uşor accesibile fie prin comenzi specifice, fie din meniul pull-down “Format” sau prin rubricile adecvate ale barei de instrumente “Object properties” (fig. 3.1).

Figura 3.1 Bara de instrumente “Object properties” şi rubricile ei

3.2. Linii discontinue în desenele AutoCAD. Comenzile LINETYPE şi LTSCALE

AutoCAD permite folosirea unei game largi de linii discontinue. Modelele de linii discontinue sunt stocate în biblioteca proprie de linii, adică într-un fişier de tip .lin. La începerea lucrului pe format în inch, acesta este fişierul “acad.lin”, iar la începerea pe format metric, fişierul-bibliotecă cu modele de linii discontinue este “acadiso.lin”. La cererea utilizatorului, modelele de linie alese din bibliotecă se încarcă în desenul curent. Comanda LINETYPE, prin opţiunea “Load”, efectuează operaţia de încărcare în desen a liniilor specificate. Această opţiune nu modifică în nici un fel linia curentă de desenare! Biblioteca proprie AutoCAD include şi linii cu aspect complex, în zig-zag, cu marcaje, cu şerpuiri, etc. În fig. 3.2 sunt prezentate câteva exemple.

3.Proprietăţi ale obiectelor create în AutoCAD. Pregătirea desenului. Desene-şablon

25

Controale pentru lucrul cu layere

Rubrica pentru culoare

Rubrica pentru

tipul de linie

Rubrica pentru lăţimea

de linie

Rubrica pentru stilul de

plotare

Figura 3.2 Exemple de linii discontinue cu aspect complex din biblioteca AutoCAD 2000

Liniile discontinue conţin un anumit model de linie, care se repetă de câte ori este necesar, pe lungimea conturului respectiv (fig. 3.3). În descrierea de bibliotecă, lungimea modelului de linie are o anumită valoare, exprimată în unităţi de desenare. Această valoare poate fi modificată de utilizator prin comanda LTSCALE, sau cu ajutorul casetei pentru gestionarea liniilor discontinue. Modificarea poate fi globală, pentru toate liniile discontinue din desen, sau individuală, pentru un anumit obiect desenat cu linie discontinuă.

Figura 3.3 Linie discontinuă în AutoCAD, cu evidenţierea lungimii modelului de linie

Tipurile de linii discontinue din desen sunt manipulate prin intermediul casetei “Linetype Manager” (fig. 3.4), apelabilă în mai multe moduri: din meniul pull-down “Format”, linia Linetype…, sau prin comanda LINETYPE, sau prin linia “Other…” din rubrica pentru tipuri de linii a barei de instrumente “Object properties” (fig. 3.1). Caseta “Linetype Manager” posedă numeroase opţiuni de vizualizare integrală sau selectivă a liniilor de diferite tipuri încărcate în desen, cu prezentarea opţională a detaliilor descriptive.

Pentru a asigura o viteză de lucru mare, se recomandă ca tipurile de linii discontinue necesare în desen să fie încărcate în faza iniţială, de pregătire a desenului.

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

26

Lungimea modelului de linie

Figura 3.4 Caseta de gestionare a tipurilor de linii din AutoCAD 2000

Pe lângă liniile discontinue din bibliotecile proprii, AutoCAD 2000 oferă posibilitatea de a defini noi tipuri de linii discontinue, prin comanda MKLTYPE (meniul pull-down “Express Tools”, încărcabil la cerere prin comanda MENULOAD).

3.3. Culori în AutoCAD. Comanda COLORAutoCAD permite utilizarea a 256 de culori. Primele 7 sunt culorile de bază:1. Red (roşu) 5. Blue (albastru)2. Yellow (galben) 6. Magenta (magenta)3. Green (verde) 7. White (alb)4. Cyan (cinabru)Culorile pot fi identificate prin numărul alocat de program.Culoarea implicită cu care lucrează AutoCAD este cea albă (“white” în limba engleză). Dacă

în configurarea zonei grafice de pe monitor, s-a optat pentru fond deschis la culoare (alb, gri pal), liniile implicite sunt afişate în culoare neagră, deşi culoarea AutoCAD rămâne cea albă.

Folosirea culorilor în desenele AutoCAD nu este condiţionată în nici un fel de prezenţa unui monitor color şi de numărul de culori admis de sistemul de operare.


27

Utilizarea diferitelor culori în AutoCAD urmăreşte nu numai redarea cât mai realistică a obiectelor, ci şi gruparea obiectelor din desen, obiectele cu aceeaşi semnificaţie funcţională sau grafică putând să fie reprezentate în aceeaşi culoare.

Culorile de lucru pot fi stabilite prin comanda COLOR, apelabilă şi din meniul pull-down “Format”. Bara de instrumente “Object properties” include de asemenea o rubrică de culoare (fig. 3.1) Linia “Other…” a acestei rubrici activează caseta pentru culori.

Modificarea culorii curente are efect asupra următoarelor obiecte create în desen, cele elaborate anterior păstrându-şi culoarea lor.

La plotarea desenelor, se poate opta pentru reproducerea culorilor din desen, pentru transformarea lor în nuanţe de gri, sau pentru înlocuirea culorii obiectului cu o altă culoare. Opţiunile menţionate sunt exprimabile prin tabelul de alocare a peniţelor virtuale (vezi rubrica “Plot style table” din panoul “Plot Device” al casetei de plotare).

3.4. Lăţimea liniei de desenare. Comanda LWEIGHTPentru a reproduce obiecte având conturul lat, AutoCAD utilizează proprietatea de lăţime de

linie (“lineweight” în l. engl.). Teoretic, AutoCAD poate atribui lăţime de linie aproape oricăror obiecte grafice; fac excepţie textele scrise cu fonturi truetype, punctele şi solidele 2D. În fig. 3.5 sunt prezentate câteva exemple de obiecte cu contururi şi linii de diferite lăţimi.

Figura 3.5 Obiecte create cu diferite lăţimi ale liniei

Lăţimea de linie poate fi setată prin comanda LWEIGHT sau prin intermediul barei de instrumente “Object properties”. Comanda LWEIGHT este apelabilă şi din meniul pull-down


28

“Format”, linia “Lineweight…”. AutoCAD cunoaşte un anumit set de 28 de valori pentru lăţimea de linie. Utilizatorul poate modfica o anumită valoare, dar nu poate adăuga valori noi setului respectiv.

Comanda LWEIGHT permite stabilirea unităţii de măsură pentru lăţimea de linie: mm sau inch. Firma AutoDessk recomandă milimetrul, care asigură o precizie mai bună.

O anumită valoare a lăţimii de linie este declarată ca fiind cea implicită (“Default”) în desen. Uzual, aceasta este 0.25 mm. Comanda LWEIGHT, prin caseta de dialog oferită (fig. 3.6), stabileşte valoarea în pixeli prin care este afişată pe ecran lăţimea de linie implicită.

Figura 3.6 Caseta de dialog pentru lăţimi de linie

Bara de stare de la partea inferioară a ferestrei AutoCAD include un buton pentru activarea/dezactivarea afişării pe ecran a lăţimii de linie. Este recomandabil ca, pe timpul sesiunii de lucru, să se renunţe la afişarea explicită pe ecran a acestei proprietăţi, deoarece, în cazul existenţei mai multor contururi late, viteza de regenerare a desenului scade mult. În faza finală, când desenul este finisat, afişarea poate fi activată. Tipărirea la imprimantă sau plotter a lăţimii de linie nu depinde în nici un fel de opţiunea de afişare pe ecran.

Pentru reprezentarea lăţimii obiectelor înguste NU se recomandă utilizarea proprietăţii de lăţime de linie! În acest scop, este preferabilă reprezentarea prin polilinie de o anumită lăţime!

La folosirea desenelor AutoCAD ca ilustraţii în texte, este de asemenea preferabilă polilinia pentru linii late (vezi cap. 4, §4.2.2)!.

Recomandările anterioare se bazează pe faptul că AutoCAD afişează o linie lată pe ecran prin numărul de pixeli stabiliţi, indiferent de amplificarea imaginii. Aşadar, proprietatea de “lineweight” nu este scalabilă, în timp ce lăţimea unei polilinii este afişată proporţional cu factorul de amplificare a imaginii pe ecran.


29

3.5. Layer-e în AutoCADUna din facilităţile mult utilizate în AutoCAD este lucrul pe straturi. Noţiunea de strat poartă

denumirea de “layer” în limba engleză şi este folosită ca atare, pentru fidelitate în limbaj. Proprietatea defineşte o grupare logică a obiectelor şi este similară unei folii perfect transparente, de grosime 0, pe care se crează părţi din desen. Prin suprapunerea tuturor layer-elor din desen, se obţine desenul în totalitate. Unul sau mai mute layer-e pot fi făcute nevizibile oricând, pe orice durate de timp, în sesiunea de lucru, fără ca obiectele plasate în aceste layer-e să fie şterse din desen. Pe lângă avantajul grupării obiectelor din desen după semnificaţia, funcţia, aspectul lor, folosirea layer-elor permite mărirea vitezei de desenare. Acele grupuri de obiecte asupra cărora nu se lucrează o anumită perioadă, pot fi făcute nevizibile, fie prin îngheţarea layer-ului (“Freeze”), fie prin dezactivarea sa (“Off”). Obiectele dintr-un layer dezactivat sau îngheţat nu sunt momentan vizibile. Pentru ca ele să devină vizibile, layer-ul în care se găsesc trebuie să fie atât activ (“On”) cât şi topit (“Thaw”).

Un layer se identifică după un nume, pe care îl acordă utilizatorul la crearea acestuia, şi care este unic.

Orice layer are asociate o culoare, un tip de linie implicit şi o lăţime de linie implicită, proprietăţi care poartă denumirea de culoare, tip de linie şi respectiv lăţime de linie “bylayer”. Programul asociază automat unui nou layer culoarea “white”, linia continuă şi lăţimea de linie implicită declarată în desen. Utilizatorul poate modifica aceste proprietăţi, în orice moment al sesiunii de lucru. Pentru a fi alocată unui layer, o linie discontinuă trebuie să fie încărcată în prealabil în desen (vezi 3.2). Mai multe layer-e pot avea aceeaşi culoare şi/sau acelaşi tip ori lăţime de linie “bylayer”.

Pentru identificarea unitară a culorilor din desene, AutoCAD 2000 alocă numărul 256 pentru culoarea “bylayer”. Aceasta trebuie înţeleasă ca o culoare logică.

În orice desen, programul introduce automat layer “0”. Acesta nu poate fi redenumit şi nici şters din desen, dar i se pot modifica proprietăţile de linie şi culoare (lucru nerecomandabil).

Fiecare nou element creat în desen este plasat în layer-ul curent. Toate obiectele create într-un anumit layer vor avea culoarea, tipul de linie şi lăţimea de linie asociate acestuia, dacă pentru proprietăţile respective este stabilită valoarea “bylayer”.

Gruparea obiectelor în layer-e este la alegerea utilizatorului, dar se recomandă să fie aplicată după criterii clare, judicios definite: aspect al liniilor (continuitate, lăţime), rol funcţional, etc.

Pentru desenele tehnice de tip industrial, un set minimal de layer-e ar include (tabelul 3.1):

Tabelul 3.1

Destinaţie Tip de linie “bylayer”

Muchii vizibile Linie continuă

Haşuri Linie continuă

Muchii fictive, linii de ruptură, fundul filetului Linie continuă


30

Linii de axă Linie punct (familia “dashdot”)

Muchii acoperite Linie întreruptă (familia “hidden”)

Cote Linie continuă

Chenar, indicator Linie continuă

Capetele traseelor de secţionare, Notaţii, tabele Linie continuă

Auxiliare (piese învecinate, piese în mişcare) Linie două puncte (familia “divide”)

Construcţii ajutătoare (uzual, la finalizarea desenului,

aceste construcţii devin nevizibile) Linie continuă

Pentru asigurarea unei viteze mari în lucru, se recomandă ca definirea layer-elor să fie realizată la început, în faza de pregătire a desenului, înainte de desenarea efectivă a obiectelor.

Toate layer-ele definite în desen se salvează odată cu acesta.Definirea layer-elor noi, stabilirea şi modificarea proprietăţilor layer-elor existente se realizează

prin caseta “Layer Properties Manager” (fig. 3.7), apelabilă din meniul pull-down “Format”, linia “Layers…”, sau prin comenzile DDLMODES, ori LAYER. Caseta de layer-e are acces direct şi la cea de operare cu linii discontinue.

Layer-ul curent este afişat pe bara de instrumente “Object properties”.Pentru a desena un obiect într-un anumit layer, layer-ul respectiv trebuie să fie cel curent.

Modificarea layer-ului curent este permisă de toate casetele şi comenzile de manipulare a layer-elor. Utilizatorul dispune şi de butoane adecvate pe barele de instrumente (fig. 3.8).

În afara proprietăţilor analizate, unui layer îi sunt atribuite şi alte proprietăţi cum ar fi plotarea obiectelor pe care le conţine sau ignorarea lor la plotare, vizibilitatea în diferite viewport-uri, blocarea la editare, etc.


31

Figura 3.7 Caseta pentru gestionarea proprietăţilor layer-elor din AutoCAD 2000

Figura 3.8 Bara de instrumente “Object properties”, cu facilităţile de manipulare a layer-elor


32

Deschiderea casetei “Layer Properties Manager”

Deschiderea listei rapide de layere

Layerul obiectului selectat devine curent

Modificarea explicită a culorii

Modificarea explicită a tipului de linie

Modificarea explicită a lăţimii de linie

Semnificaţia simbolurilor vizuale din lista rapidă de layer-e este următoarea (fig. 3.9):

Figura 3.9 Semnificaţia simbolurilor vizuale din lista rapidă de layer-e

Atenţie! O modificare explicită a proprietăţilor de linie (tip, lăţime) şi culoare ale unui obiect anulează setarea acestora pe “bylayer”, indiferent de layer-ul de creare! Proprietăţile “bylayer” nu vor mai funcţiona!

Prin intermediul componentei “AutoCAD Design Center”, prezentată într-un capitol viitor, tipurile de linii şi layer-ele dintr-un desen pot fi transferate cu uşurinţă în oricare alt desen.

3.6. Desene-şablon (prototipuri)Efectuarea în desen a tuturor operaţiilor pregătitoare consumă timp şi are un aspect de rutină.

În plus, este absolut necesar ca într-un anumit grup de proiectare toţi proiectanţii să utilizeze aceleaşi standarde de birou în realizarea desenelor. Din aceste motive, este preferabil ca pregătirea desenului să fie realizată o singură dată, pentru toţi utilizatorii, iar desenul astfel pregătit să fie salvat şi folosit ca desen-şablon (denumit şi prototip).

La începerea unui desen nou, va fi specificat şablonul dorit. Modul de începere a sesiunii de lucru din caseta “Start Up” va viza în acest caz opţiunea “Use a Template”.

Desenul-şablon implicit al programului este “acad.dwt” pentru format în inch, respectiv “acadiso.dwt” pentru format în mm.

Definirea unui desen-şablon propriu cuprinde în general următoarele operaţii:1. Setarea limitelor desenului cu ajutorul comenzii LIMITS, dacă acestea nu corespund,

urmată de vizualizarea întregului desen, pentru a avea la începerea lucrului, o imagine de ansamblu a spaţiului de desenare: prin comanda ZOOM, opţiunea “All”;

2. Activarea ajutoarelor grafice necesare şi alegerea unor valori de start potrivite cu dimensiunile elementelor desenate; ulterior acestea pot fi modificate ori de câte ori este nevoie; cu ajutorul casetei “Drafting Settings”;

3. Încărcarea în memorie a liniilor discontinue necesare în desen şi stabilirea lungimii modelului de linie (dacă este cazul); prin caseta “Linetype Manager”;


33

Nume layer

Culoare asociată

Activarea/dezactivarea plotării layerului

Activarea/dezactivarea blocării la editare a obiectelor din layerul respectiv

Topirea/îngheţarea layerului (vizibil / nevizibil)

Activarea/dezactivarea layerului (vizibil / nevizibil)

4. Crearea layer-elor necesare, cu stabilirea culorii, a tipului de linie şi a lăţimii de linie pentru fiecare; prin caseta “Layer Properties Manager”;

5. Stabilirea numărului de zecimale cu care se doreşte afişarea coordonatelor pentru diferite puncte şi a distanţelor; prin caseta “Drawing Units”;

6. Definirea unui stil de scriere sau chiar a mai multora, în funcţie de necesităţi; cu ajutorul comenzii STYLE, şi al casetei “Text Style”;

7. Definirea stilurilor de cotare necesare şi salvarea lor; prin caseta “Dimension Style Manager”;

8. Trasarea chenarului, şi eventual a indicatorului; prin comanda PLINE sau RECTANG, apoi prin comenzile LINE, TEXT / DDATTDEF.

Depinzând de specificul desenului, pot fi efectuate şi alte operaţii pregătitoare, sau pot fi eliminate unele din cele enumerate mai sus.

Desenul-şablon (prototipul) va fi salvat, spre a fi folosit ulterior, ca bază a altor desene. Pentru ca prototipul să nu fie deteriorat prin modificări accidentale, se recomandă ca fişierul ce îl cvonţine să fie marcat “read only” (accesibil numai pentru citire).

Formatul de desen-şablon în AutoCAD 2000 este “*.dwt”.AutoCAD 2000 dispune de numeroase prototipuri de firmă, denumite “Templates” gata

pregătite pentru diferite formate, diferite standarde naţionale (DIN, ANSI, JIS, etc.) ori internaţionale (ISO). Modul de utilizare al acestora a fost prezentat în subcapitolul 1.4.

Casetele din fig. 3.10 a, b ilustrează modul de previzualizare şi alegere a fişierului-şablon.În fig. 3.11 este prezentat şablonul pentru format A3 tip ISO (template “ISO A3”). Se poate

observa existenţa indicatorului şi a chenarului, precum şi prezenţa reperelor de format. Şablonul respectiv prezintă două variante, diferind una de cealaltă prin stilul de plotare asociat.


34

Figura 3.10 a Primul pas în alegerea unui şablon (Template) pentru viitorul desen

Figura 3.10 b Caseta de căutare / listare / selectare a desenului-şablon în AutoCAD 2000


35

Figura 3.11 Şablonul pentru format A3 varianta ISO


36

curs autocad 4

Documents